Pr.

Proclu de la Mănăstirea Sihăstria Putnei

Învățături

1. Dacă adormim din rugăciune Duhul Sfânt ne odihnește toată noaptea.

2. Nu vă mai frământați, căci atât timp cât spui Doamne Iisuse, nu ți se poate întâmpla
nimic.
3. A venit un bolnav la alt bolnav.
4. Dacă te sfințești, ești bun și de căsătorie și de călugărie.
5. Deznădejedea este a oamenilor mândri.
6. Fericiți cei ce au duhovni bun, care-i ajută să se mântuiască.
7. Măicuța Domnului, alungă duhurile tulburăcioase.
8. Tot ce adunăm în traista faptelor bune, la sfârșitul vieții se pierde dacă vorbim de rău,
ne mândrim, invidiem.
9. Să folosim mila pentru aproapele și asprimea pentru noi.
10. Dacă ne plângem păcatele pe care le avem, o să cădem în altele pe care nu le vrem.
11. Ai grijă, nu cumva în focul mâniei tale să tulburi, să smintești pe cineva, că sângele lui
se va cere de la tine în ziua Judecății.
12. Unde mă duc, de mine dau.
13. Odată i-a apărut un diavol cu capul mare și a început a-l ocărî, iar părintele râzând i-a
zis: ,,N-am știut că știi bine românește”.
14. Când văd pe cineva că mereu vrea să mă biruie cu cuvintele, eu mă fac mai mic, mai
prost, și scap mai ușor...Trebuie să mă fac mai prost decât sunt. Altă cale nu am.
15. Preotul să fie ca o mamă și mai puțin ca tată.
16. Doamne să nu mă judeci nici după faptele bune pentru că mă voi mândri, nici după
faptele rele pentru că mă voi deznădăjdui ci după mare mila Ta.
17. Cel care a venit la mănăstire ca să trăiască bine, nu va reuși, cel care a venit să
omoare mândria din el va reuși.
18. Când vezi un creștin , să-ți pui mintea la picioarele lui și să zici că ești mai mic decât
el și că el este mai bun decât tine. Dacă nu vei face așa, vei dveni slab duhovnicește.
19. Cauza tulburărilor din viața duhovnicească sunt din lipsa milei și din lipsa iertării
semenilor noștri.
20. Patimile tale sunt duhuri și la moartea ta le vei vedea cu ochii sufletului.
21. Dacă n-ai milă, atunci duhul te părăsește și n-ai să știi ce-i cu tine.
22. Fără trăirea învățăturii lui Hristos, cunoștințele teoretice nu sunt sufieciente.
23. Fericiți cei ce se adună la Biserică! Fericiți cei ce rămân în Biserică! Fericiți cei ce aduc
pe alții la Biserică!
24. Ține gura închisă și așa vine smerenia. Eu îs mic și nu știu nimic. Trebuie să am gura
mică.
25. Ai primit și frăția ta vreo cafeluță(mustrare)?
26. Lasă canonul! Canonul tău este să primești oamenii! Era mereu îngrijorat, nu cumva
omul să aștepte afară.
27. Să trăiesc nebăgat în seamă și să socot că nu sunt vrednic de nimic.
28. Cine s-a trezit, nu are altceva de făcut decât să plângă.
29. Cum să facem pocăință, părinte? R: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-mă pe mine păcătosul/a.
30. Dacă mi-a zis un gând că sunt mai bun decât alții, gata, am picat!
31. Cine a gustat amarul simte cât de mare valoare are zahărul.
32. Când omul spune : ,,Mi-a zis și nu-i mai zic” a scăpat de tulburare.
33. Înainte de a răspunde la o întrebare spune-i lui Dumnezeu întâi: Domne, mă întreabă
Constantin ceva, ce să îi răspund la întrebarea lui și așa eviți să spui lucruri
nefolositoare.
34. Viața mea este un deal și o vale, nimic folositor(se smerea părintele).
35. Dar ce mergi așa încet? Am murit eu și mă duceți la groapă? Mână mai tare!
36. Trebuie să păzim a nu judeca și a dori mântuirea fiecăruia.
37. Păcăința: cu lacrimi să te culci, cu lacrimi să te scoli, obosit să te culci, obosit să te
scoli.
38. Pocăința este minunată este izvorul tuturor izvoarelor. Toți care au căință vor câștiga.
39. Dacă n-ai luptă trupească, atunci lupta ta rămâne numai la minte.
40. Dacă te temi de moarte ai nevoie de pocăință.
41. Nimic nu îl trezește pe om , precum cugetarea la moarte.
42. Cât timp ne mustră conștiința avem nevoie de pocăință.
43. Duhul Sfânt ne va descoperi veșnicia, și ne va odihni și aici și dincolo.
44. Fără smerenie, n-are nimica valoare și încă e și primejdie.
45. Un frate de mănăstire venit de puțin timp trebuie să crească în două virtuți : în
smerenie și în dragoste.
46. Când m-o ocărât cineva și nu mă mânii, atunci să știi că s-or tocit colțurile. Dar dacă
cineva m-o ocărât și eu repede îi răspund la cuvântul lui, colțurile la cărămidă încă
nu-s tocite.
47. Prin smerenie, Duhul Sfânt ne ajută.
48. Oameni buni, fericesc și viața mirenilor și viața de mănăstire. Dar un singur lucru
strică amândouă cetele: ,,Mi-o zis și am să-i zic”.
49. Mândria nu este a oamenilor celor sănătoși, este a oamenilor celor bolnavi.
50. Gata am venit de la spital(din pustie).
51. Când omul plânge, nu mai are nici o răutate.
52. Asta e lucrarea diavolului: să faci prea mult sau nimica.
53. Toți care nu vor ieși din cuvântul duhovnicului vor reuși.
54. Pocăința aceea este adevărată, atunci când creștinul ascultă de duhovnic.
55. Extremele sunt ale dracilor, calea de mijloc, a lui Dumnezeu.
56. Smerenia duce la risipirea tuturor curselor vrăjmașului.
57. Trebuie, întotdeauna, a da vina numai pe mine.
58. Gândurile sunt diavoli.
59. Prin vorbire(bârfă) adunăm duhurile asupra noastră.
60. După milă mulți se vor putea apropia, și cu dreptatea puțini vor rezista.
61. Pr. Proclu când ne îndemna să facem ceva, ne dădea și puterea să facem binele.
62. Un părinte moralist, apocaliptic, nu ar zidi așa cum zidea și ajuta pr. Proclu.
63. Nimica sunt, nimica pot, nimica am.
64. Pentru păcatele mele mi s-o întâmplat.
65. Rugăciunea să fie cât de scurtă, cât de deasă și cu multă smerenie.
66. Să ne smerim și să nu avem nimic cu nimeni.
67. Mergi la mormântul părintelui Cleopa, pentru că este izgonitor de duhuri necurate.
68. Cine se roagă cu credință la mormântul pr. Cleopa, poate scăpa de orice frici și de
orice fel de patimi.
69. Când te întorci din Rai toate lucrurile ți se par niște gunoaie și toat e sunt un nimic.
70. Dacă am căutat dreptatea mea, am pierdut. Dar când am lăsat dreptatea mea, am
câștigat.
71. Căutând dreptatea , Îl pierzi pe Duhul Sfânt, pierzi pacea. Când te lași călcat în
picioare, atunci Îl păstrezi pe Duhul Sfânt.
72. Duhovnicul nu trebuie să-l bage niciodată în deznădejde pe cel care vine la spovedit,
oricât de mari i-ar fi păcatele, dar nici să-l mintă, ci doar să îi de-a nădejde.
73. Ca să nu te cerți, nu trebuie să privești de sus. Dacă privești de sus te cerți și pleacă
Duhul Sfânt.
74. Am văzut lumea ca pe un câmp de luptă și diavolii îi războiau pe oameni. Totul arăta
ca o ruină, iar din când în când cădea câte o bombă și atunci mureau foarte mulți
oameni. Sufletele acelor oameni, când ieșeau din trupuri spuneau: ,,Vai, amar mie!
Uite în ce am trăit și unde ne ducem!” Iar din mulțimea aceea de suflete se găseau
foarte puține care să fie curate și să se înalțela Dumnezeu , fără să fie trase jos de
diavoli.
75. Acum trăim niște vremuri...și sfânt să fii, nu-i poți îndrepta pe oameni, pentru că nu-ți
dau voie să le spui adevărul.
76. Cât îmi păzesc mintea sunt monahul Proclu. Iar dacă stau cu mintea în împrăștiere
sunt monahul Porcul.
77. Diavolul a deschis atâtea porți, atâtea capcane încât dacă tu, ca părinte, îi închizi ușa
ucenicului nerăbdându-l, s-ar putea ca diavolul să-i deschidă o ușă prin care să nu se
mai întoarcă.
78. Lucrarea monahului trebuie să fie îndreptată către plâns. Nu trebuie să se ocupe
monahul cu altceva.
79. Dacă ai dor de Dumnezeu nu-ți mai trebuie nimic din bunătățile acestui veac
păcălitor, nimic n-o să te mai amăgească.
80. Cine are Biserica de mamă, are pe Dumnezeu de tată.
81. Diavolii din iad au ieșit pe fața pământului. Trebuie să ne trezim, iar cine s-a trezit
trebuie să plângă.
82. Iartă tu puținul fratelui tău, ca Dumnezeu să ierte multul tău.
83. Lumea contemporană vrea binele de aici și mai puțin de dincolo.
 84. Dumnezeu în fiecare zi binecuvintează lumea întreagă cu o mână, iar când întâlnește
un om smerit îl binecuvintează cu amândouă mâinile.
85. Să nu stai de vorbă cu gândurile pentru că gândurile sunt draci.
86. Cea mai mare nevoință în mănăstire este să răbdăm când ne năpăstuiește cineva.
87. Maica Domnului, nu ne lăsa!
88. Cu cât caut să nu smintesc cu atât mă ajută Duhul Sfânt.
89. Poți spori în rugăciune pe măsură ce ai pus în minte că ești cel mai păcătos și mai
nevrednic.
90. Dumnezeu iubește pe omul smerit și nebăgat în seamă.
91. Mai bine dascăl în Rai decât preot în iad.
92. Dacă te duci să trăiești în mănăstire mai bine stai acasă.
93. Cei mai sporiți călugări în viețile de obște sunt cei care s-au ferit a osândi și a judeca.
94. Să știți că cea mai importantă clipă este clipa în care poți spune că ai învățat să ierți.
95. Pe păcătoși dacă îi prinde moartea ridicându-se, câștigă mântuirea.
96. Este mai mare dragostea decât rugăciunea. Dacă am dragoste, crește rugăciunea.

Cu drag, fr. Vasile de la Sihăstria Putnei