Harul dumnezeiesc şi libertatea omului în

învăţătura răsăriteană

Pr. Conf. Dr. Dan Sandu

1
Harul este instrument de mântuire

• Harul este energie comună Sfintei Treimi

• Harul se trimite oamenilor prin Persoana Duhului Sfânt
• Relația dintre har și libertate
• Libertatea în context modern
• Libertatea este mântuitoare numai prin har

“Omul are două aripi: harul şi libertatea”.

Sf. Maxim Mărturisitorul

2
Definiție: ” Harul divin
mântuitor este energia, puterea
sau lucrarea dumnezeiască
necreată, care izvorăște din
ființa celor trei ipostasuri,
distinctă dar nedespărțită de
aceasta, care se revarsă prin
Duhul Sfânt peste oameni, în
scopul sfințirii și îndumnezeirii
lor.” (Sinodul din Muntele
Athos, 1341)
Temei: ”Prin harul Domnului
nostru Iisus Hristos, credem că ne
vom mântui în acelaşi chip ca şi
aceia.” (Fapte 15, 11)

3
Harul – energia Sfintei Treimi
împărtășită oamenilor prin Duhul Sfânt
• Cuvintele din Facere « Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră »,
(Facere 1, 26) indică structura consensului creator al Persoanelor treimice.
• « După chipul şi asemănarea Noastră », pe lângă descoperirea Sfintei Treimi
la facerea omului: « Cuvintele « să facem », exprimă şi starea omului după
creaţie: « Noi posedăm una (chipul) prin creaţie şi ajungem la cealaltă
(asemănarea) prin voinţă…În realitate, El (Dumnezeu) ne-a dat prin creaţie
posibilitatea asemănării… Prin chip, eu sunt o fiinţă spirituală, însă devenind
creştin sunt după asemănare ». (Sf. Vasile cel Mare)
• Harul este premisa dialogului dintre om și Dumnezeu: ”Primul om fiind
creat după chipul si asemănarea lui Dumnezeu Cel în Treime, deci fiu al Său
după har, are putința de a stabili un dialog în cunoaştere și iubire cu
Creatorul său” (Sf. Maxim Mărturisitorul)
• Este dăruit tuturor făpturilor raționale, inclusiv Diavolului (Sf. Grigorie de
Nyssa)

4
 Forme de manifestare ale harului
• Se poate vorbi despre o manifestare a harului comun (talent sau abilități
speciale) – nemântuitor, harul sfințitor (răspuns la chemarea lui
Dumnezeu) și harul preoției (vocație): ”Căci Legea s-a dat prin Moise, iar
harul și adevărul prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17). ”Dumnezeiescul har, care
pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le plinește,
prohirisește...harul Sfântului Duh”.

• El este împărtășit în toate formele prin Duhul Sfânt. De ce prin Duhul: ”Prin
Duhul Sfânt li se dă oamenilor posibilitatea întelegerii învațăturii de – viață-
dătătoare așa cum a făgăduit Mântuitorul Hristos: <Dar când va veni .
Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi pe voi la tot adevărul>”(Ioan 16,12-
13) – Sf. Maxim Mărturisitorul

• Harul ia forma darurilor, care sunt mântuitoare în măsura în care conduc

spre Dumnezeu: ” Avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat.” (Romani
12, 6 ș.u.)

5
Persoane pline de harul Duhului (exemple)

• Iisus: Luca 2, 40 și 52; 4, 1; Ioan 1, 16

• Maria: Luca 1, 28 și 30
• Elisabeta: Luca 1, 36 ș.u.
• Simeon: Luca 2, 25-27
• Petru: Fapte 4, 8
• Ștefan: Fapte 6, 7 și 7, 55
• Barnaba: Fapte 11, 24
• Pavel: Fapte 13, 9

6
Harul ca șansă oferită tuturor

• Harul dumnezeiesc este primit de toţi ca prezență sau binecuvântare a lui

Dumnezeu. El devine sfințitor în Biserică, prin Sfintele Taine: «Iar fiecăruia
dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos » (Efeseni, 4,
7).
• Deşi începe şi desăvârşeşte mântuirea, harul nu lucrează prin
constrângerea voinţei libere, ci conlucrează, dacă este primit de credincios.
«Fiind, dar, împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiţi
în zadar harul lui Dumnezeu» (II Corinteni 6, 1).
• Paradoxul libertăţii: pe de o parte lucrează Duhul în om, pe de altă parte
lucrează omul însuşi ca fiinţă independentă, în relația responsorială cu
Duhul.
• Concluzia: dacă nu toţi oamenii se mântuiesc înseamnă că nu toţi oamenii
colaborează cu harul şi nicidecum că unii ar fi predestinaţi la pieire: ”Iata Eu
stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra
la el si voi cina cu el si el cu mine” (Apocalipsa 3,20).
• În Duhul, există doar ”robia” iubirii, care este în acelaşi timp adevărata
libertate: «Unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea » (II Corinteni
5, l7) sau “suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” (I Corinteni 3, 9).
7
Libertatea în iconomia divină

Porunca dată în Paradis este interpretată de Sfinţii Părinţi ca fiind o invitaţie

la libertate:
« Iată de ce Dumnezeu opreşte pe om de la făptura văzută şi-l îndeamnă
la răbdare pentru a se bucura mai târziu, când omul va fi primit
cunoaşterea de la Creatorul Său, când va fi obţinut nemurirea din
comuniunea cu lumea nevăzută, prin har, şi când va fi atins starea de
dumnezeire, starea divină care nu îngăduie nici starea pe loc, nici
schimbare. Dumnezeu vedea drept: omul ar fi putut în continuare, cu
îngăduinţa Lui, să contemple făpturile Sale, fără a păcătui şi să primească o
cunoaştere asupra lor asemănătoare cu cea a Lui ». Sfântul Maxim
Mărturisitorul

Prin alegerea făcută de Adam şi Eva, legătura lor liberă cu Dumnezeu a fost
deteriorată, a luat o altă formă, care l-a supus pe om păcatului, până la
venirea Mântuitorului.

8
 Libertatea lui Dumnezeu de a mântui lumea
• Hristos alege jertfa pentru a răscumpăra libertatea omului: « Pentru aceasta
Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul ca iarăşi să-L iau. Nimeni nu-L ia
de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi Îl pun. Putere am Eu ca să-L pun şi putere
am iarăşi să-L iau. Această porunca am primit-o de la Tatăl Meu » (Ioan 10,
17-18)
• Cuvântul dumnezeiesc Se face Hristos pentru ca Duhul să Se sălăşluiască în
oameni. Sfântul Chiril al Alexandriei explică :  
« Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut Om, El primeşte Duhul de la
Tatăl ca unul dintre noi (…) pentru ca, primindu-L ca om, să se înrădăcineze
iarăşi în noi harul plecat. Socotesc că pentru această pricină, Sfântul
Botezător a adăugat cu folos: « am văzut Duhul coborând din cer şi a rămas
peste El »(Ioan 1, 32).
• Harul impregnează materia prin voia lui Dumnezeu nu din ființa Lui, ferind
creștinismul de pateism: icoanele sunt purtătoare de har și devin făcătoare
de minuni când harul rugăciunii rezonează cu harul sfântului sau
evenimentului reprezentat.

9
 Libertatea ca dar al lui Dumnezeu

• Libertatea evoluționară (comunitară) “a existenţei ” (prin

naştere)
• Libertatea revoluționară (socială) “a bunei existenţe ” (prin
voinţă)
• Libertatea teologică (mântuitoare):“a veşnicei existenţe” (prin
har) Sf. Maxim

«Adevărat, adevărat vă spun: oricine săvârşeşte păcatul este

rob al păcatului » (Ioan 8, 31-32 ;34).

10
Înțelegerrea libertății ține de materialitatea
omului
• Numai pentru că este căzut în materialitatea grosieră omul
percepe libertatea ca posibilitate de a face orice dorește, chiar
când lucrează împotriva vocației proprii.
• În înțeles teologic, libertatea justifică existența harului, care
devine lucrător numai în cei care îl primesc și cooperează spre
bine: ”Fie mie după cuvântul tău”, deși înainte Maica
Domnului pusese și întrebări (Luca 1).
• Libertatea pe care o doreşte omul azi este una înstrăinată de
sensul ei propriu: este exact libertatea pe care o invocă şi o
doreşte, în ignoranță față de valorile veșnice și de libertatea
celuilalt.
• În acest context, îndemnul apostolului este deplin justificat
pentru omul contemporan : « Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca
şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca
robi ai lui Dumnezeu » (I Petru, 2, 16).
11
 Duhul operant în viața creștinului

Prin Duhul Sfânt primim revenirea în Paradis, înălțarea în

Împărăția Cerurilor, înfierea ca fii ai lui Dumnezeu, părtășia la
harul lui Hristos, libertatea de a-L numi pe Dumnezeu Părinte,
numirea de fii ai luminii, părtășia la slava veșnică și, într-un
cuvânt, moștenirea plinătății binecuvântării, atât a lumii de
aici, cât și a lumii ce va să fie (Sf. Vasile cel Mare, Despre
Duhul Sfânt)

12