IISUS HRISTOS PRIVIT ÎN LUCRAREA LUI MÂNTUITOARE.

CELE TREI DIRECŢII ALE LUCRĂRII MÂNTUITORULUI ŞI CELE TREI

SLUJIRI MÂNTUITOARE

A. Cele trei slujiri în VT și NT

• Iisus Hristos ca Logos/Fiul lui Dumnezeu întrupat nu este numai Acela care
S-a manifestat prin patriarhi și prooroci, ci și Cel care recapitulează și unește
în Persoana Sa toată istoria poporului Israel, adică cele trei slujiri:
împărătească, profetică și sacerdotală. În poporul evreu aceste slujiri aveau
un caracter preponderent juridic-legalist moral.
• Prin ungerea împăraților, proorocilor și a preoților se acorda demnitatea
conducerii și administrării poporului=în realitate aceste realități harismatice
acordate diferitelor persoane, aduceau după sine nu simfonie, ci
opoziție=profeți vs împărați, preoți vs popor etc.
• În anumite situații linia profetică reprezenta realitatea de forță ce conferea
autenticitate istoriei poporului făgăduinței.
• În realitate doar încadrarea integrală și organică celor trei autorități ca funcții
harismatice pot sluji real trupul poporului lui Dumnezeu. Aceasta s-a realizat
în Hristos și în Israelul ce nou al credinței în Domnul Iisus întrupat.
• Lucrările de profet, arhiereu și împărat în VT:
• Profet:
1. „Prooroc din mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine, îţi va
ridica Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultaţi” Deut.
18, 15
2. „Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care
binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va
propovădui popoarelor legea Mea” Is. 42, 1
• Arhiereu:
3. „Juratu-S-a Domnul și nu îi va părea rău: Tu ești preot în veac
după rânduiala lui Mechisedec” Ps. 109, 4
• Împărat:
4. „Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al
Lui, vestind porunca Domnului” Ps. 2, 6.
 5. ”Cel ce croieşte cale este în fruntea lor; ei îşi croiesc cale şi trec şi
ies pe o poartă, iar regele merge înaintea lor Domnul este în
fruntea lor” Miheia 2, 13.
• În comparație cu perioada VT, în NT Persoana Cuvântului întrupat, după ce
conduce istoria lui Israel, adună în Sine toate aceste trei slujiri și le predă
Bisericii.
• Numele de Hristos=uns, exprimă unitatea slujirilor într-o singură Persoană;
în VT unși erau - profeții, arhiereii și împărații= Hristos este Unsul. Ungerea
lui S-a făcut de Dumnezeu Tatăl prin Duhul Sfânt: "Duhul Domnului este peste
Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei
zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să
slobozesc pe cei apăsaţi și să vestesc anul plăcut Domnului” Lc. 4, 18.
• Biserica nu poate fi înțeleasă fără puterea și autoritatea =împărătească,
proorocească și sacerdotală= în cadrul ei liturgic, social și harismatic.
• Lucrarea împărătească în Hristos= este puterea prin care se zidește lumea de
către Dumnezeu Sf. Treime și se rezidește în Hristos.
• Slujirea profetică sau învățătorească este puterea Cuvântului prin care se
face deosebirea între realitățile create și cele dumnezeiești= prin ea se
împlinește opera de discernere a Bisericii în Hristos și Duhul Sfânt: ”Prin
cuvânt ca predanie se păzește dreapta rațiune a făpturilor în hotarele lor pentru a
putea fi legate prin har de Creatorul lor”. N. Matsoukas
• Slujirea sacerdotală este puterea prin care se susțin ființele personale ale lui
Dumnezeu pentru a se putea raporta la Acesta în perspectiva mersului lor
desăvârșitor= această raportare este jertfa ființelor create pe altarul iubirii
dumnezeiești spre realizarea acestei desăvârșiri.
• Preoția este lucrarea prezentă în VT în chip simbolic și desăvârșită definitiv
cu preoția lui Hristos care împacă din nou pe Dumnezeu cu făptura=sfințirea
lumii și a omului.
• Preoția VT a avut o valabilitate provizorie (tip=ousia în chip dinamic și
eshatologic), Melchisedec fiind o preînchipuire a lui Hristos însuși=Avraam s-a
obligat să-i dea zeciuială, iar Melchisedec ia oferit pâine și vin.
• Melchisedec este cel care îl binecuvintează pe Avraam, primește jertfele lui,
fiind superior preoților iudei.
• Erminia: ”Juratu-S-a Domnul și nu îi va părea rău: Tu ești preot în veac după
rânduiala lui Mechisedec” (Ps. 109, 4)
• Noua împăcare a lui Dumnezeu cu făptura se realizează prin înomenire = a
făcut posibilă jertfa ca Arhiereu a lui Hristos.
• Cele trei slujiri în VT arată mersul istoric și structura relației dintre
Dumnezeu și popor = pe când „plinătatea” devine realitate în Hristos,
Biserica se numește Nou Israel, continuând drumul istoric și mântuitor spre
Împărăția cerurilor = Hristos introduce ca tipologie sensul continuității și al
evoluției istorice = desăvârșirea eshatologică din perspectiva celei de-a doua
veniri a lui Iisus Hristos.

B. Legătura dintre Persoana lui Iisus Hristos şi lucrarea lui

mântuitoare

• Lucrarea de mântuire în Hristos nu are o influență exterioară asupra

mântuirii personale a oamenilor, ci Hristos este singurul Izvor de putere care
ne eliberează de păcat.
• Mântuirea prin Hristos nu se realizează prin anumite tehnici de salvare, ci
printr-o înveșnicire a relației noastre personale cu Hristos începută din
această lume=dogmatica nu este un sistem, ci înfățișarea lucrării mântuitoare și
dăruitoare de viață a Persoanei dumnezeiești a Lui Hristos devenit om pe temeiul
relație noastre libere cu el” D. Stăniloae
• Hristos este Mântuitorul = nu o lege sau o ”învățătură mântuitoare”.
• Iisus Hristos nu a venit în lume pentru a ne oferi o metodă prin care să ne
căutăm singuri mântuirea=mântuirea este relația intimă și co-naturală cu
Iisus Hristos=nu este o conformare individualistă cu o anumită
doctrină=mântuirea nu este gnoză sau etică, ci trăirea lui Iisus Hristos-gnoza
și etica decurg din acestea.
• Opera sau lucrarea de mântuire este o extensie a Persoanei lui Hristos și nu o
abstracțiune despre care se poate vorbi științific, diferit față de Persoana
Mântuitorului= Lucrarea lui Hristos este manifestarea Persoanei sau Persoana în
acțiune= Iisus Hristos este Dumnezeu viu și numai prin El ne putem mântui.
• Mântuirea săvârșită de Hristos este în primul rând eliberarea de răul în care
căzuse Adam: alterarea firii, întunecarea minții cu privire la adevărul revelat,
slăbirea voinței, ruperea legăturii harice cu Dumnezeu, pedepsele veșnice
pentru păcat.
• Mântuirea presupunea deopotrivă: izbăvirea de moarte, refacerea firii,
luminarea minții, vindecarea și întărirea voinței, refacerea legăturii cu
Dumnezeu=lucrarea iconomică de mântuire a lui Hristos.
• Cuvintele și faptele lui Hristos nu sunt parte ale unui trecut al existenței
Sale, ci prin ele credinciosul Îl vede în chip actual ca pe Subiectul lor propriu,
iar El se identifică cu ele prin repetare și recunoașterea lor în fiecare
credincios. D.Stăniloae
• Viața lui Hristos este o întreită slujire, nu este o operă compusă din trei
lucrări, distincția dintre ele nu este o separare.

(1)Cele trei direcţii ale lucrării Mântuitorului şi cele trei slujiri

mîntuitoare
• Lucrarea mântuitoare a lui Hristos se îndreaptă spre firea Sa omenească= ne
eliberează de afecte, patimi și moarte; și spre noi toți = ne eliberează de păcat,
de afecte și de stricăciune prin moarte; spre Dumnezeu pentru a-L slăvi prin
împăcarea noastră cu El (Ef. 2, 16-20): ”Căci El este pacea noastră, El care a făcut
din cele două - una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii; Desfiinţând
vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi
să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea; Şi să-i împace cu
Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia”.
• Cele trei direcții ale lucrării de mântuire a lui Iisus Hristos sunt una: lucrarea
de restaurare și îndumnezeire, este totuna cu cea de slăvire a lui Dumnezeu
manifestată prin firea umană îndumnezeită, și totuna cu lucrarea îndreptată
spre oameni ca fiind o extensie a mântuirii realizate de Hristos în firea Sa
umană.
• Lucrarea lui Iisus Hristos își împlinește scopul ei mântuitor numai în raport
cu aceste trei aspecte ale iconomiei.
• Aceste trei aspecte primesc însă în cadrul lucrării mântuitoare forme
specifice:
 1. Jertfa trupului, prin care Hristos reface legătura omului cu
Dumnezeu, legătură stricată prin păcat= aceasta se face
prin slujirea arhierească=arhiereul este cel care realizează
prin rugăciune și jertfă împăcarea omului cu Dumnezeu.
2. Învățătura și pilda de slujire = Hristos trebuia să-i
lumineze mintea omului, continuând aceasta prin
Apostolii Săi după Înălțarea la cer= slujirea învățătorească.
3. Hristos trebuia să-l întărească și să-l susțină pe om pentru
a-L putea urma pe Dumnezeu= puterea manifestată
asupra naturii prin minuni, asupra morții prin înviere,
asupra oamenilor prin porunci- slujirea împărătească.
• Hristos în lucrarea Sa este considerat:
1. Arhiereu - ”Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor
viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit,
nefăcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; El a intrat o dată
pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de
viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică
răscumpărare” Ev. 9, 11-12
- a împăcat și a refăcut legătura dintre
om și Dumnezeu prin jertfă:”Întru această
voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui
Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna;Şi orice
preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe
aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot
să înlăture păcatele;Acesta dimpotrivă, aducând o
singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii
vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu..” Ev. 10,
10-12.

2. Învățător-Profet - ”Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi

Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt” In. 13, 13.
- a adus Revelația desăvârșită a voii lui Dumnezeu
și a lucrării de mântuire: ”Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I
 arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea
va arăta Lui, ca voi să vă miraţi” (In 5, 20).
- luminează prin învățătură, pregătind sufletul
pentru primirea împăcării.
- Ucenicii I se adresează cu titlul “Învățătorule”, iar
Hristos însuși spune despre Sine: “Eu sunt
adevărul” (Ioan 14, 6), “Eu sunt Lumina
lumii” (Ioan 8, 12), sau: “Eu, spre aceasta M-am
născut și pentru aceasta am venit în lume, ca sa dau
mărturie pentru adevăr” (Ioan 18, 37).
3. Stăpânitor-Domn sau Împărat ”Şi am auzit glas mare, în
cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia
Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său…” Apoc.
12, 10; ”Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că
Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut
Domn şi Hristos” FA 2, 36.
- ca Împărat biruie puterile răului și
conduce pe om spre destinația lui adevărată:
”Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând:
Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ”
Mt. 28, 18; ”Precum I-ai dat stăpânire peste tot
trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe
care Tu i-ai dat Lui” In 17, 2
-dăruiește harul împăcării și îi desăvârșește
pe credincioși.
- slujirea Lui împărătească este preanunțată
de îngerul Gavriil Fecioarei Maria: “Și Domnul
Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele
Sau… și împărăția Lui nu va avea sfîrșit” (Luca
1, 32, 33).
-Iisus Hristos însuși recunoaște că e împărat,
dar împărăția Lui e duhovnicească, avînd
arme și legi duhovnicești, nu ca acelea din
 lumea aceasta: “Împărăția Mea nu este din
lumea aceasta” (Ioan 18, 36). Iisus Hristos e
Împăratul-Miel, care a fost înjunghiat pentru
păcatele lumii (Apoc. 5).
• Hristos ca profet:
1. face deosebire între făpturi și rostul lor
2. deslușește parcursul omului și a creației întregi pre
Creator
3. legă făpturile create de harul dumnezeiesc
• Hristos ca împărat:
1. a zidit temeliile Bisericii
2. a zdrobit puterile diavolești și a nimicit moartea
3. a făcut minuni și a înviat cu trupul
4. a transferat biruința Sa împărătească Bisericii ca putere
transformatoare și transfiguratoare în Sfintele Taine.
5. biruința nu a fost ceva străin sau diferit cuvântul care
îndreptau firea credincioșilor conducând-o la înnoire și
purificare.
• Hristos ca Sacerdot și Arhiereu:
6. unește ca unic Mijlocitor și Preot, creația cu Dumnezeu
aducându-se jertfă
7. predă puterea Sa sfințitoare Bisericii.

• Legătura dintre cele trei slujiri:

(a) Hristos când lucrează ceva ca Împărat nu lipsește din
acea lucrare Proorocul și Preotul
(b) În persoana Sa nu există nici un conflict între
autoritățile harismatice = unitatea harismatică și de
lucrare fiind asigurată de unitatea Ipostasului divin și
uman a lui Hristos
(c) Unitatea harismatică a lucrărilor lui Hristos este
asigurată în planul Bisericii de unitatea trupului
ecclesial= în interiorul acesteia nici o slujire nu este
 înțeleasă doar ca împărătească, profetică sau
sacerdotală.
(d)Hristos: singurul Arhiereu al tuturor; singurul Împărat
al întregii creații și singurul Prooroc.

• Deși sunt trei slujiri Hristos învață slujind, Se jertfește biruind urmările
păcatului, stăpînește ca un Miel înjunghiat (Ap. 5, 1 ș.u.); totuși în anumite
condiții iese în relief una dintre cele trei slujiri= Hristos nu stăpânește
numai stăpânind, ci mântuind și jertfindu-se.
• Slujirea Lui este în același timp și o demnitate=slujirea și demnitatea sunt
aspecte ale același lucrări, necesar existente și legate între ele.
• Aceste trei slujiri se identifică în același timp și cu cele trei direcții ale
lucrării mântuitoare: fire, oameni și Dumnezeu Tatăl:
1. Slujirea arhierească este îndreptată către propriul trup și
către firea umană.
2. Slujirea învățătorească este îndreptată către oameni.
3. Prin puterea împărătească îndreptată asupra naturii și a
oamenilor, Hristos slăvește puterea lui Dumnezeu cel în
Treime.
• Fiul lui Dumnezeu prin întruparea Sa ne-a așezat în comuniune directă cu
Sine umplând firea Sa umană de dumnezeirea Sa, fiind în relație de
ascultate față de Tatăl, promovând activ relația Sa cu oamenii.
• Această lucrare mântuitoare văzută în cele trei aspecte sunt manifestări și
iradieri firești, binevoitoare ale Persoanei Sale, unită în chipul cel mai înalt
prin natura dumnezeiescă și prin cea omenească îndumnezeită.
• Cele trei slujiri în forma și conținutul, dar și ca număr asigură posibilitatea
mântuirii și a desăvârșirii oamenilor.
• Opera și lucrarea Sa mântuitoare rămân tot timpul legate de Persoana lui
Iisus Hristos, El este totuna cu cuvintele și faptele Lui= lucrarea Sa este
puntea pe care Hristos o aruncă făpturii pentru a o lega permanent de
Persoana Lui, este deschiderea și manifestarea Lui continuă pentru om.
• În Iisus Hristos ne mântuim prin starea Sa personală manifestată ca iubire
divină față de oameni și ca umanitate ce aduce slavă lui Dumnezeu-Tatăl= ne
 mântuim prin cuvintele Sale de Dumnezeu rostite prin gură de om și prin
moartea Sa ce descoperă iubirea dumnezeiască, aducând prin aceasta slăvire ca
om lui Dumnezeu-Tatăl
• Potrivit cronologiei actelor mântuitoare Hristos este pe rând și
deopotrivă: Profet, Arhiereu și Împărat.
• Hristos a realizat în chip desăvârșit ca nimeni alt om aceste slujiri: S-a rugat
și S-a adus jertfă pe Sine ca arhiereu; tot cuvântul Său a fost profetic
descoperind taina împărăției lui Dumnezeu; a stăpânit și ridicat firea
umană prin înviere la demnitatea și culmea gândită de Dumnezeu din veci.
• Dumnezeu în Sine nu este nici Arhiereu, nici Profet, nici Împărat = acesta
este raportul iconomic pe care El de bunăvoie îl are cu lumea creată.
Dumnezeu, dacă nu ar fi căzut omul, ar fi avut cu acesta relații de Profet și
Împărat, dar nu și de Arhiereu care a survenit în urma căderii.
• Dacă slujirea de Învățător și de Împărat a lui Iisus Hristos se întemeiază
firea Sa dumnezeiască, cea de Arhiereu, fiind Mijlocitor între om și
Dumnezeu, își are temeiul în ambele firi, adunând în Persoana Lui, ființial,
și pe Dumnezeu și pe Om= în ultimă instanță toate cele trei slujiri se
exprimă, în urma întrupării Fiului lui Dumnezeu, prin cele două realități
unite în Ipostasul unic al lui Hristos: dumnezeiască și omenească.
• Există și anumite distincții în slujirile lui Hristos: chemarea profetică a lui
Hristos este distinctă de lucrarea de Învățător înainte de Întrupare; cea
împărătească în planul mântuirii după Înviere este distinctă de puterea
împărătească în ordinea creațională; arhieria, avându-și temeiul în sfatul
cel din veci ce stabilea crearea de ființe spirituale și realizarea unui raport
de comuniune cu ele, este distinctă de smerenia lui Dumnezeu ce a creat și
întreține lumea prin smerenie și din iubire=prin arhierie se smerește și mai
mult!
• Cele trei demnități nu sunt titluri goale de conținut: El se indentifică
desăvârșit cu lucrarea Sa de Arhiereu, Profet și Împărat.