CĂLĂUZIRI ÎN

LUMEA ICOANEI

Leonid Uspensky Vladimir Lossky

 CĂLĂUZIRI ÎN
LUNEA ICOANEI

Leonid Uspensky Vladimir Lossky

 Ediţie îngrijită de Ecaterina Cincheza Buculei şi Leonid Uspensky
Ştefan Alexandrescu
Vladimir Lossky
Redactori: Felicia Ionescu, Elena Marinescu

Mulţumim doamnei Lidia Alexandrovna Uspensky pentru per­

misiunea de a publica această lucrare în limba română. CĂLĂUZIRI în
© Editura Sophia, pentru prezenta ediţie
LUMEA ICOAMEI
Traducerea a fost făcută după originalul în limba engleză: Leonid
Ouspensky, Vladimir Lossky - The Meaning o f Icons, St. Vladimir's
Seminary Press, New York, 1999.
Traducere din limba engleză de Anca Popescu

^ U Î U T U L EC tlîifw r # "

D O N A T !*

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a Rom âniei Tipărită cu binecuvântarea

USPENSKIJ, LEONID Prea Sfinţitului Părinte G alaction,
Călăuziri în lumea icoanei / Leonid Uspensky, Vladim ir
Episcopul A lexandriei şi T eleorm anului
Lossky; trad. Anca Popescu. - Bucureşti: Editura Sophia, 2003
ISBN 973-8207-70-3

I. Ix>sskij, Vladimir
II. Popescu, Anca (trad.)

79 .040.1
c*C
Bucureşti, 2003
 Tradiţie
/ si
/ tradiţii
/

Tradiţie (jiapdòocng, traditio) este unul .din acei termeni care,

fiind prea bogaţi în sensuri, riscă să nu aibă până la urmă nici unul.
IN V . m T, / o 5'
Acest lucru nu se întâmplă numai din cauza secularizării care a de­
M IT R O P O L IA M O L D O V E I Ş l B U C O V IN E I
valorizat atât de multe cuvinte ale vocabularului teologic - „spiri­
“ S T U D IU M ” tualitate", „mistic", „comuniune" - detaşându-le de contextul lor
creştin pentru a le transforma în moneda curentă a limbajului pro­
CO TA: U . —
fan. Cu termenul „tradiţie" s-a petrecut la fel, cu atât mai uşor cu
cât, chiar în limbajul teologiei, cuvântul acesta rămâne uneori des­
tul de imprecis. Prin urmare, pentru a nu mărgini însuşi conceptul
de tradiţie prin eliminarea unora dintre aspectele pe care acesta le
poate dobândi, pentru a păstra toate aceste aspecte, suntem nevoiţi
să recurgem la concepte care cuprind prea multe sensuri, drept
care adevăratul înţeles al Tradiţiei ajunge să ne scape.
întrucât se doreşte exactitatea, conţinutul supraabundent tre­
buie spart şi creat un grup de noţiuni restrânse, a căror sumă nu
exprimă nici pe departe acea realitate vie, numită Tradiţia Biseri­
cii. O variantă a lucrării erudite a Părintelui A. Deneffe, Der Tradi-
tionsbegrijf1, pune problema dacă tradiţia poate fi exprimată în
concepte sau dacă într-adevăr, aşa cum se întâmplă cu tot ce este
„viaţă", „depăşeşte raţiunea" şi ar trebui mai degrabă descrisă de­
cât definită.
De fapt, la anumiţi teologi din epoca romantică, precum Mdhler
în Germania sau Homiakov în Rusia, se găsesc frumoase pagini
descriptive, în care tradiţia apare ca plenitudine universală şi nu
poate fi deosebită de unitatea, de sobomicitatea („Sobornost" a lui

1 în colecţia M iinsterlische Bcitriige zur Theologic, voi. 18, Munster, 1931.

5
 Homiakov), apostolicitatea sau de conştiinţa Bisericii care posedă
certitudinea directă a adevărului revelat.
Pus fiind în faţa acestor descrieri, fidele imaginii Tradiţiei din
scrierile patristice ale primelor veacuri, recunoşti imediat caracterul
de „pleromă" al Tradiţiei Bisericii, dar totodată nu poţi renunţa la a
face distincţii necesare întregii teologii dogmatice A delimita nu
înseamnă întotdeauna a separa, nici măcar a opune. Opunând Sfin­
tei Scripturi Tradiţia, ca două surse ale Revelaţiei, polemiştii Con­
trareformei s-au plasat dintru început pe aceeaşi poziţie cu adver­
sarii lor protestanţi, recunoscând tacit în Tradiţie o altă realitate
decât cea a Scripturii. In loc să fie însăşi ùródeaig1 a cărţilor sfinte,
coerenţa lor fundamentală datorată suflării vii care le străbate trans­
formând litera în „trupul unic al adevărului'', Tradiţia apare ca ceva
adăugat, ca un principiu extern în relaţie cu Scriptura. Prin urmare,
textele patristice care i-au atribuit Sfintei Scripturi caracterul de
„pleromă" au devenit incomprehensibile2, în timp ce doctrina pro­
testantă a „suficienţei Scripturii" a căpătat un sens negativ prin ex­
cluderea a tot ce este „Tradiţie". Apărătorii Tradiţiei s-au văzut obli­
gaţi să dovedească necesitatea unirii a două realităţi juxtapuse care,
luate fiecare în parte, rămân insuficiente. De aici rezultă o serie de
false probleme, ca cea a întâietăţii Scripturii sau a Tradiţiei, a autori­
tăţii uneia sau alteia, a diferenţei parţiale sau totale a conţinutului
loretc. Cum se va dovedi necesitatea cunoaşterii Scripturii în cadrul
Tradiţiei, cum poate fi regăsită unitatea dintre ele, ignorată prin se­
pararea lor? Dacă cele două sunt „plinire" nu poate fi vorba de
două „plerome" opuse una alteia, ci sunt două modalităţi ale uneia
şi aceleiaşi deplinătăţi a Revelaţiei transmise Bisericii.
0 distincţie care separă sau împarte nu este niciodată perfectă,
nici suficient de radicală: nu permite să se disceamă, în puritatea
ei, diferenţa termenului necunoscut care se opune altuia ce se pre­
supune a fi cunoscut. Separaţia este, în acelaşi timp, mai mult sau
mai puţin, o distincţie: juxtapune două obiecte separate; dar pen­
' lixpresia este luată de la Sfântul Irineu, Adv. Haer., I, 15-20.
1 Vezi articolul părintelui I.ouis Houyer, The Fathcrs ofthe Church on Tradi­
timi unii1ii riplure, in „Hastern Cliurches Quarterly", VII (1947), număr special
despre 'Iradiţie şi Scriptură.
6 7
tru a realiza acest lucru trebuie mai întâi să împrumute unuia ca­
racteristicile celuilalt. încercând să pună alături Scriptura şi Tradi­
ţia, două surse independente ale Revelaţiei, Tradiţia este inevitabil
înzestrată cu calităţi ce aparţin Scripturii: va fi ansamblul „celorlal­
te scrieri" sau al „celorlalte cuvinte" nescrise, adică a tot ceea ce Bi­
serica poate adăuga Scripturii în planul orizontal al istoriei sale.
Aşadar, va fi pe de o parte Scriptura sau canonul Sfintei Scripturi
şi pe de altă parte, Tradiţia Bisericii, care, la rândul ei, poate fi îm­
părţită în mai multe surse ale Revelaţiei, de valori inegale: acte ale
sinoadelor ecumenice, liturghia, iconografia, practicile de închina­
re etc. Dar atunci mai poate fi numită aceasta „Tradiţie" ? N-ar fi
mai exact să spunem, la fel ca teologii Sinodului de la Trent, „tradi­
ţii" ? Acest plural exprimă bine ceea ce se înţelege atunci când,
după ce Scriptura şi Tradiţia au fost separate, în loc de a fi diferen­
ţiate, cea din urmă se referă la mărturiile orale sau scrise care se
adaugă Sfintei Scripturi însoţind-o sau urmând-o. Aşa cum „tim­
pul proiectat în spaţiu" reprezintă un obstacol pentru intuiţia „du­
ratei" bergsoniene, tot aşa această proiectare a noţiunii calitative a
Tradiţiei în domeniul cantitativ al „tradiţiilor" mai degrabă ascun­
de decât descoperă adevăratul ei caracter, deoarece Tradiţia este
liberă de orice determinare care, prin limitare, o situează în istorie.
Dacă acest termen ar fi păstrat pentru a desemna numai trans­
miterea orală a adevărurilor de credinţă, s-ar face un pas spre o no­
ţiune mai pură a Tradiţiei. Va rămâne însă separaţia dintre Tradiţie
şi Scriptură, dar, în loc de a izola două surse ale Revelaţiei, s-ar dis­
tinge două moduri ale transmiterii ei: propovăduirea orală şi cea
scrisă. Atunci ar fi necesar să plasăm într-o categorie propovădui­
rea Apostolilor şi a urmaşilor lor, precum şi întreaga propovăduire
a clerului aflat în viaţă, iar în cealaltă categorie, Sfânta Scriptură şi
toate celelalte exprimări scrise ale Adevărului revelat (acesta din
urmă având anumite trepte de autoritate recunoscute de Biserică).
Această abordare stabileşte întâietatea Tradiţiei faţă de Scriptură,
întrucât transmiterea orală a propovăduirii apostolilor precedă
consemnarea ei scrisă în Noul Testament. Prin urmare, Biserica s-ar
putea lipsi de Scriptură, dar nu ar putea exista fără Tradiţie. Aceas­
ta doar până la un anumit punct: este adevărat că Biserica deţine
întotdeauna Adevărul revelat pe care îl descoperă propovăduin-
 du-L şi care ar fi putut foarte bine să rămână oral, transmis faţă
către faţă, fără să fi fost vreodată fixat în scris1. Dar oricât de mult
s-ar promova ideea separării Scripturii de Tradiţie, ele nu au fost
încă diferenţiate radical: este superficial să opunem cărţilor scrise
cu cerneală cuvintele rostite prin viu grai. în ambele cazuri se pune
problema cuvântului predicat: „propovăduirea credinţei" serveşte
aici drept fundament comun. Dar aceasta nu înseamnă a atribui
Tradiţiei ceva ce încă o înrudeşte cu Scriptura ? Nu ar fi posibil să
căutăm mai departe noţiunea pură de Tradiţie ?
Printre diversele sensuri ce se pot afla Ia Părinţii primelor vea­
curi, Tradiţia îl primeşte uneori pe acela al unei învăţături păstrate
în ascuns, nedivulgate, pentru ca taina să nu fie profanată de neini-
ţiaţi12. Lucrul acesta este clar exprimat de Sfântul Vasile cel Mare în
distincţia pe care o face între ó à yţux şi K tp v y u a 3. „Dogma" are aici
un sens contrar celui dat astăzi termenului. Departe de a fi o defi­
niţie doctrinară proclamată în mod deschis de Biserică, ea este o
„învăţătură" ( ò t ò a o K a k l a ) pusă în circulaţie şi ascunsă, pe care pă­
rinţii o păstrau în tăcere, departe de tulburare şi curiozitate, bine
ştiind că în tăcere se păstrează caracterul sacru al „tainelor"4. Pe de
altă parte, K tp v y u a (care înseamnă „propovăduire" în limbajul
Noului Testament) este întotdeauna o declaraţie deschisă, fie ea
definiţie doctrinară5, prescripţie oficială a unei reguli6, act canonic7
sau rugăciuni publice ale Bisericii8. Deşi amintesc de doctrina „ari­
ană" a gnosticilor, care şi ei pretindeau a avea o tradiţie apostolică9
ascunsă, tradiţiile nescrise şi ascunse despre care vorbeşte Sfântul
Vasile cel Mare, legate de „taine", nu se referă la un cerc ezoteric de
1 Sfântul Irineu întrevede această posibilitate: Adv. Haer., III, 4 ,1 .
2 Clement al Alexandriei, Sfrontate, VI, 61 (Stăhlin, 462).
3 SI. Vasile cel Mare, Tratat despre Sfântul Duh, XXVH: P.G. 32, col. 188A-193A.
4 Sf, Vasile cel Mare, op. cit., col. 188C-189A.
5 SI. Vasile cel Mare (Epistola 51, Ibidem, col. 392C) numeşte dp ootiaiog
„marea propovăduire a bunei cinstiri (rà p éy a n jţ etioefSelat; K tpvypa) care a
arălat dogma (M /pa) mântuirii" (v. Epistola 125, Ibidem, col. 548B).
'•Sf. Vasile cel Mare, Omilie despre post, P.G. 31, col. 185C.
2 Sf. Vasile cel Mare, Epistola 251, P.G. 32, col. 933B.
" SI. Vasile cel Mare, Epistola 155, Ibidem, col. 612C.
2 Holeineu, Epistola altre Plora, VII, 9, „SourcesChrétiennes", voi, 24, p. 66.
8 9
câţiva oameni desăvârşiţi din interiorul comunităţii creştine, ci la
ansamblul credincioşilor care participă la viaţa sacramentală a Bi­
sericii; aceştia se deosebesc de „neiniţiaţii" care trebuie pregătiţi
prin catehizare progresivă pentru tainele iniţierii. In al doilea râmi,
tradiţia ascunsă (óóypa) poate fi afirmată public şi astfel să devină
„propovăduire" (Ktpvyua) atunci când o necesitate (de exemplu,
lupta împotriva unei erezii) obligă Biserica să se pronunţe oficial1
Prin urmare, dacă tradiţiile primite de la Sfinţii Apostoli rămân ne­
scrise şi păstrate în ascuns, dacă creştinii nu le-au cunoscut întot­
deauna înţelesul lor tainic2, aceasta se datorează iconomiei înţelep­
te a Bisericii care îşi învăluie tainele până când declararea lor des­
chisă devine indispensabilă. Aici întâlnim una dintre antinomiile
Scripturii: pe de o parte, să nu dai cele sfinte câinilor, nici să nu
arunci mărgăritarele înaintea porcilor (Mt 7, 6), pe de altă parte,
„nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care
să nu ajungă cunoscut" (Mt 10,26; Lc. 12, 2). Tradiţiile păzite în tă­
cere şi în taină, pe care Sfântul Vasile cel Mare le deosebeşte de pro­
povăduirea orală, publică, ne fac să ne gândim la cuvintele care
s-au grăit „la întuneric", „la ureche", „în odăi", dar care se vor ves­
ti „la lum ină", „de pe acoperişuri" (Mt. 10, 27; Lc. 12, 3).
Nu se mai pune problema unei opoziţii între d/patjta şi iyyputjta,
între propovăduirea orală şi cea scrisă. Aici distincţia dintre Tradi­
ţie şi Scriptură pătrunde până în adâncul ei, punând de o parte cele
ce se păstrează în taină, care pentru aceea nu trebuie scrise, şi de
cealaltă parte toate cele ce ţin de propovăduire şi care, o dată ce au
fost exprimate public, pot fi puse în rândul Scripturii (rp a tp a l). Nu
a considerat oportun însuşi Sfântul Vasile cel Mare să descopere în
scris taina mai multor „tradiţii", transformându-le astfel în Ktipi'ry-
p a r a 3 ? Această nouă distincţie scoate in evidenţă caracterul tainic
al Tradiţiei, deosebind astfel un fond ascuns de învăţături orale,
primite de la Apostoli, de ceea ce Biserica oferă spre cunoaşterea
1 Exemplul lui c’ţiooExyuK este tipic în acest sens. Conciziunea Sfântului Vasile
în prezentarea temei despre dumnezeirea Duhului Sfânt se explică nu numai
printr-o grijă de pedagog, dar şi prin această concepţie a traditici ascunse.
2 Sf. Vasile cel Mare, op. cit., col. 189C-192A.
3 Sf. Vasile cel Mare, op. cit., col. 192A-193A.
tuturor; prin urmare, această distincţie scaldă „propovăduirea"
într-o mare de tradiţii apostolice care nu pot fi trecute cu vederea
sau subestimate fără a prejudicia Evanghelia. Mai mult, dacă cine­
va ar proceda astfel, „ar transforma învăţătura propovăduită (rd
Kìpvyfià) într-o simplă denumire" lipsită de sens1. Exemple ale
unor astfel de tradiţii date de Sfântul Vasile cel Mare se leagă toate
de viaţa sacramentală şi liturgică a Bisericii (semnul Sfintei Cruci,
ritualurile baptismale, sfinţirea uleiului, epicleza euharistică, obi­
ceiul întoarcerii către răsărit în vremea rugăciunii şi acela al rămâ­
nerii în picioare Duminica sau în perioada Penticostarului etc.).
Dacă aceste „tradiţii nescrise" (tààypaQ a r<ùv èOùv), aceste taine ale
Bisericii (d/patpa rt%'EKKAtoktg iw o rrp ia ) atât de numeroase, în­
cât o zi întreagă n-ar ajunge pentru a le descrie12, sunt necesare pen­
tru a înţelege adevărul Sfintei Scripturi (şi, în general, adevăratul
sens a toată „propovăduirea"), este clar că tradiţiile ascunse reve­
lează „caracterul tainic" al cunoaşterii creştine. Aşadar, adevărul
revelat nu este literă moartă, ci Cuvânt viu: la El se poate ajunge
doar în Biserică, în urma iniţierii prin „taine" sau sacramente3 în­
tru „taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită
sfinţilor Săi" (Col. 1,26).
Tradiţiile nescrise sau tainele Bisericii, despre care vorbeşte Sfân­
tul Vasile cel Mare, constituie atunci hotarul cu Tradiţia propriu-zi-
să şi fac să se întrezărească o parte din trăsăturile ei. într-adevăr,
participarea la taina revelată se realizează prin iniţierea sacramen­
tală. Aceasta este o nouă cunoaştere, o „gnoză a lui Dumnezeu"
(yvâxng 8eov) care se primeşte ca har, iar acest dar al cunoaşterii se
dobândeşte într-o „tradiţie" care este, după Sfântul Vasile cel Mare,
mărturisirea Treimii din timpul botezului: o formulă sacră care ne
poartă în lumină4. Aici linia orizontală a „tradiţiilor, primite din
gura Domnului şi transmise prin Apostoli şi prin urmaşii lor, se în­
crucişează cu cea verticală, cu Tradiţia - trimiterea Sfântului Duh,
1 Sf. Vasile cel Mare, Ibidem, col. 188AB-
2 Sf. Vasile cel Mare, Ibidem, col. 188A; 192C-193A.
3 Uespre identificarea acestor doi termeni şi despre înţelesul adânc al Sfin­
telor Taine la scriitorii primelor veacuri, vezi Dom Odo Casei, Das christliche
Knlluimţ/tileriuni (Kegensburg, 1932), p. 105 ş.u.
4 Sf. Vasile cel Mare, op. cil., (X), col. I13B.
1(1
care deschide membrilor Bisericii o perspectivă infinită a tainei în
fiecare cuvânt al Adevărului revelat. Pornind de la tradiţii, precum
cele expuse de Sfântul Vasile cel Mare, trebuie să mergem mai de­
parte şi să admitem Tradiţia, care se deosebeşte de ele.
De fapt, dacă fără a se face ultima distincţie ne oprim la hotarul
tradiţiilor ascunse, nescrise, vom rămâne încă în planul orizontal al
n a p a ó ó o E ig - urilor, unde Tradiţia ne apare ca „proiectată în tărâmul
Sfintelor Scripturi". într-adevăr, ar fi imposibil să separăm de Sfân­
ta Scriptură sau, cu un cuvânt mai general, de „propovăduire"
aceste tradiţii ascunse, dar putem întotdeauna să le deosebim de
cuvintele rostite public, ca fiind cuvinte grăite în taină sau păzite în
tăcere. Fapt este că distincţia finală nu se va trasa atâta vreme cât
rămâne un ultim element ce leagă Tradiţia de Scriptură - cuvântul
care serveşte drept fundament pentru deosebirea tradiţiilor ascun­
se de propovăduirea deschisă. Pentru a delimita noţiunea pură de
Tradiţie, pentru a o goli de tot ce este proiecţie a ei în planul ori
zontal al Bisericii, ar trebui să mergem dincolo de opoziţia dintre
cuvintele păstrate în taină şi cele propovăduite cu glas tare, aşe­
zând alături „tradiţiile" şi „propovăduirea". Ele au în comun acest
lucru că, ascunse sau nu, sunt totuşi exprimate prin cuvânt. Ele
presupun întotdeauna o expresie verbală, fie că este vorba de cu­
vinte propriu-zise, pronunţate sau scrise, fie de un limbaj mul, ofe­
rit înţelegerii prin manifestarea vizuală (iconografie, gesturi rituale
etc.). Luat cu acest sens general, cuvântul nu este numai un semn
exterior, utilizat pentru a desemna un concept, ci, mai presus de
toate, este un conţinut ce se defineşte în mod inteligibil într-un dis­
curs articulat sau în orice altă formă de expresie exterioară.
Dacă astfel este natura cuvântului, nimic din ceea ce se revelea­
ză şi se face cunoscut nu poate rămâne străin de el. Fie el Scriptu­
ră, propovăduire sau „tradiţii apostolice păstrate în tăcere", acelaşi
cuvânt Xó/og sau Aoyfo poate fi la fel aplicat la tot ceea ce constitu­
ie expresie a Adevărului revelat. De fapt, acest cuvânt se repetă ne­
încetat în literatura patristică pentru a desemna în aceeaşi măsură
Sfânta Scriptură şi Simbolurile de credinţă. Astfel, Sfântul loan Ca-
sian vorbeşte despre Simbolul de la Antiohia: „Este cuvântul pe
scurt (breviatum verbuin) pe care Domnul l-a dat [...] concentrând în
câteva cuvinte credinţa Testamentelor Sale pentru a cuprinde pe
11
scurt înţelesul a toată Scriptura."1 Dacă ne gândim apoi că Sfintele
Scripturi nu sunt o colecţie de cuvinte despre Dumnezeu, ci Cu­
vântul lui Dumnezeu (Atfyoc roti 0fou), vom înţelege de ce, mai
ales de la Origen încoace, a existat mereu dorinţa de a identifica
prezenţa Logosului divin din scrierile celor două Testamente cu în­
truparea Cuvântului prin care Scripturile „s-au împlinit". Cu mult
înainte de Origen, Sfântul Ignatie al Antiohiei a refuzat să vadă în
Sfintele Scripturi doar un document istoric, „arhive", şi să justifice
Evanghelia prin textele Vechiului Testament declarând: „Pentru
mine, arhivele mele sunt Iisus Hristos; arhivele mele inviolabile
sunt Crucea Lui şi Moartea Lui şi Credinţa care vine de la El [...]
El este Uşa Tatălui prin care intră Avraam şi Isaac şi lacov şi Pro­
feţii şi Apostolii şi Biserica."12 Dacă prin faptul întrupării Cuvântu­
lui Sfintele Scripturi nu sunt arhive ale Adevărului, ci Trupul Lui
viu, nu poţi avea Scripturile decât în Biserică, Trupul unic al lui
Hristos. Din nou ne întoarcem la ideea suficienţei Scripturii. Dar
nu este nimic negativ aici: ea nu exclude, ci îşi asumă Biserica, cu
tainele, instituţiile şi învăţătura ei transmisă de Apostoli. Şi nici
această suficienţă, această „pleromă" a Scripturii, nu exclude alte
expresii ale aceluiaşi Adevăr pe care Biserica îl va putea exprima
(tot aşa cum desăvârşirea lui Hristos, Capul Bisericii, nu exclude
Biserica - complement al slăvitei Sale umanităţi). Ştim că apărătorii
sfintelor icoane au fundamentat posibilitatea iconografiei creştine
pe faptul întrupării Cuvântului: icoanele, la fel ca şi Scriptura, sunt
expresii ale inexprimabilului şi au ajuns să fie posibile datorită re­
velaţiei lui Dumnezeu care s-a împlinit în întruparea Fiului. La fel
şi definiţiile dogmatice, exegeza, liturghia, pentru că toate partici­
pă în Biserica lui Hristos la aceeaşi plinătate a Cuvântului care se
află şi în Scripturi, fără a se limita sau a se reduce astfel. în sfera
acestei calităţi „totalizatoare" a Cuvântului întrupat, toate câte ex­
primă Adevărul revelat se leagă de Scriptură şi dacă toate ar fi să
devină „scriptură", „lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi
1 „lircviatum verbum" este o aluzie la Rom. 9, 27, care, la rândul său,
citează din Isaia 10,22, Vezi Fer. Augustin, De Siimbolo, I: P.l. 40, col. 628; Sf.
Chirii al Ierusalimului, Catch. V, 12: P.G. 33, col. 521AB.
2 Către Filadelfieni, VIII, 2 şi IX, 1, „Sources Chrétiennes", 10, ed. a 2-a, p. 150.
12
scris" (In. 21,25). însă de vreme ce exprimarea tainei transcendente
a devenit posibilă prin faptul întrupării Cuvântului, se pune pro­
blema unde se află până la urmă Tradiţia pe care am căutat-o deta­
şând progresiv sensul ei pur de tot ceea ce o poate lega de realita­
tea scripturistică.
Aşa cum am mai spus, Tradiţia nu trebuie căutată în planurile
orizontale ale „tradiţiilor", care, la fel ca şi Scriptura, sunt determi­
nate de Cuvânt. Iarăşi, dacă am dori să o separăm de tot ceea ce
ţine de realitatea Cuvântului, ar trebui să spunem că Tradiţia este
Tăcere. „Cel ce cu adevărat are cuvântul lui lisus poate auzi chiar
şi tăcerea Lui (rrfg i)ovx(ctg aihcrii cbcotiuv)", spune Sfântul Ignatie
al Antiohiei1. După câte ştiu, acest text nu a fost niciodată folosit în
numeroasele studii care citează din abundenţă pasaje patristice de­
spre Tradiţie, întotdeauna aceleaşi pasaje, cunoscute de toţi, fără a
fi vreodată avertizaţi că există texte în care cuvântul „tradiţie" nu
este menţionat, dar care pot fi mai elocvente decât multe altele.
Putinţa de a auzi tăcerea lui Iisus, atribuită de Sfântul Ignatie
celor care au cu adevărat cuvântul Lui, reverberează în chemarea
repetată a lui Hristos către ascultătorii Săi: „Cel ce are urechi de
auzit să audă." Cuvintele Revelaţiei au atunci o aură de tăcere care
nu poate fi sesizată de urechile celor din afară. Sfântul Vasile cel
Mare se referă la acelaşi lucru când spune, în pasajul său despre
tradiţii: „Există şi o formă de tăcere, obscuritatea folosită de Scrip­
tură pentru a-şi face învăţăturile greu de înţeles pentru cei ce le ci­
tesc."2 Această tăcere a Scripturilor n-ar putea fi separată de ele
este transmisă de Biserică în cuvintele Revelaţiei drept condiţie
fundamentală a primirii lor. Dacă am separa-o de cuvinte (totdea­
una în planul orizontal, unde ele exprimă Adevărul revelat), pen­
tru a fi cu adevărat primită ca plinătate, ea cere o întoarcere către
planul vertical ca să putem „înţelege împreună cu toţi sfinţii" nu
numai ce este „lărgimea şi lungimea" Revelaţiei, dar şi „înălţimea
şi adâncim ea" ei (Efes. 3,18).
în punctul în care am ajuns nu mai putem să separăm Scriptura
de Tradiţie, nici să le juxtapunem ca două realităţi distincte. Trebu­
1 Către Efesem, XV, 2, „Sources Chrétiennes", 10, ed. a 2-a, p. 84.
2 Op. cit., col. 189BC
13
ie totuşi să le distingem, săsesizăm mai bine unitatea lor indivizi­
bilă care conferă Revelaţiei date Bisericii caracterul de plinătate.
Dacă Scripturile şi tot ceea ce Biserica poate produce, în cuvinte
scrise sau rostite, în imagini sau în simboluri liturgice, sau de altă
natură, reprezintă moduri distincte de exprimare a Adevărului,
tradiţia este unicul mod de a-1 primi. Precizăm, modul unic, nu mo­
dul uniform, pentru că Tradiţia, în sensul ei pur, nu are nimic for­
mal. Ea nu se impune conştiinţei umane prin garanţii formale ale
adevărurilor de credinţă, ci face accesibilă descoperirea evidenţei
lor interioare. Nu conţinutul Revelaţiei, ci lumina care o descoperă;
nu cuvântul, ci suflarea vie care face cuvântul să se audă o dată cu
tăcerea din care a venit'; nu Adevărul, ci o trimitere a Duhului
Adevărului fără de care Adevărul nu poate fi primit. „Nimeni nu
poate să zică: Domn este lisus, decât în Duhul Sfânt" (1 Cor. 12, 3).
Noţiunea pură a Tradiţiei poate fi atunci definită: ea este viaţa
Sfântului Duh în Biserică, dăruind fiecărui membru al Trupului lui
Hristos putinţa de a auzi, de a primi, de a cunoaşte adevărul în Lu­
mina Sa proprie, şi nu în lumina raţiunii umane. Aceasta este gno-
za adevărată pe care o datorăm lucrării Luminii divine (<Pmtapòg
xrjg yvùxjcoìg xi% àógtjg xov Oeov - II Cor. 4,6), Tradiţia unică, liberă
de orice „filozofie", de tot ce trăieşte „din predania omenească
după înţelesurile cele slabe ale lumii, şi nu după Hristos" (Col. 2,
8). Această libertate faţă de orice condiţionare naturală, faţă de
orice împrejurare istorică este prima trăsătură caracteristică a di­
mensiunii verticale a Tradiţiei: este proprie gnozei creştine - „Veţi
cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face liberi" (In. 8,32). Nimeni
nu poate cunoaşte Adevărul, nici cuvintele Revelaţiei fără să fi
primit Duhul Sfânt; „...unde este Duhul Domnului, acolo este li­
bertate" (II Cor. 3 , 17)12. Această libertate a copiilor lui Dumnezeu,
care se opune robiei fiilor acestei lumi, se exprimă prin „sinceri­
tate" (m ppriala) şi astfel se pot adresa lui Dumnezeu, Care îl
cunoaşte pe Cel Căruia 1 se închină ei, pentru că se închină Tatălui
„in Duh şi în Adevăr" (In. 4, 23-24).
1 Cf. Sf. Ignatie al Antiohiei, Către Magnezieni, VIII, 2, „Sources Chré-
ticnnes", 10, ed a 2-a, p. 102.
2 Vezi interpretarea Sfântului Vasile la acest text, op. cit., XX, col
]<A< IMC.
14
în dorinţa de a deosebi Tradiţia de Sfânta Scriptură am căutat să
dezbrăcăm noţiunea de tot ce ar fi putut-o apropia de realitatea
scripturistică. A trebuit să o deosebim de „tradiţii", aşezându-le pe
acestea din urmă împreună cu Scripturile şi cu toate formele de ex­
primare a Adevărului pe acelaşi plan orizontal, unde singurul
nume pe care l-am găsit pentru a o desemna este acela de Tăcere.
Aşadar, îndată ce am separat Tradiţia de tot ce putea primi pro-
pria-i proiecţie în planul orizontal, trebuie să intrăm într-o altă di­
mensiune pentru a ajunge la termenul analizei noastre. Contrar
analizelor proprii filozofiei, începând cu Platon şi Aristotel care
sfârşesc prin a dizolva concretul rezolvându-1 în idei sau concepţii
generale, analiza noastră ne conduce în final la Adevăr şi la Duh,
la Cuvântul şi la Duhul Sfânt, două Persoane distincte, dar unite
indisolubil, a Căror dublă iconomie, în timp ce întemeiază Biseri­
ca, condiţionează totodată caracterul distinct şi indisolubil al Scrip­
turii şi al Tradiţiei.
*
Punctul culminat al analizei noastre - Cuvânt întrupat şi Duh
Sfânt în Biserică, condiţie dublă a plinirii Revelaţiei - va servi ca
placă turnantă de la care vom porni pe drumul sintezei şi vom sta­
bili locul Tradiţiei în cadrul realităţilor concrete ale vieţii ecleziale.
Mai întâi va fi necesar să stabilim o dublă reciprocitate în iconomia
celor două Persoane divine trimise de Tatăl. Pe de o parte, de la
Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria s-a întrupat Cuvântul. Pe de altă
parte, după întruparea şi lucrarea Sa de răscumpărare, prin Cu­
vântul pogoară Duhul Sfânt asupra membrilor Bisericii la Cincize-
cime. în primul caz. Duhul Sfânt vine mai întâi, dar în vederea în­
trupării, pentru ca Fecioara Maria să-L poată zămisli pe Fiul spre a
Se face Om. Rolul Sfântului Duh este atunci funcţional: El este pu­
terea întrupării, condiţia virtuală a primirii Cuvântului. în al doi­
lea caz, Fiul este Cel ce vine mai întâi, pentru că El îl trimite pe Du­
hul Sfânt, Care vine de la Tatăl, dar Duhul Sfânt are rolul principal:
El este ţinta întrucât El este dat membrilor Bisericii lui Hristos pen­
tru a-i îndumnezei prin har. Prin urmare, aici rolul Cuvântului în­
trupat este, la rândul său, funcţional în relaţie cu Duhul: forma, ca
să spunem aşa, „canonul" sfinţirii este condiţia formală a primirii
15
Sfântului Duh. Adevărata şi sfânta Tradiţie, după Filaret al Mosco­
vei, nu constă în transmiterea văzută şi verbală a învăţăturilor, re­
gulilor, instituţiilor şi ritualurilor: „ea este în acelaşi timp o trimite­
re nevăzută şi reală a harului şi a sfinţirii."1 Dacă trebuie să deose­
bim ceea ce se transmite (tradiţii orale şi scrise) de modul unic în
care această transmitere se primeşte în Duhul Sfânt (Tradiţia ca
principiu al cunoaşterii creştine), este însă imposibil să le separăm;
de aici ambivalenţa termenului „tradiţie", care desemnează simul­
tan dimensiunea orizontală şi cea verticală a Adevărului pe care îl
are Biserica. Orice transmitere de adevăr sau de credinţă poartă în
sine o transmitere a harului Sfântului Duh. Prin urmare, ceea ce se
transmite în afara Duhului Care „a grăit prin proroci" nu poate fi
recunoscut de Biserică drept cuvântul Adevărului, cuvânt apropi­
at de cărţile sfinte inspirate de Dumnezeu şi, împreună cu Sfintele
Scripturi, „recapitulate" în Cuvântul întrupat, Această suflare a fo­
cului penticostal, trimitere a Duhului Adevărului, Care purcede de
la Tatăl şi este trimis de Fiul, actualizează caracterul suprem al Bi­
sericii: conştiinţa Adevărului revelat, posibilitatea de a raţiona şi
de a discerne între adevărat şi fals în lumina Duhului Sfânt: „păru-
tu-s-a Duhului Sfânt şi nouă" (Fapte 15,28). Dacă Duhul Sfânt este
unicul criteriu al Adevărului, revelat de Cuvântul întrupat, El este
şi principiu al întrupării, întrucât acelaşi Duh Sfânt prin care Fe­
cioara Maria a putut să fie Maica lui Dumnezeu acţionează ca func­
ţie a Cuvântului, ca putere de exprimare a Adevărului în definiţii
inteligibile sau în imagini şi simboluri sensibile, în documentele
credinţei, între care Biserica va trebui să hotărască dacă aparţin sau
nu Tradiţiei sale.
Aceste consideraţii ne sunt necesare pentru a putea găsi din
nou, în cazuri concrete, relaţia dintre Tradiţie şi Adevărul revelat,
primit şi exprimat de Biserică. Aşa cum am văzut, Tradiţia, ca noţi­
une de bază, nu este conţinutul revelat, ci modul unic de primire a
revelaţiei, o însuşire datorată Duhului Sfânt, care face Biserica aptă
să cunoască Cuvântul întrupat în relaţia Sa cu Tatăl (gnoza supre­
mă care este Teologia în înţelesul propriu al cuvântului, aflat la Pă­
1 C. Florovsky, The Wnys o f Russimi Thealogy, Nordland Publishing Com ­
pany, p 211
16
rinţii primelor veacuri), ca şi tainele iconomiei divine, de la crearea
cerului şi a pământului din Facere, până la cerul nou şi pământul
nou din Apocalipsă. Recapitulată în întruparea Cuvântului, istoria
iconomiei divine se va face cunoscută prin Sfintele Scripturi în re­
capitularea celor două Testamente de către acelaşi Cuvânt. Dar
această unitate a Scripturilor nu poate fi recunoscută decât în Tra­
diţie, în lumina Duhului Sfânt transmis membrilor Trupului unic al
lui Hristos. Cărţile Vechiului Testament, alcătuite de-a lungul mai
multor secole, scrise de diverşi autori care adesea au adunat şi au
împletit diferite tradiţii religioase, au, în ochii unui istoric al religii­
lor, doar o unitate întâmplătoare, mecanică. Unitatea lor cu scrieri­
le Noului Testament îi va părea convenţională şi artificială. Dar un
fiu al Bisericii va putea recunoaşte unitatea inspiraţiei şi obiectul
unic al credinţei în aceste scrieri heteroclitice, ţesute de acelaşi
Duh, Care, după ce a grăit prin proroci, a venit înaintea Cuvântu­
lui pentru a o face pe Fecioara Maria aptă să slujească drept mijlo­
citoare a întrupării lui Dumnezeu.
Numai în Biserică se poate recunoaşte cu deplină conştiinţă uni­
tatea inspiraţiei cărţilor sfinte, pentru că numai Biserica singură are
Tradiţia - cunoaşterea în Duhul Sfânt a Cuvântului întrupat. Fap­
tul că acest canon al scrierilor Noului Testament s-a format relativ
târziu, cu unele ezitări, arată că Tradiţia nu este nicidecum automa­
tă: ea reprezintă condiţia Bisericii care are o conştiinţă infailibilă,
dar nu este un mecanism ce negreşit va face cunoscut Adevărul în
afara şi dincolo de conştiinţa persoanelor, în afara oricărei delibe­
rări şi raţiuni De fapt, dacă Tradiţia este facultatea de a raţiona în
Lumina Duhului Sfânt, aceasta îi obligă pe cei care doresc să cu­
noască Adevărul în Tradiţie să facă neîncetate eforturi: nu rămâ­
nem în tradiţie dintr-o anumită inerţie istorică, ţinând drept „tra­
diţie primită de la Sfinţii Părinţi" tot ce măguleşte prin forţa obiş­
nuinţei o anumită sensibilitate habotnică. Dimpotrivă, tocmai prin
înlocuirea Tradiţiei Duhului Celui viu în Biserică cu „tradiţiile" de
felul acela riscăm să ne aflăm în final în afara trupului lui Hristos.
Nu trebuie să gândim că atitudinea conservatoare este întotdeau­
na salutară, nici că ereticii sunt întotdeauna „inovatori". Dacă Bise­
rica, după ce a stabilit canonul Sfintei Scripturi, îl păstrează în Tra­
diţie, această conservare nu este statică sau inertă, ci dinamică şi
17
conştientă - în Duhul Sfânt Care înnoieşte „cuvintele Domnului",
„cuvinte curate, argint lămurit în foc [...], curăţat de şapte ori" (Ps.
11,6). Dacă Acela ar lipsi, s-ar conserva doar un text mort, mărturie
a unei epoci sfârşite, şi nu Cuvântul viu, dătător de viaţă, expresia
desăvârşită a Revelaţiei pe care o are independent de existenţa ve­
chilor manuscrise discordante sau a noilor „ediţii critice" ale Bibli­
ei. Se poate spune că „Tradiţia" reprezintă spiritul critic al Bisericii,
însă contrar „spiritului"critic al ştiinţei umane, judecata critică a
Bisericii se ascute în Duhul Sfânt. Atunci va avea cu totul alt prin­
cipiu: acela al plinătăţii neîmpuţinate a Revelaţiei. Astfel, Biserica,
trebuind să corecteze alterările inevitabile ale textelor sacre (pe
care anumiţi „tradiţionalişti" doresc să le păstreze cu orice preţ,
atribuind uneori o semnificaţie mistică greşelilor stupide ale copiş­
tilor), va putea totodată să recunoască în unele interpolări de mai
târziu (de exemplu, în pasajul „trei sunt Care mărturisesc în cer"
din prima epistolă a Sfântului loan) o expresie autentică a Adevă­
rului revelat. Fireşte, autenticitatea are aici cu totul alt sens decât în
disciplinele istorice1. Nu numai Sfintele Scripturi, dar şi tradiţiile
orale primite de la Apostoli au fost păstrate doar în virtutea Tra­
diţiei - Lumina care le descoperă adevăratul lor sens şi adevărata
lor semnificaţie, esenţiale pentru Biserică. Aici, mai mult decât ori­
unde, Tradiţia îşi exercită acţiunea ei critică, descoperindu-şi, mai
presus de toate, aspectul său negativ şi exclusiv: respinge „basmele
cele lumeşti şi băbeşti" (1 Tim. 4, 7) primite cu habotnicie de toţi
aceia al căror „tradiţionalism" constă în a accepta cu credibilitate
nelimitată tot ce se insinuează în viaţa Bisericii, ca să rămână aco­
lo prin forţa obişnuinţei12. în epoca în care tradiţiile orale venite de
la Apostoli au început să se fixeze în scris, tradiţiile adevărate şi
1 In omiliile sale la Epistola către Evrei, după ce şi-a exprimat opinia în
privinţa sursei acestei Epistole, în care învăţătura este paulină, dar stilul şi
compoziţia denotă un alt autor, Origen adaugă următoarele: „Dacă vreo Bi­
serică crede că această Epistolă este scrisă de Sfântul Pavel, fie cinstită pen­
tru aceasta. Pentru că nu la întâmplare a fost ea transmisă de către înaintaşi
sub numele Sfântului Pavel. Dar atunci cine a scris Epistola ? Dumnezeu ştie
adevărul."
2 încă şi în zilele noastre literatura hagiografică oferă exemple similare, ca
să nu mai menţionăm monstruozităţile liturgice care, pentru unii oam eni, au
primit şi ele un caracter „tradiţional" şi sacru,
18
cele false se cristalizează împreună în numeroase apocrife, dintre
care mai multe au circulat sub numele Apostolilor sau ale altor
sfinţi. „Nu suntem în necunoştinţă, spune Origen1, că multe dintre
aceste scrieri apocrife au fost alcătuite de oameni lipsiţi de cucer­
nicie, dintre aceia care fac să răsune fărădelegea lor, şi că unele din­
tre aceste invenţii sunt folosite de către „hipitieni", iar altele de
către ucenicii lui Vasilid. Trebuie să luăm atunci aminte, să nu pri­
mim toate apocrifele care circulă sub numele sfinţilor, pentru că
unele au fost alcătuite de evrei poate tocmai ca să distrugă adevă­
rul Scripturilor noastre şi să întemeieze învăţături false. Dar, pe de
altă parte, nu trebuie să respingem în întregime tot ce poate arun­
ca o lumină asupra Scripturilor noastre. Este un semn al mărimii
de suflet să auzi şi să împlineşti aceste cuvinte ale Scripturii: „Toate
să le cercaţi; ţineţi ce este bun" (1 Tes. 5,21). Totuşi, întrucât faptele
şi cuvintele pe care memoria Bisericii le-a păstrat din vremurile
apostolice „în tăcere, departe de orice tulburare şi curiozitate"2, au
fost divulgate în scrieri de origine heterodoxă, aceste apocrife, deşi
separate de canonul scripturistic, nu trebuie să fie întru totul res­
pinse. Biserica va şti să extragă din ele unele elemente care pot să
completeze sau să ilustreze evenimente despre care Scriptura nu
vorbeşte, dar pe care Tradiţia le recunoaşte ca adevărate. Mai mult,
amplificările de origine apocrifă vor servi pentru a da culoare tex­
telor liturgice şi iconografiei anumitor sărbători. Se vor folosi atunci,
cu discernământ şi moderaţie, izvoare apocrife care ar putea repre­
zenta tradiţii apostolice deformate. Recreate prin Tradiţie, aceste
elemente purificate şi aduse în matca autenticităţii sunt redate Bi­
sericii ca proprie moştenire. Un asemenea discernământ va fi nece­
sar de fiecare dată când Biserica întâlneşte scrieri care pretind că
aparţin tradiţiei apostolice. Le va respinge sau le va primi fără a
trebui să pună problema autenticităţii lor istorice, ci luând în con­
siderare, mai presus de toate, conţinutul lor în lumina Tradiţiei.
Uneori este necesară o considerabilă muncă de clarificare şi de
adaptare pentru ca o apocrifă să poată fi utilizată până la urmă de
Biserică drept adeverire a Tradiţiei sale. Aşa se face că Sfântul Ma­
xim Mărturisitorul a trebuit să scrie comentariul său la „Corpus
1 Tâlcuire la M atei, seria XXVIII, P.C. 13, col. 1637.
2 Sf. Vasile cel Mare, op. cil., col. 188.
19
dionysiacum" pentru a scoate la lumină înţelesul ortodox al aces­
tor scrieri teologice care circulau în cercuri monofizite sub pseudo­
nimul Sfântului Dionisie Areopagitul, adoptat de autorul sau com­
pilatorul lor. Fără a aparţine „tradiţiei apostolice" propriu-zise,
Corpus-ul dionisian aparţine „tradiţiei patristice" care o continuă
pe cea a apostolilor şi a discipolilor lor1. La fel se poate spune şi de­
spre alte scrieri de acest fel. In privinţa tradiţiilor orale care pretind
autoritate apostolică, mai ales cele referitoare la obiceiuri şi institu­
ţii, judecata Bisericii va lua în considerare nu numai sensul lor, ci şi
universalitatea utilizării lor.
Să remarcăm că acel criteriu formal al tradiţiilor, exprimat de
Sfântul Vincenţiu de Lerins: „Quod semper, quod ubique ab omni­
bus", se aplică deplin numai acelor tradiţii apostolice care au fost
transmise oral de-a lungul a două sau trei secole. Scripturile Nou­
lui Testament scapă deja acestei reguli, deoarece ele nu au fost „în­
totdeauna", nici „pretutindeni", nici „primite de toţi", înainte de
stabilirea definitivă a canonului scripturistic. Orice s-ar putea spu­
ne de către cei care uită semnificaţia fundamentală a Tradiţiei, do­
rind înlocuirea ei cu o „regulă de credinţă", formula Sfântului Vin­
cent rămâne mai puţin aplicabilă definiţiilor dogmatice ale Bise­
ricii. Este destul să amintim că óuooi'kjioc; nu era câtuşi de puţin
„tradiţională"; cu câteva excepţii12, nu a fost niciodată folosită nică­
1Ar fi tot atât de fals să fie negat caracterul tradiţional al lucrării lui „Dio­
nisie" pe baza faptului că originea ei este neapostolică, precum este şi dorinţa
de a o atribui convertitului Sfântului Pavel sub pretextul că aceste scrieri au
fost primite de Biserică sub numele Sfântului Dionisie Areopagitul Ambele
atitudini denotă în egală măsură lipsa unei adevărate conştiinţe a Tradiţiei.
2 înainte de Niceea, termenul ó p o o fa io c se găseşte într-un fragment al co­
mentariului lui Origen la Epistola către Evrei, citat de Pamfil Martirul (P.B. 14,
col. 1308), şi în „Apologia lui Origen" de către acelaşi Pamfil, tradusă de
Rufin (P.G. 17, col. 580-581), şi în dialogul anonim „Despre adevărata credin­
ţă în Dumnezeu", greşit atribuită lui Origen (ed. W.H. van de Saude Bakhuy-
zen, Leipzig, 1901,1, 2). După Sfântul Atanasie, Sfântul Dionisie al Alexan­
driei a fost acuzat, în jurul anilor 259-261, că nu a recunoscut faptul că Hris-
tos este consubstanţial cu Dumnezeu; se spune că Dionisie a răspuns că a
evitat cuvântul fyoovm og, care nu se află în Scripturi, dar a recunoscut înţe­
lesul ortodox al acestei expresii (Sfântul Atanasie, De sententia Dionysii, nr. 18:
P.G. 25, col. 505). Tratatul Credinţa ortodoxă, unde se poate găsi expresia
ip ooiVnocin sens niceean (P.G. 10, col. 1128), nu aparţine Sfântului Grigorie
20
ieri şi de nimeni, în afară de gnosticii valentinieni şi de ereticul l’a-
vel din Samosata. Biserica a transformat-o în cuvinte curate, „ar­
gint lămurit în foc [...], curăţat de şapte ori" în creuzetul Duhului
Sfânt şi al liberei conştiinţe a celor care judecă prin Tradiţie, luân-
du-şi libertatea de a nu se lăsa seduşi de nici un fel de obişnuinţă
formală, de nici o ispită firească a trupului şi a sângelui, care ade­
sea iau înfăţişarea consacrării obscure şi neluate în seamă.
Dinamismul Tradiţiei nu permite nici o inerţie, nici în formele
obişnuite ale evlaviei, nici în expresiile dogmatice repetate mecanic
ca nişte reţete magice ale Adevărului, garantate de autoritatea Bise­
ricii. A păstra „tradiţia dogmatică" nu înseamnă a te ataşa de for­
mele doctrinare: a fi în Tradiţie înseamnă a păstra adevărul viu în
Lumina Duhului Sfânt sau, mai degrabă, înseamnă a păstra Ade­
vărul prin puterea dătătoare de viaţă a Tradiţiei. Dar această putere
se păstrează printr-o neîncetată înnoire - ca tot ce vine de la Duhul.
A înnoi nu înseamnă a înlocui vechile expresii ale Adevărului cu
altele noi, mai explicite şi mai bine elaborate teologic. Dacă ar fi
aşa, am fi obligaţi să recunoaştem că acel creştinism erudit al pro­
fesorilor de teologie reprezintă un considerabil progres faţă de cre­
dinţa „primitivă" a ucenicilor Apostolilor. în zilele noastre se vor­
beşte foarte mult despre „dezvoltarea teologică", adesea fără să se
ţină seama de măsura în care această expresie (care aproape că a
devenit o banalitate) poate fi ambiguă. De fapt implică, la unii au­
tori moderni, o concepţie evoluţionistă asupra istoriei dogmei creş­
tine. Au existai încercări de a interpreta acest pasaj al Sfântului Gri­
gorie de Nazianz în sensul unui „progres dogmatic": „Vechiul Tes­
tament L-a făcut cunoscut cu claritate pe Tatăl şi în chip tainic pe
Fiul. Noul Testament L-a făcut cunoscut pe Fiul, dar a lăsat doar să
se întrezărească Dumnezeirea Duhului Sfânt. Astăzi Duhul este
printre noi şi se descoperă în toată slava Sa. N-ar fi fost prudent ca
al Neo-Cezareii; este o scriere postniceeană, probabil de la sfârşitul secolului
al IV-lea. Astfel, utilizările termenului à p o o iia io g la scriitorii ortodocşi de di­
nainte de Niceea sunt, în cea mai mare parte, nesigure: nu ne putem baza pe
traducerea lui Rufin. In orice caz, folosirea acestui termen este foarte restrân­
să şi are caracter accidental.
21
înainte de recunoaşterea Dumnezeirii Tatălui să se propovăduiască
deschis Dumnezeirea Fiului şi, atâta timp cât Dumnezeirea Fiului
nu fusese acceptată, să îl impună pe Sfântul Duh, dacă pot îndrăzni
să mă exprim aşa."1 Dar Duhul este printre noi din ziua Cincizeci-
mii şi cu El, lumina Tradiţiei: adică nu numai ceea ce s-a transmis
(căci ar fi fost un „depozit" sacru şi inert), ci însăşi forţa transmi­
terii dată Bisericii care însoţeşte tot ce se transmite ca unic mod de
a primi şi a avea Revelaţia, insă unicul mod de a avea Revelaţia în
Sfântul Duh este de a o avea în plinătatea ei. în felul acesta cunoaş­
te Biserica Adevărul în Tradiţie. Dacă a existat o creştere in cunoaş­
terea tainelor divine, o revelaţie progresivă, „o lumină venind pu­
ţin câte puţin" înainte de venirea Sfântului Duh, altfel este pentru
Biserică. Dacă se mai poate vorbi de dezvoltare, nu cunoaşterea Re­
velaţiei în Biserică este cea care progresează sau se dezvoltă cu fie­
care definiţie dogmatică. Dacă am îmbrăţişa întreaga istorie doctri­
nară de la începuturile ei până în zilele noastre, citind Enchiridi-
on-ul lui Denzinger sau cele cincizeci de volume in folio ale lui
Mansi, cunoaşterea pe care am putea-o avea despre taina Sfintei
Treimi nu ar fi mai profundă decât era aceea a unui Părinte din se­
colul al IV-lea care vorbeşte de âţiooiknog, nici decât cea a unui
Părinte anteniceean care nu vorbeşte încă despre ea, nici decât cea
a Sfântului Pavel căruia însuşi termenul „Treime" îi rămâne încă
străin. In fiecare moment al istoriei sale Biserica le dă membrilor ei
putinţa de a cunoaşte Adevărul într-o plinătate pe care lumea nu o
poate conţine. Acest mod de a cunoaşte Adevărul viu în Tradiţie
este cel pe care îl apără în crearea unor definiţii dogmatice.
„A cunoaşte în deplinătate" nu înseamnă „a avea plinătatea cu­
noaşterii"; aceasta va fi numai în lumea ce va să vină. Dacă Sfântul
Pavel spune că acum cunoaşte „în parte" (1 Cor. 13, 12), acest éK
ftépovg nu exclude plinătatea în care cunoaşte. Nu dezvoltarea
dogmatică ulterioară va pune capăt „cunoaşterii în parte" a Sfântu­
lui Pavel, ci actualizarea eshatologicâ a plinătăţii în care, nelămu­
rit, dar sigur, creştinii cunosc aici, jos, tainele Revelaţiei. Cunoaşte­
rea éK ixépovg nu va înceta pentru că a fost falsă, ci pentru că rolul
ei a fost doar acela de a ne face să ne unim cu plinătatea care depă­
şeşte orice facultate umană de cunoaştere. Aceasta înseamnă că nu-
1 Cuvântul XXXI (al V-lea teologic), c. 26, P.G. 36, col. 101C, p. 20.
22
mai în lumina desăvârşirii se poate cunoaşte „în parte" şi numai în
această plinătate hotărăşte Biserica în ce măsură cunoaşterea parţi­
ală exprimată într-o doctrină sau alta aparţine sau nu Tradiţiei.
Orice doctrină teologică ce pretinde a fi o explicare perfectă a tai­
nei revelate se va dovedi inevitabil falsă: prin însuşi faptul de a
pretinde că exprimă cunoaşterea desăvârşită se va opune desăvâr­
şirii în care Adevărul se cunoaşte în parte. O doctrină trădează Tra­
diţia atunci când caută să-i ia locul, gnosticismul oferă exemplul
izbitor al unei încercări de a înlocui plinătatea dogmatică, dată de
Biserică drept condiţie a adevăratei cunoaşteri, cu un fel de depli­
nătate statică a unei „doctrine revelate". Pe de altă parte, o dogmă
definită de Biserică sub forma cunoaşterii parţiale deschide de fie­
care dată un nou acces către desăvârşire în afara căreia Adevărul
revelat nu poate fi nici cunoscut, nici mărturisit. Ca expresie a ade­
vărului, o dogmă de credinţă aparţine Tradiţiei fără ca totuşi să
constituie una din „părţile" sale.
Ea este un mijloc, un instrument raţional care duce la alipirea de
Tradiţia Bisericii. Este o mărturie a Tradiţiei, limita ei exterioară
sau, mai degrabă, uşa strâmtă care duce la cunoaşterea Adevărului
în Tradiţie.
In lăuntrul cercului dogmei, cunoaşterea tainei revelate la care
poate ajunge un membru al Bisericii, gradul de „gnoză" creştină va­
riază după măsura duhovnicească a fiecăruia. Această cunoaştere a
Adevărului în Tradiţie va putea atunci să crească în om, cu cât va
înainta omul în sfinţenie (Col. 1,10): un creştin va fi desăvârşit în
cunoaştere la vârsta maturităţii sale duhovniceşti. Dar ar îndrăzni
cineva să vorbească, în ciuda tuturor evidenţelor, despre un progres
colectiv în cunoaşterea tainei creştine, progres care s-ar datora unei
„dezvoltări de ordin dogmatic" a Bisericii? Să fi început această
dezvoltare în „copilăria evanghelică" spre a sfârşi astăzi - după o
„tinereţe patristică" şi o „maturitate scolastică" - în trista senilitate
a manualelor de teologie ? Sau, într-adevăr, această metaforă (falsă
ca multe altele) va trebui să dea loc unei imagini a Bisericii ca aceea
pe care o putem găsi în Păstorul lui Hernia, unde ea apare sub chipul
unei femei tinere şi totodată bătrâne, adunând toate veacurile la un
loc, la „măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Efes. 4,13) ?
23
 întorcându-ne la textul Sfântului Grigorie de Nazianz, atât de
des răstălmăcit, vom vedea că dezvoltarea dogmatică în cauză nu
este nicidecum determinată de o necesitate internă care ar realiza
în Biserică o creştere progresivă a cunoaşterii Adevărului revelat.
Departe de a fi un fel de evolufie organică, istoria dogmei depinde,
mai presus de toate, de atitudinea conştientă a Bisericii în faţa reali­
tăţii istorice în care trebuie să lucreze pentru mântuirea oamenilor.
Dacă Sfântul Grigorie a vorbit despre o revelaţie progresivă a Sfin­
tei Treimi de dinainte de Cincizecime, aceasta a făcut-o pentru a in­
sista asupra faptului că Biserica, în iconomia ei raportată la lumea
exterioară, trebuie să urmeze exemplul pedagogiei divine. Formu­
lând aceste două dogme (xijpuypa, la Sfântul Vasile, p. 14), Biserica
trebuie atunci să se conformeze necesităţilor unui moment dat; „nu
dezvăluind toate neîntârziat şi fără discernământ şi neţinând totuşi
nimic ascuns până la sfârşit Pentru că ar fi, într-un fel, imprudent
şi, intr-alt fel, necuviincios. Pe de o parte am risca să-i rănim pe cei
din afară şi, pe de altă parte, să ne separăm d e fraţii noştri."1
Răspunzând lipsei de înţelegere a lumii din afară, care nu putea
primi Revelaţia, rezistând încercărilor „cercetărilor acestui veac"
(Cor. 1,20) care, chiar în sânul Bisericii, caută să înţeleagă Adevărul
„după predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii,
şi nu după Hristos" (Col. 2, 8), Biserica se vede obligată să-şi expri­
me credinţa sub forma definiţiilor dogmatice ca să se apere împo­
triva atacurilor ereziilor. Impuse de necesitatea luptei, dogmele, o
dată formulate de Biserică, devin pentru credincioşi o „regulă de
credinţă" care rămâne statornicită o dată pentru totdeauna, stabi­
lind graniţa dintre ortodoxie şi erezie, dintre cunoaştere în Tradiţie
şi cunoaşterea determinată de factori naturali. Mereu confruntată
cu noi greutăţi ce trebuiau depăşite, cu noi obstacole de gândire ce
trebuiau îndepărtate, Biserica va trebui să-şi apere mereu dogmele.
Teologii ei vor avea obligaţia constantă de a le expune de fiecare i
i Sf. Grigorie de Nazianz, op. cit., c. 27, RG. 36, col. 164B. Se ştie că Sfântul
Grigorie de Nazianz i-a reproşat prietenului său, Sfântul Vasile, un exces d e
prudenţă în privinţa proclamării deschise a dumnezeirii Duhului Sfânt, ade­
văr care avea un caracter de evidenţă tradiţională pentru membrii Bisericii,
dar necesita moderaţie cu privire la „pnevmatomahi", pe care trebuia să-i
aducă la unitatea credinţei.
24
dată şi iarăşi de a le interpreta după necesităţile intelectuale ale
mediului sau ale epocii. în momentele critice de luptă pentru inte­
gritatea credinţei, Biserica va trebui să proclame noi definiţii dog­
matice care vor marca noi etape în această luptă ce va dura până
când toţi vor ajunge la „unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului iui
Dumnezeu" (Efes. 4, 13). Trebuind să lupte împotriva a noi erezii,
Biserica nu-şi abandonează niciodată vechile ei poziţii dogmatice
pentru a le înlocui cu noi definiţii. Aceste etape nu sunt niciodată
depăşite de vreo evolufie şi, departe de a fi uitate în arhivele isto­
riei, ele îşi păstrează caracterul de permanentă actualitate în lumi­
na vie a Tradiţiei. Se poate vorbi de o dezvoltare dogmatică numai
într-un sens foarte limitat: form u lând o nouă dogmă, Biserica îşi ia
ca punct de plecare dogme care deja există şi care constituie o regu­
lă de credinţă comună cu a adversarilor ei. Astfel, dogma Calcedo-
nului o foloseşte pe cea de la Niceea şi vorbeşte despre Fiul con­
substanţial cu Tatăl în dumnezeirea Sa, pentru a putea spune apoi
că El este consubstanţial şi cu noi în umanitatea Sa; împotriva mo-
noteliţilor, care au admis în principiu dogma Calcedonului, Părin­
ţii Sinodului al VI-lea vor relua formulele privind cele două firi
pentru a declara două voinţe şi două energii ale lui Hristos; sinoa­
dele bizantine ale secolului al XIV-lea, proclamând dogma energi­
ilor necreate, se vor referi, printre altele, la definiţiile Sinodului al
VI-lea etc. în fiecare caz se poate vorbi de o „dezvoltare dogmati­
că", în sensul că Biserica îşi extinde regula de credinţă în timp ce
rămâne cu noile ei definiţii fidelă dogmelor deja primite de toţi.
Dacă regula de credinţă se dezvoltă pe măsură ce slujirea învă-
ţătorească a Bisericii îi adaugă noi acte cu autoritate dogmatică,
această dezvoltare, care se supune unei „iconomii" şi presupune o
cunoaştere a Adevărului în tradiţie, nu reprezintă o sporire a celei
din urmă.
Acest lucru este dar dacă dorim să luăm în considerare tot ce s-a
spus despre noţiunea fundamentală a Tradiţiei. Sunt autori care fac
abuz de termenul „tradiţie" (la singular şi fără vreun adjectiv care
să-l clarifice şi să-l determine), care văd numai proiecţia lui în pla­
nul orizontal al Bisericii, adică acela al „tradiţiilor" (la plural sau cu
un determinant care să-l înlocuiască). Există, mai mult decât orice,
obiceiul supărător de a desemna prin acest termen slujirea învăţă-
25
torească obişnuită. Aceste practici au făcut să se audă frecvent dis­
cuţii despre „dezvoltarea" sau „îmbogăţirea" tradiţiei. Teologii Si­
nodului al VlI-lea au făcut deosebirea clară între „Tradiţia Sfântului
Duh" şi „învăţătura" {óiàauKaÀ(a) inspirată de Dumnezeu a Sfinţi­
lor Părinţi11.Ei puteau să definească o nouă dogmă „cu toată rigoa­
rea şi dreptatea" pentru că se considerau a fi în aceeaşi Tradiţie care
a permis Părinţilor veacurilor trecute să dea noi expresii ale Adevă­
rului ori de câte ori trebuiau să răspundă necesităţilor momentului.
Există o interdependenţă între Tradiţia Bisericii universale (cum
ar fi putinţa de a cunoaşte Adevărul în Duhul Sfânt) şi „învăţătura
Părinţilor" (adică regula de credinţă păstrată de Biserică). Nu poa­
te cineva să aparţină Tradiţiei contrazicând dogmele, aşa cum nu
poate nici să se folosească de formulele dogmatice primite pentru
a opune o „ortodoxie" formală oricărei noi expresii a Adevărului
pe care viaţa Bisericii ar putea-o produce. Prima atitudine este cea
a inovatorilor revoluţionari, a falşilor profeţi, care păcătuiesc îm­
potriva Adevărului exprimat, împotriva Cuvântului întrupat, în
numele Duhului Sfânt pe care pretind a-L avea. A doua atitudine
este cea a formaliştilor conservatori, a fariseilor Bisericii care, în
unele expresii uzuale ale Adevărului, riscă să păcătuiască împotri­
va Adevărului.
Deosebind Tradiţia în care Biserica cunoaşte Adevărul de „tradi­
ţia dogmatică" pe care o stabileşte şi o păstrează prin slujirea ei în-
văţătorească, găsim iarăşi aceeaşi relaţie pe care am putut-o stabili
între Tradiţie şi Scriptură: ele nu se pot nici confunda, nici separa
fără a le priva de caracterul de plinătate pe care îl au împreună. Ca
şi Scriptura, dogmele sunt vii în Tradiţie, cu o singură diferenţă: ca­
nonul scripturistic formează un corp determinat care exclude orice
posibilitate de dezvoltare, în timp ce „tradiţia dogmatică", păstrân-
1 H. Denzinger, EnchiriJion Symbolorum, nr. 302 (ed. 26, pp. 146-147): r»)v
(iuaO.iK-ff/ uim p ipxóntvoi rptpov, iitaKoXovfìovvrcg rfj dEiyyópu/ ó i ò a o -
Kuj.itţt«V &/Uuv ncnéptuv rfrtăiv. K a ln J jtapa& âati rfjg Kado&ucifc' r o p y('p iv
avrrj alK ifouvm ţ ù/Urv m n ip u to g elvai r«tfn;v yivotoxopev cpfCo/irv onv
irxptlirttşmkjr] nul b/ip ellq ... [mergând noi pe calea împărătească şi urmând
învăţăturii de-Dumnezeu-grăitoare a Sfinţilor noştri Părinţi şi Predaniei Bi­
sericii Soborniceşti (căci cunoaştem că aceasta este a Duhului Sfânt Care
locuieşte intr-insa), hotărâm şi definim cu toată rigoarea şi grija...1
26
du-şi statornicia ei ca „regulă de credinţă" din care nimic nu poate
fi scos, poate avea o creştere, primind, în măsura necesităţii, noi ex­
presii ale Adevărului revelat formulat de Biserică. Ansamblul dog­
melor pe care Biserica le are şi le transmite nu este un corp consti­
tuit o dată pentru totdeauna, nici nu are caracterul incomplet al
unei doctrine „în curs de formare". în fiecare moment al existenţei
sale istorice, Biserica formulează Adevărul credinţei în dogme care
exprimă întotdeauna o plinătate cu care ne unim raţional în lumi­
na Tradiţiei, deşi nu putem niciodată să o explicăm definitiv. Un
adevăr care s-ar lăsa explicat pe deplin nu ar avea caracterul de
plinătate vie a Revelaţiei: „plinătate" şi „explicitare raţională" se
exclud reciproc. Cu toate acestea, dacă taina revelată prin Flristos
şi cunoscută în Duhul nu poate fi explicată, nu rămâne inexprim a­
bilă. întrucât „întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dum-
nezeirii" (Col. 2, 9), această plinătate a Cuvântului divin întrupat
este exprimată în Scripturi ca şi în „cuvântul pe scurt" al Simbolu­
rilor de credinţă1 sau al altor definiţii dogmatice. Această plinătate
a Adevărului, pe care îl exprimă fără a-l explica, face ca dogmele
Bisericii să se asemene Sfintelor Scripturi. Din acest motiv Sfântul
papă Grigorie cel Mare a reunit întru aceeaşi cinstire2 dogmele pri­
melor patru Sinoade Ecumenice şi cele patru Evanghelii
Tot ce am spus despre „tradiţia dogmatică" se poate aplica şi al­
tor expresii ale tainei creştine pe care Biserica le produce în Tradi­
ţie, conferindu-le în egală măsură prezenţa „plinirii Celui ce pli­
neşte toate întru toţi" (Efes. 1, 23). La fel ca şi „didascalia dumne­
zeieşte inspirată" a Bisericii, tradiţia iconografică îşi primeşte sensul
ei deplin şi coerenţa ei intimă cu alte documente ale credinţei
(Scriptura, dogmele, Liturghia) în Tradiţia Duhului Sfânt. Ca şi în
cazul definiţiilor dogmatice, icoanele lui Hristos s-au putut alătura
Sfintelor Scripturi pentru a primi aceeaşi cinstire, deoarece icono­
grafia înfăţişează în culori ceea ce cuvântul afirmă în scris3.
1 Vezi la pp. 11-12, citatul din Sfântul loan Casian
2 Epistolarum lib. I, Ep. XXXV, P.L. 77, col. 613.
3 „Hotărâm venerarea sfintei icoane a Domnului nostru lisus Hristos,
acordându-i aceeaşi cinstire ca şi Cărţilor Sfintei Scripturi. Pentru că precum
prin literele acestora cu tofii am dobândit mântuirea, tot aşa, prin lucrarea
27
 Dogmele se adresează inteligenţei, ele sunt expresii inteligibile
ale realităţii care depăşeşte modul nostru de înţelegere. Icoanele ne
înrâuresc conştiinţa prin mijlocirea simţurilor exterioare, prezen-
tându-ne aceeaşi realitate suprasensibilă în expresii „estetice" (în
sensul propriu al cuvântului, acela care poate fi perceput de sim­
ţuri). Dar elementul inteligibil nu rămâne străin iconografiei: pri­
vind o icoană, putem descoperi o structură „logică", un conţinut
dogmatic care îi determină compoziţia. Aceasta nu înseamnă că
icoanele sunt un fel de hieroglifă sau un rebus sacru care traduce
dogmele într-un limbaj de semne convenţionale. Dacă inteligibilul
care pătrunde aceste imagini sensibile este identic cu cel al dogme­
lor Bisericii, atunci cele două „tradiţii" - dogmatică şi iconografică
- coincid în măsura în care ele exprimă, fiecare în felul ei propriu,
aceeaşi realitate revelată. Cu toate că transcende inteligenţa şi sim­
ţurile, Revelaţia creştină nu le exclude: dimpotrivă, le asumă şi le
transformă, cu ajutorul luminii Duhului Sfânt, în Tradiţie, singurul
mod de a primi Adevărul revelat, de a-L recunoaşte în expresiile
Sale, fie ele scripturistice, dogmatice, iconografice sau de alt fel şi,
mai mult, de a-L exprima într-un chip nou.
V. Lossky
culorilor din icoane, toţi - învăţaţi sau neînvăţaţi - am primit ceea ce a ajuns
Ia îndemâna tuturor. De fapt, aşa precum cuvântul este alcătuit din litere, pic­
tura înfăţişează aceleaşi lucruri prin culori. Prin urmare, dacă cineva nu ve­
nerează icoana Mântuitorului nostru Hristos, să nu vadă faţa Lui la a Doua
Venire..." (Denzinger, loc. cit., nr. 337, pp. 164-165, ed. 26). Dacă cităm aici ca­
nonul al treilea al Sinodului antifotian (869-870), ale cărui hotărâri nu au fost
respectate de către Biserică (nu numai în Răsărit, ci şi în Apus, aşa cum arată
R Dvornik în Schisma joliană, Londra, 1948, pp. 176-177 şi passim), facem
acest lucru pentru că oferă un frumos exemplu obişnuitei apropieri dintre
Sfintele Scripturi şi iconografie, unite în aceeaşi Tradiţie a Bisericii. Vezi
urmarea textului citat, despre icoanele Maicii Domnului, ale îngerilor şi sfin­
ţilor fIJenztger, loc. cit.).
28
Semnificaţia şi limbajul icoanelor
Icoanele folosite pentru rugăciune (efxnV - chip, portret), care
datează din primele secole ale creştinismului, nu au ajuns până la
noi, dar le cunoaştem atât din Tradiţia Bisericii, cât şi din mărturi­
ile istorice. Aşa cum vom vedea studiind fiecare icoană luată în
parte, tradiţia bisericească mărturiseşte apariţia primelor icoane
încă din timpul vieţii Mântuitorului şi din perioada imediat urmă­
toare Lui. Aşa cum bine se ştie, arta portretistică era înfloritoare la
acea vreme în Imperiul Roman. Se făceau portretele rudelor şi ale
personalităţilor. Prin urmare, nu avem motive să presupunem că
creştinii, mai ales cei proveniţi dintre păgâni, făceau excepţie de la
regula generală, cu atât mai mult cu cât, chiar în iudaism, care
menţinea interdicţia vechi-testamentară a chipurilor, existau la vre­
mea aceea curente de opinie care acceptau arta portretistică. în Is­
toria bisericească a lui Eusebiu găsim, de exemplu, următoarele cu­
vinte: „Am văzut o mulţime de portrete ale Mântuitorului, ale lui
Petru şi Pavel, care s-au păstrat până astăzi."1
înainte de acest pasaj, F.usebiu descrie detaliat o statuie a Mân­
tuitorului pe care o văzuse în cetatea Paneas (Caesarea Philippi)
din Palestina, ridicată de femeia cu scurgere de sânge ce fusese
vindecată de Mântuitorul (Mt. 9, 20-23; Mc. 5 , 24-34)12.
Mărturia lui Eusebiu este cu atât mai valoroasă, cu cât el perso­
nal avea o poziţie antagonică faţă de icoane. De aceea referinţele
1 Eusebiu, episcop al Cezareii Capadociei (165-340), Istoria bisericească,
Cartea VII, cap. 18, P.G. 20, col. 680.
2 Basorelieful de pe unul din sarcofagele secolului al I V-lea, păstrat în Mu­
zeul Lateran, se presupune că este o reproducere a acestei statui
29
sale la portretele pe care le văzuse sunt însoţite de comentariul
dezaprobator, că sunt un obicei păgân1.
Existenţa curentelor iconoclaste din primele secole ale creştinis­
mului este mai bine cunoscută şi întru totul de înţeles. Comunită­
ţile creştine erau înconjurate din toate părţile de păgânism, cu ido-
1 Existenţa unei astfel de atitudini faţă de artă în primele secole de creşti­
nism a dat naştere afirmaţiei că „arta creştină s-a născut în afara Bisericii şi,
cel puţin la început, s-a dezvoltat împotriva voinţei ei". Această opinie a lui
L. Bréhier {L’Ari Chrétìen, p. 13, Paris, 1928) exprimă o perspectivă foarte larg
răspândită asupra relaţiei dintre Biserica primară şi artă. Cu toate acestea, lă­
sând la o parte Identificarea cinstirii icoanei cu idolatria - identificare de ne­
înţeles pentru conştiinţa credinciosului Bisericii -, această afirmaţie ni se pare
tot atât de puţin convingătoare ca şi mărturiile scriitorilor de atunci citaţi pen­
tru a o susţine. De exemplu, cel mai intolerant dintre ei, Clement Alexandri­
nul (cca 215), protestând împotriva imaginilor, se gândeşte, evident, la idoli,
pentru că indică în acelaşi timp simbolurile care trebuie reprezentate pe sigilii,
iar unele din aceste simboluri includ figuri umane (Pedagogul, I, III, c. XI, P.G.
8, col. 633). Referirile la „Părinţii Bisericii", Tertulian (160-240) şi Origen
(185-249), sunt încă şi mai puţin convingătoare, deoarece, în ciuda respectului
pe care îl are pentru ei Biserica, nu numai că ei nu au fost niciodată conside­
raţi Părinţi sau Sfinţi, dar o mare parte din învăţătura lor a fost respinsă de Bi­
serică, fiind inacceptabilă. Prin urmare, ni se pare că suntem mai justificaţi să
acceptăm afirmaţia opusă, bazată, în primul rând, pe existenţa icoanelor din
catacombe care, aşa cum bine se ştie, au servit ca loc de cult. Aceste icoane
erau cunoscute atât simplilor credincioşi, cât şi înaltei ierarhii bisericeşti, iar
locul în care se află arată îndrumarea clară a Bisericii. în ceea ce priveşte bine
cunoscutul canon 36 al Sinodului local de la Elvira (Spania), care a avut loc în
jurul anului 300, canon atât de des citat, care interzice reprezentarea pe pereţii
bisericii a ceea ce este subiect de cult şi de venerare (placuit pictures in ecclesia
esse non debere nec quoti colitur et adoratur in parietibus depingntur), acesta nu
oferă obază suficientă de interpretare în sens iconoclast. Părinţii acestui Sinod
vorbesc doar de imagini pe pereţi, adică de pictură monumentală care consti­
tuie o parte integrantă a clădirii, şi nu spun nimic despre alt fel de imagini
care existau atunci şi se păstrează până astăzi (de exemplu, pe sarcofage). Se
poate concluziona că această interdicţie se datorează unor raţionamente de
ordin practic, şi nu unei atitudini de ordin principial faţă de imaginea sacră.
Sinodul a avut loc cu puţin timp înainte de persecuţiile lui Diodeţian, care
puteau fi deja prevăzute. De aceea, acest text se poate interpreta la fel de bine
ca o dorinţă de a se proteja sfintele icoane de atrocităţi (Cf. Hefele, Histoire des
Cimciles, voi. i, partea I, p. 240, Paris, 1907).
30
latria sa. De aceea era firesc ca mulţi creştini de origine iudaică, dar
şi păgână, conştienţi de experienţa negativă a păgânisnuilui, să
lupte pentru a proteja creştinismul de plaga idolatriei care se puica
răspândi prin creaţia artistică: bazându-se pe interdicţia vecii Mes­
ta menta ră a chipurilor, au negat şi în creştinism posibilitatea exis­
tenţei lor.
însă, în pofida acestor tendinţe iconoclaste, a existat o traiecto­
rie fundamentală care s-a dezvoltat în Biserică treptat, deşi fără nici
un fel de formulare exterioară. Expresia acestei linii fundam entale
este dată de Tradiţia Bisericii care ne vorbeşte despre existenţa unei
icoane a Mântuitorului din timpul vieţii Sale şi despre icoane ale
Sfintei Fecioare imediat după EI. Această tradiţie este o dovadă că
încă de la început a existat o înţelegere clară a semnificaţiei şi a
posibilităţilor icoanei şi că atitudinea Bisericii faţă de ea nu s-a
schimbat niciodată, de vreme ce derivă tocmai din învăţătura de­
spre dumnezeiasca întrupare. Această învăţătură arată că icoana
este în mod necesar proprie înseşi esenţei creştinismului de la în­
temeierea lui, deoarece creştinismul este revelaţia, dată de Dum-
nezeul-Om, nu numai a Cuvântului lui Dumnezeu, ci şi a Chipu­
lui lui Dumnezeu.
„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Nas-
cut care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut1" (In. 1, 18)
- I-a revelat Chipul - Icoana lui Dumnezeu. Prin întruparea Sa,
Dumnezeu-Cuvântul, fiind „strălucirea Slavei şi chipul fiinţei Lui"
(Evr. 1, 3), revelează lumii, în Dumnezeirea Sa, Chipul Tatălui.
Când Filip îl roagă: „Doamne, arată nouă pe Tatăl", Dumnezeu îi
răspunde: „Atâta vreme ai fost cu Mine şi nu M-ai cunoscut, Fili-
p e? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl." (In. 14, 8-9). Pre­
cum „în sânul Tatălui", aşa şi după întrupare, Fiul este consubstan­
ţial cu Tatăl, fiind, după Dumnezeirea Sa, Chipul Lui, egal în cinsti­
re. Acest adevăr revelat în creştinism stă la baza artei sale picturale.
Prin urmare, icoana nu numai că nu contrazice esenţa creştinism u­
lui, dar, fiind adevărul său fundamental, este inalienabil legată de
ea. Acesta este fundamentul tradiţiei care demonstrează că propo-
văduirea creştinismului în lume a fost dintru început realizată de
1 Cuvântul grecesc este iŞbiyrjoaTO, revelat.
31
 Biserică prin cuvânt şi prin icoană. Tocmai pe acest temei Părinţii
Sinodului al Vll-lea Ecumenic au putut spune: „Tradiţia alcătuirii
icoanelor [...] a existat încă din vremea propovăduiţii creştinis­
mului de către Sfinţii Apostoli [...]. Iconografia nu este nicidecum
invenţia pictorilor, ci dimpotrivă, o lege stabilită şi o tradiţie a Bise­
ricii soborniceşti."1 Faptul că icoana a fost dintru început proprie
creştinismului explică apariţia sa în Biserică şi felul cum, în tăcere
şi insesizabil, şi-a ocupat locul firesc în practica Bisericii, ca ceva
care vorbeşte de la sine, în ciuda interdicţiilor Vechiului Testament
şi opoziţiilor ulterioare. Deja în secolul al IV-lea, o serie întreagă de
Sfinţi Părinţi ai Bisericii, precum Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul
Grigorie Teologul, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul loan Hrisos-
tom şi alţii, fac referire în lucrările lor la icoane ca la o practică
firească şi general acceptată a Bisericii12.
Nu avem însă cunoştinţă despre apariţia icoanelor din primele
secole de creştinism, ne lipsesc orice fel de date. Dar pe baza ulti­
melor investigaţii, ne putem face o idee clară asupra caracterului
general al acelei perioade. în opera sa fundamentală despre istoria
artei bizantine, V.N. I.azarev, examinând toate circumstanţele com­
plexe în care a apărut arta creştină timpurie şi bazându-se pe o se­
rie întreagă de investigaţii anterioare, ajunge la următoarea con-
1 Hotărârile Sinodului, sesiunea a Vl-a.
2 Aşa, de exemplu, Sfântul Vasile cel Mare spune în Cuvântul al XVIl-lea,
la ziua Sfântului Mucenic Varlaam: „înălţaţi-vâ acum înaintea mea, voi, ico­
nografi ai virtuţilor sfinţilor... Să fiu câştigat prin înfăţişările faptelor de vite­
jie ale muceniciei !... Să privesc acest luptător descris cu atâta viaţă în icoa­
nele voastre. . Să fie şi Cel Care l-a îndemnat la luptă, Hristos, reprezentat în
pictura voastră" (P.G. 31, col. 489 AC). îndrumarea bine cunoscută a unuia
dintre cei mai mari scriitori asceţi ai antichităţii, Sfântul Nil Sinaitul (430 sau
450), este caracteristică în acelaşi sens. Ea se adresează prefectului Olimpi-
odoros, care construise o biserică şi intenţiona să o înfrumuseţeze cu picturi
decorative şi scene din viaţa de zi cu zi. Sfântul Ni) scrie: „Mâna artistului să
umple biserica pe ambele părţi cu icoane din Vechiul şi Noul Testament, ast­
fel ca cei neinstruiţi, care nu ştiu să citească Dumnezeieştile Scripturi, privind
icoanele pictate să-şi amintească faptele de vitejie ale celor care I-au slujit lui
Dumnezeu cu toată nevinovăţia, şi să fie ei înşişi îndemnaţi să urmeze slă-
vitele lor fapte de veşnică pomenire, prin care ei au lăsat pământul pentru cer
şi au ales nevăzutul în locul lumii văzute" (Sf. Nil, Epistulae, PG. 79, col. 577).
32
cluzie: „în vreme ce se asociază în multe privinţe antichităţii i la
sice, mai ales în formele ei târzii mai spiritualizate, işi elaborează
insă, încă de la începutul existenţei sale, o serie de scopuri speci­
fice. Nu este nicidecum o antichitate clasică încreştinată, cum a
încercat Siebel să dovedească1. Noul conţinut tematic al artei creş­
tine timpurii nu a fost un fapt pur exterior. El reflecta o noua per­
spectivă, o nouă religie, o înţelegere dintru început nouă a realită­
ţii. De aceea noul conţinut nu putea fi înveşmântai în vechile forme
ale antichităţii. Avea nevoie de un stil care să exprime, in cea mai
bună manieră posibilă, idealurile duhovniceşti ale creştinismului.
Prin urmare, toate eforturile creatoare ale artiştilor creştini se în­
dreptau către elaborarea acestui stil."2 Mai departe, autorul face
referire la opera lui Dvofâk3 şi vorbeşte despre faptul că acest stil
nou începe să capete formă, în liniile sale principale, chiar în pic­
turile catacombelor.
Toate picturile catacombelor, începând din secolele I şi al ll-lea,
includ pe lângă reprezentări alegorice şi simbolice, cum ar fi anco­
ra, peştele, mielul şi altele, o serie întreagă de scene inspirate din
Vechiul şi Nou! Testament. Scenele corespund textelor sacre, bi­
blice, liturgice şi patristice. Principiul fundamental al acestei arte
este o expresie picturală a învăţăturii Bisericii, reprezentând eveni­
mentele concrete ale Istoriei sacre şi indicând înţelesul lor lăuntric4.
Această artă nu intenţionează să reflecte probleme de viaţă, ci să le
răspundă, şi astfel, chiar dintru început, este vehicul al învăţăturii
evanghelice. Liniile principale ale artei Bisericii aici încep să se for­
meze. Spaţiul iluzoriu, tridimensional, este înlocuit cu planul reali­
tăţii; legătura dintre imagini şi obiecte devine convenţional simbo-
1 Christliche Antike, I-ll, Marburg, 1906-1909; Das Werden christlicher Kimsf,
Repert. f. Kunstav., 1916, pp. 113-129; Friihdmstliche Kunsl, Miinich, 1920
2 V.N. Lazarev, Istoria picturii bizantine, Moscova, 1947, p. 38 (în Ib. rusă).
1 Katakombenmalereien; Die Anfânge der christlichen Kunst (Kiinstgesdiicbte
ats Geistesgeschichte, Munich, 1924
4 Uneori sensul unei anumite reprezentări se clarifică atunci când este luat
în considerare împreună cu altele în mijlocul cărora se află. De exemplu, în
seria celor trei reprezentări, 1) un pescar scoţând un peşte din apă, 2) botezul
şi 3) paraliticul ducându-şi patul, primul este simbolul convertirii la credinţa
creştină, apoi se arată cum, prin botez, omul este reînnoit, curăţindu-se de
păcate şi de infirmităţi (Roma, catacomba lui Callixtus).
33
 licâ. Chipul este redus la un minim al detaliului şi la un maxim de
tea, în primele secole de creştinism acest simbolism este mai ales
expresivitate. Marea majoritate a chipurilor sunt reprezentate cu
iconografic, adică legat de o temă. De exemplu, pentru a sugera că
faţa spre adunare, întrucât importanţa nu stă numai în acţiunea şi
femeia cu copil în braţe este Maica Domnului, lângă ea stă un pro­
interacţiunea persoanelor reprezentate, ci şi în starea lor care, de
fet care arată către o stea (Valaam)1. Pentru a arăta că botezul este
obicei, este o stare de rugăciune. Artistul trăia si gândea în imagini
intrarea într-o viaţă nouă, cel botezai, chiar dacă este matur, este
şi reducea tormele până la o limită a simplităţii a cărei adâncime de
reprezentat ca un băiat sau ca un prunc (vezi p 177, descrierea
conţinut lăuntric este accesibilă numai ochiului duhovnicesc. Şi-a
icoanei Botezului lui Hristos) şi aşa mai departe. Se folosesc şi alte
curăţat opera de orice putea fi personal şi a rămas anonim; preocu­
simboluri, nu numai din Vechiul şi Noul Testament (mielul, păsto­
parea lui esenţială era aceea de a transmite tradiţia. Înţelegea, pe
rul cel bun, peştele...), ci şi din mitologia păgână, cum ar fi Cupi-
de o parte, necesitatea de a se desprinde de încântarea senzorială
don şi Psyche, Orfeu etc. Utilizând aceste mituri, creştinismul le
şi, pe de altă parte, nevoia de a folosi toată natura văzută pentru a
restabileşte sensul adevărat şi profund, umplându-le de un nou
exprima lumea spiritului; căci, pentru a descoperi vederii sensibi­
conţinut. Această preluare a elementelor artei păgâne de către creş­
le lumea nevăzută, nu se cere o sugerare evazivă, ci, dimpotrivă, o
tinism nu se limitează doar la prima perioadă din existenţa sa. Şi
deosebită claritate şi precizie a expresiei; aşa cum Sfinţii Părinţi fo­
mai târziu acesta îşi ia din lumea înconjurătoare tot ce poate servi
losesc formulări foarte clare şi exacte pentru a exprima înţelesuri
drept mijloc şi formă de expresie, aşa cum Părinţii Bisericii se folo­
ale lumii cereşti.
seau de filozofia grecească adaptându-i înţelesul şi limbajul la teo­
Frumuseţea artei creştine primare nu stă în faptul că ea ar repre­
logia creştină. Prin tradiţiile clasice ale artei alexandrine, care au
zenta o dezvăluire a desăvârşirii conţinute într-însa, ci numai într-o
păstrat elenismul grecesc în forma sa cea mai pură12, arta creştină
promisiune de posibilităţi nelimitate.
moşteneşte tradiţiile artei antice greceşti. îşi atrage elemente de
Dacă această artă era legată de textele sacre nu înseamnă că era
artă din Egipt, Siria, Asia Mică etc., introduce în Biserică toată moş­
ruptă de viaţă. Lăsând la o parte faptul că se exprimă în limbajul
tenirea ei şi îşi foloseşte realizările pentru împlinirea şi perfecţio­
pictural al timpului, legătura ei cu viaţa nu constă în reprezentarea
narea limbajului său pictural, transformându-1 în întregime pentru
unui eveniment sau a unui moment psihologic din viaţa şi activita­
a corespunde cerinţei dogmelor creştine34.Cu alte cuvinte, creştinis­
tea umană, ci în reprezentarea activităţii înseşi, cum ar fi reprezen­
mul selectează şi adoptă din lumea păgână tot ce era al său, adică
tările diverselor feluri de ocupaţii şi profesii, ca semn că munca de­
tot ce era „creştin înainte de Hristos", tot ce era risipit în ea sub for­
dicată lui Dumnezeu este sfinţită. Mai mult, aşa cum am mai spus,
mă de fărâme de adevăr - şi le adună laolaltă, unindu-le în plină­
înseşi temele acestei arte nu reflectă problemele vieţii, ci le oferă
tatea revelaţiei. „Precum această pâine a fost răspândită pe dealuri,
răspunsuri In acea vreme a martirajelor, chinurile nu se dezvăluie,
dar fiind adunată s-a făcut una, aşa fie şi Biserica Ta adunată din
aşa cum nici în textele liturgice nu se descriu. Ceea ce se înfăţişează
toate colţurile pământului întru împărăţia Ta"; astfel este exprima­
nu este suferinţa, ci răbdarea ei ca răspuns. Aşa se explică popu­
tă această idee în rugăciunea euharistică a vechilor creştini1. Acest
laritatea largă a unor teme din catacombe, ca Sfântul Proroc Daniel
în groapa cu Ici, Sfânta Muceniţă Tecla şi altele. 1 Catacomba Priscillei, secolul al U-lea.
Chiar din primele secole, arta creştină este pe deplin simbolică, 2 V.N. Lazarev, op. cil., voi. 1, p. 48.
iar acest simbolism nu era în mod exclusiv caracteristica acelei pe­ 3 Dată fiind formarea atât de complexă a artei creştine, a deriva icoana
creştină din portretul sepulcral egiptean, aşa cum se face uneori, este o sim ­
rioade a vieţii creştine. El este în chip esenţial inseparabil de arta
plificare excesivă a genezei sale, incorectă atât istoric, cât şi dogmatic.
bisericească, pentru că realitatea duhovnicească pe care o reprezin­ 4 Didahia, IX, 4, Lcs Peres Aposloliqucs, Doctrine des Apătres, p. 16-18, Paris,
tă nu poale fi altfel transmisă decât prin simboluri. Cu toate aces­ 1926

.14 35
proces de adunate nu este influenţa lumii păgâne asupra creştinis­
mului, ci influxul în creştinism al acelor elemente ale lumii păgâne
care, prin însăşi natura lor, trebuiau să se reverse în el; nu este o
pătrundere în Biserică a obiceiurilor păgâne, ci o „îmbisericire" a
lor; nu o „păgânizare a artei creştine", aşa cum se credea adesea, ci
o încreştinare a artei păgâne.
Această încorporare în plinătatea revelaţiei atinge toate aspec­
tele activităţii umane. Ceea ce se adună în Biserică este întru totul
propriu naturii umane, creaţie a lui Dumnezeu. Ea include şi arta
creatoare, sfinţită prin participarea la zidirea împărăţiei lui Dum­
nezeu - misiunea Bisericii în lume. De aceea, ceea ce Biserica ac­
ceptă din lume este determinat nu de nevoile Bisericii, ci de cele ale
lumii, pentru că în această participare a lumii la zidirea împărăţiei
lui Dumnezeu (depinzând desigur de voia ei liberă) constă sensul
principal al existenţei ei. Şi invers, sensul principal al existenţei
Bisericii înseşi în lume este lucrarea de atragere a lumii în plinăta­
tea revelaţiei - mântuirea ei. Aşadar, procesul de îmbisericire, care
a început în primele secole de creştinism, este lucrarea firească şi
neîncetată a Bisericii în lume. Cu alte cuvinte, acest proces nu se
opreşte la anumite perioade din existenţa ei, ci este funcţia ei con­
stantă. Pe măsură ce Biserica îşi continuă lucrarea de zidire, atrage
şi până la sfârşit va continua să atragă din afară tot ce este autentic
şi adevărat, oricât ar fi de nedeplin, de nedesăvârşit, şi umple ceea
ce lipseşte.
Acest proces nu depersonalizează, Biserica nu respinge particu­
larităţile naturii umane, nici pe cele legate de timp şi spaţiu, de na­
ţionalitate, pe cele personale sau de alt fel, ci Ie sfinţeşte conţinutul,
plinindu-le sensul. La rândul lor, particularităţile nu afectează uni­
tatea Bisericii, ci aduc cu sine noi forme de expresie, specifice lor.
Astfel se realizează unitatea în multiplicitate şi diversitatea în uni­
tate, care, atât în totalitatea, cât şi în particularităţile ei, exprimă
principiul sobornicesc al Bisericii. Aplicat în limbajul artei, el nu în­
seamnă uniformitate sau o manieră generală stereotipă, ci este ex­
presia unui adevăr unic în forme variate de artă, specifice fiecărui
popor, fiecărui timp şi fiecărui om în parte, forme care ne permit să
deosebim icoanele diverselor popoare şi epoci, în ciuda similarită­
ţii conţinutului lor.
36
Aşa cum am spus mai devreme, în conştiinţa Bisericii răscumpă­
rarea divină este organic legată de chip. De aceea doctrina privi
toare la chip nu este ceva separat, ca un supliment, ci reiese firesc
din doctrina mântuirii din care aceasta face parte integrantă I a a
fost de la bun început, în toată plinătatea, inseparabilă de Biserică,
dar, ca şi alte aspecte ale învăţăturii ei, a fost afirmată treptat, ca
răspuns la nevoile momentului, aşa cum este canonul 82 al Sinodu­
lui Trullan, sau ca replică la erezii şi erori, ca în perioada icono­
clastă. Aici lucrurile s-au petrecut la fel cum s-a întâmplat şi cu
adevărul dogmatic al celor două firi ale lui I Iristos. Acest adevăr a
fost afirmat de primii creştini într-un mod practic, prin viaţa lor,
fără să fi avut o formulare teoretică deplină; dar, mai târziu, prin
forţa necesităţilor ce s-au impus din afară, din cauza apariţiei erezi­
ilor şi a învăţăturilor greşite, dogma s-a formulat cu precizie. I.a fel
s-a întâmplat şi cu icoana; baza dogmatică a existenţei ei a fost pri­
ma oară formulată la Sinodul Trullan din 691-692, cu privire la o
schimbare în simbolismul artei bisericeşti; de-a lungul dezvoltării
sale, canonul menţionat marchează o etapă foarte importantă, de­
oarece aici, pentru prima oară, i se dă o direcţie de principiu. Acest
canon 82 al Sinodului Trullan afirmă: „In unele chipuri ale cinsti­
telor icoane, mielul se zugrăveşte arătat cu degetul de înaintomer-
gătorul. Acest miel s-a înţeles ca imagine a harului, înfăţişându-ne
nouă mai înainte prin Lege pe adevăratul miel, pe Hristos Dumne­
zeul nostru. Cinstind, aşadar, chipurile şi umbrele vechi1 ca sim­
boluri şi prefigurări ale adevărului transmise Bisericii, noi cinstim
în primul rând harul şi adevărul, primindu-Ie pe ele ca plinire a
Legii. Aşadar, pentru ca ceea ce este desăvârşit să se înfăţişeze ochi­
lor tuturor şi prin meşteşugul culorilor, orânduim ca de acum îna­
inte Hristos Dumnezeul nostru, Mielul care a ridicat păcatul lumii,
să fie înfăţişat şi în icoane după chipul Său cel omenesc, în locul
vechiului miel, pentru ca, înţelegând din aceasta măreţia lui Dum-
nezeu-Cuvântul, să fim îndrumaţi şi spre aducerea-aminte de pe­
trecerea Lui în trup, de patima Sa şi moartea Sa mântuitoare, şi de
răscumpărarea lumii, care s-a făcut prin aceasta."
1 Cf. Evr. 8 ,5 şi 10,1.
37
 In primul rând, acest canon este un răspuns la situaţia de atunci,
şi anume aceea că în practica Bisericii, alături de reprezentările is­
torice, se foloseau încă simboluri care înlocuiau chipul omenesc al
lui Dumnezeu1. Semnificaţiile canonului 82 constau mai întâi în
faptul că el are la bază legătura icoanei cu dogma adevărului în­
trupării Dumnezeieşti, cu viaţa lui Hristos în trup; acesta este în-
1 în legătură cu schimbarea de poziţie a Bisericii, când în timpul Sfântului
împărat Constantin a primit dreptul legal la existentă în Imperiul Roman, s-a
schimbat şi caracterul artei bisericeşti. La acea vreme, un val mare de noi con­
vertiţi a început să inunde Biserica, fapt care a adus cu sine necesitatea unor bi­
serici mai spaţioase şi o schimbare corespunzătoare în caracterul predicii. Sim­
bolurile primelor secole, care aparţineau unui număr mic de iniţiaţi pentru
care sensul şi conţinutul lor era clar şi inteligibil, erau mai puţin inteligibile
noilor convertiţi. De aceea, pentru ca înţelesul învăţăturii Bisericii să le devină
mai accesibil, s-a simţit necesară o expresie plastică mai concretă şi mai dară a
acestei învăţături. Legat de aceasta au apărut, în secolele al [V-lea şi al V-lea,
mari cicluri de evenimente istorice din Vechiul şi Noul Testament, picturi ex­
tinse, monumentale. S-au stabilit atunci majoritatea sărbătorilor principale ale
Bisericii, ca şi liniile principale ale compoziţiilor corespunzătoare lor, care se
păstrează până astăzi în Biserica Ortodoxă. Trebuie remarcat că temele artei
bisericeşti ale vremii au adesea un caracter dar de răspuns dogmatic la proble­
mele apărute în sfera credinţei şi reflectă lupta dogmatică a Bisericii cu ereziile
existente. De exemplu, ca răspuns la erezia ariană condamnată de primul Si­
nod Ecumenic (325), de o parte şi de alta a chipului Mântuitorului sunt înscrise
Alfa şi Omega (Rev. XXII, 13), arătând că fisus Hristos este consubstanţial cu
Dumnezeu-Tatăl (Louis Bréhier, L'Ari Chrétìen, p. 67, Paris, 1928). După con­
damnarea lui Nestorie la Sinodul de la Efes din 431 şi proclamarea solemnă a
adevărului că Sfânta Fecioară Maria este Născătoare de Dumnezeu, apare
chipul triumfal al Maicii Domnului şi al Pruncului dumnezeiesc pe scaunul
slavei. Acelaşi subiect al luptei împotriva nestorianismului dă naştere unui ci­
clu întreg de reprezentări în biserica Santa Maria Maggiore din Roma, care
pune în evidenţă dumnezeirea Pruncului lisus şi pe Maica Domnului Theoto-
kos. Şi fresce din bisericile secolului al VI-lea, Sfânta Sofia şi Sfinţii Apostoli din
Constantinopol, reflectă lupta cu învăţăturile lui Nestorie şi Eutihie (V.N. La-
zarev, op. cit., p. 51). Au existat lupte dogmatice prin intermediul icoanelor şi
in secolele următoare. Astfel, la sfârşitul perioadei iconoclaste, icoana lui
iisus-Emanuel (vezi descrierea acestei icoane la pp. 108-109) era foarte larg
folosită ca mărturie a întrupării dumnezeieşti. Această icoană a fost folosită în
lupta împotriva ereziei iudaizanţilor din Rusia în secolul al XV-lea. împotriva
aceleiaşi erezii a apărut, în iconografia secolelor al XV-lea şi al XVl-lea, o în­
treagă serie de teme noi, care demonstrau legătura dintre Vechiul Testament şi
Noul Testament, acesta din urmă fiind continuarea celui dintâi.
38
ceputul fundamentării icoanei pe dogma hristologieă, mai târziu
larg întrebuinţată şi care în perioada iconoclasmului avea să fie si
mai mult dezvoltată de apologeţii icoanelor. Mai mult, Sinodul
opreşte folosirea de subiecte simbolice în locul chipului uman al Ini
Hristos, aceasta aparţinând unei etape deja depăşite, liste adevaral
că Sinodul menţionează doar un singur subiect simbolic - mielul.
Insă imediat vorbeşte la modul general despre „vechile chipuri şi
umbre", considerând în mod clar că mielul nu este doar unul din­
tre simboluri, ci cel mai important dintre ele, astfel incât desco­
perirea înţelesului acestui simbol duce firesc la descoperirea tutu­
ror celorlalte subiecte simbolice. Hotărârea se bazează pe faptul că
prefigurările Vechiului Testament s-au împlinii in Noul Testament
şi stabileşte o trecere de la simbolurile Vechiului Testament şi ale
creştinismului timpuriu la reprezentarea a ceea c e c ie simbolizau,
la descoperirea sensului lor direct, la ceea ce s-a arătat în timp şi s-a
făcut astfel accesibil percepţiei, reprezentării şi descrierii senzori­
ale. Chipul, prezent în simbolul vechi testamentar, a devenit reali­
tate prin întrupare care, la rândul ei, apare drept chip al slavei vi­
itoare a lui Dumnezeu, chipul „înălţimii smereniei lui Dumnc-
zeu-Cuvântul". Subiectul însuşi, chipul lui lisus Hristos, este o
mărturie a venirii Sale şi a vieţuirii Sale în trup, chenoza Dumne­
zei rii, pogorârea Sa Iar felul în care este reprezentată aceasta pogo­
râre, felul în care este transmisă în reprezentarea vizuală reflectă
slava lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, smerenia lui Dumnezeu-Cu­
vântul este arătată în aşa fel, încât, privind-o, vedem şi contem­
plăm Slava dumnezeiască în chipul Său omenesc; şi aflăm astfel că
moartea Sa înseamnă mântuirea şi răscumpărarea lumii. Ultima
parte a canonului 82 arată în ce constă simbolismul icoanei. Sim­
bolul, în iconografie, nu apare în ceea ce este reprezentat, ci în me­
toda de reprezentare, în cum este reprezentat. Cu alte cuvinte, în­
văţătura Bisericii nu se transmite doar prin temă, ci şi prin modul
de expresie. în felul acesta definiţia Sinodului Trullan nu numai că
pune un început formulării semnificaţiei dogmatice a icoanei, dar,
în acelaşi timp, indică posibilitatea de a face arta să reflecte, prm-
tr-un nou simbolism, slava lui Dumnezeu. Scoate în evidenţă sen­
sul şi importanţa realităţii istorice, arătând că numai o imagine rea­
listă poate transmite învăţătura Bisericii, şi defineşte restul („chi-
39
Â
purile şi umbrele") ca neexprimând plinătatea harului, chiar dacă
merită şi sunt capabile să satisfacă nevoile unei anumite epoci.
Această afirmaţie nu desfiinţează simbolul iconografic, ci îl trans­
formă într-un auxiliar de importanţă secundară. în esenţă, această
regulă pune bazele canonului iconografic, adică unui anumit cri­
teriu de judecată pentru a aprecia dacă o imagine este liturgică sau
nu, aşa cum, în domeniul cuvântului şi al muzicii, canonul hotă­
răşte dacă un text sau o cântare este sau nu liturgică El stabileşte
principiul corespondenţei icoanei cu Sfânta Scriptură şi arată în ce
constă această corespondenţă, realitatea istorică şi felul de simbo­
lism care reflectă cu adevărat venirea împărăţiei lui Dumnezeu.
Astfel, Biserica creează treptat o artă nouă, atât în formă, cât şi
în conţinut, care se foloseşte de imagine şi de forme luate din lu­
mea materială pentru a transmite revelaţia lumii divine şi a o face
accesibilă înţelegerii şi contemplării. Această artă se dezvoltă ală­
turi de slujbele bisericeşti şi, la fel ca şi ele, exprimă învăţătura Bise­
ricii în corespondenţă cu cuvântul Scripturii. Acordul dintre cuvânt
şi icoană a fost exprimat cu deosebită claritate în hotărârea Sino­
dului al Vn-lea Ecumenic care a restabilit cinstirea icoanelor. Prin
glasul Părinţilor Sinodului, Biserica a respins propunerea de com­
promis, de a considera cinstirea icoanelor la fel cu cea a vaselor
sfinte, şi a dispus ca cinstirea lor să fie asemenea celei a Sfintei
Cruci şi a Sfintei Scripturi: cu a Sfintei Cruci, ca simbol distinctiv al
creştinismului, cu a Sfintei Scripturi, ca reprezentând o corespon­
denţă totală între imaginea verbală şi cea văzută11. Hotărârea Sfân­
tului Sinod spune: „Păstrăm, fără inovaţii, toate tradiţiile Bisericii
stabilite pentru noi, fie ele scrise sau nu, una fiind pictarea icoa­
nelor în acord cu ceea ce Sfânta Evanghelie predică şi istoriseşte
[...]. Căci dacă una e arătată de cealaltă, atunci una se lămureşte
prin cealaltă." Această formulare arată că Biserica nu vede în icoa­
nă o simplă artă servind pentru a ilustra Sfânta Scriptură, ci o co­
respondenţă totală între una şi cealaltă, şi de aceea îi atribuie îcoa-
1 De aceea este imposibil să înţelegi icoana unei sărbători sau a unui sfânt,
să descoperi înţelesul şi semnificaţia detaliilor ei dacă nu cunoşti slujba reli­
gioasă corespunzătoare şi, în cazul unui sfânt, şi viaţa lui. Analizele şi tâlcui-
rile existente sunt de obicei greşite tocmai pentru că familiarizarea cu acestea
este doar superficială şi uneori lipseşte complet.
40
nei aceeaşi semnificaţie dogmatică, liturgică şi educativă ca şi Sfân-
tei Scripturi. Precum cuvântul Sfintei Scripturi este chip, tot aşa şi
chipul este cuvânt. „Ceea ce cuvântul transmite prin auzire, pictu­
ra arată în tăcere prin imagine", spune Sfântul Vasile cel Mare1, şi
„prin acestea două, asociindu-se una alteia |...|, noi primim cu­
noaşterea unuia şi aceluiaşi lucru"2. Cu alte cuvinte, icoana conţi­
ne şi transmite acelaşi adevăr ca şi Scripturile, şi de aceea, ca şi
Scripturile, se bazează pe date concrete şi exacte, şi nicidecum pe
invenţie, căci altfel nu ar putea nici să tâlcuiască Scriptura, nici să
îi corespund.!
Astfel, icoana este pusă în rând cu Sfânta Scriptură şi cu Sfânta
Cruce, ca una din acele forme ale revelaţiei şi cunoaşterii lui Dum­
nezeu în care voinţa şi lucrarea divină şi umană se contopesc. Pe
lângă sensul lor direct, fiecare este, în egală măsură, o reflectare a
lumii superioare, un simbol al Duhului pe Care îl poartă. Prin ur­
mare, sensul cuvântului şi al icoanei, rolul şi semnificaţia lor sunt
aceleaşi. Icoana, ca şi Liturghia, transmite învăţătura Bisericii şi ex­
primă viaţa în har a Sfintei Tradiţii a Bisericii. Prin Liturghie şi prin
icoană, revelaţia devine moştenire a credincioşilor şi lege a vieţii lor.
De aceea este bisericească şi îşi dobândeşte de la bun început forma,
păstrând ceea ce exprimă. Biserica dezvoltă o categorie de imagine
cu totul specială, conformă cu natura sa, iar acest caracter special
este condiţionat de scopul căruia îi slujeşte. Biserica e o împărăţie
care „nu este din lumea aceasta" (In. 18, 36), care există în lume şi
pentru lume, pentru mântuirea ei. Natura sa este cu totul deosebită
de cea a lumii şi slujeşte lumii tocmai prin faptul că este atât de
diferită de ea. Tot aşa, manifestările Bisericii prin care îşi împlineşte
slujirea, fie cuvânt, fie imagine, cântare sau altceva, se deosebesc de
manifestările similare ale lumii. Toate acestea poartă pecetea naturii
lor transcendente, care le deosebeşte exterior de lume.
Arhitectura, pictura, muzica, poezia nu mai sunt forme de artă
urmărindu-şi fiecare propria cale, independent de celelalte, în cău­
tare de efecte anume, ci devin părţi ale unui întreg liturgic care nu
le diminuează nicidecum semnificaţia, ci implică, în fiecare caz, re­
nunţarea la rolul individual de afirmare de sine. Din forme de artă
1 Cuvântul 19, Despre cei 40 de mucenici, P.G 31, col. 509A.
2 Hotărârile Sinodului al Vll-lea Ecumenic, canonul 6.
41
cu scopuri diferite, ele se transformă în mijloace variate de exprima­
re, fiecare în propriul domeniu, a unuia şi aceluiaşi lucru - esenţa
Bisericii. Cu alte cuvinte, ele devin instrumente ale cunoaşterii lui
Dumnezeu. Aceasta înseamnă că, prin natura sa. arta bisericească
este o artă liturgică. Caracterul ei liturgic nu se datorează faptului
că slujeşte drept cadru şi adaos la Liturghie, ci totalei lor corespon­
denţe. Taina săvârşită şi taina descrisă sunt una şi aceeaşi, atât lăun­
tric, în înţelesul lor, cât şi exterior, în simbolismul care exprimă acest
înţeles. De aceea, imaginea Bisericii ortodoxe, icoana, nu se defineş­
te ca o artă ce aparţine uneia sau alteia dintre epocile istorice, nici
ca expresie a particularităţilor naţionale ale vreunui popor, ci numai
prin funcţia sa, care este universală ca Ortodoxia însăşi, fiind deter­
minată tocmai de esenţa şi de rolul ei în Biserică. întrucât în esenţa
ei icoana, ca şi cuvântul, este artă liturgică; ea nu a servit religiei
niciodată, ci, ca şi cuvântul, a fost întotdeauna şi este parte inte­
grantă a religiei, unul dintre mijloacele de cunoaştere a lui Dumne­
zeu, unul dintre modurile de comuniune cu El. Aşa se explică im­
portanţa pe care Biserica i-o atribuie icoanei - o importanţă atât de
mare, încât, dintre toate biruinţele asupra unei mulţimi de felurite
erezii, doar biruinţa asupra iconoclasmului şi restabilirea cinstirii
icoanelor au fost proclamate ca Biruinţa Ortodoxiei, sărbătorită în
prima duminică a Postului Mare.
* nei cere, mai întâi de toate, arătarea rolului Maicii Domnului, cin­
învăţătura Bisericii despre icoană a fost formulată la Sinodul al
Vll-lea Ecumenic (787) de către acei Sfinţi Părinţi apologeţi ai icoa­
nei din timpul perioadei iconoclaste. Ea se cuprinde, într-o formă
concisă, în Condacul din Duminica Ortodoxiei, instituită, după
cum am văzut, pentru a sărbători biruinţa asupra iconoclasmului.
Textul Condacului este acesta:
„Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, Născătoare de
Dumnezeu, s-a cuprins întrupându-se; şi chipul cel întinat, la
chipul cel dintâi întorcându-1, cu dumnezeiască podoabă l-a
amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta şi
cu cuvântul."
Canonul 82 al Sinodului Trullan dă indicaţii despre felul în care
să se redea cât mai deplin şi mai exact învăţătura Bisericii într-o
42
icoană; prin contrast, Condacul dă o explicaţie dogmatică icoanei
canonice, adică unei icoane care corespunde deja scopului ei şi răs­
punde cerinţelor artei liturgice. Această formulare scurtă, dar ui
mi tor de completă şi exactă a învăţăturii despre icoană confine ast­
fel şi întreaga învăţătură a mântuirii. Formularea se păstrează cu
evlavie în Biserica Ortodoxă şi stă la baza înţelegerii ortodoxe a
icoanei şi a atitudinii fată de ea.
Prima parte a Condacului descoperă legătura dintre icoană şi dog­
ma hristologică, fundamentarea icoanei în întruparea dumnezeiască.
Ceea ce urmează arată sensul întrupării dumnezeieşti, împlinirea
iconomiei lui Dumnezeu cu privire la om şi, în consecinţă, la lume. în
esenţă, ambele părţi ale Condacului sunt o reiterare a formulei patris­
tice: „Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiascâ."
Ultima parte a Condacului este răspunsul omului către Dumnezeu,
mărturisirea adevărului mântuitor al întrupării dumnezeieşti, accep­
tarea de către om a voii dumnezeieşti şi participarea la ea. Biserica
arată, în ultimele cuvinte ale Condacului, prin ce se exprimă partici­
parea noastră şi în ce constă împlinirea mântuirii noastre.
Trăsătura caracteristică a Condacului este aceea că nu se adre­
sează unei Persoane a Sfintei Treimi, ci Maicii Domnului. Astfel el
reprezintă o expresie liturgică a învăţăturii dogmatice despre în­
trupare. Bineînţeles că aşa cum negarea chipului uman al Mântui­
torului implică negarea Maternităţii divine1, tot aşa afirmarea icoa­
stirea ei ca o condiţie indispensabilă a întrupării, cauza faptului că
Dumnezeu S-a făcut reprezentabil. După învăţătura Sfinţilor Pă­
rinţi, icoana se bazează tocmai pe faptul că Dumnezeul-Om, lisus
Hristos, a avut o Mamă care poate fi reprezentată. „întrucât El
purcede de la Tatăl, Care nu poate fi reprezentat, spune Sfântul
Teodor Studitul12, Flristos, nefiind reprezentabil, nu poate avea un
1 Aşa stăteau lucrurile cu partida extremă a iconoclaştilor secolelor al
VTII-lea şi al IX-lea. De fapt, deşi un mare număr de iconoclaşti tolerau icoa­
nele din Biserică şi protestau doar împotriva cinstirii lor, extremiştii, dimpo­
trivă, negau venerarea oricărui lucru material şi astfel au ajuns, pe cale logi­
că, la negarea oricărei stintemi pământeşti, la negarea cinstirii Sfintei Fe­
cioare şi a sfinţilor
2 Antireticul 3, cap. 2, sec. 3, P.G. 99, col, 417C. Vezi Ou the Hohj Icons, St,
Vladimir's Seminary Press, 1981
43
chip creat prin artă. De fapt, ce chip ar putea corespunde Dum-
nezeirii, a Cărei reprezentare este absolut interzisă în Scriptura de
Dumnezeu insuflată ? Dar, din momentul în care Hristos S-a năs­
cut dintr-o Mamă care se poate reprezenta, are şi El o reprezentare
care corespunde chipului Maicii Sale. Şi dacă nu ar avea un chip în­
făţişat în artă, asta ar însemna că nu S-a născut dmtr-o Mamă care
se poate reprezenta, că S-a născut numai din Tatăl; dar lucrul aces­
ta intră în contradicţie cu întreaga iconomie." Prin urmare, o dată
ce Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om, era necesar să fie reprezentat
ca om*11.Această idee este tema principală a tuturor Părinţilor care
au apărat cinstirea icoanelor. Faptul că Fiul lui Dumnezeu este re-
prezentabil după trupul luat din Sfânta Fecioară este pus în con­
trast de către Sfântul Ioan Damaschin şi de Părinţii Sinodului al
VII-lea ecumenic, cu faptul că Dumnezeu-Tatăl, fiind de neînchi­
puit şi de nevăzut nu poate fi reprezentat. „De ce nu îl descriem pe
Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos? Pentru că nu L-am văzut...
Dacă L-am fi văzut şi L-am fi cunoscut ca pe Fiul Său, am încerca
să-L descriem şi să-L înfăţişăm şi pe El (pe Tatăl). "2, spun Părinţii
acelui Sinod. Aceeaşi problemă a descrierii lui Dumnezeu-Tatăl a
apărut în 1667, la Marele Sinod de la Moscova, în legătură cu com­
poziţia apuseană, populară la acea vreme în Rusia, care înfăţişează
Sfânta Treime cu Dumnezeu-Tatăl reprezentat ca bătrân. Bazân-
du-se pe Sfinţii Părinţi şi mai ales pe marele mărturisitor al credin­
ţei şi apologet al cinstirii icoanelor, Sfântul loan Damaschin, Sino­
dul arată imposibilitatea descrierii lui Dumnezeu-Tatăl şi interzice
reprezentarea Lui în icoane.
Înfăţişându-L pe Mântuitorul, nu înfăţişăm dumnezeirea sau
umanitatea Sa, ci Persoana Sa, în care ambele firi se unesc în chip
de neînţeles. îi înfăţişăm Persoana pentru că icoana nu poate fi de­
cât un chip personal, ipostatic, în timp ce firea, esenţa, „nu are exis­
tenţă independentă, ci se vede în persoane"34.Icoana este legată de
prototip nu în virtutea unei identităţi între propria ei natură şi
> Despre acest subiect, vezi şi explicaţia primei părţi a Condacului la Du­
minica Ortodoxiei în comentariul la icoanele lui Hristos, pp. 100-101.
2 Documentele Sinodului al VII-lea Ecumenic, Doc. 4.
1 Sf. Ioan Damaschin, Crediti fa ortodoxă, Cartea a IlI-lea, cap, 6 P.G 94 col.
1004A.
44
natura lui, ci pentru că ii înfăţişează persoana şi îi poarta numele
care face legătura dintre icoană şi persoana reprezentată şi da posi
bilitatea comuniunii cu el şi posibilitatea de a-1 cunoaşte. Datorita
acestei legături, „cinstirea adusă icoanei se transmite originalului",
spun Sfinţii Părinţi şi Sinodul Ecumenic citând cuvintele Sfântului
Vasile cel Mare. întrucât icoana este o imagine, nu poale fi consub­
stanţială cu prototipul; altfel ar înceta să mai fie o imagine şi ar de­
veni prototipul, ar fi de o fiinţă cu el. Icoana este diferită de pro­
totip tocmai prin faptul că are o natură diferită1, pentru că „repre­
zentarea este una, iar ceea ce reprezintă este altceva"2. Cu alb'
cuvinte, deşi cele două realităţi sunt esenţial diferite, există între
ele o legătură cunoscută, o anumită participare a uneia la cealaltă,
în gândirea ortodoxă este foarte evidentă posibilitatea de a fi în
acelaşi timp identic şi diferit - diferit ipostatic, dar identic după
fire (Sfânta Treime); şi identic ipostatic, dar diferit după fire (sfin­
tele icoane)3. Acest lucru îl are în vedere Sfântul Teodor Studitul
atunci când spune: „Aşa cum acolo (în Sfânta Treime) Hristos dife­
ră în ipostas de Tatăl, tot aşa aici diferă după fire de icoana Sa."1Şi
în acelaşi timp „icoana lui Hristos este Hristos şi icoana unui sfânt
1 Acest punct constituie diferenţa fundamentală dintre ortodocşi şi icono­
claşti. Iconoclaştii au considerat că icoana este consubstanţială cu originalul,
având aceeaşi natură cu el. Pornind de la această premisă, au ajuns pe cale
logică la concluzia că singura icoană posibilă a lui Hristos este Euharistia.
„Hristos a ales în mod deliberat, ca imagine a întrupării Sale, pâinea, care nu
are nici o asemănare cu omul, pentru a împiedica idolatria" (expunerea doc­
trinei iconoclaste, la Sinodul al VII-lea Ecumenic). „Dar nimic nu era mai
străin de închinătorii ortodocşi ca identificarea icoanei cu persoana pe care o
reprezenta. Sfântul Patriarh Nichifor, după ce a arătat diferenţa dintre icoană
şi originalul ei, spune: «Cei care nu înţeleg această diferenţă se numesc, pe
bună dreptate, idolatri»." (G. Ostrogorsky, Temeiuri gnoseologice ale disputei
privind sfintele icoane, Seminarium Kondakovianum, voi. 2, p. 50, Praga, 1928,
în lb. rusă.) întreaga dispută iconoclastă derivă astfel de la o înţelegere gre­
şită a ceea ce este icoana. De aceea ortodocşii şi iconoclaştii nu puteau ajunge
la vreo înţelegere; vorbeau limbi diferite şi toate argumentele iconoclaştilor
îşi greşeau ţinta.
2 Sf. Ioan Damaschin, Al treilea cuvânt în apărarea sfintelor icoane, par. 16,
P.G, 94, col. 1337AB. Vezi şi O h the Divine Images, St. Vladimir’s Scminary
Press, 1980.
3 G. Ostrogorsky, op. cit., p. 49.
4 Sf. Teodor Studitul, Cuvânt împotrivă, 3, cap. 3, par. 7, P.G. 99, col. 424.
45
este acel sfânt. Puterea şi slava nu se împart, ci devin atribute ale
celui înfăţişat"1.
Astfel, Dumnezeu-Cuvântul, al doilea lpostas al Sfintei Treimi,
cu neputinţă de descris, nici prin cuvânt, nici prin zugrăvire, şi-a
asumat firea omului, S-a născut din Sfânta Fecioară, Maica Dom­
nului; S-a făcut văzut, atins şi, prin urmare, descris. în acest fel, în­
suşi faptul existenţei icoanei se bazează pe întruparea dumnezeias­
că. Iar realitatea incontestabilă a întrupării dumnezeieşti este afir­
mată şi arătată de icoană. Aşa încât, in ochii Bisericii, negarea
icoanei lui Hristos apare ca o negare a adevărului şi a faptului că
El S-a făcut om şi, prin urmare, ca o negare a întregii Sale voinţe di­
vine. Apărând icoana în perioada iconoclasmului. Biserica nu apă­
ra doar rolul ei educativ şi, cu atât mai puţin, valoarea ei estetică;
ea lupta pentru înseşi fundamentele credinţei creştine, pentru măr­
turia vizibilă că Dumnezeu S-a făcut om ca temei al mântuirii noas­
tre. „Am văzut chipul omenesc al lui Dumnezeu şi sufletul meu s-a
mântuit", spune Sfântul loan Damaschin*12 O astfel de înţelegere a
icoanei explică fermitatea şi intransigenţa cu care apărătorii ei au
înfruntat tortura şi moartea în perioada iconoclasmului.
Dacă prima parte a Condacului la Duminica Ortodoxiei formu­
lează fundamentul dogmatic ai icoanei, a doua parte, după cum
am spus, descoperind esenţa voinţei dumnezeieşti - împlinirea sco­
pului lui Dumnezeu cu privire la om -, revelează în acelaşi timp şi
înţelesul, şi semnificaţia icoanei.
Persoana divină a lui lisus Hristos, Care are toată plinătatea
vieţii dumnezeieşti şi Care în acelaşi timp S-a făcut Om desăvârşit
(adică om întru toate, afară de păcat), nu numai că a restabilit în
puritatea sa originară chipul lui Dumnezeu, întinat de om prin
căderea lui („întorcând chipul întinat la starea sa dintâi"3), dar şi
1 St. Ioan Damaschin, Comentariu la Sfântul Vasile cel Mare, cu referire la
primul cuvânt în apărarea sfintelor icoane, P.G. 94, col. 1256A.
1 Primul cuvânt in apărarea sfintelor icoane, cap. 22, P.G. 94, col. 1256A.
3 Acest „chip stricăcios" este motivul interdicţiei din Vechiul Testament.
Pierderea asemănării cu Dumnezeu prin cădere a întinat chipul lui Dumne­
zeu din om, iar reprezentarea acestui chip corupt ducea inevitabil la idola­
trie. Ca o consecinţă directă, cultul reprezentărilor din Vechiul Testament nu
putea fi realizat decât în simboluri, ca năstrapa de aur, toiagul lui Aaron (Evr.
9 ,4 ) etc., adică icoana icoanei, pentru că numai ele puteau fi imagini ale îm-
46
uneşte firea omenească pe care Şi-a asumat-o cu viaţa dumnezei,w
că - „plină de podoaba dumnezeiască". Părinţii Sinodului al
Vll-lea Ecumenic spun: „El (Dumnezeu) l-a creai din nou (pe om)
nemuritor, inzestrându-l cu acesl dar inalienabil. Această lacere
din nou a tost mai mult după asemănarea lui Dumnezeu şi mai
bună decât prima creaţie - acesl dar este veşnic"1, darul comuniu­
nii cu frumuseţea şi slava dumnezeiască. Hristos, noul Adam, în­
ceputul noii făpturi - omul ceresc purtător de Duh Sfânt întru sine
-, îl aduce pe om la scopul pentru care a fost creat primul Adam şi
de la care el s-a întors prin cădere; îl aduce la împlinirea scopului
Sfintei Treimi cu el: „Să facem om după chipul şi asemănarea noas­
tră" (Fac, 1, 26). Conform acestei iconomii, omul nu trebuie să fie
numai chipul lui Dumnezeu, Creatorul lui, ci trebuie să-l poarte şi
asemănarea. Totuşi, în descrierea actului împlinit al creaţiei, „Şi
Dumnezeu a făcut om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el"
(Fac. 1, 27), nu se spune nimic despre asemănare. Ea îi este dată
omului ca scop, spre a o împlini prin lucrarea harului Sfântului
Duh, cu libera sa participare. Liber şi conştient, „întrucât expresia
«după chipul» arată capacitatea minţii şi a libertăţii", omul intră în
iconomia pe care o are Sfânta Treime cu el şi realizează asemănarea
cu Dumnezeu în virtuţi (desăvârşiri)"2, participând astfel la lucra­
rea creaţiei dumnezeieşti.
Prin urmare, dacă Ipostasul divin al Fiului lui Dumnezeu s-a fă­
cut Om, în cazul nostru este invers: omul poate să devină dumne­
zeu, nu după fire, ci după har. Dumnezeu se pogoară făcându-se
Om; omul se înalţă devenind dumnezeu. Asumându-şi asemăna­
rea cu Hristos, el se face „templu al Duhului Sfânt" care este în el
plinirii viitoare a făgăduinţei Noului Testament. Singura excepţie era repre­
zentarea heruvimilor, făcută la porunca lui Dumnezeu (leş. 25, 18-22), ca fiin­
ţe statornicite deja în slujirea lui Dumnezeu Mai mult, chipurile lor erau per­
mise numai într-un spaţiu şi într-o poc.ţie care punea în evidenţă ascultarea
lor faţă de Dumnezeu (păzitori ai chivotului Aşezământului). în esenţă, aceas­
tă excepţie a anulat interdicţia pentru că i-a dat un sens pedagogic conjunctu-
ral. Se admiteau, în principiu, posibilitatea cultului icoanei, pe de o parte, şi
reprezentarea lumii spirituale prin intermediul artei, pe de altă parte.
1 Documentele Sinodului al Vll-lea Ecumenic, Doc. 6.
2 Sf. Ioan Damaschin, Credinţa ortodoxă, Cartea a II-a, c. 12, „Despre Om",
P.G. 94, col. 920B.
47
(I Cor. 6, 19), restabileşte asemănarea cu Dumnezeu1 Firea ome­
nească rămâne ceea ce este - fire de creatură; dar persoana omului,
ipostasul lui, dobândind harul Duhului Sfânt, tocmai prin aceasta
se uneşte cu viaţa dumnezeiască, schimbând astfel insăşi existenta
firii sale de creatură. Harul Duhului Sfânt pătrunde în firea sa, se
amestecă cu ea, o umple şi o transfigurează. Omul creşte, ca să spu­
nem aşa, întru viaţă veşnică, dobândind încă de aici, de pe pământ,
începutul acestei vieţi, începutul îndumnezeirii, care se va face pe
deplin arătată în viaţa ce va să vină.
Revelarea acestei viitoare corporalităţi transfigurate ni se arată
în Schimbarea la Faţă a Domnului nostru pe Muntele Tabor. „Şi s-a
schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veş­
mintele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Mat. 17, 2). Altfel spus, tot
trupul Domnului S-a transfigurat, devenind, să spunem aşa, o ira­
diere luminoasă a Dumnezeirii. „In privinţa caracterului Schim­
bării la Faţă, spun Părinţii Sinodului al VlI-lea Ecumenic, referin-
du-se la Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvântul nu a dat la o parte for­
ma umană, ci aceasta a fost iluminată de slava Sa."12 Aşadar, în
Schimbarea la Faţă „pe Muntele Tabor, nu numai că Dumnezeirea
S-a arătat oamenilor, dar şi umanitatea apare în slava dumneze­
iască"3. Omul care a dobândit harul Sfântului Duh se face părtaş la
slava aceasta dumnezeiască, la această „strălucire necreată şi dum-
1 Aceasta este originea termenului slavon bisericesc prepodobnîi (literal
„foarte asemănător"), utilizat cu referire la tipul sfinţeniei monastice. Acest
cuvânt, creat în timpul Sfinţilor Chirii şi Metodie pentru a traduce cuvântul
grecesc ăcnog, indică faptul că omul a redobândit asemănarea cu Dumnezeu
pe care o pierduse. Cuvântul nu are corespondenţe în alte limbi. Pe de altă
parte, antonimul său nepodobnîi (neasemănător), nepodobnie (neasemănare),
se poate întâlni în vremuri străvechi. Platon le foloseşte în sens filosofic
(dvogofon/roi; nóvzov sau rónov), în dialogul Omul politic, pentru a exprima
diferenţa dintre lume şi ideea ei. Sfântul Atanasie cel Mare îl utilizează deja
în sens creştin: „Cel ce a creat lumea, văzând-o tulburată de furtuni şi în
primejdie de a se scufunda în «locul neasemânării», a luat armura sufletului
şi i-a venit în ajutor, îndreptându-i toate greşelile." Sfântul Augustin spune
în Confesiunile sale (VII, 10, nr. 16): „Mă văd departe de Tine, în pământul
neasemânării" (Et inveni me longe esse a Te in regione dissimilitudinis).
2 Documentele Sinodului ol VlI-lea Ecumenic, doc. 6.
3 Operele lui Filaret, Mitropolitul Moscovei şi Kolomnei, Cuvântul 12, Mosco­
va, 1873, p. 99 (în Ib. rusă).
48
nezeiască", cum o numeşte Sfântul Grigorie l’alama L l.i lumina la
borului. Cu alte cuvinte, unindu-se cu Dumnezeirea, omul se pă­
trunde de lumina Sa necreată, asumându-şi în felul acesta asemă­
narea trupului strălucitor al lui Hristos. Sfântul Simeon Noul
Teolog descrie, din experienţa personală, această iluminare lăuntri­
că, în următoarele cuvinte: „După ce sufletul i s-a făcut în întregi
me foc, i se transmite şi trupului lumina lăuntrică pe care a dobân-
dit-o"2; aşa cum fierul nu devine foc, ci rămâne fier, purificându-sc
numai, tot aşa şi aici, întreaga fire umană se transfigurează, dar
nimic din ea nu se distruge, nimic nu-i este luat Dimpotrivă, fiind
purificată de tot ce este străin şi păcătos, se spiritualizează şi se- ilu­
minează. Aşadar, se poate spune că sfântul este un om mai adevă­
rat decât păcătosul, deoarece, reasumându-şi asemănarea cu Dum­
nezeu, el realizează scopul dintru început al existenţei sale, este
îmbrăcat în Frumuseţea nestricăcioasă a împărăţiei lui Dumnezeu,
la crearea căreia participă cu viaţa lui. De aceea frumuseţea însăşi,
aşa cum o înţelege Biserica Ortodoxă, nu este o frumuseţe a făptu­
rii, ci o însuşire a împărăţiei lui Dumnezeu, unde Dumnezeu este
„toate în to ţi"... Sfântul Dionisie Areopagitul îl numeşte pe Dum­
nezeu Frumuseţe „datorită slavei pe care o revarsă în fiecare fiinţă,
fiecăreia după măsura ei" şi pentru că vede în F.l „cauza armoniei
şi veşmântul strălucitor al fiecărei creaturi, pentru că FI pe toate le
luminează ca lumina, revărsând frumuseţe din acel izvor luminos
care ţâşneşte din Sine însuşi"3. Astfel, fiecare făptură se împăr­
tăşeşte din Frumuseţea dumnezeiască, după măsura ei, şi poartă,
ca să spunem aşa, pecetea Creatorului ei. însă această perete nu
este asemănarea cu Dumnezeu, ci doar o frumuseţe a făpturii. Este
un mijloc, nu capătul; o cale în care „cele nevăzute ale Lui se văd
de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui
putere şi dum nezeire..." (Rom. 1,20). Frumuseţea lumii văzute nu
1 P.G. 1 5 0 ,1225A, cap. 149. Citat din Părintele Vasile Krivoşein, Invitatura
ascetici şi teologici a Sfântului Grigorie Paiamo, Seminarium Kondakovianum,
8, Praga, 1936 şi „Eastern Churches Quarterly", oct. 1938, p. 201.
2 Discursurile teologice ale Sfântului Simeon Noul Teolog, Discursul 83, sec.
3, Moscova, 1892, p. 385 (în lb. rusă).
3 Sfântul Dionisie Areopagitul, Numele divine, cap. 4, soc. 7, P.G. 3, col.
701C.
49
stă în splendoarea trecătoare a stării sale prezente, ci în însuţi sen­
sul existenţei sale, în transfigurarea ei viitoare pusă in ea ca po­
sibilitate de realizare de către om. Altfel spus, frumuseţea este
sfinţenie, iar strălucirea ei - participarea creaturii la Frumuseţea
dumnezeiască.
In planul lucrării creatoare umane, frumuseţea este încununarea
dată de Dumnezeu, pecetea asemănării chipului cu prototipul lui,
a simbolului cu ceea ce reprezintă, ţi anume cu Împărăţia Duhului.
Frumuseţea unei icoane este frumuseţea dobândită din asemăna­
rea cu Dumnezeu, iar valoarea ei nu constă in a fi frumoasă in sine,
ca obiect frumos, ci în faptul că înfăţişează Frumuseţea.
In privinţa relaţiei reprezentării, a icoanei, cu ceea ce ea repre­
zintă, Părinţii Sinodului al Vll-lea Ecumenic spun următoarele,
evident, ca răspuns la acuzaţia de nestorianism pe care o aduceau
iconoclaştii ortodocşilor: „Deşi Biserica sobornicească II înfăţişează
pe Hristos cu chipul Său uman, nu Ii separă trupul de dumnezeirea
unită cu El. Dimpotrivă, crede că trupul este îndumnezeit şi afirmă
că este în unitate cu dumnezeirea, după învăţătura marelui Sfânt
Grigorie Teologul şi după adevăr. însă prin aceasta trupul Dom­
nului nostru nu ajunge să fie neîndumnezeit. Aşa cum un pictor
care face portretul unui om nu îl redă lipsit de viaţă, ci, dimpotrivă,
omul rămâne viu, iar pictura se numeşte portretul lui pentru că i se
aseamănă, aşa şi noi, făcând o icoană, mărturisim că trupul Dom­
nului este îndumnezeit şi nu considerăm icoana a fi altceva decât o
icoană reprezentând o asemănare a prototipului. De aceea icoana
primeşte numele Domnului. Doar prin aceasta este icoana în co­
muniune cu El; şi din acest motiv este vrednică de cinstire şi este
sfântă."1 După cum arată aceste cuvinte, icoana este asemănarea
unui prototip îndumnezeit, nu doar însufleţit, adică este o imagine
(convenţională, desigur) nu a trupului stricăcios, ci a trupului
transfigurat, strălucind de lumina dumnezeiască. Frumuseţea şi
Slava sunt reprezentate cu mijloace materiale şi văzute cu ochi fi­
zici în icoană. Prin urmare, tot ce aminteşte de trupul uman strică­
cios este contrar înseşi naturii icoanei, pentru că „trupul şi sângele
nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu; nici stricăciunea nu moş­
teneşte nestricăciunea" (I Cor. 15, 50), iar portretul contemporan ali
i Documentele Sinodului al Vll-lea Ecumenic, doc. 6.
50
unui sfânt nu poate ti icoană tocmai pentru ca nu reflectă starea lui
transfigurată, ci pe cea trupească, obişnuită. Intr-adcvar, aceasta
este particularitatea icoanei care o deosebeşte de toate formele de
artă picturală
Aşadar, înfăţişând Ipostasul lui Dumnezeu-Cuvântul întrupat,
icoana dă mărturie despre permanenţa şi deplinătatea întrupării
Sale. Pe de altă parte, prin icoană mărturisim că „Fiul Omului" în­
făţişat in ea este Dumnezeu adevărat - Adevărul revelat, l upta
omului de a ajunge la Dumnezeu, partea subiectivă, personală n
credinţei, se întâlneşte aici cu răspunsul lui Dumnezeu dat omului,
cu revelaţia-cunoaşterea obiectivă, experiată, pe care omul o expri­
mă în cuvânt sau în icoană. Din acest motiv, arta liturgică nu este
numai prinosul nostru adus lui Dumnezeu, ci şi pogorârea lui
Dumnezeu în mijlocul nostru, una dintre formele în care se rea­
lizează întâlnirea dintre Dumnezeu şi om, dintre har şi fire, dintre
veşnicie şi timp. Formele care înregistrează această interpenelrare
reciprocă a divinului cu umanul ne-au fost transmise prin Tradiţie
şi, fiind reînnoite neîncetat, sunt veşnic vii în trupul lui Hristos,
Biserica. întrucât, ca şi Iisus Hristos, Dumnezeu şi Om, Biserica
este atât un organism uman, cât şi divin, ea adună întru sine, neîm­
părţite şi neamestecate, două realităţi: realitatea istorică, pămân­
tească, şi realitatea harului Duhului Sfânt care sfinţeşte toate. Sen­
sul artei bisericeşti şi îndeosebi al icoanei constă tocmai în ceea ce
transmite sau, mai bine zis, în faptul că dă o mărturie vizuală de­
spre aceste două realităţi: realitatea lui Dumnezeu şi a lumii, a ha­
rului şi a firii. Icoana este realistă în două sensuri. Ca şi Sfânta
Scriptură, ea transmite un fapt istoric, un eveniment din Istoria
sfântă sau un personaj istoric înfăţişat în forma sa fizică adevărată
şi, iarăşi ca şi Sfânta Scriptură, descoperă revelaţia de dincolo de
timp conţinută într-o realitate istorică dată. Astfel, prin icoană, ca
şi prin Sfânta Scriptură, nu doar aflăm ceva despre Dumnezeu, ci
îl aflăm pe Dumnezeu.
Dacă transfigurarea este o iluminare a întregului om, o ilumina­
re prin rugăciune a constituţiei lui spirituale şi fizice în lumina ne­
creată a harului divin, o manifestare a omului ca icoană vie a lui
Dumnezeu, atunci icoana este expresia exterioară a acestei transfi­
gurări, reprezentarea unui om plin de harul Duhului Sfânt. Aşadar,
51
icoana nu este o reprezentare a Dumnezeirii, ci un semn ai participăm
unei persoane la viaţa dumnezeiască. Este o mărturie a cunoaşterii
concrete, practice a sfinţirii trupului omenesc1.
Prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, omul primeşte nu numai
posibilitatea de a reface asemănarea cu Dumnezeu cu ajutorul ha­
rului Duhului Sfânt, adică prin lucrare lăuntrică să facă o icoană a
lui însuşi, ci să şi reveleze altora starea lui dată de har prin cuvân-
tul-chip şi prin imagini vizuale. Cu alte cuvinte, poate crea o icoa­
nă exterioară din materia care îl înconjoară, care a fost sfinţită prin
pogorârea lui Dumnezeu pe pământ - pe care „o arătăm prin fap­
tă şi cuvânt". Prin urmare, sfinţenia este realizarea posibilităţilor
date omului prin întruparea dumnezeiască, exemplu pentru noi;
icoana este mijlocul de a revela această împlinire, o expunere pictu­
rală a acestui exemplu. Altfel spus, icoana transmite in chip văzut
realizarea formulei patristice pe care am menţionat-o deja: „Dum­
nezeu s-a făcut Om, pentru ca omul să se îndumnezeiască." Rezul­
tatul ei - legătura organică ce există în Biserica Ortodoxă între cin­
stirea icoanelor şi cultul sfinţilor. Aşa se explică şi grija cu care se
păstrează fiecare trăsătură exterioară a unui sfânt. Datorită acestui
lucru iconografia sfinţilor se distinge printr-o stabilitate extraor­
dinară. Ea se datorează nu numai dorinţei de a păstra chipul sfin­
ţit prin Tradiţie, ci şi nevoii de a păstra o legătură vie, directă cu
persoana reprezentată în icoană. De aceea, în mod necesar, icoana
arată natura slujirii sfântului, fie el apostol, episcop sau martir...,
şi îi reproduce cu deosebită grijă trăsăturile caracteristice distinc­
tive. La baza icoanei stă realismul iconografic, unul dintre elemen­
tele ei cele mai importante12*. Mai mult, latura personală, indivi­
duală se indică adesea doar prin linii şi nuanţe subtile, în special
1 Prin urmare, a pune pe seama icoanei, aşa cum se întâmplă adesea, acu­
zaţia de monofizism sau de tendinţă spre monofizism înseamnă o totală neîn­
ţelegere a esenţei ei. Ceea ce se ia de obicei drept monofizism este prezenţa, în
icoană, a unui semn al celei de a doua realităţi despre care am vorbit, care o
deosebeşte de celelalte forme de artă. Insă, pe aceleaşi temeiuri, acuza de mo­
nofizism se putea pune şi pe seama Sfintei Scripturi, pentru că nu mai puţin
decât în icoană conţine şi ea semne ale aceleiaşi realităţi şi pentru acelaşi mo­
tiv şi în acelaşi sens este diferită de orice altă literatură.
2 A privi o icoană ca pe o personificare a unei idei, virtuţi etc., aşa cum se
întâmplă adesea (de exemplu, să luăm pe Sfânta Muceniţă Paraschevi drept
52
atunci când persoanele înfăţişate au trăsături exterioare comune.
Aşa se face că atunci când se grupează mai multe icoane, ele pro­
duc o impresie de uniformitate, chiar de o anumită monotonie ste­
reotipă, celui ce nu le cunoaşte. Exact aceeaşi impresie o produco
citirea superficială a Vieţilor sfinţilor. Atât în icoane, cât şi în vieţile
sfinţilor, primul lucru care apare nu este individualitatea, ci subor­
donarea ei conţinutului.
însă o imperfecţiune în asemănare nu duce la ruperea legăturii
cu prototipul sau la vreo scădere în venerarea lui Sfântul Teodor
Studitul spune: „Chiar dacă nu recunoaştem într-o icoană repre­
zentarea unui chip identic cu prototipul lui, din cauza neiscusinţei,
totuşi cuvintele noastre nu sunt nepotrivite. Căci venerăm o icoană
nu în funcţie de reuşita asemănării cu prototipul, ci pentru că ea re­
prezintă o asemănare cu el."1 Astfel, asemănarea se poate limita la
reproducerea fidelă a caracteristicilor prototipului şi, fără a-i expri­
ma individualitatea, să fie de ajuns asemănarea, cum sunt schiţele
din această carte. însă fidelitatea faţă de prototip se prezintă de
obicei în aşa fel, încât un credincios ortodox care merge la biserică
să nu aibă nici o dificultate în a-i recunoaşte pe sfinţii cinstiţi în
icoane, ca să nu mai vorbim despre icoanele Mântuitorului şi ale
Maicii Domnului. Chiar dacă vreun sfânt nu-i este familiar, poate
spune întotdeauna din ce categorie de sfinţi face parte: dacă este
călugăr, mucenic, episcop etc. Păstrând cu evlavie amintirea sfinţi­
lor şi a trăsăturilor lor caracteristice, Biserica Ortodoxă nu a accep­
tat niciodată pictarea icoanelor din imaginaţia artistului sau după
vreun model viu, pentru că aceasta ar însemna o ruptură totală şi
conştientă cu prototipul, iar prototipul al cărui nume îl poartă icoa­
na ar fi înlocuit arbitrar cu o altă persoană. Pentru a evita invenţia
şi ruptura dintre chip şi prototip, iconografii pictează după icoane
vechi. Pentru iconarii din vechime, feţele sfinţilor erau tot atât de
personificare a morţii Mântuitorului şi pe Sfânta Muceniţă Anastasia drept
personificare a învierii Sale şi aşa mai departe), ar fi o abordare foarte sco­
lastică a problemei, lipsită de orice fundament practic Este adevărat că se ad
mit uneori alegorii în icoane, de exemplu personificarea râului Iordan, a pus­
tiei, a soarelui, a lunii şi aşa mai departe, dar niciodată nu se întâmplă aşa cu
icoanele sfinţilor.
1 Al doilea Cuvânt Împotrivă, c. 3, sec. 5, P.G 99, col. 421.
53
familiare ca şi cele ale prietenilor apropiaţi. Pictau tie din memorie,
fie, în alte cazuri, se foloseau de schiţe, desene etc.1 Când Tradiţia
vie a început să se piardă, spre sfârşitul secolului al XVl-lea, aces­
te suporturi au fost sistematizate şi au apărut aşa-zisele manuale
personale şi interpretative (podlinniki). Cele dintâi oteră o icono­
grafie sistematică a sfinţilor şi a zilelor de sărbătoare (vezi scheme­
le reproduse aici), cu o indicare a culorilor de bază; celelalte oferă
aceleaşi indicaţii ale culorilor de bază şi o descriere pe scurt a trăsă­
turilor caracteristice ale sfinţilor. De atunci şi până acum, aceste
manuale servesc iconografilor drept ajutoare tehnice. Ele nu tre­
buie niciodată confundate cu canonul iconografic sau cu Sfânta
Tradiţie, aşa cum se întâmplă uneori.
Găsim în iconografia sărbătorilor aceeaşi constanţă şi pentru
acelaşi motiv. Marea majoritate a acestor icoane datează din prime­
le secole de creştinism şi îşi au originea chiar în locurile unde au
avut loc evenimentele. Aproape toate aceste icoane, ca şi sărbăto­
rile înseşi, îşi au originea în Siria şi în Palestina. Biserica le-a accep­
tat ca fiind cele mai exacte din punct de vedere istoric12, şi încă se
păstrează cu grijă în Biserica Ortodoxă. La fel şi aici, străduindu-se
mai presus de toate să evite orice fel de invenţie, icoana aderă strict
la Sfânta Scriptură şi la Sfânta Tradiţie, transmiţând faptele tot atât
de laconic ca şi Evangheliile şi reprezentând numai ceea ce relatea­
ză un anumit text sau o anumită tradiţie şi ceea ce este absolut ne­
cesar să fie transmis - revelaţia extratemporală manifestată într-un
anumit eveniment concret. Ca şi în Sfânta Scriptură, se admit nu­
mai acele detalii necesare şi suficiente acestui scop. Unele icoane
ale sărbătorilor adună într-o singură imagine mai multe momente,
1 „Conform obiceiului stabilit în Biserica Ortodoxă (...] cu mult înainte ca
un sfânt să fie canonizat şi sfintele lui moaşte deshumate, se făceau icoane
sfinţilor care inspirau o deosebită evlavie încă din timpul vieţii lor şi erau
deja răspândite la generaţiile cele mai apropiate lor. Se păstrau informaţii
generale distinctive despre sfânt, ca şi schiţe, desene şi cuvinte ale sale." (N.P.
Kondakov, Icoana rusească, Partea I, p, 19, în lb. rusă.) Se cunosc şi în Rusia
cazuri în care icoanele erau pictate încă din timpul vieţii sfântului, dacă nu
direct după model, cel puţin din memorie, dar nu erau răspândite.
2 „Arta creştină, scrie N.P. Kondakov, şi-a alcătuit, în general, compoziţii­
le pe o bază realistă, reproducând, fie şi numai prin cadru şi prin detalii, con­
diţiile reale în care au avut loc evenimentele creştine." (Op. cit,, p. 22)
54
diferite ca timp şi spaţiu al acţiunii (de exemplu, Naşterea Maicii
Domnului, Mironosiţele la Mormânt etc ). Prin urmare, ca si dum­
nezeiasca Liturghie, icoana transmite semnificaţia sărbătorii pe căi
de deplin se poate ea transmite.
Cea de-a doua realitate, prezenţa harului atoatesfinţitor al Du­
hului Sfânt, sfinţenia, nu poate fi descrisă cu mijloace omeneşti
pentru că ochiul fizic nu o poate vedea. Când întâlnim sfinţi in via­
ţă, trecem pe lângă ei fără să le observăm sfinţenia, pentru că sfin­
ţenia nu are semne exterioare de recunoaştere. „Lumea nu-i vede
pe sfinţi, aşa cum orbul nu vede lumina", spune Mitropolitul h'ila-
ret1. Dar, in timp ce rămâne nevăzută ochiului neluminat, sfinţenia
se face văzută ochiului duhovnicesc. Recunoscând că un om este
sfânt şi aducându-i cinstirea cuvenită, Biserica îi înfăţişează sfinţe­
nia în icoane prin mijloace văzute, utilizând un limbaj simbolic sta­
bilit, cum sunt aureolele şi anumite forme, culori şi linii. Acest sim­
bolism indică ceea ce nu se poate reda în mod direct. Dar, prin ast­
fel de mijloace, revelaţia care vine de sus, fiind exprimată material,
ajunge accesibilă oricărui om şi accesibilă înţelegerii şi contemplă­
rii ei. Acest simbolism arată ce a dobândit omul prin strădania lui
şi cum a dobândit. Prin urmare, canonul iconografic, despre care
am vorbit mai înainte, determină nu numai subiectul icoanei, adică
ceea ce înfăţişează, ci şi cum trebuie înfăţişat, prin ce mijloace este
posibil să indicăm prezenţa intr-un om a harului Duhului Sfânt şi
să revelăm altora această stare.
Am spus că icoana este o expresie exterioară a stării de transfi­
gurare a omului, a sfinţirii sale în lumina divină necreată. Atât în
scrierile Sfinţilor Părinţi, cât şi în vieţile sfinţilor ortodocşi, întâl­
nim adesea această manifestare a luminii, un fel de strălucire lăun­
trică, asemenea soarelui, venind de la feţele sfinţilor în momente
de uimitoare înălţare şi contemplare duhovnicească. Strălucirea de
lumină apare în icoană ca aureolă, o reprezentare picturală exactă
a manifestării reale a lumii spirituale. Dar tocmai această stare
duhovnicească, desăvârşirea lăuntrică a omului, al cărei semn ex­
terior este lumina, nu se poate transmite nici în cuvinte, nici prin
imagine. De obicei, atunci când Părinţii şi scriitorii bisericeşti ajung
1 Filaret, Mitropolitul Moscovei şi Kolomnei, Cuvântul 57, la Buna Vestire,
voi. 3 (în lb. rusă).
55
la descrierea momentului îndumnezeirii, ei o caracterizează ca tă­
cere, întrucât este cu totul de nedescris şi de neexprimat. Insă efec­
tul acestei stări asupra naturii umane, şi mai ales asupra timpului,
poate ti, într-o anumită măsură, descris şi înfăţişat Aşa cum am
văzut, Sfântul Simeon Noul Teolog a recurs la imaginile focului şi
fierului. Un episcop rus, Ignatie Briancianinov, care a trăit în seco­
lul al XIX-lea, îi face o descriere mai concretă: „Când rugăciunea se
sfinţeşte prin harul dumnezeiesc [...], spune el, sufletul intreg este
atras spre Dumnezeu de o putere de neînţeles, răpind şi trupul o
dată cu el [...]. In om [...] nu numai sufletul, nu numai inima, dar
şi trupul se umple de mângâiere duhovnicească şi de fericire - bu­
curie în Dumnezeul cel v iu ..."1 Cu alte cuvinte, când un om ajunge
la o stare în care obişnuita lui condiţie de împrăştiere, „gândurile
şi simţirile ce vin de la firea căzută"12, este înlocuită, cu ajutorul
Duhului Sfânt, de o stare de rugăciune concentrată, întreaga fiinţă
a omului se uneşte într-o înălţare totală către Dumnezeu. „Tot ce a
fost în el neorânduială, spune Sfântul Dionisie Areopagitul, se face
rânduială; ceea ce era fără formă dobândeşte formă, iar viaţa Iui
[...] se umple cu totul de lumină"3. în acord cu această stare a sfân­
tului, chipul lui întreg din icoană, faţa şi celelalte detalii, toate îşi
pierd aspectul sensibil al trupului stricăcios şi se înduhovnicesc.
Transpusă în icoană, această stare a trupului omenesc este expresia
văzută a dogmei transfigurării şi capătă astfel o înaltă semnificaţie
educativă4. Un nas excesiv de subţire, gura mică şi ochii mari - toa­
te acestea sunt metode convenţionale de transmitere a stării sfân­
tului, ale cărui simţuri s-au „rafinat", cum se spunea în vechime.
Organele de simţ, ca şi alte amănunte cum ar fi ridurile, părul etc.,
toate se subordonează armoniei generale a chipului şi, împreună
cu întregul trup al sfântului, se unesc într-o unică, totală înălţare
către Dumnezeu şi sunt aduse la o ordine supremă; în împărăţia
Duhului Sfânt nu este nici o neorânduială „pentru că Dumnezeu
1 Episcopul Ignatie Briancianinov, Experienţe ascetice, voi. 2, Editura So­
piva, Bucureşti, 2000.
2 Ibidem.
3 Ierarhia bisericească, cap. 2, UI, sec. 8, P.G. 3, col. 437.
4 Vezi, de exemplu, chipul Sfântului Apostol Pavel (PI. 41), a| Sfântului
Mucenic Gheorghe (PI. 11) şi al altora.
56
este Dumnezeul rânduielii şi al păcii"1. Neorânduiala esle a omu
lui căzut, consecinţa căderii. Aceasta nu înseamnă că trupul înce­
tează să mai tie ceea ce este; nu numai că rămâne trup, dar, aşa cum
am spus mai înainte, păstrează toate particularităţile persoanei res­
pective. Dar ele apar in icoană într-o manieră care nu descrie înfă­
ţişarea pământească a omului, aşa cum face portretul, ci chipul lui
veşnic, îndumnezeit2.
Dacă limbajul icoanelor ne-a devenit străin şi ni se pare „naiv"
şi „primitiv", nu este din cauză că icoana a fost depăşită sau că şi-a
pierdut puterea şi semnificaţia ei vitală, ci că „oamenii au pierdut
[...] chiar şi cunoaşterea faptului că trupul omenesc poate primi
mângâierea Duhului"3.
Metoda de mai sus nu se limitează la a reda simbolic, prin in­
termediul imaginii, starea transfigurată a omului; ea are o clara
semnificaţie creatoare şi educativă. Ni se adresează, ne călăuzeşte
şi ne învaţă cum să ne comportăm în rugăciunea şi în comuniunea
noastră cu Dumnezeu. Ne învaţă că simţurile nu trebuie să fie îm­
prăştiate şi distrase în timpul rugăciunii de manifestări ale lumii
exterioare. Găsim o frumoasă ilustrare verbală a acestei metode a
iconografiei în Filocalie, în cuvintele Sfântului Antonie cel Mare:
„Acest Duh, spune el, unindu-se cu mintea ne învaţă să ne în­
frânăm trupul în întregime, de la cap până la picioare: ochii să
vadă curăţia; urechile să asculte în linişte, să nu se desfăteze în de­
făimare, în bârfă şi în vorbire de rău; limba să grăiască numai ce e
bun [...]; mâinile să se mişte mai ales pentru a se ridica în rugăciu­
ne şi pentru binefaceri [...]; stomacul să primească hrană şi băutură
atât cât îi este necesar [...]; picioarele să meargă în calea dreptăţii şi
■Sfântul Simeon Noul Teolog, op. cit., Discursul 15, par. 2, p. 143 (în Ib. rusă).
2 Ca exemplu de reflectare a înfăţişării pământeşti a unui sfânt în icoană,
să cităm următorul caz: la deshumarea rămăşiţelor trupului Sfântului Nichi
ta, arhiepiscop al Novgorodului, în anul 1558, care s-au descoperit nestrică-
cioase, s-a făcut un portret postum al chipului său şi s-a trimis autorităţilor bi­
sericeşti cu următoarea scrisoare: „Prea Sfinţia Voastră, cu mila acestui sfânt,
v-am trimis un chip pe hârtie a Sfântului Nichita, Episcop (...) şi vă rugăm,
Prea Sfinţia Voastră, porunciţi să se zugrăvească o icoană - un chip al sfântu­
lui, după acest izvod." (N.P. Kondakov, Icoana rusească, 111, partea I, p. 19).
3 Episcopul Ignatie Briancianinov, op. cil.
57
să urmeze voii lui Dumnezeu [...)■ în felul acesta trupul întreg se
obişnuieşte cu binele şi se schimbă, supunându-se Duhului Sfânt,
astfel că, în cele din urmă, începe să dobândească, intr-o anumită
măsură, calităţile trupului duhovnicesc aşa cum le va primi la în­
vierea drepţilor."1 Prin urmare, icoana nu se rupe de lume, nu se
închide în ea însăşi. Ea se adresează, evident, lumii, căci sfinţii sunt
de regulă reprezentaţi cu faţa în întregime sau trei sferturi întoarsă
spre adunare. Foarte rar apar în profil, nici chiar în compoziţiile
complexe, în care mişcarea lor generală converge spre punctul cen­
tral al compoziţiei şi al semnificaţiei ei. într-un anumit sens, profi­
lul rupe comuniunea, este deja începutul absenţei. De aceea, acest
lucru se permite numai în cazul persoanelor care încă nu au dobân­
dit sfinţenia. (Vezi, de exemplu, păstorii sau magii din icoana Naş­
terii Domnului.)
Icoana nu se străduieşte niciodată să stârnească emoţiile credin­
ciosului. Rolul ei nu este acela de a provoca emoţii naturale umane,
ci de a îndrepta orice emoţie, ca şi raţiunea şi toate celelalte facul­
tăţi ale firii umane, pe calea transfigurării. După cum spuneam mai
înainte, sfinţirea în har nu elimină nici una dintre însuşirile acestei
firi, aşa cum focul nu schimbă proprietăţile fierului. în acelaşi fel
icoana, înfăţişând trupul unui om cu toate particularităţile lui, nu
exclude nimic din ceea ce este omenesc: nu exclude nici elementul
psihologic sau lumesc. Transmite şi sentimentele persoanei (tulbu­
rarea Maicii Domnului la Buna Vestire, consternarea Apostolilor la
Schimbarea la Faţă etc.), cunoştinţele, creativitatea artistică (vezi,
de exemplu, descrierea icoanei Naşterii) şi ocupaţia socială speci­
fică, fie ea eclezială (demnitar bisericesc, călugăr) sau temporală
(prinţ, războinic, doctor...), pe care sfântul a transformat-o în ne-
voinţă duhovnicească. Dar, ca şi în Sfintele Scripturi, întreaga în­
cărcătură de gânduri, sentimente şi cunoştinţe umane se reprezin­
tă în icoană la întâlnirea cu lumea Harului dumnezeiesc, iar, în
această întâlnire, tot ce nu este curat se arde ca într-un foc. Aici ori­
ce manifestare a firii umane capătă sens, se luminează, îşi află ade­
văratul loc şi adevărata semnificaţie. Aşadar, în icoană capătă va-
1 Filocalia, traci, rusească, 1877, voi. 1, p 21 şi Earhj Fathers from the Philo-
kaha, Londra, 1954, p. 41.
58
loare deplină toate sentimentele, gândurile şi acţiunile umane,
trupul însuşi.
Prin urmare, icoana este şi cale, şi mijloc; este ea însăşi rugăciu­
ne. De aici, caracterul ei hieratic, maiestuoasa ei simplitate şi linişte
a mişcării; de aici, ritmul liniilor ei, ritmul şi voioşia culorilor care
se nasc din perfecţiunea armoniei lăuntrice1. Transfigurarea unui
om se răsf rânge peste tot in jur, pentru că una dintre însuşirile sfin­
ţeniei este sfinţirea întregii lumi cu care sfântul intră în legătură
Sfinţenia nu are numai o semnificaţie personală, ci şi general-uma-
nă şi cosmică. De aceea întreaga lume văzută reprezentată în icoa­
nă se schimbă, devine imaginea unităţii viitoare a întregii creaţii
Împărăţia Duhului Sfânt. în acest fel, tot ceea ce se descrie în icoa­
nă nu reflectă neorânduiala lumii noastre păcătoase, ci ordinea
dumnezeiască, pacea, o lume care nu se conduce după o logica pă­
mântească, nici după o moralitate omenească, ci prin I larul divin.
Este noua ordine din noua creaţie. De aceea cele ce se văd în icoană
sunt atât de diferite de ceea ce vedem în viaţa obişnuită. Lumina
dumnezeiască pătrunde în toate, astfel că nu există într-o parte sau
în alta vreo sursă de lumină care să ilumineze; obiectele nu aruncă
umbre, pentru că în împărăţia lui Dumnezeu nu există umbră.
Toate se scaldă în lumină; în limbajul lor tehnic iconografii numesc
fondul icoanei „lumină". Oamenii nu gesticulează; mişcările lor nu
sunt dezordonate, nici întâmplătoare. Ei oficiază şi fiecare mişcare
a lor are caracter liturgic, sacramental. începând cu îmbrăcămintea
1 Deşi icoana este mai mult decât orice un limbaj al culorilor, care sunt tot
atât de simbolice ca şi forma şi liniile, nu ne apropiem acum de simbolismul
lor şi foarte puţin ne vom ocupa de el în prezentările icoanelor individuale,
deoarece, cu excepţia câtorva culori fundamentale, sensul lor s-a pierdut
aproape cu totul, de-a lungul secolelor. Prin urmare, există pericolul inter
pretărilor arbitrare individuale, care duc într-un tărâm al presupunerilor,
uneori foarte atrăgător, dar lipsit de autenticitate şi de aceea nu totdeauna,
sau poate niciodată, convingător, cu toate că E. Trubetskoy a reuşit să formu­
leze anumite principii generale. (Vezi: Icons: T/ico/ogy in Color, St. Vladimir's
Seminary Press, 1975, ediţie revizuită, 1983.) Pornind de la principiul gene­
ral al simbolismului ortodox, trebuie să spunem că nu putem da semnificaţie
simbolică oricărei nuanţe, nici în iconografie, oricărui detaliu şi oricărei linii
a desenului. în ambele cazuri, simbolismul apare doar în elementele funda­
mentale: în culorile principale şi în liniile generale.
59
sfântului, toate îşi pierd caracterul ocazional obişnuit: oamenii, pe­
isajul, arhitectura, animalele. împreună eu figura sfântului, toate
sunt guvernate de o singură lege ritmică, toate se centrează pe con­
ţinutul duhovnicesc şi se comportă ca un întreg armonios: Pămân­
tul, regnul vegetal şi cel animal nu sunt descrise cu scopul de a-1
apropia pe privitor de ceea ce vedem în realitatea înconjurătoare,
ci de a face ca însăşi natura să participe la transfigurarea omului şi,
în consecinţă, să o lege de existenţă. Aşa cum întreaga creaţie a
căzut prin căderea omului, tot aşa ea se sfinţeşte prin sfinţirea lui.
De aceea nu poate exista o icoană a făpturilor fără om.
în icoană, arhitectura are rolul ei special. în timp ce serveşte, ca
şi peisajul, pentru a indica faptul că evenimentul descris se leagă
într-adevăr istoric de un anumit spaţiu, niciodată nu închide acest
eveniment înlăuntru, ci îi serveşte doar ca fundal, pentru că, în
acord cu însuşi sensul icoanei, acţiunea nu se închide, nici nu se li­
mitează la un anumit loc, aşa cum, manifestându-se în timp, nu se
limitează la acel moment. Aşadar, o scenă care se petrece înlăuntrul
unei clădiri este întotdeauna înfăţişată având clădirea drept fun­
dal. De-abia în secolul al XVII-lea iconografii, sub influenţa Apusu­
lui, au început să descrie evenimente în interior. Elementele arhi­
tecturale se leagă de figura umană prin sensul general şi prin com­
poziţie, dar foarte adesea nu există nici o legătură logică între ele
(vezi, de exemplu, PI. 50, Sfântul Macarie de la Unja şi PI. 43, Sfân­
tul Evanghelist Luca). Dacă vom compara într-o icoană maniera de
reprezentare a unei figuri umane cu felul în care se redă o clădire,
vom constata o mare diferenţă. Cu rare excepţii, figura umană este
întotdeauna corect construită - toate sunt la locul lor. Acelaşi lucru
este valabil şi pentru îmbrăcăminte: detaliile, faldurile veşmintelor
etc. sunt perfect logice. Dar arhitectura, atât în formă, cât şi în aşe­
zare, este adesea contrară logicii umane, iar în detalii accentuat ilo­
gică. Uşile şi ferestrele apar în locuri nepotrivite, dimensiunile lor
nu corespund rolului lor funcţional etc. (vezi un exemplu caracte­
ristic în icoana Bunei Vestiri, PI. 61, unde piciorul unei structuri de
neînţeles atârnă deasupra unei deschizături în tavan, la fel de ilogi­
ce). Sensul acestui fenomen este acela că arhitectura este singurul
element din icoană cu ajutorul căruia se poate arăta clar că acţiunea
care se petrece sub ochii noştri se află în afara legilor logicii ome­
60
neşti. in a fa ra le g ilo r existenţei păm ânteşti. Trebuie remarcai faptul
că acest c a r a c te r ilogic al arhitecturii a existat in icoanele ruseşti
până la d e b u tu l p erioad ei decadente, adică până în momentul în
care, la sfâ rşitu l secolu lu i al XVI-lea şi începutul secolului al
X V II-lea, a în c e p u t să se piardă înţelegerea limbajului iconografic
De atu nci în a in te , arh itectu ra a devenit logică şi de aici a luat naşte­
re o a b u n d e n ţă fan tastică de form e arhitecturale complet logice.
F.ste clar, d in ce le ce am spus, că rolul icoanei nu include în nici
un caz crea rea unei iluzii a subiectului sau a evenim entului descris,
pentru că , în acord cu însăşi definiţia ei, reprezentarea (adică icoa­
na) se o p u n e ilu ziei. A tunci când o privim, nu numai că ştim , dar
şi vedem că nu stăm în faţa persoanei sau a evenim entului, ci în
faţa im aginii lui, adică în faţa unui obiect care, prin natura lui, se
diferenţiază fu n d am en tal de prototip. Acest lucru exclude orice
încercare d e a crea iluzia spaţiului sau a volumului real in icoană,
spaţiul şi v o lu m u l se lim itează la suprafaţa suportului şi nu trebuie
să creeze im p re sia artificială de a-l depăşi. Cu toate acestea, nu este
artă b id im e n sio n a lă , în sensul că arta răsăriteană ar fi bidim ensio­
nală. Ideea p ic tu ra lă a volum ului a existat întotdeauna în icoană, în
tratarea fig u rilo r, a feţelor, a veşm intelor, a clădirilor etc. Com pozi­
ţia unei ic o a n e e ste în totd eau na spaţială şi are o adâncim e dară. Ea
exprim ă trei d im en siu n i, dar aceste dim ensiuni nu depăşesc nicio­
dată su p ra fa ţa su p o rtu lu i. O rice depăşire a acestui plan, oricât de
parţială, a fe c te a z ă sen su l icoanei. Păstrarea realităţii planului este
bine su s ţin u tă d e aşa-n u m ita perspectivă inversă, al cărei punct de
fugă nu s e a flă în ad ân cim ea im aginii, ci în faţa imaginii, ca să
spunem a şa , c h ia r in o m u l care o contem plă1. Omul stă parcă la în­
ceputul d r u m u lu i ca re nu converge într-un oarecare punct din
ad ân cim e, ci i se d e sfăşo ară d inainte în toată imensitatea lui. Per­
spectiva in v e rsă n u a trag e privirea înlăuntru; dimpotrivă, o ţine pe
’ Părerea că vechii iconografi nu cunoşteau perspectiva directă şi de aceea
o foloseau pe cea inversă nu are nici o baz.ă şi însăşi icoana o respinge. Dacă
privim cu atenţie icoana Sfintei Treimi a lui Kubliov, de exemplu, PI. 70, ve­
dem că în ea sunt folosite ambele perspective: şi directă, şi inversă. Astfel,
liniile de fugă ale mesei şi clădirii sunt reprezentate în perspectivă directă, iar
perspectivele nu sunt rare în vechile icoane; însă întotdeauna se preferă per­
spectiva inversă.
61

lo c , e x c lu z â n d p o sib ilita te a d e a p ă tru n d e si d e a intra în a d â n c i­
m e a ic o a n e i; c o n cen trea z ă a te n ţia asu p ra icoan ei inseşi.
S im b o lism u l ico n o g ra fic p e c a re l-am d escris dă n aştere, firesc,
în tr e b ă rii11, p e ce tem ei a firm ă m n o i că sim b o lu rile u tilizate p en tru a
d e scrie starea d e tra n sfig u ra re a o m u lu i reuşesc să o redea in tr-a d e­
v ă r şi nu n e co n d u c sp re o lu m e inv en tată, fan tastică ? P utem ră s­
p u n d e acestei în treb ări cu cu v in te le A p o sto lu lu i Pavel: avem „îm ­
preju rul n o stru atâta n or d e m ă rtu rii" (Evr. 12, 1). Şi, intr-adevăr,
d acă în ico n o g ra fia sfin ţilo r şi a ev en im e n telo r Sfin tei Scrip tu ri B i­
serica a p re lu a t v e rsiu n ile ca re exp rim ă d ep lin şi cel m ai exact re ali­
tatea isto rică, realitatea îm p ă ră ţiei D u h ului Sfânt ni se com u nică
prin o am en i care au d o b â n d it în cep u tu l cu n o aşterii acestei îm p ă ră ­
ţii în că d e aici, în co n d iţiile vieţii n oastre p ăm ân teşti. Aşa cum unii
m ari d u h o v n ici n e-au descris p rin cu v ân t îm p ărăţia Iui D u m nezeu ,
care era în lău n tru l lor (Lc. 1 7 ,2 1 ), tot aşa ne-au lăsat şi alţii descrieri
ale ei, d ar în im agini, în lim bajul sim b o lu rilo r a rtistice; iar m ărturia
lo r este tot atât d e auten tică. E ste a ceeaşi teo lo g ie revelată, d o ar că
în loc să fie în cu v in te este în im agini. Un fel d e d esen d u pă n atu ră
prin interm ediul sim bolu rilor, aşa cum su n t d escrierile p rin cu v ân t
ale Sfin ţilor Părinţi. „P entru că noi vorbim din ceea ce am c o n te m ­
plat, m ărtu riseşte Sfân tu l Sim eo n N o u l T eolog, ceea ce am sp u s ar
trebui, prin urm are, n u m it co n se m n a re a c e lo r c o n tem p la te m ai d e ­
grabă d ecât idee (vdij/io)."1 Im ag in ea sfâ n tă , la fel ca şi Sfân ta S c rip ­
tură, nu transm ite idei şi n oţiun i o m en eşti d e ad evăr, ci ad e v ăru l
însuşi - revelaţia d u m nezeiască. N ici realitatea isto rică , n ici cea d u ­
h ovn icească nu ad m it invenţia. D e aceea, a şa cu m a m m ai sp u s,
arta Bisericii este realistă în cel m ai strict sen s al cu v â n tu lu i, a tâ t în
iconografia, câ t şi în sim b o lism u l ei. în ad ev ărata artă b isericea scă
n u există nici o id ealizare, aşa cu m n u există n ici în Sfâ n ta S crip tu ră ,
nici în Liturghie. N ici n u p o a te exista , p en tru că id e a liz a rea in tro ­
d u ce un elem en t subiectiv, lim itativ şi astfel, în tr-o m ăsu ră m ai m a re
sau m ai m ică, m utilează sau d isto rsio n ează in ev ita b il ad e v ă ru l.
O p in ia curentă că arta b isericească şi în sp ecial icoan a su n t id e a lis­
te, că icoan a redă o an um ită idee în altă, este o p u ră eroare. A c e a stă
o p in ie se bazează pe fap tu l că realism ul artei b isericeşti e ste d ife rit
d e ceea ce se în ţelege d e regulă prin acest c u v â n t. D e fa p t e ste to c ­
I Op. cit., Discursul 63, par, 3, p, 115 (în Ib. rusă).
62
mai invers: d e îndată ce intr-o im agine apare idealizarea, ea învelea
zâ sa mai fie icoan a. Lucru de la sine înţeles, pentru ca omul iu i poa
te să se d escrie d ecât pe el însuşi. Nimeni nu poate descrie de la sine
viaţa d u m n e zeiască. „C ine poate vorbi de la sine despre ceva ce n-a
văzut incâ ?. . C u m sa tie posibil sa vorbeşti şi sâ aţinui ceva despre
D um nezeu, d esp re lucrurile dum nezeieşti şi despre simţii lui I luni
nez.eu, adică cu m poate spune cineva ce tel de com uniune cu I )um
nezeu li s-a dat acesto r stinti şi ce cunoaştere a lui Dumnezeu se află
în ei şi m işcă in inim a lor realităţi inexprim abile - cum să poată ex­
prima ceva din toate acestea un om care n-a ajuns deja el însuşi sâ
fie lum inat cu lum ina cunoştinţei ? "' Prin urmare, icoana nu se
poate inven ta. N um ai cei ce cunosc din proprie experienţă starea pe
care o în făţişează pot crea im agini corespunzătoare ei, care sunt cu
adevărat „re v elaţie şi m ărturie a lucrurilor ascun se"234, altfel spus,
m ărturie a p articip ării om ului la viaţa lumii transfigurate pe careu
contem plă, aşa cum M oise a creat im aginile lucrurilor pe care le-a
văzut şi a făcu t h eru vim i aşa cum i-a văzut1, adică după modelul
contem plat în m u n te (leş. 25, 9). Num ai o astfel de icoană poate fi
autentică şi co n v in g ăto are şi în felul acesta ne poate arăta calea şi ne
poate călău zi sp re D um nezeu. Nici o fantezie artistică, nici o perfec­
ţiune a teh n icii, nici un talent artistic nu poate înlocui cunoştinţa
reală, d o b â n d ită prin „vedere şi contem p lare"11
A r fi, b in e în ţeles, greşit să tragem concluzia că numai sfinţii pot
picta icoan e. Biserica nu este alcătuită num ai din sfinţi. Toţi meni
brii ei c a re d u c o viaţă sacram entală au dreptul şi datoria de a mer­
ge pe u rm a lor. D e aceea, orice iconar ortodox care vieţuieşte după
Tradiţie p o a te crea icoan e adevărate. Insă izvorul inepuizabil din
care se h ră n e şte arta b isericească este însuşi Duhul Sfânt Care lu­
crează p rin B iserică, prin oam enii ilum inaţi de harul dumnezeiesc,
oam eni c a re au aju n s la o cun oaştere directă a lui Dum nezeu şi la
com u niu ne cu El şi p e care, pentru aceasta, Biserica i-a cinstit ca
1 Sfântul Simeon Noul Teolog, op, cit., p. 116.
2 Sfântul loan Damaschin, Al treilea Cuvânt în apărarea sfintelor icoane, cap.
17, P.G. 96, col. 1337B.
3 Sfântul Patriarh Tarasie, Documentele Sinodului al Vll-lea Ecumenic, Doc.
4, Mansi, Col. Conc. XIII, col. 5-7.
4 Sfântul Sim eon Noul Teolog, op. cil., p. 115.
63
sfin ţi ic o n a ri. A şad ar, rolu l T rad iţiei n u se lim itea z ă d o a r la tra n s m i­
te rea fa p tu lu i real a l ex isten ţei u n ei ico a n e Pe d e o p arte, ea tra n s­
m ite im a g in e a un ui e v e n im e n t d in Isto ria Sfâ n tă sau a u n u i sfâ n t
c in stit d e B iserică, d rep t a m in tire a ev en im e n tu lu i sau a sfân tu lu i.
P e d e altă p arte, ea este un iz v o r n eseca t şi co n tin u u d e c u n o a ştere
tra n sm isă Bisericii d e D uh ul S fâ n t D e aceea B iserica a su b lin ia t in
m od rep etat n ecesita tea d e a u rm a T radiţia, fie p rin h o tă râ rile s in o a ­
delor, fie p rin g lasu l P ărin ţilo r e i, şi a h o tărât ca ico a n ele să fie p ic ta ­
te „aşa cu m le-au p ictat vech ii sfin ţi ic o n a ri". „R ep rezen taţi in c u ­
lori, după T rad iţie, sp u n e Sfân tu l Sim eo n al T esa lo n icu lu i, aceasta
este p ictu ra ad evărată, ca şi ceea c e stă sc ris în că rţi, iar h aru l lui
D um nezeu răm ân e în ea, pentru că c e e s te d e scris e s fâ n t." 1
D in a cest m otiv crearea unei ico a n e a p a rţin e u n ei categ o rii fu n ­
dam ental d iferite d e cea în ţeleasă d e re g u lă p rin a c est cu v ân t. Ea
are caracterul creaţiei so b o rn iceşti (so b o rn ii), nu p erso n a le Iconaru l
nu-şi transm ite propria „id e e" ( v ó ip ia ) , ci „o d e scriere a ceea c e este
co n tem p lat", adică cun oştin ţă re a lă , cev a văzu t, d acă n u d e el în ­
suşi, de un m artor dem n d e în cred ere . E x p erien ţa a cestu i m artor,
care a prim it şi a transm is rev ela ţia , se îm b o g ă ţeşte cu ex p erien ţa
tuturor celor care au prim it-o d u p ă el. In felul a cesta , u n icitatea a d e ­
vărului revelat se uneşte cu exp erien ţa p erso n a lă m u ltiform ă a celo r
care o prim esc. Ca să prim ească şi să tra n sm ită m ă rtu ria, icon aru l
nu n um ai că trebuie să creadă că este ad e v ă ra tă , d ar treb u ie să se şi
facă părtaş la viaţa pe care a trăit-o m a rto ru l rev elaţiei, treb u ie să
m eargă pe aceeaşi cale, adică să fie m em b ru al trupu lui B isericii.
N um ai atunci poate transm ite co n ştien t şi e x a c t m ărtu ria p rim ită.
D e aici, n ecesitatea participării co n tin u e la viaţa sa cra m en tală a Bi­
sericii, d e aici şi cerin ţele m orale p e care B iserica le im p u n e ico n a ri­
lor. Pentru un p icto r d e icoane, creaţia este calea a scez ei şi a ru g ă ­
ciunii, adică o viaţă m onastică în esenţă. D eşi fru m u seţea şi c o n ţi­
nutul unei icoan e su n t p ercep u te sub iectiv d e fiecare p riv ito r d u p ă
capacităţile sale, ele su n t exp rim ate obiectiv d e icon ar p rin d ep ăşirea
conştientă a propriului „ e u " şi înjugarea lui la ad evăru l re v ela t - a u ­
toritatea Tradiţiei. O bişn u itele cuvinte: „Eu v ă d a şa ", „E u o în ţe le g
a ş a " se exclud cu totul în acest caz. Icon aru l n u lucrează p en tru
sin e, nu pentru gloria sa, ci pentru slava lui D u m nezeu . D e aceea,
■Dialog împotriva ereziilor, c. 23, P.G. 155, col. 113D.
64
icoana nu se s e m n e a z ă niciodată. Libertatea unui iconar mi consta
in exp rim area n estin g h eritâ a personalităţii sale, a oului sau 1, ci in
„eliberarea lui d e toata patim a şi plăcerea lumii şi a trupului"3, liste
libertatea sp iritu a lă d e care vorbeşte Apostolul l ’avel: „Undo este
Duhul D o m n u lu i, aco lo este libertate" (II Cor. 3, 17). Principiul
călăuzitor al a ceste i căi este canonul iconografic pomenit mai sus. Iii
nu reprezin tă o su m ă totală a regulam entelor exterioare caro restric­
ţionează c rea tiv ita tea artistu lu i, ci o necesitate interioara conştient
acceptată ca regu lă con stru ctivă, ca unul dintre aspectele Tradiţiei
Bisericii, p a ra le le cu trad iţiile liturgice, ascetice şi altele. Alltel spus,
canonul e ste form a pe care Biserica o imprimă înjugârii voinţei
um ane la voia lui D u m n ezeu , forma unirii lor, iar această formă, de
fapt, d ă p e rso n a lită ţii posibilitatea de a nu fi sclava propriei naturi,
ci de a o b iru i, d e a o su p u n e, d e a fi „stăpân pe propriile acţiuni şi12
1 Pe acest plan, aria creatoare a unui iconar este diametral opusă creaţiilor
apusene sau artei religioase de tip apusean, ijndc libertatea este înţeleasă ca
0 expresie cu totul nestingherită a personalităţii artistului, a „eului" său, şi
unde emoţiile individuale, părerile, înţelegerea şi experienţa uneia sau alteia
dintre personalităţile umane sunt puse mai presus de mărturisirea adevăru­
lui obiectiv al revelaţiei divine. Fără Taina mărturisirii, care purilică prin
pocăinţă, întreaga operă de creaţie a pictorului devine, ca să spunem aşa, o
spovedanie publică. Fără pocăinţă, această spovedanie publică nu il purifică,
nici nu îl eliberează pe artist, ci îl contaminează pe privitor cu tot ce are în el
Aici „libertatea" artistului se manifestă cu preţul libertăţii privitorului căruia
1 se impune percepţia personală a artistului, ecranându-l şi îndepărtându-l
de realitatea Bisericii Un artist care urmeaz.ă conştient sau inconştient o ase­
menea calc este sclavul propriilor simţuri şi emoţii, şi astfel imaginea pe care
o creează îşi pierde inevitabil conţinutul şi semnificaţia liturgică. Mai mult, o
abordare individualistă a artei în Biserică îi distruge unitatea, o sfâşie, îi pri­
vează pe artişti de legătura dintre ei şi de legătura lor cu Biserica. Cu alte cu­
vinte, principiul sobornicităţii este înlocuit de cultul individualităţii, al exclu­
sivismului, al originalităţii, o manifestare extremă care se poate vedea, de
exemplu, în Biserica romano-catolică din Assy (Franţa), de curând pictată. în
sensul acesta, exemplul Bemadettei de Lourdes este foarte semnificativ:
„Atunci când i s-a arătat un album cu icoane ale Sfintei Fecioare, ea le-a res­
pins cu groază pe cele renascentiste: le-a tolerat pe cele ale lui Fra Angelico;
dar s-a oprit cu plăcere asupra unor reprezentări în mozaic şi frescă hierati­
ce, vechi, austere" (Pr. C.C. Martindale, S.J., What the Samts looked like, Catho-
lic Truth Society, B. 397, p. 4).
2 Sf. Simeon Noul Teolog, Discursul 87, op. cit., p. 456.
65
 lib e r " 1 sau, cu m sp u n e A p o sto lu l P a v el, „T oate îm i su n t în g ăd u ite ,
d a r n u m ă voi lăsa b iru it d e c e v a " (I Cor. 6 ,1 2 ) . A cea stă c a le o te ra
m a xim u m d e lib ertate artei crea to a re a o m u lu i, ia r izv o ru l ca re o
h răn eşte este h aru l D u h u lu i Sfâ n t. D e aceea, n u m ai arta Bisericii
este particip are directă la lucrarea d u m n ezeiască, o a ctiv ita te pe
deplin liturgică şi, prin u rm are, cea m ai liberă.
Arta are ca lita te litu rg ică pe m ăsura lib ertăţii d u h o v n iceşti a
artistu lu i. O icoan ă p o a te fi p erfectă din p u n ct de v ed ere tehn ic,
d ar d e u n fo arte scăzu t n iv el d u h o v n icesc; şi in v ers, există ico a n e
p ictate gro so lan şi prim itiv, ca re se află la un fo a rte inalt n iv el
d u h o v n icesc.
M isiu n ea unui ico n a r se aseam ăn ă m u lt cu m isiu n ea un u i p reot
slujitor. T eo d o sie Sih astru l face o p aralelă cla ră în tre ele. El sp u n e :
„Slujirea d u m n ezeiască a rep rezentărilo r ico n o g ra fice îşi tra g e o ri­
gin ea d e la Sfin ţii A postoli. P reotul şi icon arul treb u ie să fie o ri fe­
ciorelnici, ori căsătoriţi şi să trăiască d u p ă lege; p en tru că p re o tu l,
slujind în cu v in te d u m nezeieşti, p regăteşte Trupul d in c a re n oi n e
îm părtăşim pentru iertarea p ăcatelo r; în tim p ce a rtistu l, in lo c să
utilizeze cuvinte, desenează şi dă ch ip un u i tru p şi îi dă v iaţă, iar
noi venerăm icoan ele pen tru p ro to tip u rile lor " 12 A şa cu m p re o tu l
nu poate m odifica textele liturgice d u p ă b u n u l p la c, nici nu p o ate
pune în citirea lor stări em o ţio n ale ca să transm ită c re d in c io şilo r
starea sau percepţia personală, tot aşa şi ico n a ru l treb u ie să se c o n ­
form eze Im aginii consacrate d e Biserică, fără să in tro d u că vreu n
conţinu t p ersonal sau em oţion al, ci să-i p u nă p e toţi cei c a re s e ro a ­
gă în faţa uneia şi aceleiaşi realităţi, lăsân d p e fie c a re lib er să re a c­
ţioneze după m ăsura p o sib ilităţilo r lui şi d u p ă c a ra c te ru l şi n e v o ile
lui, după situ aţiile p erso n ale şi aşa m ai departe. M ai m u lt, aşa cu m
un preot slujeşte cu d arurile şi cu p articu la rită ţile lu i n a tu ra le , tot
aşa ic o n a ru l transm ite o im agine după caracteru l, d a ru rile şi în ­
dem ânarea lui tehnică.
Prin urm are, iconarul nu copiază. Este d e p a rte de a fi im p e rso ­
nal, pentru că respectarea Tradiţiei nu stâ n jen eşte n ic io d a tă p u te -
1 Sf. Ioan Damaschili, Credinţa ortodoxă, Cartea a Il-a, cap, 27, P G 94, col.
960D.
2 Manualul iconografic al lui Bolşakov, editat de A.I. Uspensky, Moscova,
1903, p. 3 (în Ib. rusă).
66
rea lui c re a to a re , căci ind ivid u alitatea se exprim ă atât în com pozi­
ţie, cât şi în lin ie şi cu lo are . D ar latura personală este aici mult mai
subtilă d e cât în a lte fo rm e de arlă şi scapă foarte adesea unei obser­
vaţii su p e rfic ia le . S-a ob serv at de mult absenţa unor icoane iden­
tice. în tr-ad cv ăr, p rin tre icoan ele cu acelaşi subiect, nu găsim nicio­
dată două ic o a n e a b so lu t id entice, deşi uneori sunt toarte asem ă­
nătoare (cu e x c e p ţia ca z u rilo r d e copiere deliberată în vremurile
mai noi). Ico a n e le nu se co p iază, ci se pictează după model, ceea ce
înseam nă tra n s p u n e re creativă liberă.
Pornind d e la în ţe le su l şi conţinu tul icoanei, Părinţii Sinodului
al V ll-lea E c u m e n ic au co n firm at faptul că starea de sfinţenie a
unui om s e p o a te e x p rim a cu m ijloacele m ateriei sfinţite prin întru­
parea lui D u m n e z e u şi au h otărât ca icoanele să fie în orice loc la
închinare, la fel ca şi ch ip u l Sfin tei şi de viaţă dătătoarei Cruci, „în
sfintele b iserici a le lui D u m n ezeu , pe vasele sfin te şi pe veşmintele
bisericeşti, p e p ereţi şi p e lem n , în case şi pe d ru m u ri"1. Această
hotărâre a S fâ n tu lu i S in o d arată că, in conştiinţa Bisericii, rolul
icoanei tra n s m is p rin T rad iţie nu se lim itează la păstrarea memo­
riei trecu tu lu i sfâ n t. R olu l e i, atât în Biserică, cât şi în lume, nu este
conservator, ci d in a m ic , creator. Icoana este considerată unul din­
tre m ijlo acele p rin c a re se p oate şi este n ecesar ca om ul să lupte
să-şi îm p lin e a sc ă ro stu l p e c a re întreaga om en ire îl are: de a realiza
asem ănarea cu p ro to tip u l, d e a în trupa în viaţă ceea ce Dumneze-
ul-Om a a ră ta t şi a tran sm is. A vând această sem nificaţie, icoanele
sunt a şezate p re tu tin d e n i ca rev elaţie a sfinţeniei viitoare a lumii, a
transfigurării ei v iito a re , ca m od el al realizării ei şi, în sfârşit, ca îm ­
părtăşire d e h a r şi ca p re z en ţă în această lum e a obiectelor sfinte
care sfin ţe sc. „ C ă ci sfin ţii au fo st plini de Duhul Sfânt încă din tim­
pul vieţii. Şi d u p ă m o arte a lo r h arul D uhului Sfânt locuieşte nese­
cat în su fle te le şi în tru p u rile lo r aşezate în m orm inte, în înfăţişarea
şi în sfin te le lo r ic o a n e ." 2
1 Hotărârea Sinodului al Vll-lea Ecumenic
2 Sfântul Ioan Damaschin, Primul Cuvânt în apărarea sfintelor icoane, par. 19.
P.G. 94, col. 1249CD.
67
 A stfe l, în se c o lu l a l X lV -le a , ca re p lică la d o ctrin a sc o la stic ă lan ­
sa tă în c o n tro v e rsa a su p ra lu m in ii T a b o ru lu i, câ n d B ise rica a fost
p u să în situ a ţia d e a sta b ili s u b fo rm a un ei d efin iţii d o g m a tice
în v ă ţă tu ra ei d e sp re în d u m n e z e ire a o m u lu i, B iserica în c e p u se deja
să în v e ţe d e sp re lu cra rea e n e rg ie i d iv in e in o m , d e sp re ilu m in area
lui p rin har, d e sp re tra n sfig u ra re a lui n u n u m a i prin fap te, p rin e x ­
p erien ţa sp iritu a lă a sfin ţilo r e i, ci şi prin im agin i, în lim b aju l artei.
A cest lim b a j d e d o u ă o ri re a list al a rtei b isericeşti, care a a p ă ru t la
în cep u tu l e rei creştin e , şi-a p rim it co n firm a rea d o g m a tică p e baza
dog m ei în tru p ă rii C ele i d e a d o u a P erso an e a Sfin tei Treim i („ D u m ­
n ezeu S -a fă cu t o m "), în p rim a p erio ad ă a isto riei c re ştin e , c a re a
cu lm in a t cu triu m fu l O rto d o xiei. în cea de-a d o u a p e rio a d ă , in d e ­
cu rsu l a şa se seco le ce au u rm at ico n o cla sm u lu i, cân d p ro b lem a
cen trală era aceea a D uhului Sfân t, prob lem ă leg a tă d e a p ărarea c e ­
lui d e-al d o ilea a sp ect al a celeia şi d o g m e („că o m u l se p o ate face
d u m n e z eu "), lim b aju l p ictu ral al B isericii s-a d e să v â rşit şi a d e v e ­
n it şi m ai exact. A cum s-a re a liz a t d e p lin a fo rm a re a lim b a ju lu i ic o ­
n ografic, care a d ev en it cla sic şi care c o re sp u n d e în tru totul c o n ţi­
nutului icoanei. A ceasta a fo st p erio a d a d e în flo rire a a rtei b is e ri­
ceşti în d iferite ţări o rto d o xe: în C r e d a , în B a lca n i, în R u sia, în
G eorgia şi în alte părţi. însă aşa cu m sfin ţe n ia , a cărei re flectare este
icoana, se m anifestă d iferit la d iv e rse p o p o a re şi ep oci şi c o re sp u n ­
de particu larităţilo r lor, to t aşa fieca re n a ţiu n e şi fieca re ep o că,
transm iţând în im agini acelaşi ad evăr, creea z ă to to d ată tip u ri d ife­
rite d e icoane, uneori foarte asem ă n ă to a re, d a r a d e sea fo a rte d iferite
un ele d e altele. N u există aici n ici o co n tra d icţie , p en tru că o un ică
revelaţie se m anifestă su b d iferite asp ecte, d u p ă n e c e sită ţile fie c ă ­
rei ep oci şi a le fiecăru i popor. A stfel, ca ra cteru l h ie ra tic se v e r al
icoanelor b izan tin e nu se o p u n e d elica teţei şi că ld u rii ic o a n e lo r
ruseşti, pentru că D um nezeu nu este n u m ai a to tp u te rn ic u l şi a s­
prul Judecător, ci şi M ân tuitorul lum ii, C are S-a je rtfit p e n tr u p ă­
catele oam enilor. Ca şi în epoca prim ară, şi m ai târziu , icoan a nu
s-a lim itat la exp rim area asp ectu lu i d o g m atic, sp iritu a l, a d ic ă a v ie­
ţii lău n trice a Bisericii. Prin o am en ii care o creează, ea a re o le g ă tu ­
ră v ie cu lum ea exterioară, d esco p erin d tră să tu rile sp iritu a le ale
fiecărei n aţiu n i, caracterul şi istoria ei, ră sp u n zân d la to a te p ro b le ­
m ele co m p le x e ale vrem ii şi locu lui prin m ijlo a ce şi m e to d e c o re s­
p u n z ă to a re fiecărei epoci şi fiecărui popor. D ar o ricâ t d e p u te rn ic
68
ar fi în fă ţişa ţi' tră să tu rile ce leagă icoana d e lumea din afară, ele
sunt d o ar p a rticu la rită ţi exterioare, şi nu esenţa icoanei care este,
mai p resu s d e o rice, exp resia dogm ei creştine.
jn fu n cţie d e c a p a c ita te a de exprim are a unui om sau a unui în­
treg p o p o r şi, d e a sem en ea , după m ăsura în care revelaţia este ex-
periatâ, ea se tra n sm ite prin im agini mai m ult sau mai pu|in desă­
vârşite. A ceste d o u ă cond iţii stau atât la baza asem ănărilor, cât şi a
d iferenţelor c a re ex ista intre icoanele diverselor popoare şi epoci
Măsura in c a re d aru l de exp rim are se subordonează revelaţiei pe
care o ex p rim ă d e term in ă nivelul spiritual şi puritatea imaginii. în
acest sen s, e x e m p lu l cel mai caracteristic este al Bizanţului şi al Ru­
siei, cele d o u ă ţari u n d e arta bisericeasca a atins cel mai înalt nivel
al exp resiei A rta B izan ţu lu i, ascetică şi riguroasă, solem nă şi rafi­
nată, nu a tin g e în to td eau n a înălţim ea spirituală şi puritatea carac­
teristice n iv e lu lu i gen eral al iconografiei ruseşti. A crescut şi s-a
format în v rem u ri de luptă, iar această luplă şi-a lăsat amprenta
asupra ei. B izan ţu l este rodul culturii lumii antice, a cărei moşteni­
re b ogată şi v a ria tă a fost ch em at să o îm bisericească. Darul înnăs­
cut al g â n d irii şi cu v â n tu lu i profund şi subtil i-a perm is îmbiseri-
cirea tu tu ro r lu c ru rilo r ce ţin d e exprim area verbală a Bisericii.
Bizanţul a d a t m ari teolog i; a avut un rol im portant în lupta dog­
matică a B ise ricii şi, m ai ales, rolul decisiv în lupta pentru icoană.
Şi totuşi, în ic o a n ă , în ciu d a nivelului înalt al expresiei artistice, mai
rămân în c ă , a d e se a , u rm e ale m oştenirii antice pe care nu le-a
depăşit, c a re s e fa c m ai m ult sau mai puţin sim ţite sub diferite as­
pecte ce se re flectă asu p ra p u rităţii duhovniceşti a icoanei1. Chiar
şi c a p o d o p e rele ep o cii c la sic e ale acelei arte, cum sunt mozaicurile
1 în general, dezvoltarea artei bisericeşti în Bizanţ a fost „legată de o în­
treagă serie de crize de lungă durată - renaşteri ale artei clasice antice.. Ast­
fel de recrudescente ale artei antice au fost foarte puternice în secolul al
IV-lea, când creştinismul triumfător a adoptat aproape ui tolo registrul pic
turai al antichităţii. întoarceri analoage la arta clasică erau fenomene spo­
radice în Bizanţ" (V. Lazarev, istoria picturii bizantine, voi. I, p. 39, în Ib. rusă),
în esenţă, aceste recrudescenţe ale artei clasice antice nu erau decât nişte
ecouri, în domeniul artei creştine, ale procesului general de îmbisericire a
toate, proces care a influenţat fiecare aspect al concepţiei lumii despre anti­
chitate. în acest proces de încrcştinare, au intrat în Biserică multe elemente
care nu îi aparţineau şi nu puteau fi asimilate, dar cam şi-au lăsat amprenta
69
s e c o lu lu i al X ll- le a d in S fâ n ta S o fia d e la C o n sta titm o p o l. n u su n t
în tr u to tu l lip s ite d e o în c ă rc ă tu ră se n z u a lă . S e sim te că în e le nu
s-a a ju n s în c ă la o p a c e d e să v â rşită a su fletu lu i şi a tr u p u lu i1. Iar
m o z a ic u rile sec o lu lu i al IX -lea d in a ceea şi S fâ n ta So fia su n t c la r im ­
p re g n a te d e o s e n z u a lita te a n tic ă 12 34. Ş i m ai tâ rz iu în tâ ln im a d e se a
a c e le a şi u rm e d e a rtă a n tic ă şi d e p e n d e n ţă d e m a te rie , atât in ic o a ­
n e le b iz a n tin e , c â t şi în c e le g receşti c e le-a u u rm a t.
P e d e altă p a rte , R u sia , ca re n u a fo st d e p en d en tă d e m o şten irea
co m p lexă a a n tic h ită ţii şi ale că rei ră d ă cin i c u ltu ra le nu erau atât
de a d â n ci, a a tin s u n n iv el şi o p u rita te a im a g in ii ex tra o rd in a r d e
în a lte, ca re a u fă c u t ca p ictu ra ru să să se re m a rce în ch ip d eo seb it
în tre to a te ra m u rile p ictu rii o rto d o xe. In tr-ad ev ăr, R u siei i-a fost
d a t să p ro d u c ă a cea d e să v â rşire a lim b aju lu i p ic tu ra l al icoan ei care
a re v e la t cu o aşa d e m are forţă ad â n cim ea sen su lu i im ag in ii litu r­
g ice, d u h o v n icia ei. S e p o a te sp u n e că d a că B iz a n ţu l a ex c e la t d ân d
lum ii o teo lo g ie exp rim ată p rin cu v â n t, teo lo g ia e x p rim a tă p rin
im a g in e i-a fo s t d ată R usiei p rin ex celen ţă . E ste ca ra c te ristic în
a c e st sen s fap tu l că, p ân ă în tim pu l lui P etru cel M a re , su n t p u ţin i
scriito ri d u h o v n iceşti p rin tre sfin ţii ru şi; p e d e a ltă p a rte, m u lţi
sfin ţi erau icon o ari, d e la sim p li călu g ări la m itro p o liţi. Icoan a ru ­
sească nu este m ai pu ţin ascetică d e câ t cea b iz a n tin ă . D ar a sc e tis­
m ul ei se în scrie în tr-o altă ord ine. A ici a cce n tu l n u se p u n e p e g re­
u tatea străd an iei, ci pe b u cu ria ro d u lu i ei, p e ju g u l b u n şi u şo r al
D o m n u lu i, d esp re care ch iar El v o rb eşte în E v a n g h e liile ca re se
citesc la zilele Sfin ţilo r cuvioşi: „Lu aţi ju g u l M eu a su p ra v o a stră şi
în văţaţi-v ă de la M ine, că su n t b lân d şi sm erit c u in im a , şi veţi g ăsi
odihnă su fletelo r voastre. C ăci ju g u l M eu e b u n şi p o v ara M e a e
u şo a ră " (M t. 11, 29-30). Icoan a ru sească este, în a rtă , cea m ai în altă
exp resie a sm ereniei d u m n ezeieşti. D e a ceea, în ciu d a în ţe le su lu i ei
asupra artei Bisericii. Astfel, efectul acestor „renaşteri" a fost introducerea în
arta bisericească a caracterului iluzoriu şi senzual al artei păgâne, care este cu
totul străină de ortodoxie. Mult mai târziu, aceleaşi elemente artificial învi­
ate din Renaşterea italiană s-au insinuat în arta bisericească sub masca natu­
ralismului, idealismului şi aşa mai departe.
1 De exemplu, Deisis, un mozaic din galeria sudică.
2 De exemplu, mozaicurile absidelor. Maica Domnului cu Pruncul pe tron
şi Arhanghelul Gavriil pe bolta altarului.
70
extrem do a d â n c , a rc o delicateţo şi o voioşie copilărească şi este
plină d e c ă ld u r ă şi d e sen in ătate. Venind prin Bizanţ în contact cu
tradiţiile lu m ii a n tic e , în special cu elenism ul lor fundam ental, nu
cu versiu n ea lo r ro m an a, pictura de icoane rusească nu a fost fas­
cinată d e fa rm e cu l acestei m oşteniri. C) utilizează doar ca instru­
ment, o im b is e ric e ş te com p iei şi o transfigurează; şi astfel, frumu­
seţea artei a n tic e isi d ob ân d eşte adevăratul sens în înfăţişarea
transfigurată a ico a n ei ru seşti1
0 dată cu cre ştin ism u l, Rusia a prim ii de la Bizanţ, la sfârşitul
secolului al X -le a , o im agine liturgică deja configurată, o doctrină
formulată şi o teh n ică m atu ră, exersată de-a lungul secolelor. Pri­
mii ei în v ă ţă to ri au fost grecii care o vizitau, mari artişti ai artei
bizantine d in p e rio a d a clasica, care la început au folosit ca ucenici
artişi ruşi p en tru frescele prim elor biserici, cum este Sfânta Sofia
din K iev (1037-1161 / 67)2. A clivitatea discipolilor lor, primii sfinţi
iconari ruşi c u n o sc u ţi, s-a desfăşurat în secolul al Xl-lea, Aceştia
erau călu g ări d e la m ăn ăstirea I’ecerska-K iev: Sfântul Alipie, care a
murit în ju ru l an u lu i 1114, şi colaboratorul său, Sfântul Grigoric
Sfântul A lip ie e s te co n sid erat părintele picturii de icoane ruseşti A
început să p ic te z e icoan e din copilărie, sub îndrumarea artiştilor
greci; m ai tâ rz iu a d e v en it călugăr şi a fost hirotonii preot S-a dis­
tins p rin tr-o râ v n ă n ezd ru n cin ată, prin sm erenie, feciorie, răbdare,
postire şi p rin b u c u ria d e a cugeta la cele dum nezeieşti. „Niciodată
nu te-ai m â n ia t a su p ra celo r care te-au ocărât, nici nu ai răsplătii
răul cu r ă u ", s p u n e cân tarea bisericească închinată lui1. Era unul
dintre asceţii c a r e au fă cu t vestită havra Pecerska-Kiev' Prin sfinţii
1 Pictura de icoane rusească reprezintă aria cea mai largă şi până acum
deplin explorată a artei bisericeşti ortodoxe. De aceea, în cele ce urmează, ne
vom opri pe scurt doar asupra caracteristicilor generale ale acestei arte, fără
a ne apropia de arta altor ţări ortodoxe.
2 V. Lazarev, op. cit., p. 94. întrucât creştinismul s-a răspândit în Rusia
chiar înainte de secolul al X-lea, fără îndoială că existau deja iconari ruşi încă
dinainte de adoptarea oficială a religiei creştine, cu toate că nu avem date
dare despre aceasta.
3 Troparul, glas 8, canonul Sfântului.
4 Vezi M. şi V.I. Uspensky, Note asupra vechii iconografii ruseşti. Sfântul Ali­
pie şi A. Rubliov, St. Petersburg, 1901, p. 6 (în Ib. rusă).
71
A lip ie şi G rig o rie , a rta b isericea scă ru se a sc ă a fo st c ă lă u z ită ch iar
de la în c e p u t, p rin re v ela ţie d irectă , d e o a m en i ilu m in a ţi c a re au
fo st a tâ t d e n u m ero şi în ico n o g ra fia ru sea scă d e m ai tâ rz iu . D in p ă­
cate, în ciu d a ev id en ţei n u m ă ru lu i m a re d e ic o a n e p ic ta te d e aceşti
p rim i icon ari, astăzi există d o a r p re su p u n e ri şi ip o te z e d e sp re ei;
nu avem n ici o in fo rm a ţie sig u ră . în g e n e ra l, n e p u te m fa c e o idee
despre p erio ad a k iev ian ă a artei b isericeşti ru seşti m ai a le s din
fresce şi m o zaicu ri. Inv azia tătară d e la m ijlo cu l se c o lu lu i al
XlU-lea, ca re a cu p rin s cea m ai m a re p a rte a R u siei, n u n u m a i că a
distrus m u lte icoan e ex isten te, d a r a îm p ied ica t c o n sid e ra b il p ro­
ducerea d e noi icoan e. P u ţin ele ico a n e a le acestei p e rio a d e care
s-au p ă stra t şi s-au d esco p erit pân ă acu m ap arţin in m ajo ritate
sfârşitu lu i d e seco l X I, seco lu lu i al X ll-ie a şi al X lU -lea. M ai m ult,
aproap e toate su n t, co rect sau m ai p u ţin co rect, a trib u ite N o v g o ro -
dului, care a fo st un izvor de artă al seco lu lu i al X l-lea .
Icoanele p erio ad ei p rem on go le au ca ra cteru l m o n u m e n ta l ex ce­
siv, sp ecific p ictu rii m u rale, su b in flu en ţa căreia a ră m a s p ictu ra
rusească d e icoan e c h ia r şi în seco lu l al X lV -lea , şi un c a ra c te r la­
conic al exp resiei a rtistice a tâ t în co m p o z iţie, câ t şi in fig u ri, g es­
turi, veşm in te etc. C u lo rile d o m in a n te su n t în ch ise, so b re şi reci.
însă în secolul al XIH-lea a cest c o lo rit m o h o râ t era d eja în lo cu it de
o div ersitate d e cu lo ri lu m in o ase, c a ra cteristice artei ru seşti. S e fac
sim ţite un m ai m are d in am ism in terio r şi e x terio r şi o te n d in ţă m ai
accentuată d e a păstra sup rafaţa p lan ă. P rim ele ic o a n e , d e şi au
trăsături ru seşti, su n t în că d ep en d en te, în tr-o m ăsu ră m ai m a re sau
m ai m ică, de m o d elele greceşti. S e p resu p u n e că se c o lu l al X II-lea
a fost o perioadă d e asim ilare a p rin cip iilo r şi fo rm e lo r d e artă b ise ­
ricească d in Bizanţ; în secolul al XIH -lea acestea au în c e p u t d eja să
dobân dească asp ectu l naţional ru sesc, care şi-a g ă sit e x p re sia fin ală
în secolul al X ÎV -lea 1. Icoanele acestei p erio a d e se d istin g prin
1 Particularităţile locale influenţează şi determină caracterul particular al
creaţiei artistice. De exemplu, preferinţa oamenilor din Novgorod pentru
simplitate, forţă şi expresivitate s-a reflectat şi în arta bisericească a Nov-
gorodului. 1. Grabar ne oferă o frumoasă descriere a acestei arte: „Idealul
omului din Novgorod este forţa şi frumuseţea - frumuseţea forţei. Arta lui
este uneori naivă, dar întotdeauna magnifică, pentru că este puternică, mă­
reaţă, copleşitoare. Astfel este pictura de icoane din Novgorod - vie în cu-
72
p rosp eţim e.! şi d .irit.ite.i expresiei, prin culori vii, simţ al ritmului
şi sin ip lit.ite .i c o m p o z iţiei. Idi alunei şi-au desfăşurat activitatea
sfinţii ic o n a ri I’e tm , M itropolitul Moscovei (1326), şi Teodor, Arhi­
episcop al R o sto v u lu i (1394).
S e co le le al X lV -le a , al XV -lea şi prim a jum ătate a secolului al
XVI-lea re p rez in tă cea mai frum oasă înflorire a sfinţeniei ruse, şi
loare, puternică, îndrăzneală, cu o mişcare sigură a pensulei, cu linii trasate
cu o mână încrezătoare, hotărâtă şi imperioasă." (I. Grahar, Probleme tle recititi
rare, Moscova, 1926, p. 37, in ih rusă). Artiştii Novgorodului folosesc culori
pure, neamestecate, între care predomină roşul, verdele şi galbenul. Colori
tul viu al icoanelor Novgorodului se bazează pe contraste do culoare Icoane­
le sunt dinamice în compoziţie şi desen.
Icoanele din Suzdal se disting prin caracterul lor aristocratic şi prin Min­
ţea şi eleganta proporţiilor şi liniilor. Klo au „o particularitate care Io deose­
beşte clar de cele de la Novgorod Tonul lor general este întotdeauna rece, cu
nuan|e de albastru şi argintiu, spre deosebire de cele de la Novgorod care în­
clină invariabil spre nuanţe de galbcn-cald şi auriu, t.a Novgorod predomină
ocrul şi vermilionul, dar ocrul niciodată nu predomină într-o Icoană de Suz­
dal şi chiar dacă se foloseşte, se subordonează întotdeauna altor culori, care
produc impresia unei game de nuanţe de albastru-arginliu" (Probleme ile
restaurare, p. 61).
Culoarea generală a icoanelor din Pskov este de obicei închisă şi se limi­
tează la trei nuanţe, fără să luăm în considerare fondul - roşu, maro şi ver-
de-închis, iar uneori la numai două - roşu şi verde. Este tipic artistului şcolii
din Pskov să folosească auriul pentru a indica punctele de maximă luminozi­
tate prin linii paralele sau radiante (G.N. Dmitricv, Glutini Muzeului Rusesc Je
Stal, 1940, în Ib. rusă),
Icoanele Şcolii de la Vladimir şi apoi de la Moscova, care i-a urmat, au de­
venit predominante în secolul al XlV-lea şi se deosebesc de alte icoane prin
echilibrul culorilor variate care creează un întreg armonios. Datorită acestui
lucru, paleta de culori a Şcolii de la Vladimir şi mai târziu de ia Moscova nu
se distinge atât prin intensitate, cât prin armonia culorilor, în ciuda tonurilor
individuale vii (A l. Anisimov, Masterpieces of Russian Painting, Londra, 1930).
In contrast cu feţele alungite ale icoanelor de la Novgorod, cele de la Mosco­
va au caracteristic chipurile rotunde.
Fireşte, toate aceste trăsături au doar o valoare relativă şi convenţională,
iar pentru cunoştinţele moderne sunt provizorii. Pe lângă centrele deja men­
ţionate, mai erau, desigur, şi altele, încă neinvestigate, cum ar fi Smolensk,
Tver, Riazan şi altele. Mai mult, descoperirea continuă de noi icoane aduce
cu sine necesitatea de a face dese amendamente,
73
a n u m e c ea d e tip a sc e tic , ca re trece p rin tr-u n d e clin b ru s c in a dou a
ju m ă ta te a se c o lu lu i al X V I-lea . A cea stă ep o c ă a d a t cel m ai m are
n u m ă r de sfin ţi c a n o n iz a ţi, în sp e cia l se c o lu l al W - l e a . D in 1420
p ân ă în 15 0 0 , n u m ă ru l sfin ţilo r ca n o n iz a ţi a a )u n s la c in c iz e c i.
La c u m p ă n a se c o le lo r al X lV -lea şi al X V -lea a p a re n u m e le celu i
m a i m a re icon ar, S fâ n tu l A n d rei (R u b lio v ), c a re a lu c ra t îm p reu n ă
cu p rie ten u l şi în v ă ţă to ru l lu i. S fâ n tu l D a n iel (cel N e g ru ). în u ltim ii
zece an i a ie şit la lu m in ă o în trea g ă se rie d e fre sc e şi ic o a n e p ic ta te
d e el, p e p rim u l lo c fiin d in e g a la b ila icoan ă a S fin te i T reim i. A d â n ­
cim ea ex tra o rd in a ră a v iz iu n ii sp iritu a le a S fâ n tu lu i A n d rei şi-a
găsit exp resia p rin ta len tu l său a rtistic e x cep ţio n a l. A rta crea to a re
a lui A n d rei R u b lio v este, în arta v ech e ru să, cea m ai v ie m a n ifes­
tare a v e ch ii m o şten iri. Toată fru m u seţea artei vech i aici p rin d e v ia­
ţă, p lin ă d e u n în ţe le s n o u şi a d e v ă ra t. A rta lui se d e o se b e şte prin
p ro sp eţim e tin erea scă , sim ţ al m ă su rii şi o a rm o n ie su p re m ă a c u ­
lorilor, un ritm în câ n tă to r şi m u zica liniilor. In flu en ţa S fâ n tu lu i A n ­
drei în B iserica R usă a fost im en să. S-au p ă stra t referin ţe d e sp re el
în m a n u a lele d e ico n o g ra fie; S in o d u l co n v o ca t în an u l 1551 la M o s­
cova, p en tru a fi d iscu ta te p ro b lem e leg a te d e ic o n o g ra fie, d e către
M itrop olitu l M acarie, el în su şi icon o graf, a a d o p ta t u rm ăto are a
h otărâre; „să se p ictez e ico a n e d u p ă m o d ele le v e ch i, aşa c u m au fă ­
cu t icon arii greci şi aşa cum a u făcu t S fâ n tu l A n d rei şi alţi m ari
a rtiş ti."1 D acă vreun a d in tre ico a n ele lui s-a p ierd u t, a c e st lu cru a
fo st c o n se m n a t în a n a le ca ev en im e n t cu m a ri c o n se cin ţe şi d e im ­
p o rtan ţă pu blică. A rta Sfân tu lu i A ndrei şi-a lă sa t a m p re n ta asu p ra
în treg ii a rte ru se b isericeşti a seco lu lu i al X V -lea , c a re, în a c ea p e­
rioad ă, a a tin s ap o geu l exp resiei ei artistice. E ste p erio a d a c la sic ă a
artei vech i ru seşti. M arii artişti ai seco lu lu i al X V -le a a tin g p e rfe c ­
ţiu n ea în co n tro lu l lin iei, în tehn ica in tro d u cerii fig u rilo r în sp a ţiu ,
d esco p erin d d esă v â rşirea co relării d in tre silu etă şi fo n d . A c e st se ­
co l este, în m ulte p riv in ţe, o repetare a celu i p re ce d en t, d a r d iferă
d e el p rin tr-u n m ai m a re ech ilibru şi p rin tr-o stru c tu ră m ai ra fi­
n ată. U n excep ţio n al sim ţ al ritm ului care p ă tru n d e p este to t, o e x ­
trao rd in ară p u ritate şi ad ân cim e a ton ulu i, p u terea şi v o io şia c u lo ­
rilo r exp rim ă pe dep lin bu cu ria şi sen in ătatea u n ei a rte care a aju n s
1 N.V. Polrovsky, Note asupra monumentelor de iconografie şi artă rusească,
p. 356, St. Petersburg, 1900 (în 1b. rusă).
74
la m atu ritate şi se în trep ătru n d e cu o neobişnuită adâncime ile ilis
cernam ânl d u h o v n ic e sc .
C ea d e -a d o u a ju m ă ta te a secolului al XV-lea şi începutul secolo
lui al X V I-lea s e leag ă d e un alt geniu al can o num e stă lunga cel al
Sfântului A n d re i - D ion isie, care a lucrat împreuna cu tiu sui. Arta
lui se în scrie in trad iţia lui Rubliov şi reprezintă strălucită culm i'a
picturii ru seşti a seco lu lu i al XV-lea. Insă acest punct culminant pre­
supune, in tr-o a n u m ita m ăsură, o preponderenţă a mijloacelor ex­
terioare d e e x p re sie . C ătre sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul
secolului al X V I-le a pictura devine adesea extrem de lina şi de rati­
nata în fo rm ă. A ceastă perioada se caracterizează prin perfecţiune
tehnică, e le g a n ţă a liniilor, rafinam ent al formelor şi culorilor. Arta
lui D ion isie e ste p lin ă d e bucuria vieţii, proporţiile figurilor sunt
alungite şi fin e, cu o accentuată graţie a mişcărilor. Liniile sunt
curgătoare, lin e şi p u tern ice. Culorile limpezi, eu nuanţele lor deli­
cate de v erd e, roz, bleu-pal şi galben, au o calitate muzicală unică.
Secolul al X V I-le a a p ăstrat în întregim e pnevmatizarea icoanei,
nu vedem v re o d im in u a re a lum inozităţii culorilor; dimpotrivă, se
îm bogăţesc cu în c ă o şi m ai m are varietate de nuanţe. Acest secol,
la fel ca şi p re ce d e n tu l, continu ă să producă icoane remarcabile.
Insă în a d o u a lui ju m ă ta te , sim plitatea maiestuoasă şi moderaţia
clasică, m e n ţin u te d e -a lungul secolelor, au început să se clatine.
Dispar şi p la n u rile larg i, şi sentim entul m onumental al imaginii,
ritmul c la sic şi v e ch e a p u ritate şi putere a culorii. Apare o dorinţă
de c o m p le x ita te , d e v irtu ozitate şi de abundenţă a detaliilor. Nu­
anţele se în tu n e c ă şi p ălesc, iar în locul vechilor culori deschise şi
limpezi îşi fac a p a riţia n u an ţe opace, pământii, care, combinate cu
auriu, cree a z ă im p resia d e splendoare pompoasă şi întrucâtva
austeră. A c e a stă p e rio a d ă reprezintă un punct de cotitură în pictu­
ra rusă. S e n su l d o g m a tic al icoanei nu se mai resimte ca fiind punc­
tul esen ţial, ia r m o m e n tu l narativ îşi asumă adesea un rol domi­
nant (vezi ic o a n a N aşterii lui H ristos, PI. 58), Apare o întreagă se­
rie de su b ie c te n oi, su g erate d e influenţa gravurilor apusene.
A ceastă p e rio a d ă şi în cep u tu l secolului al XVlI-lea se leagă de
activitatea u n e i n o i şco li, Stroganov, formată în nord-estul Rusiei
sub in flu en ţa fa m iliei Stroganov, mare iubitoare de icoane. Trasă
tura ca ra c te ristic ă a artiştilor Şcolii Stroganov de la acea vreme
75
su n t ico a n ele co m p lexe, cu m u lte fig u ri m ici şi cu tra ta a ' m in u ţio a ­
să. E le se d istin g p rin tr-o re m a rca b ilă fin eţe şi v irtu o z ita te a e x e ­
cuţiei şi se aseam ăn ă cu o b iectele d e artă îm p o d o b ite cu p ie tre p re­
ţioase. D esen ul este co m p lica t şi b o g a t în d e ta lii; co lo ritu l tin d e să
se co n fo rm eze un ei sin gu re n u a n ţe g en erale, p ierzân d a stfel lu m i­
n ozitatea cu lo rilo r in d ividu ale.
în secolul al X V lI-lea se in stalează d eclin u l artei b isericeşti. El a
fost rezultatul unei ad ân ci criz e sp iritu ale, al unei secu la riz ă ri a
conştiinţei religioase, d in cau za căreia, în ciu d a o p o z iţiei p u tern ice
a Bisericii11, în cep să p ătru n d ă nu d o a r elem en te sep a ra te, ci ch iar
prin cip iile artei relig io ase ap u sen e, ca re su n t stră in e d e o rto d o x ie
C on ţin utu l d o g m atic al icoan ei d isp a re din co n ştiin ţa o am en ilor,
iar realism ul sim b o lic se transform ă intr-un lim baj de n eîn ţeles
pentru iconarii căzuţi sub influen ta A pu sului. Legătu ra cu Tradiţia
se întrerupe. Arta bisericească se secu larizează su b in flu en ţa artei
1 Din momentul în care au început să apară denaturări în arta bisericeas­
că, Biserica a fost forţată să ia decizii oficiale privind pictura şi a protejat în­
totdeauna formele canonice de artă liturgică, atât prin sinoade (de exemplu,
Sinodul Celor o Sută de Capete din secolul ai XVf-lea şi Marele Sinod de la
Moscova, din secolul al XVII-lea), cât şi prin persoanele marilor ei demnitari.
Astfel, în Duminica Ortodoxiei, Patriarhul Nicon (1652-1658) obişnuia să dis­
trugă icoanele pictate sub influenţă apuseană şi să-i anatematizeze pe toţi cei
care le vor mai picta în viitor sau le vor ţine in casele lor. Patriarhul loachim
(1679-1690) scrie în testamentul său: „Poruncesc în numele Domnului ca
icoanele Dumnezeului-Om şi ale Sfintei Maici a lui Dumnezeu şi ale tuturor
sfinţilor să fie pictate după vechile modele [...); şi, mai presus de toate, să nu
fie pictate după imagini latine sau germane, care sunt necuviincioase, inven­
tate după capricii personale, care strică Tradiţia Bisericii noastre. Astfel de
reprezentări necanonice, care sunt în biserici, să fie scoase." (Manualul
Bolşakov, publicat de A I. Uspensky, Moscova, 1903, în lb. rusă.) în Biserica
Greacă, unde decadenţa se instalase mai devreme, deja în secolul al XV-lea,
Sfântul Simeon al Tesa Ionicului semnalează în scrierea sa împotriva ereziilor
(cap. 23) elemente de artă profană care pătrund în arta liturgică şi denatu­
rează astfel sensul icoanei: „întărind iarăşi toate câte am spus, sfintele icoane
sunt adesea pictate nu după tradiţie, ci în alte feluri; nu sunt împodobite cu
veşminte ce respectă canonul iconografic, ci sunt a cop erite cu haine şi păr re­
date în stil naturalist şi, în felul acesta, nu redau asemănarea cu originalul, ci
sunt pictate şi împodobite fără evlavie, lucru care se opune naturii sfintei
icoane."
76
laice realiste c a re se n a şte şt al cărei părinte este lainuiMil iconogrul
Simion U ş.ikov. A ceasta secu larizare rcllccta in domeniul artei se­
cularizarea g e n e ra la a \ iclii Bisericii Kez.iilt.ilul este un am estec de
imagine b is e ric e a s c a cu reprezentare lum easca, un am estec al Bise­
ricii cu lu m ea. R ea lism u l sim b olic bazat pe experienţa şi viziunea
duhovniceasca d isp a re , prin pierderea celei din urmă legaturi a i
Tradiţia. A cest fap t da n aştere unei im agini care nu mai da m ărtu­
rie despre s ta re a tra n sfig u ra ta a om ului - despre realitatea duhov­
nicească - , ci e x p rim a d iv erse idei şi opinii legale de aceasta reali­
tate; astfel, c e e a c e se n u m eşte realism în arta laică devine idealism
când se a p lic a a rtei b isericeşti Tratarea subiectului devine mai
mult sau m ai p u ţin a rb itra ră , transform ându-se intr-un simplu pri­
lej de a e x p rim a o id ee sau alta, o concepţie oarecare, ajimgându-sc
inevitabil şi la o d isto rsio n a re a realităţii istorice.
Pierderea c o n ştiin ţe i sen su lu i dogm atic al artei duce inevitabil
la distorsion area fu n d am en tu lu i să u 1 şi nici un talent artistic, nici
o tehnică ra fin a tă nu se d o v ed esc capabile să o înlocuiască; aşa în­
cât icon ografia a d e v e n it p e ju m ătate m eşteşug sau pur şi simplu
meşteşug.
Totuşi, c o n ştiin ţa d o g m a tică a im aginii nu s-a pierdut în Biserică
şi ar fi greşit să c re d e m că această decadenţă a fost sfârşitul icoanei.
Meşteşugul în ic o n o g r a fie a existat întotdeauna alături de marea
artă, dar în se c o le le al X V IIl-lea, al X lX-lea şi al XX-lea a căp ătate
sem nificaţie d o m in a n tă . Insă chiar şi aici, „chiar şi în vremuri de
totală d e c a d e n ţă , fr e sc e şi icoan e lipsite de orice alt merit opresc
privirea p rin a rm o n ia şi forţa efectului general. Chiar şi acum, la
nivel d e p ro d u c ţie co m e rc ia lă de proastă calitate, aceste lucruri au
acel «toate la lo cu l lo r» c a re lipseşte atât de des picturii m oderne"2.
1Aşa cum gândirea religioasă nu a fost întotdeauna la înălţimea teologiei,
tot aşa nici creaţia artistică nu a fost întotdeauna la înălţimea picturii de
icoane autentice, nici chiar mai înainte. De aceea, nu putem considera orice
reprezentare ca având o autoritate indiscutabilă, deoarece ea poate să cores­
pundă învăţăturii Bisericii sau poate să nu-i corespundă şi astfel cădem în
eroare. Altfel spus, învăţătura Bisericii se poate deforma la fel de bine prin
imagine ca şi prin cuvânt.
2I, Grabar, Istoria artei ruseşti (articolul lui P. Muratov), voi. 6, p. 48 (în lb.
rusă).
77
A ceasta e ste forţa trad iţiei b isericeşti ca re, c h ia r si la u n n iv el scă­
zut al creaţiei artistice, p ăstrează ecouri ale m arii a rte. M ai mult,
acest n ivel d e artizan at nu a fo st si nu e ste o reg u lă g e n e ra lă . A lă­
turi de im aginea care şi-a pierd u t legătu ra cu T rad iţia b isericii de­
venind pe ju m ătate lum ească sa u cu to tu l lu m ea scă si ală tu ri de
icoanele fără valoare p ictate de artizan i, s-au p ro d u s în to td eau n a si
încă se produc icoan e d e m are valoare, a tâ t în R usia (v ezi PI 48),
cât şi în alte ţări ortodoxe, în m ijlocul d ecad en tei c a re le-a am e­
ninţat în d iferite m om ente. Iconografii care nu au p ă ră sit tradiţia
iconografică a B isericii au păstrat, de-a lungul a cesto r se c o le d e d e­
cadenţă, o im agine liturgică adevărată, cu un b o g a t c o n ţin u t sp iri­
tual şi de un în a lt nivel artistic
Aşa cum am m ai spus, creştinism ul nu este num ai re v elaţia C u ­
vântului lui D um nezeu, ci şi a C h ip u lu i lui D u m n ezeu în care se
descoperă A sem ănarea Lui. A cest chip d u m n ezeiesc rep rezin tă tră­
sătura distinctivă a N oului Testam ent, fiind m ărtu ria v iz ib ilă a în-
dum nezeirii om ului. C alea icon ografiei, ca m ijlo c d e e x p rim a re a
lucrurilor privitoare la D um nezeire, este calea teo lo g iei. A m b ele
exprim ă ceea ce nu se poate exp rim a cu m ijlo a ce o m e n e şti, în tru cât
o astfel de expresie va fi întotdeau na im p erfectă şi in su ficien tă . Nu
există cuvinte, nici culori, nici linii care să p o ată re p rez e n ta îm p ă ­
răţia lui D um nezeu aşa cu m reprezentăm şi d e scriem n oi lum ea.
A tât teologia, cât şi iconografia se confruntă cu o p ro b lem ă im p o ­
sibil de rezolvat - aceea de a exp rim a prin m ijlo a cele lu m ii create
ceea ce este infinit m ai presu s de făptură. P e acest p la n n u există
succese, pentru că în su şi subiectul este m ai presus d e în ţe le g e re şi,
indiferent cât de înaltă în conţinu t şi cât de fru m o asă a r fi icoan a,
nu poate fi perfectă, aşa cum nici un cu v â n t-im a g in e n u p o a te fi
desăvârşit. Aici şi teologia, şi icon ografia în to td ea u n a eşu e a z ă . T oc­
mai în acest eşec constă valoarea am ând u rora; p en tru că v aloarea
rezultă din faptul că atât teologia, cât şi ico n o g ra fia a tin g lim ita p o­
sibilităţilor um ane şi se dovedesc in su ficien te. D e a c eea , m eto d ele
utilizate în icon o grafie pentru a înfăţişa îm p ă ră ţia lui D u m n e zeu
nu pot fi decât figurative, sim bolice, ca şi lim b a ju l p a ra b o le lo r din
78
Sfânta S c rip tu ră . D a r co n ţin u tu l exp rim ai prin acest limbaj sim bo­
lic este im u a b il atât in Scrip tu ri, cât şi in im aginea liturgica.
Aşa cu m in v a la lu ra cu priv ire la scopul vie|ii creştine indimi
nezeirea o m u lu i - c o n tin u a să existe, tot aşa şi învăţătură dogm ati­
că despre ieoan .ì co n tin u a sa existe şi să răm ână vie in slujbele Bi­
sericii O rto d o x e , d a to rita cann a se păstrează atitudinea corecta ţaţa
de icoana. IV ntvu o m u l o rto d o x al zilelor noastre, icoana, lie ea ve
che sau m o d e r n a , nu e ste ob iect al adm iraţiei estetice sau obiect de
studiu; e ste o a rta r ie, d e D um nezeu inspirata, r are îl hrăneşte. ţii
astăzi, ca şi in v e ch im e , nu m im ai ca icoana continuă să lie pictată
după ca n o n , d a r s e red escop eră valoarea conţinutului şi .semnifi­
caţiei ei; p en tru c.î a cu m , ca şi înainte, ea corespunde unei lealităţi
concrete cla re , u n ei cla re exp erien ţe vii, care a răm as vie în Biserica
de-a lungul tim p u lu i De exem p lu , unul dintre contem poranii noş­
tri, un stareţ d in M u n te le A Bros, care a murii in 1988, îşi descrie ex­
perienţa în u r m ă to a re le cuv in te: „liste o m are diferenţă, spune el,
între a cred e d o a r că D u m n ezeu există, cunoscânUu-1 din creaţie
sau din S c rip tu ri, şi a -l. cu n o aşte pe Domnul prin Duhul Sfânt."
„Domnul S e c u n o a ş te in D uhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este în omul
întreg - în su fle tu l lu i, în m intea şi în trupul lui " „Cel care a ajuns
să-L cu n o ască p e D o m n u l prin Duhul Sfânt dobândeşte asem ăna­
rea cu D o m n u l; d u p ă cu m sp u n e Sfântul loan Evanghelistul: «Vom
fi ca El; căci îl v o m v e d ea aşa cum este» (1 In. 3, 2) şi-l vom con­
templa s la v a ." ' P rin u rm a re, aşa cum experienţa vie a îndum neze­
iţii om ului c o n tin u ă să e x iste, tot aşa răm âne vie şi Tradiţia icoanei
şi, o dată cu e a , c h ia r şi tehn ica ei; căci câtă vrem e această expe­
rienţă este v ie , e x p re sia ei, fie în cuvânt, fie în im agine, nu poate să
dispară. A ltfel s p u s , fiin d exp resia exterioară a asemănării lui
Dum nezeu în o m , ic o a n a nu poate să dispară, tot aşa cum însăşi
asem ănarea o m u lu i cu D u m nezeu nu poate să dispară. Cuvintele
Sfântului S im e o n N o u ! T eolog , rostite în secolul al XI-lea, sunt va­
labile aici, aşa c u m s u n t v a la b ile în orice veac al istoriei Biserica:
„Cine sp u n e că a c u m n u m ai su n t oam eni care ar putea fi j ... 1vred­
nici de a -L p rim i p e D u h u l S fâ n t [ ...], de a fi restauraţi prin harul1
1 Arhimandritul Sofronie, Wisdomfrom Mouni ABios: The Writings of Slaretz
Silouan 7866-1938, St. Vladim ir's Seminary Press, 1975,
79
 D u h u lu i S fâ n t şi d e a d even i fii ai lui D u m n e z eu cu c o n ştiin ţa , cu
ex p erien ţă şi v iz iu n e p ra ctică se îm p o triv e ş te în tre g ii icon on iu a
m ân tu irii p rin în tru p a rea D u m n e z eu lu i şi M â n tu ito ru lu i nostru
Iisu s H risto s şi tă g ă d u ie şte lim p e d e în n o irea c h ip u lu i lui D um ­
nezeu sau a firii o m en eşti strica te şi o m o râ te d e p ă c a t

L. U sponsky
Tehnica icoanei

V orbind d e sp re co n ţin u tu l şi sem nificaţia icoanei, am avui în

vedere im ag in e a liturgică, fără a ne referi la telulicn executării, adi­
că nu am p re cizat d acă icoana este pictată, sculptată în lemn sau în
piatră sau ex e cu ta tă în frescă sau în mozaic. însă metoda cu cele
mai b o g a te p o sib ilită ţi şi care corespunde cel mai bine sensului şi
scopului icoan ei e s te pictura clasică în tempera cu ou. Tehnica ei
are la bază o tra d iţie m ultiseculară, venind din cea mai îndepărtată
antichitate, A c est cap ital este păstrat cu grijă, la fel ca şi tradita vie
a pictării d e icoan e, şi este transm is de la o generaţie la alta, por­
nind d e la izv o ru l ei din Bizanţ, unde a pătruns, se pare, din lumea
antică. Fireşte, d e -a lun gu l tim pului apar materiale noi, care sunt
studiate cu a te n ţie şi ad ap tate la pictarea icoanelor. însă metodele
acestei te h n ic i, e la b o ra te de-a lungul multor secole de experienţă,
form ează u n siste m trad iţion al şi sunt utilizate de pictorii contem­
porani d e ic o a n e a p ro a p e neschim bate.
Procesul d e p re g ă tire a unei icoane are un caracter al său com­
plex şi c u p rin d e o se rie d e operaţii care cer multă îndemânare şi ex­
perienţă. M a te ria lu l tradiţion al cel mai convenabil a fost întotdea­
una lem n u l, a că ru i selecta re este de o foarte mare importanţă atât
pentru p icta re a ic o a n e i, cât şi pentru păstrarea ei. Cele mai potrivi­
te su n t su p o rtu rile d e lem n nerăşinos, cum ar fi teiul, aninul, mes­
teacănul, faţă d e c a re gru n d u l prezintă cea mai bună aderenţă, chi­
parosul şi a lte le . B rad u l este şi el folosit, dar specia cea mai puţin
răşinoasă. L e m n u l a les pen tru icoană trebuie să fie complet uscat,
fără n o d u ri şi n iv e la t cu atenţie. Pentru a-l proteja de posibilitatea
de a se d e fo rm a sa u d e a crăpa prea devrem e, se inserează pe spate,
1 Sf. Simeon Noul Teolog, Discursul 64, op. cil., Moscova, 1892, p. 127 fîn tb
rusă). fără a se fix a , d o u ă b are orizon tale, confecţionate dintr-un lemn

80 81
m ai tare. Pe faţa su p o rtu lu i d e lem n se face de o b ice i o in c iz ie ale
că rei m a rg in i serv esc d rep t ra m ă p en tru ico a n ă . A cea sta ram a n a­
tu rală a re o sem n ifica ţie p ra ctică , p en tru că în tă re şte rezisten ţa
icoan ei la d efo rm ări şi, d e asem en ea , p e rm ite m â in ii să se sp rijin e
p e lem n , fără a atin g e p ictu ra în tim p u l lu cru lu i. M ai m u lt, ea c o ­
respun d e sen su lu i icoan ei: d acă ram a u n u i ta b lo u a c c e n tu e a z ă im ­
presia unei iluzii, aici m a rg in ile ico a n ei jo a că ro lu l o p u s, d e a îm ­
piedica im presia d e ilu zie. în vederea a sig u ră m u n ei c o e z iu n i mai
p u ternice cu g ru n d u l, su p ra fa ţa lem n u lu i se c restea z ă fin cu un in­
strum en t ascu ţit. A ceastă su p rafaţă în ă sp rită se a c o p e ră cu clei
lichid şi se usucă b ine, de o b icei tim p de d o u ă z eci şi p atru de ore.
Apoi se lip eşte pe ea o b u cată de p ân ză de in ţesu ta rar, care slu ­
jeşte ca stra t-su p o rt pentru grun d. A cest stra t este fo a rte im p ortan t
pentru că m ăreşte aderenţa gru n d u lu i pe p an o u l de lem n , îm p ied i­
că lem n ul să crap e, iar atu nci când în cep e să se d e fo rm e z e , îm p ie­
dică grun du l să se d esprindă.
U rm ătoarea o p eraţie, pregătirea şi a p lica rea g ru n d u lu i (lev kas),
este com plexă şi im portan tă. Pentru a p regăti g ru n d u l se folosesc
alabastrul sau creta d e cea m ai b u n ă ca lita te şi cel m ai b u n c le i1. S u ­
portul d e lem n se tratează cu soluţia d e clei şi cretă , a p lic a tă în m ai
m u lte rându ri, având grijă ca fiecare stra t să fie câ t m ai su b ţire
posibil. N um ărul stratu rilo r variază în tre trei şi o p t, in fu n c ţie de
co n sisten ţa grun du lu i. F iecare stra t în p a rte va fi c o m p le t u scat şi
cu rat, ad ică su rp lu su l d e cretă treb u ie cu ră ţa t, şi o ric e fir d e praf,
1 Grundul de cretă este mai puţin durabil decât cel de alabastru, dar e mai
ieftin şi mai convenabil pentru lucru. Reţeta cea mai simplă, dintr-o mulţime
de reţete folosite de iconarii moderni, este următoarea: 12 grame de gelatină
se dizolvă în 200 ml de apă fierbinte (în vechime se folosea clei de peşte, iar
procesul de pregătire a grundului cu clei de peşte era diferit). Această soluţie
fierbinte se foloseşte atât la pregătirea lemnului, cât şi la lipirea pânzei de in.
Aceeaşi proporţie de apă şi clei se foloseşte şi pentru grund. Să observăm că
prima aplicare se face cu o soluţie mai consistentă, şi anume, trei linguri pline
cu cretă se adaugă încet Ia soluţia de clei şi apă de mai înainte, apoi se lasă să
stea, se amestecă totul şi se aplică pe lemn cu o pensulă. Pentru următoarele
straturi se ia aceeaşi soluţie, dar cu adăugarea a cinci linguri de cretă. Aceas­
tă soluţie se foloseşte pentru numărul necesar de straturi, încălzindu-se de
fiecare dată într-o tigaie dublă.
82
îndepărtat cu griiâ Iu principiu, cu câl este m.ii subţire lice,ire slr.il
de grum i, cu .ilâl sc leagă mai bine, l irundul Irebuie să Ite lare, cu
« c o n siste n ta u n ile rm a , alb şi neted pesle toi, lara crăpături şi mal,
sub asp ectu l lin ai
Dupà c e b u ca ta rie lem n a lost astlel pregătita, desenul icoanei
se realizează cu o p en su la sau cu un creion. Un iconar ecperiinen
tat fioca il e x e cu ta din m inte, dacă subiectul ii este foarte cunoscut
şi, călăuzit d e sen su l icoanei, schiţează compozi|ia după cum do
reşte, fie, d acă tem a ii esle mai puţin cunoscută, îşi ia drept model
alte icoan e se fo lo seşte de m anuale, de schiţe preliminare şi aşa
mai d e p a rte 1. D esen u l esle apoi inci/.at pe grumi de-a lungul con
tururilor si lin iilo r p rin cip ale cu un instrument ascuţit, cum ar fi un
ac _ asa-m u n itiil s /i//iis . A ceastă metodă, preluată în aria icoanei
din tehnica frescei, este de m are ajutor în timpul lucrului, pentru că
permite p ă stra re a co n tu ru rilo r originale fără a se şterge din cauza
sup rapu nerilor d e cu lo are în timpul execuţiei. Dar, bineînţeles, nu
este o b lig ato riu să se urm eze linia incizată; de exemplu, dacă mo­
delul d e sen u lu i nu co resp u n d e efectului de culoare cerul, conturul
poate fi m o d ific a t cu pensu la în procesul pictării După ce conto
turile şi lin iile p rin c ip a le au fost astfel incizate, desenul preliminar
se curăţă cu a te n ţie
Dacă su n t z o n e care urm ează să fie acoperite peste tot cu aur,
acesta treb u ie a p lic a t în ain te de a se picta, pentru că altfel aurul ar
putea aco p eri d in z o n e le de culoare Aceasta se referă, desigur, la
zone în treg i, m ari sau m ici, cum ar fi fondul, aureolele şi aşa mai
departe.
Lin iile au rii (fă c u te cu aur lichid), cum sunt cele de pe veşmin­
tele M â n tu ito ru lu i şi a lte le - m etodă numită „assiste" -, se fac
mai târziu . Z o n e le s u n t d e obicei acoperite cu foiţă de aur, un pro­
ces ex trem d e c o m p lic a t şi d elicat, care cere multă experienţă şi
în dem ân are.
După a u rire , u sc a re şi îndepărtarea atentă a surplusului de aur,
începe p ic ta re a p ro p riu -zisă. P entru aceasta, mai înlâi se ia un găl-1
1 Manualele pot fi şi noi, nu numai vechi. De exemplu, schiţele reproduse
în această carte au fost făcute în vremea noastră la Paris, constituind materia­
lul personal al unui iconar
83
benuş de ou proaspăt, se separă de albuş transferându-1 dintr-o
jumătate de coajă în cealaltă (dacă albuşul intră în culori, acestea
crapă) şi se toarnă într-un pahar. Apoi se adaugă un volum egal de
apă, se amestecă bine şi, pentru a nu se degrada lichidul, se adaugă
puţin oţet1. Amestecul rezultat se agită din nou si se foloseşte ca
liant pentru pigmenţi; se păstrează într-o sticlă bine închisă
Culorile fundamentale folosite sunt cele de pământ" (adică
pigmenţi minerali) şi culori organice naturale. Culorile artificiale
se folosesc doar suplimentar. Aşa cum în compoziţie şi în desen
artistul este condiţionat numai de sensul icoanei, tot aşa, în ce pri­
veşte paleta utilizată, este condiţionat numai de culorile simbolice
fundamentale ale veşmintelor persoanelor reprezentate şi, desigur,
de adevărul istoric (de exemplu, părul negru sau cărunt şi aşa mai
departe). Are totală libertate în privinţa combinaţiei culorilor şi a
nuanţelor lor, a culorilor peisajului, a detaliilor arhitecturale etc.
Prin urmare, paleta fiecărui iconar este cu totul individuală.
Pigmenţii se folosesc sub formă de prafuri fine dizolvate în găl­
benuşul pregătit, iar pentru utilizarea propriu-zisă, se diluează cu
apă. Cantitatea de ou introdusă în pigment variază. De exemplu,
albul, ocrul, albastrul şi ocrul-roşiatic necesită o cantitate de ou mai
mare decât celelalte, iar obţinerea unei proporţii corecte de ou şi de
pigment depinde numai de experienţa iconarului. în orice caz,
când este uscată, culoarea trebuie să fie mată şi stabilă. Dacă e prea
mult gălbenuş, la uscare, culoarea va fi lucioasă şi va crăpa. Dacă e
prea puţin, se va şterge uşor. Când sunt bine pregătite, aceste cu­
lori reprezintă un material preţios şi foarte bun pentru pictură. Se
potrivesc atât pentru pensulă, cât şi pentru glasiuri, iar combinaţia
ambelor metode poate varia oricât. Se usucă la fel de repede ca
acuarela, ceea ce permite un lucru rapid, dar nu se spală tot aşa de
uşor. Durabilitatea lor creşte cu timpul, iar rezistenţa la descom­
punerea chimică sub influenţa luminii soarelui este mai mare decât
la acuarele sau la culorile în ulei.
1 Iarna se foloseşte mai puţin oţet, vara mai mult; în fiecare caz, mai puţin
decât volumul gălbenuşului. în Italia se folosea, în loc de oţet, sucul de smo­
chin, în Germania bere, în Rusia cvas.
84
Pictarea u iu m ic o a n e ui mea/.a clap e d are, consecutive l,a im e
put se a c o p e ra în tre a g a icoan a, adica toate zonele ei, cu proplasine.
fără zon e în tu n e c a te , l'o ste aceste proplasm e, ca sa se păstreze
schema c o m p o z iţio n a lă , se trasează din nou desenul originar al
icoanei, d e -a lu n g u l lin iilo r p rincipale şi al contururilor inci/ate, cu
o nuanţă m ai în c h isa a aceleiaşi culori, Se folosesc doua m elode de
lucru la „ d o lic in o e " 1 (v eşm in te), liguri, peisaţ etc. Prima este aceea
d e a realiza u m b re le în eu lori foarte lichide şi de a lăsa zonele lu­
minate n e a tin s e ; a d o u a - ile a porni de la un Ion de bază în zonele
umbrite şi d e n e x e cu ta zon ele lum inoase din mai multe straturi de
culoare d in c e în c e m ai d esch ise, acoperind treptat Ionul de bază
CU fiecare strat şi în c h iz â n d nuanţa în porţiunea timbrelor. Această
metodă, m ai a le s în cazu l prim ulu i strat, presupune utilizarea unor
culori lich id e, a p lic a te in straiuri translucide, num ite laviuri Meto­
da variază fo a r te m u lt, iar aplicarea ei într-un fel sau într-allul de­
pinde de arta şi în d e m â n a re a fiecărui pictor. Se cere multă cunoaş­
tere şi e x p e rie n ţă , p en tru că artistul trebuie să aibă în vedere tonte
efectele p o z itiv e şi n eg a tiv e ale unui strat care transpare de sub
celălalt stra t, in c lu z â n d tonul alb de bază. Chipurile se realizează
în acelaşi m o d , p rin ap licări succesive de culoare, pornind întot­
deauna d e la to n u l d e bază în chis la cel deschis, Acest principiu
fund am ental, d e trecere d e la un ton întunecat la unul deschis, îşi
are o rig in ea, trecâ n d p rin Bizanţ, în portretul grecesc. Straturile de
culoare s u p ra p u s e c ree a z ă un relief abia perceptibil, mai atenuat în
zonele în c h is e şi m ai acce n tu at în cele deschise. Astfel, icoana mi
este n u m ai p ic ta tă , ci şi m od elată, ca să spunem aşa, după cerinţele
tradiţionale a le stru c tu rii icoanei. După ce au fost introduse culo­
rile d e sch ise, lin iile p rin cip a le şterse de glasiuri se trasează din
nou, iar d e ta liile se m ai d esen ează o dată. Pentru blicuri se utilizea­
ză culori v ii, in d ic â n d lu m in a de pe obiectele tridimensionale re­
prezentate în ic o a n ă , ap oi se trasează înscrisurile, iar icoana termi­
nată se la să la u s c a t m ai m u lte zile.
D upă u sc a re , ico a n a se acop eră cu olifă sau vernis. Olita - ulei
de in fiert - se p re p a ră d u p ă d iferite reţete. De regulă, se adaugă în
1 Adică suprafaţa întreagă, cu excepţia chipurilor şi a altor părţi neacope­
rite ale trupului.
85
u leiu l ca re fierb e d iferite felu ri d e răşin i, în sp e cia l a m b ră. O p e ra ­
tul că, d in cau za caracterului lor senzual, sunt nepotrivite pentru a
ţia d e aco p erire cu olifă cere şi ea m u ltă în d e m â n a re , d e o a re c e o exp rim a a sc etism u l, bogăţia spirituală şi bucuria unei icoane
ap licare stân g ace p o ate strica ico a n a cu u şu rin ţă . O lita jo acă un rol O tră să tu ră sem n ificativă a tehnicii icoanei este selectarea m ate­
du b lu : în prim ul rân d , pro tejează p ictu ra d e in flu en ta d istru c tiv ă a rialelo r d e b ază care intră în ea. Privite în ansam blu, ele reprezintă
u m ezelii, a lu m inii, a a eru lu i şi aşa m ai d e p a rte, iar în al d oilea p articip area d e p lin ă a lum ii văzute la execuţia unei icoane. După
rând, are un efect asu p ra cu lo rii. P ă tru n z â n d în c u lo ri, o lita le dă o cum am v ăzu t, ea include, ca să spunem aşa, elem entele reprezen­
m ai m are transp aren ţă şi a d ân cim e, le unifică şi co n feră icoan ei o tative ale re g n u rilo r vegetale, m inerale şi anim ale. M aterialele tun
nuanţă generală cald ă, aurie. P ictorul ia în seam ă d e o b icei aceasta d a m en ta le (ap a, creta, pigmcn|ii, o u l...) se iau în forma lor natura
acţiune un ificato are a olifei. Pe d e altă parte însă, stratu l p ro tecto r lâ, d o a r cu ră ţa tă şi pregătită, iar prin lucrul m âinilor lui, om ul le
de ulei lăsat pe su p rafaţa icoanei ab so arb e uşor p ra tu l şi fu n in ­ face să slu jească lui D um nezeu. în acest sens, cuvintele l ’rolelului
ginea din aer, lucru ce afectează cu lo rile, ca re îşi pierd strălu cirea, D avid, ro stite d e el la binecuvântarea m aterialelor de constru cţie a
iar cu tim pu l icoan a se în n egreşte. Totuşi, când stratu l d e o lita este tem p lu lu i: „D e la lin e sunt toate şi cele prim ite din m âna Ta Ţi
în depărtat, cu lo rile p ro tejate d e el se d esco p eră d e d esu b t, cu b o g ă ­ le-am d a t Ţ ie " (I C ron ici 29, 14), se potrivesc încă şi mai mult icoa­
ţia şi frum useţea lo r origin ară (v ezi, d e exem p lu , icoan a Sfin tei nei, u n d e m ateria slujeşte la exprim area chipului lui Dum nezeu
M ucen iţe P araschevi, PI. 52, pe care a fost lăsat un strat d e vern is D ar a c e ste cu v in te dobândesc cea mai înaltă sem nificaţie în lit u r ­
în colţul din dreapta de jo s al icoanei). O lifa este cel m ai b u n şi cel ghie, la ad u cerea C in stitelor Daruri spre a fi prefăcute în chiar Tru ­
mai sigu r m ijloc de a păstra icoana şi nici o lăcu ire n u se poate pul şi S â n g e le lui H ristos: „Ale Tale dintru ale Tale, Ţ ie Iţi aducem
com para cu el. Pătru nzând în cu loare, un eşte toate stra tu rile a ju n ­ de to a te şi pen tru toate." La fel şi m ateria, oferită în icoană ca dar
gând până la grund, le fixează şi cu tim pul le tran sfo rm ă în tr-o m a­ lui D u m n e zeu d in partea om ului, subliniază, la rândul ei, sensul
să solidă uniform ă. D acă ico a n ele vech i au p ăstrat p ân ă a stă z i toa­ litu rg ic al icoan ei.
tă prospeţim ea şi strălu cirea u im ito are a cu lo rii lor, a c est lu cru se
datorează în special olifei. I,. Uspensky
A cesta este, în linii generale, p ro cesu l d e ex e cu ţie a u n ei icoan e,
care cere o foarte bună cu n o aştere a m aterialelo r co n stitu tiv e şi în ­
dem ânare în tratarea şi utilizarea lor. N u m ai este n e v o ie să vorb im
despre du rabilitatea tehnicii icon o grafiei - icoan a în să şi e s te o d o ­
vadă a ei. Spre d eosebire d e artistu l co n tem p o ra n , ico n a ru l, atât în
vechim e, cât şi în vrem ea n o astră, ia parte la realizarea u n ei icoan e
de la în ceput (cel pu ţin d e la în cep u tu l p regătirii g ru n d u lu i) până
la sfârşit. Prin urm are, cu n o aşte m aterialele care intră în lu cra re şi
calităţile lor şi p oate în totd eau na să ţină seam a atât d e a v a n ta jele,
cât şi d e dezavan tajele lor. T rebu ie rem arcat că, în ciu d a c o m p li­
caţiilo r şi d ificultăţilor lucrului în tem pera cu ou, c u lo rile în ulei,
atu nci când au apărut, m ai târziu, nu au fo st p relu a te în ic o n o g ra ­
fie d ecât în epoca d ecad en ţei sale. în R usia m ai ales, c u lo rile în ulei
nu s-au folosit în pictura d e icoan e până în seco lu l al X V III-le a şi
ch ia r şi atu n ci s-au folosit parţial. M o tiv u l co n stă , ev id en t, în fa p ­

86
 Principalele tipuri de icoane

Ic o n o s t a s u l

Ico n o stasu l reprezin tă unul d in tre cele m ai im p o rtan te elem en te

ca ra c te ristic e ale b isericilo r ortod oxe, liste un perete co m p u s din
icoan e, care sep ară altarul, u n d e se săv ârşeşte Inina Eu haristiei, de
partea c en tra lă , n aosu l, u n d e se află co m u n itatea. Iconostasul este
fo rm at d in m ai m u lte şiruri d e icoan e p lasate p e bare transversale
d e lem n , fie ap ro p iate unele de altele, aşa cum sunt la cele din se­
colu l al X V -lea, fie sep arate prin ju m ătăţi de coloan e, rezultatul fi­
ind un n u m ă r m are de icoan e introd u se în ram e sep arate şi adesea
scu lp ta te, a u rite sau p ictate
F.ste b in e ştiu t că icon ostasu l originar, în form ă de cancellim i,
p la sa t în tre san ctu ar şi naos, a existat în b isericile creştine din vre­
m uri străv e ch i. G ăsim inform aţii d esp re vech iul icon ostas în scrie­
rile P ă rin ţilo r B isericii, de exem p lu la Sfântul C rig o rie Teologul, la
S fân tu l loan H risostom şi la vechii istorici, precum Fusebiu. Form a
şi în ălţim ea acesto r cancellii au variat. Uneori erau pereţi scunzi şi
so lizi sau b a lu stra d e care aju ng eau până la pieptul unui om , pe
care te p u teai sp rijini în coate, alteori erau plăci de cancellii mai
în alte, zăb re lite, sau un şir de coloan e cu o arh itravă. Frâu adesea
făcu te d in m ateriale d e o seb it de preţioase şi d eco rate cu sculptură
sau cu im a g in i pictate. Pe partea interioară, ad ică pe partea sa n ctu ­
aru lu i, exista o perdea care se trăgea, pen tru a-1 d esch id e sau a-l în ­
ch id e, în fu n cţie de m om entele slujbei religioase. în felul acesta, can-
cellu m -u l făcea sanctuarul şi vizibil, şi inaccesibil in acelaşi tim p. El
a d e v en it d estu l d e tim p u riu tot m ai com p lex. C h iar in Bizanţ au

89
 început să se aşeze acolo icoan e a le S in axaru lu i - în fu n c ţie d e ca­
lendarul bisericesc sau de m en o lo g - si icoan e p rà / n ica re 1 .a înce­
put sub arhitravă, iar apoi pe ea, im ediat d ea su p ra u şilo r îm pă­
răteşti, se afla o icoană a M ântuitorului, iar m ai tâ rz iu , un trip tic cu
Mântuitorul, Maica D om nului şi Sfântul lo an B o tez ă to ru l (alcătu it
fie dintr-un singur blat lung de lem n, fie din trei ic o a n e sep arate),
aşa-numita Deisis. Acest triptic al can cellu m -u lu i. a d u s în Rusia
din Bizanţ, se consideră a fi form a iniţială din care s-a d ezvoltat
treptat iconostasul ortodox pe păm ântul rusesc, IX v v o lta re a ulte­
rioară a luat forma unui ad aos la icoan ele m en ţio n a te m ai su s si a
unei creşteri num erice a şiru rilor sau registrelor I’ânâ în se c o lele al
XHI-lea şi al XIV-lea Rusia avea deja icon ostase cu m u lte registre;
mult mai târziu, în secolul al XVlI-lea sau al X Y III-lea , a cea stă for­
mă s-a răspândit din Rusia în alte ţări ortodoxe.
Pentru a înţelege sensul şi sem nificaţia liturgică a icon o stasu lu i,
este necesar să spunem câteva cuvinte despre sim b o lism u l lo caşu ­
lui de cult, transmis nouă de Sfinţii Părinţi; acest sim b o lism este
factorul călăuzitor in construcţia b isericilor o rto d o xe şi al d isp u n e­
rii icoanelor înlăuntrui lor. In prim ele secole, acest sen s era exp ri­
mat doar în concepţia generală despre biserică, loc sfin ţit p rin pre­
zenţa lui Dumnezeu, care, în tim pul slujbelor, este p lină d e îngeri
şi îi cuprinde pe toţi oam enii răscu m păraţi şi sfin ţiţi. A cea stă con ­
cepţie generală despre biserică (m ai degrabă o pro b lem ă d e ex p e­
rienţă lăuntrică decât de reprezentare exterio ară) a în c e p u t să se
desfăşoare tot mai detaliat, începând cu secolul al IV -lea. In special
atunci slujbele religioase creştine au început să c a p e te o fo rm ă cla­
ră, şi, o dată cu aceasta, ca răspuns la cerin ţele ritu a le, au în cep u t
să se dezvolte un plan definit şi o d ecorare sp ecifică a le d iferite lo r
părţi ale bisericii1.
Eusebiu descria deja în detaliu acest sim b o lism în e lo g iu l său
adus episcopului Paulinus, cu ocazia constru irii unei b ise ric i în
Tir12. La baza sim bolism ului stă învăţătura B isericii d e sp re je rtfa de
1 V. Yakovlev, „Semnificaţia simbolismului atribuită de către Sfinţii Părinţi
şi dascălii bisericeşti unei biserici creştine şi părţilor ei componente", în re­
vista „Credinţă şi Biserică", 1904.
2 Istoriti Bisericii, voi. 10, c. 4. P.G., 20, col. 879-880.
90
ră sc u m p ă ra re a lui I Iristo s şi d e sp re sco p u l ei u ltim , care c o n stilo
ie în săşi ese n ţa creştin ism u lu i tran sligu ru n \ i v iito a re a o m u lu i si.
p rin el, a în treg ii lum i. In în treg u l ei, b iserica e s te im ag in e a lum ii
v iito a re re în n o ite , u n d e D u m n ezeu „ p lin e şte to a te intru lo|i" (l les
I, 23). S fâ n tu l loan D am asch ili sp u n e: „L eg ea şi to ate c â te se su p u n
Legii au fost o u m b ră a ch ip u lu i lu cru rilo r v iitoare, ad ică o u m b ra
a slu jirii p e c a re o a v e m , iar slu jirea pe c a re o av em o sie ch ip u l
b u n ă tă ţilo r v iitoare; d a r c h ia r b u n u rile v iitoare (Hvr. Kt, I) (ad ică
realitatea în să şi) - su n t Ieru salim u l cere sc, nu la c u le d in m aterie,
cu m âin i o m e n e şti, d u p ă cu m în su şi A p o sto lu l ne sp u n e : «C ăci nu
av e m aici c e ta te stă tă to a re, ci pre ceea ce va să fie c ău tăm » (hvr. 13,
14), c a re e ste Ieru salim u l ceresc, «al cărei M eşter şi L u c ră to r este
D u m n e zeu » (livr. 11, 10). P entru că a tâ t cele ce se su p u n legii, cât
şi c e le c e se su p u n slu jirii n oastre, p en tru a cea sta au venit la e x is ­
ten ţă (ad ică p en tru Ieru salim u l c e r e s c ) ." 1
P e b aza acestei in terp retări, fiecare co m p artim en t al b isericii
creştin e îşi e x tra g e sem n ificaţia din rolul şi fu n cţion alitatea generala
în d e sfăşu rare a serviciu lu i d iv in . D upă Sfântul M axim M ărtu risi­
torul şi S fân tu l P atriarh So fro n ie al Ieru salim u lu i, b iserica este c h i­
pul lum ii in telig ib ile şi al celei sen sib ile - al om ului d u h o v n icesc şi
al o m u lu i p sih ic. A ltarul este sim b olu l celei din tâi, iar naosul - sim ­
bolul celei d e a dou a. In acelaşi tim p, cele dou ă părţi co n stilu ie un
în treg in d iv izib il, în care prim a o lu m in ează şi o h răn eşte pe cea de
a d o u a, astfel că cea din urm ă d e v in e exp resia sen sib ilă a celei d in ­
tâi. C o re larea restab ileşte ord inea u n iv ersu lu i, răsturnată prin p ă­
cat. A ceastă in terp retare se dezvoltă şi se detaliază şi m ai m ult in
tâlcu irile sim b o lism u lu i B isericii şi al Liturghiei ale Sfântului P atri­
arh G h erm a n al C o n stan tin o p o lu lu i, m arele m ărtu risito r al O rto ­
d o x ie i d in tim p u l ereziei icon oclaste, şi ale Sfân tu lu i S im eo n , M itro ­
p o litu l T esalo n icu lu i. D upă cel d in tâi, „biserica este ceru l pe p ă ­
m ân t u n d e D u m n e zeu , C a re este m ai p resu s d e ceru ri, lo cu ieşte şi
se să lă şlu ie şte şi e ste m ai slăv it d e câ t cortu l m ărtu riei, liste p reîn -
ch ip u ită d e p atriarh i, s-a în te m e iat p e A p o sto li, s-a v estit d e proroci,
s-a îm p o d o b it d e ierarh i, s-a sfin ţit d e m u cen ici, iar A ltarul ei în alt
stă p u tern ic a şe z a t pe sfin te le lo r m o aşte .
i Al doilea cuvânt în apărarea sfintelor icoane, c. 23., P.G. 94, col. 1309C.
91
 D upă cu m sp u ne Sfântul Sim eon al T esalom cu lui, „ea re p rez in ­
tă ceea ce se află pe păm ânt, în cer şi m ai p resu s d e c e ru ri". I-Aplicâ
el m ai clar: „N aosul coresp unde păm ân tu lu i, b iserica co ru lu i, iar
sfântul altar, celor ce sunt m ai presus de c e r u r i . T o a t e icoan ele
din biserică sunt dispuse în funcţie de acest sim b o lism . N u e ste un
conglom erat arbitrar de im agini ind ividu ale, ci un sistem clar, care
corespunde com partim entului ed ificiu lu i un d e se p la sează o an u ­
mită reprezentare.
Legat de aceste interpretări, iconostasul are un în ţeles sim b o lic
Sfinţii Părinţi îl aseam ănă hotarului din tre dou ă lum i: cea d iv in ă şi
cea um ană, cea veşnică şi cea trecătoare (d e exem p lu , S fân tu l G ri-
gorie Teologul în O dă episcoptlor). Sfântul Sim eon al T esalon icu lu i
dă urm ătoarea explicaţie: „C oloanele de pe icon o stas rep rezin tă
firm am entul care separă lum ea spirituală d e cea sen sib ilă. D e a c e­
ea KOopCnjg (im posta sau grin d a) sem n ifică unirea p rin iu b ire a
cerului cu păm ântul. Prin urm are, deasupra fo sm it-ului, in m ijlocu l
sfintelor icoane, sunt chipuri ale M ântuitorulu i şi a le M a icii D om ­
nului, care arată că ei locuiesc şi in cer şi prin tre o a m e n i.''2
Aşa cum vom vedea m ai departe, acest sim b o lism îşi g ă se şte cea
mai clară şi mai deplină dezvoltare în iconostasul care s-a d e z v o l­
tat mai târziu din cancellum . Cu toate că, pe de o p arte, e ste ca un
paravan care separă lum ea divină de cea um ană, icon o stasu l un eş­
te în acelaşi tim p cele două lum i într-un în treg, în tr-o rep rezen tare
care reflectă o stare a universului unde se d ep ăşeşte o ric e sep araţie,
unde se realizează îm păcarea făpturii cu D um nezeu şi o îm p ăcare
a făpturii cu sine însăşi. A şezat la hotarul d in tre d iv in şi om en esc,
el revelează prin im agini, cât se poate de d ep lin , că ile că tre această
reconciliere.
1 Carie despre Casa Iui Dumnezeii, c. 12. Acest simbolism se regăseşte în in­
terpretările apostolice despre biserică şi templul lui Dumnezeu şi reprezintă
o dezvoltare a lor de către Sfinţii Părinţi. Astfel, Sfântul Apostol Pavel spune:
„Trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos" (I Cor. 6,15); „Biserica este
trupul lui Hristos" (Efes 1,23) (vezi şi I Cor. 6 ,1 9 ;Col. 1,18)... Sfântul Apos­
tol Petru aseamănă Biserica cu o casă zidită de mâini omeneşti, spunând: „Şi
voi înşivă, ca pietre vii, zidifi-vă drept casă duhovnicească" (I Pt. 2 ,5 ). Aceas­
ta se referă direct la perspectiva casei zidite de mâini omeneşti, ca imagine a
Bisericii nezidite de mâini omeneşti.
2 V. Yakovlev, op. cil.
92
Ico n o stasu l p ortab il rep rod u s aici ( l ’l. 74), co m p u s din u n ei
sp rcz t’c c secţiu n i, oslo atribuit m ijlocu lu i secolu lu i al XVI Ion1. liste
un e x e m p lu d e co m p o z iţie clasică d e icon o stas o rto d o x . A slfel de
ic o n o sta se s e fo lo seau p en tru ru găciu n i in c a sc p articu lare si de
a se m e n e a , d a to rită d im en siu n ii lor m ici. m ai ales atu n ci cuiul suni
strâ n se (5 6 cm în ălţim e, 196 cm lu n g im e), p u teau li lu ate in cala
to n i sau în cam p an ii. D iferenţa d in tre acesta şi ico n o sta sele b ise ­
ricii co n stă în faptul că nu are partea d e jo s aleatoria din icoan e ale
sfin ţilo r locali şi din cele trei uşi: u şile cen trale, care dau in aliar,
aşn -n u m itele uşi îm p ărăteşti, uşa d e n ord, care d u ce câlro prosco-
m idiar, şi cea su d ică, sp re d iacon icon . O b işn u itu l registru su|'erior
lip seşte şi el - acela al protopărin|ilor, reprezentând biserica mi|iu
lă a V ech iu lu i T estam en t, d e la A d am până la legea lui M oise, prm -
tr-o serie d e P atriarh i ai V echiului te sta m en t, care prefigu rează Iti
serica N o u lu i T estam en t. S u b acesta, a lcătu in d registrul su p erio r al
ico n o sta su lu i n ostru , se află registrul l ’rorocilor. Iii constă în repre­
zen tări a le profeţilor Vechiului 'testam en t, cu sulu ri desfăşu rate in
m âin i, pe care su n t scrise texte din profeţiile lor cu privire la în tru­
p area D om n u lu i. D e aceea în centrul acestu i şir se află icoana Maicii
D om n ulu i a întrupării (a Sem n u lu i)2 (vezi analiza icoanei la p. 107)
- icoan a în tru p ă rii, ca îm p lin ire a p rofeţiilor lor. Spre d eoseb iri1 de
re g istrele in ferio are ale icon ostasu lu i n ostru , unde diferenţa de
m işcare a fig u rilo r in d iv id u ale se p oate rem arca doar observăn-
d u -le cu a te n ţie, aici atitu d in ile p ro feţilo r sunt foarte variate. în
ciu d a orien tării g en erale către cen tru , fiecare figură are propria sa
m işcare, p rop riu l gest. Fiecare p roroceşte în felul său, ţinând filac-
terul în tr-u n fel al lui, A cest registru rep rezin tă, de la M oise la I Iris-
tos, B iserica V echiului T estam en t, care a fost o „p refig u rare" (P atri­
arh u l G h e rm a n ) şi o p regătire pentru b iserica N oului T estam ent. In
acelaşi tim p , registrul P rofeţilor îm p reu n ă cu registrul protopă-
rin ţilo r în fă ţişe a z ă străm oşii după trup ai D om nului. A stfel, icoana
din c en tru , a în tru p ării D om n ulu i, arată legătura directă d in tre Ve­
ch iu l şi N o u l T estam en t.
O rd in e a P ro feţilo r este aici u rm ătoarea: în dreapta icoanei M ai­
cii D o m n u lu i (în stânga p riv itoru lu i) su n t Profeţii D avid, Zaharia 12
1 P. Muratov, Treizeci şi cinci de artişti ai Bisericii primare ruse, l’aris, 1931, p. 71.
2 Vezi Isaia 7,11-14.
93
 (tatăl Sfân tu lu i loan B otezătorul), M o ise, S o m n ii, N a n n i, D om il şi
A vacu m ; în stân ga cen tru lui (la dreap ta p riv ito ru lu i) su n t Profeţii
So lo m o n , lezech iel, A gheu, JJie, M aleoln, E h sei şi / o h .in o .
U rm ătorul registru al icon ostasului este acela ol „ p râ/ m c.irelor .
A cesta este alcătuit dintr-o serie de icoane re p rezen tân d e v e n im e n ­
te ale N oului Testam ent, care se sărb ăto resc în B iserică cu o so lem ­
n itate deosebită, fiind etapele p rin cip ale ale lu cră m P ron iei d iv in e
în lum e, adică ale creşterii revelaţiei. R evelaţia e ste în cep u tu l „slu ­
jirii pe care o a v e m ", adică îm plinirea a ceea ce a tost p re fig u ra t şi
prevestit în registrele sup erioare A ceste zile sfin te ex p rim a totali­
tatea învăfăturii Bisericii; ele su n t „perlele d o g m e lo r d u m n e z e ­
ieşti", după cum le n u m eşte Patriarhul G h erm an . In icon o stasele
bisericeşti, acest registru este, de o bicei, co m p u s din ico a n e ale în ­
vierii lui H ristos şi ale celor d o u ăsp rezece p ra z n ice îm p ărăteşti:
şase ale D om nului - N aşterea, în tâm p in area D o m n u lu i, Ep ifania
(Botezul Domnului), Schim barea la Fa{ă, Intrarea fn Ieru salim , în ă l­
ţarea - , patru ale Sfintei Fecioare - N aşterea, Intrarea in Biserică,
Buna Vestire, A dorm irea M aicii D om nulu i - , C in ciz ecim ea şi în ă l­
ţarea Sfintei C ruci, aranjate conform desfăşu rării an u lu i b isericesc.
A colo unde este spafiu, ca în icon ostasul reprodu s aici (PI. 74), se
adaugă icoane ale alto r zile de sărb ăto are m ai p u fin im p o rtan te,
precum şi icoana Răstignirii, în iconostasul nostru , a ra n ja m en tu l
icoanelor M arilor Sărbători nu co resp u n d e ciclu lu i b isericesc. El
este urm ătorul (de la stânga Ia dreapta): N aşterea M aicii D o m n u ­
lui, Intrarea M aicii D om nului în Biserică, Buna Vestire, B o tezu l, în ­
tâm pinarea D om nului, Intrarea în Ieru salim , M iro n o siţele la M or­
m ânt, R ăstignirea, Pogorârea la iad, în vierea lui Lazâr, N aşterea lui
Hristos, Schim barea Ia Fată, în ălţarea, în ălţarea S fin te i C ru ci,
Adorm irea M aicii D om nului, Sfânta Treim e. S e m n ifica ţia şi co n ţi­
nutul icoanelor acestor sfinte sărbători vor fi a n a liz a te în altă p arte
(vezi paginile 157-233).
Urm ătorul registru al iconostasului se n u m eşte „ C in u l". E s te o
D eisis dezvoltată - tripticul vechiulu i can cellu m . C u v â n tu l D eisis
(dri/yip) înseam nă rugăciune, în acest caz, starea în ru g ă c iu n e a
M aicii D om nului şi a Sfântului loan Bo tezăto ru l d in ain tea M â n tu ­
itorului. M aica Domnului stă întotdeauna la dreapta Sa, d u p ă cu ­
vintele p s a lm u lu i: „Stătut-a îm părăteasa de-a dreapta T a" (Ps. 4 4 ,9 ).
94
C u v â n tu l „ C in " în seam n ă ord ine. A ceastă „ord in e" s-a născut ala
tu rân d M aicii D om n u lu i şi Sfântu lu i loan Bole/ âtonil, care stau in
ru g ă c iu n e d in ain tea lui H ristos, pe m em bru d iferitelo r cete d i­
stin ti cere şti şi p ăm ân teşti îngeri, apostoli, ierarhi şi a lţii1
O rd in e a d isp u n erii lor in icon ostasul reprodu s este urnialoarea
in stâ n g a S fin te i Fecioare - A rh an gh elul M ili.nl, A postolul l ’elru
S fân tu l V osile cel M are, Sfântul loan I Irisostom , Sfântul /.osuua si
S fâ n tu l M are M u cen ic G h co rg h c; în dreapta Sfântu lu i luau Bote­
zătoru l - A rh an g h elu l G av riil, A postolul l ’a v o 1, S lan in i (In g o ile
T eo lo g u l, S fâ n tu l N icolae, Sfân tu l Sav a, S lân lu l M are M ucenii
D im itric.
D isp u şi in tr-o su ccesiu n e strictă şi ord onată, sfinţii reprezentaţi
aici se u n esc intr-o sin gură m işcare com u nă - avântul lor in rugă
c itin e c ă tre D om n u l, C a re stă p e tronul Său Prin această m işcare
ritm ică îl atrag p e p riv ito r în procesiu nea lor solem nă Proporţiile
în făţişării lor u şo r alu n gite, p line de concen trare adâncă, Ic conferă
o eleg an ţă şi o d elicateţe d eosebită. I.iniile arm on ioase form ează s i­
lu ete ascu ţite, ap lecate, de parcă ar fi m işcate de vînt, liber şi uşor
c ătre cen tru .
„ C in u l" exp rim ă rezultatul în trupării d u m nezeieşti, îm plinirea
B isericii N ou lu i T estam ent. A cesta este centrul Iconostasului. în fă­
ţişarea sfin ţilo r reprezentaţi individual aici nu exprim ă slujirea lor
p ă m â n tea scă , d eşi îm b răcăm intea şi în suşirile lor o arata. Cee.i er­
s e re p rezin tă aici e ste cu lm in a rea fiecărui tip de slujiri-, a fiecărei
căi lu ate în p a r t e - o stare în ru găciune dinaintea tronului lui D um ­
n ezeu . O rd in e a ritm ică exterioară a ch ip u rilor exprim ă ordinea lă­
u n trică. E ste im aginea dobân d irii ordinii n orm ale a universului,
1 Icoanele cu mai multe figuri au existat chiar şi in Bizanţ. Astfel, in elugiul
adus de Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului Sfântului Chir şl Sfântului
loan (scris în a doua jumătate a secolului al Vll-lca şi citat la Sinodul al
VU-lea Ecumenic) citim „Am văzut o icoană mare şi minunată in care iu mij
loc erau zugrăviţi în culori Hristos şi Maica Sa, Doamna noastră, Sfânta Fe­
cioară Maria în stânga; în dreapta era Sfântul loan Botezătorul, înaintemer-
gătorul Mântuitorului [...] Erau aici zugrăviţi şi unii dintre marii însoţitori ai
Apostolilor, proroci şi sfinţi din ceata mucenicilor. Printre ei erau, cu precă­
dere, aceşti Sfinţi Martiri Chir şi loan." .Scopul unor astfel de icoane şi locul
unde erau ele aşezate nu se cunoasc.
95
 ord inii vieţii ce va să vină, unde D um nezeu este „to ate în lo ti"
(I Cor. 1 5 ,2 8 ), este contem plarea Slavei d u m n ezeieşti. A ceastă g ân ­
dire se reflectă aici, în icoana M ântuitorului în suşi. El e ste înfăţişat
stând pe tronul Său, cu atributele Slavei d u m n ezeieşti, m an dorla in­
tersectată de raze izvorând din El, înconjurată d e p u te rile cereşti,
cu sim bolurile Evangheliştilor în colturi. M an dorla e ste a şezată in­
tre două pătrate care form ează o stea o cto go n ală, sim b o lu l zilei a
opta - viaţa viitoare1. Acest tip iconografic al M ân tu ito ru lu i nu este
altul decât acela al desfăşurării viziunii p ro fetice a sla v ei D o m n u ­
lui. „Domnul a îm părăţit; întru podoabă s-a îm b răcat ( ...) pentru
că a întărit lum ea, care nu se va clă ti" (Ps. 92, 1). R ep rez en tarea ico­
nografică mai are şi alte aspecte: în cen tru l icoan ei ju d e c ă ţii de
Apoi este de obicei aşezat o Deists cu acest tip ico n o g ra fic sp ecial al
lui H ristos-Judecător Care vin e întru slavă. O astfel d e co n cep ţie a
Judecăţii de Apoi este prezentă şi aici, în „C in ". Privit a stfel, „C i­
nul", în întregim ea lui, exprim ă m ijlocirea prin ru g ă ciu n e a Bise­
ricii lui Hristos pentru păcatele lum ii. Mai m ult, această icon o g ra­
fie îl reprezintă pe M ântuitorul, în centrul „C in u lu i", C ap al Biseri­
cii şi Răscum părător Care Se jertfeşte pentru p ă ca tele oam en ilor.
De aceea în icoana noastră ţine Evanghelia desch isă la textu l: „Ve­
niţi la M ine toţi cei osteniţi şi îm povăraţi şi Eu vă voi o d ih n i pre
vo i" (Mt. 11, 28) - prim indu-i pe toţi cei care vin la El, căci El este
iubirea desăvârşită12.
Registrul inferior al unui icon ostas bisericesc p o a te avea ca ra c­
ter local şi ocazional. A ici (PI. 1) este reprezentat prin p a rtea sa cen ­
trală, uşile îm părăteşti, care au d e o p a r t e şi d e cea la ltă d o u ă icoan e
mari, de obicei pe aceea a M ântuitorului şi, la d reap ta Sa (în stâ n ­
ga privitorului), icoana M aicii D om nului cu P run cul. U n eo ri icoa­
na M ântuitorului este înlocuită cu icoana h ra m u lu i b iseric ii re sp ec­
tive. Mai departe, pe uşile din nord şi din su d , su n t p ic ta ţi cei doi
Arhangheli, Mihail şi G avriil, sau sfinţi d ia co n i, ca slu jito ri în să­
vârşirea Tainei. Dacă mai răm âne spaţiu, se co m p le tea z ă cu alte
icoane. Acest registru şi-a păstrat vechea d en u m ire: re g istru l în c h i­
1 Vezi p. 206.
2 Textul evanghelic este de obicei ales după nevoia celor cărora le este des­
tinat şi după aspectul iconografiei Mântuitorului, care trebuie subliniat în
anumite situaţii.
% 97
n ării. S e n u m e şte aşa pen tru că icoan ele Siiiuxuruliu sau ale unei
zile d e să rb ă to a re , care erau aşezate a ici, ţie can cellim i, se scoteau
şi se a şe z a u p e am v o n , pen tru în chin ări'. S e p are eă această d enii
m ire s-a p ă stra t p en tru ca icoan ele, cu p rileju l sărb ătorilor, iu i erau
aşez a te fo arte sus şi astici erau ob iectu l unei în chin ,în si al unei
v e n e rări m ai ap ro p iate şi mai d irecte Su n t săru tate, se ard lu m â­
nări d in a in te a lor etc. i a ele se pot referi cu d eoseb ire cu v in tele
S fân tu lu i Sim eo n al T esalonicu lu i, că „se sălăşlu iesc alat in cer, cât
şi p rin tre o a m e n i". A cestui registru ii lipseşte aran jam en tu l rifinii
strict al a lto r registre şi este ad esea c h iar asim etric. Icoan ele care il
co m p u n su n t, in g en eral, foarte v ariate şi d epind d e cerin ţele loculi-
şi d e c a ra cteru l b isericii respectiv e
UŞII.R ÎMI’ĂRÂTESTI
U şile îm p ă ră teşti au existat, se pare, d e pe vrem ea prim elor ico­
n o stase. Ele erau a lcătu ite din tr-o uşă du b lă, cu partea sup erioară
scu lp tată, fixată pe stâlpi de lem n. D upă cum m ărturisesc scriitorii
b ise ric e şti, u şile îm p ărăteşti erau d ecorate cu icoane încă din cele
m ai vech i tim p u ri1. A şezarea lor o b işn u ită, la fel ca la uşile repro­
d u se aici (PI. 2), este urm ătoarea: în partea de sus Buna Vestire, cu
M aica D o m n u lu i în p artea dreaptă a privitoru lui şi A rhanghelul
G av riil în stân g a. Mai jo s sun t cei patru E van ghelişti, câte doi pe
fiecare b a ta n tă : sub A rh an gh elu l G av riil, Sfântul loan şi Sfântul
L u ca; su b M aica D om n u lu i, Sfântul M atei şi Sfântul M arcii. I’e fie­
ca re p a rte , p e stâlp ii de lem n pe care su n t prinse b atan tele, su n t re­
p rezen taţi S fin ţi Părinţi alcătu itori de L iturghii (PI 1).
U şile îm p ă ră teşti su n t intrarea în Sfân ta Sfin te lor - altaru l; n u ­
m ai cleru l p o ate intra prin ele şi n um ai în an u m ite m om en te, după
cu m c e re serv iciu l d ivin. în acord cu sim b o lism u l altaru lu i, ele re­
p re zin tă in trarea în Îm părăţia lui D u m nezeu . De aceea pe ele sunt
1 E. Filimonov, Probleme legate de forma iniţială a iconostasului in bisericile
ruseşti, Moscova, 1859 (în Ib. rusă).
reprezentaţi vestitorii acestei Îm p ărăţii - E v a n g h eliştii si, deasupra
lor, Buna Vestire, ca personificare a v e stim p e care o p ro clam a ei.
Im ediat deasupra uşilor îm p ărăteşti, pe un p an ou in tro d u s în
spaţiul decupat pentru partea lor su p erio ară, se a fla icoan a Cinei
celei de Taină - îm părtăşirea A postolilor. A ceastă icoan ă rep rezin ­
tă versiunea liturgică a tem ei C in ei celei de Taină ca re, lu ată ca epi­
sod istoric din viaţa M ântuitorului si ca m o m en t al in stitu irii 'tainei
Euharistiei, este aşezată d e obicei in registrul p ră z n icarelo r, dacă
mai răm âne sp a ţiu 1. Ierna îm părtăşirii A p o sto lilo r su b lin ia z ă si in­
dividualizează slujirea sacerdotală a lui H ristos, ex p rim ată aici ca
lucrare preoţească directă a Sa. Irăsătura ca ra cteristică a acestei
icoane este aceea că în ea se repetă, in esenţă, acelaşi gest (ve/i l ’l.
2); în felul acesta apar cele două elem en te ale îm p ă rtă şirii, o b lig a­
torii în Biserica O rtodoxă. De o parte, sase A postoli se p re g ăte sc să
se îm părtăşească cu pâine, după cuvin tele D om nulu i „L u aţi, m ân­
caţi; acesta este Trupul M eu " (PI. 24a). De cealaltă p a rte (PI. 24b),
ceilalţi şase se apropie de potir, după cu v in tele: „Beţi d in tru acesta
toţi. Că acesta este Sângele M eu, al Legii celei n o i" (M t. 2b, 26-28).
Această Sfântă Taină, reprezentată im ed iat deasupra lo cu lu i unde
se îm părtăşesc credincioşii, se p erpetuează astfel, fiin d oferită
m em brilor Bisericii de către urm aşii A postolilor, u n in d u -i unii cu
alţii şi înălţându-i către H ristos, făcându-i părtaşi ai T rup ului Său
şi ai D um nezeirii Sale, după cum spu ne Sfântul Ioan D am asch in e
Acestea sunt, pe scurt, sem nificaţia şi co n ţin u tu l d ife rite lo r re­
gistre ale iconostasului ortodox clasic. La baza d ezvoltării sale (creş­
terea num ărului şi distribuirea icoan elor) stă n ecesita tea absoluta
de a înţelege dogm a creştină. De aceea rolu l pe care îl avea cancel-
lum-ul nu num ai că s-a păstrat, d ar a căp ătat o sem n ifica ţie pe care
nu o avea înainte. Separând altarul d e n ao s (d ivinu l d e u m a n ), ico­
nostasul, ca şi vechiul cancellum , arată d iferen ţa lo r iera rh ică , im - 12
1 Iconografia acestor icoane este cunoscută încă din secolul al Vl-lea (vezi
Evangheliarul Rossano, de origine alexandrină, şi discul găsit lângă Antiohia
in 1911). Ele au înlocuit imaginile jertfei lui Avraam, a lui Abel şi a altor pro­
totipuri ale jertfei Noului Testament şi imaginile încă şi mai vechi ale peştilor,
pâinilor etc.
2 Credinţa Ortodoxă, Cartea a IV-a, c. 13, „Despre preacuratele şi sfintele
Taine ale Domnului", P.G. 94, col. 1144.
98
p o rtan ta şi se m n ilie a lia Tăinui caro su săvârşuşlu in s,mutilar. Arala,
in auulaşi tim p , legătu ra dintru cule dou ă lum i, uuruasua şi p.un.m -
tuasuă, şi re v elează în registru p lastic această legătu ră, înfăţişând
in tr-o fo rm ă co n cisa , p e un sin g u r plan, c h ia r in l.i|.i o ch ilo r adu
n ării, c ă ile d o îm p ă ca re d in tre D u m nezeu şi om , scopul si urm ările
jertfei ră sc u m p ă ră to a re a lui H ristos, p ogorârea lui D um ne/eii şi
în ălţarea o m u lu i. I’e d iferite registre, în tr-o ord in e arm on ioasă şi
in tr-o su c c e siu n e strictă, ni se d ezv ălu ie voia d u m n ezeiasca. I )e la
D u m n ezeu la o m , d e su s in jos vine raza revelaţiei d ivine: lrep l.il,
prin p reg ătirea V echiului T estam ent, prin cele p refigu rale de pairi
arili şi p re v estite d e profeţi spre seria praznicelor, plinirea celor
p en tru care se pregătea Vechiul T estam ent, iar prin acest registru
sp re îm p lin irea viitoare a voii Sale - im aginea îm părăţiei lui I dum­
n ezeu , „ C in u l". Su b acesta se petrece com u n iu n ea directă a lui
D u m n ezeu cu om u l. C ăile în ălţării om u lu i acestea sunt. Iile por­
n esc d e jo s în su s. P rim in d p rop ov ăd u irea E vangheliei şi co m u n i­
unea prin ru g ăciu n e, prin unirea voin ţei om ului cu voia lui D um ­
n ezeu (su b a c e st asp ect, icoana Bunei Vesliri reprezintă iconografia
un irii a rm o n io a se a c e lo r d ou ă v o in ţe )1 şi, in sfârşit, prin com uni
unea în T aina E u h aristiei, om u l îşi realizează înălţarea sa către
„ C in ", ad ică in tră în unitatea sob orn icească a Bisericii, d evin e „ace­
laşi tr u p " cu H risto s (Efes. 3, 6). Sim b olu l exterior al acestei unităţi
în slu jb a relig ioasă este, p rin tre altele, gestul sim b o lic al tăm âierii
P reotu l sa u d iacon u l căd eşte m ai în tâi în faţa icoan elor şi apoi in
faţa a d u n ă rii, cin stin d astfel chip u l lui D um nezeu din om şi unind
în tr-u n sin g u r gest sfinţii reprezentaţi în icoan e şi ad u narea - B ise­
rica cerească şi cea p ăm ân tească.
E x tin d erea icon ostasu lu i, care s-a în ch eiat în secolu l al X V I-lea,
s-a re alizat în R usia, în sp ecial în p erioada celei m ai în a lte în floriri
a sfin ţen iei şi a p ictu rii d e icoan e din secolele al X lV -lea şi al
X V -lea. D e aceea ad ân cim ea pătru n d erii în în ţelesu l şi în sem n ifi­
caţia icoan ei, atât d e caracteristică acestei perioade, se reflectă în
fo rm a şi în con ţin u tu rile icon ostasului clasic.
F ăcân d o paralelă în tre sfin ţen ie şi icon ografie, se p oate sp u n e că
p ictu ra d e icoan e este exp resia exterioară şi pu nctu l cu lm in an t al
celei m ai în a lte p erio ad e a sfin ţeniei ruse.
r Vezi analiza icoanei Bunei Vestiri, p. 183.
99
 Iconostasul reprodus aici (PI. 74), rep rezen tân d u n u l d in tre colo
mai cunoscute iconostase portabile, este încă in su ficien t p en tru a ne
forma o idee despre iconostasul b isericesc clasic, in c iu d a tuturor
explicaţiilor şi descrierilor. Trebuie am intit ca d im e n siu n ile loacâ im
rol foarte im portant. Astfel, dacă m ărim figu rile „ C in u lu i" la trei
metri şi ne im aginăm restul păstrând p rop orţiile ne p u tem tace o
idee, de exemplu, despre ansam blul im presionant din creaţia la care
a luat parte Sfântul Andrei (Rubliov), in 1408, la V ladim ir.
Icoanele llt H ristos
„Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, N ă scă to a re d e Dum ­
nezeu, S-a cuprins intrupându-Se: şi chipul cel intm at, la ch ip u l cel
dintâi întorcându-I, cu dum nezeiasca podoabă l-a a m esteca t. Deci,
mărturisind m ântuirea, îl închipuim cu fapta şi cu cu v â n tu l
A cest Condac cântat la Dum inica O rtod oxiei (p rim a dum inică
din Postul M are), când Biserica sărbătoreşte b iru in ţa sfintelor
icoane şi totodată trium ful dogm ei Întrupării, c o n tin e im p licit în­
treaga doctrină a ceea ce este „C h ip u l", prin excelen ţă.
„Chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, m ai întâi n ă scu t d e câ t toa­
tă făptura" (Coloseni 1, 15), ipostasul I.og os-u lu i, este o „m ărtu ri­
sire scurtă şi limpede a firii T a tă lu i"1. O m ul, creat d u p ă ch ip u l şi
asemănarea lui Dumnezeu, a avu t atunci ca A rh etip p e C u vân tu l
dum nezeiesc12.
De aceea întruparea Fiului reînnoieşte chipu l ca re şi-a pierdut
asemănarea din cauza păcatului om ului3: nu este d o a r o teofanie
desăvârşită, ci şi desăvârşirea O m ului, la care p rim u l A d am nu a
putut ajunge Icoana lui Hristos, D um nezeu şi O m , e s te exp resia
plastică a dogmei de la C alcedon, pentru că ea rep rezin tă P ersoana
divină întrupată, Fiul lui D um nezeu, Care S-a fă c u t F iu l O m u lu i,
1 Sf. Grigorie de Nazianz, Or. XXX, sec. 20, P.C. 36, col. 129A.
2 Sf. Atanasie, împotriva păgânilor, 1 ,2, P.C. 25, col. 5C-8A.
1 Idem, Despre Întrupare, 14, P.G. 25, col. 120CD, Trad. eng. St Vladimir's
Seminary Press, 1977.
100
L
„ co n su b stan ţial cu T atăl" prin d u m n ezeirea Sa si „consu hslan ti.il
cu n o i" prin u m an itatea Sa.
D acă H ristos, „al d oilea A d am " (I Cor. 15. 45), S-a aralat ca Ar
h etip al „p rim u lu i o m ", pe d e altă parte, in icon om i.i Sa rascu nipa
râto are, a luat asup ra Sa asem ăn area firii u m an e ca/tile, care este
„n ea so m a n a re" su b aspectul „R o b u lu i", al „O m u lu i d u re rilo r" (Is.
53, 3). A sttel, in vrem e ce răm ân e „C hipul cel a d e v ă ru l", I Irislos a
unit d o u a a sp e cte in tim pul vieţii Sali' p ăm ân teşti: pe acela al
slâv itei asem ăn ări şi pe cel al n easem ăn ării c h e n o lic e „chip al Im
D u m n e z eu " şi „chip de rob" (Fii. 2, (>-7), p rim u l liind a sc u n s o c h i­
lor străin i prin cel de-ai doilea in ain te d e Patim a Sa c h ia r şi cei mai
ap rop iaţi u cen ici aveau să-l vad ă pe I In sto s d o ar o sin gu ra data in
ch ip u l slă v it al um an ităţii S a le în d u m n ezeite: p e M un tele lâb or
B iserica, v ă z â n d u -l. pe I Iristo s cu ochii cred in ţei stato rn ice, il va
în făţişa în to td eau n a în cân tările ei liturgice şi în icoan ele ei pe
D u m n e zeu l-O m p ăslrân d u -Si m areţia ch iar şi în keno/.a l ui
M a N D Y I.IO N - IC O A N A N K FĂ C U TĂ Dl- M ÂN Ă
Icoan a „n efăcu tă de m â n ă " (rix etfiom rfip m c) sau „M an dyliun "
(fttxvótp .to v ), cu n o scu tă în A pu s sub n um ele d e „Sfânta Fată", o c u ­
pă locul cen tra l p rin tre icoan ele lui I Irislos. Expresia „acheiropoie-
to s" îşi p rim eşte ad evăratu l sen s în contextul scrip tu rislic (M c. 14,
58): ch ip u l „n efăcu t de m â n ă " este, m ai p resus de toate, C u vân tul
în tru p a t, C are „S-a a ră ta t" în „tem p lu l trupului S ă u " (In. 2, 21 ). I )e
atu n ci leg ea m o zaică, care interzicea chipu rile (leş. 20, 4), iu i a mai
a v u t sen s, iar icoan ele lui H ristos au deven it m ărturii in co n te sta­
b ile a le în tru p ă rii lui D u m nezeu . în loc de a crea du pă p ro p riile în ­
c lin a ţii, „cu m âna lo r", chipu l l)u m n ezeu lu i-O m , icon ografii tre­
b u ie să u rm ez e o trad iţie care îi leagă de „a ch e iro p o ieto s"-u l o rig i­
nar. A ceastă trad iţie a d ob ân d it o form ă legen d ară, la în ceputul
seco lu lu i al V -lea, în istoria lui A bgar, regele L’d e ssei, care se zice că
a v e a un p o rtret p icta t al lui H ristos. D upă versiu n ea bizantină,
ch ip u l d e la E d essa a r fi o în tip ârire a feţei M ân tu itoru lu i pe o bu
101
cată d e p ân ză p e care H ristos a pu s-o pe chipu l Său şi a trin u s-o N im bul cru cig e r se va regăsi în toate rep rezentările lui I iristos. I.i
m esa g eru lu i lui A b g a r1. te tele greceşti de pe cele trei braţe ale C rucii lorm ea/a N um ele di
A şadar, p rim ele icoan e ale lui H ristos, „ m a n d v lio ri'-u l şi cele vin, revelat lui M oise: dtiV Cel ce este, in lricoşu lom l N um e al Im
d ou ă reîntipăriri m iracu lo ase ale m and vlio n -u lu i pe că ră m izi - lah v c, n partin aiu l naturii div ine a lui 1 Iristos, N um ele prescurtat al
„k era m io n "-u l - , ar fi fost d o cu m en te „n efăcute de m â n ă '. d irecte lui lisu s I Iristos - IC XC (d easup ra, in icoana din l ’l. 2(>) d e sem ­
şi, ca să zicem aşa , dovezi m ateriale a le intru p ării C u v â n tu lu i. nează lpostn su l Ţiului în trupat. înscrierea N um elui pe loate icoa­
A ceste istorii legend are exp rim ă, în felul lor, un a d ev ăr d o g m atic: n ele lui H ristos, ale M aicii D om nului (/ip liti ) şi ale tuturor si ini dol­
icon ografia creştină - şi, m ai p resu s d e to ate, p o sib ilitatea re p re­ este o b lig a to rie
zentării lui H ristos - îşi a re fu nd am entul în faptul În tru p ării. Prin
urm are, arta sacră a icoan elor nu poate fi o creaţie arb itrară a a rtiş­ Icoanele reprezentând M andylion-ul trebuie să fi lost num eroase
tilor: aşa cum teologul se exp rim ă prin interm ediul gân d irii, tot aşa în Bizanţ începând cu secolul al V l-lea; şi aşa au devenii, mai ales
iconograful exp rim ă prin arta sa A devărul viu, „n etăcut de m â n ă ", după m utarea icoanei de la Edessa la C onslanlinopol (în 044). Totuşi
R evelaţia, pe care Biserica o are în Tradiţia ei. M a n d v lio n -u l e x ­
cele m ai b u n e icoane de acest tip pe care le avem astăzi se datorcaza
prim ă, m ai b ine decât orice altă sfântă icoan ă, prin cip iu l d o g m atic
artei ru seşti. Una d intre cele mai vechi este icoana de la Catedrala
al iconografiei. D e aceea Sinodul al VH-lea Ecu m enic (787) i-a a c o r­
A d orm irii M aicii D om nului din M oscova (secolul al XITIea), pictata
dat o atenţie specială12 şi, pentru a sărbători trium ful d e fin itiv al
în m anieră m onu m entală, care am inteşte de fresce1.
sfintelor icoane, această icoană a lui H ristos este venerată la să rb ă ­
Icoana noastră (PI. 25), pictată pe un steag, este lucrarea unui
toarea O rtodoxiei (vezi C ondacul de la pagina 100).
icon o g raf rus, m utat la Paris în jurul anului 1945. Tehnica m odei
M andvlion-ul n e arată d oar faţa lui H ristos, fără g ât sau um eri,
n ă, sim ţu l artistic al p ictoru lu i vrem urilor noastre au servit aici
încadrată de păr lung, căzând în b u cle de o parte şi d e alta. Barba
p en tru a exp rim a ceea ce nu este făcut de m ână om enească: în făţi­
este uneori sim plă, sfârşin d u -se în tr-u n pu nct, alteori d u b lă. T răsă­
şarea trad iţio n ală a lui H ristos aşa cum îl cu n oaşte Biserica
turile regulate ale feţei su n t redate schem atic: linia fru m oasă a
gurii nu are n im ic carnal; fo rm ele alu n gite şi fo arte d rep te a le n a­
sului, cu sprâncen ele arcuite, m o d el ce a m in teşte d e palm ier. E x­
presia gravă şi im pasibilă a acestei feţe a D u m n ez eu )u i-O m nu are
nim ic com un cu exp resia d etaşată, a tâ t d e d es în tâ ln ită în efig iile lisus H ristos Pantocrator
create de arta religioasă din O rien tu l în d ep ărtat. A ici e ste starea de
n epătim ire a naturii um ane, care exclu d e păcatu l, d a r ră m â n e d e s ­
T ip u l icon o g rafic al lui I iristos-P an tocrator (//«vroicpitnep, Atol-
chisă tuturor du rerilor lum ii căzute. O ch ii larg d e sch işi, în to rşi c ă ­
ţiito ru l) ex p rim ă , în trăsătu rile um ane ale Fiului în tru p ai, m ăreţia
tre privitor, au o privire atentă şi în tristată, care p a re să p ă tru n d ă
d u m n e z e ia scă a C reatoru lu i şi R ăscum părătorulu i C are stăp ân eşte
în adâncim ile conştiin ţelor fără să le co p leşească: H risto s n u a v e ­
d e stin e le lu m ii. P an tocratoru l stă pe tron, b inecu vân tân d cu mâna
nit în lum e ca să o ju d ece, ci ca să o m ântu iască (In. 3 ,1 7 ) . în n im ­
d rea p tă şi ţin ân d în m âna stângă un sul sau o carte. Aşa apare, de
bul care înconjoară capul lui H ristos este în scris sem n u l C ru cii.
e x e m p lu , în D eisis, u n d e M aica D om nului şi Sfântul loan Boteză­
1 Vezi relatarea bizantină a icoanei de la Edessa, greşit atribuită lui Con­
stantin l’orfirogenetul: P.G. 113, col. 428-454. Vezi legenda apuseană a Sfintei 1 De exemplu, Mandylion-ul de la Neredica, din aceeaşi epocă. O imagine
Veronica. a aceluiaşi tip, la A. Grabar, Mâiiluilorul Acheimpoielos de In Cak'drnlti din huni,
2 Mansi, col. concil. XIII, col. 189-192. Zographika, 3 (Seminarium Kondakovianum), Praga, 1930.

102 103
torul stau d e o parte şi d e alta a tro n u lu i1. Dar, fie că este re p rez e n ­
tat singur, fie în co n ju rat d e sfin ţi, tipu l lui H n sto s-P a n to c ra to r p o a­
te fi în totdeau na redus la o icoană b u st, în ca re tronu l n u a p a re (cu
excepţia reprezentărilor Ju d ecăţii de A poi, ca re Ì1 în fă ţişează pe
Pantocrator în totdeau na în în tregim e, a şezat p e tronu l sla v e i). Im a­
ginile gigantice ale P antocratoru lui, figu rat bust în m o z a icu rile şi
frescele cupolelor bizantine, au u n stil m o n u m en tal, p u n â n d in e v i­
denţă înfăţişarea cutrem urătoare a D o m n u lu i, Stăp ânu l u n iv e rsu ­
lui, Care va veni să ju dece viii şi m orţii. Totusi, în icoan ele aşezate
spre închinare, tipul lui H ristos-Pantocrator, deşi işi p ă strea ză ace­
eaşi m ăreţie, nu mai este deloc înfricoşător. Expresia gra v ă a fetei
este plină de dulceaţă; este D om nul plin de m ilostivire, C a re a v e­
nit să ia asupra Sa păcatele lum ii C artea din m âna stângă stă d e s­
chisă la cuvintele Evangheliei, care diferă de la o icoan ă la alta.
Icoana mare, reprodusă in PI. 26, atribuită sfârşitu lu i d e secol
XV, îl arată pe M ântuitorul ca îm p ărat al Slav ei, în co n ju ra t de p u ­
terile cereşti.
Aşezat pe un tron m ăreţ sculptat, M ân tuitorul b in e cu v ân te ază
cu mâna dreaptă, în tim p ce cu stìnga ţine E v an ghelia d e sch isă pe
genunchi, cu textul com pozit: „N u ju decaţi d u pă în fă ţişa re, ci ju d e ­
caţi judecată dreaptă. Căci cu ju d ecata cu care ju d e c a ţ i..." (In. 7 ,2 4 ;
Mt. 7 ,2 ). El este înconjurat de o m and orlă ovală şi de d o u ă p ătrate
curbate care form ează o stea octogonală - sim b o lu l v ea cu lu i viitor.
(O stea de form a aceasta, dar fără sim b o lu rile E v a n g h eliştilo r, se
întâlneşte şi în icoanele Sch im bării la Faţă, d e exem p lu în p ictu rile
din biserica K ovalevo de lângă N ovgorod, 1380, şi în m a n u scrisu l
grecesc îm podobit cu m iniaturi, de la Biblioteca N a ţio n ală d in P a­
ris, 1242, folio 92; se regăseşte şi în icoan ele d in seco lu l al X IV -lea.)
A id , prim ul pătrat înconjoară n um ai figu ra m a iestu o a să , fru m o s
aşezată, a Pantocratorului. A cest p ă tra t este în c h is în m a n d o rla
care conţine heruvim i, reprezentanţi ai lum ii în gerilo r, în c o n ju râ n d
tronul lui D um nezeu. în colţurile celui de al d o ilea p ă tra t, trasate
în afara m andorlei, sunt sim bolu rile E v a n g h eliştilo r ca re v e stesc
Evanghelia în cele patru colţuri ale lum ii. în stân ga p riv ito ru lu i,
deasupra, sim bolul Sfântului E vanghelist M atei - un o m ; d e d e -
1 V ezi „ ic o n o s ta s u l" , p . 9 4 -9 5 .
104
su b t, sim b o lu l Sfân tu lu i E vanghelist M arcii - leul. în dreapta este
un v u ltu r - sim b olu l Sfân tu lu i loan, si un vilei sim bolu l Slân lu
lui la ica (A p oc. 4, 6-8).
C reato ru l, „C are stă pe h eru vim i", are o m işcare pu ternica, dai
calm ă, iar m işcarea Sa parcă se transm ite lum ii civ aie, reflectau
d u -se în arip ile frem ătătoare ale heruvim ilor, in varietatea poziţiilor
lor şi în m işcarea an im alelo r spre colturile celui de al doilea pairul.
în cea d e a doua icoană reprodusă aici (rusească, secolul al
X V l-lea - PI. 27), H ristos poartă o îm b răcăm in te alb astru -înch is,
d ar tu n ica îi este rep rezentata prin tr-un veşm ânt slăvit, pentru că
este ţesu tă cu aur („ a s s is te "1). Părul bogat se revărsă în bucle pe
um ăru l stâ n g al lui llris to s . M âna d reaptă, strân să în sem n de b i­
n ecu v ân tare, în clin ă sp re E v an ghelie, pe care I Iristos o oleră ere
d in cioşilor, Ev an ghelia stă d esch isă la pasajul de la M atei ( I I , 28,
30): „Veniţi la M in e toţi cei osteniţi şi îm p ov ăraţi şi Eu vă voi odili
ni pe voi | ...j pentru ca jugul Meu este uşor," înscrisul şi crucea
n im b u lu i su n t şterse.
A treia icoan ă a P an tocratoru lu i reprodusă aici (PI. 3) este a co p e­
rită cu un c ad ru de em ail, care urm ează co n tu ru rile lui llristo s,
re p reze n tat bust. F.l b in ecu v ân tează şi ţine E van ghelia deschisă,
co n ţin â n d a celeaşi c u v in te pe care le-am n otat la icoana preceden ­
tă. A ici, re p reze n tarea lui H ristos este sim p lificată, m ai puţin lăcu i­
tă. T u n ica nu este ţesută cu au r şi, în gen eral, în făţişarea M ântuito­
ru lui e s te m ai p u ţin m aiestu oasă: icon ografu l a cău tat să exprim e,
m ai p re su s d e toate, m ilostivirea şi d u lceaţa D om n u lu i, accesibile
ru g ă c iu n ilo r o m u lu i
A ceastă icoan ă a fost execu tată în tr-u n atelier din R usia, în a
d o u a ju m ă ta te a seco lu lu i al X IX -lea. D eşi ap arţin e unei p erio ad e
d e ca d e n te , ea ră m â n e fid elă can on u lu i icon ografic, atât în c o n cep e­
rea lu i H risto s-P a n to cra to r, c â t şi în tehnică.
1 „Assiste" este un termen tehnic, explicat în „Tehnica icoanei", p. 83.
105
 I coanele M aicii D omnului
aici o p a rte d in p rin cip ale le tipuri.
Biserica i-a co n sa cra t M aicii D o m n u lu i un cu lt d e „su p ra v e n e ra-
re ", în ălţân d -o m a i presu s d e toţi sim ţii şi d e to ate iera rh iile cereşti
Locul Fecioarei celei alese este cen tral in istoria m ân tu irii. IX- tap i.
D um nezeiasca Pronie, respectând lib ertatea făpturilor, nu ar li p u ­
tut culm ina în întruparea Fiului lui D u m nezeu în ain te ca Sfânta
Fecioară să fi consim ţit ca „taina cea din veci ascu n să n e a m u rilo r"
(Coloseni 1, 26) să se îm p lin ească în ea, fă câ n d -o M aică a D o m n u ­
lui. De aceea spu ne Sfântu l loan D am asch in că „ n u m ele Wroroicoc
c e le m ai v e n e ra te icoan e ale M aicii D om n ulu i. A cest chip , care are
conţine în treaga istorie a icon om iei d iv in e in lu m e "1. D o g m a iiiari-
în m od c a ra c te ristic m âin ile rid icate, ap arţin e tipului M aicii Dom
ologică este conţinu tă în h ristologie: n im en i nu p o ate n ega Sfin tei
n u lu i O ra n ta , d ar cu H ristos pe pieptul ei. C estu l de rugăciune,
Fecioare calitatea d e M aică a D o m n ulu i, aşa cum dorea N estorie,
fără a prejudicia dogm a în trupării Ipo stasu lu i d iv in al Fiului ei Nu
firea om enească a lui H ristos, luată sep arat, ci însăşi P erso an a Fiu ­
lui lui D um nezeu S-a născut, după um an itatea Sa, din Fecioara
Maria - făptură pregătită de D uhul Sfânt să p rim ească în p â n tecele
ei pe C uvântul Tatălui venit în lum e.
N um ele M aicii D om nului exp rim ă o relaţie un ică, legată d e a
doua Persoană a Sfintei Treim i, relaţie d e m a tern ita te, în cred in ţată
unei persoane um an e prin alegere divină. A cest loc p re em in e n t în
iconom ia m ântuirii, acest rol u n ic în în tru p area lui D u m n ezeu nu
a răm as doar o fu ncţie instru m entală. „M aria, m am a lu i lisu s"
(Fapte 1 ,1 4 ) a actualizat relaţia unică ce o lega d e Fiul ei, m a n ifes-
tându-se în sfinţenia ei personală. D ar această sfin ţe n ie nu p o a te fi
alta decât „toată sfin ţe n ia ", p len itu dinea h arulu i co n ferit B isericii -
com plem entul slăvitei um anităţi a lui H ristos. N u m ai că în v rem e
ce Biserica aşteaptă încă venirea veacu lui ce va să fie. M a ica D o m ­
nului a trecut pragul veşnicei îm p ărăţii; şi, ca sin g u ra p erso an ă
um ană îndum nezeită - sem n al în d u m n ezeiţii fin ale a fă p tu rilo r - ,
ea stăpâneşte alături d e Fiul ei asup ra d e stin elo r lu m ii ce se d e s­
făşoară încă în timp.
Supravenerarea, care îi aparţine M aicii D o m n u lu i, n u se p oate
com para cu închinarea adusă sfin ţilor sau în gerilor. M u ltip le le as­
pecte ale slavei ei, care întrec tot ce îşi p o ate im agin a o m u l aici, jos,
1 Credmja ortodoxii, III, c. 12, P.G. 94, col. 1023 şi 1032.
1 06
,ui d at n a ştere unei m u ltitu d in i d e icoan e, d in tre care reprodu cem
M aica D om n ulu i a Î ntriii ’-Akii
( a S e m n u lui )
Ico an a M aicii D om n u lu i a în tru p ării (Z nnm onie) este p rintre
m âin ile rid icate, caracteristic C run tei, nu este sp ecific creştin. Se c u ­
n oştea şi in V echiul T estam en t, şi în vechea lum e greco-rom ană. S-a
răsp ân d it m ai ales în p aleocreştin ism , însă nu ca sim plu gest de ru­
g ăciu n e, ci ca p erson ificare a ru găciun ii în chip u l O rante!. A stfel de
im a g in i se în tâ ln esc în frescele d in cataco m b e şi pe fundul vaselor
sfin te g ă site acolo. A cestea d in urm ă au adesea un chip al Maicii
D o m n u lu i în ru g ăciu n e, cu inscrip ţia „M aria" sau „ M ara" (vechea
fo rm ă răsăritean ă a n u m elu i), care ap are la în cep u tu l secolului al
IV - lea. C ea m ai v ech e icoan ă cu n o scu tă a M aicii D om nulu i O ran ­
ta, cu lisu s Em an u el p e pieptul ei - Sem n u l n ostru - , datează lot
d in v e acu l al IV -lea. A ceastă icoan ă, cu dou ă m onogram e ale lui
H risto s d e o p arte şi d e alta, se află în catacom ba rom ană din „C i­
m itero M a g g io r e "'.
La fel ca şi chipu l solem n al M aicii D om nului O ranta (fără 1 Iris-
to s), această icoan ă a în tru p ării con stitu ie podoaba altarului în b i­
sericile o rto d o x e, fiind o revelare icon ografică a Bisericii p erso n ifi­
ca te d e M aica D om n u lu i care a cu p rin s în sin e pe D um nezeul Cel
n ecu p rin s. *V
-
1 După N.P, Kondakov (Iconografia Maicii Domnului, voi. 1), această frescă
pare a fi o copie a unei icoane răsăritene mai vechi a Maicii Domnului. O altă
icoană foarte veche a Semnului s-a găsit pe o ampulla adusă în secolul al
V- lea din Răsărit, iar acum se află într-un muzeu din Bologna (reprodusă de
Kondakov, ibidem).
107
 Icoanele M aicii D om nului a În tru p ării su n t d e d o u ă telu ri: in­
tr-u n ele H ristos este în făţişat în tr-o m a n d o rla ', in tr-a ltele, ca in
fresca d e la C im itero M aggiore, fără m an d o rla, aşa cu m in unele
icoan e M aica D om nului este reprezentată b u st, în tim p c e in altele,
în întregim e (de exem p lu , M aica D om nului O ran ta d e la Yaroşiav,
din secolele X H -X Iil, d in G a le n a Tretiakov). IV tu n d al, d e o parte
şi de alta a M aicii D om nului, su n t câteo d ată pictaţi sera fim i sau alţi
îngeri, care îi subliniază sem n ificaţia (ca in icoana rep ro d u să aici,
PI. 28), aceea că ea este mai presus d e îngeri, „mai cin stită d ecât h e­
ruvimii şi m ai m ărită fără d e asem ăn are d ecâ t sera fim ii".
Pe icon ostasele bisericilo r orto d o xe, care exp rim ă in v ă ţu ra d o g ­
matică a Bisericii, icoana M aicii D om nulu i, aşa cum am văzu l, este
de obicei aşezată în centrul registrului P rofeţilor - a şa-n u m ita M ai­
ca Dom nului a „C in ului" („o rd in e"), adică icoana cen tra lă a Bise­
ricii Vechiului T estam ent aflate în aştep tarea ră scu m p ă rării Aşa
cum se ştie, profeţiile V echiului T estam en t d esp re în tru p a rea d u m ­
nezeiască nu cu lm inează într-o rostire alego rică (aşa cu m su n t p ro­
feţiile lui Solom on, M oise, Iacov şi ale alto ra), ci cu p ro feţia clară şi
distinctă a lui Isaia care, pentru claritatea şi exa ctita tea p ro feţiilo r
sale, este num it „al cincilea E v a n g h e list" „Pentru aceasta D om nul
meu vă va da un sem n: lată, Fecioara va lua în p ân tece şi va n aşte
Fiu şi vor chem a num ele lui E m a n u e l" (Isaia 7, 14). Icoan a M aicii
Dom nului cu Pruncul Em anuel la sân u l ei este tocm ai Sem n u l
vestit de profet şi revelat lum ii prin îm p lin irea lui. D e aici v in e n u ­
m ele icoanei.
Sem nul este icoana în trupării d u m nezeieşti, a revelaţiei C elei de
a doua Persoane a Sfintei Treim i, arătarea Fiu lu i lu i D u m n e zeu în
1 Mandorla sau „gloria" luminoasă este una dintre cele mai clare şi mai
măreţe caracteristici iconografice ale Iui Hristos. Este un simbol în formă de
cerc sau oval care semnifică cerurile. Slava dumnezeiască, Lumina. O man­
dorla este alcătuită din mai multe, de obicei din trei, cercuri concentrice, cel
mai adesea în diferite nuanţe de albastru, străpunse de razele de lumină care
izvorăsc din Hristos. Mandorla este însuşirea trupului îndumnezeit al lui
Hristos, în icoanele care îl înfăţişează dincolo de planul pământesc al exis­
tenţei (la fel se poate spune despre veşmintele lui lucrate în aur). Ca însuşire
a lui Iisus-Emanuel, mandorla pune în evidenţă ideea Pruncului născut îna­
inte de veacuri. Mandorla se foloseşte şi pentru Maica Domnului atunci când
trebuie să reprezinte slava ei de dincolo de sfera pământească.
108
tirca Sa u m a n ă , p rim ită d e la M aica l tom n ului. I .a tvl va şi p in leţia
lui Isaia, icoan a M aicii I tom nului a în tru p am oslo o expresiv a pie
/.icurilor p ro fetice .ile în trupării. Este evident d e i e in unele iconos
tase (v ezi l’l 74) p rolelu l Isaia lipseşti'. Nu-i o o m isiu n e, ei aia ta o
în ţe le g ere d e o seb ii d e ad ân ca a sen su lu i si co n ţin u lu lu i icoanei
câta v rem e este prezent Sem n u l dat de D om nul, chipul p ro filu lu i
cu p rorocirea lui ar fi o repetare m utila.
S e p o ate sp o ite că aşa cum , după cu v in tele Sim itului Vnsile cel
M are, „cu v ân tu l ad evăru lu i |...| in iconom in D uhului |... |este a lat
d e scu rt şi d e co n cis, încât pu ţinu l în seam n ă n u i l l " 1, Iul aşa, icoana
M aicii D o m n u lu i a în tru p ării, in sim p litatea ei m aiestu oasa, este,
in c o n ţin u tu l ei, una din cele m ai adân ci şi m ai com p lexe icoan e ale
M aicii D om n u lu i. Icoana noastră are o particu laritate rara printre
icoan ele d e acest tip: nu num ai Em anuel este aici m lâţişal intr-o
m an d o rlo , ci şi M aica D om n ulu i. Cu alte cu v in te, alaiu ri de reve­
laţia slav ei d u m n e zeieşti a lui lisu s Em anuel este aici revelată şi
slav a M aicii Sale. în tru cât aşa cum firea Sa om en ească este n ed es­
p ărţită d e M aica Sa, tot aşa slava M aicii este n ed espărţită di' slava
P ru n cu lu i d u m n ezeiesc. în să m and orla M aicii D om n ulu i diferă de
cea a M ân tu ito ru lu i atât în cu loare, câl şi în absenţa cercului auriu.
A lb a stru -v erd e cu roz de ju r îm p reju r care trece în roşu, pare să fie
o ex p re sie vizu ală a cu v in telor A catistu lu i M aicii D om n ulu i, in
care ea-i cân tată d rept „căruţa ap rin să a C u v ân tu lu i" „D im i­
n ea ţa cea m ai lu m inoasă [ ...J care îl p oartă pe S o a re le -IIrislu s"
(L au d e, Irm o s 5; Lau d e, Irm os 3) şi aşa m ai d eparte. Sim bolism u l
c o m b in a ţie i a cesto r cu lori coresp u n d e, ev id en t, în tu n ecim ii nopţii
p ă c a tu lu i şi al n ecu n o aşterii, iar zorii zilei c e vin e coresp u n d re­
sta u ră rii lu m ii. A ceasta aru n că o lu m ină asu p ra sem n ificaţiei co s­
m ice a M a icii D o m n u lu i şi a rolu lu i ei în m ântuirea lum ii, p en tru
că e a „a în n o it în treag a lu m e în p ân tecele e i" (L aud e, Irm os 8 al ca­
n o n u lu i d e S â m b ă tă , glas 1).
T onu l re ce al ram ei care aco p eră m argin ea icoan ei, făcute din
a rg in t în v e ch it, şi au reo lele în cru sta te sp o resc ton ul general cald al
ic o a n ei ş i, a rm o n iz â n d u -se fru m o s cu cu lo rile, îi co n feră o în fă ţişa ­
re so le m n ă şi sărb ăto rească.
' Operele Sfântului nostru Părinte Vastle cel Mare, partea a IV-a, Cuvân­
tul al 3-lea, Moscova, 1892 (în Ib. rusă).
109
 M a ic a D o m n u lu i H o d ig h it r ia
(În d r u m â to a r ea ) da a n ilo r Săi tin eri. îm b răcat în him ation , ţesut eu aur, listi,sT 'm a-
Tipul iconografic al M aicii D om nulu i cu n o scu t su b n u m e le de
„H odighitria" (») 'O òriyifrpia) a avu t o serie d e p ro to tip u ri caro o
leagă de o venerabilă an tichitate Tradiţia b izan tin ă o p u n e po sea­
ma unei picturi o rigin ale a Sfântului Luca. C o n fo rm aceste i istorii,
se spune că M aica D om nului şi-a b in ecu v ân tat p o rtretu l zicând
„Binecuvântarea mea va răm âne m ereu asup ra a cestei ic o a n e ", că
Sfântul Luca a trim is „preaputernicului T eo til" Ia A n tio h ia p o rtre­
tul Maicii D om nului îm preună cu textul E v an gheliei sa le si că, spre
m ijlocul secolului al V-lea, această icoană a fost m u tată la C o n stan -
tinopol, prin grija îm părătesei Eu doxia, ca d ar p en tru so acra ei,
Pulheria1. Această istorie a fost larg acceptată în B izan ţ prin secolu l
al IX-lea, când num ele „ H o d ig h itria " a ap ăru t pen tru p rim a oară
pe pereţi. Nu se ştie d acă acest n um e vin e de la b iserica „ C o n d u că ­
torilor" (t(tiv 'Odr/ycA'), în care îm păraţii ob işnu iau să se ro ag e când
plecau din capitală în fruntea unei oştiri, sau dacă icoan a M aicii
Domnului, ca „în d ru m ătoare", a d at n u m ele bisericii re co n stru ite
de M ihail al IlI-lea (842-867). în o rice caz, la acea vrem e îi era deja
atribuit icoanei făcătoare d e m inuni m u ta te la V la h ern e un rol sp e ­
cial în destinele Im periului creştin. A ceastă co n cep ţie a c o n trib u it
la form area tipului iconografic, b izantin prin excelen ţă , c a re avea
să fie elaborat în secolul al IX-lea şi avea să p rim ea scă n u m e le de
H odighitria*2.
Prototipurile siriene ale H o d ighitriei, n u m ero a se deja în seco lu l
al VI-lea, ne-o înfăţişează p e M aica D o m n u lu i d rea p tă , ţin ân d
Pruncul înfăşat pe braţul ei drept. C o n cep ţia b iz a n tin ă a v e a să
transform e aceste icoane. în icoan ele H o d ig h itriei crea te în Bizan ţ,
lisus-Prunc apare întotdeauna aşezat p e braţu l stâ n g al M a icii Sale.
Pruncul nu mai este sugar: El este tipul lui Jisu s-E m a n u e l, P ru n cu l
■Conform unui pasaj al primei cărţi a compilaţiei istorice scrise de Teodor
Lectorul (în jurul anului 530), pasaj ce pare să fie o interpolare de mai târziu.
Vezi Dobschiitz, op. cil., I, p. 269', 186*, 188*.
2 N P. Kondakov, Iconografic Maicii Domnului, St. Petersburg 1914, volu­
mele I passim şi II, pp. 152-293.
110
„ Ilu m n e z e u C el m ai în ainte d e v e ci", plin d i1 în ţelep ciu ne, in viu
nuel tin e in m âna stângă un sul, în tim p ee eu dreapta bineeuvan
te ază; e s te redat Ironlal s i privind drept înaintea I i i i M aica I lom
o u lu i, d re a p tă şi m aiestu o asă, nu are nici o exp resie intim a ţaţă di'
l-iul ei: ea stă cu faţa c ătre p riv ito r sau , m ai d egrab ă, p rivirea ei este
în d rep tată p e d easu p ra cap u lu i lui E m an uel. M âna dreapta a I Io
d ig h itrie i, rid icată la piept, a r p u tea fi un gest d e ru găciu n e; dar,
m ai c u râ n d , e s te un gest d e p rezen tare: T h e o to k o s îl prezintă o a ­
m en ilo r p e Eiul lui D u m n ezeu , C are, prin ea, a venit în lum e. Sau.
iarăşi, e ste a titu d in ea S u v eran ei care îi prezintă l'iului ei p e cei cre­
d in c io şi, căro ra lisu s-E m an u el le răsp u n d e p rin lr-u n gest m aies­
tu os şi larg d e b in e cu v ân tare (1*1. 29).
Icoan a H o d ig h itriei creată în B izan ţ am in teşte de ord inea rituală
d e la p alatu l im p erial, care a tran sform at viaţa m onarhilor „por-
firo g e n e ţi" în tr-o serie d e cerem on ii oficiale , ascu n zân d o rice e x ­
p re sie a se n tim e n te lo r p erson ale, lăsând astfel să ap ară num ai c a ­
racteru l sa cru al d em n ităţii im p eriale. D ar în acelaşi tim p, această
d e taşare m aiestu o asă, străină d e o rice m an ifestare d e afecţiu n e
o m e n e a sc ă , a p arţin e a cel m ai m ult unei icoan e d o g m atice a M ater­
n ităţii d u m n e z eieşti - icoan ei M aicii D om n ulu i T h e o to k o s eu
lisu s-E m an u el.
T ip u l H o d ig h itriei a dat n aştere v arian telo r icon ografice care, o
dată ce au fo st co n sa cra te prin ap ariţia unei icoan e făcătoare de m i­
n u n i, au fo st rep ro d u se cu o nouă d enu m ire. Publicăm aici trei
ico a n e a le M aicii D om n u lu i „ H o d ig h itria ", v en erate in Rusia I le
su n t re p ro d u ceri ale icoan elo r făcătoare d e m inu ni d e la Sm olen sk ,
T ih v in şi K azan .
M aica D omnului din S molensk
„ H o d ig h itria " d in Sm o len sk (sărb ăto rită la 28 iulie) a fo st p ro b a­
bil ad u să în R u sia d e îm p ă ră tea sa A na a G recie i, so ţia S fân tu lu i
V lad im ir, sa u , c o n fo rm altei tra d iţii, d e către p rin ţesa b izantină cu
n i
acelaşi n u m e, care s-a căsăto rit cu V sev o lo d al C e rn ig o v u lu i în
1046. Se sp u n e că V lad im ir M o n o m ah u l a a şez a t a cea stă icoan a in
cated rala d in Sm olen sk în 1101. N ici una d in tre rep ro d u ceri, dintre
care m ai m ulte sunt venerate ca icoan e făcăto are d e m in u n i, nu
este m ai vech e d e secolul al X lV -lea, d u pă N. K o n d a k o v 1.
M aica D om nului din Sm o len sk e ste o icoan ă ru sească c e se asea­
m ănă cel m ai m ult tipului clasic al H o d ig hitriei b iz a n tin e; aceeaşi
atitudine m aiestuoasă a N ăscătoarei de D u m n ezeu şi a P runcu-
lui-Em anuel, aceleaşi gesturi so lem n e pe ca re le-am o b se rv a t mai
sus. Icoana reprodusă aici (PI. 30) este o lu crare fru m o a sa a seco­
lului al X V l-lea (108 x 82 cm ). C ap u l fru m o s al M aicii D o m n u lu i,
aşezat pe gâtul alungit şi graţios, este aco p erit cu im iforton-ui îm ­
podobit cu trei steluţe, deasupra cap u lu i şi p e u m eri. A cest sim bol
al pururea fecioriei (ă e u m p D e v eia ) - înainte, in tim pul şi d u p ă n aş­
tere - apare în toate icoanele M aieu D o m n ulu i. E ste o d ezv oltare
decorativă a celor trei cruci care îm p o d o besc, in icoan e m ai vech i,
m aforionul Fecioarei. Veşm ântul lui Em anuel ii aco p eră în în treg i­
me trupul şi este ţesut cu aur. M aica D o m n ulu i, pictată b u st, tre­
buie să răm ână în picioare, pentru că Fiu l ei nu îi stă pe g e n u n ch i;
ea îl ţine sus şi drept, p e m âna stângă, în tr-o a titu d in e c e re m o n io a ­
să, ca în icoanele bizantine ale H o d ig h itriei (PI. 4). A rh a n g h elii din
colţurile de sus sunt M ihail (în dreapta M aicii D o m n u lu i) şi G av riil
(în stânga ei).
M aica D omnului din T ihvin
Icoana M aicii D om nului din Tihvin (să rb ă to rită la 2 6 iu n ie ) a
fost venerată în Rusia din 1383. Ea seam ăn ă cel m ai m u lt cu tipul
bizantin al M aicii D om nului Eleousa (M ilo stiv a). K o n d a k o v este
gata să considere icoana de la Tihvin ca replică a u n ei v a ria n te care
apăru se deja în Bizanţ12. Tipul clasic al H o d ig h itriei b iz a n tin e a su ­
ferit an um ite m odificări. lisus-Em anu el nu m a i este re p rez e n ta t
1 Op. cil., voi. II, pp. 201-203.
2 Op. cil., voi. II, pp. 211-212,
112
frontal, cu faţa în în tregim e întoarsa sp re cred incioşi: trupul Sau ■a.i
în tors sp re u m ărul drept al M aicii; o ropro/enlal in po/ilic trei ster
turi lisu s-E m a iiiiel stă toi tim p i, aşezat pe braţul stân g al Maieu
Sale, d ar atitu d in ea lui este mai puţin cerem on ioasa; piciorul drept,
în d o it su b veşm ân tu l sim plu (fără a u r in ţesătura), lasă să se vaila
talp a p icioru lu i ieşind d e sub p iciorul stân g, întins înainte, lot aşa.
g e stu l d e b in e cu v ân tare este mai pu ţin solem n , in loc să inlinda
b raţu l m aiestu o s, Pruncul ridică sim plu m âna dreaptă in sem n de
b in e cu v ân tare. Trupul M aicii D om nulu i este u şor răsucit sp re latii
ra d reap tă a icoan ei. Fără să-şi piardă exp resia solem n a, detaşată
d e o ric e afe cţiu n e o m en easca, llo d ig h itria de la tih vin îşi inclina
cap u l sp re lisu s-E m an u el. M aica D om nului nu-şi întoarce privirea
sp re Prun c, d a r în treaga ei atitu d in e şi mai ales exp resia gân ditoare
şi în tristată a feţei ne descop eră o H od ig hilrie m ilostivă, care m ij­
lo ce şte la Fiul ei, ru gân d u -se pentru lum ea căzută.
Icoan a rep rod u să aici în cu loare este probabil o lucrare din seco­
lul al X V l-lea (PI. 31). în ciuda restau rărilor de mai târziu, se poate
recu n o aşte pen su la unui iconar al m arii şcoli.
C ealaltă icoan ă de acelaşi tip este caracteristică picturii ruse din
seco lu l al X V II-lea (PI. 32). Punerea alături a celor două icoane no
o fe ră o id ee d e sp re libertatea de exp rim are a artistulu i în repro­
d u cerea u n u i an u m it tip iconografic.
M aica D omnulu i din K azan
Icoan a M aicii D om n ulu i d in Kazan (sărbătorită la 8 iulie şi la 22
o c to m b rie) s-a afla t în 1579. C ând vorbim desp re „aflarea" unei
icoan e, a c e st cu v ân t, d es în tâln it în vech ile cron ici şi scrieri h agio­
g ra fice ru seşti, reprezin tă un ev en im en t m iracu los prin care o icoa­
n ă, n e c u n o scu tă p ân ă atu n ci, se face ob servată ca nou izvor de m a­
n ifesta re a h aru lu i. Istoria aflării icoanei M aicii D om nului la K a­
zan , c a p ita la h an atu lu i tătar, abia cu cerită de ruşi, poate servi ca
e x e m p lu tip ic. D upă c e a ap ăru t în vis, de câtev a ori la rând, unei
tin ere fete, M aica D om nulu i i-a p oru n cit să arate cleru lu i şi dem -
113
d e m n ita rilo r locu l unde se găsea icoana ei făcăto are d e m in u n i. În
cele din u rm ă, tânăra fată, îm p reu n ă cu m am a ei, a sco s d in păm ân t
icoan a. D u să în procesiu ne la catred ală. icoan a recent d e sco p erită a
M aicii D om nului s-a rem arcat p rin tr-o serie d e m in u n i Icoan a din
K azan a în soţit trupele naţion ale care au elib erat M o sco v a d e sub
stăpânirea poloneză pe data d e 22 o cto m b rie 1612 Îm p reu n a cu
icoana din Sm olensk, a în cu rajat arm ata rusă în 1812. R olu l ei in
destinul Rusiei se po ate co m p ara cu cel al V la h ern itissei d in Bizanţ.
Icoanele M aicii D om nului din K azan sunt to a rte n u m ero ase:
este, probabil, cel m ai răsp ân d it tip de icoană a M aicii D om n u lu i
din Rusia. Icoana pe care o reprodu cem aici (PI. 33) treb u ie să fi (ost
executată spre sfârşitul secolului ai X V I-lea, adică la scu rt tim p
după apariţia icoanei din K azan Icoana n o astră re strâ n g e im a g i­
nea M aicii D om nului până la um eri: astfel, m âna stâ n g ă , cu care îl
ţine pe Prunc, şi mâna dreaptă, cu gestul de ru găciu n e, nu m ai apar.
La fel, Iisus-Em anuel este reprezentat d o a r p ân ă la brâu . M âna
stângă, care ţine de obicei sulul, este ascun să sub v eşm â n t. La fel
ca în icoana H od ighitriei din Sm o len sk, El este îm b ră ca t intr-un
veşm ânt ţesut cu aur şi stă d rept în p icioare, cu faţa în to a rsă in în ­
tregim e către cred incioşi. în icoana n o astră, m âna cu ca re b in e cu ­
vântează a fost deteriorată în tr-u n in cen d iu , d ar se p o ate ob serv a
că gestul este m ai puţin solem n d ecât în icoan a din S m o len sk .
Chiar mai m ult decât în icoana din T ihvin, capul M aicii D om n u lu i
este ap lecat spre Iisus-Em anuel. C h ipul răm ân e grav, d a r ex p rim ă,
în acelaşi tim p, o dulceaţă m aternă şi o b lâ n d eţe în trista tă : fără a
privi direct la Fiul ei, M aica D om n ulu i pare să se g â n d e a scă la m e ­
nirea Lui de M ântuitor venit în lum e ca să p ă tim ea scă . N u m ai este
o cerem onie oficială de prezentare. Tem a b izan tin ă a H o d ig h itriei
s-a m etam orfozat cu totul în icoan a ru sească a M aicii D o m n u lu i
din Kazan.
Icoana noastră a fost restau rată de curând Ia P aris. A re cu lo ri
frum oase: m aforionul p u rpuriu-aprins iese în ev id en ţă p e fu n d alu l
ocru-auriu .
114
M aica IX i m n u i .ui pi : tron
A cest lip icon o g rafic este d e obicei cu n oscut in Rusia sub nu
m ele d e M aica D om n u lu i din C ip ru 1, a cărei icoană în m ozaic, Iaca
toare d e m in u n i, era cu n oscu tă în C ipru încă de la începutul seco ­
lului al V ll-lea. Icoan a se m ai nu m eşte şi M aica D om nului l ’eccrs
ka din K iev 2. V ersiuni rem arcabile ale acestei icoane se mai alia şi
în b isericile M istrei, la Peribleptos (a doua ju m ătate a secolului al
X lV -lea ) şi P antanassa (începutul secolului al XV-loa)V lira Inaile
larg răsp ân d ită în A pu sul m edieval, u n d e a devenit varianta p iele
rată de ch ip scu lp tat al M aicii D om nului. Versiuni sim ilare icoanei
n oastre se pot afla p rin tre icoanele şi frescele din M untele A th o s1.
Icoan a reprod u să aici este o im agine solem nă a Maicii Donim i
lui stân d pe tron, ţinându-l pe Pruncul I Irislos drept în faţa ei, in
poală, şi susţinându-1 de um ăr cu m âna stângă şi de picior cu mana
d reap tă. P runcul este reprezentat în atitudinea Pantocratorului, bi­
n ecu v ân tân d cu m âna dreaptă şi (inând în stânga sulul aşezat pe
g en u n ch i. în stân ga p riv itoru lui. A rhanghelul M iliail, iar in dreap­
ta, A rh an g h elu l G av riil se aprop ie de tron, în atitudine ile închina­
re. P e ch en aru l icoan ei, unde se reprezintă, de obicei, sfinţi palm iti
ai fam iliei sau alţi sfin ţi veneraţi cu deosebire, ca şi scen e din Stan
ta S crip tu ră sau d in vieţile sfinţior, sunt aşezate în urm ătoarea o r­
d in e: p e m argin ea d e su s. Buna Vestire’ , R ăstignirea, Coborârea de
1 Comemorată pe data de 9 iunie.
2 Sărbătorită pe 3 mai şi pe 15 august.
3 Vezi N. P. Kondakov, Iconografia Maicii Domnului voi II, c. 7 l’etcrsburg,
1915 (în 1b. rusă).
4 Ibidem.
5 Această Bună Vestire este cu totul asemănătoare icoanei reproduse in
„Seminarium Kondakovianum", voi. 1, Praga, 1927, într-un articol de N. Be-
liaev, dedicat ei. Prezintă acelaşi fundal arhitectural, acelaşi copac, aceleaşi
falduri ale veşmintelor. Singura mică diferenţă apare în proporţiile Maicii
Domnului şi ale Arhanghelul, care, în icoana noastră, sunt mai alungite şi
mai graţioase. Pe baza unei analize iconografice şi stilistice şi a comparării
acestei icoane cu exemple de artă din Muntele Athos, fresce şi miniaturi, au­
torul presupune că această Bună Vestire a fost pictată de un pictor cretan din
Muntele Athos, în a doua parte a secolului al XVI-lea.
11 5
p e C ru ce, P og o rârea la iad. P e m argin ea d in .stanga p riv ito ru lu i,
în cep â n d d e su s, Sfântul loan Botezăto ru l. S fân tu l A p o sto l Petru,
Sfântul M are M ucenic C h eo rg h e si S fân ta M u cem ţâ E ca terin a, in
d reap ta, Sfântul lo an E van ghelistul, Sfân tu l A p o sto l l ’a v e l. S fân tu l
M are M ucenic D im itrie de la Tesatomi' si Sfân tu l A n to n ie c e l M are.
în partea inferioară se află Sfân tu l G n g o rie T eo lo gu l. S lâ n tu l loan
H risostom , Sfin ţii C on stan tin si E lena. Sfântu l V asile cel M are si
Sfântul N icolae.
Şcoala cretană, căreia Îi este atribuită a ceastă icoan ă, isi a re o rig i­
nea în secolul al X lV -lea. P u r provincială de-a lungu l se c o le lo r al
XIV-lea şi al X V -lea (lucru dovedit d e p ictu rile d in C reta ), după
căderea C on stan tin opolului a aju ns su ccesoarea lui p rin c ip a lă 1 şi a
început să jo ace un rol im portan t, mai ales în seco lu l al X V I-le a , dar
era deja m ult influenţată de Apus.
Icoana reprodusă aici (PI. 34) reprezintă unul din ce le m ai bu n e
exem ple ale acestei Şcoli cun oscute d e noi şi dem o n strează fap tu l că
pictorii mai păstrau canonul iconografic ch ia r şi la sfârşitu l seco lu ­
lui al XVI-lea, înfăţişarea gravă şi m aiestuoasă a M aicii D o m n u lu i,
cu Pruncul H ristos la fel de m aiestuos, stând în poala ei, p e tron, se
află în contrast puternic cu înfăţişarea îngerilor, care se pleacă spre
Maica D om nului, întinzându-şi m âinile în ru găciu n e c ă tre ea. S u ­
perioritatea M aicii D om nului faţă de aceştia, ea fiind „m ai cinstită
decât îngerii, arhanghelii şi decât toate făp tu rile " (R u g ă ciu n e către
Prea Sfânta N ăscătoare de D um nezeu), este ev id en ţiată aici şi prin
dim ensiunile figurii sale, m ai m ari decât cele a le îngerilor.
N u mai puţin solem ne sunt şi ch ip u rile sfin ţilo r d e p e ch e n aru l
icoanei. Această solem n itate oarecum oficială, ca ra cteristică ie ra r­
hiei stricte din Im periul Bizantin, este încă şi m ai m u lt ev id en ţiată
aici prin liniile ascuţite, accentuate şi prin p rez en ta rea d e taliată,
rece, care conferă un caracter oarecum m etalic, m ai ales v e şm in te ­
lor sfin ţilor d e p e m argine. Acestea su n t tră să tu rile p rin c ip a le m o ş ­
tenite de la Şcoala cretană din ultim a p erio a d ă a a rtei b iz a n tin e .
Deşi conferă im aginilor o anum ită au steritate, a c e ste p a rticu la rită ţi
nu tulbură în nici un fel unitatea generală a ico a n ei, c a re p ro d u c e
o im presie puternică şi solem nă.
1 V, N., Istoria picturii bizantine, voi. I.
116
Icoanei ,!-: Maicii Domnului I-.i .eousa
(Îndurătoarea)
Ico an ele care în făţişează gestu rile reciproce di- iubire din tre Mai
ca D o m n u lu i şi Fiul ei s e n u m esc „ G ly k o p h ilim sa "1. In co n trast cu
m ăreţia so lem n ă şi gravă a icoan elor M aicii D om nului I lodiglu
tria, c a re pun în lum ină du m nezeirea P run cului H ristos, icoanele
Eleou sei su n t p lin e de firească afecţiu n e um ana, d e iubire m aterna
şi d e g in g ăşie. A ici, m ai m ult d ecât in I lod igh itria, este exp rim ai
asp e ctu l um an al M atern ităţii şi în trupării d iv in e, ele sublinia/a
fap tu l că um an itatea M aicii lui D um nezeu este şi um anitatea lin
lui ei, d e c a re ea este n ed esp ărţită prin naşterea l.ui.
0 icoan ă a M aicii D om n ulu i Eleousa este o im agine a M aicii
a d â n c în tristate şi su ferin d in tăcere din cau za P atim ilor Fiului,
c a re i-au fost d e m ai în ain te revelate. („Şi prin sufletu l lâu va trece
s a b ie ", Lc. 2, 35) P runcul este aici, ca şi în I lod igh itria, lisus-Em a
n u el, îm b răcat în aceleaşi veşm in te, arătând , prin ţesătura lor, dum ­
n ezeirea Sa d e d in ain te de veci. D ar aici, prin m anifestările sen ti­
m en telo r S a le pu r om en eşti, team a, tandreţea, şi prin gesturile Sale,
icoana aru n că o lum ină asup ra firii Sale um ane (PI. 35).
Tip ul E leou sei, deşi rar în Bizanţ, a aju n s să fie extrem de răs­
p â n d it p e p ăm ân tu l ru sesc, d evenind una dintre tem ele prin cipale
ale icon o g rafiei ru seşti, a cărei în clin aţie spre exprim area sen tim en ­
telor u m an e p u rificate de Lum ina du m nezeiască pare să-şi găseas­
că p erso n ificarea în im aginea Eleousei. „Este una din cu lm ile artei
ru seşti. N ici arta gotică franceză, nici R enaşterea italiană nu au re u ­
şit să p u n ă în această icoană m ai m ultă căldură. Ele au creat im a ­
gini m ai u m an e, d ar nu m ai m işcătoare. Icoanele ruseşti ale «G ly-
k o p h ilo u sei» îşi ju stifică n u m ele pentru că, priv ind u-le, om ul este
m işca t d e un sen tim en t d e adâncă tandreţe, sen tim en t cel m ai bine
d e scris în cu v in te le p oetice ale Sfântului Isaac Şirul. D upă d escrie­
rea lu i, sem n u l unei inim i m ilostive este acela când «inim a om ului
ard e p en tru toată creaţia - oam en i, p ăsări, an im ale, d em on i şi toate
făp tu rile . La am in tirea şi la vederea lor, ochii săi varsă lacrim i. O
1 în greceşte, Eleousa; în rusa, Umilenie; în româneşte, huiurâtonrea (Nula
red.).
117
m ilă m are şi p u tern ică îi cu p rin d e in im a şi o m a re su fe rin ţă i-o
frân g e în tr-atât, în cât nu p oate să în d u re sa au d ă sau sa v a d ă că o
făp tu ră suferă vreun rău sau vreo d u rere cât de m ică, D e aceea se
roagă în fiecare ceas cu lacrim i pentru lum ea n ecu v â n tă to a re , p en ­
tru duşm anii adevăru lui, pentru cei care îi ia c rău, ca ei să tio p ă ­
ziţi şi să aibă p arte d e m ilostivire; se roagă şi p en tru tâ râ to a re , cu
m are m ilă, care îi izvorăşte din inim ă n em ăsu rat, p â n ă in tr-atât.
încât se aseam ănă prin ea cu D u m n e z eu - ">
Aşa cum am spus m ai în ainte, orice sen tim en t o m en esc e x p ri­
m at într-o icoană se transfigurează si isi d o b â n d e şte sen su l d eplin
prin legătura lui cu lum ea harului divin. Icoanele Eleousei su n t p oa­
te cel m ai izbitor exem p lu al acestu i fapt. în toată m area v arietate
de sentim ente om eneşti, cele legate d e m atern itate su n t ce le m ai in ­
tense, întrucât, mai m ult d ecâ t o ricare altele, su n t leg a te n u n u m ai
de viaţa interioară a om ului, d şi d e cea fizică în ico a n ele E le ou ­
sei, m ângâierea m aternă a M aicii D om n ulu i este in d iso lu b il legată
de durerea ei chin uitoare pentru Fiul ei. A ceastă su ferin ţă p e care
o sim te pentru El se transform ă aici în tr-o co m p a siu n e m atern ă
pentru toate făpturile pentru care Se jertfeşte El d e b u n ă voie. Iar
această com pasiune d u m nezeiască transfigu rează cea m ai in stin c­
tuală parte a firii um ane, care îl leagă pe om de în treaga crea ţie -
m aternitatea. Legătura cu d u m nezeirea transform ă ta n d reţea m a­
ternă într-o iubire şi o durere ato tcu p rin zăto are p en tru to ată cre­
aţia. „De la plângerea pierderii personale, durerea se tra n sfo rm ă în
com pasiune pentru durerea un iversală, în d u rere p ro v o cată de
simpla existenţă a durerii ca elem en t inalien ab il al o rd in ii lu m ii."2
De aceea M aica D om nului este venerată ca Bu curia tu tu ro r fă p tu ­
rilor create, cu care ea se face una, în chip o n to lo g ic, b u cu rie iz v o ­
râtă din conştiinţa şi credinţa în m ijlocirea „inim ii m ilo s tiv e " care
nu poate suferi durerea la care su n t sup u se a ceste fă p tu ri. A cea iu­
bire atotcuprinzătoare, care nu cu n oaşte nici o leg e, d e câ t p e cea a
m ilei şi a suferinţei, îşi găseşte expresia d eplin ă în icoan a M a ic ii în ­
durerate pentru Fiul răstignit.
1 Cuvinte ascetice ale Sfântului nostru Părinte Isaac Şirul, Moscova, 1858,
apud V. N. Lazarev, Arta Novgorodului, 1947, Moscova-Leningrad, p. 114.
2 A. I. Anisimov, Icoana Maicii Domnului din Vladimir, Praga, 1928, p. 32.
118
A cest c o n ţin u t al icoan elo r E leou sei, cu toata căld u ra şi puterea
lo r a d â n c ă şi im p resio n an tă, e x c lu d e com p let o rice sen tim en talism
sau d u l c e g ă r i e , care e ste sem n u l unui s e n t i m e n t î n g u s t , e g o i s t . N i c i
n u are v reu n sch e m atism uscat, ab stract
l ipul gen eral al Eleou sei are o m u lţim e de variante. Fiecare din
tre c e le p atru icoan e rep rod u se aici îşi revelează şi işi transm it
in tr-u n fel p rop riu con ţin u tu l.
M aica D o mnulu i din V ladimir
U na d in tre c ele m ai vechi v ersiu n i a le icoanei Eleousa este vesti­
ta icoan ă b izan tin ă a M aicii D om n u lu i din V ladim ir, secolul al
X l-lea sa u în cep u tu l seco lu lu i al X ll-lea.
D u p ă trad iţie, icoan ă M aicii D om n u lu i din V lad im ir a tosi pic­
tată d e S fâ n tu l E v an g h elist la ica în tim pul vieţii M aicii D o m n u lu i121.
V ăzân d icoan a c e i-a fost ad u să. M aica D om n ulu i a repetat profe­
ţia: „d e acu m m ă v o r ferici toate n ea m u rile" (Le. I, 48) şi a spus:
„h arul şi pu terea m ea su n t în această ico an ă" (Stihiră la Iulie, glas
8, în ziu a p răzn u irii icoanei). C on form analelor, această icoană,
ad u să la K iev d e la C o n stan tin o p o l, acum in G aleria Tretiakov, se
află în R u sia din 1155. în acelaşi an a fost dusă în ţinutul Su zd al, iar
în 1161, a fost m u tată la V ladim ir, de u n d e şi-a luat şi num ele, iar,
în c ele d in u rm ă, în 1395, la M oscova. A ceastă icoană a ocupat un
loc sp ecial în vech ea Rusie. C ron icile în registrează fiecare d ată în
1 în iconografia ortodoxă sunt mai multe icoane atribuite Sfântului Evan-
ghelist Luca. Nu trebuie, în nici un caz., să înţelegem lucrul acesta în sensul
că exact acele icoane au fost lucrarea mâinii Evanghelistului, ci că ele cores­
pund tradiţiei stabilite de el. Astfel spus, ele reproduc icoane pictate odată de
Sfântul Evanghelist Luca. De aceea, cuvintele rostite de Maica Domnului la
vederea icoanei sale pictate de Sfântul Evanghelist Luca sunt păstrate de Iii
serică în slujbele consacrate mai multor icoane ale Maicii Domnului. Tradiţia
apostolică trebuie luată aici în acelaşi sens, aşa cum o înţelegem atunci când
vorbim despre liturghia apostolică sau despre canoanele apostolice. Ele sunt
de la Apostoli nu pentru că Apostolii înşişi le-au scris, ci pentru că ele poartă
autoritatea şi caracterul Apostolilor.
119
care a fost m u tata d in tr-u n loc în tr-altu l şi ex p lică , p rin in flu en ţa ei, zilei), ea se ap leacă sp re Prunc, cerând d e la Iii m ilă pentru toţi cei
orice ev en im en t im portan t din istoria rusă. De-n lu n g u l secolelor, cam vin la Iii, ucoperind u-i cu m ijlocirea ei.
această icoană a ocrotit p oporul rus şi este v e n e ra tă ca cea mai
m are com oară sfântă a n eam ului. A rm ata de v o lu n tari c a re a elib e­
rat M oscova de polonezi în 1612 a luptat si p en tru ico an a din
V ladim ir: „Mai b ine să m urim d ecât să lăsăm icoan a P reacu ratei M aica D om n ulu i di ; i .a T oi .ca
M aicii Dom nului din V ladim ir să fie p ân gărită
Trăsătura distinctivă a icoanei din V ladim ir a M aicii D om nului
este poziţia ei şi a Pruncului pe C are îl ţin e pe braţul drep t, aple- Icoan a M aicii D om n u lu i de la Tolga îşi ia n u m ele de la locul
cându-şi capul spre El. Cu m âna stângă, fie că atìng e um ăru l p ru n ­ u n d e a ap ăru t, în 1314, pe râul Tolga de lângă laroslav, şi u n d e s-a
c o n stru it m ai târziu o m ăn ăstire pentru a ad ăp osti ic o a n a 121.
cului, fie că (practic întotdeau na) îl strânge la p ieptul ei, întinzând
Ico an ele M aicii D om n u lu i de la Tolga su n t variate: uneori M aica
rugător mâna către El şi, în acelaşi tim p, îndreptând atenţia p riv ito­
D om n u lu i e ste în făţişată şezân d pe un tron, cu Pruncul stând in pi­
rului spre El. Pruncul du m nezeiesc este întotdeauna în fă ţişat cu pi­
cio a re în p oala ei, ca în vestita icoană cu acest n u m e din G aleria
ciorul stâng îndoit sub El, din care se vede d o ar talpa. Icoana repro­
T retiakov din M oscova; in altele este înfăţişată bust, cu figura Prun­
dusă aici (PI. 6) este o versiune a icoanei din seco lele XI-X1I, m en ţio­
cu lu i în în treg im e, rep rod u când ap aren t icoana ile la G aleria Tre­
nată mai sus, de care se deosebeşte prin două trăsătu ri: aici, ochii
tiakov. Icoan a p rezen tată aici (PI. 36) este a treia variantă a M aicii
Maicii Domnului nu sunt întorşi către privitor, ci priv esc p este capul
D om n u lu i d e la Tolga. D iferă d e alte icoan e prin aceea că Pruncul
Pruncului. Pruncul ţine braţul stâng pe după gâtul M aicii Sale, nu
d u m n e z eiesc n u Se în tin d e cu un im p u ls d e n erăb d are spre M aica
direct, ci peste m aforion astfel încât m âna stângă nu i se ved e C h i­
S a , ci stă lin iştit, cu m ân a în ju ru l gâtului ei. Icoana este lipsită de
pul Maicii Domnului, frum os încadrat în icoană, este plin d e o pace
o ric e d ram ă. E ste m ai p u ţin intim ă decât alte icoan e ale ITeousei
solemnă. Conturul unit al celor două chipuri conferă icoan ei o cali­
re p ro d u se în lu crare, d ar are m ai m ultă ad ân cim e şi mai m ult c o n ­
tate puternic m onum entală, caracteristică celei m ai b u n e p erio ad e a
ţin ut. B lân d eţea m atern ă d o b ân d eşte aici un calm n edu reros, vecin
iconografiei ruseşti. Pruncul dum nezeiesc este rep rezentat în tr-o
cu d e taşarea. T oate sen tim en te le şi ex p erien ţele um ane şi-au aflat
mişcare vie şi blândă; lipindu-Şi faţa de obrazul M aicii Sale, El pare
aici sen su l u ltim şi su n t astfel ad u se la o p ace m ai înaltă. Icoana
că încearcă să-i liniştească durerea ascunsă. Fără să dea a ten ţie m ân ­
u im e şte p rin cu răţia ei d u h o v n icească excep ţion ală. Ea pare să fie
gâierii, Maica Dom nului se uită în depărtare cu o p riv ire p lin ă d e iu­
e x p resia p ictu rală a cu v in te lo r im nu lu i cân tat M aicii D om nulu i in
bire şi de întristare adâncă. Faţa ei gravă şi co ncen trată, în to arsă spre
ziu a p o m en irii aceste i icoan e: „N u este nici o m icşorare în fru m u ­
Fiul Care o m ângâie, este întoarsă lăuntric, nu către P ru n cu l o m e­
seţea ta, O , Fecioară: căci tu sin gură eşti cu rată, ivin d u -te din v e ş­
nesc, ci către Făcătorul lum ii născut din ea. Ca o „caldă M ijlo citoare
n icie, O , P reaslăv ită, lu m inân d lum ea cu razele fecioriei tale şi cu
înaintea lui D um nezeu" şi „puternică A părătoare a lu m ii"2 (Slujba
lu m in a cu răţiei ta le ."
1 Icoana din Vladimir a Maicii Domnului se sărbătoreşte de trei ori pe an C h ip u l M aicii D om n u lu i p are să fie fără volu m şi fără greutate.
şi toate cele trei date sunt legate de izbăviri miraculoase ale Moscovei de tă­ M âin ile ei d isp ro p o rţio n a t d e m ici nu strân g, ci d o ar îl a tin g pe
tari: pe 26 august 1395, pe 23 iunie 1480 şi pe 21 mai. Această ultimă dată
marchează două evenimente: înnoirea icoanei din 1514, cu participarea Mi­ 1 La început s-a construit o biserică „dintr-o zi" pe locul unde s-a găsit
tropolitului Varlaam (iconograf), şi eliberarea de tătari din 1521. icoana (nume dat bisericilor construite într-o singură zi, eveniment foarte
2 Slava Maicii Domnului, publicată de Editura Sinodală, Moscova, 1907 (în frecvent în vechea Rusie); icoana a fost aşezată aici şi în aceeaşi zi s-a fixat
Ib. rusă). comemorarea aflării ei, pe 8 august (Mineiul pe 8 august).

120 121
Pruncul H ristos, Care o îm brăţişează. Totul se c o n cen trea z ă asupra
feţelor ilum inate, lipsite de orice em oţie. O ch ii n eg ri c u genele
lungi, plini de o tainică întristare, priv esc în zare si. in a cela şi timp,
sunt întorşi înlăuntru, în adâncul ei. Fata ilu m in a tă , în tristată a
Maicii D om nului este calm aplecată spre Fiul ei, în c e rtitu d in e a m i­
lostivirii Sale faţă de făpturi; iar El, lipind u-si faţa d e o b razu l ei,
parcă răspunde, binecuvântând-o pe ea si în treaga lum e.
Executarea acestei icoane constă în păstrarea n eo b işn u itei ei
adâncimi. R itm ul liniilor care curg lin creează o stare d e co n cen tra­
re calmă. Icoana se caracterizează prin tr-un d esen rem arcab il şi
prin nobleţea formei întrucâtva „arh aice", care p u n e in lu m in a şi
sporeşte încă şi mai m ult conţinutul icoanei. F.ste p ictată cu un simţ
artistic excepţional, într-o gam ă de culori sim plă. Feţele su n t pic­
tate într-un stil blând, cu treceri discrete de la culori d e sch ise la
nuanţe verzui. Desenul lor delicat le conferă o d eo seb ită întregire,
plinătate şi viaţă. Tunica M ântuitorului, cu un clnvus v erzu i, cu cin ­
gătoare, este pictată în galben-ocru lichid, cu pliuri în alb, ca re pare
luminos pe albul fondului care se întrezăreşte. M afo rio n u l în c h is la
culoare al M aicii D omnului are străfu lgerări b lâ n d e d e roşu -ocru .
Nici desenul, nici culorile nu au greutate. Privind icoa n a , ai im p re­
sia că s-a turnat din pensula artistului ca ru g ă ciu n ea , to t a tâ t de
firească unui sfânt ca şi respiraţia.
M aica Domnului din K orsun
Numele icoanei Maicii D om nului din K orsun v in e d e la vech iu l
oraş grecesc Korsun sau Kersonesos, p o rt co m ercial situ a t în Cri-
meea, lângă Sevastopol, unde, conform vech ilor a n ale, Sfân tu l Prinţ
Vladim ir a fost botezat în anul 988. în general, to ate ic o a n e le g re­
ceşti care au venit în Rusia prin acest p o rt s-au n u m it „din K or­
sun ". N um e păstrat şi de icoana Eleousei p e care o vo m a n a liz a , al
cărei prototip a fost o icoană grecească de la K orsun.
122
O tră să tu ră ca ra c te ristic ă a ic o a n e lo r d e acest tip este, m ai în tâi,
cap u l M aicii D o m n u lu i fo a rte m ult a p lecat sp re stâ n g a , ap o i v e ş ­
m ân tu l P ru n cu lu i c a re a a lu n e c a t p e tru p u l S ă u , d e sco p e rin d o Iu
n ică a lb ă , îm p o d o b ită a d e sea eu b ro d erie, ea in ieonna rep ro d u sa
aici (PI. 37). P o z iţiile P ru n cu lu i d u m n e z e ie sc în a c e ste ic o a n e va
riaz.ă. în u n e le e ste în fă ţişa t în tr-o p o stu ră c a lm ă , cu a m â n d o u ă pi
c io a re le a tâ rn â n d , în alte le , ca în icoan a n o a stră , cu p icioru l d rep t
în d o it p e d e d e su b t, astfel în cât i se v e d e d o a r talp a. în m u lte d in ­
tre e le P ru n cu l sch iţea z ă un g e st d e a fe cţiu n e, a g ă ţâ iu lu -s e cu
m âna d reap tă d e b ărb ia sau d e o b razu l M aicii. S p re d e o se b ire de
m u lte a lte ico a n e ale E leou sei, a titu d in ea P ru n cu lu i din icoan a re­
p rod u să nu e ste lipsită d e un a n u m it d ram atism . C u team ă parca,
z v â c n e şte sp re faţa M aicii S ale, în tim p ce ea, ca şi cum I. ar
m â n g â ia , p riv eşte cu d u rere către om ul care o c o n tem p lă . In c o m ­
p a ra ţie cu ic o a n e le d e m ai în ain te ale E le ou sei, p lin e d e o gravă
co n c e n tra re lău n trică, aici faţa M aicii D om n u lu i e ste m ai cald ă şi
m ai in tim ă. D ato rită fap tu lu i că p riv irea ei nu se în d re a p tă în ace­
eaşi d ire c ţie cu linia m işcării c a p u lu i, ci c ă tre p riv ito r, scen a nu
a p a re ca o lu crare în ch isă în sin e; d im p o triv ă , este d ire c t legată d e
lu m ea e x te rio a ră . T an d reţea m atern ă a M aicii D o m n u lu i faţă de
Fiu l ei e ste în acelaşi tim p în to arsă în afară. A p le c â n d u -se calm
a su p ra P ru n cu lu i, ea îm b ră ţişea z ă cu p riv irea a c e a stă lu m e d e z b i­
n ată d in a in te a o c h ilo r ei, a tră g â n d -o sp re p a rticip a re în ru g ă ciu ­
nea cu c a re m ijlo c e şte în a in tea lui D u m n ezeu p en tru ea
A ceastă icoan ă m ică, d e u z p articu lar, su rp rin d e prin c ăld u ra in ­
te rio ară, sp o rită d e c u lo rile cald e, şi prin execu ţia d e e x cep ţie, d i’
m are rafin am en t. T eh nica execu ţiei, care dă acel efect p lăcu t de
em ail, este şi b lân d ă, şi rafin ată.
M aica D omnului din K orsun
Icoan a rep ro d u să aici (PI. 38) este o altă v arian tă a icoan ei M aicii
D o m n u lu i d e la K orsun . U n ele d in tre aceste ico a n e o d escriu p e
M aica D om n u lu i în toarsă spre stânga p riv itoru lu i, a lte le sp re d reap ­
123
ta. Astfel, această icoană poate avea aceeaşi c o m p o z iţie, cu avele
orientate într-un sens sau a ltu l1.
Trăsătura distinctivă a icoanelor Eleousei de acest tip e ste aceea
că ele nu înfăţişează practic nim ic altceva decât tetele si m âinile
Maicii Domnului cu Pruncul, punând si mai m ult in ev id en ţă carac­
terul intim al icoanei G lvkophilousei. D intre icoanele d e a cest tip re­
produse aici, icoana prezentă este m ai plină de sen tim en t o m en esc
Atât compoziţia, cât şi conţinutul pun în lum ina m a tern itatea d e­
osebit de puternică. Strâns lipite una de alta, fetele c o n stitu ie parcă
un întreg, evidenţiind legătura fizică dintre M am ă si P ru n c. Iotul
aici se concentrează pe im pulsul inim ii Fetele sunt lip site d e gravi­
tate, pline de o caldă intim itate Pruncul este d escris cu o m işcare
puternică, impulsivă şi chiar uşor neliniştită. El strâ n g e în m âna
dreaptă marginea m aforionului Maicii D om nului si îl lip eşte de
obrazul Lui, de parcă ar trage-o spre El. C u un gest plin d e tandreţe.
Maica Domnului îşi prinde Fiul cu am ând ouă m âinile. P rivirea ei
gânditoare, curată şi blândă este întoarsă către zare In această
icoană, care evidenţiază atât de clar legătura fizică şi tan d reţea m a­
ternităţii, sulul alb pe care îl ţine Pruncul în m âna stân g ă, ap roap e
de faţă, dă impresia unui obiect străin care şi-a fortat locul în aceas­
tă icoană a unui sentim ent intim um an. în contrast cu intim itatea
umană accentuată în icoană, sulul, la rândul lui, sem n alează veni­
rea în lume a înţelepciunii lui D um nezeu în P ersoan a P run cului
mângâiat, înţelepciune în atingere cu care suferin ţa şi în tristarea
sunt iluminate şi se transform ă în bucurie.
De aceea icoanele Eleousei, descoperind toată a d â n cim e a a m es­
tecului de neajutorate copilărească a P runcului care a re n e v o ie de
grija şi de blândeţea m aternă, cu toată a to tp u tern icia Sa div ină,
1 Una dintre aceste icoane, cu axele compoziţionale orientate într-o direc­
ţie diferită faţă de cea din icoana noastră, este reprodusă în Istoria artei ruseşti
a lui 1. Grabar (p. 82). Icoana este pictată de un elev al vestitului iconar al
Şcolii Stroganov, Procopie Cirin, şi datată în jurul anuluil 620. Ca şi în icoana
noastră, contururile sunt redate în aur, specific acelei perioade. însă atât în
stil, cât şi în conţinut, este mult sub nivelul icoanei noastre, pictate cu mult
mai marc libertate şi omogenitate a formelor şi în care auriul este deschis şi
neconstrâns. Acest lucru ne face să credem că icoana noastră poate fi de la
sfârşitul secolului al XVl-lea.
124
d.iu n .istoiv si transm it acel sen tim en t d e d ra g o ste adduca ce du ce
la „ard erea inim ii o m u lu i", „adueândii--I. p rin aceasta, la asem an a
re cu D u m n e z e u ", d u p ă cu v in te le Sfân tu lu i Isaac Şirul lot ilm
acest m otiv, în slu jb ele c o n sacrate icoan elo r M aicii I ioiim u h u suni
cân tări p lin e d e în trista re şi ile p ocăin ţa, a m e ste c a lc cu cred inţa
plină d e b u cu rie in m ijlocirea ei n eîn eelala si in m ilostivirea Fiului
ei, C aro S-a a d u s pe Sin e jertfă d e hună v o ii1.
M aica D o mnulu i a Patimilor
Icoan a M aicii D om n ulu i a P atim ilor („ S tra sln a ia ") ap arţin e unui
lip ico n o g rafic care a ap ăru t în secolu l al X lV -lea in Ireşcele din
Se rb ia (b isericile d in la ’sn o v o şi R onco) Doi îngeri ţinând uneltele
P atim ii su n t rep rezentaţi in c o lţu rile d e su s ale icoanei. Prun
c u l-H risto s îşi în to arce cap u l, u itân d u -S e la e le cu uim ire în sp ăi­
m ân tat, ca u tă retugiu la M aica Sa.
Icoan a rep rod u să aici (PI. 7) e ste un triptic în care chipu l M aicii
D o m n u lu i ocu p ă icoana cen trală. (F iecare icoan ă m ăsoară 16 x 14
cm .) M aicn D om n u lu i ii ţin e p e b raţul d rep t p e lisu s-i în an uel,
C a re se uită la unul d in tre în g eri, în lo rcân d u -Ş i cap u l în su s, spre
colţu l d in stân g a al icoan ei. în frico şat, apu că m âna stânga a M aicii
S a le cu am ân d o u ă m âinile. M aica D om n ulu i are cap u l uşor în c li­
nat: p riv irea ei exp rim ă o resem n are d u reroasă. C ele d ou ă icoane
laterale con ţin fiecare câte d o u ăsp rezece p erso n aje stand in p ic io a ­
re, a ra n ja te pe d ou ă şiru ri. Şirul de sus din icoan a din stân ga (în ce­
p ân d din m ijloc): Sfân tu l loan b otezătoru l, Sfân tu l A rh an gh el M i­
liari, S fân tu l A postol P etru, cei trei Sfin ţi Ierarhi ai b isericii - S fâ n ­
tul V asile cel M are, S fân tu l C rig o rie de N azian z, S fâ n tu l loan
H riso sto m . Pe acelaşi şir, în icoana din d reap ta: S fân tu l A rh an gh el
G a v riil (d in tr-o greşeală d e g rav are, poartă n u m ele M iliari pe fere-
cătu ra care aco p eră icoan a), Sfin ţii A p ostoli Pavel şi loan, cei trei
S fin ţi M itro p o liţi ai M oscovei - P etru, A lexie şi lona. Şirul de jos
(ico an a din stân g a): Sfântu l N ico lae, Sfân tu l S e rg h ie din R ad on ej,
S fân tu l E ftim ie d in S u zd al, Sfântu l C h irii d e la Lacul A lb , Sfin ţii
125
Zosim a şi Sav atie din Soloveţ. A celaşi şir (ico ana d in d rea p ta ): S fâ n ­
tul Leontie din Rostov, Sfântul A lexan dru N ev ski. S fâ n tu l loan.
A rhiepiscop de N ovgorod, Sfin tele M u cen iţe E ca term a şt l’aras-
chevi, Sfântul Eufrosin din A lexandria.
Pictura redă cu grijă toate detaliile, am intin d d e stilu l ca lig ra fic
al m iniaturiştilor. C ele trei icoane sunt a co p erite cu o te rec â tu râ de
aur, bogat ornam entată, contem poran ă cu ele. D ata şi o rig in e a lor
se pot stabili datorită inscripţiei d e pe sp atele icoan ei c e n tra le . „l.a
22 martie 7149 (1641 d.Hr.) chelarul Troiţei, stareţul A lex a n d ru Bu-
latnikov, a binecuvântat cu acest triptic pe u cen icu l său ap rop iat
(keleinik), stareţul loachim din S o lo v et." în a ceastă n o tiţă (n ep u ­
blicată) despre triptic, p ărin tele M. J. R ouet de Jo u rn et işi a m in te ş­
te că Alexandru Bulatnikov, un personaj im portan t, n aşu l co p iilo r
Ţarului, îşi exercita funcţia d e ch elar la Lavra Sfin tei T reim i-Sfântu l
Serghie, între anii 1622 şi 1642. Şi-a în ceput viaţa m o n a stică în m ă­
năstirea Soloveţ, unde s-a retras din nou pen tru m ai m u lţi ani,
după ce a dem isionat din postul de chelar d e la luivra L e g ătu rile
lui cu cele două m ănăstiri explică prezenţa, pe icoana din stân g a, a
Sfântului Serghie (întem eietorul Lavrei Sfintei Treim i) şi a Sfin ţilo r
Zosima şi Savatie (fondatorii de la Soloveţ). Sfântul A lexan d ru
Nevski, Sfântul loan al N ovgorodului şi cei trei sfinţi de p e icoana
din dreapta îi reprezintă, probabil, pe sfinţii patroni ai lui A lex a n ­
dru Bulatnikov şi ai fam iliei sale.
S f â n t u l Io a n Î n a i n t e m e r g ă t o r u l
Sfântul Ioan, înaintem ergătorul şi B otezătorul D o m n u lu i, o cu p ă
un loc special în cultul Bisericii. Ziua de m arţi a să p tă m â n ii litu r­
gice este consacrată pom enirii sale, iar Soboru l Sfâ n tu lu i lo a n B o­
tezătorul se sărbătoreşte a doua zi după Botezul D o m n u lu i (7 ia ­
nuarie). Biserica nu îi sărbătoreşte num ai ziua m orţii (29 a u g u st), ci
şi aflările şi aducerile sfintelor sale m oaşte, aşa cum se în tâ m p lă şi
cu alţi sfinţi, precum şi zăm islirea (24 sep tem b rie) şi n a şterea (24
iunie), la fel cum procedează şi în cazul M aicii D om n u lu i.
126
S fâ n tu l IOtin B otezătoru l e ste cel m ai m are „in tre cei n ăscu ţi din
fe m e ie " şi, cu to ate aceste a, „cel m ai m ic in tru Im p araţia c e ru rilo r
m ai m are d ecât el e s te " (M l. 11, II). A ceasta p en tru ca activ itatea
In ain te m e rg ăto ru lu i a p a rţin e V echiului lesto m e n t era n ecesar
atu n ci ca el sâ scad ă în ain tea lui I Irislo s, t a re a crescu t (In . 3, .10)
S ta n tii! lo a n a m ers în ain tea Im M esia „cu d u h u l şi cu p u terea lui
Ilio" (Le. I, 17), c e lă la lt tain u In ain to m erg ato r al celei d e a I fona
slă v ite V eniri a lui I In sto s. Dar, in tim p co Ilio a tacul sa se c o b o a re
toc d in cer, in ain lem erg ăto ru l prim ei Veniri a M ân tu ito ru lu i I In s
to s „nu a tăcu t nici o m in u n e " (In. 10, 41) I l a tosi „m ai m ult d e
cât un p ro ro c" (M t. 1 1 ,9 ) ,cu lm ea sfin ţen iei V echiu lui le stu m cn l, şi,
cu to ate aceste a, în ain tea C elu i c e a venit d u p ă el, In ain tem erg a
torul a răm as d e zb răcat d e o rice sem n ex te rio r al ch e m ării sale,
p en tru a nu fi n im ic altcev a d e cât „glasu l celu i ce striga ii i p u stie:
«în d rep taţi calea D o m n u lu i-" (In. I, 23). in tim p ce Ilio, d u p ă ce s-a
rid icat la cer in tr-o căru ţă d e foc, treb u ie sâ s e în to arcă pe p ăm ân t
îm p reu n ă cu Ln oh , ca să m ărtu risească şi sâ m oară ca m artir la
sfârşitu l v e a cu rilo r (A p oc. I I , 3 -1 0 ), S fân tu l lo an B otezătoru l şi-a
ad u s d eja m ărtu ria şi a su ferii m artiriul în ain te ca I Irislo s să-şi îm ­
p lin ească lu crarea d e R ăscu m p ărător. D upă în ălţarea D om n u lu i,
d u p ă ce va ti p rim ii din cer b otezu l cu focul in d u m n ez eito r al S fa n ­
ţului D uh (M t. 11, 9), B iserica va pu tea, mai pe urm ă, sâ-l în alţe |>e
în ain tem erg ăto ru l lui 1 Iristos. Va recu n o aşte ad ev ărata m ăreţie a
Sfân tu lu i lo an Botezătoru l, care este, d u p ă M aica D om n u lu i, cel
m ai m are în tre oam en i. In icoan ele „ D c is is ", M aica D om n ulu i şi
P rieten u l M irelu i (In. 3, 29) îşi vor ocupa lo cu rile lor de-a dreapta
şi de-a stân g a lui I Iristos P an tocrator
Icoan a n oastră (secolu l al X V I-lea, ru sească) (PI, 8) treb u ie sâ fie
p erech ea icoan ei M aicii D om n ulu i d in tr-u n an sam b lu de trei ic o a ­
n e a unei „ D o isis". R ep rezen tat b u st, în ain tem erg ăto ru l se ap leacă
în a in te, red at d in sp re d reap ta icoan ei: p riv eşte la 1 Iristos. C u un
g e st d e ru g ă c iu n e a l m âinii stân gi, se ad resea z ă în a celaşi tim p şi
cred in cio şilo r, cărora le arată, cu m âna d reap tă, un filacter d e sfă şu ­
rat, p e care se p oate citi un în d em n la p ocăin ţă: „P ocâiţi-v ă că s-a
ap ro p iat îm p ărăţia ceru rilo r [. | iată securea la răd ăcin a p o m ilo r
zace; deci tot pom u l care nu face roadă b u n ă se taie şi în foc se a ru n ­
c ă " (M t. 3, 2, 10). P este îm b răcăm in tea d e p ăr d e căm ilă (M t. 3, 4)
127
S fâ n tu l lo a n B o tez ă to ru l p o artă u n v e ş m â n t în ch is la cu lo are . Părul
lu n g îi c a d e p e ste u m eri, b a rb a -i z b u rlită : e ste un o m al pu stiei,
p ro to tip u l m a rilo r an aho reţi creştin i. T ră să tu rile a sc e tic e ale feţei
sale a p arţin m esa ju lu i a u ster al u n u i p ro p o v ă d u ito r al p o căin ţei.
Această icoană a suferit unele transform ări. C o n tu ru rile Sfântului
loan Botezătorul erau aurite în secolul al X V ll-lea. P ictu ra a fost
transferată p e u n alt tablou m ai m are: se p oate încă vedea ram a ve­
che care taie o parte d in aureolă. M icu l p ătrat n egru d e jo s ind ică sta­
rea icoanei d e dinainte de restaurare, ca re s-a făcut d e curând la Paris.
S f â n t u l I o a n I n a in t e m k r g ă t o r u l
A doua icoană a Sfântului loan B otezătoru l pe care o re p ro d u ­
cem aici (PI. 39) îl reprezin tă cu d o u ă aripi m ari la spate. D ând u-i
m esagerulu i lui M esia înfăţişare de înger, icon ografii u rm au litera
cuv in telor profetu lui M aleahi (3 ,1 ) cu priv ire la in ain tem erg ătoru l
(Mt. 11, 10): „Că el este acela d esp re care s-a scris: «lată Eu trim it
pre îngerul M eu în aintea feţei Tale, care va găti calea Ta în ain tea
T a»." A cest tip icon o grafic ap ăru se d eja în seco lu l al XH I-lea în S e r­
bia, în tr-o frescă din A rljie1 şi în m iniatu ri. Ico an ele în a in tem erg ă-
torului cu aripi v o r deveni mai frecv en te în cep ân d cu seco lu l al
X V I-lea.
Chipul înaintem ergătorului cu aripi coresp unde nu n u m ai fu nc­
ţiei sale d e mesager, ci şi vieţii ascetice a unui „înger p ăm ân tesc şi om
ceresc" Acesta este unul din m ultiplele aspecte ale sfinţeniei sale:
„Cum te vom numi pe tine, prorocule ? înger, Apostol sau M u cen ic ?
înger, pentru că ai dus viaţă netrupească. Apostol, pentru că ai în vă­
ţat neam urile. Mucenic, pentru că ţi s-a tăiat capul pentru H ristos."
(24 iunie, Vecernie, Stilurile Sfântului Andrei C riteanul; 29 august,
Vecernie, Stihirile Sfântului Cherm an al Constantinopolului.)
în icoana noastră, Inaintem ergătorul cu aripi stă în a in tea feţei
lui I Iristo s pentru C are trebuie să pregătească calea. H ristos apare
■ Okunev, in Hemmnrium Komlakovmnum VIII (1936), pi. IX, 2.
128
b u st, în sfera cerească, în colţul din stânga d e sus al icoanei. Repre­
z e n ta t în p icioare şi în tors sp re stânga, Inaintem ergătorul iese în
e v id e n ţă pe fondul auriu al ceru lui. îşi în tin d e m âna stângă în
ru g ă c iu n e şi ţine o cru ce şi un sul în m âna dreaptă. îm b răcat în par
de că m ilă , cu un v eşm ân t care îi acoperă trupul lăsându-i braţele
d esco p erite , Sfântul loan p rop ovădu ieşte pocăinţa „în pustia Iu­
d e ii" (M t. 3, 1) şi „în toată îm preju rim ea Iord an u lu i" (Lc. 3, 3).
S tâ n c ile c o n ice d in sp atele înaintem ergătorului reprezintă pustia
C â tev a tu fişu ri şi un topor, care „la rădăcina pom ilor z a c e " (Mt. 3,
10), a m in tesc cu v in te le prop ovădu irii. în colţul d e jos, din stânga,
un p o tir cu cap u l Sfântu lu i loan trebuie să am intească de sfârşitul
m u cen ice sc al vieţii sale.
A rh a n gh elu l M ih a il
L u m ea p u terilo r cereşti, pe care Tatăl a creat-o prin Cuvântul şi
a sfin ţit-o în D uh ul Sfânt, este m ai înaltă, prin natura ei, decât lu­
m ea p ăm ân tească. V ederile în gerilor sunt înfricoşătoare (Dan. 8,
17-18; 10, 5-17). T extele liturgice le num esc „înfricoşate, grozave":
„să n e cu răţim su fletu l d e toată stricăciunea, ca să putem , cu buze
p ă m â n teşti, cân ta, cu frică, lauda netrupeştilor puteri, care sunt ca
fo cu l, ca v ăp aia, ca lu m in a" (Slujba Sfântului M ihail). Vieţuind în
Sla v a „în treitu lu i So a re", du hu rile îngereşb sunt creaturi îndum ­
n ez eite , p u rtătoare d e slavă necreată: „D uhuri aprinse, temătoare
de D u m n ezeu , în văp ăiate de focul D um nezeirii." „A doua lum i­
n ă " , ei răsp ân d esc în univers „focul D um nezeirii celei neapropiate,
n eîn cetat cântând cu buze de văpaie cântarea Sfintei Treim i: Sfânt,
Sfân t, Sfân t eşti D um nezeul n ostru " (Canonul Puterilor cereşti,
g la s 2; U tren ia la prazn icul Sfântului M ihail, Stihirâ, glas 5)
în să , în ciu d a acestei sup eriorităţi a naturii lor, „iconom ia tai­
n e i" în tru p ării C uvântului răm âne ascunsă îngerilor, care au cu ­
n o scu t-o n um ai prin Biserică (Efes. 3 ,9 -1 1 ; 1 Pt. 1, 12). D upă ce s-a
în ălţat la cer „m ai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi pu­
terea şi d o m n ia" (Efes. 1, 21), D um nezeu-O m ul, înălţând natura
129
u m an ă pe care Şi-a asu m at-o , „a a lcă tu it o sin g u ră B iserică, a în ­
gerilor şi a o am en ilo r" (C anonul P u terilo r cereşti, g la s 8). O rd inea
cosm ică a fost astfel schim bată p rin fap tu l în tru p ă rii: Fecioara,
„care a n ăscu t Focul în văp ăiatelo r d u hu ri slu jito a re, s e fa ce cea
dintâi părtaşă la D um nezeire, în tre to a te fă p tu rile "; „m ai slăvită
decât oştile n etrupeşti, m ai presus de cetele ce re şti", ea a p rim it de
la îngeri slava care i se cuvine (U trenia de luni, glas 1).
îngerii ni se fac cunoscuţi, m ai presu s de toate, p rin slu jirea pe
care o îm plinesc faţă de lum ea p ăm ân tească, în care n e ap a r ca
„duhuri slujitoare care se trim it spre slujbă pentru cei ce vor să
m oştenească m ântu irea" (Evr. 1 ,1 4 ). D e aici n u m ele d fy eX oţ, „m e­
sager", trim is să vestească sau să îm plin ească voia lui D um nezeu.
In funcţie d e treptele slujirii lor, p u terile cereşti alcătu iesc o ierarhie
ale cărei grade, m en ţion ate în parte în Sfânta Scrip tu ră, şi-au aflat
o elaborare sistem atică în tratatul d espre „Ierarhiile c e re şti" al
Sfântului D ion isie1. C etele îngereşti trebuie să ap ere creaţia îm p o ­
triva puterii du hu rilor care caută să o distrugă. A p ocalip sa n e în ­
făţişează războiul ceresc, în care A rhanghelul M ihail şi în g erii săi
luptă îm potriva balaurului şi a în gerilor lui (A poc. 12, 7-9), război
care continuă pe păm ânt în lupta du hovn icească, u n d e oam enii
sunt ajutaţi de îngeri. Astfel, „căpetenia oştirii D o m n u lu i" i-a ap ă­
rut lui Iosua cu o sab ie în m ână (losua 5, 13-15). A rh an gh elu l M i­
hail, „mai m arele Voievod al cetelo r cereşti", co n d u ce lupta îm p o ­
triva forţelor dem onice: „U nde um brează darul tău, A rh an gh ele,
de acolo se goneşte puterea diavolului Că n u suferă să ra b d e lu m i­
na ta luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta n e ru găm ţie: S ăg eţile
lui purtătoare de foc, cele slobozite îm potriva n o astră, stin g e -le cu
solirea ta, izbăvindu-ne pe noi de sm in telile l u i ..." (U tren ia Ia
praznicul Sfântului M ihail, glas 5.)
Pomenirea Sfântului Mihail şi a tuturor p u terilo r n etru p eşti se
sărbătoreşte pe 8 noiembrie. Pe 6 sep tem brie, Biserica sărb ătoreşte
o intervenţie m iraculoasă a Sfântului M ihail. Un so b o r al Sfân tu lu i
G avriil se sărbătoreşte a doua zi după Buna Vestire (26 m artie). în
sfârşit, fiecare zi de luni a săptăm ânii liturgice este co n sa cra tă cu l­
tului sfinţilor îngeri.
' 3 , ( o l. 1 2 0 -3 1 0
130
Icoan a pe care o rep rod u cem aici (B alcan i, cca. 1600) este a A r­
h an g h elu lu i M ihail (PI. 40). în calitate d e m ai m are Voievod al ce­
te lo r cere şti, în g eru l răzb o in ic poartă o m an tie care. în icoana n oas­
tră, e ste d e c u lo a re roşie. Sabia pe care o ţine în m âna d reap tă este,
în acelaşi tim p, arm a şi sem n ul d em nităţii sale de co n d u căto r de
oşti. în m âna stângă p oartă, dinaintea pieptului, un chip al lui lisus
H ristos. C ap u l A rh an gh elu lu i este îm p o d o b it cu panglici De o b i­
cei, cap etele p an g licilo r curg de o parte şi de alta a capului: ele tre­
b u ie sil sim b o lize ze auzu l spiritual al în geru lu i, atent la p oru n cile
d u m n e zeieşti. în icoan a n oastră, aceste panglici s-au şters în parte,
Inscrip ţia de d easu p ra: „A rhanghelul M ihail".
P o r t r e t e l e S f in ţ il o r A p o s t o l i P e t r u ş i P a v e l
şi o ic o a n ă a S f â n t u l u i A p o s t o l P a v e l
Im a g in ile rep rod u se aici su n t interesan te din m ai m ulte puncte
de vedere. M ai în tâi, m edalia rom ană din secolul al Il-lea sau al
IlI-lea, d e la m uzeu l V aticanu lui, reprezentând portretele celor doi
m ari A p ostoli Petru şi P avel (PI. 42), d ovedeşte existenţa im agini­
lor A p o sto lilo r în p rim ele secole de creştinism şi se coroborează cu
m ărtu ria lui Eu sebiu , m en ţion ată m ai înainte (vezi p. 29). Trăsătu­
rile caracteristice ale p ersoan elor reprezentate d em onstrează clar
că su n t p o rtrete şi a stfel arată că reprodu c ch ip u ri tăcute, fără în d o­
ială, d in o b serv aţie directă. N u ştim cui îi aparţinea m edalia, unui
creştin sau unui p ăg ân recu noscător pentru vreo favoare pe care
i-au făcu t-o A postolii.
C ealaltă im agin e rep rod u să aici - capul Sfântului A postol Pavel
(vezi PI. 41) - este un detaliu al unei icoane pictate de Sfân tu l A n ­
drei (R u bliov ), în tre an ii 1408 şi 1425, pentru iconostasul C atedralei
în ălţării D om n u lu i d e la Z ven igorod 1. D acă com p arăm acest cap
cu cap u l Sfân tu lu i A p ostol Pavel d e pe m ed alie (în stânga p riv ito­
ru lui), vom v ed ea că a m b ele reprezintă chipu l aceluiaşi om , în pro-1
11. Grabar, Probleme ale restaurării, Moscova, 192b (în lb. rusă)
131
fii p e m ed alie şi trei sfertu ri d e faţă în icoan ă. în ciu d a u n u i in ter­
val de dou ăsprezece sau treisprezece seco le ce s-a sc u rs în tre m e­
dalie şi icoană, aceasta din urm ă rep ro d u ce a ceea şi faţă cu trăsă­
tu rile ei caracteristice şi chiar cu o an u m ită p reciz ie a n atom ică.
Aceeaşi formă a cap u lu i, aceeaşi fru n te în altă p leşu v ă , a celaşi m a­
xilar uşor proem inent, aceeaşi barbă în fire câ rlio n ţate. A ceastă ase­
m ănare este dovada atenţiei ev lav io ase cu ca re su n t p ă stra te trăsă­
turile sfinţilor în iconografia ortodoxă. Fără în d o ia lă că iconarul
rus din secolul al X V -lea nu a v ă z u t n iciod ată p o rtretele ro m an e şi
probabil că nici nu ştia de existenţa lor. în reprod u cerea trăsătu rilor
portretizate a fost călăuzit de tradiţia p ictării ico a n elo r transm isă
prin icoană.
însă, în ciuda asem ănării ev id en te a celor două ch ip u ri a le S fân ­
tului Apostol Pavel, există o m are diferen ţă în tre ele. D iferenţa, la
rândul ei, ilustrează clar procesul d e transform are a un ui portret
într-o icoană. Păstrând, aşa cum am văzut, trăsătu rile caracteristice
ale unei personalităţi concrete, adică ale unei an u m ite realităţi isto­
rice cunoscute, icoana o transm ite legată de realitatea d iv in ă (vezi
p. 50), adică redă trupul pătruns d e harul a to a tesfin ţito r al D uh u­
lui Sfânt. Această contopire elim ină sim ţul greutăţii tru p u lu i, în fă­
ţişarea trupului pieritor, atât de p alpabil reprodu s în m ed alie. Tră­
săturile feţei, liniile ei, părul, su n t toate adu se în tr-o o rd in e strictă,
armonioasă. Viaţa lăuntrică în D um nezeu se văd eşte pe ch ip u l ilu­
minat reprodus în icoană, iar în locu l feţei în tru câtv a su ferin d e a
Sfântului Apostol Pavel de pe m edalie în tâln im aici c h ip u l său
transfigurat.
Mai m ult, dacă vom com para capul A postolu lu i P etru rep rod u s
pe m edalie cu chipurile sale din icoan e (vezi, d e ex e m p lu , icoan ele
Adormirii Maicii Dom nului, ale P ogorârii Sfân tu lu i D u h şi a ltele),
descoperim aceeaşi asem ănare, acelaşi sim ţ al realităţii isto ric e care
caracterizează iconografia ortodoxă.
132
S f â n t u l E v a n g h e l is t I . u c a
D esp re S fân tu l Lu ca, p rim u l E v a n g h e list şi au to r al Faptelor
A p o sto lilo r, c o n sid e ra t m ai târziu a fi şi p rim u l icon o g raf, n e in ­
fo rm e ază „P ro lo ag ele îm p ă ră teşti". „ L u c a e r a sirian d in A n tioh ia şi
d e p ro fe sie m edic. A d e v en it ucenicul A p o sto lilo r şi, m ai târziu , în ­
so ţito r ap ro p ia t al lui P avel, până în m o m en tu l m orţii sale m ar-
tirice. D upă c e a slu jit n eîn cetat D om n u lu i, n eav ân d vreod ată soţie
sau c o p ii, a m u rit în Beoţia, în vârstă d e op tzeci şi patru d e an i, plin
d e D u h u l S fâ n t."'
Ico an a n oastră a fo st o p arte din batan ta stân gă a u n ei „uşi îm ­
p ă ră te ş ti" ru seşti d in seco lu l al X V -lea sau al X V I-lea (PI. 43). S fâ n ­
tul L u ca este rep rezen tat stân d aşezat p e un scau n jos, în faţa unei
m ese d e scris, în tr-o în căp ere (su gerată d e fu nd alul arh itectural).
S p rijin in d u -şi p icioarele g o ale p e un scău n el, scrie în tr-o carte d es­
ch isă p e ge n u n ch i. C u v in tele ce se p ot citi în carte su n t cele d e la
în cep u tu l E v an gh eliei sale. Sfântul Luca este un om d e vârstă m ij­
locie, cu b arb ă şi p ăr on d u lat. E ste red at d in trei sfertu ri, orien tat
sp re d reap ta. îm b ră c a t în tr-o tu nică, are h im ation u l p este um ărul
stâ n g , a stfel în c â t braţu l d rep t să fie liber. C h ip u l exp rim ă atenţia
e v la v io a să a Ev an gh elistu lu i care con sem n ează textul inspirat de
D u m n ezeu .
S f â n t u l E v a n g h e l is t I o a n
„A tu n ci lo an , cel d in urm ă (d intre E v an ghelişti), sp u n e Sfân tu l
C le m e n t d in A lexan d ria, văzân d că au fost scoase la lu m ină în
E v a n g h e lii a sp ectele fizice şi în d em n at fiind de ucen ici şi in sp irat
d e D uhul Sfân t, a co m p u s o Ev an ghelie d u h o v n ic e a sc ă ."2 U ltim a
ca scriere, a p atra E v an gh elie este prim a ca im p ortan ţă, d u pă O ri-
1 Corssen, „Monarch. Proloage", în Texte unei Llntersuchungen, XV, 1.
2 în fragmentul din Hypotyposois, citat de Eusebiu, H. E. VI, 14, P.G. 20,
col. 552 1B, Via(a Sfântului lrineu, Adv. Haer. Ili, 1, 1, P.G. 7, col 845.
133
gen. „Cred că, aşa cum cele patru Evanghelii su n t te m e liile cred in ­
ţei Bisericii - şi pe aceste tem elii stă întreaga lu m e îm p ă ca tă cu
Dum nezeu în Hristos tot aşa Evanghelia d u p ă Ioan e ste E v an ­
ghelia de căpetenie şi nim eni nu-i poate cu p rin d e în ţelesu l d a că nu
s-a odihnit pe pieptul lui Iisus şi nu a p rim it-o d e la Iisu s p e F ecio a­
ra Maria care să îi devină şi M a ică ."1 în acord cu a cea stă co ncep ţie,
Sfântul Ioan prim eşte primul loc p e iconostas în tre E v an gh elişti.
Icoana noastră (PI. 44) este de pe batanta stângă a u n ei „uşi îm ­
părăteşti" ruseşti din secolul al X V l-lea. Sfântul Ioan este rep rezen ­
tat în pustie, stând pe o piatră, într-un fel de peşteră p ietro asă. Un
om bătrân, cu o frunte foarte înaltă şi cutezătoare, îm b ră ca t în tr-u n
himation lung, albastru-închis, care îi înfăşoară tot trupu l. îşi în ­
toarce capul spre stânga, spre colţul de sus al icoan ei, ca şi cum ar
asculta o voce venind din cer. Adesea, în sp atele lui, în co lţu l din
stânga de sus, este reprezentată o parte din sfera cerească, d in care
se revarsă raze asupra lui. Şi Apocalipsa (1, 10-12) ni-1 în făţişează
pe Sfântul Ioan întorcându-se ca să privească în sp atele lui, să vadă
„glasul care îi vorbea". în m âna stângă, E v an ghelistul ţin e un sul,
în timp ce cu mâna dreaptă face un gest ad resat celu i care scrie
după dictare, un tânăr având aureolă, îm b răcat în h im atio n staco ­
jiu. Numele lui stă scris deasupra capului: Prohor, un u l d in cei şap ­
te diaconi (Fapte 6, 5), în care tradiţia, reprezentată de m ai m ulţi
autori, îl vede pe nepotul Sfântului Ştefan şi în soţitoru l Sfân tu lu i
Ioan12. Aplecat deasupra cărţii pe care o ţine pe g en u n ch i, P roh or
scrie primele cuvinte ale Evangheliei după Ioan: „La în cep u t era
Cuvântul."
Pe rama icoanei, în capătul de sus, se p oate ved ea o fă p tu ră în a­
ripată într-un semicerc, sim bolul Evanghelistului. Sfâ n tu l Irin eu,
care a văzut primul în cele patru creaturi sacre a le viziu n ii lui
Iezechiel (Iezechiel 1, 5-14) sim bolul celor patru E v a n g h e lişti, a
atribuit leul Sfântului Ioan şi vulturul Sfântului M arcu3. în A p u s a
fost adoptată o atribuire contrară. în R usia, u n d e că tre sfârşitu l
1 Prologul lâlcuirii Evangheliei după Ioan, sec. 6, P.G. 14, col 29-32.
2 Vezi în Bollane!., AASS., I aprilie, p. 818. O apocrifă, Hisloria Prochori,
Clirisli discipuli, de vita li. johannis apostoli, s-a publicat în „Magna Bibi. Pa-
trum", Cologne, 1618.
’ Adv. Haer. III, 2, 8: P.G. 7, col. 885-890.
134
seco lu lu i al X V l-le a v u ltu ru l a lu at locu l leu lu i în icoan ele S fâ n tu ­
lui Ioan E v a n g h e listu l, treb u ie să fi c o e x ista t a m b e le trad iţii.
O ic o a n ă a S fâ n tu lu i Iera rh A vraam
Icoan a S fâ n tu lu i Ierarh A v raam e ste una d in tre p u ţin e le ic o a n e
fo a rte v e ch i p e care le cu n o a ştem răm ase d e d in a in te d e p e rio a d a
icon o clastă. în tim p u l aceste i p erio ad e, d u p ă cu m se ştie, s-a d is ­
tru s tot ce se p u tea d istru g e. Ă u ră m a s ico a n e d o a r în în d e p ă rta te
ţin u tu ri p ro v in ciale, u n d e b raţu l re p re z e n ta n ţilo r o ficia li ai statu lu i
nu a p u tu t aju n g e. O astfel de icoan ă este cea a S fân tu lu i A v raam
rep rod u să aici (PI. 10); în p re zen t se află în K aise r F ried rich M u-
zeu m din B erlin . A ceastă icoan ă, d e o rig in e eg ip tea n ă , se p re su p u ­
n e că ar fi ch ip u l un u i ep isco p - stareţu l unei m ăn ăstiri d in Baw it.
E ste p ictată în tem p era, în stilu l p rim itiv tip ic p ictu rilo r co p te, nu
n u m ai din acea p erioad ă, ci din toate tim p u rile. D esen u l e p u tern ic
şi p lin d e viaţă. D e ex e m p lu , la n iv elu l u m ăru lu i stâ n g rid icat, este
su rp rin s c u e x a c tita te şi b in e red at efortu l cu care S fân tu l ţin e
E v an g h e lia în m âna stân g ă. F aţa exp rim ă o m a re şi n eîm b lân zită
p u tere sp iritu a lă , leg ată în să d e o d eta şa re ex cesiv ă şi c h ia r d e o
an u m ită ru p ere d e viaţă. D eşi re p rezin tă, fără în d o ia lă , un p ortret,
ch ip u l are un c a ra c te r sim p lificat, sc h e m a tic, sco s în ev id en ţă prin
trăsătu rile p u tern ic co n tu rate a le feţei şi prin d e sen u l asp ru , în tu ­
n ecat. A ceastă icoan ă p are să aib ă ceva co m u n , atât interior, c â t şi
exterior, m ai m u lt cu frescele ro m an e d e câ t cu p ictu ra d e ico a n e ru ­
sească sau b iz a n tin ă . M eto d a p rin care se ex p rim ă starea lă u n trică
a Sfân tu lu i A v raam , sfin ţen ia lu i, in d ică o în ţe le g ere o a re cu m fo r­
m ală, m ai d e g rab ă, d e cât o în ţe le g ere b azată p e exp erien ţă.
135
 S fâ n tu l G r ig o r ie Pa la m a n u este su ficie n t ev id en ţiat. D im p otriv ă, icon aru l a su b lin ia t trăsă­
tu rile e x terio a re ale Sfân tu lu i G rig o rie P alam a, p e acelea c a re i-au
im p resio n at p e co n tem p o ran i; acest ch ip exp rim ă in telig en ţa fină a
Sfântul G rigorie Palam a, A rh iepiscopu l T esa lo n icu lu i (+1359),
unui d ia lecticia n in v incibil în d iscuţii teologice, nelăsând să se în ­
face parte din m area pleiadă a Sfin ţilo r P ărinţi ai B isericii. Să rb ă to ­
trevad ă viaţa lău n trică a unui m are contem plativ.
rit de două ori în cursul anului liturgic (14 n o ie m b rie şi a d o u a du­
P rim e le c u v in te ale in scrip ţiei su n t şterse. S e p o ate totu şi citi:
minică din Postul M are), Sfântul G rig o rie P alam a e ste slăv it ca
...A P X iE iiiX K o n o s r p u r o p i o x o ix x a a o n ik h x o p a a a m a x
„biruitor de neînvins între te o lo g i", „p ro p o v ă d u ito r al h a ru lu i"
(A rh ie p isco p u l G rig o rie al T esalon icu lu i, P alam a).
Num ele Sfântului G rigorie Palam a este leg at d e m a rile S in o a d e b i­
zantine ale secolului al X lV -lea, atât d e im p o rtan te p en tru dogm a
şi spiritualitatea ortodoxă: m archează b iru in ţa h a ru lu i a su p ra ră­
m ăşiţelor naturalism ului elen istic şi, în acelaşi tim p , ex p resia ele­
nismului creştin al Sfinţilor Părinţi. S fâ n tu l N ic o l a e , E p is c o p u l M ir e l o r L i c h i e i 1,
O rice ierarh-teolog, care a exp rim at ad evăru l d e cred in ţă, apă- F Ă C Ă T O R U L D E M IN U N I
rându-1 îm potriva erorilor, o dată canon izat, este v e n e ra t d e B iseri­
ca Ortodoxă ca cel în tre Sfinţi P ărintele n ostru ( è v tfy loig m m jfi
V en erarea d eo seb ită d e ca re se b u cu ră S fân tu l N ico lae e ste b in e
rf/uw), indiferent de epoca în care a trăit. „Epoca p a tris tic ă " n u este
cu n o scu tă. E s te ve n e ra t nu n u m ai d e creştin i, d a r şi d e m u su lm an i
un fel de „epocă de au r" lim itată la p rim ele o p t veacu ri. A m aşezat
în ciclu l litu rg ic săp tăm ân al al B isericii O rto d o x e , p rin tre zilele
chipul Sfântului G rigorie Palam a înaintea icoan elo r a lto r S fin ţi Pă­
săp tăm ân ii d e d icate M ân tu ito ru lu i şi d iferite lo r cete d e sfin ţi ce­
rinţi anteriori lui din punct de vedere cron ologic, p en tru că oferă
reşti şi p ă m â n teşti, n u m ai trei p ersoan e su n t p o m en ite cu num ele:
un exem plu tipic de icoană de episcop. R edat fro ntal, S fân tu l Ie­
M aica D o m n u lu i, Ioan în ain tem erg ăto ru l şi Sfântul N icolae. M oti­
rarh, îm brăcat în veşm inte episcopale (sacos şi om ofor, d e co rate cu
v u l v e n erării sp eciale a acestu i ierarh, care nu a lăsat n ici lucrări
cruci), binecuvântează cu m âna dreaptă şi ţin e E v an g h elia în m âna
te o lo g ice, n ici alte scrieri, este, ev id en t, acela că Biserica v e d e în el
stângă. Este chipul Părintelui Bisericii, care „n aşte p rin p rop ovă-
o p erso n ifica re a p ăstoru lu i, a ap ărătoru lu i şi m ijlocitoru lu i ei.
duirea Evangheliei şi înfaşă cu binecu vân tarea m â in ilo r "1.
„E v an g h elia lui H ristos p lin in d , sfin te, ca un m are p ăsto r al lum ii
Icoana pe care o reproducem aici (PI. 45) a fost execu tată în jurul
te-ai a ră ta t."2 Ş tim din viaţa sa că, atu nci când Sfân tu l N ico lae a
anilor 1370-1380, adică la scurt timp după canonizarea m arelu i Ep is­
fost în ălţat la d em n itatea d e ep isco p , a spus: „ ...A c e a stă v red n icie
cop al Tesalonicului (1368)12. Această icoană are, p rin u rm a re, carac­
şi această slu jire cere celu i care o îm p lin eşte să nu m ai trăiască p e n ­
terul unui portret, reprezentând trăsăturile persoanei vii ră m ase în
memoria celor care l-au văzut. însă din punct de v ed ere icon ografic, 1 Sfântul Nicolae s-a născut în oraşul Patare din Lichia, pe ţărmurile su­
are un defect: aspectul duhovnicesc al Sfântului, „ p ro p o v ă d u ito r al dice ale Asiei Mici, probabil în jurul anului 280. (Protopop G. Debolsky, Zilele
Luminii dum nezeieşti, cunoscător al tainelor cereşti a le Sfin te i Tre­ sfintelor slujbe în Biserica Ortodoxă Răsăriteană, voi. 1, St. Petersburg, 1901). A
im i" (Vecernia Duminicii Sfântului G rigorie P alam a, S tih iră, glas 2), murit pe 6 decembrie, după unele presupuneri in anul 341, după altele între
anii 345 şi 352 (Serghie, Amuis ecclesiasticus graeco-slavicus). Pomenirea lui se
1 Sfanţul Vasilc, Omilia 8, PC. 31, col. 305 (v. 1 Cor. 4,15) sărbătoreşte în ziua morţii sale şi pe 9 mai, când se comemorează mutarea
2 V. N. I.azarev, Ityzmitine Icons o f Ihe XlVth-XVth Centuries, în „Burlington sfintelor sale moaşte din Mire la Bari, în Italia, în anul 1087 (ibidem)
Magazine", t u n d r a , dec. 1937, p. 256. 2 Canon, glas 3 şi Sedealna, glas 8.

136 137
tru sine, ci p en tru a lţii."*1 Tocm ai „viaţa p en tru a lţii" e ste trăsătu ra
lui definitorie şi se m anifestă prin m area v arieta te d e fo rm e în care
i-a aju tat p e oam eni - grija lui pentru o cro tirea lor, p en tru p ro teja­
rea lor de forţele naturii, de nedreptatea o m en ea scă , d e erezii şi aşa
m ai departe. A ceastă grijă a fost însoţită de n u m ero ase m in u n i, atât
în tim pul vieţii, cât şi după m oarte. M ijlo cito r n eo b o sit, lu p tător
ferm, neîndu plecat pentru O rto d o xie2, „era în acelaşi tim p b lân d şi
bun, şi sm erit cu du hu l".
în funcţie de caracterul şi sem n ificaţia sa, rep rezen tarea sfâ n tu ­
lui în iconografia ortodoxă a variat. în m u lte icoan e, în p artea su ­
perioară, de o parte şi de alta a chipu lui Sfântului N ico lae, apar
M ântuitorul cu Evanghelia şi M aica D om nulu i ţin ân d în m ână
om oforul episcopului. A ceastă icoană, arătând caracteru l p ro v i­
denţial al activităţii lui episcopale, are la b ază o isto rie p o v estită de
Sfântul M etodie, Patriarhul C on stan tin op olu lu i (842-846). în aceas­
tă istorie, Sfântul M etodie n e p ov esteşte că , la scurtă v rem e du pă
alegerea sa ca episcop. Sfântul N icolae L-a v ă z u t p e M ân tu itoru l
lângă el, dându-i Sfânta E vanghelie, şi pe M aica D o m n u lu i, d e cea­
laltă parte, aşezându-i pe um eri om oforu l episco p al. A lte icoan e
foarte populare ale Sfântului N icolae îl în făţişează în în treg im e, cu
sabia în m âna dreaptă şi ţinând o biserică în m âna stân gă. Sabia,
simbolul înarm ării sale duhovniceşti, şi biserica sco t aici în ev id en ­
ţă personalitatea Sfântului N icolae, ca luptător in tra n sig en t p en tru
credinţa curată şi ca apărător al turm ei sale îm p o triv a ereziilor.
Printre aceste reprezentări, cele m ai cu n o scu te su n t sta tu ile din
lemn ale Sfântului N icolae de la M ojaisk, de la în cep u tu l seco lu lu i
al XIV-lea şi ale Sfântului N icolae de la Pskov, d in seco lele al
XV-lea şi al XVI-lea.
Icoana noastră (PI. 46) redă chipul Sfântului N ico lae în c a d ra t de
douăsprezece scene alese din viaţa sa. în p artea su p erio a ră a ic o a ­
nei se află o Deisis, sfârşind cu A postolii, d u pă care u rm ea z ă S fâ n ­
tul N icolae, ca urm aş al lor şi cap al Bisericii sale - ierarh. A ceasta
1 Minei, 6 decembrie. Viata Sfântului Nicolae se presupune că a fost scrisă
incâ din secolul al V-lea (Scrghie, Anitus ecclcsiasticus graeco-slaviciis).
1 In anul 325, Sfântul Nicolae se afla printre cei 318 Sfinţi Părinţi întruniţi
in primul Sinod Kcumenic, care a condamnat erezia lui Arie.
138
arată a tâ t locu l său în ierarhia b isericească, cât şi sfârşitu l călăto riei
vieţii sale, m o m e n te în fă ţişa te în sc en e d e viaţă care l-au co n d u s la
slav a cerească. P e m arg in ile icoan ei su n t p ictate în b u st figu ri de
sfin ţi patron i ai fam iliei: în stân g a p riv ito ru lu i, d e a su p ra , Sfân tu l
Sav a, iar m ai jos, Sfân ta M u cen iţă P arasch e v i; în d reap ta, S fin tele
M u cen iţe E caterin a şi V arvara. C ele patru scen e d in viaţa sfân tu lu i,
d in reg istru l sup erior, situ ate im ed iat su b D eisis, în fă ţişea z ă c o p i­
lăria şi m an ifestarea h aru lu i d u m n e zeiesc în S fân tu l N ico lae , d in
m om e n tu l n aşterii. A stfel, prim a scen ă d e scrie un e v e n im e n t care
i-a u im it p e părin ţii lui şi care a u rm at îm b ăierii d e d u pă n aştere,
cân d a sta t d rep t în p icioare, fără să fie su sţinu t. A d ou a scen ă ilu s­
trează b o tezu l sfân tu lu i; a treia, vin d ecarea de c ătre p ru n cu l N ico ­
lae a un ei fem ei cu braţu l uscat; în a patra ap are tatăl viitoru lu i
ep isco p d u cân d u -şi fiul să în v eţe. S cen ele u rm ăto are îl arată pe
S fâ n tu l N ic o la e aju tân d u -i p e oam en i în n ecazu ri şi apoi ad orm irea
sa. S u b scen a n aşterii, sfân tu l îi ap are în v is îm p ăratu lu i C o n stan ­
tin , p o ru n cin d u -i să elib ereze trei g en erali care fu seseră p e nedrept
co n d a m n a ţi la m o arte în urm a unei calom n ii. M ai jo s este în făţişat
la M ire, u n d e era ep iscop , salvân d trei oam eni co n d am n aţi la m oar­
te. în d reap ta, S fân tu l N ico lae alu n g ă dem on ii d in lr-o fân tân ă, tă­
ind co p a cu l d in ap rop iere, care era d e d icat u n ui cu lt păgân. M ai
jo s, S fâ n tu l N ico lae se arată u n or m arin ari n au frag iaţi care s-au în ­
tors sp re el cu ru găciu n e, ca să-i salveze. în colţu l din stânga jos
este o m in u n e p o stu m ă a Sfân tu lu i N ico lae - salvarea unui om de
la în ec (Ioan , tatăl S fân tu lu i P atriarh M etod ie p om en it m ai sus; în
alte ico a n e, o m u l salv at este D em etriu s, o altă m in u n e a sfân tu lui).
A lătu ri, o altă m in u n e p ostu m ă - elib erarea unui b ăiat luat p rizo ­
n ie r d e c ătre arab i, p e care Sfân tu l N icolae l-a în ap o iat p ărin ţilo r în
z iu a p ră z n u irii sale. U rm ăto area scen ă în făţişează ad orm irea S fâ n ­
tu lu i N ico lae , iar ultim a, fie în groparea, fie una d in tre m u tările sfin ­
te lo r sa le m o a şte (în scrisu l scen ei este foarte şters, astfel că nu
p u tem d istin g e cu exactitate sen su l ei).
S fâ n tu l Iera rh N ico lae red at în icoana n oastră nu este u n ju d ecă­
to r a sp ru , a sc etic şi d e tem u t al ned rep tăţii, aşa cu m ap are uneori
în fă ţişa t, ci p ărin te b lân d şi iubitor, gata în orice m om en t să vină în
a ju to ru l c e lo r care îl invocă.
1 39
 Ico an a atra g e atenţia a tâ t p rin a d ân ca se n sib ilita te sp iritu a lă cu
care este p icta tă , cât şi prin cu lo rile b lâ n d e, b o g a te. P erso n aje le
m ici ale scen elor inspirate din viaţa sa su n t p lin e d e v ig o a re şi lu­
m inoase prin bogatele pete de cu lo are. (F ig u rile d in D eisis su n t p u ­
ţin schim bate din cauza unei restau rări u lterio are). A ceste p ete de
culoare, aproap e lip site de o rice elab o rare, lasă im p resia u n o r p ie­
tre preţioase colorate.
S f â n t u l V a s il e c e l M a r e
şi S f â n t u l M a r e M u c e n ic G h e o r g h e 1
Aceste două icoan e (PI. 47) su n t a trib u ite Ş co lii d in N o v g orod ,
fiind datate în jurul anului 1400.
Cele două icoan e reprodu se aici făceau p a rte d in „ C in " (ord in e),
care, aşa cum am văzu t la an aliza icon o stasu lu i, o cu p ă un u l d in lo­
curile lui cele m ai im portante. De aceea, icoan ele acestu i registru
sunt, de regulă, m ai m ari d ecât cele din alte registre. Ico a n ele n o as­
tre (prim a, 177 x 64 cm , a dou a, 177 x 66 1/2 cm ) a p a rţin e a u , ev i­
dent, unuia din cele m ai grand io ase icon ostase. R olul unui icon o s­
tas, proiectat în aşa fel în cât să fie îm b ră ţişa t d in tr-o p riv ire, a fa­
vorizat în mod consid erabil dezvoltarea u n o r co m p o z iţii sim p le şi
clare, a unei forţe a cu lorilor şi a desen u lu i, care co n feră fig u rilo r o
linie generală deosebit de exactă, atât d e ca ra cteristică ico a n elo r
ruseşti Altfel, ar fi fo st prea greu să vezi şi să d istin g i ico a n ele , m ai
ales în bisericile m ari, la m are distanţă şi în ălţim e. Ico a n ele S fâ n tu ­
lui Vasile şi Sfântului G h eo rg h e răspund pe d eplin a cestei c erin ţe
a unui desen exact şi clar. Figu rile lo r m o n u m en tale, fru m o s în ca-
1 Sfântul Vasile cc4 Mare, Arhiepiscop al Cezareii Capadociei, Părinte şi în­
văţător al Bisericii, a murit în 379. Pomenirea lui se sărbătoreşte la 1 ianuarie.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, născut în Capadocia, a fost ridicat de Dio-
cleţian la rangul onorific de comite (xóin)g) şi de general şi a fost martirizat tot
la ordinele lui in anul 303. Pomenirea lui se face pe 23 aprilie (Mineiul pe
Aprilie).
140
d ra te d e fo rm e le icoan elo r în gu ste, su n t strict prop orţion ate. E x e­
cu ţia d e m o n strează un sim ţ cro m atic d e o seb it - cu lorile su n t lum i­
n o ase şi arm o n io ase. Sfin ţii su n t pictaţi cu m are forţă, d elicateţe şi
lib erta te; nu se sim te n ici un efort. C u lo rile su n t când d en se, a p li­
c a te în stra tu ri p ăsto ase, cu m su n t p e m antia de cu loarea flăcării a
S fân tu lu i G h eo rg h e , pe om oforu l alb al Sfân tu lu i V asile şi pe fu n­
d a tu ri, cân d d e sch ise şi tran sp aren te, cu ilum inări d elicate, ca pe
v e şm in te le de d ed esu b t şi pe felonul Sfân tu lu i V asile; ele creează
astfel un jo c d e plan u ri şi dau m u ltă viaţă icoanelor. D esenul este
e x a c t şi expresiv. Lin iile ritm ice, când lungi, b lân d e şi curgătoare,
cân d scu rte, v ig u ro ase şi un gh iu lare, se îm bină în tr-o arm on ie co n ­
trastan tă şi d evin astfel un m ijloc d e exp resie nu m ai pu ţin im p o r­
tan t d e câ t cu lo rile. F ig u rile sfin ţilor, ap roap e n em işcate în afară,
su n t p lin e d e o deoseb ită viaţă lău n trică. A titu d in ile su n t fireşti şi
lib ere; e i calcă uşor, d e-ab ia atin gân d p ăm ân tu l cu picioarele, şi, în
a b se n ţa lin iei în a lte a p ăm ân tu lu i, silu etele lor par desprin se de
p ăm ân t, plu tind pe deasupra. A m b ele icoan e su n t opera aceluiaşi
pictor, în z e stra t cu m are cultu ră artistică şi exp erien ţă tehnică.
S fân tu l V asile cel M are, în ca lita te d e ep iscop , adică d e urm aş al
A p o sto lilo r, u rm ează, în ord in e ierarh ică, im ed iat du pă ei. Sfântul
G h eo rg h e u rm ează sfin ţilo r asceţi şi e situ at, de obicei, la extrem i­
tatea „ C in u lu i". Ju d ecân d du pă o rien tarea figurilor, icoanele noas­
tre n u a u fo st aşezate pe partea în care se văd în iconostasul repro­
d u s în PI. 74, ci pe latura opusă.
S fân tu l V asile cel M are este reprezentat, aşa cum se obişnu ieşte
în c a z u l ierarh ilor, cu întregu l v eşm ân t episcop al, cu atributele
în a ltei sa le slu jiri. P este felon p o artă, în ju ru l um erilor, un om ofor
îm p o d o b it cu c ru d , „prin care ep isco p u l II sim bolizează pe Fiul lui
D u m n e z e u în tr u p a t"1 sau care, du pă tâlcuirea Sfân tu lu i G h erm an ,
„sem n ifică oaia p ierdută pe care, aflân d -o D om nul, o p u n e pe
u m erii S ă i . .. " *2. C a u rm aş al A p ostolilor şi în văţător al Bisericii, ţine
Sfâ n ta E v a n g h e lie în m âna stângă, în tim p ce m âna dreaptă stă în ­
tin să în tr-u n gest d e ru găciu n e către H ristos, C are se află în centrul
co m p o ziţiei. C h ip u l Sfântu lu i V asile este plin de o linişte m aies-
>Sfântul Simeon al Tcsalonicului, Carie despre Biserică, c. 23
2 Citat din I. Dmitrievsky, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, St. I’etersburg, 1897.
141
tuoasà. Sp rân cean a în alt arcuită poartă p ecetea g â n d irii a d â n c co n ­
centrate. A vem în ain tea noastră chipu l unui în v ă ţă to r a l B isericii, al
unui m are teolog, tâlcuitor al tainei Sfin tei Treim i.
Sfântul G h eorghe este pictat în tr-o m antie roşie, cu lo a re trad iţio ­
nală pentru un m artir, şi o tunică alb astru -d esch is, cu reflex e ver­
zui. Reprezentările lui variază m ult; un eori ap are că la re p e cal,
om orând balaurul (PI. 53), alteori ca războin ic p ed estru . M a i apare
şi ca tribun m ilitar în veşm inte p atriciene, cu o d iad em ă m etalică
pe cap, cu o platoşă sub m antie, ţinând o cruce în m âna d reap tă şi
o sabie în m âna stângă. Dar, în com p oziţia „C in u lu i", după icon o ­
grafia tradiţională, nici el, nici alţi sfinţi m artiri nu su n t în fă ţişaţi cu
arm ele şi rangurile lor m ilitare. Aşa cum am v ăzu t în a n aliza ico­
nostasului, întrucât „C in u l" este o im agine a ord inii n o rm a le a u n i­
versului, ordinea vieţii ce va să vină, este de la sin e în ţe le s că nu
poate fi loc pentru nici o du şm ănie şi, prin urm are, nici pentru
arme. Dacă Sfântul Vasile cel M are este în făţişat cu slu jirea p en tru
care a fost slăvit, pentru viaţa sa, care a fost ţinta Iui sp iritu ală,
Sfântul G heorghe este descris ca fiind slăvit p en tru m o a rte a lui
martirică pentru Hristos, întrucât slujirea lui p ă m â n tea scă a fost
doar o cale către ţinta sa sp iritu a lă 1.
M artirii nu sunt înfăţişaţi în iconografia ortodoxă cu atrib u tele
m uceniciei lor, deoarece, p entru Biserică, im portan t nu este cu m au
fost m artirizaţi, ci pentru ce au fost ei m artirizaţi.
Trebuie să observăm acum că icoan ele sfin ţilo r în fă ţişâ n d m ar­
tiriul lor sunt extrem de rare (de exem p lu , tăierea C a p u lu i S fân tu ­
lui loan înaintem ergătorul). Dacă asem en ea rep rezen tări există,
atunci ele sunt am plasate pe chenarul icoan ei sfân tu lu i, ca elem en t
secundar sau adiţional. Altfel spu s, centrul d e g ra v ita te în icoan e,
ca şi în textele liturgice ale sărbătorii sfân tu lui, n u rezid ă în c a ra c ­
terul dureros al m uceniciei lor, ci în b u cu ria şi pacea p e ca re acesta
le rodeşte.
1 Ceea ce se spune aici se referă doar la „Cin" (Deisis lărgită), nu la re­
gistrul de mai jos, local, al iconostasului, unde Sfântul Gheorghe şi alţi muce­
nici pot fi înfăţişaţi ca războinici, purtând arme.
142
C apul S f â n t u l u i M u c e n ic G h eorgh e
( d e t a l iu )
in icoan ele Sfântului Vasile cel M are şi a Sfântului M ucen ic G h eor­
g h e, ate n ţia este o rien tată în d eoseb i către ch ip u l a cesto ra, atât p u n
caracteru l co n ţin u tu lu i lor, câ t şi prin m an iera d e exe cu ţie. C a şi
v e şm in te le, fe ţele sfin ţilo r su n t p ictate în tr-o m an ieră fo arte exactă
şi d irectă. Tonul d e b ază, verd e-m aron iu (san kir), e ste d e sch is şi
tran sp aren t; fon d u l alb con trastiv al icoanei tran sp are ici şi c o lo şi
cree ază astfel un joc d e lu m in ă şi um bră care co n feră cu lo rilo r
a d â n c im e şi tran sp aren ţă. P este această p ro p lasm ă se a p lică alte
d ou ă ton uri d e sch ise, p rin su p rap u n eri su ccesiv e d e cu loare; p ri­
m u l e ste g alb en şi ro şu -o cru , al doilea g alb en -o cru , acop erin d şi
p ierzân d m arg in ile n ete a le stratu rilor. Lu m in ile d in părul n egru al
S fâ n tu lu i G h eo rg h e su n t realizate cu o cru -au riu . Pârul şi b arba
S fâ n tu lu i V asile reprezin tă z o n e co m p acte, în tu n ecate, în treru p te
d e câtev a a tin g eri d e p en su lă şi m ai în tu n ecate. în treag a tehnică
e ste sim p lă, sig u ră şi p u tern ică, am in tin d d e fresce. Este pu ţin ela­
b o rată, d ar p u tern ică şi p recisă, pu să în ap licare cu în d răzn eală,
d in tr-o sin g u ră m işcare a pensu lei.
F e ţe le sfin ţilo r nu su n t asp re. A tracţia stă în „ im o b ilita tea " lor
sen in ă ; în acelaşi tim p , este greu de sp u s ce co n feră u n m ai m are
d in a m ism m işcării - tru p u l, m âin ile în tin se în ru g ăciu n e sau ochii.
C h ip u rile şi o ch ii sfin ţilor, ad ică trăsătu rile care ex p rim ă în treaga
a d â n c im e a v ieţii d u h o v n iceşti a u n ui om , arată o totală su p re m a ­
ţie a d u h u lu i asu p ra tru p u lu i, lucru ce ca ra cteriz ea z ă ico a n ele în
g e n e ra l şi ic o a n e le ru seşti în sp ecial. Avem d e-a face, ca să sp u n em
aşa , c u ex p resia p ictu rală a cu v in te lo r im n u lu i h eru v im ic câ n ta t in
S â m b ă ta M are; „Tot tru p u l să tacă [ .,.] şi să se în a lţe d e a su p ra c u ­
g e te lo r p ă m â n te şti." F e ţele c e lo r d oi sfin ţi resp iră a ceastă a b sen ţă
a o ricăru i cu g e t p ă m â n te sc în tru p u l ilu m in at d e D u h u l S fâ n t şi
ad u s la tăcere. Ei n u m ai au g reu tatea cărn ii şi su n t p lin i d e s e n i­
n ă ta te d u h o v n ic e a sc ă . C h ip u l S fâ n tu lu i G h e o rg h e (PI. 11) este cu
d e o se b ire c a ra c te ristic în a ceastă p riv in ţă. N u -i lip se şte n im ic d in
ceea ce a p a rţin e firii u m an e; totu şi, câ n d îl p riv e şti, îţi p a re că nu
v e zi faţă d e o m , ci d e în g e r (v ezi p. 50). D eşi în z e stra t c u b ă rb ă ţie ,
143
cu p u tere şi cu v o in ţă tare, u im e şte p rin p u rita te a şi lin işte a lui
n ep ă m â n tea sc ă .
S f â n t u l S e r g h ie d in R adonej
Sfântul S e rg h ie din R ad o n ej (1 3 1 4 -1 3 9 2 ) e ste u n ul d in tre cei m ai
p op u lari sfin ţi ru şi'. M ăn ăstirea Sfâ n ta T reim e în te m e ia tă d e el, în
p rezen t Lavra Sfâ n ta T reim e-S erg h iev a , e ste acu m cen tru l sp iritu al
al R usiei. In flu en ţa ex cep ţio n a lă a sfâ n tu lu i, ca re a în c e p u t să se
m anifeste în c ă d in tim p u l vieţii sa le şi n u a în c e ta t n ic io d a tă , se
poate o b serv a m ai p resu s d e to a te în v ia ţa d u h o v n icea scă , lău n ­
trică, a ţă rii, în v ia ţa ei m o n a stică . S fâ n tu l S e rg h ie a a v u t o m u lţim e
d e ucen ici, ia r m a jo rita tea m ă n ă stirilo r în te m e ia te d u p ă m o artea
lui au fo st d ire c t sau in d irect in flu en ţate d e el. El a fo st ca p u l şi în ­
văţătorul sih a ştrilo r ruşi. C ea m ai m are p a rte a sfin ţilo r d in seco le­
le al X lV -lea şi al X V -lea, m ijlocitori p en tru p ă m â n tu l R u siei în ace­
le vrem u ri g rele, au fo st u cen icii lui, p rieten i şi co resp o n d en ţi. E ste
dem n de am in tit că m ănăstirea care s-a fo rm a t şi a c rescu t în ju ru l
său este în ch in a tă Sfin tei Treim i - p ro to tip u l a celei u n ită ţi p e care
trebuie să o realizeze o m ănăstire în lum e. A ceastă u n ita te, această
d esăvârşită p a ce lăun trică, a fost atin să de sfâ n t nu n u m a i în relaţia
sa cu o am en ii, ci şi cu a n im a lele să lb a tice12. în el s-a re sta b ilit p ra c­
tic acea o rd in e n orm ală a u n iv ersu lu i, în ca re în trea g a n a tu ră , unită
in ju ru l o m u lu i, ascu ltă d e D u m nezeu . M ă n ă stire a S fâ n tu lu i S er-
1 Pomenirea Sfântului Serghie se face în ziua adormirii sale, pe 25 sep-
tembne, şi în ziua aducerii sfintelor sale moaşte, 5 iulie.
2 Relaţia cu animalele sălbatice este o trăsătură caracteristică vieţii a nu­
meroşi sfinţi ortodocşi, iar înţelesul acestei legături este peste tot acelaşi. Uce­
nicul Sfântului Serghie, Epifanie, care i-a scris viaţa, vorbind despre asculta­
rea animalelor sălbatice faţă de sfânt, remarca: „Iar aceasta nu trebuie să ui­
mească pe nimeni, pentru că se ştie cu siguranţă că, atunci când Dumnezeu
se sălăşuieşte într-un om şi Duhul Sfânt se odihneşte întru dânsul, toate i se
supun, pentru că toate i se supuneau la început lui Adam, înainte de călcarea
poruncii lui Dumnezeu..."
144
g h ie, care a d ev en it vatra sfinţeniei ruseşti în acea perioadă a în flo­
ririi ei, a fost şi căm inul iconografiei. Cel m ai m are iconograf ico­
nar, S fân tu l A ndrei (R u bliov), se pare că acolo s-a form at şi a pictat
p en tru ea vestita icoană a Sfintei Treimi. Una dintre prim ele icoane
a le S fân tu lu i Sergh ie a fost pictată de nepotul său, Sfântul Teodor,
A rh iep iscop u l R ostovului, fost m onah al m ănăstirii Sfânta Treime.
M area in flu en ţă a Sfântului Serghie s-a m anifestat nu numai in
v iaţa in terio ară, ci şi în viaţa exterioară a ţării - unificarea şi apăra­
rea ei îm p o triv a du şm anilor externi. El l-a binecuvântat pe Prinţul
D im itrie D onsk oi pentru lupta cu tătarii şi i-a prevestit victoria,
care a fost în cep u tu l eliberării R usiei de sub dom inaţia lor. în ace­
laşi tim p , cea m ai ev id en tă trăsătură a vieţii Sfântului Serghie a fost
sm eren ia lui excep ţională. C a să-i uşureze pe fraţi, a preluat ascul­
tările cele m ai u m ile din m ănăstire, purta haine roase şi pătate, ast­
fel în cât o am en ii care îl întâlneau nu-1 recunoşteau pe renumitul
sta reţ d in R ad on ej, a cărui faim ă se răsp ând ise în tot ţinutul. îşi îm­
p ărţea b u căţica d e pâine, singura lui hrană, cu un urs sălbatic care
v e n e a la el d in păd ure; dacă nu era destulă pâine pentru amândoi,
îi d ăd ea p o rţia lui ursului. La reproşurile fraţilor, răspundea că
„u rsu l n u în ţeleg e ce e p o stu l".
Icoan a rep rod u să aici (PI. 48) redă perfect această sm erenie şi
d iscreţie. A fost p ictată în vrem ea noastTă chiar în Lavra Sfânta Tre­
im e-Serg h iev a. Sfântul Sergh ie este înfăţişat într-o m antie cafenie,
în cu lo ri p alid e, albastru-înch is, o „schim ă" bleu-pal cu cruci, şi o
su tan ă alb ă. A ceste nuanţe, îm preună cu fondul ivoriu, dau o ar­
m o n ie d e cu lo ri m od estă, foarte plăcută şi odihnitoare. în ciuda ab­
sen ţei strălu cirii şi forţei şi chiar în ciuda unei anum ite tim idităţi,
icoan a im p resion ează printr-o strictă aderare la canon. Este o d o­
v ad ă concretă a existen ţei unei tradiţii vii, neîntrerupte, m anifes­
tate n u n um ai în aderarea exterioară la canonul iconografic, dar şi
în p ătru n d erea du hovnicească până la chipul lăuntric al sfântului,
în transm iterea caracterului adu m brit şi a sm ereniei care l-au d efi­
n it p e Sfân tu l Sergh ie în viaţă.
1 45
 S f â n t u l S im e o n S t â l p n i c u l
Stâlpnicia a fost o form ă de viaţă ascetică; a in cep u t în Siria, în
prima jum ătate a secolului al V-lea. Ea constă în n ev o in ţa d e a sta
în picioare sau în genunchi în vârful unei co lo a n e sau al unui stâlp
(rm lâoc), pe care se construia un sălaş îngu st, fără aco p eriş. S tâ lp ­
nicul locuia acolo fără a se putea în tin d e vreod ată, su b so a re şi sub
ploaie, expus privirii tuturor oam enilor. H rana îi era a d u să stâlp -
nicului pe o scară. Viaţa n eobişnuită a în tem eieto ru lu i stâlp n iciei,
Sfântul Sim eon Stâlpnicul, i-a um plut pe co n tem p o ran i d e uim ire
şi de adm iraţie. Fericitul Teodoret, episcopu l C iru lu i, care pu tea
să-l vadă pe Sfântul Sim eon şi să stea de vorbă cu el, i-a scris viaţa
încă pe când trăia Sfântul1. C hiar el spune că faptele pe care le is­
toriseşte sunt aproape incredibile şi adaugă la sfârşit: „D acă v iaţa i
se va prelungi, alţii după noi v o r povesti alte isp răv i m in u n a te ."12
O altă Viaţă a fost scrisă d e m onahul A ntonie, u cen ic al Sfân tu lu i
Sim eon3.
Sfântul Sim eon, născut în jurul anului 389 în Siria, d u p ă ce a dus
o viaţă ascetică extrem de austeră în tr-o m ănăstire, ap o i în sin ­
gurătate, s-a închis intr-un loc îngrădit, unde a răm as stând în p i­
cioare, postind şi rugându-se. Slava sfinţeniei sale, v in d e că rile şi
alte binefaceri prim ite prin rugăciunile sale au atras către el m u l­
ţimi de pelerini. Ca să-şi păstreze singurătatea şi lin iştea în ru g ă ­
ciune, fără a renunţa să-şi aju te ucenicii şi n en u m ăraţii v iz itato ri,
şi-a ridicat un stâlp, unde a răm as în picioare treizeci şi şa p te de
ani, până la m oartea sa, în anul 459.
Au venit pelerini din toate ţările la Tellnesin, lâ n g ă A n tioh ia.
Teodoret povesteşte că un pelerin venit d in R av en n a n u v o ia să
creadă că Sfântul Sim eon este o fiinţă om en ească, a şa în câ t, ca să-i
dovedească că nu era vreun duh îngeresc, Sfântul S im eo n a c e ru t o
scară, iar pelerinul, după ce a urcat în vârful stâlp u lu i, a p u tu t să
1 Philallteos Hisioria, c. XXVI, P.G. 82, col. 1464-1484.
2 Col 1484 I1C
> Publicată de M. I.ietzmann, Uns U ba i des hi. Symcons Stylites, Leipzig,
1908. Vezi studiul lui 11. (Jelalinye, Us Saints Stylites, Brussels, 1923.
14b
atin g ă ră n ile u stu răto are ale p icioarelo r stâlp n icu lu i. în tr-o V iaţă a
S fin te i G e n o v e v a , scrisă la scu rtă v rem e du pă m oartea ei (la în ce­
p u tu l sec o lu lu i al V l-lea), se p o v este şte cu m S fân tu l S im eo n i-a
trim is sfin tei un m esaj p rin n egu storii ca re străb ateau C a lia 1. S fâ n ­
tul S im eo n avea o au to ritate d u h o v n icească extrao rd in ară. D e sus,
d e p e stâlp u l lu i, le v orb ea o am en ilo r d e d ou ă ori p e zi, lu p ta îm ­
p o triv a ereziilor, trim itea m esaje ep isco p ilo r şi îm păraţilor. Sfântu l
S im eo n S tâ lp n icu l este p râzn u it la 1 sep tem b rie.
Ico an a n o a stră (ru sească, seco lu l al X V I-lea) îl rep rezin tă pe
S fâ n tu l S im e o n p e stâlp u l său (PI. 49). E ste un fel d e tu rn c u o uşă
şi n işte scări in terioare. Sfân tu l Sim eo n stă în p icioare în vârful
stâlp u lu i, în sp atele unei m ici b alu strad e. Pe d easu p ra su tan ei g a l­
b e n e p oartă „îm b răcăm in tea sch im ei m ari m o n a h a le" (rd /.téytt
o x fjn a ) şi o m an tie m aron ie cu glu gă alb astru -în ch is. B in ecu v ân ­
tează cu m ân a d reap tă şi ţin e un sul în stânga. Faţa îi este în cad rată
d e b arbă.
S fâ n tu l M a c a r ie d e l a U n ja şi A pele G alben e
S fâ n tu l M acarie, în tem eieto r a trei m ăn ăstiri, este m ai b in e c u ­
n o scu t în litera tu ra h agiografică sub n u m ele de Sfân tu l M acarie
„de la A p e le G a lb e n e "2, p en tru că lângă Lacul A p elor G alb en e a
fo st e l stareţ a l celei d e a d ou a m ăn ăstiri p e care a în tem eiat-o în
n u m ele Sfin te i şi d e V iaţă d ătătoarei Treim i. în 1432, această m ă­
n ăstire a fost co m p le t d istru să d e tătari. S fân tu l M acarie s-a a şezat
a tu n c i lân g ă râu l U n ja, un aflu en t al V olgăi, u n d e a în te m e iat a tre­
ia m ăn ăstire. A m u rit în 1444. Ş i în v iaţă şi du pă m oarte, Sfân tu l
M aca rie s-a b u cu ra t d e o m are p o p u laritate şi cinstire. Ico an ele lui
ex ista u c u m u lt în ain te d e can o n izarea sa oficială, d in 1619, cân d ,
p e 25 iu lie, s-a sta b ilit ziu a pom en irii sale. T răsătura cara cteristică
a Sfân tu lu i, ca re a cău tat sin gu rătatea toată viaţa, a fost accep tarea
sarcin ii d e a av e a grijă d e o am en ii care ob işn u iau să se a d u n e în ju ­
1 M.G.H., SS. rerum Merov. 111, 226 c. 27.
2 Serghie, A hhus ccclesiastiais graeco-sltìviats, voi. II.
147
rul lui şi să-i cau te ocrotirea. C o n fo rm „ E rm in iei", el este, d e ob i­
cei, în făţişat ţinând în m ână u n su l cu o ru g ă ciu n e c ă tre H risto s, în
care îl roagă să le dea o am en ilo r p âin ea cea d e to a te zilele, a tâ t p en ­
tru trup, cât şi p en tru suflet. P rin urm are, această ru g ă ciu n e .repre­
zintă rugăciunea sfân tu lui, grija p ărin tească a stareţu lu i p en tru co­
piii lui (PI. 50). In colţul d e sus, din dreapta, al icoan ei, M ân tu itoru l
îl binecuvântează pe sfân t şi m ănăstirea, ca ră sp u n s la ru găciu n ea
lui. în planul din faţă curge râul care în co n jo ară m ăn ăstirea. C a o
lum e a deşertăciunii, râu l în co njo ară acest loc b in e cu v â n ta t, un de
iubirea se d esăvârşeşte după chipu l Sfin tei T reim i, o in su lă să n ă ­
toasă într-o lum e b olnavă - ideea d e m ăn ăstire în co n ştiin ţa o rto ­
doxă. Zidurile m ănăstirii, m ici în co m p araţie cu silu eta sfân tu lui,
pot vădi o concepţie ce ar părea naivă o m ului o ccid en tal. D ar ele
corespund sensului icoanei şi ar fi fost redate exact în a cela şi fel de
către un iconar m odern. A cest sens este acela că aici im p o rtan tă nu
este activitatea păm ântească a sfântu lui, nici m ănăstirea pe care a
întemeiat-o, ci încununarea călătoriei întregii sale vieţi p ăm ân teşti
prin sfinţenia lui. Icoana opu ne clar lucrării de zid ire exterio ară pe
aceea, m ai im portantă, a zidirii lăuntrice. Slăv it cu darul facerii de
minuni, sfântul - tem plu viu, n efăcu t de m ână - este p arcă aşezat
aici în contrast cu m ănăstirea, tem p lu n eîn su fleţit, fă cu t d e m âini
om eneşti, care este num ai o cale către ţin ta p e ca re sfâ n tu l a reali­
zat-o prin luptele de dincolo de zid u rile ei. Sfân tu l M a ca rie, în v e ş­
m ânt m onahal, stă în afara zid u rior m ăn ăstirii p e ca re a în te m e­
iat-o, nu ca locuitor şi stareţ al ei, ci ca o cro tito r ceresc, ca re s e roagă
pentru ea. Protecţia şi grija lui nu în cetează o dată cu m o a rte a - ele
doar trec în alt plan.
Dacă com parăm această icoană cu altele m ai vech i, v o m v ed ea
că, în ciuda conform ităţii ei cu canonul ico n o g ra fic şi a sp iritu a ­
lităţii şi căldurii pe care, fără în doială, le are, se sim te clar, m ai ales
în chipul M ântuitorului şi al sfântului, o an u m ită frag ilita te , o a n u ­
m ită lipsă de vigoare în formă şi execu ţie, ca ra cteristice m u lto r
icoane ale acelei perioade. în acelaşi tim p, co n stru cţia ico a n ei este
desăvârşită: binecuvântarea M ântuitorului, în făţişat în n o ri, ec h ili­
brează desăvârşit figura sfântului.
Arhitectura m ănăstirii este, evident, preluată d in rea lita te şi este
contem porană nu cu sfântul, ci cu artistul. E ste fo arte p o sib il ca
148
acesta să fi red at n oua m ănăstire din secolu l al X V ll-le a de la A pele
G a lb e n e , co n stru ită în locul vech ii m ănăstiri d istru se d e tătari.
S f â n t u l D im it r ie d in T e s a l o n ic
S fâ n tu l D im itrie d in T esalonic, „M are M u c e n ic " (firyaAo/irţp-
rvg), face p arte, la fel ca Sfân tu l G h eo rg h e, S fân tu l T eod or Stratilat,
S fâ n tu l T eod or T iron şi alţii, din categ oria sfin ţilo r m ilitari. D acă pe
ico n o stas aceşti sfin ţi m u cen ici apar îm b răcaţi d oar în tunici şi
m an tii, fără arm e, aşa cum li se p o triveşte m ărtu risito rilo r lui H ris­
tos, în alte icoan e, d estin ate în chin ării cred incioşilor, sun t repre­
zen taţi în v e şm in te coresp u n zătoare slujirii pe care au exercitat-o
în tim p u l vieţii, ad ică în arm aţi şi, un eori, călare. Biserica nu a co n ­
sid e rat n iciod ată cond iţia d e so ld at ca fiind in com p atib ilă cu c a lita ­
tea d e creştin . C reştin ism u l n u e ste o doctrin ă socială sau politică:
a c ţiu n e a lui în lu m e se d esfăşo ară p e u n plan m ai ad ân c d e cât cel
al in stitu ţiilo r o m en eşti. Pacea la care aspiră şi răzb oiu l pe care îl
p ro p o v ă d u ieşte nu au n im ic d e-a face cu „ p a cifism u l" sau cu „m i­
lita rism u l". D acă, u rm ân d exem p lu l lui H ristos (M t. 2 6 ,5 1 -5 4 ), Bi­
serica nu a d o rit n icio d ată să fie ap ărată d e sab ia lu m ească, ea nu
s-a îm p o triv it n icio d ată u n ui creştin care a îm b răţişat cariera arm e­
lo r să ap ere v alo rile d e aici, je rtfin d u -şi viaţa în slu jb a cauzei co ­
m u n e. „D rag o ste m ai m are ca aceasta n im en i nu are, ca viaţa sa să
şi-o p u n ă p en tru prieten ii s ă i" (In. 1 5 ,1 3 ). A ceastă afirm aţie a Evan ­
g h eliei se p o a te ap lica la to t ceea ce este m ai n ob il în co n d iţia de
sold at. B iserica îi sărb ăto reşte la 29 au g u st p e toţi ostaşii creştin i
c ă z u ţi p e câ m p u rile d e b ătălie.
S fâ n tu l D im itrie a su ferit m artiriu l la în cep u tu l seco lu lu i al
IV -lea, în tim p u l p ersecu ţiei lui D iocleţian . D upă cu m sp u n e isto ­
ria p ă tim irii sale, se zice că M axim ian îl n u m ise p e tân ăru l D im itrie
în p o ziţia d e p rocon su l, n eştiin d că era creştin. în loc să e x e cu te o r­
d in u l d e ex term in are a tu tu ror creştin ilor d in T esalo n ic, D im itrie
şi-a d at silin ţa să p rop ov ăd u iască Ev an gh elia. A restat şi în tem n iţat,
l-a în c u ra ja t p e tân ăru l N estor, p rieten u l său, să lu p te sin g u r îm ­
149
potriva glad iatorulu i care îi om ora pe creştini în a ren ă , aru n cân -
du-i în suliţe. După victoria şi m artiriu l lui N estor, D im itrie a fost
străpuns cu suliţe în tem niţă, la ord inu l lui M axim ian . S e p răzn u -
ieşte pe 26 octom brie.
Icoana grecească a Sfântului D im itrie reprodu să aici (PI. 51) este
de la m ijlocul secolului al X V -lea1. Sfântul D im itrie este rep rezen tat
în picioare, frontal. Tunica lui foarte scurtă nu îi a ju n g e pân ă la ge­
nunchi şi lasă să se vadă p icioarele legate cu şiretu ri în cru cişate.
Peste tunică poartă o cuirasă şi o cruce m ică cu o p t b ra ţe p e piept.
O m antie aruncată peste um eri. Coiful stă atâ rn a t p e u m ăru l stâng,
înarm at cu o suliţă pe care o ţine în m âna dreaptă, S fân tu l D im itrie
ţine m âna stângă aşezată pe un scut b o g a t o rn a m en ta t. O cruce
înaltă (adăugată mai târziu) în sp atele scutului treb u ie să rep rezin ­
te adevărata armă care l-a făcut p e m ucenic în d ră z n e ţ în ceasul
m orţii sale.
S f â n t a M u c e n iţ ă P a r a s c h e v i ( P ia t n iţ a )
Sfânta M are M uceniţă Paraschevi, n ăscu tă în Ico n ia (A sia M ică),
a fost m artirizată în tim pul p ersecuţiilor lui D io cleţia n 12. P om en irea
ei se sărbătoreşte pe 28 octom brie. La n u m ele g recesc P a rasch ev i,
dat la botez în cinstea zilei din săptăm ână co n sa cra te P a tim ii D om ­
nului, s-a adăugat traducerea lui în lim ba ru să, P iatniţa - V ineri.
Utilizarea acestei traduceri adăugate num elui serv eşte ca o ad u ce-
re-am inte a sensului şi legăturii lui cu realizările celei ce-1 p oartă.
Sfânta Paraschevi a fost venerată cu deo seb ire p rin tre slav i în că din
vremuri străvechi. Ea este consid erată patroan a o c u p a ţiilo r fem e­
ieşti şi, pentru că vinerea era zi de târg, p atroan a co m e rţu lu i.
1 După A. Xyngopoulos, Catalogul icoanelor de la Muzeul Benaki, Atena,
1936, p. 10.
2 Icoana a fost restaurată in 1945. Se poate vedea starea în care se afla
înainte de restaurare după martorul rămas în dreapta, pe chenarul inferior.
Această icoană este rară chiar şi pentru secolul al XVl-lea, în sensul că nu a
fost restaurată nici înainte, nici după aceea.
150
T răsătu ra c aracteristică a Sfin tei P arasch evi este p rop ovădu iren
cu ra jo a să a creştin ism u lu i. C h iar şi atu n ci când a fost în trebată
cu m o c h e a m ă , în loc să dea un răsp u n s d irect, a în cep u t să-l p ro ­
p o v ăd u iască p e H ristos. C ân d a fost în treb ată d e c e nu -şi sp u n e
n u m ele, a rep licat: „Trebuia m ai în tâi să dau n u m ele v ie ţii v e şn ice,
şi ab ia ap oi n u m ele existen ţei celei v r e m e ln ic e ."1
T reb u ie ca cin ev a să p ătru n d ă foarte ad ân c în esen ţa fa p telo r
sfin tei p en tru a p u tea reda în ţelesu l şi caracteru l m u cen iţei, aşa
cu m se în tâ m p lă în icoan a n oastră (PI. 52). T răsătura d e fin ito rie a
sfin tei este aici exp rim ată cu m are forţă, nu n u m ai prin trăsătu ri
exterio are, ci p rin în treaga ei prezen ţă. G estu l cu care ţin e cru cea în
m ân a rid ica tă , exp resia au steră şi con cen trată a feţei exp rim ă fer­
m itatea cu ra jo a să şi n eîn frân tă cu care p ro p o v ăd u ieşte şi în d u ră
tortu ra. C h ip u l şi în treag a în făţişare a Sfin tei P arasch evi resp iră
acel calm şi a c ea cred in ţă p u ternică p e care nici ch in u rile, n ici m o ar­
tea n u le p o t fràn g e. E ste o icoan ă tip ică d e m artir-m ărtu risitor,
ad ică a unei p erso a n e care şi-a în cu n u n a t viaţa p rin actu l m ă rtu ri­
sirii a d e v ă ru lu i, p ecetlu it cu sân g ele ei. Sfân ta este rep rezen tată în
m an tia roşie trad iţio n ală, sim b olu l m u cen iciei, şi cu o tu n ică alb as-
tru -in te n s. în m ân a d reap tă ţin e sem n u l m artiriu lu i, arm a b iru in ţei
sale - cru cea, sim b o l al urm ării p atim ilo r lu i H ristos, iar in m âna
stân g ă, un su l d esfăşu rat, pe care este scris S im b o lu l d e cred inţă.
F iecare este în a ceeaşi m ăsu ră exp resia, p rin im ag in e şi cu v ân t, a
ad e v ăru lu i p en tru care a p ătim it. P e cap , p este n ăfram a alb ă, sim ­
b o lu l fecio rie i, p oartă o d iad em ă p atrician ă cu p ietre p reţioase. Doi
în g e ri, u n u l în tr-o m an tie roşie, celălalt în tr-o m an tie alb astru -în -
chis, ţin d easu p ra cap u lu i ei o cun un ă d e aur - cununa m ucen iciei - ,
răsp u n su l la m ărtu risirea lui H ristos: „Fiţi m ărtu risitorii m ei, şi Eu
su n t m a rto r ."2 C u lo rile sim p le, p u tern ice scot în ev id en ţă şi în tă ­
resc c o n ţin u tu l icoanei. E xecu ţia fin ă a m antiei şi a tu n icii, atât de
c a ra c te ristic e seco lu lu i al X V l-lea şi p ictate aici cu nlb-pur, a te n u e a ­
ză în tru câtv a in ten sitatea roşu lu i, d ar se arm o n izează b in e cu al-
b u l-iv o riu al n ăfram ei şi al su lu lu i. A ceste cu lori îm p re u n ă cu a u ­
riu l şi cu o cru l-in te n s-a u riu al feţei şi al fon d u lu i c ree ază o gam ă
p u te rn ic ă şi calm ă.
1 Serghie, Aiwus ecclesiasticus graeco-slavkus, voi. II, partea 1.
2 Viata Sfintei Paraschevi din Mineiul pe octombrie.
151
 I
S f â n t u l M a r e M u c e n ic G h e o r g h e
OM ORÂND BA LAURUL
Sfântul G heorghe (yeiopyă; - lu crăto r al p ă m â n tu lu i) este ven e­
rat ca „izbăvitor al prizonierilor şi ocro tito r al s ă r a c ilo r "1 şi, d e ase­
menea, ca patron al agriculturii, al cirezilor, tu rm elo r şi păstorilor,
cărora, după tradiţie, le-a venit în aju tor şi in tim pu l v ieţii şi după
moarte. Această cinstire, legată de interesele ziln ice ale ţăranilor,
este, desigur, sursa iconografiei sale variate (vezi a n a liz a icoanei
sale, p. 142) şi a numărului m are de icoane. în special Sfân tu l G h eor­
ghe Biruitorul om orând balaurul este unul din cele m ai popu lare
subiecte din pictura ortodoxă de icoane, în special în cea a N ovgo-
rodului. Icoana înfăţişează o m inune în tâm p lată d u p ă m oartea
Sfântului Gheorghe, inspirată din viaţa sa. S e p o v este şte că în tr-u n
lac din Libia trăia un balaur înfricoşător, la care lo cu ito rii, c a re erau
păgâni, se închinau ca la o zeitate şi pe care îl îm b lâ n z ea u jertfin -
du-i copiii lor, unul după altul. Când a v en it rân du l fiicei regelui
acelui ţinut, Elisaba sau Elisabeta, cum este n um ită în ico a n e12, ca să
fie sacrificată şi pe când îşi aştepta m oartea în g ro z ito a re, Sfântul
Gheorghe a apărut pe un cal alb şi, rostind cu v in te le „în n u m ele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului D u h ", a a tacat b alau ru l în v ârtin -
du-şi suliţa în aer şi, după ce l-a lovit cu p u tere m are în g u ră, l-a
ţintuit la păm ânt, iar calul l-a călcat cu copitele. A p o i, Sfântul
Gheorghe i-a poruncit fecioarei să lege b alauru l cu c en tu ra ei şi să
îl ducă în cetate ca p e un câine îm b lâ n z it... Iar S fân tu l G h eo rg h e a
ucis în cetate balaurul cu sabia3.
Unele icoane, în special cele de mai târziu, redau a cea stă m in u ­
ne în am ănunt: prinţesa Elisaba, cetatea, părinţii p rin ţesei şi lo cu i­
torii cetăţii privind de pe ziduri şi aşa m ai departe. E x istă şi rep re­
zentări ale m omentului final al m inunii, adică u cid erea b alau ru lu i
1 Slujba consacrată sfântului.
2 „Numele Elisaba sau Elisabeta nu se întâlneşte nicăieri în legende; aces­
ta este un exemplu şi un indiciu al faptului că icoana cunoştea tradiţii din
afara izvoarelor scrise." (N, P. Kondakov, Icoana rusească, partea 1,3, p. 135, în
Ib. rusă.)
3 Viata sfântului, in „Minei", 23 aprilie.
152
cu su liţa , şi, d e asem en ea, im agin i ale Sfân tu lu i G h eo rg h e călare pe
cal, fără b a la u r1.
în alte icoan e, ca în cea reprodu să aici (l’ l. 53 ), m o m en tu l d e­
scrip tiv e ste red u s la elem en tele esen ţiale. A ceastă icoan ă re p rezin ­
tă, în a c e st sen s, un exe m p lu caracteristic al Şcolii d e la N ovg orod
din secolu l al X V -lea. C o m p oziţia ei are sim p litate a şi cla rita tea
acelei p erio ad e. S e o m ite o rice detaliu secun d ar. Este d e scris n um ai
m o m en tu l p rin cip al - b iru in ţa, adică sen su l în su şi al m in u n ii. S fâ n ­
tul G h eo rg h e e ste în făţişat în tr-o arm u ră şi un v e şm â n t m ilita r b o ­
g at, d e g en eral rom an , cu scu t şi lance. T rup ul scu n d , tip ic Ş co lii d e
la N ov g orod d in secolu l al X V -lea, a şezat p e un cal în d e sa t, are o
forţă irezistib ilă. Im agin ea este plin ă d e o im p etu o z ita te lău n trică
şi d e un d ra m a tism extraord inar. F ald u rile m an tiei, a p ro a p e rep e­
tân d , în u n d u irile lor, lin iile d ealu rilor, creează im p resia că vajn icu l
călăreţ tocm ai s-a d e sp rin s d in m u n ţi şi, în co b o rârea lui n ăv aln ică,
n u n u m ai că lo v e şte cu lan cea, d a r se n ă p u steşte asu p ra b alau ru lu i
cu toată g reu tatea lui şi a calului.
M ân a care b in e cu v â n te a z ă , iv in d u -se d in tr-u n seg m e n t d e cerc
d in co lţu l d e su s d in d reap ta al icoan ei, cu in scrip ţia „ lisu s H ris-
to s " 2, ca şi lan cea sfân tu lu i cu o cru ce în cap ăt, arată că n u b iru ieş-
te cu p u terea lu i, ci cu aju toru l lui D u m n e z eu şi cu p u terea cru cii.
C ălăre ţu l se su p u n e acestei p u teri, la fel şi calu l, p rin el. D e aceea
calu l este ad e sea în făţişat cu cap u l în to rs, p riv in d la călăreţ. D upă
c u m se re latează în v iaţa sfân tu lu i, el a ap ăru t strălu cin d în tr-o lu ­
m in ă d e n ed escris. A ceastă lu m in ă este de o b icei re p reze n tată sim ­
b o lic p rin cu lo area alb ă a calu lu i care, d u p ă tâlcu irea S fâ n tu lu i D i-
o n isie A re o p ag itu l, sem n ifică cea m ai m are ap ro p iere p o sib ilă d e
1 Mai mult decât atât, multe icoane, de exemplu cele greceşti şi copte, înfă­
ţişează simultan o altă minune a Sfântului Gheorghe, tot postumă (sau mai
degrabă una dintre cele trei minuni asemănătoare) - minunea eliberării unui
băiat luat prizonier de saracini, ca răspuns la rugăciunile părinţilor săi. Eve­
nimentul este descris după spusele băiatului: „Am umplut paharul cu vin ca
să-l servesc pe prinţ, când am fost luat de un om strălucitor, călare pe cal, care
m-a urcat pe calul lui; ţineam paharul într-o mână şi cu cealaltă m-am agăţat
de cingătoarea lui şi aşa m-am aflat aici...", adică în casa părinţilor, în ziua
sărbătorii Sfântului Gheorghe {Viata sfântului, ibidem).
2 Uneori însuşi Mântuitorul este înfăţişat aici.
153
 L u m in a d iv in ă 1. A rătân d că sfân tu l a p a rţin e u n u i a lt p la n al exis­
tenţei, icoana este, în acelaşi tim p, o p erso n ifica re a b iru in ţe i, d eo a­
rece călăreţul calului alb „a p o rn it ca un b iru ito r ca să b iru ia sc ă "
(A poc. 6 ,2 ). Sfântul G h eorghe i-a b iru it p e călăii lui m ai m u lt d ecât
alţi m ucenici, că ci m ulţi, văzând su ferin ţa lu i, s-a u co n v e rtit la
H ristos. Şi aici, în această m in u n e d e d u p ă m o a rte, în v in g â n d ba­
laurul şi eliberând u-i pe oam en i, i-a elib era t în felu l a cesta d e pă-
gânism . De aceea se în făţişează ad esea u n în g e r co b o râ n d d in cer
şi ţinând o cunună deasupra lui - cu n u n a m u cen iciei şi a biru in ţei.
S f â n t u l P r o r o c I l ie în p u s t i e 2
Având în vedere că principiu l icoanei este acela de a reda num ai
ce este fundam ental, pare ciu d at la prim a v ed ere ca o an um ită
temă iconografică să înfăţişeze episodul în care P rofetu l Ilie, ascun s
în pustie, era h rănit de corbi (III R egi 17, 3-6). Totuşi, a lă tu ri d e alte
icoane ale prorocului, acest subiect este fo arte p o p u la r în icon o ­
grafia ortodoxă şi, m ai ales, în cea ru sească.
N um ele Ilie, tradus din ebraică, în seam n ă „pu terea D o m n u lu i";
şi iată cum îl descrie Biblia: ascet aspru, plin d e râvnă p en tru cre­
dinţa în adevăratul D um nezeu, ap rin s de focul d ra g o stei p en tru
El, propovăduitor îndrăzneţ; „un om p ă ro s " (IV R egi 1, 8) la în fă­
ţişare. La fel apare şi în iconografia o rtod oxă. C a ra cteru l p ro fetu ­
lui, redat în im agini şi culori, este adesea su b lin ia t (d e e x e m p lu , în
„cin") prin propriile sale cuvinte, scrise pe un sul d e sfă şu ra t: „Cu
râvnă am râvnit pentru D om nul D u m n ezeu l S a v a o t" (III R egi 19,
10, 14). Profetul Ilie, cel m ai uim itor şi m ai p u tern ic d in tre p rofeţii
Vechiului Testam ent, căruia i s-a d a t p u tere a su p ra n a tu rii, care a
închis cerurile (III Regi 1 7 ,1 ) şi le-a d esch is (III R egi 1 8 ,4 5 ), e ste cu
deosebire venerat de oam enii cei m ai legaţi d e n atu ră - d e ţărani.
D atorită puterii asupra forţelor naturii şi în sp ecia l a su p ra focu lu i,
este consid erat şi protector îm potriva foculu i. Focul lă u n tric al râv -
1 Sfântul IJionisie Areopagitul, Ierarhiile cereşti, c. 15, par. 8.
P o m e n i r e a S f â n t u l u i P r o r o c I l i e s e f a c e la 2 0 i u l i e .
154
nei lui p en tru D u m n ezeu s-a m an ifestat prin apariţia focului văzut:
cu p u terea ru g ăciu n ii, d e m u lte ori a c o b o râ t foc din cer (III Regi
1 8 ,3 7 -3 8 ; IV R eg i 1 ,1 0 -1 2 ) şi a fo st rid icat d e v iu la cer, în tr-o căruţă
d e fo c (IV R eg i 2, 11). Icon ografia ortod oxă sco a te în ev iden ţă cu
d e o seb ire acea stă legătură a Sfântu lu i Ilie cu focul. D e exem p lu , o
icoan ă fo a rte larg răsp ân d ită este aceea a rid icării lui la cer într-o
căru ţă d e fo c trasă d e cai de foc m ânaţi de un înger. Legătura cu
focu l este su b lin iată şi în icoan ele bust, de exem p lu în rem arcabila
icoan ă d e la N ovg orod , din secolul al X IV lea, de la G aleria Tretia-
kov d in M o sco v a, în care pu ternicu l foc lăun tric din ochii săi este
e v id e n ţia t p rin fon d u l roşu -în v ăp ăiat al icoanei.
Icoan a n oastră îl reprezin tă pe sfântu l V echiului Testam ent ca pe
un u l d in tre aceia „d e care lum ea nu era v red n ică ", care „au rătăcit
în p u stii şi în m u n ţi şi în peşteri şi în crăp ătu rile p ă m ân tu lu i" (Evr.
11, 38). Figu ra p u ternică a profetu lu i, capul lui acop erit de păr as­
pru , răv ăşit, faţa b ărb ătească cu sp rân cen e în alte em ană o putere
de n eîn v in s. In m âna stângă poartă sem n ul o b işn u it al unui proroc,
u n sul. C u în cred ere liniştită prim eşte şi contem p lă venirea corbu­
lui, care îi a d u ce daruri cereşti şi în tin d e m âna ca să le prim ească.
S cen a rev elează în treaga sem n ificaţie a acestu i m om ent, aparent
in cid e n tal, d in v iaţa prorocu lu i, când , ca răsp u n s la arzătoarea lui
d ra g o ste d e D u m n ezeu , voin ţa div ină schim b ă ord inea naturală a
lucru rilor. Sfân tu l V asile cel M are oferă m om en tu lu i urm ătoarea
interpretare: „Sălaşu l Sfântu lu i Ilie a fost M u n tele C ârm ei, un m un­
te în alt, n elo cu it. P u stia l-a p rim it pe sih astru ; d ar sufletu l însem na
totu l p en tru a c e st drept, iar h ran a pen tru călătoria vieţii lui era
n ă d ejd ea în D um nezeu. în ciu d a acestu i m od de viaţă, nu a m u rit
d e fo am e; d im p o triv ă, cele m ai lacom e p ăsări d e prad ă i-au ad u s
h ran ă. A celea al căror obicei era să fure h ran a altora s-au făcut slu ­
jito ri la m asa lui. La poru n ca D om n ulu i şi-au sch im b at firea şi s-au
făcu t p ăzito ri cred in cioşi ai pâin ii şi ai c ă rn ii."1 A cest m om en t al
slu jirii p rofetu lu i a an ticip at revelaţia, dată lui m ai târziu pe M u n ­
tele H o reb , a arătării lui D um nezeu în lum e: „Iată D om n ul va tre­
ce; şi în ain tea Lui va fi vijelie năp rasn ică ce va despica m un ţii şi va
sfărâm a stân cile, dar D om nul nu va fi în vijelie. D upă vijelie va fi
cutrem ur, dar D om n u l nu va fi în cu trem u r; du pă cu trem u r va fi
' Cuvântul S, P.C. 31, col. 317 D-320 A.
155
foc, d a r n ici în fo c nu va fi D o m n u l. Iar d u p ă fo c va fi ad ie re de
v â n t lin şi a co lo va fi D o m n u l" (III R egi 1 9 ,1 1 -1 2 ). A cea stă p rofeţie,
re p rezen tân d p refig u rarea îm p ă ră ţie i lui D u m n e z eu , se c iteşte în
ziua re v ela ţiei îm p ă ră ţiei d e sco p erite d e D o m n u l p rin Sch im b area
Lui la Faţă pe M u n tele T abor (v ezi a n aliza ico a n ei S c h im b ă rii la
Faţă, p. 226). Ico an a înfăţişând u-1 p e S fâ n tu l P ro ro c Ilie h ră n it de
corbi, arătând sch im b ate, p rin v o ia Iui D u m n e z eu , c h ia r le g ile n a­
turii, este ea în să şi o p refigu rare a v en irii în tru p u te re a îm p ărăţiei.
Ev id en t, po p u laritatea ei se d a to rea z ă to cm ai a c e ste i sem n ificaţii.
Figu ra prorocu lui, în tru câ tv a su p ra d im en sio n a tă în rap o rt cu
prop orţia icoan ei, postura lui ca lm ă şi m işcarea su n t, ca să sp u n em
aşa, exp resia exterioară a p u terii d u h u lu i său . D eta liile, re a liz a te cu
m are sen sib ilitate şi în d em â n a re artistică , d au un ech ilib ru rafin at
com p oziţiei acestei icoan e fru m o a se (PI. 54).
Ic o a n e c o l e c t iv e
Icoanele colective, în care su n t grupaţi m ai m u lţi sfin ţi, sunt
reprezentări în special ale M en ologu lu i. Ele reu n esc, în câtev a re­
gistre, sfinţi şi praznice ale anului liturgic, în o rd in e calen d aristică.
Tipul icoan elor m en o lo g ice a fost creat în B izan ţ, ca m în tim p u l îm ­
păratului Vasile al Il-lea (963-1025).
Icoana noastră (rusească, secolul al X V I-lea) se asea m ă n ă în d ea­
proape tipului M enologului (PI. 55). Se co m p u n e d in p atru registre,
d in tre care prim ul conţine patru M ari Sărb ători, în tim p ce celelalte
trei reunesc diverşi sfinţi înfăţişaţi stând în p icioare. Cu toate aces­
tea, principiul după care au fost reunite în icoană im a g in ile p ra z n i­
celor şi ale sfinţilor nu este cel al M en ologulu i. S ă rb ă to rile din p ri­
m ul registru nu aparţin unei sin gu re luni: se p o t ved ea aco lo Buna
Vestire (25 m artie), N aşterea lui H ristos (25 d e cem b rie), P ogorârea
la iad (Paştele) şi Z ăm islirea Sfintei Ana (9 d ecem b rie). în celelalte
trei registre se regăsesc, unul lângă altul, sfinţi p răzn u ifi în d iferite
perioade ale anului. Astfel, în cel de-al doilea, îl ved em pe A rh an ­
ghelul M ihail (8 noiem brie) alături de Sfinţii Boris şi G leb (24 au-
156
gu st), urm aţi de Sfinţii Constantin şi Elena (21 mai). în al treilea re­
gistru, Sfân tu l Sim eon Stâlpnicul (1 sep tem brie) stă alături de Drep­
tul Sim eon şi d e Sfânta Ana (3 februarie): aici, fără îndoială, iconarul
s-a o rien tat du pă sim ilaritatea num elor. în sfârşit, printre sfinţii ul­
tim ului registru se află Sfânta M aria Egipteanca (1 aprilie) şi Sfân ­
tul N icolae (6 decem brie şi 9 m ai). Nu este nici o icoană a princi­
p alilor sfinţi d e p este an: dacă ar fi fost aşa, nu am putea înţelege de
ce Z ăm islirea Sfintei Ana figurează aici, printre cele trei m ari sărbă­
tori. Prin u rm are, alegerea sărbătorilor şi a sfinţilor s-a făcut după
alte raţiuni, după dorinţa celui care a com andat icoana. Cu toată
prob ab ilitatea, aceasta este o icoană d e fam ilie, în care d iferitele săr­
bători şi sfin ţi corespund unei evlavii personale.
M a r il e S ărbători
Vom an aliza acum , pe scurt, câteva icoane ale M arilor Sărbători.
A cestea su n t, în prim ul rând, icoanele celei mai m ari sărbători -
P aştele (P ogorârea la iad şi M ironosiţele la M orm ânt) şi icoanele
celo r d ou ăsp rezece sărbători principale, şase ale D om nului, patru
ale M aicii D om n ulu i (vezi analiza iconostasului, pp. 93-97), Pogorâ­
rea Sfântului D uh şi înălţarea Sfintei Cruci. Pe lângă acestea, prin­
tre icoanele M arilor Sărbători am aşezat şi icoane ale altor sărbători,
m ai puţin im portante, cum sunt: învierea lui Lazăr, A coperăm ântul
M aicii D om nulu i, înjum ătăţirea Praznicului şi două icoane ale Răs­
tignirii - una pictată şi una sculptată (o Cruce). Icoanele sărb ători­
lor, aran jate în ordinea succesiunii lor de-a lungul anului bisericesc,
sunt: N aşterea Sfintei Fecioare, înălţarea Sfintei Cruci, A coperă­
m ântul M aicii D om nului, Intrarea M aicii Dom nului în Biserică,
N aşterea D om nulu i, Botezul Dom nului, întâm pinarea D om nului,
Bu na Vestire, învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim , Răstignirea,
Pogorârea la iad, M ironosiţele la M orm ânt, înjum ătăţirea P razn icu ­
lui, în ălţarea, Cincizecim ea, Sfânta Treime, Pogorârea Sfântului
D uh, Sch im barea la Faţă, A dorm irea M aicii D om nului.
157
 în a leg erea icoa n elo r c o m e n ta te aici, fie că su n t ico a n e a le p raz­
n icelor, fie a le D o m n u lu i, ale S fin tei F e cio a re sau ale sfin ţilo r, n e-am
o rien ta t n u a tâ t du pă calitatea lo r a rtistică, cât d u p ă o rto d o xia re­
p rezen tărilo r lor. Cu alte cu v in te, ico a n ele rep ro d u se aici nu au nici
o urm ă de deform are d o g m a tică , n ici un îm p ru m u t d in arta a p u sea­
nă şi transm it în văţătu ra n ealterată a B isericii O rto d o xe, fără a în­
călca câtu şi de pu ţin can o n u l icon o grafic.
N a şterea M a i c ii D om n ulu i
„N aşterea ta, de D u m nezeu N ăscăto are Fecioară, b u cu rie a ves­
tit la toată lu m ea; că din tin e a răsărit Soarele drep tăţii, H ristos
D um nezeul n o s tr u "... (V ecernie, Stih iră, glas 4). în ziua N aşterii
M aicii D om n ulu i (8 sep tem b rie), Biserica să rb ăto reşte cea m ai sfân ­
tă naştere a unei fiin ţe om en eşti, al cărei „rod p re a cu ra t" a fo st ales
şi sfinţit din m om entu l zăm islirii (Z ăm islirea Sfin tei A n a, să rb ă ­
torită p e 9 decem brie). In tim p ce Z ăm islirea şi N aşterea Sfân tu lu i
Ioan B otezătorul, tot sărbători a le Bisericii, su n t relatate p e larg în
Sfânta Ev an ghelie, aceasta nu n e sp u n e n im ic d esp re n aşterea M ai­
cii D om nului. D ar izvoarele ap o crife, d im p o triv ă, d au a m ăn u n te
substan ţiale despre o rigin ile şi copilăria Sfin tei Fecioare. M ai ales
P rotoevan gh elia lui lacob, d e o rigin e iu d eo -creştin ă, o lu crare co m ­
pozită, în care fragm en tul referito r la Fecioara M aria d a tează din
130-140. V echim ea co n sid erab ilă a acestei su rse p erm ite accep tarea
veridicităţii an u m ito r detalii d esp re fam ilia M aicii D o m n u lu i: n u ­
m ele părin ţilo r ei, Ioachim şi A n a, d escend en ţa lui Ioach im d in D a­
vid etc. M o dificările ulterioare ale istorisirii p rim are ale P ro to ev an -
gheliei lui lacob, ca şi alte a p o crife de dată m ai recen tă, au a cu m u ­
lat noi detalii, dând n aştere un or tradiţii d iscord ante. D e a sem en ea,
an um iţi scriitori dau N azaretul, patria lui Io a ch im 1, ca loc d e n aş­
tere a Sfintei Fecioare, alţii Betleem u l, locu l n aşterii Sfin tei A n a2, ia r
1 Călugărul Epifanie, Predic/!In viata Maicii Domnului, P.G. 120, col. 189.
2 Sfântul Ioan I frisostom. Omilie la Naşterea Domnului (Anim 396), P.G. 49, col.
364; Sfântul Chirii al Alexandriei, Tâlciiire la profetul Milteia, V, P.G. 71, col. 713.
158
a lţii, Ie ru sa lim u l1. T radiţia Bisericii a reţinui num ai data, pentru a
sc o a te în re lie f ad evăru l scrip tu ristic şt dogm atic: descendenţa din
n eam u l lui D avid şi naşterea sfântă a Fecioarei, aleasă să dăruiască
fire o m en ea scă C u vân tu lu i lui D um nezeu. Sărbătoarea Naşterii
Sfin te i F e cio a re treb u ie să fie foarte vech e: se ştie că lustinian a ri­
d ica t la C o n stan tin o p o l o biserică în chin ată Sfintei A na12.
C a şi N aşterea Sfântului loan Botezătorul, N aşterea M aicii D om ­
n u lu i, făg ăd u ită d e un în ger du pă ce părinţii fuseseră m ultă vrem e
sterp i, îşi află co resp on d en ţe vech i-testam en tare, considerate, de
o b ice i, p refig u rări ale în v ierii3. D ar N aşterea M aicii D om nului este
m ai m u lt d e cât o preîn ch ip u ire; pentru că persoana Sfintei Ana -
fe m e ie izb ăv ită d e sterp iciu n ea ei pen tru a aduce pe lum e o Fecioa­
ră care va da n aştere D u m n ezeu lu i în trupat - sim bolizează firea
n oastră care în cetează să m ai fie stearpă, pentru a da roadele haru­
lui (V ecernie, Stih iră, glas 6). N aşterea m inunată a Sfintei Fecioare
n u se d ato rează unei acţiuni arbitrare a lui D um nezeu, care între­
ru p e co n tin u itate a istorică: este o etapă a Proniei veghind asupra
lu m ii, p regătin d cu ard oare în truparea C u vântulu i, etapă ce prece­
dă u ltim u l a c t d ecisiv - Bu na V estire, când Fecioara aleasă va con ­
sim ţi să fie „căm ara îm p ărătească, în tru care taina cea pream ărită a
un irii celei n eg răite a firilor ce s-au ad u n at îm preună întru Hristos
d e să v â rşit s-a lu c ra t". „Taina ce preîn ch ip u ie o taină şi m ai adân­
c ă ": „astăzi u şile cele sterp e se deschid şi d u m nezeiasca uşă cea fe­
c iorească m erg e în a in te" p en tru ca „H ristos să intre în lum e" (Ve­
cern ie, S tih iră , glas 8). D acă „n um ele M aicii D om nului (OcoxÓKog)
co n ţin e în treag a istorie a iconom iei dum nezeieşti în lu m e"4, stră­
m o şu l F ecioarei - această „Floare a lui lesei" - s-ar putea num i
„D av id , P ărin tele lui D u m n ezeu ", (fteorrdriop), iar num ele de „pă­
rin ţi ai lu i D u m n e z eu " {O con aróp eg ) (Vecernie, Stihiră, glas 6) ar
ap arţin e , în p rim u l rân d . Sfin ţilor Ioachim şi Ana. Adam şi Eva, pă­
rin ţii o m en irii căzu te, s-ar bucura atunci văzându-şi urm aşii dând
1 Sfântul Sofronie, Odele anacreontice, XX, PG. 87, col. 3821.
2 Procopius, De acdificiii. I. 3; Bonn, ediţia, III, p. 185.
3 Mai ales naşterea lui Isaac din Sarra cea stearpă a fost adesea interpre­
tată astfel.
4 Sfântul loan Damaschiti, Credinţa ortodoxii, IU. 12, P.G. 94. col. 1029-32.
n aştere „M aicii V ieţii", „Izvorul n estrică ciu n ii" (V ecernie, Stih ira,
glas 1 şi 8).
Iconografia N aşterii M aicii D o m n u lu i n e-o în făţişează p e Sfânta
Ana pe ju m ătate în tin să în pat, în co n ju rată de slugi gata să scald e
pruncul nou-născut. Sfânta Fecioară apare, d e regu lă, în făşată în
scutece, în braţele unei m oaşe aşezate pe un scă u n el, lângă vasul
plin cu apă. Poziţia şi atitudinea Sfântului loach im p erm it m ai m u l­
te variante: uneori, apare stând în picioare, alteori, ca în icoana noas­
tră, aşezat şi conversând cu Sfânta A na. In m ozaicu l m ăn ăstirii din
Daphni (secolul al XI-lea), Sfântul loach im nu este reprezentat.
Icoana prezentată aici (PI. 13) a fo st pictată la Paris, în ju ru l an u ­
lui 1948, de către un icon ograf iconar rus. F igu rile a lu n g ite ale S fin ­
ţilor loachim şi Ana, aşezate faţă în faţă, su blin iază caracteru l lor
m aiestuos, de „theopatores". Sfânta A na p riv eşte în jos, c ă tre Fiica
ei, pe care o m oaşă aşezată pe scaun o ţine în b raţe. M oaşa şi ceilalţi
trei slujitori, de dim ensiuni m ici, jo acă rolul u n or p erso n a je secu n ­
dare: atenţia se fixează asupra d u m n ezeieştilo r Părinţi şi asup ra
Copilei lor, care tocm ai s-a născut.
ÎN Ă LŢ A R EA S F IN T E I C R U C I
Pe lângă Vinerea M are (vezi icoana R ăstign irii), tem a C ru cii se
repetă constant în slujbele ciclului săp tăm ân al, în fiecare m iercuri
şi vineri ale anului liturgic. M ai m ult, R ăsăritul o rto d o x a în ch in a t
Crucii Domnului trei sărbători d eosebite: în ch in area S fin te i C ruci
(npocrxîVrjOTcr, a treia dum inică din P ostu l M are), Sco aterea Sfintei
Cruci (n p óoòog , 1 august) şi în ălţarea Sfin tei C ru ci (vi/Hooig), să rb ă ­
torită pe 14 septem brie, a tât în A pu s, câ t şi în R ăsărit.
Sărbătoarea înălţării Sfintei C ruci îşi are origin ea în P alestin a.
Instituită pentru a com em ora sfinţirea Bisericii în v ierii rid icate de
îm păratul Constantin la Ierusalim , „sărbătoarea sfin ţirii" (rri e y -
K u lvta) a fost curând asociată cu com em orarea aflării ad ev ăratei
Cruci. Eusebiu, descriind com em orarea sfin ţirii care a a v u t lo c în
anul 335, nu pom eneşte nim ic despre aflarea Sfintei C ruci. D ar S fân ­
160
tul C h irii al Ieru salim u lu i, în an ul 347, sp u n e u rm ătoru l lucru:
„ L u m ea în trea g ă este deja plin ă d e frag m en te din Lem n u l C r u c ii." 1
Prin u rm a re, C ru cea treb u ie să fi fost d esco p erită la scurt tim p
d u p ă sfin ţire , în ju ru l an ului 340. Legen da de la E d essa a cău tat să
a trib u ie d e sco p erire a C ru cii soţiei îm p ăratu lu i C la u d iu s, Protini-
cia, în tim p u l d om n iei lui T iberius. D ar relatarea cea m ai veridică a
aflării S fin tei C ru ci d e către Sfânta Elena, m am a îm p ăratu lu i C o n ­
sta n tin , a fost u n iversal accep tată către sfârşitu l seco lu lu i al IV-lea.
A stfel, Sfân tu l Ioan H riso sto m 123v orb eşte, în an ul 395, d esp re cele
trei cru ci d e sco p erite d e îm p ărăteasa Elena su b m ovila C o lg o te i: a
lui H risto s a fost id en tificată pen tru că se afla în m ijlo c şi avea in ­
scrip ţia. Pe la în cep u tu l seco lu lu i al V -lea, alţi scriitori-1 v o rb esc d e ­
sp re m in u n ile d atorită cărora Sfânta Elena şi Sfântul M acarie, ep is­
co p u l Ieru salim u lu i, au recu n o scu t ad ev ărata C ru ce. A etheria,
p o v estin d călătoria ei la Ieru salim (în jurul an u lu i 400), sp u n e că
sărb ăto area sfin ţirii a fost celeb rată cu m are so lem n itate, „pentru
că s-a aflat în acea zi C ru cea D o m n u lu i"4.
Sărb ăto area Sfin tei C ru ci a eclip sat cu rân d , ap roap e în întregim e,
h ram u l bisericii. în secolu l al V l-lea, călu găru l A lexan d ru vorbeşte
d e sp re c eleb rarea an u ală, p e 14 sep tem b rie, a h ram u lu i şi a înălţării
C in stite i C ru ci - ùjiojcng r o d n f d o v c n a v p o v 5. M en ologu l Vasilian
(m s. d e la sfârşitu l secolu lu i al X -lea) con sem n ează fap tu l că a doua
zi d u p ă h ram , în an ul 335, o am en ii au fost pen tru p rim a oară lăsaţi
să c o n tem p le lem n ul sfân t: ep iscop u l, stân d în p icioare p e un loc
în a lt, a în ă lţa t C ru cea în strig ătele cred incioşilor, „K irie eleiso n ".
A ceasta este im aginea cerem on iei în ălţării (i'tytooic), aşa cu m s-a
să rb ă to rit la Ieru salim d e cân d s-a aflat Sfânta C ruce. în ziua de 14
sep tem b rie 614, acest ritual s-a desfăşu rat pentru prim a oară la
C o n stan tin o p o l6. R ecucerită d e la perşi d e către îm p ăratu l H eraclie
al III-lea, Sfânta C ru ce a fost p rim ită trium fal în cap itala Im p eriu lu i,
1 Catehism, IV , 1 0 , P.C. 3 3 , c o l . 4 6 9 .
2 Despre Sfântul loan, Omilia 8 5 ,1, P.G. 59, col. 461.
3 Rufinus, Hist. Ea'/. I, 8; P. L. 21, col 476-477; Paulinus de Nola, Epistola
XXXII, 5; P. L. 61, col. 328-329.
4 itinerarium Aetheriae, 48-49, „Sources chrétiennes", Paris, 1948, pp. 262-266.
5 Despre aflarea Sfintei Cruci, P.G. 87, col. 4072 A
‘ Chronicon pascale, P.G. 92, col. 988
161
in an u l 628. Avea să fie adu să aco lo , în sfârşit, în an u l 633: Patriarhul
Sergh ie a purtat-o în procesiune de la V la h e m e la S fân ta So fia, unde
cerem on ia Înălţării s-a celeb rat cu m are fa s t1. D e la C o n sta n tin o p o l,
sărbătoarea s-a răspândit în alte cen tre ale o iK o v p é v ì) creştine. La
R om a, avea să se celebreze în tim pu l p apei Serg h ie (6 87-701).
Sărbătoarea în ălţării este o m ă rtu rie a cin stirii Sfin te i C ru ci a lui
H ristos de către întreaga lum e ca re m ă rtu riseşte că „ce e ste n eb u n
al lui D um nezeu m ai în ţelep t d e câ t o am en ii este; şi ce e s te slab al
lui D um nezeu m ai tare decât o a m en ii e s te " (1 Cor. 1, 25 ). „V ăzând
C rucea înălţată de m âinile ep isco p u lu i", B iserica slă v e şte arm a lui
H ristos prin care „... s-a dezlegat b lestem u l şi a o d ră slit n estricăciu -
nea, iar noi, păm ântenii, ne-am în d u m nezeit şi d iav o lu l cu totul s-a
surpat" (Vecernie, Stihiră, glas 5). D ar în acelaşi tim p cu lu crarea de
mântuire, Biserica sărbătoreşte şi „biruinţa d e n e în frâ n t" a C rucii
asupra puterilor lum ii o stile creştinism ulu i. D e fapt, p en tru creştini
nu există alt mod de a birui decât prin C rucea D o m n u lu i, singurul
sprijin sigur din istoria lum ii - „sprijinitoarea lu m ii" (V ecernie, Sti-
hiri, glas 2 şi glas 4). Im periul care d oreşte să fie creştin treb u ie să se
închine Crucii: Crucea a fost cea care l-a aju tat pe îm p ă ra tu l C o n ­
stantin să învingă; şi tot C rucea a risipit puterea „ b a rb a rilo r" (U tre­
nie, glas 8) şi a susţinut sceptrele îm p ă ra ţilo r creştin i. P rezen ţa
acestor elem ente „co nstantinien e" dă să rb ă to rii o n otă p o litică : p o­
porul ortodox şi basileul lui, capul civilizaţiei creştin e, triu m fă asu ­
pra duşm anilor prin puterea de n eîn v in s a C ru cii. Dar, p e lângă
acest aspect contingent, care ap arţine Bizan ţu lu i, în ă lţa rea u n iv e r­
sală (jitr/K Ó O fu o g ) a cinstitei şi de viaţă dătăto arei C ru ci a re u n as­
pect perm anent şi esenţial: acela al unei sfin ţiri c o sm ic e p rin p u te­
rea dum nezeiască m anifestată în C ruce (vezi C o n d a c, g la s 4). D acă
Hristos este Noul A dam , C rucea Lui este N o u l P om al V ieţii, re­
dând lumii căzute nestricăciunea Raiului. în ă lţa tă d e a su p ra pă­
m ântului, Crucea, care îm brăţişează cerul în treg cu cele d o u ă b ra ­
ţe ale sale, alungă dem onii şi revarsă h arul în cele p atru co lţu ri ale
lum ii (vezi Utrenie, Stihiră, glas 8; C an on, glas 6).
în iconografie se întâlneşte reprezentarea în ălţării C ru cii a so c ia ­
tă cu Aflarea ei. Atunci episcopul este văzu t în ălţân d C ru cea, în
partea de sus a icoanei, în tim p ce m ai jo s Sfânta E lena stă lân g ă o
1 Nicliifnr al Constantinopolului, llisloria syulomos, P.C. 100, col. 913 A.
162
c a v ern ă , la p o alele G olgotei, în faţa celor trei cruci pe care tocm ai
le-a d e sco p erit. Dar, în general, subiectul se lim itează la înălţarea
p ro p riu -zisă. C ea m ai sim plă co m p o ziţie ni-l arată p e episcop
(S fân tu l M acarie al Ieru salim u lui) stând în picioare pe un loc înalt,
ţin ân d o c ru c e m are cu am ân d ou ă m âinile: ad evărata cru ce a D om ­
n u lu i, p e care le-o arată oam enilor. Ep iscop u l este sp rijinit, d e am ­
b ele p ărţi, d e d iacon i. în general, se pot vedea alături de el Sfinţii
C o n sta n tin şi E lena. U n eori, îm p ăratu l şi m am a lui stau îm preună
în d reap ta ep isco p u lu i, în vrem e ce în stân ga se p etrece o m inune
(v in d ecarea unui b o ln av sau învierea unui m ort) săvârşită prin
p u terea C ru cii (PI. 14 şi 15).
Fu n d alu l arh itectu ral din sp atele ep iscopu lu i care ridică C rucea
treb u ie să rep rezin te b asilica în v ierii constru ită d e C on stan tin : este
p o m en irea vech iu lu i „hram al sfin ţirii", păstrată în iconografie.
A c o p e r ă m â n t u l M a ic ii D o m n u l u i
(POKROV)
S ărb ăto are a A cop erăm ân tu lu i (în lim ba rusă „P ok rov ", care în ­
seam n ă şi văl, şi protecţie), celeb rată la 1 octom brie, a fost instituită
p en tru a co m em o ra apariţia M aicii D om n ulu i la C onstantinopol, în
seco lu l al X -lea. A ceastă sărb ătoare este aproap e necunoscută în
R ăsărit. P e d e altă parte, B iserica rusă a celeb rat întotdeau na Aco­
p erăm ân tu l M aicii D om n u lu i cu solem n itate deosebită. M ai m ulte
b iserici d in R usia su n t în ch in ate „P ok rov "-u lu i.
R elatarea ap ariţiei M aicii D om n ulu i se găseşte în Viaţa Sfân tu ­
lui A n d rei, „cel n eb u n după H ristos" (+956)*. A rătarea M aicii D om ­
n u lu i s-a p etrecu t la V lah e m e , un de se p ăstrează veşm ântu l, aco­
p erăm ân tu l şi o p arte din brâu l Sfin tei Fecioare. în tim pu l slujbei
d e p riv eg h ere, pe la ora patru dim in eaţa, S fân tu l A ndrei şi uce­
n icu l său , E p ifanie, au văzu t o Fem eie p lin ă d e slavă venind spre
> Bolland., AASS., Mail, VI, 4-11. P.G. 111, col 627-888 Relatarea apariţiei:
col. 848-849.
163
 a m v o n , în so ţită d e Sfântu l lo a n B o tez ă to ru l, d e Sfâ n tu l Ioan E v an ­
g h elistu l şi d e alţi sfinţi. C ân d a a ju n s în m ijlo cu l b ise ric ii, M aica
D o m n u lu i a în g e n u n ch ea t şi a ră m a s m u ltă v rem e în ru g ă ciu n e, cu
faţa scă ld a tă în lacrim i. D upă ce s-a ru g a t în că o d a tă în faţa a lta ­
ru lu i, şi-a sco s a co p eră m â n tu l stră lu cito r cu c a re era în fă şu ra tă şi,
ţinându-1 d easu p ra cap u lu i, l-a în tin s d e a su p ra tu tu ro r c e lo r pre­
zen ţi în b iserică. N u m ai Sfâ n tu l A n d rei şi E p ifa n ie a u p u tu t să
vad ă arătarea M aicii D o m n u lu i şi a a co p eră m â n tu lu i e i, c a re stră ­
lucea ca slava lui D u m n ezeu , d a r cei prezen ţi au s im ţit h aru l aco ­
perăm ântului. A ceastă o cro tire n ev ă z u tă a M a icii D o m n u lu i m ij­
locind la Fiul ei p en tru în treag a lum e, o cro tire p e ca re S fâ n tu l A n ­
drei a p u tu t-o co n tem p la su b form a un u i văl ca re îi a co p ere a pe
cred incioşi, co n stitu ie ideea cen tra lă a să rb ă to rii d e la 1 o cto m b rie:
„Fecioara, astăzi, în ain te stă în B iserică şi, cu cete le sfin ţilo r, n ev ă ­
zut se roagă lui D u m nezeu . în gerii cu ierarhii se în ch in ă , şi ap o s­
tolii cu prorocii d ăn ţu iesc; căci M aica D o m n u lu i m ijlo ceşte pen tru
noi înaintea D u m n ezeu lu i v e şn ic ." (U tren ie, S tih iră, g la s 8; C on-
dac, glas 3; U tren ie, g las 6.)
în icoana n oastră (PI. 56), M aica D om n u lu i se v ed e stân d în p i­
cioare pe un n o r m ic, plu tind în a er pe d easu p ra m u lţim ii d e cre­
dincioşi. îm b răcată în m afo rio n u i ei trad iţio n al, stă cu a m ân d o u ă
m âinile în tin se în tr-u n gest de ru găciun e, care ex p rim ă a ici ru g ă­
ciunea de m ijlocire. D oi îngeri ţin d e câ te un ca p ă t vălu l m are, care
se înalţă ca o boltă d easu p ra M aicii D om n u lu i. In a lte ic o a n e se m ai
p oate vedea un văl aşezat p este b ra ţele în tin se a le S fin te i F ecio are
în ru găciun e. U n eori (în rep rezen tările u lterio a re), a c e st văl este
su b stitu it, ca rezu ltat al un ei co n fu zii, cu un o m o fo r e p isco p a l. P ro­
cesiun ea sfin ţilor, care o în co n jo ară pe îm p ă ră tea sa c e ru rilo r în vre­
m ea arătării ei, este reprezentată d e două g ru p u ri d e a p o sto li şi de
proroci, cu Sfântul Ioan B otezătoru l (în d reap ta). Pe su l stă scris:
„P ocăiţi-vă, că s-a a p ro p ia t îm p ărăţia lui D u m n e z eu ."
In planul apro p iat, pe un am vo n sem icircu la r din m ijlo cu l b is e ­
ricii, un tân ăr cu aureolă, îm b răcat într-un stih a r d ia co n esc, fin e în
m âna stângă un sul cu textul C o n d acu lu i d e la C răciu n în cin stea
M aicii D om n ulu i, in tim p ce, cu un g e st al m âinii d rep te, p are să
d irijeze un cor. Este Sfântul R om an M etodul, vestitu l im n o g ra f care
a trăit in secolul al Vl-lua. A cest an acro n ism este uşor d e în ţeles:
164
p o m en irea Sfântu lu i Rom an, la 1 octom brie, coincide cu sărb ătoa­
rea A co p erăm ân tu lu i M aicii D om nului. Viaţa Sfântului Rom an ne
p o v este şte că acest cântăreţ, dispreţuit d e ceilalţi, a prim it de la
M aica D om n u lu i, o dată cu C ondacul de C răciun, m inunatul dar al
im iîog rafiei. N oua cântare a lui Rom an, care i-a im presionat pe pa­
triarh şi p e îm p ărat, trebuie să-i fi ad u s num irea lui în rangul de
d irijo r d e stran ă la Biserica Sfânta Sofia. Vedem , de fapt, în stânga
am v o n u lu i, un diacon în dalm atica cedân du -i cu sm erenie locul
Sfân tu lu i Rom an. C oru l d e băieţi şi fete este plasat în spatele sem i­
cercu lu i am von u lu i. A ceastă scenă din viaţa Sfântului Rom an, in­
trod u să în com p oziţia iconografică a A coperăm ântului, ne poartă
în afara lim itelo r istoriei, am estecând persoane din „Viaţa Sfântu­
lu i R o m a n " cu cele din „Viaţa Sfântului A ndrei cel nebun pentru
H risto s". A stfel, Patriarhul şi îm p ăratu l, am ând oi încununaţi cu
au reo le, nu su n t contem poran i cu apariţia de la Vlaherne. A m ân­
d o i su n t cu och ii în torşi spre M elod, a cărui cântare o adm iră. în
a cela şi fel, cei doi călugări cu glugi negre, aflaţi în spatele patriar­
hului şi îm p ăratu lu i, în coiful din stânga al icoanei, fac parte din
aceeaşi scen ă. D ar în dreapta am vonului două persoane din planul
ap ro p iat su n t d etaşate de m ulţim ea cred incioşilor care îl adm iră pe
S fân tu l R om an. Su n t Sfinţii Andrei şi Epifanie, m artorii arătării
M aicii D om n u lu i. Sfântul A ndrei stă în tors către ucenicul lui, ară-
tân d u -i ap ariţia cu un gest al m âinii drepte întinse către Maica
D om n u lu i. „N ebu nu l pentru H risto s" este îm brăcat num ai într-o
m an tie, d in care se văd ju m ătate din trupul gol, picioarele şi m âi­
n ile slăb ite. Epifanie, în cu n u n at cu aureolă, ca şi învăţătorul său,
p o artă o tunică lungă pe sub m antie.
F u n d alu l arh itectu ral reprezintă Biserica din Vlaherne, dar în
form a unei cated rale ruseşti cu cinci cupole.
IN T R A R E A M A IC II D O M N U L U I ÎN BISE R IC Ă
Intrarea (e k r o â o ţ ) M aicii D om nului în Biserică (21 noiem brie) nu
face p arte d in tre sărb ătorile vechi ale Bisericii. Cu toate acestea, tre-
165
b u ie să fi ex ista t d in ain te d e sfâ rşitu l seco lu lu i al V H -lea, p en tru că
Sfân tu l A n drei C ritean u l a cu n o scu t-o la Ieru sa lim Ia a cea vrem e.
S e p are că la C on stan tin o p o l a fo st in tro d u să cu u n seco l m ai târ­
ziu, în tim pul Sfântului P atriarh Tarasie. în A p u s, a fo st ad op tată
de-abia în tim pul Papei G rig o rie al X l-lea , ca re a c e le b ra t-o pen tru
prim a oară la A vignon, în 1374.
C a şi sărbătoarea N aşterii M aicii D o m n u lu i (v ezi m ai su s, p.
158), cea a Intrării ei în Biserică a fo st in stitu ită d e tra d iţia B isericii,
care s-a folosit de ap ocrife ca să su b lin iez e - de d ata a cea sta în p e r­
soana Fecioarei alese, care s-a c o n sa cra t slu jirii lui D u m n e zeu -
„îm plinirea icon om iei F ă c ă to ru lu i" (Tropar, g la s 4). T aina acestei
sărbători m ariale, care se p o a te co m p ara cu A d orm irea M a icii D o m ­
nului, ne poartă tocm ai în vistieria T rad iţiei; Biserica ru p e tăcerea
Scripturilor şi ne arată căile a scu n se ale P ro n iei, ca re p re g ă te sc va­
sul C uvântului, „pe M aica h o tă râ tă d in a in te d e v e a c u ri" (V ecernie,
Stihiră, glas 4), „vestită d e p ro ro ci" (C o n d ac, g la s 4 ), c a re intră
acum în Sfânta Sfin telor ca o „C o m o ară a scu n să a S lav ei lui D u m ­
n ezeu " (Evr. 9, 2-7).
Tema tem plului se d ezvoltă în Litu rg hia şi în ico n o g ra fia In tră ­
rii. Este tem plul recon struit d e Z o ro b ab el, m ai p u ţin m ă reţ d ecât
cel al lui Solom on. Tradiţia rab in ică n e sp u n e: „ C in ci lu cru ri c a re se
aflau în prim ul tem plu nu se m ai g ăseau în al do ilea. A cestea erau :
Focul din în ălţim e, U n td elem nu l un gerii, A rca, D uh ul Sfâ n t, U rim
şi T u m im ."1 Duhul Sfânt a p ă ră sit T em plul, ca să g ră ia scă p rin p ro ­
feţi. D ar El va da Tem plului Legii o slavă care nu se co m p a ră cu cea
a vechiului legăm ânt, adu când în Sfânta Sfin te lo r p e F e cio a ra care
11 va naşte pe „Iisus făcu t A rhiereu în veac, d u p ă râ n d u ia la lu i M el-
chised ec." (Evr. 6 ,2 0 ). Cel care o în tâm p in ă p e Sfâ n ta F e cio a ră , p re ­
otul Z aharia, cel care va fi tatăl în a in tem erg ă to ru lu i, re u n e şte în
persoana sa cele două slujiri - p reoţească şi p ro fetică. D acă el o lasă
pe Fecioara să intre dincolo d e catapeteasm ă, lucru co n tra r Legii,
aceasta o face pentru că v ed e în ea noua A rcă a leg ă m â n tu lu i,
„A rca v ie "; „îngerii intrarea celei P reacu rate văzân d s-au m irat,
cum Fecioara a intrat în Sfânta Sfin te lo r" (V ecernie, S tih iră , g la s 4):
* Cântarea Cântărilor, Rabba, 8, în H. L. Strack und P. Billerbeck, Kommen-
tar zun Neuen Testament ans Talmud und Midrascli, voi, II, p. 133.
166
ico n o m ia d u m n e zeiască a în tru p ării răm ân e nepătrun să de „înce-
p ă to riile şi stă p â n iile c ere şti", care vor cu n oaşte num ai prin B iseri­
că „tain a cea din veci ascu n să în tru D u m n e zeu " (Efes. 3 ,9 -1 0 ). Este
p reg ătirea tain ică a um an ităţii lui H ristos: în tem plul din Ieru­
sa lim , Fecio ara aleasă se va p regăti să devin ă m ai târziu „Tem plul
T ru p u lu i S ă u ", C el C are va fi d ărâm at şi în trei zile se va ridica.
Tem a tem p lu lu i din sărb ătoarea Intrării M aicii D om n ulu i lasă să se
în trezărească Biserica - Trup al lui H ristos. Identificarea M aicii D o m ­
n ului cu Arca legăm ântu lu i îm prum ută un sens m arial versetului
P salm u lu i 131, cântat la Vecernia A dorm irii: „Scoalâ-te, D oam n e, în ­
tru o d ih n a Ta, Tu şi chiv otul sfin ţirii T ale."
M u lţi, d e la O rig en în coace, au u tilizat sim bolism u l care asea ­
m ănă cele trei p ărţi ale tem p lu lui cu cele trei etape ale vieţii d u h o v ­
n iceşti - p u rificarea, ilum inarea şi unirea, care coresp un d celor trei
cărţi ale lui S o lo m o n - P roverbe, Eclesiastu l şi C ântarea Cântărilor.
C u rte a tem p lu lu i co resp u n d e vieţii active, în care scopul este
ă n ă O e ia (eliberarea de p atim i). V ălul „ Sfin tei" (a doua parte a tem ­
p lu lu i) d esch id e calea „con tem p lării n a tu ra le" (lu crivi) Oetopta) -
c u n o aşterea lui D u m nezeu din creaţie. „Sfânta Sfin te lo r" cores­
p u n d e con tem p lării prop riu -zise, care este O eokoy lu sau cun oaşte­
rea lui D u m n ezeu prin C u v â n t1. R egăsim cele trei părţi ale tem plu­
lui în icon og rafia Intrării M aicii D om n u lu i. A stfel, în icoana n oas­
tră (PI. 57), scen a se d esfăşoară în curtea interioară a tem plului,
lângă in trarea în „S fân ta". Preotul Z aharia, îm b răcat în haine pre­
oţeşti, stă în faţa u şilor „ S fin te i", pe prim a treaptă a scării (cele
cin cisp re zece trepte ale tem p lu lu i coresp un d celo r cincisp rezece
„p salm i ai trep telo r"). M ai jo s. Sfân ta Fecioară, în tin zân d u -şi m âi­
n ile către Z ah aria, în cep e să u rce treptele care duc spre „Sfânta
S fin te lo r". O vedem d in n ou su s, aşezată pe cea m ai înaltă treaptă,
lângă uşa „Sfin tei S fin te lo r", u n d e un în ger vin e sa-i slujească. Este
treapta con tem p laţiei: „Cu pâine cerească fiind h rănită, Fecioară,
cu cred in ţă în tem p lu l D om n ulu i ai n ăscu t lum ii pe C u v ân tu l, p âi­
nea vieţii, căru ia ca o B iserică aleasă şi cu totul fără de p rih an ă, m ai
în ainte ai fo st logodită prin D u h u l în ch ip tain ic. M ireasă făcân-
d u -te lui D u m n ezeu şi T atălu i" (U tren ie, Stih iră, glas 1). Sfân ta Fe­
cioară, rep rezen tată d e d ou ă ori în icoan ă, nu are n im ic copilăresc
1 Origen, Despre iCuiinul 117, P.G. 12, col. 1581.
167
în în făţişarea ei, în d u d a statu rii m ici, ca re tre b u ie să in d ice vârsta
ei cru d ă (trei an i). Este deja o p erso an ă îm p lin ită: M a ica D o m n u lu i
în veşm ântată în m aforion , aşa cu m va fi v ă z u tă , d e e x e m p lu , în
icoanele Bunei Vestiri. D e fapt, Sfâ n tu l G rig o rie d e N y ssa sp u n e
despre C ântarea C ân tărilor că ea c o resp u n d e m a tu rită ţii d u h o v n i­
ceşti - vârsta vieţii contem p lative - „când su fletu l intră în lo caşu ­
rile d u m n ezeieşti"1.
în spatele Sfintei Fecioare, în m ijlo cu l cu rţii, S fin ţii lo a ch im şi
Ana înaintează către preotul Z aharia, p rezen tân d u -i Fiica. Ei su n t
urmaţi de tinere care, „cu făclii în m â in i" (V ecernie, Stih iră , g la s 1),
o însoţesc pe Fecioara consacrată Iui D u m n ezeu . Sp re d e o seb ire d e
Sfânta Ana şi de M aica D om nulu i, fecio arele tem p lu lu i au cap u l
descoperit*2. Fundalul este zu g răvit cu zid irile tem p lu lui.
Aceasta este o icoană ru sească d in seco lu l al X V Il-lea .
N a ş t e r e a l u i H r is t o s
Iconografia clasică a N aşterii lui H ristos, pe care o v e d em în
icoana reprodusă aici (PI. 58), îşi are prototipu l în a m p u llele se c o ­
lelor al V-lea şi al VI-lea, în care p elerinii o b işn u iau să ad u că din
Ţara Sfântă ulei din candelele care ard eau la lo cu rile sfin te3.
Partea descriptivă a icoanei coresp un d e C o n d acu lu i să rb ătorii:
„Fecioara astăzi pe Cel m ai presus d e fiin ţă n aşte şi păm ân tu l
peştera Celui neapropiat aduce. în gerii cu p ă sto rii sla v o slo v esc şi
' Comentariu la Cântarea Cântărilor, P.G. 44, col. 768A şi 772A,
2 Conform unui manual de iconografie publicat la Novgorod în secolul al
XVI-lea, şapte fecioare trebuie să meargă în fa(a Sfinţilor loachim şi Ana, iar
celelalte în urma lor.
3 Aceste vase poartă imagini ale evenimentelor evanghelice care s-au pe­
trecut în localităţile unde au fost confecţionate. Eusebiu de Cezareea relatea­
ză, în Istoria bisericească, faptul că pe locul Naşterii Domnului Sfântul Con­
stantin a construit o biserică a cărei criptă era chiar peştera Betleemului.
După opinia arheologilor, acolo a fost reprezentată, cu toată exactitatea isto­
rică posibilă, scena Naşterii lui Hristos reprodusă pe o ampulla. Această sce­
nă stă la baza iconografiei sărbătorii.
168
m a g ii cu steau a călăto re sc; că p en tru noi S-a n ă scu t P ru n c tânăr.
D u m n e zeu C el m ai n ain te d e v e c i." A lte d o u ă scen e, izv o râte d in
T rad iţie, a p a r în c o lţu rile d e jos.
în co n ţin u t, icoan a N aşterii lui H ristos are d ou ă a sp e cte fu n d a­
m en tale: în prim u l rân d , d e zv ălu ie în săşi esen ţa ev en im e n tu lu i,
fap tu l in co n testab il al în tru p ării Iui D u m n ezeu ; n e p u n e în faţa unei
m ărtu rii v ă z u te a dogm ei fu n d am en tale a cred in ţei creştin e , su b li­
n iin d , p rin d etalii, atât d u m n ezeirea, c â t şi n atu ra u m an ă a C u v â n ­
tu lu i C a re S-a făcu t trup. în al doilea rân d , icoan a N aşterii su g ere a ­
ză efectu l acestu i ev en im en t în viaţa n atu rală a lu m ii, o fe ră, ca să
sp u n e m aşa, o p ersp ectiv ă a tu tu ror co n se cin ţe lo r ei. Pentru că,
d u p ă cu m sp u n e Sfântul G rig o rie Teologul, N aşterea lui H ristos
„n u este o sărb ăto are a creaţiei, ci o sărb ătoare a re-creării lu m ii"1, a
u n ei reîn n oiri, care sfin ţeşte în treaga lum e. ( Vettiens m itndiim con se-
crare - „EI a v en it să sfin ţească lu m e a " - , afirm ă „M artyrologiu m
R o m a n u m ".) Prin în truparea lui D u m nezeu , întreaga creaţie d o b ân ­
d e şte un n ou sen s, legat d e scopul final al existen ţei ei - tran sfigu ­
rarea ei u ltim ă. A şadar, toată creaţia ia p arte la ev en im en t, iar în ju ­
rul P ru n cu lu i n o u -n ăscu t ved em reprezentanţi ai în tregii lum i cre­
ate, fiecare ad u când u -şi prinosul lui sau, cum sp u n e Biserica, fiecare
m u lţu m in d în felul său. „Ce vom ad u ce Ţie, H risto a se ? Că Te-ai
a ră ta t ca un om pe p ăm ân t, pentru noi. Toată făptura cea zidită de
T in e m u lţu m ire îţi ad u ce; îngerii cântarea, ceru rile steau a, m agii d a­
ru rile, p ăsto rii m in u n ea, p ăm ân tul peştera, p u stiul ieslea, iar noi pe
M aica F e cio a ră " (Stihiră la V ecernia N aşterii D om n ulu i). La acestea,
icoan a ad au g ă d aruri din lum ea an im ală şi vegetală.
A tâ t d in p u n ctu l d e v ed ere al sen su lu i, cât şi al com p oziţiei, c e n ­
tru l d e g reu ta te al icoan ei, la care se rap ortează în tr-u n fel sau altu l
to ate d etaliile , este rep rezen tat d e P runcul în făşat, cu lcat în iesle,
a v ân d p eştera în tu n ecată în care S-a născu t ca fu n d al2. în tr-o o m i­
lie a trib u ită Sfân tu lu i G rig o rie d e N yssa, găsim o co m p araţie între
1 Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul 38, P.G. 36, col 316B
2 Evangheliile nu spun nimic despre peşteră: o cunoaştem din Tradiţie.
Cele mai vechi mărturii scrise despre ea datează din secolul al 11-lea: Sfân­
tul Iustin Filozoful, în dialogul său cu Trifon (în jurul anilor 155-160), citând
din Evanghelia după Matei, adaugă: „pentru că Iosif n-a putut găsi nici un
adăpost în sat, s-a aşezat într-o peşteră, nu departe de Betleem."
169
N aşterea lui H risto s în tr-o p eşteră şi lu m in a d u h o v n ic e a sc ă stră lu ­
cind în um bra m o rţii care cu p rin d e o m en irea. G u ra n ea g ră a p eş­
terii d in icoană este, în în ţelesu l ei sim b o lic, to cm a i a c e a stă lu m e
copleşită de p ăcat prin căderea o m u lu i, în ca re stră lu c e şte „ S o are­
le d reptăţii".
Evanghelia du pă Luca (2, 7) vo rb eşte d e iesle şi d e scu tece: „şi
L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle"; m ai d e p a rte le p o m en eşte ca p e un
sem n distinctiv descop erit de înger, prin care păstorii av eau să -L re­
cunoască în Prunc pe M ântuitorul lor: „Şi acesta va fi vo u ă sem n:
afla-veţi un Prunc înfăşat, cu lcat în ie sle " (Lc. 2 ,1 2 ). S tih ira n e sp u ­
ne că peştera a fost darul pu stiei pentru P runcul d u m n ez eiesc. S e m ­
nificaţia acestui d ar se descoperă în cu v in tele S fâ n tu lu i G rig o rie
Teologul, care scrie: „Plecaţi-vă în faţa ieslelor prin ca re v o i, cei lip ­
siţi, aţi fost crescuţi de C u v â n tu l" (adică aţi crescu t, h răn iţi cu p âi­
nea Eu h aristiei)'. Pustia (în cazul acesta, un loc gol, n elo cu it), care
i-a oferit adăpost M ântuitorului, p e Care, d e la n aştere, lu m ea nu
L-a primit, a fost îm plinirea prefigurării Vechiului Testam ent - pustia
în care s-a dat sim bolul Euharistiei - m ana. C el C are a d a t m ana -
pâinea din cer - poporului evreu, El în su şi S-a făcu t p â in ea E u h a­
ristiei - M ielul, aşezat pe altar, al cărui sim bol este ieslea, d ăru ită de
pustie, a N oului Testam ent, ca ofrandă adu să Pruncului.
Peştera, ieslea, scutecele su n t ind icii ale cheno zei Lui D u m n e­
zeu, ale pogorârii Sale, ale d esăvârşitei sm eren ii a Lui, C el C are,
nevăzut după fire, se face, pentru om , v ăzu t în trup, se n a şte în tr-o
peşteră, se înfaşă în scutece, prefigu rân du-Şi astfel m o artea şi în ­
groparea, m orm ântul şi giulgiul îngropării.
în peşteră, aproape de iesle, se află un b o u şi un asin . E v a n g h e ­
lia nu-i pom eneşte. D ar în icoanele N aşterii D o m n u lu i ei se află
aproape de P runcul du m nezeiesc. Locul lor în m ijlo cu l icoan ei
arată im portanţa pe care o dă Biserica acestu i d etaliu (PI. 58). N u
este altceva d ecât profeţia lui Isaia (1 ,3 ) ca re co n ţin e cea m a i a d â n ­
că sem nificaţie ped agogică: „Boul îşi c u n o a şte stă p â n u l şi asin u l
ieslea D om nului său, dar Israel nu m ă cu n o a şte; p o p o ru l M e u n u
Mă p ricep e." Prin prezenţa anim alelor, icoan a n e a m in teşte p ro fe­
ţia lui Isaia şi ne aduce la cun oaşterea şi la în ţe le g erea ta in ei v o in ­
ţei dum nezeieşti.
1 Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul 38, P.G. 36, col. 332A.
170
P riv in d ico a n a N aşterii lui H risto s, p rim u l lu cru c a re n e a tra g e
a te n ţia e s te p o z iţia M aicii D o m n u lu i şi lo cu l p e care îl o cu p ă . în
a c e a stă s ă rb ă to a re a facerii d in n o u a lu m ii, ea e s te „ în n o ire a tu tu ­
ro r c e lo r n ă scu ţi p e p ă m â n t", n o u a E v ă. A şa cu m p rim a E v â a fost
m am a tu tu ro r o am en ilo r, to t aşa, n ou a Evă a d e v e n it m aica în tre ­
gii o m e n iri în n o ite , în d u m n e z e ite prin în tru p a rea Fiu l ni lui D u m ­
n ezeu . Ea e ste cel m ai în a lt d a r d e re cu n o ştin ţă faţă d e D u m n ezeu
p e care om u l, din tre toate făpturile, îl ad u ce C reatoru lu i. Prin aceas­
tă o fra n d ă în p erso a n a M aicii lu i D u m n e z eu , o m e n ire a c ă z u tă îşi
d ă c o n sim ţă m â n tu l la m ân tu ire a ei p rin în tru p a re a lu i D u m ­
n e z e u . Ico an a N aşterii su b lin ia z ă g ra fic a c e st ro l al M aicii D o m ­
n u lu i, sin g u la riz â n d -o p rin tre c e lela lte fig u ri p rin p o ziţia ei c e n ­
trală şi u n eo ri p rin m ărim e. Ea stă în tin să lân g ă P ru n c, d a r d e o b i­
cei în afara p eşterii, pe un p at d e felu l c e lo r p u rta te d e ev rei în
c ă lă to riile lor.
P oziţia M aicii D om n u lu i este în totd eau n a p lin ă d e un ad ân c în ­
ţe les şi e ste strân s legată d e p ro b lem ele d o g m a tice care s-au p u s în
d iferite tim p u ri şi locu ri. S ch im b ările acestei poziţii sco t în e v i­
d en ţă, d u pă n ecesitate, fie natura d iv ină, fie n atu ra um an ă a M ân ­
tu itoru lu i. A stfel, în u n ele icoan e stă pe ju m ă ta te rid icată, lucru
care arată, în cazu l ei, ab sen ţa su ferin ţelor o b işn u ite şi, prin u rm a­
re, N aşterea fecioreln ică şi origin ea d iv ină a P ru n cu lu i (îm potriva
ereziei n esto rien e). Dar, în m area m ajoritate a icoan elo r N aşterii lui
H risto s, M aica D om n u lu i stă în tin să, v ăd in d prin postura ei o m are
o b o seală, care treb u ie să am in tească celo r care se roagă natura
u m an ă in co n testab ilă a P ru n cu lu i, „ca să nu cread ă cinev a că în tru ­
parea a fost o n ă lu cire", d u pă cum spu ne N icolae M esa ritis1.
în ju ru l gru p u lu i central - P ru n cu l d u m n ezeiesc şi M aica Lui -
su n t ad u n ate toate d etaliile care, aşa cum am sp u s, d au m ărtu rie
d esp re în tru p are şi d esp re con secin ţele ei asup ra în tregii creaţii.
în g e rii îm p lin esc o în d oită slujire: slav o slo v esc şi ad u c vestea
cea b u n ă. în tr-o icoan ă, acest lu cru se exp rim ă d e ob icei prin fa p ­
tu l că un ii se în torc sp re cer, dân d slavă lui D u m n ezeu , a lţii se
a p leacă sp re o am en i, cărora le ad u c vestea bună.
>A. Heisenberg, Grabcskirche und Apostelkirchv, Partea a Il-a, Leipzig, 1908,
p. 47
171
 A ceşti oam eni su n t păstorii. E i su n t în fă ţişa ţi ascu ltâ n d m esaju l
în g erilo r; şi ad esea unul d in tre ei câ n tă d in fluier, a d ă u g â n d a stfel
m uzica - arta om en ească - la corul în gerilor.
D e cealaltă p a rte a p eşterii a p a r m a g ii ad u şi d e stea. S u n t rep re­
zentaţi călare sau, ca în icoan a n o a stră , v e n in d p e jo s, cu d aru ri. O
rază lungă a stelei se în d reaptă spre p eşteră . A ceastă rază u n eşte
steaua cu o parte a sferei care trece d in c o lo d e lim ite le ico a n ei - re­
prezentare sim bolică a lu m ii cereşti. în felu l acesta, ico a n a su b lin i­
ază faptul că steaua nu este n u m a i un fenom en co sm ic, ci şi un
m esager de sus, adu când v estea n aşterii „C elu i d e S u s p e p ă m â n t".
Este acea lum ină care, după cu v in te le S fâ n tu lu i Leon cel M are, a
fost ascunsă evreilor, dar a strălu cit păgânilor. în p ăsto ri, p rim ii fii
ai lui Israel care I se în chin ă P ru n cu lu i, Biserica ved e în cep u tu l Bi­
sericii evreilor; în m agi - „începutul n e a m u rilo r" - B iserica n ea m u ­
rilor păgâne. Pe d e o parte, su n t p ăsto rii - oam en i sim p li, cu care
lum ea cerească com u nică direct, în m ijlo cu l vieţii lor ziln ice d e lu ­
cru, pe de altă parte, su n t m agii - oam eni în v ăţaţi, care au d e stră ­
bătut o cale lungă, de la cunoaşterea a ceea ce este relativ la ceea ce
este absolut, prin obiectul pe care îl stu d iază. în în ch in area m a g i­
lor, Biserica arată că prim eşte şi sfin ţeşte toată ştiin ţa o m en ea scă ce
conduce la adevărurile ei, d a t fiind că lum ina relativă a revelaţiei
extracrestine îi călăuzeşte pe cei care îi slu jesc la ad o rarea Lu m inii
absolute. Trebuie rem arcat că m agii au vârste d iferite, ceea ce su b ­
liniază faptul că revelaţia este dată oam enilor, in d iferen t d e anii
sau de experienţa lor.
într-unul din colţurile de jos ale icoanei, două fem ei spală P ru n ­
cul. Scena se bazează pe tradiţie, care, la rândul ei, ni se tra n sm ite
prin Evangheliile apocrife ale lui pseud o-M atei şi pseudo-Iacov.
Cele două fem ei sunt cele două m oaşe pe care le-a a d u s Io sif la
Maica D om nului. Această scenă din viaţa d e toate zilele arată clar
că Pruncul este şi el, la fel ca orice nou-născut, su p u s cerin ţelo r n a ­
turale ale firii om eneşti.
Un alt detaliu evidenţiază faptul că N aşterea lui H ristos „b iru -
ieşte rânduiala firii" - acesta este Iosif. El nu face parte din gru p u l
central al Pruncului şi al M aicii Sale; el nu este tatăl şi este, în m od
sem nificativ, separat de grup. în faţa lui, sub chipu l un ui p ăstor
172
b ă trâ n şi g h eb o s, stă d iav olu l isp itin d u -l. în un ele icoan e ap a re cu
c o a rn e m ici şi c o ad ă scurtă. P rezen ţa d iav olu lu i şi rolul lui d e isp i­
tito r c a p ă tă un sen s d eo seb it de ad ân c în relaţia cu „sărb ătoarea
facerii d in n ou a lu m ii". A ici, p e b aza trad iţiei, icoan a d e zv ălu ie
se n su l a n u m ito r texte litu rg ice care v o rb esc d esp re în d o iala lui lo-
sif şi d e sp re tu lb u rarea sufletu lu i său. A ceastă stare se exp rim ă în
icoan ă p rin atitu d in ea lui d em oralizată şi este sco asă în ev id en ţă
p rin im ag in ea gu rii n egre a p eşterii, care serv eşte un eori d rep t fu n ­
dal a l figu rii sale. T radiţia, transm isă şi prin ap ocrife, p ov esteşte
cu m d iav o lu l l-a isp itit p e Io sif sp u n ân d u -i că nu este posib ilă o
n a ştere fe cio reln ică, p en tru că ar co n tra z ice leg ile n aturii A c e st a r ­
g u m e n t, luân d d iferite form e, con tin u ă să ap ară, iarăşi şi iarăşi,
d e -a lu n g u l în tregii istorii a Bisericii. El stă la baza m u lto r erezii. în
p erso an a lui Iosif, icoan a d ezv ălu ie nu n um ai d ram a p erson ală, ci
şi d ram a în treg ii om en iri: d ificu ltatea d e a accep ta ceea ce este
„d in co lo d e cu v in te sau de ra ţiu n e " - în tru p area lui D u m nezeu .
în tim p ce în un ele icoan e M aica D om n u lu i este rep rezentată fie
p riv in d sp re P runc şi „păstrân d în inim a e i" cu v in tele ce s-au spus
d e sp re El, fie p rivind d rept în faţă sp re lu m ea exterio ară, in icoana
n o a stră , ca în m u lte alte icoan e, ea p riv eşte către Iosif ca şi cum ar
ex p rim a , în p riv ire, c o m p ătim ire pen tru starea lui. în felul acesta,
icoan a p ro p o v ăd u ieşte atitu d in ea tolerantă şi com p ătim itoare faţă
d e n ecred in ţa şi în d o iala om en ească.
N a ş t e r e a l u i H r is t o s
Ico a n a rep rod u să aici (PI. 16) con stitu ie un exem p lu ca ra cteris­
tic d e icoan ă co m p lexă, cu m u lte figu ri, din secolu l al X V lI-le a. Este
alcătu ită d in şaisp rezece scen e, d iferite ca tim p şi lo c al acţiu n ii,
g ru p ate în tr-o sin gu ră co m p o ziţie generală. P entru că toate aceste
scen e se leagă d irect sau in d irect d e N aşterea lui H risto s, su n t g ru ­
p a te în aşa fel în cât o scen ă se su p rap u n e peste alta; a c est lu cru
co n feră icoan ei un caracter de istorie co n secu tiv ă, iar, ca în treg,
co n stitu ie o icoan ă com p lexă a N aşterii.
173
 In p a rte a su p erio a ră a ico a n ei, în m ijlo c , v e d em rep rezen tarea
o b işn u ită a N a şterii lui H risto s, cu în g e ri c a re se în c h in ă , cu p ă sto ­
rii (im ed ia t su b iesle) şi cu Io s if isp itit d e d ia v o l (su b scen a scăld ării
P ru n cu lu i). în co lţu l din stâ n g a su n t m a g ii v e n in d c ă la re ca să se
în ch in e M ân tu ito ru lu i, călă u z iţi d e un în g e r cu stea u a în m â in i'.
D ed esu b t, în tr-u n fel de p a v ilio n , M a ica D o m n u lu i stă p e un tron
de aur, cu P run cul în p oală, C ă ru ia m a g ii îi ad u c d aru ri. în partea
cealaltă a icoan ei, în d reap ta ieslei M â n tu ito ru lu i, u n în g e r ap are
m agilor în vis, a v ertizân d u -i să nu se în to a rcă la Irod (M t. 2, 12).
D easup ra acestei scen e su n t m a g ii p lecân d p e a ltă cale. S u b în c h i­
n area m agilor, vedem un în g e r care îi ap a re lu i Io sif, p o ru n cin d u -i
să fugă în Egipt (M t. 2, 13). în p a rtea o p u să e ste fu g a în E g ip t a
M aicii D o m n ulu i cu P ru n cu l şi cu Io sif îm p reu n ă cu fiu l să u , vii­
torul A po sto l şi p rim u l e p isco p al Ieru sa lim u lu i, Iacob . A ceastă
scenă are ca fu n d al un te m p lu eg ip tea n cu u n id o l c ă z â n d d e p e zi­
dul lui, în făţişân d astfel p ro feţia lui Isaia: „ Iată, D o m n u l [ ...] a ju n ­
ge în Egipt. Idolii E g ip tu lu i trem u ră în a in tea feţei L u i" (Is. 19, l ) 12.
în colţul din stânga, jo s, reg ele Irod p u n e în treb ări a rh iere ilo r şi
cărtu rarilor, care ţin în m âin i că rţi cu p ro feţiile n a şterii lui H risto s
(Mt. 2, 4). A lătu ri, m a sa cru l p ru ncilor. în cen tru l scen ei v ed em
m am e cău tân d u -şi p ru n cii în în g răm ăd irea d e p ru n ci u cişi, ale că ­
ror cap ete sun t aran jate p e m ai m u lte şiru ri, în p la n u l ap rop iat.
M ai sus, în stânga, având un zid de ceta te ca fu n d al, u n g ru p de
m am e p lân gân d („G las în R am a s-a auzit, p lâ n g ere şi tân gu ire
m ultă; R ah ela îşi p lâ n g e co p iii şi nu v o ieşte să fie m â n g â ia tă p e n ­
tru că nu m ai su n t", M t. 2 ,1 8 ) . A lătu ri se află fericita E lisab eta cu
pru n cu l Io an în b raţe, a scu n z â n d u -se în tr-o d e sp ică tu ră în stâncă
de un so ld at care o u rm ăreşte. „E lisab eta l-a lu a t p e Io an şi a ru g at
piatra, sp u nân d : p rim eşte o m am ă cu copil. Şi m u n tele l-a p rim it
pe în a in tem erg ă to r."312în ap ro p iere se află o m am ă a scu n z â n d sub
co p ac un cop il cu au reo lă, în fă şa t în scu tece. D easu p ra, o in scrip ţie
m inu scu lă: „N atanael stă cu lca t su b sm o c h in "; n ici slu jb a z ilei, n ici
1 O temă analoagă, îngerul cu stea în mâini călăuzindu-i pe magi, poate fi
văzută şi în Catedrala Notre-Dame din Paris.
2 Sinaxarul zilei de 26 decembrie şi, de asemenea, Evanghelia lui pseu-
do-Malei, C. XXIII.
3 Slujba zilei, Lauda pruncilor, glas 8, de Sfântul Andrei Criteanul.
174
E v an g h e liile ap ocrife nu p o m en esc nim ic despre scăparea de la
m o arte a lui N atan ael în tim pul uciderii pruncilor, cum s-a în tâm ­
p la t cu Sfântul Ioan Botezătorul. Dar, începând cu secolul al
X V II-lea, această scenă apare frecvent în icoanele com plexe. Mai
m u lt, E v an g h eliarele greceşti din secolul al Xl-lea, aliate acum în
Bib lioteca N aţion ală din Paris, conţin o ilustraţie, la prim ul capitol
al E v an g h eliei după Ioan 1, descriind întâlnirea lui H ristos cu N ata­
nael. Ilu straţia în făţişează m om entul când H ristos vorbeşte cu N a­
tan ael aflat îm p reu n ă cu Filip, care îl chem ase (In. 1 ,45-50), iar la o
an u m ită d istan ţă, pe fundal, stând su b un copac, N atanael apare
rep rezen tat ca un copil cu aureolă. Poate că atât m anuscrisul gre­
c esc, cât şi icoan ele ru seşti se bazează pe expresia tainică a Sfântu­
lui Ioan H risostom în tâlcuirea acestu i text al Evangheliei după
Ioan : „El cu n oştea firea bună a lui N atanael, nu ca un om care îl vă­
zu se, ci ca D u m n e z eu ", şi m ai d eparte: „C e crezi ? C ă H ristos l-a
v ăzu t pe N atan ael n u m ai în ain te ca Filip să-l chem e şi că nu-l vă­
zu se d in a in te cu un ochi care n iciodată nu doarm e ? Sigu r că l-a vă­
zu t, n im en i nu p oate n e g a ."2 Pe b aza acestor cu v in te ale Sfântului
Ioan H risostom şi, totodată, pe b aza faptului că N atanael este une­
ori rep rezen tat ca p ru nc, alteori ca băiat, se poate presupune că ex­
presia ev an g h elică „sub sm o ch in " trebuie înţeleasă ca întreaga via­
ţă a lui N atan ael. în acest caz, prezenţa lui în icoana Naşterii D om ­
n ului sco ate în ev id en ţă d u m nezeirea M ântuitorului, Dar, desigur,
este posib il şi ca im aginile lui N atan ael să aibă la bază un text ne­
cu n o scu t n ou ă, care să fi fost folosit de vechii iconografi.
în co lţu l inferior din d reapta al icoanei apare reprezentată uci­
derea S fân tu lu i Z aharia „între tem p lu şi altar" (M t 23, 35). Scena,
b azată p e cu v in tele M ân tu itoru lu i, este explicată în sinaxarul zilei
d e 29 d ecem b rie, care conferă un sen s prezenţei ei în icoana N aş­
terii lu i H ristos: „Şi l-au ucis şi pe Sfântul Profet Z aharia, pen tru că
a tu n ci cân d Preacurata Fecioară a venit la tem plu cu Pruncul pen ­
tru cu răţire, el a aşezat-o în rând cu fecioarele, unde fem eile care
a v eau b ărb aţi nu aveau dreptul să s t e a ..." C u alte cuvinte, Sfântul
Z ah aria a fo st ucis d e cărtu rari şi farisei, iar m otivul uciderii lui a
1 Vezi şi Protoevanghelia lui Iacob, C. XXII.
2 Sfântul Ioan Hrisostom, Cumulul 20, 2, P.G. 59, col. 126.
175
fo st N a şte re a fecio re ln ică şi p u terea p ro fe tic ă a lui Z a h a ria d e a
v e d e a D u m n e z e ire a lu i H risto s. D ar m a i e x istă şi a ltă v e rsiu n e a
a c estu i e v e n im e n t în P ro to ev a n g h elia a p o crifă a lu i la c o b (cap . al
X V l-le a ), d u p ă ca re Sfâ n tu l Z a h a ria a fo st u c is d in o rd in u l lui Irod,
p en tru că a refu zat să le a ra te slu jito rilo r lu i locu l u n d e s-a ascu n s
p ru n cu l lo an în a m tem erg ă to ru l, pe care Irod l-a c o n fu n d a t cu îm ­
p ăratu l n o u -n ă scu t al lui Israel. în acest caz, Z a h a ria a fo st om orât
în tim pu l m asacru lu i p ru n cilo r şi a p ă tim it îm p reu n ă c u ei pen tru
n o u -n ăscu tu l M ân tu ito r al lum ii.
D in p u n ct d e vedere a rtistic, icoan a n o a stră este u n fo arte bun
exem p lu de icoan ă co m p lexă din seco lu l al X V II-le a 1. C u toate
acestea, iconarul este a tâ t d e ca p tiv a t d e isto ria p e ca re o relatează,
în cât subiectul cen tral, în co n ju ra t de ev en im e n te secu n d a re cărora
le acordă o im portan ţă eg ală, se p ierd e cu totul p rin tre ele şi trece
pe planul al d oilea (în co m p a ra ţie cu icoan a p re ce d en tă ). A rtistu l
caută, ev iden t, să nu lase n ici un sp aţiu liber, a stfel în c â t ab u n d e n ­
ţei de detalii îi lip seşte u n itatea co m p o ziţiei. Şi to tu şi a cea stă icoa­
nă are m ultă căld u ră d u h o v n icească. în ciud a d im e n siu n ilo r m ici
ale icoanelor, nu există linii p reten ţio ase. N u are nici a u steritatea
caracteristică icoan elo r co m p lexe a le a celei p erio a d e şi a le a lto ra de
m ai târziu. M an iera, lib eră, cu lo rile b in e arm o n iz a te şi b in e d istri­
buite dov ed esc m u lt gu st artistic. T onu rile d o m in a n te s u n t verm i-
lion şi verd e-alb astru -înch is. S-a fo lo sit şi m u lt o cru -a u riu care, îm ­
preună cu verm ilionul şi cu p ăm ân tul roşiatic, co n feră icoan ei un
ton general cald.
1 O icoană similară a Naşterii lui Hristos, aproximativ din aceeaşi pe­
rioadă, se poate găsi în biserica de rit vechi din cimitirul Rogojski din Mosco­
va. Este atribuită Şcolii Stroganov. (Icoana este reprodusă în cartea Fotografii
ale icoanelor vechi din biserica de rit vechi a cimitirului Rogojski din Moscova,
1913.) Are aceleaşi şaisprezece scene, care sunt aşezate în aceeaşi ordine. Sin­
gura diferenţă este că în privinţa compoziţiei, icoana noastră este mai bogată
în detalii. De exemplu, icoana din Moscova nu are nici un înger în partea de
sus, unde, în schimb, se află o stea mare, complexă; nu există nici o îngrămă­
dire de capete ale pruncilor ucişi; sunt mai puţini soldaţi, iar poziţiile lor, ca
şi postura Maicii Domnului, sunt mai prelucrate. Aflăm şi o diferenţă de
arhitectura. In rest, există o analogie totală între cele două icoane şi chiar cu­
lorile par să fie aceleaşi.
176
B o tezu l D o m n u lu i sa u E p if a n ia
„Şi în d ată, ieşin d din ap ă, a văzu t ceru rile deschise şi D uhul ca
un p o ru m b el co b o rân d u -Se peste El. Şi g las s-a făcut din ceruri; Tu
eşti Fiul M eu cel iubit, întru Tine am b in ev o it" (Mc. 1, 1 0,11) (Din
E v an gh elia citită la U trenia zilei).
Ico an ele Botezulu i D om nului sunt o reprodu cere exactă, în re­
gistru plastic, a m ărturiei ev anghelice, cu adăugarea d etaliilor co ­
resp u n zătoare slujbei zilei, cum sun t în gerii şi figurile alegorice de
la p icioarele M ân tuitorulu i (PI. 59). Sărbătoarea Botezului se mat
n u m eşte şi Ep ifania, d eoarece Botezul este o descop erire a dum ne-
zeirii lui H ristos, cân d îşi în cep e desch is lucrarea d e m ântuire a lu ­
m ii. „N u ziua când S-a n ăscu t H ristos trebuie num ită Epifanie,
sp u n e S fân tu l loan H risostom , ci ziua cân d S-a botezat. Nu prin
n aştere S-a făcut cu n oscu t tuturor, ci prin Botez. M ai înainte de
ziu a Botezulu i nu era cu n oscu t o am en ilo r."1
Botezu l lui H ristos are două asp ecte fundam entale: în această zi
s-a revelat o am en ilor întregul ad evăr dog m atic al lui Dum nezeu
în treit în Persoan e. „în Iord an b otezân d u -te Tu, D oam ne, închina­
rea Treim ii S-a arătat, că glasu l Părintelui a m ărturisit Ţie, Fiu iubit
p e T in e num ind u-T e, şi D uhul în chip de poru m bel a adeverit în­
tărirea C u v ân tu lu i, C el ce Te-ai arătat, H ristoase D um nezeule, şi
lum ea ai lu m in at, m ărire Ţ ie ." A ceastă taină a celor trei Persoane
un ite în tr-o sin gu ră D um nezeire, care este m ai presus de înţelege­
re, n u s-a m an ifestat aici în d u h, ci în form e sensibile. loan lnainte-
m erg ătoru l a auzit glasul Tatălui şi L-a văzu t pe D uhul Sfânt în
ch ip de poru m b el confirm ând acest glas - am ândoi m ărturisind că
s-a arătat între oam eni Fiul lui D um nezeu în Persoana C elu i bote­
zat. Pe de altă p arte, aşa cum H ristos, m ai târziu, a institu it Taina
E u h aristiei pe când sărbătorea P aştele iudaic, tot aşa, în acea zi, să ­
vârşin d actu l spălării rituale stabilit de profeţi, a institu it Taina
N ou lu i T estam en t a Botezului,
în acord cu textul evanghelic citat m ai sus, în partea de sus a
icoan ei este un seg m ent de cerc sim bolizân d ceru rile d eschise „pe
>Cuvântul 37 - Despre Botezul Domnului nostru şi despre Epifanie.
17 7
care A d am le-a în ch is în u rm a lui şi a u rm a şilo r luì, aşa cu m a în­
chis G rad in a E d en ului cu sabia de f o c " ’ . A c e st se g m e n t d e cerc
sem n ifică prezenţa lui D u m n ezeu , ca re u n eo ri ie se şi m ai m u lt în
eviden ţă p rin tr-o m ână care b in ecu v â n tea z ă . D in tr-a c o lo se revar­
să raze de lum ină asupra M ân tu ito ru lu i, cu D u h u l S fâ n t cob orân -
du-Se în chip de porum bel. D in păcate, a c e st d e ta liu fo a rte im p or­
tant s-a şters în tim p din icoan a n oastră. în ge n e ra l, ap a re la fel ca
în icoana N aşterii lui H ristos, n u m ai că p o ru m b elu l a lb ia locul
stelei12.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii exp lică această a ră ta re a D u h u lu i Sfânt
la Botezul D om nului în chip d e p o ru m b el p rin a n a lo g ie cu P oto­
pul: aşa cum atunci lum ea a fo st cu răţită d e p ă ca t p rin a p e le Po­
topului, iar porum belul a ad u s o ram u ră d e m ă slin în A rca lu i N oe,
vestind sfârşitul P otopului, şi pacea a rev en it p e p ă m â n t, to t aşa
Sfântul Duh coboară în chip d e p o ru m b el ca să v e stea scă iertarea
păcatelor şi m ilostivirea lui D u m n ezeu asu p ra lu m ii. „A tu n ci, o
ram ură de m ăslin, acum , m ilo stivirea D u m n ez eu lu i n o s tru ", sp u ­
ne Sfântul loan D am aschin3.
Ca să sfinţească apele pen tru curăţirea şi în n o irea n o a stră , Cel
Care a luat asupra Sa păcatele lum ii „se a co p eră d e a p ele Io rd a n u ­
lu i", după cum spune cântarea sărbătorii. In lim b a ju l sim b o lic al
icoanei, aceasta se exprim ă prin reprezentarea M â n tu ito ru lu i stând
în picioare pe fundalul apei, ca în tr-o peşteră. în ţe le g em că n u d oar
o parte, ci tot trupul Lui s-a scu fu n d at ca sem n al în g ro p ă rii Lui,
pentru că Botezul sem nifică m o artea D o m n u lu i (C o lo se n i 2, 12).
1 Sfântul Grigorie Teologul, P.C. 36, col. 353.
2 In privinţa reprezentării Sfântului Duh ca porumbel în alte icoane, de
exemplu în icoana Pogorârii Sfântului Duh asupra Apostolilor şi în special în
icoana Bunei Vestiri, care a dobândit popularitate în secolul al XVll-lea,
Marele Sinod de la Moscova (1677) dă următoarea explicaţie: „Sfântul Duh
nu este porumbel în esenţă, ci Dumnezeu... Duhul Sfânt a apărut în chip de
porumbel la Sfântul Botez al Domnului în Iordan şi de aceea, numai în acest
context trebuie înfăţişat Duhul Sfânt ca porumbel. Dar în alte contexte, cei
care au înţelegere nu trebuie să-L reprezinte pe Duhul Sfânt ca porumbel.
Pentru că pe Muntele Tabor a apărut ca un nor şi alteori altfel." (Documentele
Sinoadelor de la Moscova, 1666-1667, Moscova, 1893.)
3 Credinţa ortodoxă, Cartea a lll-a, c. 16.
178
C a sem n al fap tu lu i că aici in iţiativa îi a p arţin e Lui, că El, Stăp ânu l,
a v e n it la slu g ă şi a ceru t să fie b o te zat, M ân tu itoru l este ap roap e
în to td eau n a în făţişat m ergând sau făcând o m işcare sp re Sfân tu l
loan în ain tem erg ăto ru l, plecân d u -Şi capul în acelaşi tim p sub
m ân a lui lo a n . C u m âna dreaptă b in ecu v ân tează a p ele Iord anu lu i
care îl aco p eră , sfin ţin d u -le prin scu fu n d area Lui. D e a tu n ci în ain te
ap a a d e v en it nu im aginea m orţii, ci a n aşterii la o viaţă n ouă. De
aceea, în m area m ajoritate a rep rezen tărilor din c ataco m b e a b o te­
zu lu i, p ersoan a botezată, n eexclu zân d u -L pe M ân tu itoru l în su şi,
este d escrisă ca un co p il1. D eşi u n ele im agini îl arată pe M ân tu ito ­
rul leg at cu o pânză care îi în făşoară şold u rile, m ajoritatea icoan e­
lo r îl în făţişează gol, conform textelo r slu jb elor relig ioase. Şi a c e a s­
ta su b lin ia z ă ch en oza D u m nezeirii S ale. „Se d ezb racă C el C are îm ­
b racă ceru l cu n o ri" (C anonul p razn icu lu i, C ân tarea a 8-a; U tren ia
aju n u lu i p razn icu lu i, Ibidem , C ân tarea a 9-a). Arată în acelaşi tim p
şi sco p u l a ceste i ch en oze, pentru că, d ezbrăcând u -Şi trupul, îm ­
b ra c ă astfel goliciu n ea lui A d am şi, îm p reu n ă cu el, p e cea a întregii
o m en iri, în veşm ân tu l slavei şi al n estricăciu n ii.
Icoan a B o tezu lu i este una din tre cele care au cel m ai m are n u ­
m ăr d e c o resp on d en ţe în p refigu rările V echiului T estam ent. A stfel, *
p e lân g ă an alo g iile deja m en ţio n ate, su n t d e ob icei reprezentate
d o u ă silu ete m ici la p icioarele M ân tu itoru lu i, prin tre peştii care
în o a tă în a p ele Iord an u lu i. U na e ste a unui om d ezb răcat, care se
în to a rce cu sp a te le la El; cealaltă, a unei fem ei pe ju m ătate goală, »
d e o b ice i lu â n d -o la fu gă, un eori călare p e un peşte. A ceste detalii
ilu strează tex te a le V echiului T estam en t care fac p arte d in slujba re­
lig io a să a sărb ăto rii şi su n t o p refigu rare profetică a Botezului.
„M are a a v ă z u t şi a fu git; Iord anu l s-a în to rs în a p o i" (Ps. 113,3). Fi­
g u ra b ă rb ă tea scă - o a leg o rie a Iord an u lu i - se exp lică prin u rm ă­
torul te x t: „In to rsu -s-a oarecân d râu l Iord anu lu i prin cojocu l lui
E lisei, în ă lţâ n d u -se Ilie. Ş i s-au d e sp ărţit apele într-o p arte şi în-
tr-alta şi i s-a fă c u t lu i calea uscată ceea ce era udă, spre chipu l Bo-
1 în primele secole de creştinism, vârsta omului se socotea adesea nu de la
naşterea naturală, ci de la naşterea lui în har, de la botez. De aceea, în multe
epitafuri ale creştinilor înmormântaţi în catacombe, vârsta e aceea a unui co­
pil, în timp ce dimensiunea coşciugului arată că omul înmormântat era adult.
179
tezu lu i cu ad evărat. P rin ca rele n o i cu rg erea v ie ţii cea trecăto are o
trecem " (T roparul D u m inicii d in a in tea p ra z n icu lu i). F ig u ra fem i­
nină este o alego rie a m ării şi se referă la una d in tre p refigu rările
Botezu lu i - trecerea evreilor p rin M area R oşie.
Sfântul lo a n Botezătorul o ficiază cu m â n a d rea p tă d e a su p ra ca­
pului M ântuitorului. A cest g est sa cra m en ta l a fă cu t p a rte în totd ea­
una din ritualul b o te z u lu i1. în m âna stâ n g ă ţin e u n eo ri un sul, sim ­
bolul prop ovădu irii sale, sa u , ca în icoan a n o a stră , ta ce un g est de
rugăciune care exprim ă cu trem u ru l ce l-a cu p rin s. „ ...N u în d răz­
nesc să ating preacuratul T ă u cap; sfin ţe şte-m ă Tu, D o am n e, cu
arătarea Ta d u m nezeiască" (Stihiră la L itie, g la s 4).
îngerii iau parte la ritualul sfânt. T extele slujbelor, p o m en in d u -le
prezenţa, vorbesc despre starea lor: „C etele în gereşti s-a u um plut
de m irare, de frică şi de b u cu rie" (Tropar, g la s 7, C easu l al 9-lea).
Dar nu vorbesc despre rolul pe care l-au avu t. A şa în câ t rolul lor
este adesea diferit înţeles şi reprezentat. U n eo ri, în sp ecial în icoa­
nele de mai târziu, ţin în m âini m antii, avân d , ev id en t, rol d e slu ji­
tori în timpul Botezului, gata să în v eşm ân teze trupul D om n ulu i
când iese din apă. Dar de regulă şi aici, ca şi în ico a n ele a lto r sărb ă­
tori, rolul lor de slujitori este fo arte puţin ind icat. Ei su n t în făţişaţi
cu m âinile acoperite de propriile m antii, ca sem n d e ev la v ie în faţa
Celui pe Care îl slujesc. N um ărul lo r variază: d o i, trei sau m ai
m ulţi12.
Icoana reprezentată aici (PI. 17) se d istin g e prin c h ia r ca racteru l
ritm ic, uşor şi elegant al desen u lu i. în clin area fig u rilo r în g e rilo r
aşezaţi unul deasupra celu ilalt şi în clin area S fâ n tu lu i lo a n B o teză­
torul repetă liniile râului, ale figu rii M â n tu ito ru lu i, co n cen trân d
asupra Lui toată atenţia privitoru lui.
1 Sfântul Dionisie Areopagitul, Ierarhia bisericească, c. II, sec. 5-7.
2 Evlavia în faţa a ceva sfânt este de obicei exprimată în iconografie prin
acoperirea mâinilor persoanelor care ţin obiecte sacre. Astfel, episcopii, de
exemplu, ţin adesea Sfânta Evanghelie în mâna acoperită, îngerii ţin instru­
mentele Patimii Domnului şi aşa mai departe. Această metodă a fost prelua­
tă dintr-un obicei răsăritean, care a şi fost adoptat de eticheta Curţii din
bizanţ, unde obiectele înmânate împăratului sau primite de la el erau ţinute
in mâini acoperite, ca semn al unui deosebit respect.
180
ÎN T Â M P IN A R E A D O M N U L U I
„A d u cerea lui H ristos la te m p lu " sau „în tâm p in area" (/) T i a -
rravrr)) D o m n u lu i n ostru lisu s H risto s (2 februarie) in B iserică este
m ai b in e cu n o scu tă în A pu s sub n u m ele de C u răţirea Sfintei Fe­
cioare. Ca m ajoritatea sărb ătorilor d e origin e p alestinian ă, cea a în ­
tâm p in ării D om n u lu i ţin e d e an tich itatea creştină. A etheria (sfârşi­
tu l seco lu lu i al IV -lea) a văzu t-o celeb rată la Ieru salim cu procesiu­
n e şi cu m are so le m n ita te 1. A ceastă sărb ătoare avea să fie introdusă
la C o n stan tin o p o l în secolu l al V I-lea, în tim pul îm p ăraţilor Iustin
şi lu stin ia n 2, şi de acolo avea să aju n g ă la R om a, în cursul secolu ­
lui al V ll-lea. în A p u s s-a p ăstrat p ractica ţinerii unor lum ânări
ap rin se în m ân ă în tim pu l slu jb ei p razn icu lu i, p ractică introdusă la
Ieru salim în ju ru l an ului 450. D e aici num ele de C an d lem as (în A n­
glia - N ota trad .), „C h an d eleu r" - în Franţa şi „ L ich tm csse" - în
ţările germ ane.
C a şi sărb ătoarea T ăierii îm p reju r (1 ianu arie), A d ucerea Prun­
cu lu i H risto s la tem p lu n i-L arată p e „C el C are a dat Legea îm p li­
n in d c ele ale L e g ii" (V ecernie, glas 1): este consacrarea U nuia-N ăs-
cu t al lu i D u m n ezeu (leş. 13, 2) şi je rtfa C u răţirii M aicii, la patru ­
zeci d e zile d u p ă n aşterea p ru n cu lu i băiat (Lev. 12, 6-8). Relatarea
ev an g h e lică (L c. 2 ,2 2 -3 9 ) a slu jit d rep t b ază atât pentru textul litu r­
g ic, c â t şi p en tru icon ografia sărbătorii.
P rim ele reprezentări cu n oscu te ale în tâm p in ării D om nului se
află pe m ozaicu l din Santa M aria M agg iore (secolu l al V -lea) şi pe
re licv ariu l em ailat, în form ă de cruce, din M uzeul Lateran (sfârşi­
tul seco lu lu i al V -lea sau în ceputul secolului al V I-lea). Iconografia
sărb ăto rii p razn icu lu i s-a stabilit definitiv în secolele al IX -lea şi al
X -lea şi a răm as aproap e n esch im b ată2. U neori, îl vedem pe Prun-
cu l-H risto s p u rtat în b raţe de M aica Sa ori, m ai degrabă, ea îl dă
S fân tu lu i Sim eo n , dar, cel m ai ad esea, el îl ţine în braţe. H ristos nu
ap a re n iciod ată în făşat în scutece: d e obicei, este îm b răcat în tr-o tu­
1 Itinerarium Aetheriae, c. 26 în „Sources Chrétiennes", voi. 21, p. 206.
2 Teofan, Cronografia, a. 534, Bonn, ed. Ili, p. 345.
2 Pokrovski, Evanghelia in monumentele iconografice, in special bizantine şi
ruseşti. St. Petersburg, 1892, p. 108 (în lb. rusă).
181
n ică scu rtă, ca re adesea îi lasă p icioa rele goale. A şez a t p e b raţele
în tin se ale b ă trân u lu i Sim eon , se p o a te v ed ea u n eo ri b in e cu v â n ­
tând. E ste Iisu s-E m anu el: „C u vân tu l Tatălui C el fără d e în cep u t
(â v a p x o g ) a lu a t în cep u t su b an i, n ed e sp ă rţin d u -S e d e a Sa D um ­
n ez eire." „Cel vech i d e z ile P run c S-a fă cu t d u p ă tr u p ." „C el C are
a d at legea lui M oise în Sin ai [ ...] S-a su p u s a d u c â n d u -S e la tem ­
p lu ." (Vecernie, glas 1 ; V ecernie, glas 5; V ecernie, g la s 1.) C a şi în re­
latarea Sfântului Luca, tem a C u răţirii M aicii este a p ro a p e uitată:
m om entul cen tral al sărbătorii este „ în tâ m p in a rea " lu i M esia: în ­
tâlnirea V echiului şi a N oulu i T estam ent.
Scena „ în tâm p in ării" are loc în tem p lu , în faţa a lta ru lu i, repre­
zentat în icoana n oastră aco p erit cu un b a ld a ch in . P e a lta r se văd
uneori o cruce, o carte şi un sul. D e cele d ou ă p ărţi a le altaru lu i
sunt M aica D om nului (în stânga p riv ito ru lu i) şi S fâ n tu l S im eo n (în
dreapta). M aica D om nului ţin e am ân d o u ă m â in ile în tin se, a co p eri­
te cu m aforionul, în tr-un gest de oferire. T ocm ai i L-a d a t p e Fiul ei
lui Sim eon. Bătrânul sfân t, ap lecân d u -se în ain te, ţin e P ru n cu l cu
amândouă m âinile, de asem enea acoperite cu veşm ântul lui (în sem n
de venerare). Sfântul Io sif vine după M aica D o m n u lu i, ad u cân d în
faldul veşm ântului prinosul părin ţilo r săraci (Lev. 1 2 ,8 ), o p ereche
de turturele sau de porum bei. A ceste p ăsări aveau să sim b olizeze
Biserica lui Israel şi pe cea a n eam urilor, ca şi cele două T estam en te
al căror Cap este H ristos. Sfânta A na, fiica lui Fan u el, „o văd u v ă de
aproape optzeci şi patru de a n i" (Vecernie, glas 8), stă în sp atele
Sfântului Sim eon, în fundal. C apu l aco p erit i se v e d e d in profil;
ochii înălţaţi exprim ă inspiraţia profetică (vezi PI. 60).
A cestei figuri a lui Sim eon, „P rim itorul d e D u m n e z e u " ( d e o ó ó -
Xog), i se acordă o m are im portanţă: zicerea lui p ro fetică , u n a d in ­
tre cele trei „Cântări ale N oului T estam en t", se cântă la fiecare ve­
cernie, de-a lungul anului liturgic. S-a încercat identificarea b ătrân u ­
lui sfânt care L-a prim it pe H ristos în b raţe cu un preot al tem p lu lui.
Unii autori sp u n că era unul dintre cu n o scăto rii L egii - fiul lui H il-
lel şi tatăl lui G ăm ăliei, în văţăto r al Sfântului A p o sto l P a v e l11. A lţii
au presupus că Sim eon ar fi fost un trad u căto r al B ib liei, u n u l din
cei şaptezeci, şi că D um nezeu l-a ţinut în viaţă 3 50 d e a n i, p ân ă la
1 V e z i S c h ò t t g e n , H o m e h cb r. u n i T a lm u d , D r e z d a ş i L e i p z i g , 1 7 3 3 .
182
venirea lui M e sia 1. Textele litu rgice îi adu c laud ă ca celui m ai m are
d in tre profeţi: m ai m u lt ch iar d e cât M oise, Sim eon s-a în v red n icit
d e n u m ele d e „V ăzător d e D u m n e z eu " (deón rrjg), pentru că lui
M oise D u m n ezeu i-a ap ăru t în v ălu it în în tu n eric, în tim p ce S im e­
o n L-a ţin u t în b raţe pe veşn icu l C u v â n t în tru p at. D e asem en ea, „el
a d e sco p erit n ea m u rilo r L u m in a, C ru cea şi în v ie re a " (Stihiră a lui
A n ato lie, g las 8) - a lu z ie la „sabia care va stră p u n g e in im a " M ăriei,
în acelaşi verset. „A cum slo b o z e şte " cap ătă un n ou sen s: profetu l
îl roag ă p e D o m n u l să-l lase să v estească în tru p area în ţin u tu rile d e
jos. în icoan a n oastră n im ic nu d en otă d em n itatea p reo ţească a lui
S im eo n . C ap u l n u îi e ste aco p erit, are p ăr lun g, ca al unui n azireu ,
v e şm ân tu l lu n g îi aju n g e p ân ă la p icioarele g oale. P ru n cu l-H risto s
„stă a şezat pe b raţele bătrân u lu i ca p e u n tro n " (S lu jb a Sfântului
S im eo n , 3 feb ru arie, C ân tarea a 6-a a C an on u lu i). în C ân tarea a 9-a
a U tren iei se sp u n e: „N u b ătrân u l M ă ţin e pe M in e, ci Eu îl ţin pe
el, p en tru că el îm i cere ie rta re" (V ecernie, S tih iră a lui A n atolie; Ve­
cern ie, g las 8).
B u n a V e s t ir e 2
C a şi istoria ev an g h elică (Le. 1, 26-38) şi slu jb a relig ioasă a săr­
b ăto rii, icoan a Bu nei V estiri este p ătru n să d e ad ân că b u cu rie lău n ­
trică. E ste b u cu ria îm p lin irii p rom isiu n ii V echiului T estam en t prin
în tru p a rea Izb ăvitoru lu i lum ii. „A stăzi este în cep u tu l m ântu irii
n o a stre şi arătarea tain ei celei d in v eac; F iu l lu i D u m n ezeu Fiu Fe­
cioarei se face, şi G av riil d aru l b in e îl vesteşte, p en tru aceasta şi noi
1 Eutihie al Alexandriei (secolul al X-lea), Anale (în limba arabă), traduce­
rea latină în Migne, P.G. IU, col. 974.
2 Pe lângă Buna Vestire, există o imagine numită „înainte-vestirea". Con­
form tradiţiei cuprinse în apocrife şi comentate şi de Părinţi, îngerul i s-a
adresat Fecioarei în chip nevăzut, printr-un izvor sau o fântână. Când, în­
spăimântată, s-a întors în casă, i-a apărut din nou sub chip omenesc. Inain-
te-vestirea este rar întâlnită şi se poate găsi mai ales în icoanele care înfăţişea­
ză în amănunţime viaţa Maicii Domnului.
183
îm p reu n ă cu d â n su l N ă scă to a rei d e D u m n e z e u să -i strig ă m : Bu-
cu ră -te, cea p lin ă d e dar, D o m n u l este cu tin e " (T ro p aru l p ra z n ic u ­
lui). A ceastă b u cu rie se rev arsă în cu lo ri, în red area fe stiv ă a d e ta ­
liilo r şi în a titu d in ea A rh a n g h elu lu i. M a jo rita te a ic o a n e lo r îl d e­
scriu cu o m işcare iute: to cm ai a co b o râ t d in cer, ia r în fă ţişa rea lui
este în făţişarea u n ei slu g i p lin e d e râ v n ă , c red in cio a se în îm p lin i­
rea m isiunii pe care i-a în cred in ţa t-o S tă p â n u l S ă u 1. P ic io a rele îi
sunt m u lt d ep ărtate, ca şi c u m ar alerg a. în m ân a stâ n g ă ţin e un
toiag, sim b o l al m esageru lu i; m ân a d rea p tă , cu o m işca re p u ter­
nică, se în tin d e că tre Fecio a ra M a ria ; îi co m u n ică v estea p lin ă de
bucurie d e la Stăpânu l lui, Taina Ico n o m iei D u m n e z eieşti12.
M aica D o m n ulu i ap are fie a şezată, ev id en ţiin d su p erio rita tea ei
asupra în gerulu i, fie stând în p icioa re, „parcă a scu ltâ n d p oru n ca
îm p ă ra tu lu i"3. De obicei, ţin e în m ână un fu s, m ai ra r un su l. A ces­
te detalii su n t îm p ru m u ta te d in T rad iţie; su n t m en ţio n ate, d e
exem plu, în scrierea apo crifă P rotoevan ghelia Iui lacob , ca p ito lu l al
11-lea.
în contrast cu aspectul exterior, lu m in o s şi festiv, sem n ificaţia
lăuntrică a ev en im en tu lu i, m o m e n tu l d e cisiv din isto ria lu m ii care
îi determ ină de atu nci în a in te existen ţa , este redată cu m a re con ­
centrare şi rezervă prin po stu ra şi g e stu rile d e-a b ia o b se rv a b ile ale
M aicii D om nului. D e obicei, icoan a sco ate în ev id en ţă un u l din tre
cele trei m om ente ale ev en im entu lu i.
Prim ul: apariţia A rh an gh elu lu i, salu tarea lu i, tu lb u rarea şi frica
Sfintei Fecioare. în această situ aţie, ea se în to a rce şi, în su rp rin ­
derea ei, scapă din m âini fu sul cu care torcea.
1 Descrierea lui Nicolae Mesarites. A. Heisenberg, Grabeskirche und Apos-
telkirche, voi. II, Leipzig, 1908, p. 45.
2 în multe icoane ale Bunei Vestiri îngerul este descris ca şi cum nu s-ar fi
oprit încă din zbor; deşi stă pe pământ, o aripă este ridicată, tot un simbol al
mesagerului. Acest simbol s-a transmis şi în slujbă, când diaconul, care, după
tâlcuirea Sfântului loan Hrisostom, reprezintă un înger, repetă simbolic acest
gest ridicându-şi orarul cu mâna dreaptă, de fiecare dată când îi cheamă pe
credincioşi la rugăciune. Dar, în vreme ce la Buna Vestire zborul îngerului
este din cer pe pământ, în slujba dumnezeiască diaconul îi invită pe credin­
cioşi să se înalţe împreună cu el în rugăciune.
1 Descrierea lui Nicolae Mesarites. Vezi Buna Vestire din iconostas, PI. 74.
184
A l d o ile a m o m e n t: m irarea şi p ru d e n ţa M aicii D om n u lu i, care
su n t cu d e o seb ire sco ase în ev id en ţă în slu jb a sărb ătorii, ju xtap u -
n ân d , d u p ă cu m se în tâm p lă la Bu na V estire, în cep u tu l m ântuirii
n o a stre cu în cep u tu l căd erii o m u lu i. D in cau za căd erii slrăm o aşei
n o a stre E v a, Fecioara M aria este p ru d e n tă şi nu p rim eşte d e în d a ­
tă v e stire a e x trao rd in ară din lu m ea d e d in co lo , ci p o m en eşte d e le­
gea n a tu ra lă : „C u m va fi aceasta, d e v rem e ce eu nu ştiu de b ă r­
b a t ? " Icoan a red ă a cest lucru prin gestu l m âinii ei, pe ca re o ţine
în d rep tu l p iep tu lu i, cu palm a în to arsă în afară - sem n al uim irii
şi al n eacce p tării
în sfârşit, alte icoan e în făţişează m o m en tu l even im en tul ui - co n ­
sim ţirea M aicii D om n ulu i. A ici, p lecân d u -şi cap u l, îşi d u ce m âna la
p iep t - g est al accep tării, al su p u n erii, care a h o tărât soarta lum ii:
„lată roaba D o m n u lu i. F ie m ie d u p ă cu v ân tu l tău !" M itropolitul
F ilare t al M oscov ei sp u n e d esp re sem n ificaţia acesto r cu v in te: „în
zilele facerii lum ii, cân d D u m n ezeu rostea p u tern icu l şi dătătorul
de viaţă cu v ân t «Să fie», cu v ântu l F ăcătoru lu i a adu s în lum e făp­
turile. D ar în acea zi unică în viaţa lum ii, când du m nezeiasca
M aria a ro stit scu rtu l şi sup u su l e i cu v ân t «Fie», n u în d răzn esc să
sp u n ce s-a în tâm p lat atu nci - cu v ân tu l făpturii L-a ad u s pe Făcă­
tor a ici, jo s, în lu m e ."1
D ar a ceastă evid en ţiere a m om entelor m en ţion ate nu este o regu­
lă generală şi m u lte icoan e le co m b in ă în făţişân d , ca să sp u nem aşa,
o sin teză a stării p sih olog ice a M aicii D om nulu i. Ea îşi îndreaptă
m âna sp re în ger, cerân du -i răsp un s la în d oielile care o asaltează şi,
în acelaşi tim p, plecân d u-şi capul, îşi exp rim ă supunerea.
în icoan a n oastră (PI. 61), ochii M aicii D om n ulu i şi ai A rh an gh e­
lu lu i nu su n t în d rep taţi unii sp re a lţii, c i în su s, u n d e ved em se c ţi­
u n ea trad iţion ală a unei sfere, sim b olu l ceru rilo r prea în alte, şi raze
izvorân d d in ea - lu crarea Sfân tu lu i D uh. D irecţiile în care p rivesc
M aica D o m n u lu i şi A rh an gh elu l se în tâln esc în razele cob orâtoare.
P rin acest detaliu se transm ite şi se sim te ad ân c în ţe le su l fu n d a­
m en tal al ev en im en tu lu i, un itatea d e acţiu n e şi d e v o in ţă a lui
D u m n ezeu şi a făp tu rii Sale, d esp re care v o rb eşte slu jb a sărbătorii:
„în g eru l slu jeşte m inu nii, feciorescu l p ân tece pe Fiul p rim eşte.
' Predica a 23-a la Buna Vestire, Moscova, 1874 (în lb. rusă).
18 5
 D uhul S fâ n t se trim ite. Tatăl d e su s b in e v o ieşte. Şi sc h im b a re a se
face, d u pă Sfatu l cel d e o b şte " (V ecernie, S tih o a v n a g la s 4). Bună-
voirea înseam nă acordul din tre D u m n ezeu şi făp tu ră . P en tru că în ­
truparea nu este num ai un act al voii lui D u m n ez eu , ci şi al voinţei
libere şi al cred inţei Sfintei F ecio are M aria, sp u n e N ic o la e C ab asila
in cuvântul la Buna Vestire. în clin area cap u lu i în g e ru lu i a rată că el
nu vorbeşte d e la sine. Vorbind M aicii lu i D u m n e z eu , d e sco p erin -
du-‘i taina P rovid enţei du m nezeieşti, în geru l su b lin ia z ă p rin p riv i­
re dependenţa lui de Cel C are l-a trim is; el stă în a in tea feţei lui
Dum nezeu. Pentru M aica D o m n u lu i, acesta este un m o m e n t de
sfinţire, începutul M aternităţii sa le d u m n ez eieşti: „D u h u l s e va po-
gorî peste tine şi puterea C elu i P reaînalt te va u m b ri." P rim in d v es­
tirea A rhanghelului, gestul ei n u răsp u n d e m esag eru lu i, ci C elu i ce
l-a trim is. D eşi îngerul priv eşte în sus, în trea g a lui m işca re se în ­
dreaptă spre M aica D o m n ulu i; dar m işcarea ei şi în trea g a ei fiinţă
se îndreaptă în sus. A ceastă m işcare serv eşte p en tru a p u n e în ev i­
denţă, ca să spunem aşa, faptul că accep tarea M aicii D o m n u lu i nu
este o consim ţire pasivă a Bunei Vestiri, ci o su p u n ere a ctiv ă a sa
faţă de voia lui D um nezeu, o particip are vo lu ntară şi lib eră a M ai­
cii D omnului şi, prin persoana ei, a tu tu ro r fă p tu rilo r la lucrarea
Mântuirii.
Iconografia Bunei Vestiri este una d in tre cele m ai v ech i icon o ­
grafii cunoscute a praznicelor. O reprezentare a Bunei V estiri există
deja în catacom ba Priscillei, p e care arh eologii o c o n sid eră a fi din
secolul al Il-lea. Iconografia ei a răm as fu nd am ental a c eea şi - d ife­
renţele sunt d o ar de detaliu. A stfel, co n fo rm o b iceiu lu i c a re p re­
dom ina în acea vrem e, îngerul apare aco lo fără aripi.
Deşi îi lipseşte strălucirea şi puritatea cu lo rilo r ca ra cteristice
icoanelor secolului al X V -lea, icoana n oastră a re totuşi c a lită ţile ce­
lei m ai bune tradiţii şi este un exem plu d e ad ân că p ă tru n d e re teo­
logică în esenţa dogm atică a icoanei, specifică icon o grafiei ru seşti.
186
Î n v ie r e a l u i L a z à r
în v ierea lui L azăr e ste una d in tre acele re p reze n tări a căro r ico­
n o g rafie s-a d e z v o lta t m u lt, încă d e la în c ep u tu rile ei. C e le m ai
v ech i ico a n e ale acestu i ev en im en t au ap ăru t în că d in p rim ele se ­
c o le d e creştin ism , în cep ân d cu secolu l al ll-lea (s-au d e sco p erit
pân ă acu m în ju r de p atru zeci în cataco m b e le rom an e). M area lor
m ajo ritate, a tâ t cele din cataco m b e, cât şi cele d e p e v e ch ile sarco ­
fage, con ţin n u m ai dou ă figu ri: p e cea a lui H risto s, C are îl în v iază
p e Lazăr, şi p e cea a lui L azăr ieşin d d in m o rm ân t, în fă şu ra t în p ân ­
ze d e in. D ar, în cep ân d cu seco lu l al lV -lea , co m p o z iţia d e v in e tot
m ai co m p le x ă, o dată cu ad ău garea u n o r d etalii c a re se p o t ved ea
în icoan ele d e astăzi. S p re d eo seb ire de re p reze n tările a lto r să rb ă ­
tori, al căro r în ţeles lău n tric se d e zv ălu ie p rin în făţişarea u n o r as­
p ecte in a ccesib ile p ercep ţiei sen zo riale (cum ar fi cea a Bu nei Ves­
tiri, a P og o rârii la iad şi a altora), u n d e m u lţim ea d e d etalii c o n cre­
te p oartă caracteru l sim b o lic, icoan a în v ie rii lu i Lazăr, ca şi cea a
în cred in ţării lu i Tom a, n u e ste o rep rezen tare a u n ui se n s ascu n s, ci
a cev a c e se în ţeleg e, a ceva c e este tran sm is în m o d co n cre t şi d e ­
m o n stra t vizib il. Icoan a (v ezi PI. 62) în făţişează a sp e ctu l exterior,
fizic al m in u n ii, făcându-1 accesib il p ercep ţiei şi cău tării um an e,
aşa cu m a fo st atu n ci când s-a p etrecu t m in u n ea şi a şa cu m este re­
latată în E v an g h elie. C o n fo rm E v an g h eliei S fâ n tu lu i Io an (In. 11,
1-46), icoan a d escrie fiecare d etaliu al în v ie rii lu i Lazăr, şi ch iar
a b u n d e n ţa d e ta liilo r sp e cifice arată sem n ificaţia p e care Biserica o
a trib u ie acestu i u ltim m iracol săv ârşit d e M ân tu ito ru l în ain te de
P atim a Sa p e cru ce. C h ia r El îl p reg ăteşte în m od ev id en t, am ân ân d
şi v e n in d d e-ab ia a p atra zi d u pă m oartea p rie ten u lu i S ău , d e a
căru i b o ală ştia şi d esp re care îşi av ertizase u cen icii: „că Fiu l lui
D u m n ezeu se va slăv i p rin e a " (adică prin această m o arte ). N u a s­
cu n d e m in u n ea, aşa cum a făcut, d e exem p lu , cu în v ie rea fiicei lui
lair, ci, d im p o triv ă, o arată d esch is, în faţa în treg ii m u lţim i: ch iar
în a in te d e a o săv ârşi, 1 se ad resează T atălu i şi-I zice: „P ărin te, îţi
m u lţu m esc că M -ai ascu ltat. Eu ştia m că în to td ea u n a M ă ascu lţi,
d a r p en tru m u lţim ea care stă îm p reju r am zis, ca să cread ă că Tu
M -ai trim is" (In. 11, 41-42).
187
 La fel ca şi relatarea ev a n g h elică , icoan a a ra tă că m in u n e a s-a
săv ârşit în prezenţa un ei m u lţim i d e o a m en i. A p u tu t fi v ăzu tă de
toată lum ea, iar sem n ele de în cred in ţa re a le u n o ra d in m u lţim e
arată că „m ulţi din iud eii care [ ...] v ă z u seră ceea c e a fă c u t lisu s au
crezu t în E l" C av ern ele d in stân că, la fel cu cea a lui L azăr, şi zidul
oraşului Betaniei arată că acţiu n ea se p etrece în tr-u n c im itir din
afara zidului cetăţii.
In planul apropiat, în faţa unui grup d e a p o sto li, se a flă M ân tu ­
itorul îm preună cu surorile lui Lazăr, M arta şi M aria, la p icioarele
Lui. Are o înfăţişare îm părătească, m aiestu o asă; ascu ltâ n d u -I p o­
runca de a da piatra la o p arte, u n om rostogoleşte p iatra m o rm ân ­
tului - detaliu ce d o vedeşte că L azăr n u p u tea ieşi sin gu r. C h ia r şi
m oartea se supune gestulu i p o ru n cito r al M ân tu ito ru lu i şi cu v in ­
telor Lui; „Lazăre, vino afară !"; iar Lazăr, legat cu g iu lg iu ri la m âini
şi la picioare, adică aşa cum a fo st du pă o b icei aşezat în m o rm ân t, a
apărut la ieşirea din grotă, „printr-o m in u n e ad everind m in u n e a".
Unul dintre cei prezenţi ţine cap ătu l giu lg iu lu i, d u p ă cu v in tele
M ântuitorului: „Dezlegaţi-1 şi lăsaţi-1 să m e a rg ă ", eliberându-1 pe
Lazăr din fâşiile de pânză din care nu se pu tea d esface sin gur. D upă
patru zile în m orm ânt, m irosul urât al d esco m p u nerii m ai iese în că
din acest trup reîntors acum la viaţă. Cei ce îl d ezleagă sau stau în
apropierea lui îşi acoperă nasul şi gura cu hain a. D etaliile, care au
insuflat m ultora credinţă, adeveresc faptul că ev en im en tu l ap arţin e
ordinii fenom enelor acestei lum i, că aici se află un tru p om en esc
obişnuit, pe care voia Fiului lui D um nezeu l-a ad u s în a p o i ca să-şi
continue viaţa pe păm ânt, şi că oricine p oate da m ă rtu rie p en tru re­
alitatea învierii lui Lazăr şi îl poate vedea în persoană.
Conform relatării evanghelice, slujba p ra z n icu lu i, fă câ n d leg ă­
tura dintre învierea lui Lazăr şi ultim ele z ile ale vieţii M â n tu ito ru ­
lui pe păm ânt şi învierea Sa, descoperă legătu ra lă u n trică d in tre
aceste evenim ente, subliniind m anifestarea sim u ltan ă a firii d u m ­
nezeieşti şi a firii om eneşti ale M ân tuitorulu i, pe care El în su şi le
revelează: „Lăcrim ând ca un om pentru Lazăr, l-ai rid ic a t ca un
D um nezeu; intrebat-ai: U nde este în gro p at m ortu l cel d e patru
z ile ? , adeverind, Bunule, înom enirea T a" (C an on ul să rb ă to rii, cân ­
tarea a 4-a). Pe de o parte, întrebarea: Unde l-au pu s ?, c o m p ă tim i­
rea şi lacrim ile la vederea surorilor şi p rieten ilo r lui L a z ă r care
188
p lân g - m an ifestări ale firii u m an e a lui H risto s; pe d e altă parte,
preştiinţa şi atotputernicia D um nezeirii Sale, căci num ai D um nezeu
pu tea op ri d escom p u n erea şi pu tea reu n i su fletu l cu trupu l unui
om m o rt d e p atru zile. A n u n ţân d u -le u c e n ic ilo r Săi m o artea lui
Lazăr, M ân tu ito ru l zice: „Şi Mă b u cu r p en tru voi că n -am fost a c o ­
lo, ca să cre d e ţi" (In. 11, 15). A şa cu m p e M u n te le T ab or a ară ta t
u cen icilo r slav a Sa în Sch im b area Lui la F aţă, „ca să nu fie isp itiţi
cân d îl v o r ved ea ră stig n it", tot aşa şi aici, în d ru m u l către m oartea
d e b u n ă voie, S-a arătat p e Sin e „B iru itor al m o rţii", în v iin d un om
a fla t în m o rm ân t d e patru zile, ca prin aceasta să le în tărească cre­
dinţa în atotp u tern icia Sa d u m n ezeiască şi să dea m ă rtu rie u cen i­
cilo r Săi d esp re în v ierea Sa şi a tu tu ro r o am en ilo r - d esp re în vierea
ob ştească. „P entru că p rim u l rod al în v ierii d e o b şte este în v ierea
lu i H ristos, înviindu-1 p e Lazăr, D om n u l n e-a asig u rat d e prop ria
în v ie re ."1 De aceea m in u n ea nu s-a săv ârşit n u m ai p en tru u cenici,
ci şi p en tru ceilalţi oam en i, dând m ărtu rie d e soarta v iitoare a în ­
tregii o m en iri şi ad everind în v ierea tuturor. Ş i p en tru a se evita
o rice în d oieli ale celo r care n u au fost p rezen ţi şi nu au p u tu t fi
m artori la m inu ne, ea este în făţişată în to ate am ăn u n tele, atât în
E v an g h elii, c â t şi în icoană.
C o n fo rm relatării ev an g h elice, m in u n ea în v ie rii lui L azăr a p re­
ced at intrarea solem n ă a D om n u lu i în Ieru salim , care, la rân d u l ei,
a m arcat în cep u tu l P atim ilo r Lui şi al în v ie rii Sale. Prin u rm are, În ­
v ierea lu i Lazăr, Sâm b ăta lu i Lazăr, se co m e m o rează în aju n u l D u ­
m in icii Floriilor. P om en irea a m b elo r ev en im e n te se am estecă în
slu jb ele celo r două sărb ători, iar sărb ăto area în v ie rii lui L azăr se
con tin u ă cu In trarea triu m fală a D om n u lu i în cap itala Iud eii. D in
acest m otiv, p en tru am ân d o u ă sărb ăto rile, troparu l este acelaşi:
„în vierea cea d e o b şte m ai în ain te de p atim a Ta în cred in ţân d u -o ,
pe L azăr din m orţi ai în v iat, H ristoase D u m n e z eu le; p en tru a c e a s­
ta şi n o i, ca p ru n cii, sem n ele b iru in ţei p u rtân d . Ţ ie, B iru ito ru lu i
m orţii strigăm : O san a, C elu i dintru în ălţim e, b in e eşti cu v ân tat,
C el ce vii în tru n u m ele D o m n u lu i" (Troparul).
1 Serghie, Patriarhul Moscovei, învierea lui Hristos şi învierea lui Lazăr,
Moscova, 1933 (în lb. rusă)
 In t r a r e a în I e r u s a l im
Icoanele Intrării D om nulu i în Ieru salim se d istin g d e o b icei prin
nota trium fală şi festivă, care co resp u n d e ca ra cteru lu i să rb ă to rii în ­
seşi, întreru pând austeritatea şi in terio rizarea P ostu lu i M are şi des-
coperindu-se ca o p regustare a b u cu riei P aştelu i. A sp ectu l v esel al
Ierusalim ului, a d esea roşu sau alb, cu lo rile lu m in o a se a le v e şm in ­
telor întinse pe drum ul p rocesiu nii conferă icoan ei o în fă ţişare fes­
tivă. G rupul A postolilor şi m ulţim ea p rim ito are, u n ite în tr-o sin g u ­
ră figură colectivă, cu M ântuitorul în m ijlocu l lor, d au co m p o ziţiei
un echilibru perfect. C aracteru l static al m u lţim ii, p u s în ev id en ţă
de zidul vertical al cetăţii, de liniile cu rg ăto are ale m u n telu i şi ale
copacului repetând parcă m işcarea D om n ulu i şi a A p o sto lilor, că­
rora li se alătură, dau m ultă viaţă în tregii co m p o z iţii.
M otivul principal al sărbătorii pu blice care a în so ţit intrarea D om ­
nului în Ierusalim a fost, după E vanghelia lui Io an, în v ie rea lui La-
zăr, când „m ulţim e m ultă, care venise la să rb ă to a re, a u z in d că lisu s
vine în Ierusalim , a luat ram uri de finic şi a ieşit în tru în tâ m p in area
Lu i" (In. 12 ,1 2 -1 3 ). Ram ura de finic este sim b o lu l b u cu riei şi al să r­
bătorii. Iudeii o foloseau atunci când ieşeau în în tâ m p in a rea celo r
de rang înalt; ca sim bol al vitejiei, era oferită b iru ito rilo r d rep t răs­
plată. Aşadar, m ulţim ea s-a adu nat în faţa p o rţilo r cetăţii cu ram u ri
de finic în m âini, ca să-L prim ească pe D o m n u l, care v enea călare
pe asin, ca un Biruitor al m o rţii11. M ân tu ito ru l călăreşte p e o parte,
cu capul în tors fie spre A postolii care vin p e jo s în urm a Lui, fie
spre Ierusalim , în tim p ce cu m âna dreaptă b in e cu v â n te a ză sau
arată spre m ulţim ea cetăţii. D e obicei, cop iii au un rol im p o rta n t în
icoanele Intrării în Ierusalim . Ei taie ram u ri, co co ţaţi în co p ac, în ­
tind veşm inte în calea M ântuitorulu i şi, îm p reu n ă cu a d u lţii, îi ies
înainte cu ram uri de finic în m âini (vezi PI. 18). D eşi e g reu d e im a ­
ginat o m ulţim e fără copii, m ai ales în tr-o zi d e să rb ă to a re, E v an -
gheliştii nu le m enţionează prezenţa. D escriind intrarea în Ieru sa ­
lim , ei spun că „cei m ai m ulţi din m u lţim e îşi a ştern eau h a in e le pe
1 în t r u c â t a s in ii s u n t p u ţin c u n o s c u ţi în R u s ia , în m u lte ic o a n e r u s e ş t i m ă ­
g a r u l e s t e î n l o c u i t c u u n c a l.
190
c a le " (M t. 21, 8 ), d ar nu spu n că erau cop ii. Însă în icoan e ved em
că n u m ai co p iii, nu şi a d u lţii', aştern h ain e2. E v an gh elistu l M atei,
p om en in d d e cop iii care L-au în tâm p in at pe D om n u l d u pă intrarea
Lui în Ieru salim , când i-a scos afară pe vân zătorii din tem p lu şi i-a
vin d ecat pe b oln av i, exp lică rolul lor prin ch iar cu v in te le M â n tu i­
torului: „din gu ra p ru n cilor şi a celo r ce su g ai săv ârşit la u d ă " (Ps.
8 , 2). Pe baza T rad iţiei, B iserica le a trib u ie acelaşi rol la intrarea
D om n u lu i3. A cest rol este ev id en ţiat atât în icoan e, cât şi în slu jb a
religioasă a zilei, care îi conferă în ţelesu l şi sem n ificaţia cea mai
adâncă.
Intrarea solem n ă în Ieru salim e ste îm p lin irea p rofeţiei d esp re
H risto s care treb u ie să vin ă ca îm p ărat: „ B u cu ră-te foarte, fiica Sio-
n u lu i, v eseleşte-te, fiica Ieru salim u lu i, căci iată îm p ăratu l tău vin e
la tin e d rep t şi b iru ito r; sm erit şi călare p e asin , p e m ân zu l a sin ei"
(Z ah. 9, 9 )4. P entru iud ei este lucru greu d e în ţe le s: p rim in d u -L pe
atotp u tern icu l B iru ito r al m o rţii, pe „P rofetul lis u s ", ei se aştep tau
să îm p lin ească p rofeţiile în tem ein d îm p ărăţia lui Israel pe păm ân t,
ad ică să-i în v in g ă p e d u şm an i p rin d esfiin ţarea lo r fizică. în reali­
tate a fost inv ers: biruin ţa asu p ra d u şm an ilo r lui Israel se pregătea
prin m ân tu irea lo r sp iritu ală. C itirile d in V echiul şi N oul T esta­
m en t la ziua sărb ătorii în d reap tă această n eîn ţeleg ere; m ai m u lt -
ne avertizează asu p ra ei. A stfel, după citirea la v e ce rn ie a prorooi-
ilor d esp re H ristos ca îm p ărat care vin e, la U tren ie, Ev an gh elia
d u p ă M atei se citeşte acolo un de se revelează, p rin c u v in te le M â n ­
tu itoru lui în su şi, ad evăratu l în ţeles al profeţiilor: „T oate M i-au fost
d ate de către Tatăl M e u ..." , adică pu terea ab solu tă. U rm ează ap oi
o exp licare a sen su lu i acestei pu teri (revelarea T atălu i) şi a a d e v ă ­
ratei sale n atu ri: „Luaţi ju g u l M eu asu p ra v oastră şi în v ă ţa ţi-v ă de
1 Cu foarte rare excepţii.
2Acest rol al copiilor a fost evidenţiat foarte de timpuriu în reprezentările
Intrării, ca în ilustraţiile Evangheliarului Rossano din secolul al Vl-Iea, care
conţin deja o iconografie completă a sărbătorii, şi încă mai dinainte, pe sarco­
fagele din Lateran, unde compoziţia este mai simplă. Vezi, de exemplu, Plan­
şa CCCX111,4 şi CCCCXIV, 5, Canicci, Storia dell'Arte Chrisltana, Prato, 1879.
3 Evanghelia apocrifa a lui Nicodim vorbeşte şi ea de rolul lor.
4 începutul celei de-a treia profeţii a praznicului (Zah. 9,9-15). Prima este
Fac 49,1, 2,8-12 şi a doua este profeţia lui Ţefama (Sotonie) 3,14-19.
191
la M ine, că su n t b lân d şi sm erit cu in im a , şi veţi a fla o d ih n ă su fle­
telor vo astre” (Mt. 11, 29). La Liturg hie se citeşte E v a n g h e lia d e la
lo a n - pregătirea sim bolică a M ân tuitorulu i p en tru în m o rm ân tare
(M aria ungându-1 p icioarele cu m ir şi descrierea in trării L u i în Ieru­
salim - In. 1 2 ,1 -1 8 ). în felu l acesta se d esco p eră trep tat sen su l ev en i­
m entului. Iud eii, care L-au în tâm p in at p e M â n tu ito ru l c u ram u ri de
finic în m âini, au respins ceea ce li s-a oferit, iar p este câtev a zile
strigau către Pilat: „R ăstign eşte-L !" D e aceea, b u cu ria şi v eselia co ­
piilor care l-au ieşit M ân tuitorulu i în în tâm p in are, fără v reu n inte­
res, fără vreun gând de a ob ţin e putere p ă m ân tească, co n trastează,
în slujba acestei sărb ăto ri, cu b u cu ria „m u lţim ii d e iu d e i" c a re aş­
teaptă putere păm ân tească: „ ...p ru n c ii te-au lău d at cu d u m n e z e ia s­
că cuviinţă, iar iud eii Te-au h u lit cu fă ră d eleg e" (V ecernie, Stih iră,
glas 8 ). „O , m u lţim e rea şi d esfrân ată, ca re n u ai fo st cred in cio asă
bărbatului tău, pen tru ce ţii legăm ân tu l p e care n u-l v e i m o şten i;
[...] R uşinată să fii d e co p iii care cântă: «O sa n a , Fiu l lui D av id , bi­
necuvântat este cel ce vin e în tru n u m ele D o m n u lu i . » " 11 (V ecernie,
D um inica Floriilor, Stih iră, g la s 7). în icoan e, a cea stă id e e n u se
transm ite num ai prin în tâm pin area cu ram u ri d e fin ic d e c ă tre co­
pii, ci, m ai ales, prin aşternerea hainelor. în tin d erea veşm in telor,
după Biblie (IV R egi 9, 13), este atributu l îm p ăratu lu i uns. Şi p en ­
tru că M ântuitorul este C el U ns, a C ărui „ îm p ă ră ţie nu e ste d in lu­
m ea aceasta" (In. 18, 36), veşm in tele su n t a ştern u te d in a in tea Lui
de către copii, nu de adulţii care ÎI în tâm p in ă ca p e Cel U n s pen tru
o îm părăţie păm ântească.
A şadar, Intrarea solem nă în Ieru salim (PI. 63), ca re e ste , în a ce­
laşi tim p, drum ul M ântuitorulu i spre P atim a şi m o a rtea d e b u n ă
voie, este im aginea venirii îm p ăratu lu i Slav ei în îm p ă ră ţia Sa. Ie ­
rusalim ul însuşi este im aginea b inecu vân tatei îm p ă ră ţii a lui D u m ­
nezeu, Ierusalim ul ceresc. De aceea apare el în icoan ă a tâ t d e îm ­
p od obit şi de sărbătoresc.
1De aceea, în această zi. Biserica binecuvântează ramuri de copac (de aici,
numele de Florii) şi îi cheamă pe credincioşi să îl întâmpine împreună pe
Mântuitorul, care se îndreaptă spre jertfire, nu aşa cum L-au întâmpinat
iudeii, ci cum au făcut-o „pruncii purtători ai semnului biruinţei"
192
C rucea
„C ăci cuv ântul C ru cii, celo r p ieritori, este n eb u n ie; iar nouă,
c elo r c e n e m ân tu im , p u terea lui D u m n ezeu e ste " (1 Cor. 1 ,1 8 ). Nu
p u tem slăvi b iru in ţa D u m n ezeu lu i în tru p a t, b iru in ţa Lui asu p ra
m orţii - ad ân cu l căd erii n oastre, fără ca, în acelaşi tim p, să nu
slăv im C ru cea lui H risto s - a d ân cu l sm eririi (k en osis) d e b u n ă v oie
a F iu lu i lui D u m n ezeu , C are S-a făcu t ascu ltă to r Tatălui „până la
m o arte şi în că m o arte p e c ru c e " (Fii. 2, 8 ), în tru cât, „p en tru ca noi
să av em v ia ţă , a treb u it ca D u m nezeu să S e în tru p e ze şi să fie
u c is "1. P rin u rm are, în tru p area s-a să v â rşit p en tru ca v eşn icu l C u ­
v ân t să p oată m u ri23, iar H ristos în su şi m ărtu riseşte că El „pentru
aceasta a v e n it" [...] „în ceasu l a c e sta " (In. 1 2 ,2 7 ). D ar acest „ceas"
a l D om n u lu i, care a ven it ca să îm p lin ească lu crarea m ân tu irii
n oastre, este şi ceasu l d u şm an ilo r L u i, acela al „p u terii în tu n e ricu ­
lu i" (L c. 2 2 ,5 3 )3 . D e fapt, ad ev ărata b iru in ţă a lui H risto s a fost to c ­
m ai ap aren ta lu i în frân g ere, p en tru că p rin m o arte a n im icit p u te­
rea m orţii. A cest lucru face ca „ sm in teala" şi „ n e b u n ia " C ru cii să
fie o n eb u n ie fără d e care n im e n i nu p o ate a ju n g e la în ţelep ciu n ea
lu i D u m n ezeu , răm ân ân d veşnic d e n eîn ţeles p en tru „stăpânitorii
acestu i v e a c" (I Cor. 2 , 8 ). C ru cea este atu nci exp resia con cretă a tai­
n ei creştine, a b iru in ţei p rin în frân g ere, a slavei prin sm erire, a v ie­
ţii p rin m o arte - sim b ol al atotp u tern iciei lui D u m n ezeu , C are a
v ru t să S e facă om şi să m oară ca rob, ca să m ân tu iască făptura.
S e m n îm p ă ră tesc al lui H risto s - „îi sp u n îm p ă ra t p en tru că îl văd
răstig n it: este lucrul îm p ă ra tu lu i să m oară p en tru su p u şii S ă i " 4 - ,
C ru cea e ste totod ată în su şi ch ip u l M ân tu irii, icon om ia iu b irii S fin ­
tei T reim i faţă d e om en irea căzu tă: „Iu b irea T atălui răstig n eşte, Iu ­
birea Fiu lu i S e răstig n eşte, Iubirea Sfân tu lu i D uh b iru ie şte prin
lem n ul C r u c ii" (F ilaret al M oscovei).
1Sf. Grigorie de Nazianz, Or. 45, n. 28, P.G. 36, col. 661C: éóei)6i}pev Beov
aapKopévov Kal veKpovptvov
2 Sf. Atanasie, Despre întruparea Cuvântului, n. 20, P.G. 25, col 132BC.
3 Despre ceasul Domnului, vezi L. Bouyer, Le Mystère pascal, Ed. du Cerf,
1945, pp. 71-78.
4 Sf. Ioan Hrisostom, De cruce et latrane, Om. II, P.G. 49, col. 413.
193
 N u m ai este nevoie să insistăm asup ra lo cu lu i C ru cii în viaţa artiştilo r b iz a n tin i 1 d rep t „p rog ram p en tru o co m p o ziţie v ie ". P e n ­
creştinilor: Însuşi H ristos a arătat că ea este sem n u l tu tu ro r c elo r care tru că H risto s v iu p e C ru ce, îm b răcat în co lob iu m , avea să fie în lo ­
doresc să-I urm eze (M t. 10, 38; 16, 24; M c. 8 , 34; Lc. 14, 27). A rătarea c u it în B izan ţ, în secolu l al X I-lea, cu H risto s d e z b ră c a t şi m ort, cu
„puterii lui D u m n ezeu " (1 Cor. 1 ,1 8 ), sem n ul C ru cii, ca o b iect d e cult
cap u l p leca t şi trupu l frânt. P atriarh u l M ih ail C e ru ia rie rem arca, la
sau exprim at printr-un gest, stă la baza oricărei p ractici sa cra m en ­
vrem ea aceea, că H ristos nu m ai este re p reze n tat p e C ru ce „în tr-u n
tale a Bisericii. M ai m ult, reprezentări ale C rucii lui H risto s (uneori
fel co n trar n a tu rii", ci I s-a d at „în făţişarea um an ă fire a sc ă ". D ar
înlocuite de em blem e: ancoră, trid en t etc.) se cu n o sc încă d in cea m ai
tocm ai îm p o triv a a cesto r noi rep rezen tări a le C elu i R ăstig n it, pe
tim purie antichitate creştină. Iconoclaştii, care erau ad v ersari im p la­
care le-au p u tu t vedea la C o n stan tin o p o l, au p ro testa t cu v e h e m e n ­
cabili ai reprezentărilor R ăstignirii, nu num ai că făceau sem n u l cru ­
ţă rep rezen tan ţii pap ei Leon al IX -lea, în 10542. F a p t e ste că, în a in te
cii, dar, m ai m ult, aşezau reprezentări d eco rative ale C ru cii (fără Cel
d e a în cep e să dep lâng ă u m an itatea p ătim ito are a D om n u lu i, îm ­
Răstignit) în absidele bisericilor1. S e p resu p u n e că reprezentările
p in gân d un eori la extrem n atu ralism u l rep rezen tării lu i H risto s
Răstignirii trebuie să-şi aibă originea într-un tim p fo arte în d epărtat,
m o rt pe C ru ce, A pu sul a m en ţin u t cu ferm itate con cep ţia C elu i
dacă ne gândim la form a păgână a grafitelor d e la P alatin (încep u tu l
R ăstign it v iu , îm b răcat, d rep t şi trium fător.
secolului al III-lea) şi, m ai ales, a gem elo r în cru state cu ch ip u l lui
Se p o a te sp u n e că B izan ţu l a crea t un tip d e R ăstign ire clasic
Hristos pe C ruce (secolele al II-lea şi al 111-lea). Sp re sfârşitu l seco ­
prin sim ţu l prop orţiei. C ău tân d so b rietatea în co m p o ziţie, a în lă tu ­
lului al IV -lea, Prud entius, descriind în tr-u n p o em p ictu rile m u rale
ra t p u ţin câ te p u ţin p erso an ele d e la p icioarele C ru cii, lim itân d u -se
ale unei biserici, vorbeşte d espre o scenă a R ăstign irii12. G ă sim la Bri-
la esen ţial: M aica D om n u lu i şi S fân tu l lo a n , în so ţiţi u n eori d e o fe­
tish M useum o com p oziţie bine dezvoltată a R ăstign irii, p e un os de
m eie sfân tă sau de sutaş. A ceasta este co m p o ziţia icoan ei n oastre
fildeş, din secolul al V -lea, iar în secolul urm ăto r o regăsim pe uşa
(PI. 64), re alizate d e un p icto r rus d in secolu l al X V I-lea.
din lem n de chiparos a Bisericii Santa Sab in a din R om a. Fresca din
H risto s este rep rezen tat gol, d o ar cu o p ân ză care îi acop eră şol­
Santa Sabina Antiqua, de asem enea din R om a (sfârşitu l seco lu lu i al
durile. C u rb u ra tru p u lu i spre dreapta, cap u l ap lecat şi ochii în chişi
VlI-lea sau începutul secolului al V III-lea), se ap ro p ie d e tipu l siri­
ind ică m oartea C elu i R ăstignit. însă faţa L u i, în toarsă sp re M aria,
an al Răstignirii, aşa cum se întâlneşte, de exem p lu , în E v a n g h e lia ­
păstrează o exp resie gravă a m ăreţiei în su ferin ţă, exp resie care ne
rul Rabula (586). H ristos apare acolo îm brăcat în tr-u n colobiu m , încă
d u ce m ai d egrab ă cu g ân d u l la som n: tru p u l D u m n ezeu lu i-O m ră­
viu, cu ochii deschişi, stând drept pe C ruce. C om p oziţia sirian ă are
m ân e du pă m o arte n estricăcios. „V iaţa a a d o rm it, iar iadul se c u ­
la bază num ai relatarea celei de-a patra Evanghelii: a ceasta s-a p ă s­
trem ură d e sp a im ă ." (S âm b ăta M are, Lau d e, Stih iră, g las 2)
trat m ultă vrem e în Apus. Iconografia b izantină avea să cree ze u n
tip m ai bogat, „sistem atic şi pitoresc, sim bolic şi isto ric ", co m p le ­ B iru in ţa asu p ra m orţii şi a iad u lu i este sim b olizată p rin tr-o ca ­
tând relatarea Sfântului loan cu elem en te îm p ru m u tate d in E v an ­ vern ă care se d esch id e Ia p icioru l C ru cii, su b vârfu l p ietros al G ol-
gheliile sinoptice: sfintele fem ei în sp atele M ăriei, su taşu l cu sol­ g otei, p iatra care a crăp at în m om entu l m orţii lui H ristos, p en tru a
daţii, fariseii şi m ulţim ea din spatele lui loan. Se p o ate p resu p u n e lăsa să iasă la iveală un cran iu. E ste cran iu l lui A d am care, „după
câ im aginea sintetizatoare a scenei Răstignirii, oferită d e Sfân tu l părerea u n o ra ", sp u n e Sfântu l lo an H risostom 3, ar fi fost în g ro p at
loan H risostom în om ilia sa la Evanghelia Sfântu lu i M atei3, a serv it su b G olgota - „locu l C ă p ă ţâ n ii" (In. 1 9 ,1 7 ). D acă trad iţia icon o g ra­
fică a p re lu at acest detaliu , p rov en it din izv o are ap ocrife, este p en ­
1C. Millet, Lcs iconodasles et la croix, în „Bulletin de Correspondance Hel-
Icnique", XXXIV (1910), 96-110. 1G. Millet, Recherches sur l'iconographie de l'Evangile, p. 426.
2 Ditiodmeum, RL. 60, col. 108. 2 Hefele-Leclerq, Hist. des Conciles, IV, 2, p. 1106.
- Om. 87, R.C. 57-58, col. 769-774. 3 Despre Sfântul loan, Omilia 85,1, P.G. 59, col. 459.

194 195
 tru că el a serv it la ev id en ţierea în ţelesu lu i d o g m a tic al icoan ei
R ă stig n irii: m ântu irea p rim u lu i A d am p rin sâ n g ele lui H ristos,
N ou l A d am , C are S-a făcu t om ca să m ân tu iască n eam u l o m en esc.
C rucea are o p t extrem ităţi - fo rm ă co resp u n z ă to a re unei foarte
vech i tradiţii, co n sid erate cea m ai au ten tică a tâ t în R ăsărit, cât şi în
A p u s1. Partea de sus a C rucii co resp u n d e filacterului cu inscrip ţia
care indică acuzaţia. (Inscripţia lui P ilat nu ap a re reprodu să în icoa­
na noastră.) Partea de jo s a C rucii este un su p o rt p en tru p icio a re (un
suppedaneum ), pe care au fo st b ă tu te în d o u ă cu ie p icioarele lui H ris­
tos. R eprezentat orizon tal în ico a n a n oastră, su p p ed an eu m -u i cru ci-
fixurilor şi cel din icoan ele ru seşti ale R ăstign irii este d e o b icei o blic.
Această înclinare a stin gh iei d e jo s a C rucii, în sus, spre dreap ta lui
Hristos, şi în jos, la stânga Lu i, capătă sen s sim b olic: în d reptarea
tâlharului celui bun şi co nd am narea celui rău12.
Fund alul arh itectural d in sp a tele C rucii reprezin tă z id u l Ieru sa ­
lim ului. Se găseşte deja p e uşa Bisericii San ta Sa b in a (seco lu l al
V l-lea). A cest detaliu nu m ai co resp u n d e ad ev ăru lu i isto ric, d ar
exprim ă, în acelaşi tim p, o co n cep ţie spiritu ală: aşa cu m H risto s a
pătim it în afara porţii Ieru salim u lui, tot aşa creştin ii treb u ie să-L
urm eze şi să m eargă în afara zidu rilor, p u rtân d ocara Lui: „căci nu
avem aici cetate stătătoare, ci pe ceea ce va să fie c ă u tă m " (Evr. 13,
11-14). Partea de sus a C rucii, cu braţele în tin se ale lui H risto s, se
profilează pe fundalul cerului. R ăstign irea la loc d esch is arată se m ­
nificaţia cosm ică a m orţii lui H ristos, care „a cu ră ţa t c e ru l" şi a eli­
berat întregul univers de sub stăpânirea d e m o n ilo r3.
C om poziţia icoanei este ech ilibrată şi so b ră, în ciuda unei a n u ­
m ite greutăţi (trupul lui H ristos şi C rucea sun t prea m asive). G e s­
turile persoanelor prezente la m o artea lui H risto s sun t re ţin u te şi
grave. M aica D om nului, însoţită de o sfântă fem eie, se află în d rea p ­
ta lui H ristos. Stă dreaptă, trăgându -şi m antia p este um eri cu un
g est al m âinii stângi, în tim p ce dreapta şi-o rid ică sp re H ristos.
1in secolul al XUI-lea, Papa Inocenţiu al lll-lea a recunoscut din nou într-o
predică: Scrino in communi de uno marlyrc, P.L. 217, col. 612B.
2 Octoih, glas 8, Utrenia de miercuri: Crucea este comparată cu o balanţă
a dreptăţii.
3 Sfântul Atanasie, Despre întrupare, c. 25, P.G. 25, col. 140 AC. Sf. loan
Hrisostom, De cruce el latrane, Om. 2, PG. 49, col. 408-409.
196
Faţa exp rim ă d u rere stăp ân ită, d o m in ată d e cred inţă p u tern ică.
Parcă ad resân d u -se Sfântului lo a n , în sp ăim ân tat, M aica D om n ulu i
îl cheam ă să co n tem p le îm p reu n ă cu ea taina m ân tu irii, care se îm ­
p lin eşte în m oartea Fiu lu i său. A titu d in ea Sfân tu lu i loan, ap lecat
în ainte, exp rim ă n elin işte şi un fel d e cu trem u r: ţin e m âna stângă
în tin să spre C ruce, în tim p ce cu d reap ta parcă ar vrea să-şi în chid ă
ochii în faţa p riveliştii m orţii Stăp ân u lu i său. Sfân ta fem eie şi su ta-
şul (fără au reole) stau în sp atele M aicii şi al u cen icu lu i. Fem eia are
trăsătu rile co n tractate de du rere, cu m âna stân gă p e ob raz, în tr-u n
g e st d e lam en taţie. Su taşu l - u n om cu b arb ă, p u rtân d m ah ram ă -
II p riv eşte pe Cel R ăstig n it şi îi m ărtu riseşte D u m n ezeirea, d u cân -
du -şi m âna d reaptă la frunte, ca şi cum ar vrea să se în ch in e: d e g e ­
tele su n t în d o ite în tr-u n g est ritual d e b in ecu v ân tare. N u m ele su-
taşului - Lon gh in - stă scris d easu p ra cap u lu i. în scrisu l d e d e a su ­
p ra, cu litere m ari, ind ică su b ie ctu l icoan ei: R ăstign irea D om n ulu i
n ostru Iisu s H ristos. O gam ă d e cu lo ri, d e la o cru -p al (tru p u l lui
H ristos, faţa şi m âin ile p riv ito rilo r) la roşu l-m aron iu al cru cii şi la
stacojiu l în ch is al m antiei Sfin tei Fecioare, trecând prin ocru l-în ch is
al G o lg o tei, la verm ilion (m an tia sfin te i fem ei) şi staco jiu -d esch is
(m atia Sfân tu lu i loan), c o n trastează în m od sem n ificativ cu fondul
rece (cu loarea verzu ie a zidu lu i). T u n icile lungi ale celo r dou ă fe­
m ei şi a S fân tu lu i lo an su n t verd e-în ch is. C eru l, d e un galb en -p al,
are aceeaşi cu lo are ca şi cad ru l icoanei.
C ea de a dou a rep rezentare a R ăstig n irii rep rod u să aici (PI. 65)
este o icoan ă scu lp tată în lem n d e m ăr su b form ă d e cru ce şi p ic­
tată. E ste atrib u ită Şcolii d in N o v g o ro d , d e la sfârşitu l seco lu lu i al
X V -lea sau în cep u tu l seco lu lu i al X V I-lea. C ru cea, scu lp tată la m ij­
lo c, a re şa p te extrem ităţi, stin g h ia d e d easu p ra C ru cii stă pe trun ­
ch iu l v ertical. S u ppedan eu m -ul este în clin a t (o p articu laritate a c ru ­
c ilo r ru seşti). S u b C ru ce e v ârfu l G o lg o tei, cu cap u l lui A d am în c a ­
v ern ă. C a fu n d al, zid u l Ieru salim u lu i. C u rb u ra trupu lui lui H ristos
e ste fo a rte acce n tu ată, ca şi în clin area ca p u lu i, care se lasă pe um ă­
rul d rep t. B raţu l cen tral al C ru cii p o artă literele IC XC. D easupra,
in iţiale le in scrip ţiei lui Pilat: „ Iisu s H ristos, îm p ăratu l iu d eilo r"
D a r şi m ai su s, p e stin g h ia d e d easu p ra C ru cii, se p oate citi: „îm ­
197
p ă ra tu l S la v e i". D u m n ez eirea lu i H risto s m o rt pe C ru ce se arată şi
p rin p re z e n ţa a d o i în g eri cu p â n z e în m â in i, z b u râ n d d e o p arte şi
d e a lta a b ra ţu lu i o riz o n ta l d e d e a su p ra . A d esea , în ico a n ele R ăs­
tig n irii, se m a i p o t v e d e a , în cele d o u ă co lţu ri d e su s, so a re le şi lu n a
(sau ziu a şi n o a p tea ), rep rezen tân d lu m ea v ă z u tă , în g ro z ită de
m oartea C rea to ru lu i său. A cest d eta liu este fo a rte v e ch i, p en tru că
se g ăseşte în E van gheliaru l R abula. în C ru cea n o a stră , ca d ru l părţii
d e su s este o c u p a t d e icoan a Sfin te i T reim i (trei în g e ri care îi ap a r
lu i A vraam ). E ste Sfatu l D u m n e z eiesc care h o tă ră şte icon o m ia
m ântu irii n o a stre îm p lin ite p e C ru c e p rin m o artea Fiului în tru p at.
Scen a R ăstig n irii in clu d e p atru m artori: M aica D o m n u lu i cu sfâ n ­
ta fem eie (în stân ga n o astră). Sfân tu l lo a n şi su ta şu l (în d reap ta),
ale căro r atitu d in i şi gesturi a m in tesc d e cele din icoan a p re ce d en ­
tă. A ceste p atru figu ri, d e d im en siu n i m ici (m ai a les în co m p araţie
cu H ristos, C are este d e d o u ă o ri m ai m are), su n t a şez a te în cen tru l
icoanei R ăstign irii, su b b ra ţele în tin se a le lu i H ristos. La b a z a a ce­
leiaşi icoane, de o p arte şi de alta a G o lg o tei, d o u ă p erso a n e în că şi
m ai m ici ca dim en siu n e, doi m a ri asceţi ru şi - Sfân tu l Se rg h ie d in
R adonej şi Sfântul C h irii d e Ia Lacul A lb, în ch in â n d u -se C ru cii. P e
cele două b raţe ale cru cifixu lu i, în sp a tele celo r p atru m a rtori, şase
figuri m ai m ari le u rm ează în su ccesiu n e: cei d oi A rh an g h eli, M i-
hail şi G avriil, ţinând toiege şi peceţi, şi p atru A po sto li. Sfân tu l
A rhanghel M ihail se află pe b raţu l d rep t al C ru cii, în sp a tele sfin ­
tei fem ei; după el urm ează Sfântul P avel şi Sfân tu l lo a n , re p reze n ­
tat cu barbă, spre deoseb ire de tânăru l S fâ n t lo a n , fără b a rb ă , din
com p oziţia centrală. P e b raţul stâ n g al C ru cii, Sfâ n tu l A rh an gh el
G avriil este în so ţit de Sfântul Petru şi Sfân tu l A n drei. C el din
urm ă, după cum se ştie, a fost co n sid era t A p o sto lu l B izan ţu lu i şi al
Rusiei. Sub icoana R ăstign irii, p e picioru l cru cii, d o u ă cad re, un u l
deasupra celuilalt, fiecare conţinân d trei chip u ri d e sfin ţi ep iscop i.
C ea de deasupra este icoana celo r „Trei Iera rh i": Sfâ n tu l V asile cel
M are, Sfântul loan H risostom şi Sfântul G rig o rie d e N a z ia n z , n u ­
m it Teologul. M ai jos sun t cei trei m ari episcop i ai B isericii ruse:
Sfântul A lexie, Sfântul Petru al M o sco vei şi Sfân tu l L e o n tie al R os-
tovului. Se poate deduce că această icoană a fost realizată în ainte de
canonizarea Sfântului lona (1547), al treilea m itro p o lit sfâ n t al M o s­
cov ei, sărb ăto rit îm preună cu Sfinţii Petru şi A lexie.
198
C rucifixul este o frum oasă piesă de sculptură în lem n; cele mai
m ici detalii sun t lucrate cu m ultă atenţie. C u lorile, vii. R am ele, pic­
tate în roşu, cu m argine verde. C om p oziţia com p lexă d ov ed eşte o
sistem atizare atentă: Sfânta Treim e, A rh an gh elii, A p ostolii, Părinţii
Bisericii - întreaga biserică şi, în sp ecial, sfin ţii locali (ai Bisericii
ruse) sun t prezenţi pe C rucifixul D om n ulu i, fiecare elem en t la locul
care i se cu v in e. Sculptorul a d at dovadă d e un sim ţ d o g m atic şi
artistic foarte exact creând acest fru m os în treg în scris în form a crucii
Î n v ie r e a
în vierea lui H ristos sau P aştele nu intră în ciclul celor d o u ăsp re­
zece sărbători p rin cip ale ale B isericii. „Pentru n oi, sp u n e Sfântul
G rig o rie Teologul, este sărb ătoarea sărb ătorilor şi p razn icul p razn i­
celor; în trece toate celelalte sărb ători, aşa cum soarele în trece stelele
în strălu cire; şi acest lucru este ad e v ărat nu num ai pen tru sărb ă­
torile o m en eşti şi p ăm ân teşti, ci şi p en tru cele ale lui H ristos şi prăz-
n u ite pen tru H risto s . " 1 A ceastă sărb ătoare, m ai m are d ecât toate
sărb ătorile B isericii, se deoseb eşte d e celelalte, fiind cea m ai inaltă
m anifestare a atotputern iciei lui H ristos, confirm area cred inţei şi
sem n ul în vierii noastre. „D acă H ristos n-a în viat, zad arnică este
cred inţa v o a stră " (I Cor. 15, 17), sp u n e A postolul Pavel.
Icon ografia creştină cu n oaşte m ai m u lte reprezentări ale învierii
lui H ristos. La în cep u tu rile creştinism u lu i se folosea prefigurarea
vech i-testam en tară a ev en im en tu lu i, adică P rofetul lona ieşind din
p ân tecele ch itu lu i123. în să ch iar şi în vrem u rile prim are apare repre­
zen tarea istorică a în vierii lui H ristos b azată pe relatarea ev an g h e­
lică - arătarea unui în ger fem eilor m ironosiţe la M orm ânt. C on form
an u m itor date, în secolul al 111-lea reprezentarea aceasta exista deja
(B iserica din D ura E u ropos, 232)T Tipul iconografic al în v ierii lui
1 Predică la Paşti 45, P.G. 36, col. 624.
2Această reprezentare se află în catacombele romane, începând cu secolul
al II-lea, cum ar fi catacomba Priscillei şi a lui Callixtus.
3 American Journal of Archacology, voi. LI, nr. 4,1947. K. Weitzmann, Bizan­
tine Ari and Scholarship in America.
199
 H ristos, ca re îi urm ează în tim p , este P og o rârea la iad. C ea m ai v e ­
ch e reprezentare cun oscută a P og o rârii la iad datează din seco lu l al
V'I-lea şi se p oate găsi p e una din tre co lo a n ele cib o riu lu i Bisericii
Sfântului Mareu din Veneţia. A ceste d o u ă co m p o ziţii su n t folosite
în Biserica O rtodoxă ca icoan e pascale. în icon o grafia o rto d o xă tra­
diţională, m om entul în sin e al în v ierii lui H risto s nu este n iciod ată
descris. Spre d eosebire d e icoana în v ierii lui Lazăr, a tâ t E v an g h e­
liile, cât şi Tradiţia bisericească nu sp u n n im ic d esp re a cel m o m en t
şi nu spu n cum a în v iat H ristos. N ici icoan a n u o a ra tă 1.
A ceastă tăcere exp rim ă lim p e d e d iferen ţa d in tre c ele d o u ă e v e ­
nim ente. în vierea lui L a z ă r a fo st o m in u n e care a p u tu t fi văzu tă
de toţi, în tim p ce în v ie rea lui H risto s a fo st in accesib ilă oricărei
percepţii. în C ântarea a 6 -a a C a n o n u lu i pascal, Biserica fa ce o p a ­
ralelă clară între în vierea lui H risto s şi N aşterea Sa: „P ăzin d p ece-
ţile întregi, H ristoase, ai în v ia t din m o rm â n t, C ela ce n-ai stricat
cheile Fecioarei cu n aşterea Ta şi ne-ai d esch is n ouă p o rţile raiu ­
lu i." La fel ca N aşterea Sa d in F ecio ară, în v ierea lui H risto s se slă ­
veşte aici ca taină n egrăită, in accesib ilă o ricărei cercetări. „N u n u ­
m ai că piatra s-a d at la o p a rte d e pe m o rm ân t, d a r p eceţile d e pe
ea au răm as n eatin se a tu n ci când a în v ia t H risto s, iar « v iaţa din
m orm ânt a răsărit», în tim p c e «m o rm ân tu l era p ecetlu it». H risto s
1 Deşi subiectul învierii lui Hristos este de origine bizantină, în iconografia
veche ortodoxă se află numai în ilustraţii şi chiar şi atunci extrem de rar, cum
ar fi în Psaltirea Chludov din secolul al IX-lea, ilustrată de greci (ilustraţie la
cuvintele Ps. 9, 19: „Scoală Te Doamne... să fie judecate neamurile înaintea
Ta !"). în iconografia rusă a apărut o dată cu începutul instalării curentului de­
cadent, spre sfârşitul secolului al XVI-lea, sub influenţa artei religioase apuse­
ne, unde, începând cu epoca Renaşterii, această temă a dobândit o largă popu­
laritate. Trebuie remarcat totuşi că similitudinea dintre ilustraţiile Psaltirii
Chludov şi imaginile apusene este doar o similitudine de idee, nu şi de for­
mă. In ceea ce-i priveşte pe iconarii ruşi, este evident că li s-a părut greu să
facă un pas atât de dar contradictoriu faţă de textele evanghelice. Cu puţine
excepţii, aceste reprezentări au un caracter mai rezervat decât cele care se gă­
sesc în arta religioasă apuseană. Mântuitorul este reprezentat tradiţional, în
acelaşi veşmânt ca în Pogorârea la iad. Soldaţii fie că lipsesc, fie că sunt ador­
miţi. Acest subiect apare cel mai adesea în icoanele complexe şi constă într-o
serie întreagă de imagini legate de înviere; sau, altfel, apare în aceeaşi icoană
a Pogorârii la iad, dar intr-o parte, ca imagine complementară.
200
în v iat a ieşit din m orm ân t tot aşa cu m a in trat la A postoli - prin
«uşile în cu iate» p e care nu le-a d esch is; a ieşit din m o rm ân t fără
n ici un sem n că cinev a din preajm ă ar fi văzu t c e v a . " 1 A bsen ţa
redării m om entului în vierii arată caracteru l său de n ep ătru n s p en ­
tru m intea om en ească şi, prin urm are, im p o sib ilitatea de a -1 d e ­
scrie. D e aceea, aşa cum am v ăzu t, în icon og rafia orto d o xă su n t
d ou ă reprezentări care coresp u n d sen su lu i acestu i ev en im e n t. U na
e ste co n v en ţio n al-sim b o lică. Ea d e scrie m o m en tu l care p reced ă în ­
vierea lui H ristos cu trupul - P og orârea la iad ; cealaltă - m o m e n ­
tul ce a u rm at în v ierii cu trupul a lui H ristos, venirea istorică a
m iron osiţelor la M orm ân tul D om n ulu i.
P o g o r â r e a l a ia d
în în văţătu ra Bisericii, Pogorârea la iad este in d isolubil legată de
în viere. P entru că A d am era m o rt, pogorârea M ân tu itoru lu i, C are
Şi-a asu m a t firea lu i, trebuia să aju ngă la aceleaşi ad ân cu ri în care
co b o râse A d am . C u alte cu v in te, pogorârea la iad reprezintă însăşi
sm erirea pân ă la cap ăt a lui H ristos şi, în acelaşi tim p, începutul
slăvirii Sale. D eşi Ev an gh eliştii nu spu n n im ic d esp re acest tainic
ev en im e n t. Sfân tu l A postol Petru v o rb eşte d esp re el, a tât în cu v in ­
tele d e D u m n ezeu in su flate în ziua C in cizecim ii (F ap te 2 ,1 4 -3 9 ), cât
şi în cap itolu l al treilea al prim ei sa le E p istole (1 Pt. 3 ,1 9 ): „S-a d u s
şi a p ro p o v ăd u it şi d u h u rilo r ce erau în te m n iţă ." H ristos C are a
b iru it iad u l, izbăvirea lui A d am şi a d rep ţilor V echiului T estam ent
co n stitu ie tem a p rin cip ală a d u m n ezeieştii slu jb e din Sâm b ăta M a­
re; ea se reg ăseşte în toată slujba în v ierii şi nu se poate despărţi de
slav a în v ierii lui H ristos cu trupul A ceastă tem ă este, ca să spunem
aşa, în treţesu tă cu tem a în vierii: „Pogorâtu-T e-ai întru cele m ai de
jo s a le p ăm ân tu lu i şi ai sfărâm at încu ietorile cele veşnice, care
ţin eau p re cei legaţi, H ristoase; şi a treia zi, precu m lona din chit, ai
în v ia t din m o rm â n t" (Irm osul C ân tării a 6 -a a C an onu lu i pascal).
1 S e r g h ie , P a tr ia rh u l M o s c o v e i, în v ie r e a lu i H r i s lo s ş i î n v ie r e a l u i L a z ă r ,
M o s c o v a , 1 9 3 3 ( în lb . r u s a ) .
20 1
 A vând la b ază textele slu jb e lo r b isericeşti, icoan a P o g o rârii la
iad (PI, 6 6 ) exp rim ă realitatea sp iritu a lă , tra n scen d en tă a în v ie rii -
pogorârea cu su fletu l la iad a D o m n u lu i - şi rev elea z ă sco p u l şi
rezu ltatele p ogorârii Sale. în a rm o n ie cu sen su l ev en im e n tu lu i,
acţiu n ea d in icoană se p etrece c h ia r în a d â n c u rile p ă m â n tu lu i, în
iad, în făţişat ca o p răp astie n ea g ră ca re s e d esch id e. In cen tru l ic o a ­
n ei, ieşind co nstant în ev id en ţă p rin p o stu ra şi cu lo rile S a le, stă
M ântuitorul. A u to ru l C a n o n u lu i p a sca l, S fâ n tu l lo a n D a m asch in,
spune: £ Deşi H risto s a m u rit ca un om , iar su fletu l Să u S-a d e sp rin s
din preacu ratul Său trup, d u m n e z eirea Lui a ră m a s n ed esp ărţită
de am ândouă - adică a tâ t d e su flet, c â t ş i d e trup. " j j D e a ceea El
apare în iad nu ca un în tem n iţa t, ci ca B iru ito r al lui, Iz b ă v ito r al
celor închişi aici; nu ca rob, ci ca Stăp ân al vieţii. Este în fă ţişa t în
icoană cu o aureolă strălu cito are, sim b o l al sla v ei, de o b icei în d ife­
rite nuanţe de albastru şi a d esea presărată cu stele p e m arg in e şi
străbătută de raze izvo rân d d in El. V eşm intele Sale nu m ai su n t
cele în care apărea c â t a slu jit p e păm ânt. A u acu m o n u an ţă d e gal-
ben-auriu, ilu m in ate peste tot d e raze a u rii su b tiri (a u r lic h id ). în ­
tunericul iad u lu i este plin d e lu m ina a cesto r ra z e d u m n ez eieşti -
lum ina slavei C elu i C are, D u m n ezeu şi O m fiin d , a co b o râ t acolo.
Este deja lum ina în v ierii care urm a, razele şi zorii P a ştilo r care
aveau să vină .(M ântuitorul stă cu p icioa rele p e cele d o u ă uşi s fă râ ­
m ate a le ia d u lu C jn m u lte icoan e, su b uşi, în ab isu l în tu n e ca t, se
poate zări figu ra respingătoare, d o b o râtă, a p rin ţu lu i în tu n e ricu lu i,
Satan .y n icoan ele d e m ai târziu se p o t ved ea aici d iferite d etalii:
puterea zdrobită a iadu lu i, lan ţu rile sfă râ m a te cu ca re în g e rii acu m
îl leagă pe Satan, ch eile, cu iele ş i celelalte'jjîn m ân a stâ n g ă , H risto s
ţine un sul - sim bol al p ro p o văd u iţii în iad a în v ierii, d u p ă c u v in ­
tele Sfântului A postol Petru. U n eori, în locul sulu lui ţine o cruce,
care n iu n a i este instru m entul u m ilitor al p ed ep sei, ci sim b o lu l b iru ­
inţei asupra m orţii. D upă ce a sfărâm at prin ato tp u tern icia Sa le g ă ­
turile iadului, cu m âna dreaptă H ristos îl rid ică pe A d am d in m o r­
m ânt (după A dam , stră m o işâ noastră E v T se rid ică"şî7Sfcu m âin ile
jm prgunattt-in-rugăciune), adică eliberează su fletu l lui A d am şi, o
dată cu el, sufletele tuturor celo r c ă re-a ştg p ta u ^ i7 cred in ţă v enirea
Lui. D e aceea în d rea p tă şi Î i t stânga acestei scen e se văd d o u ă cete
1Credinţa ortodoxă, III, c. 27, P.G, 94, col. 1097A,
202
L
d e sfinţi ai V echiului Testam ent, in au g u rate d e profeţi. în stânga
ap ar îm păratul D avid şi îm p ăratu l Solom on , în veşm in te îm p ă ră ­
teşti, cu coroan ă, iar în spatele lor, Sfântul loan în ain tem ergătoru l;
în d reapta - M oise cu tablele legii în m ână. V ăzându-1. pe M ân tu i­
torul cob orât la iad, îl recu nosc de în dată şi îl arată şi altora pe Cel
d esp re C are p rofeţiseră şi a C ăru i ven ire o v e stiseră 11.
T p o g o râ re a la iad a fost ultim u l p as pe care l-a făcu t M ân tu ito ru l
pe d ru m u l ch en ozei S a lţJ P r in în su şi fap tu l „cob orârii în ad ân cu l
p ă m â n tu lu i" JE l ne-a d esch is n ou ă calea sp re cer. Slobozindu-1 pe
A d am cel b ătrân şi o d ată cu el în treag a om en ire din sclav ia celu i
care este în tru p area păcatu lu i, a în tu n ericu lu i şi m orţii, a p u s te m e­
lia u n ei n oi vieţi p en tru cei c e s-au u n it cu H ristos în tr-o nouă o m e ­
n ire renăscută. A stfel, în vierea sp iritu ală a lui A d am este rep rezen ­
tată în icoan a P og orârii la iad ca sim b o l al viitoarei în vieri a tru p u ­
lui, al cărei p rim rod a fost în v ierea lui H ristos. D e aceea, deşi
exp rim ă sen su l ev en im en tu lu i co m em o rat în Sâm b ăta M are şi este
scoasă la în ch in are în acea zi, această icoan ă este şi se n u m eşte
icoan ă p ascală, ca p refig u rare a ap ro p iatei sărb ători a în v ierii lui
H ristos şi, p rin u rm are, a viitoarei în v ieri a m orţilor.
M ir o n o s iţ e l e l a M o r m â n t '
N
„ ...Ş i astfel a slo b o zit p e cei legaţi din veci şi iarăşi a revenit d in ­
tre m o rţi, d e sch izân d u -n e calea că tre în v ie re ", sp u n e Sfân tu l loan
D am asch in 2. A ceastă în to arce re d in tre cei m orţi, această taină a în ­
vierii lu i H ristos, care este m ai p resu s de în ţelegere, este exp rim ată
în icoan a „M iro n o siţelo r la M o rm â n t" în acelaşi fel în care o p rezin ­
tă E v an g h eliile: o d escriere a ceea ce au p u tut vedea fem eile care
s-au d u s la M o rm ân t. D escriin d în v ierea lui H ristos, Ev an ghelia
d u p ă M atei n e lasă să în ţe le g em că fem eile care au v en it la M o r­
m â n t au fo st m artorele unui cu trem u r, au văzu t u n în g e r cob orân d
1 O remarcabilă descriere a acestei scene se află în Evanghelia apocrifă a
lui Nicodim.
2 Credinţa ortodoxă, 111, c. 29, PG. 94, col. 1101 A.
203
d in c e r şi ro sto g o lin d piatra d e la uşă şi a u v ă z u t sp a im a c e lo r ce
p ăzeau (M t. 2 8 ,1 -4 ). D ar n ici ele, şi cu a tâ t m a i p u ţin p ă z ito rii, nu
au fo st m a rto rele în v ierii în seşi. D u p ă cu m s p u n e E v a n g h e lia , un
în g e r a lu a t piatra d e la u şa M o rm â n tu lu i, n u ca să -l în lesn ea scă
M ân tu ito ru lu i ieşirea, cu m a fo st n e c e sa r să se fa că la în v ie re a lui
Lazăr, ci „ d im p o trivă, ca să a ra te că E l n u m a i e ste în m o rm ân t:
«N u este aici; căci S-a scu la t» , şi să le d ea p o sib ilita te a c e lo r ca re îl
căutau pe « lisu s Cel răstig n it» să vad ă cu o ch ii lo r m o rm â n tu l gol,
«locul u n d e L-au pus pe D o m n u l». A cea sta în sea m n ă că în v ierea
deja se p etrecu se în a in te ca în g eru l să co b o a re şi în a in te ca p iatra
să fie rostogolită: a fo st un e v e n im e n t in a ccesib il o rică rei p riv iri şi
m ai p resus d e orice în ţe le g ere . " 1 în aco rd c u relatarea ev a n g h e lică ,
icoana (vezi PI. 67) în fă ţişea z ă gro ta în ca re se află m o rm â n tu l gol,
cu pânza d e in aşezată acolo. L ân g ă el se află g ru p u l fe m e ilo r m i­
ronosiţe, iar pe piatră stă un înger, a lteo ri d o i, în v e şm in te alb e,
arătând u-le fem eilo r locu l u n d e a fo st tru p u l lui H risto s. C o m p o ­
ziţia acestei icoan e este d e o b icei fo a rte sim p lă şi a m p u tea sp u n e
chiar com u nă, d acă n -a r fi cele dou ă figu ri în a rip a te d e în g eri în
veşm inte albe ca zăpad a, care dau ico a n ei o im p resie d e so le m n i­
tate austeră şi ca lm ă 12. D upă cu m b in e se ştie, E v a n g h eliştii m en ţio ­
nează un n u m ăr d iferit de m iro n o siţe şi d e în geri. D e aceea, în
funcţie de E vanghelia care stă la baza co m p o ziţiei, n u m ăru l lor
variază. A ceste d iferen ţe nu co n stitu ie o co n trad icţie. P ărin ţii B ise­
ricii, de exem p lu Sfântul G rig o rie d e N yssa şi Sfântul G rig o rie
Palam a, consid eră că fem eile m iro n o siţe au v e n it la m o rm â n t de
1 Patriarhul Serghie, op. cil.
2 Mai târziu, în secolul al XVII-lea, o altă compoziţie, tot veche, arătarea
lui Hristos Măriei Magdalena, a fuzionat cu cea dintâi. Această adăugire se
leagă, evident, de apariţia chipurilor apusene ale lui Hristos răsărind din
mormânt. Ca răspuns la nevoia de a-L vedea pe Hristos înviat, iconarii au
găsit un mijloc de a-L reprezenta în icoană fără să contrazică relatarea evan­
ghelică. în felul acesta, sunt reprezentate două momente într-o singură com­
poziţie. Femeile mironosiţe, stând mai aproape de mormânt, ascultă cuvin­
tele îngerului, în timp ce Maria Magdalena priveşte în jur şi îl vede pe Dom­
nul, Care se află în centrul icoanei, printre dealurile domoale. Mai mult,
pentru că Maria Magdalena L-a confundat cu un om obişnuit, cu un grădi­
nar, nu se arată în nici un fel slava Lui, ci apare în hainele Sale obişnuite, pe
care le purta înainte de Înviere.
204
m ai m u lte ori şi că d e fieca re d ată n u m ăru l lor era altu l; aşad ar, tic
care E v an g h e list v o rb eşte n u m ai d esp re una d in tre veniri. în E v a n ­
gh elia d e la Luca nu se m en ţion ează d eloc n u m ăru l lor. A şa se e x ­
plică d e ce în an u m ite icoan e su n t cinci, şase sau m ai m u lte. în să,
în m ajoritatea icoan elor, n u m ăru l lor nu este m ai m are d e câ t cel in ­
d icat în E v an g h eliile d e la M atei şi M arcu ; adică dou ă, d u p ă una,
şi trei, d u pă cealaltă. Tot aşa, icoan ele în făţişează fie un înger, după
E v an g h eliile lui M atei şi M arcu, fie doi, d u pă Luca şi lo an , „unul
către cap şi altu l către picioare, unde zăcu se T rupul lui lisu s" (In.
20, 12) (vezi PI. 19). în general, icoan a este o rep rod u cere exactă a
relatărilo r ev an g h elice până în cele m ai m ici am ănu nte: „Iar m a-
b ram a, care fu sese p e capul Lui, nu era pusă îm p reu n ă cu giu lg iu
rile, ci în făşu rată, la o parte, în tr-u n lo c " (In. 2 0 ,7 ). A cest am ăn u n t,
ap aren t nesem n ificativ, sco a te în ev id en ţă încă şi m ai m ult c a ra cte­
rul in son d ab il al ev en im en tu lu i care se p etrecu se. în tr-ad evăr, „ce­
lălalt u cen ic [ . . . [ a v ăzu t şi a c re z u t" (In. 2 0 , 8 ) n u m ai după ce a v ă­
zu t g iu lg iu rile. Pentru fap tu l că p ăstraseră form a p e care au avu t-o
atu n ci cân d acop ereau trupul în m orm ân tat, ad ică erau în făşu rate,
aceasta rep rezin tă o dovadă incon testab ilă că trupul în făşu rat în
ele n u a fo st fu rat (M t. 2 8 ,1 3 ), ci le-a lăsat în tr-u n fel inexplicabil.
în v ie rea lui H ristos s-a p etrecu t în d im in eaţa u rm ătoare celei
de-a şap tea zi. Sab atu l, ad ică la în cep u tu l prim ei zile a săptăm ânii.
De aceea lu m ea creştin ă sărb ătoreşte p rim a zi din săptăm ân ă ca în ­
cep u t al vieţii celei noi care a strălu cit din m o rm ân t1. Prim ii creş­
tini au n u m it această zi nu p rim a, ci a o p ta2, „căci este prim a din
n u m ăru l celo r care urm ează şi a opta după num ărul celor care o
preced - cea m ai m are zi d in tre to a te "3. N u este num ai o co m em o ­
rare a zilei în care s-a p etrecu t istoric în vierea lui H ristos, ci este şi
în cep u tu l şi prefigu rarea vieţii veşnice viitoare a făpturii renăscute
- ceea ce B iserica n u m eşte a opta zi a creaţiei. Pentru că, aşa cum
p rim a zi a creaţiei a fost în ceputul zilelor în tim p, tot aşa, ziua în ­
vierii Iui H ristos este în cep u tu l zilelor din afara tim pu lu i, adică un
sem n al tainei vieţii viitoare, a îm părăţiei D uhului Sfânt, unde
D u m n ezeu este „toate în toţi".
1 în lim b a r u s â , d u m in ic ă s e s p u n e „ în v ie r e "
2 T e r tu lia n , Despre idolatrie; P.L. I, c o l . 6 8 2 - 6 8 3 .
3 S f â n t u l G r i g o r i e T e o l o g u l , P .G . 3 6 , c o l . 6 1 2 C .
205
 Î n ju m ă t ă ţ i r e a P r a z n i c u l u i
în ju m ătăţirea P razn iculu i (m iercu rea d in să p tă m â n a a patra
după Paşti), du pă locul pe care îl ocupă în tre în v ierea lui H risto s şi
Pogorârea D uhului Sfânt, se îm b ra că în tr-o „în d o ită sp le n d o a re ",
care se potriveşte „răd ăcinii celo r dou ă m ari să rb ă to ri". C a m a jo ri­
tatea „sărbătorilor unei id e i", a cea stă tain ică sărb ăto are a h aru lu i
(încă necunoscută în A pu s) treb u ie să-şi aibă origin ea în v rem u ri
foarte vechi. De fapt slujba în ju m ă tă ţirii p ra z n icu lu i, p e lângă u n e­
le stihiri mai recente (de la în cep u tu l seco lu lu i al V III-lea), co n ţin e
elem ente liturgice pe care unii le-a r atrib u i Sfân tu lu i Ilie al Ieru sa ­
limului (494-513) sau Sfân tu lu i A n ato lie al C o n sta n tin o p o lu lu i
(449-458).
Textul evanghelic citit la în ju m ă tă ţirea P razn icu lu i (In. 7 ,1 4 -3 6 ),
care în cepe cu cuvin tele: „Iar în ju m ă tă ţin d u -se prazn icu l (r?)c
to p n jg n e o o v o r is ) S-a suit Iisus în tem p lu şi în v ă ţa " (C ân tarea a 5-a
a C anonului), se leagă de ev en im en tu l p etrecu t „la m ijlo c u l" să rb ă ­
torii Corturilor. Sărbătoarea ev reiască a T ab ern aco lu lu i, celeb rată
toam na (sep tem b rie-octom b rie), tim p de şap te sau o p t z ile, era,
prin urmare, cu totul distinctă de cea a C in cizecim ii. D acă este a m in ­
tită „înjum ătăţirea praznicului ev reiesc al T a b ern a co lu lu i" la v re­
mea înjum ătăţirii Praznicului creştin , aceasta se în tâ m p lă d e o arece
cuvintele lui H ristos, adică „ziua cea din u rm ă - ziua cea m a re a
sărb ătorii" (In. 7, 37-39), se refereau Ia venirea D u h u lu i Sfâ n t, C are
avea să Se pogoare după Patim a şi în vierea D o m n ulu i. Textul e v a n ­
ghelic de la C incizecim e (In. 7 ,3 7 -5 3 ) în cep e aco lo u n d e se term ină
înjum ătăţirea praznicului C in cizecim ii şi cu p rin d e fă g ă d u in ţa
D uhului Sfânt sub chipul „râu rilo r d e apă v ie ". A ceastă tem ă a
„apei v ii", sim bol al harului, serveşte ca laitm o tiv în slu jb a în ju m ă ­
tăţirii Praznicului şi justifică transpoziţia cin cizecim ică a să rb ă to rii
corturilor.
Spre deosebire de Liturghie, icon ografia în ju m ă tă ţirii P ra z n ic u ­
lui nu pare să fi d ezvoltat tem a apei. R ăm ân e fo arte restrân să, în -
fâţişând u-ni-L pe H ristos în tem p lu , ad resân d u -Se b ă trâ n ilo r p o­
porului. N u stă în picioare, ca în ultim a zi a sărb ăto rii, a tu n ci când
vorbea despre apa vie, ci stă a şezat în m ijloc, p e o exed ră se m ic ir­
206
cu lară. în icoan a n oastră (PI. 6 8 ), şa se b ătrân i cu m a h ra m e alb e d e
in pe cap , aşezaţi trei c â te trei, d e o p arte şi d e alta a lui H risto s, for­
m ează dou ă g ru p u ri b in e ech ilib rate. A titu d in ea lor e x p rim ă u im i­
re, lucru care n e face să cred em că icoan a ar vrea d o a r să ilu streze
un pasaj din Ev an gh elia zilei: „C u m ştie A cesta carte n efiin d în v ă ­
ţ a t ? " (In. 7, 15). C eea ce co resp u n d e, în tr-ad evăr, cu rep rezen tarea
din fresca în ju m ătăţirii P razn icu lu i din Biserica S fân tu lu i T eod or
S tratilat din N ovg orod (secolu l al X lV -lea ), în care H ristos, cu b a r ­
bă, predică aşezat în m ijlocul b ătrân ilor p oporului. D ar icoan a n o as­
tră nu este o sim plă ilu strare a textu lu i e v an g h e lic care se referă la
ev en im en tu l „m ijlocu lu i p ra z n ic u lu i" T ab ern acolu lu i. D e fapt,
H ristos, C are are clar o a titu d in e d e în v ă ţă to r (g estu l m âinii d rep te
şi un sul în stânga), este rep rezen tat aici.cu trăsătu rile unui a d o le s­
cen t fără b arb ă, aşa cum trebuie să fi fost la vârsta d e d o isp rezece
ani, când , aşezat în tem p lu printre în văţători, i-a uim it pentru prim a
oară cu în ţelep ciu n ea Lui (Lc. 2 ,4 1 -5 0 ). Vom găsi acelaşi lisu s-E m a-
nuel în văţând în m in iatu rile b iz a n tin e ale E v an g h eliei ilu strate d e
la Bib lioteca N aţion ală din P aris (G r. 74, f. 98, seco lu l al X I-lea sau
în cep u tu l secolu lu i al X ll-le a - v ezi PI. 20), în legătu ră cu relatarea
cop ilăriei lui H ristos d e la S fâ n tu l L u ca. în să, în icoan a n o astră,
M aria şi Io sif nu se v ăd , ca în c o d ex Gr. 74. D acă trăsătu rile lui
Iisu s-E m an u el din icoan a în ju m ă tă ţirii P razn icu lu i am in tesc de
p rim a m an ifestare a în ţe le p ciu n ii Lui d u m n e z eieşti d in tem p lu l
Ieru salim u lu i, relatată d e Sfân tu l L u ca, aceasta nu su b stitu ie u lti­
m a m ărtu risire a lui M esia ţin u tă în acelaşi tem p lu , ci vrea să lege
în cep u tu l d e sfâ rşit şi să d e m o n strez e u n itatea în v ăţătu rii Fiu lu i lui
D u m n ezeu , trim is în lu m e d e Tatăl (L c. 2, 49: „ ...n u aţi ştiu t că în
cele ce su n t ale T atălu i M eu se ca d e M ie să fiu ? " şi C ân ta rea a 6 -a
a C a n o n u lu i în ju m ă tă ţirii p razn icu lu i: „în b iserică v e n in d , H ris-
toase, ai g răit ad u n ării iudeilor, d e sco p erin d u -le slav a Ta şi m ai
n ain te ară tâ n d u -le fireasca Ta u n ire cu T atăl"). T ip ul E m an u e l sco a­
te în ev id en ţă caracteru l ate m p o ral al lui H ristos, în tim p ce dă
m ă rtu rie de a d ev ăru l în tru p ării: C u v ân tu l în tru p at a cu n o scu t v â r­
sta co p ilăriei şi a ad o lescen ţei. La to ate v ârstele vieţii Sale p ăm ân ­
teşti, H risto s răm ân e aceeaşi în ţe le p ciu n e ip o statică a Tatălui care
S-a arătat prim a d ată în v ăţăto rilo r Legii, pe cân d era ad o lescen t
Iisu s-E m an u el d in icoan a în ju m ătăţirii P razn icu lu i co resp u n d e cân-
207
 ţă rilo r să rb ă to rilo r ca re v o rb esc d e sp re „ în ţe le p ciu n e a lu i D u m n e ­
z e u " - ijlcM pia tov & e o v - v e n it în m ijlo cu l să rb ă to rii ca să tă g ă d u ­
iască ap a n e m u ririi11.
Ico a n a n o a stră (PI. 6 8 ), din seco lu l al X V -lea , a p a rţin e trad iţiei
Sco lii d in N o vg o ro d . Fru m o asa ei c o m p o z iţie e ste lim p ed e şi so ­
b ră, cu H risto s în cen tru , p ro filâ n d u -se p e fu n d alu l a rh ite ctu ra l, iar
ce le dou ă grupu ri d e b ătrân i, a le c ă ro r g e stu ri ex p rim ă o e m o ţie
stăp ân ită, p u n şi m ai m u lt în ev id en ţă ca lm u l A d o le sce n tu lu i în ­
văţător. A ceeaşi a ten ţie p en tru so b rieta te se p o a te o b serv a şi în cu ­
lori: „ slă v ită " îm b ră că m in te a lui E m a n u e l, în o cru cu ra z e a u rii,
cele trei culori din v e şm in te le b ă trâ n ilo r - v erm ilio n , sta co jiu şi
verd e - , m ahram a a lb ă d e in d e p e cap , la fel ca fo n d u l alb al z id u ­
lui din sp atele lui H risto s, d a u o im p resie d e b o g ă ţie creată cu o
strictă econ om ie d e cu lori.
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI
Sărbătoarea în ălţării este să rb ăto area m â n tu irii îm p lin ite. în tre ­
gul p roces al m ântu irii - n aşterea, p a tim a , m o a rtea şi în v ie rea - se
sfârşeşte cu în ălţarea: „P lin ind icon o m ia cea p en tru noi şi c ele de
pe păm ân t un in d u -le cu cele cereşti, Te-ai în ă lţa t în tru sla v ă , H ris-
toase, D um nezeu l nostru , de u n d e n icicu m n u Te-ai d esp ă rţit, ci,
răm ân ând n ed epărtat, strigi celo r ce Te iu b esc p re Tine: Eu su n t cu
voi şi n im eni îm p otriva v o a stră " (C o n d acu l p razn icu lu i). C a e x ­
p resie a sen su lu i acestei sărb ăto ri, se o b işn u ia aşezarea tem ei în ă l­
ţării în cupola v ech ilo r b iserici, în chein d astfel şiru l rep rez e n tă rilo r
pe care le cuprin deau.
0 p rim ă p riv ire asup ra icoan elo r o rto d o x e a le în ă lţă rii D o m n u ­
lui creează im presia că ele nu co resp u n d d en u m irii lor. în a ceste
icoan e, locul prin cip al îl ocupă un grup alcă tu it din M aica D o m ­
nului, în geri şi ap ostoli, în tim p ce figu ra p rin cip a lă , M â n tu ito ru l
care se în alţă, este a p ro ap e în totd eau na m ult m ai m ică d e câ t c e le ­
1 Stihirâ automelă, glas 1 şi Cântarea a 8-a a Canonului Sfântului Andrei
Criteanul, RG. 97, col. 1432 A.
208
lalte şi p are să fie secu n d ară în rap ort cu ele Totuşi, ch iar şi în
această n ep otrivire, icoan ele o rto d o xe ale în ălţării coresp un d S fin ­
tei Scrip tu ri. în tr-ad evăr, citin d relatările E v an g h eliilor şi c ele din
F ap tele A p o sto lilo r d esp re în ălţarea D om n u lu i, răm ânem cu ace­
eaşi im p resie de lipsă d e coresp on d en ţă în tre ev en im e n t şi d e scri­
erile lui. Fap tu lu i în ălţării i se acordă n u m ai câteva c u v in te 1. R e­
latările E v an gh eliştilor se concen trează asu p ra a altcev a - asup ra
u ltim elor cu v in te a le M ân tu itoru lu i care stabilesc şi d efin esc rolul
şi sem n ificaţia B isericii în lu m e şi legătura ei cu D u m nezeu . F a p ­
tele A p o sto lilo r d au o d escriere m ai detaliată a în ălţării. A ceastă
d escriere, îm p reu n ă cu relatarea d in E v an ghelia d e la Luca n e oferă
d atele reale (d eşi n u toate) care stau la b aza icon ografiei o rto d o xe
a în ălţării lui H ristos. în Sfânta Scrip tu ră şi, p rin urm are, şi în ico ­
n ografie, cen tru l d e grav itaţie nu este faptul în ălţării, ci sem n ifi­
caţia şi co n secin ţele lui pentru Biserică şi p en tru lum e.
C o n fo rm Sfin tei S crip tu ri (Fapte 1 ,1 2 ), în ălţarea D om n ulu i n os­
tru s-a p etrecu t p e M u n tele M ăslinilor. De aceea, în icoan ă acţiunea
se d esfăşoară fie pe vârfu l m u n telu i, aşa cum este în icoana repro­
d u să aici (PI. 69), fie în tr-u n ţin ut delu ros. S u n t uneori înfăţişaţi
câţiva m ăslin i, p en tru a arăta că este vorba d e M u n tele M ăslinilor.
La fel ca în slu jb a sărb ăto rii, M ân tu itoru l este rep rezentat în ălţân -
d u -Se în tru slav ă2, un eori a şezat pe un tron b o g a t îm p o d o b it3. în
icon o g rafie, Slava se reprezintă sub form a unei m and orle, ovale
sau rotu n d e, alcătu ite din m ai m u lte cercuri con cen trice, sim bol al
ceru rilor preaînalte. D in pu nct de vedere grafic, această idee, redată
p rin tr-o im ag in e a ceru lui văzu t, aşa cum l-au p rivit cei d e atu nci,
c o resp u n d e şi con cep ţiei n oastre m od erne d espre cer, ca fiind alcă­
tu it din m ai m u lte sfe re (trop osfera, stratosfera, ionosfera). A cest
sim b o lism arată că M ân tu itoru l se în alţă în afara plan u lu i p ăm ân ­
tesc al existen ţei şi astfel m om en tu l în ălţării capătă un caracter
a te m p o ral şi co n feră un sen s cu totul special detaliilor, plasân d u -le
d in co lo d e lim itele în gu ste ale un ui ev en im en t istoric M an d orla
1 Dintre Evanghelişti, numai Marcu şi Luca vorbesc despre aceasta; mai
mult, primul doar o aminteşte, în timp ce al doilea oferă o descriere exactă,
dar foarte scurtă.
2 „Te-ai înălţat întru slavă, o, Hristoase Dumnezeule . - Troparul sărbătorii.
3 „Pe tronul slavei purtat la Dumnezeu" (Cântare, glas 1, la Slavă).
209
e ste su sţin u tă d e în geri (n um ăru l lo r p o a te varia). F ire şte , p rezen ţa
în g e rilo r care su sţin m and orla n u se d a to rea z ă v reu n ei n ecesităţi,
c ă ci M â n tu ito ru l Se în alţă p rin prop ria p u tere d u m n e z e ia scă şi nu
are n evo ie de susţinerea lor. A ceştia, ca şi m a n d o rla , su n t sim p le
expresii ale slavei şi m ăririi Sa le1.
In plan u l aprop iat, cen tral, se văd , îm p reu n ă cu M a ica D o m n u ­
lui, două grupuri de apostoli şi doi în geri. A ici rolu l în g e rilo r este
altul: după cum ştim din Fap tele A postolilor, ei su n t m esagerii
P roniei dum nezeieşti.
Prezenţa M aicii D om n ulu i la în ălţarea Fiu lu i, d e sp re c a re nu se
spu ne n im ic în Sfânta Scrip tu ră, este ca teg o ric afirm ată d e Tradiţia
care a trecut în textele slujbei, cum e ste C ân tarea a 9-a a can o n u lu i:
„Bucură-te, N ăscătoare de D u m nezeu , M aica lui H risto s D u m n e­
zeu; că văzând astăzi pre C el ce L-ai n ăscu t în ă lţâ n d u -S e d e p re p ă ­
m ânt, îm preună cu în gerii L-ai m ă rit." In ico a n ele în ă lţă rii. M aica
Dom nului ocupă o poziţie cu totul sp ecială. A şezată im e d ia t su b
înălţarea D om nului, ea este parcă axa în tregii co m p o z iţii. F ig u ra ei
extraordinar de pură şi d e uşoară, clară şi d reap tă, iese în ev id en ţă
într-un contrast pu ternic cu fondu l v e şm in te lo r a lb e a le îngerilor.
Im obilitatea ei austeră contrastează tot a tâ t de p u tern ic cu m işcarea
şi gesturile A postolilor aflaţi de o p arte şi d e alta. Im p o rtan ţa sa
este adesea subliniată prin p oziţion area ei pe un plan m ai rid icat,
care scoate şi m ai m ult în evidenţă p oziţia ei cen trală. A c e st gru p ,
cu M aica D om nului Ia m ijloc, este m oştenirea M ân tu ito ru lu i, câ şti­
1 în general, rolul îngerilor poate fi aici diferit şi variază în funcţie de tex­
tele slujbei pe care se bazează o anumită icoană. De exemplu, în unele icoane,
ei nu ating mandorla, ci se întorc în atitudini de rugă spre Mântuitorul, expri­
mând uimire, „văzând firea omenească suindu-se împreună cu Tine" (Cano­
nul sărbătorii, Cântarea a 3-a); în alte icoane sunt înfăţişaţi sunând din trâm­
biţe, după cuvintele antifonului: „Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Dom­
nul în glas de trâmbiţă" (Antifon, Stih. 4; Ps. 46,5). în partea de sus a icoanei,
deasupra mandorlei, sunt uneori reprezentate porţile cerului deschizându-se
înaintea înălţării împăratului slavei, după cuvintele Psalmului 23, care se
repetă in timpul slujbei: „Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi
porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei." Aceste detalii exprimă legă­
tura evenimentului cu Vechiul Testament, arătând împlinirea profeţiei lui
David despre înălţarea Domnului.
210
gată cu S â n g ele Lui - Biserica, pe care fizic o lăsa în urm ă, p e p ă ­
m ânt, şi care, prin p ogorârea prom isă a D uh ului Sfânt la C in rizeci-
m e, va p rim i în treag a d esăvârşire a fiinţei ei. L egătu ra d in tre în ă l­
ţare şi C in cizecim e se descop eră ch iar în cu v in te le M ân tu itoru lu i
„ ...D a c ă nu M ă voi du ce, M ân gâietoru l n u v a v en i la v o i, tar dacă
M ă voi du ce, îl voi trim ite la v o i" (In. 16, 7). L egătu ra d in tre în ă l­
ţarea trupu lui om en esc în d u m n eze it al M ân tu ito ru lu i şi C in cize-
cim ea v iitoare - în cep u tu l în d u m n ezeirii o m u lu i prin p o g o rârea
D u h u lu i S fân t - e ste scoasă în ev id en ţă d e în treag a slu jb ă a să rb ă ­
torii. Locul acestu i g ru p - Biserica - în p lan u l ap rop iat al icoan ei
e ste o exp resie g rafică a sem n ificaţiei şi a rolu lu i pe care, aşa cum
a m sp u s m ai d evrem e, S fân ta S crip tu ră îl a trib u ie în tem eierii B ise­
ricii prin u ltim ele poru n ci ale M ân tu itoru lu i. Faptul că ceea ce se
v e d e aici este în tr-ad ev ăr B iserica în trea g ă , şi n u d o ar o am en i care
au fo st isto ric aco lo , la în ălţare, se arată prin p rezen ţa A postolu lu i
P avel (în frun tea gru p u lu i, în stân ga p riv ito ru lu i), care, d in p u nct
d e v ed ere istoric, nu pu tea fi a co lo cu ceilalţi A p o sto li, ca şi prin
sem n ificaţia M aicii D om n u lu i. E a, care L-a p u rtat pe D u m n ezeu în
trupu l ei, care s-a făcu t tem p lu al C u v ân tu lu i în tru p at, este p e r­
so n ificarea acestei Biserici - trupu l lu i H risto s, al căru i C ap este
H risto s C are S e în alţă: „ ...ş i pre El L-a dat C a p Bisericii m ai presus
d e toate. C are e ste Trupul Lui, p linirea C elu i ce p lin e şte cu toate în ­
tru to ţi" (E fes. 1, 22, 23). D e aceea, ca p erso n ificare a Bisericii,
M aica D o m n u lu i este aşezată im ed iat su b H ristos C are S e în alţă,
ia r în icoan ă s e com p letează un u l p e altu l. G e stu l ei c o resp u n d e în ­
totd eau n a sem n ificaţiei p e care o are în icoan ele în ălţării. în tr-u n e-
le este un g e st d e rugă - vech iu l g e st al ru g ăciu n ii - , cu m âin ile ri­
d icate, exp rim ân d rolu l ei şi rolul B isericii p e care o person ifică în
relaţia cu D u m n ezeu , legătu ra cu El p rin ru găciu n e m ijlocin d p en ­
tru lu m e. în acest caz şi ea, ca şi m u cen icii, îşi ţin e p alm ele m âin ilo r
în afară, în d rep tu l piep tu lu i. N eclintirea ei au steră p are să ex p ri­
m e im u ab ilitatea ad evăru lu i revelat păstrat d e Biserică. G ru p u rile
d e ap o sto li şi d iv ersitatea g estu rilo r lor ex p rim ă m u ltitu d in ea şi
v a rieta tea lim b ilo r şi rep rezin tă exp resia acestu i adevăr.
D irecţia d e m işcare a în tregu lu i g ru p din plan u l frontal, atât g e s­
tu rile în gerilor, câ t şi ale ap ostolilor, con cen trarea o ch ilo r şi a a titu ­
d in ilo r lor, totu l se în d reap tă în sus (u neori, unii d in tre apostoli se
211
în to rc un u l sp re altu l sau sp re M a ica D o m n u lu i), sp re Iz v o ru l vieţii
B ise ricii, sp re C a p u l ei, C are lo cu ieşte în cer. E ste , ca să sp u n em
aşa , o rep rez en ta re grafică a c h e m ă rii p e care o a d resea z ă Biserica
in a cea zi cred in cio şilo r ei: „. ..v e n iţi să n e trez im şi să n e rid icăm
och ii şi cu g e tele la în ă lţim e; să n e în ă lţă m , noi m u rito rii, p riv irile
îm preună şi s im ţirile ..., să n e so co tim a fi în M u n te le M ă slin ilo r şi
să priv im la Izb ăvitoru l, C el p u rta t p re n o r" (Ico s şi C o n d a c , glas
6 ). P rin aceste cuvin te, Biserica îi ch e a m ă p e cred in cio şi să se ală­
tu re A p o sto lilo r în în ălţarea lo r că tre H risto s C a re se în a lţă , p en tru
că, aşa cum sp u n e Sfân tu l L eo n cel M are, „în ă lţa rea lui H risto s este
şi în ălţarea n oastră, căci aco lo u n d e slav a C a p u lu i n e-a d e sch is m ai
dinainte calea, este n ăd ejd e şi pen tru trup ca să-i u rm e z e ."'
Nici M ân tuitorul, lăsân d în urm ă cu trupu l lu m ea p ă m ân tească,
nu o aban d on ează, ca D u m n ez eu , n u-Şi p ă ră seşte m o şten irea câ ş­
tigată cu Sân gele Să u - Biserica - , ci răm ân e n ed e sp ă rţit d e ea. „Şi
iată Eu cu voi su n t în to ate z ilele, până la sfârşitu l v e a cu lu i" (M t
28, 20). A ceste cu v in te a le M ân tu ito ru lu i se referă a tâ t la în treaga
istorie a B isericii, câ t şi la fiecare m o m en t al existen ţei sa le în p arte
şi Ia viaţa fiecăru i m em bru al său, pân ă la a dou a Sa v en ire. D e
aceea, gestul M ân tuitorulu i se în d reap tă sp re grupu l din plan u l
apropiat, p e care îl lasă în urm ă, şi sp re lum ea exterio ară. Icoan a re­
dă această legătură a Lui cu Biserica, în fă ţişâ n d u -L în to td eau n a b i­
necuvântând cu m âna d reaptă (rareori b in ecu v â n tea z ă cu am â n ­
două m âinile) şi, d e o b icei, ţinând în m âna stân gă E v an g h elia sau
un sul - sim bolul în văţăto ru lu i, al p ro p o v ăd u irii. El se în alţă b in e ­
cuvântând, nu după ce a b in ecu v ân tat („P e cân d îi b in e cu v ân ta,
S-a desp ărţit d e e i . .. " Lc. 24, 51), şi bin ecu vân tarea Lui nu în c e te a ­
ză o dată cu înălţarea. În făţişân d u -L cu gestu l b in e cu v â n tă rii, ic o a ­
na arată grafic că şi după în ălţare El răm ân e, p en tru a p o sto li, iz v o ­
rul binecuvântării şi, prin ei, şi pentru urm aşii lor, şi p en tru toţi cei
p e care ei îi b inecu vântează. D upă cu m am m ai sp u s, M â n tu ito ru l
ţine în m âna stângă Evanghelia sau un sul, sim b o lu l în v ă ţă to ru lu i,
al propovăduirii. Prin aceasta, icoana arată că D o m n u l, deşi lo cu ­
ieşte în cer, răm âne nu num ai izvorul b in ecu v â n tă rii, ci şi izvoru l
cunoaşterii transm ise Bisericii prin D uhul Sfânt. L eg ătu ra lă u n trică
1Sf. I x 'O J i cel Mare, Cuvântul 73. Primul text despre înălţare, P.L. 54, col. 396.
212
d in tre H ristos şi Biserică se exp rim ă in icoan ă în toată com p oziţia
ei, care adu nă în tr-un sin gu r în treg grupu l de pe p ăm ân t şi im-
plinirea lui cerească. Pe lângă sen su l m işcării acestei ad u n ări, pe
care l-am m en ţion at deja, către M ân tu itoru l, şi gestul Său în d rep tat
sp re ad u n are exp rim ă relaţia lo r lău n trică şi viaţa com u n ă, n ed e s­
p ărţită a C ap u lu i şi a Trupului. A m b ele părţi ale icoanei, şi cea de
su s, şi cea d e jos, păm ân tescu l şi cerescu l, răm ân n ed esp ărţite, căci
una fără cealaltă şi-ar p ierd e sen su l.
în să icoan ele în ălţării m ai au un aspect.
C ei d o i în geri care stau în sp atele M aicii D om n ulu i şi arată sp re
M ân tu itoru l le v estesc A p o sto lilo r că H ristos C el ce S-a în ălţat va
veni din n ou în slavă „precu m L-aţi văzu t m ergând la c e r" (Fapte
1, 11). „Faptele A p ostolilor vo rb esc de doi în geri, spu ne Sfântul
Ioan H risostom , p en tru că erau d oi, în realitate, şi erau doi pentru
că n um ai m ărtu ria a d ou ă p erso an e este v alab ilă (II Cor. 13, l ) " 1.
Făcând legătura d in tre în ălţarea M ân tu itoru lu i şi în văţătu ra Bise­
ricii, icoan a în ălţării este, în acelaşi tim p, şi o icoană profetică, pre­
vestin d a D oua Venire în tru slavă a D om n ulu i n ostru lisus H ristos.
D e aceea, în icoan ele Ju d ecăţii d e A poi este în făţişat la fel ca în
icoan ele în ălţării, însă d e data aceasta nu ca R ăscum părător, ci ca
Ju d ecăto r al lum ii. Su b acest a sp ect p rofetic al icoanei, soborul
A p o sto lilo r cu M aica D om n u lu i în m ijloc reprezintă chipu l Biseri­
cii în aştep tarea celei de-a D oua V eniri. Fiind, du pă cum am spus,
o icoan ă profetică, o icoan ă a celei de-a D oua V eniri, ea desfăşoară
în faţa och ilor n oştri o im agin e g ran d io asă, în cep ân d cu Vechiul
T estam en t şi cu lm in ân d cu sfârşitu l istoriei lum ii.
T rebu ie o b serv at că, în ciu d a n u m ero aselo r asp ecte ale sen su lu i
icoan ei în ălţării, trăsătu ra distinctiv ă care uim eşte este calitatea
sin tetizato are, m o n o litică, am p u tea spu ne, a com p oziţiei ei. Icon o­
grafia a ceste i sărb ători, în fo rm a preluată d e Biserica O rtod oxă,
ap arţin e celo r m ai vech i icon ografii ale sfin telor sărbători. U nele
d in tre cele m ai vechi rep rezentări ale în ălţării, care căp ătaseră deja
o fo rm ă d efin ită, datează din secolu l al V-lea sau al V l-lea (am pu l-
la d e la M on za - vezi PI. 21 - şi E v an gh eliaru l R abula). Icon ografia
acestei sărb ăto ri a răm as de atu nci n eschim b ată, cu excep ţia unor
d etalii secu n d are.
' Sf. Ioan Hrisostom, Cuvânt la Faptele Apostolilor, par. 3, P.G. 60, col. 30.
213
 P o g o râ rea S fâ n tu lu i D uh
S ărb ăto area C in ciz ecim ii e ste de origin e v ech i-testa m en tară. Era
celeb ra tă p en tru a co m em o ra ziu a în care s-a d at legea în M u n tele
S in ai, câ n d D u m n ezeu a fă cu t legăm ân t cu p o p o ru l Să u ales şi, în
acelaşi tim p , este o să rb ă to a re a recu n o ştin ţei p en tru p rim e le road e
a le p ăm â n tu lu i (N u m . 28, 2 6) şi p en tru n o u a reco ltă (leş. 23, 16).
Era celeb rată la în ch eierea a şap te săp tă m â n i, în a c in ciz ecea zi
du pă P a ştele iu d aic, şi d e aceea s-a n u m it sărb ăto area S ă p tă m â n i­
lo r (D eu t. 1 6 ,9 -1 0 ). în această zi a d esco p eririi legii, fiin d şi a cin ci­
zecea zi d u p ă în v ierea lui H risto s, D uh ul S fâ n t S -a p o g o râ t asu p ra
A p o sto lilo r şi a u cen icilo r M ân tu ito ru lu i, p rin Ico n o m ia d u m n e z e­
iască, după cum a făg ăd u it M ân tu ito ru l (In. 14, 26). A c e a s t ă p o g o ­
râre a D uhului Sfânt este n o u l leg ăm ân t fă cu t d e D u m n e zeu cu
noul Israel - Biserica - , prin care h aru l D u h ului S fâ n t d ă tă to r d e
lege a lu a t locu l legii din S in a i1.
Dacă toate cele trei P erso a n e a le Sfin tei Treim i iau p a rte la lu­
crarea pron iatoare a lui D u m nezeu în lu m e şi în om , în a ceastă lu­
crare m anifestările lo r diferă. îl m ărtu risim p e D um nezeu -T atăl,
C reatorul lum ii v ăzu te şi n evăzu te, „făcân d u -le p e toate îm p reu n ă
cu Fiul şi cu D uhul S fâ n t" (Vecernia M are, S tih iră , glas 8 ); p e D u m ­
nezeu Fiu l, R ăscu m p ărătoru l, „p rin C are L-am cu n o scu t p e T atăl şi
prin C are Sfântul D uh a v e n it în lu m e " (R u g ăciu n ea p lecă rii ge­
nun ch ilor a Sfântului Vasile cel M are de la V ecernia M are); şi pe
D um nezeu-D uhul Sfânt, M ân gâieto ru l, „C are d e la Tatăl p u rced e
şi în Fiul se o d ih n eşte", d ân d viaţă tu tu ror c e lo r vii. în ziu a p o g o ­
rârii D uhului Sfânt asup ra A p o sto lilo r s-a a ră ta t lu crarea d e să v â r­
şită a C elei de-a treia P ersoan e a Sfin tei Treim i, ca p u tere sfin ţitoa-
re, iar această lucrare este „îm plinirea u ltim ă a fă g ă d u in ţe i"12. P o ­
gorârea D uhului Sfânt C are p u rced e de la Tatăl şi Se rev arsă p rin
D um nezeu Fiu] (Fapte 2 ,3 3 ) a d esco p erit lum ii cu n o ştin ţa p rin h ar
a tainei Sfintei Treimi co nsu bstan ţiale, n eîm p ă rţite, d a r d istin cte. O
dată cu îm plinirea făgăduinţei, se îm p lin eşte şi rev elaţia lui D u m ­
n ezeu în trei Persoane, adică m anifestarea d o g m ei cen tra le a creş­
1 Sinaxarul Cincizecimii.
2 Sf. Grigorie Teologul, Predica 41 despre Cincizecime, P.G. 36, col. 436.
214
tin ism ului. D acă în ziua Botezu lu i D om n u lu i, arătarea Sfintei Tre­
imi a fo st accesib ilă doar sim ţu rilor exterioare - loan Botezătorul a
au zit vocea Tatălui, L-a văzu t pe Fiul şi pe D uhul Sfân t p ogorân-
du -se în chip fizic, ca un poru m bel - , astăzi, harul D uhului Sfânt,
care lum inează întreaga fiinţă a o m u lu i răscu m p ărat de Fiu l lui
D um nezeu, îl d u ce la în d u m n eze ire1. D upă m ăsu ra cap acităţii sale,
om ul prim eşte posib ilitatea de a-L vedea pe D u m n ezeu şi de a se
face părtaş la îm p ărăţia h arulu i, care este a T atălui, a Fiu lu i şi a D u ­
h ului Sfânt. Ca m anifestare exterioară, celeb rarea C in cizecim ii,
ad ică îm p od obirea bisericilor şi caselo r cu ram u ri verzi, cu p lan te
şi cu flori, este tot o am in tire a Bisericii V echiului T estam en t. Ea e x ­
prim ă sim b olic puterea D u h ului S fâ n t - regen eratoare, în n o ito are
şi d ătătoare d e viaţă şi d e rod în to ate c ele ce sunt.
In B iserica O rtod oxă, un d e nu există n ici o sărb ăto are a Sfin tei
Treim i în sen s literal, aceasta se sărb ăto reşte m ai ales în prim a zi a
C in cizecim ii - în d u m in ica num ită a S fin tei Treim i. Slu jb a zilei redă
în v ăţătu ra d og m atică d esp re S fâ n ta Treim e, a C ărei icoană se pu ne
Ia în chin are. Icoana P ogorârii D u h u lu i Sfân t asu p ra A p ostolilor se
sco ate a dou a zi - luni - , zi co n sacrată D u h ului Sfânt şi num ită a
D u h u lu i Sfânt. A şadar, sărb ătorii C in cizecim ii îi coresp u n d două
icoan e, d iferite ca sen s şi sem n ificaţie.
S f â n t a T r e im e
Tem a teologică fu nd am entală a sărbătorii C incizecim ii este exp u ­
nerea dogm ei Sfintei Treim i. în registrul iconografic, Biserica O rto­
doxă a preferat icoana Sfintei Treim i care reprezintă scena biblică a
apariţiei celor trei P ersoan e în faţa străm oşului nostru Avraam lângă
stejarul din M am vri (Fac. 18). Pentru a arăta că vin din lum ea cereas­
că, su n t descrişi ca în geri cu aripi. Icoana, bazată pe un ev en im ent is­
toric concret, în făţişează prim a arătare a Iui D um nezeu Treim ic
om ului, sem n ificân d începutul făgăduinţei m ântuirii. A tât icon o­
grafia, cât şi d u m nezeiasca slujbă leagă începutul acestei făgăduinţe
1 Sf. Grigorie Teologul, ìbidem.
215
de îm plinirea ei în ziua C in cizecim ii, când n i se d ă ru ieşte revelaţia
finală cu p riv ire la Sfânta Treim e. C u a lte cu v in te, icoan a Sfin te i Tre­
im i uneşte, ca să spunem aşa, în cep u tu l Bisericii V ech iu lu i T esta­
m ent cu întem eierea Bisericii N oulu i T estam ent.
In C artea a cincea din D em onstratio E van gelica a lu i E u se b iu din
C ezareea, citată de Sfântul Ioan D am asch in în A l treilea cu vân t al
său în apărarea sfintelor icoan e, legat d e cu v in te le „ D u m n e z eu i-a
apărut lu i A vraam la stejarul d in M a m v ri", găsim m e n ţio n a t faptul
că reprezentarea Sfin tei Treim i su b fo rm a celo r trei în g e ri a existat
în vrem uri străvech i la locul real u n d e cele trei P erso a n e i-a u ap ă­
rut lui Avraam . Existenţa acestei icoan e se leagă de cin stirea d e o se­
bită, atât a evreilor, cât şi a păgânilor, pen tru locu l arătării d e la ste ­
jar; s-au adu s acolo şi jertfe p ă g â n e1. N u ştim cum era ico a n a. în să,
din cele m ai vechi tim pu ri, Sfânta Treim e a fo st în fă ţişa tă ca scen ă
biblică istorică, cu în geri stând la m asă sub stejar. A v raam şi Sarra
îi slujesc, casa lo r se v ed e în spate. în planul ap ro p iat a p a re adesea
un slujitor care în ju nghie un viţel. în ciuda un ifo rm ităţii de co n ţi­
nut a scenei, gruparea în g erilo r s-a m o d ificat în fu n cţie d e in terp re­
tarea dată acestui ev en im ent b ib lic şi du pă p rin cip iu l d o g m atic
care trebuia evidenţiat. De exem p lu , m ulţi P ărin ţi ai B ise ricii au
înţeles vizita celor trei P ersoane la A vraam fie ca arătare, in d irectă
totuşi, a întregii Treim i12, fie ca ap ariţie a C elei de-a d ou a P erso an e
a Sfintei Treimi, însoţite de doi în geri3. O astfel d e in terp reta re nu
schim bă înţelegerea even im entului ca d esco p erire a S fin te i Treim i,
pentru că, de vrem e ce fiecare Persoană a Sfin tei Treim i a re p lin ăta­
tea Durrmezeirii, prezenţa Fiului în so ţit de doi în g e ri p o a te fi luată
ca reprezentare a Treimii. A şa este in terp retat ev en im e n tu l în tex-
1 Piatra de jertfă şi stejarul au fost doborâte de Constantin, iar pe locul
acesta s-a construit o basilica creştină.
2 De exemplu, Sfântul Chirii al Alexandriei - în Primul cuvânt împotriva lui
Iulian Apostatul. P.G. 76, col. 532-533. Sf. Ambrozie al Milanului, De Excessu
Fratris sui Salyri, Bibi, II; P.L 16, col, 1342.
3Sf. Ioan Hrisostom, Cuvânt la Facere (P.G. 54, col. 38). Sf. Ioan Damaschin,
care îl citează pe Eusebiu de Cezareea, spune: „Străinii pe care i-a primit
Avraam sunt descrişi aplecându-se. Se află câte unul de o parte şi de alta, iar
în mijloc unul mai puternic şi de rang mai înalt. Cel înfăţişat în mijloc este
Domnul, însuşi Mântuitorul nostru..." (Al treilea cuvânt în apărarea sfintelor
icoane. Apendice.)
216
tele slu jb ei, care o n u m eşte clar arătarea S fin te i T reim i. „Fericitu l
A vraam a v ă z u t T reim ea p e câ t p o ate un o m şi a cin stit-o ca p e un
prieten : „Sfântul A vraam îl p rim eşte pe C el V echi d e Z ile, U nul în
trei F e ţe " (C an on u l D um inicii Sfin ţilo r Străm o şi, C ân tarea a 5-a,
C an onu l Slu jb ei Sfin ţilor P ărin ţi, C ân tarea 1). C o n fo rm în v ăţătu rii
Bisericii şi tâlcuirii Sfin ţilo r P ărinţi, în gerii su n t u n eori g ru p aţi d u p ă
prin cip iu l izocefal, ad ică stau la m asă un u l lân g ă altu l, eg ali în ran g,
arătând astfel eg alitatea celo r trei P ersoan e a le Sfin tei T reim i, care
răm ân , în acelaşi tim p, d istincte (d e exem p lu m o zaicu l d in secolu l
al V -lea din San ta M aria M agg iore din R om a şi, din aceeaşi p e rio a ­
dă, în C otton Bible d e la British M u seu m d in L o n d ra) M ai m ult,
egalitatea lor este u neori ev id en ţiată prin id entitatea cu lorii v eş­
m intelor în gerilor (cum este în m ozaicu l seco lu lu i al V I-lea din B ise­
rica San V itale din R avenn a) şi p rin a trib u te le lor. în alte situ aţii,
com p oziţia este piram id ală, pu nând accen t p e în g e ru l cen tral.
T im p de m u lte secole, re p rezen tarea c e lo r trei P erso an e b ib lice
sub form ă d e în g eri a fo st sin gu ra re p reze n tare a d m isă a S fin tei
T reim i; ea se p ăstrează în că în B iserica O rto d o x ă , ca cea care se
p o triv eşte cel m ai b in e în v ăţătu rii e i1.
1Deşi reprezentarea lui Dumnezeu-Tatăl ca bătrân, cu Fiul Său - Hristos -
în poală şi Sfântul Duh ca un porumbel, fie între ei, fie pe un disc ţinut de
Mântuitorul, poartă titlul „Paternitate" (această reprezentare transpune doc­
trina Filioque în formă picturală), ea este o reprezentare a Trinităţii, pentru că
încearcă să înfăţişeze cele trei Persoane divine. Prin urmare, fără să intrăm în
analiza sensului, vom spune câteva cuvinte despre ea. Această temă îşi are
originea în Bizanţ. Cea mai veche reprezentare de acest fel, cunoscută nouă,
este o ilustrare a scrierilor Sfântului Ioan Scărarul dintr-un manuscris grecesc
de la începutul secolului al XI-lea (acum în Biblioteca Vaticanului, Ms. grec.
394, fol. 7). Mai târziu a trecut în Apus, unde a fost primită ca iconografie a
Sfintei Treimi, şi de aici în Rusia. în iconografia rusească, a servit ca punct de
plecare pentru acele denaturări care au urmat sub influenţa Apusului. Aceas­
tă reprezentare a fost interzisă de Marele Sinod de la Moscova, din anul 1667,
în următorii termeni: „A-L reprezenta în icoane pe Dumnezeu-Savaot (adică
pe Tatăl), cu barbă albă, cu unicul Său Fiu în poală şi cu un porumbel între Ei,
este nemaipomenit de absurd şi de necuviincios, pentru că nimeni nu L-a vă­
zut pe Dumnezeu-Tatăl. Pentru că Tatăl nu are trup şi nu în trup S-a născut
Fiul din Tatăl mai înainte de veci; David Profetul spune: «Din pântece mai
înainte de luceafăr Te-am născut» (Ps. 109,3) - dar această naştere nu este în
trup, ci este mai presus de înţelegere şi de exprimare. Iar Hristos însuşi spu-
217
 Ico a n a S fin te i T reim i ca re c o re sp u n d e în tr u to tu l în v ă ţă tu rii Bi­
sericii, a tâ t în co n ţin u t, cât şi în ex p resia ei a rtistic ă , e ste T reim ea lui
R u b lio v (vezi PI. 70), cea m a i im p o rta n tă d in tre c re a ţiile ic o n o g ra ­
fice p ictate d e el pen tru m ă n ă stirea S fin te i T reim i şi a S fâ n tu lu i
Sergh ie, p ro b a b il în tre an ii 1408 şi 1 4 2 5 1; a cu m se află în G aleria
Tretiakov d in M o sco va. C a şi a lte ico a n e m ai v e ch i a le S fin te i T re­
im i, ea în făţişează trei în g eri, d a r îm p reju ră rile ară tă rii lo r nu su n t
descrise. C om p oziţia d escrie casa lui A vraam , steja ru l şi u n m u n te
- dar A vraam şi Sarra lip sesc. Fără a d esfiin ţa a sp ectu l isto ric al
ev en im entului, Sfântu l A ndrei îl red u ce la m in im u m , p en tru că
sem nificaţia p rin cipală n u co nstă în ev en im en tu l b ib lic, ci în în ţe ­
lesul său dogm atic. Ico an a se d eo seb eşte de altele şi prin stru ctu ra
com p oziţională de b ază - un cerc. T recând p rin p a rtea d e s u s a a u ­
reolei în gerulu i central şi tăin d p a rţia l p a rtea d e jo s a p ied estalelo r,
cercul îm brăţişează to ate cele trei figu ri, d ep ăşin d fo a rte v a g c o n ­
tururile lor. A ceastă co m p o z iţie a S fin tei Treim i ex ista m ai d em u lt,
dar num ai în p an agh ii sau icoan e ro tu n d e m ici ş i p e fu n d u l v a selo r
sfinte, unde com p oziţia era în să d ictată d e fo rm a o b iectu lu i şi de
ne în Sfânta Scriptură: «Nimeni nu-L cunoaşte pe Tatăl decât Fiul...» Naşterea
mai înainte de veci a Fiului Unuia-Născut din Tatăl trebuie înţeleasă cu
mintea, dar nu trebuie şi nici nu poate fi reprezentată în icoane" (Documentele
Sinodului de la Moscova, 1666-1667, Moscova, 1893. Despre pictorii de icoane şi
Domnul Savaot, c. 44). Atât iconografia acestei reprezentări, împrumutate din
iconografia Fecioarei, cât şi titlul „Paternitate" o arată ca pe o încercare de
ilustrare a naşterii, din veşnicie, din Tatăl, alături de naşterea omenească din
Maică. Dar această naştere mai presus de înţelegere este reprezentată ca fiind
naşterea, în sânul Tatălui (care nu se poate descrie) a Pruqcului, Care S-a năs­
cut cu trup din Maica Sa, ceea ce introduce în Sfânta Treime un element
antropomorfic. în consecinţă, Sinodul condamni o astfel de reprezentare ca
pe o ficţiune care nu corespunde nici cu învăţătura Bisericii Ortodoxe, nici cu
vreo realitate istorică. (Cât priveşte prezentarea Sfântului Duh ca porumbel,
vezi nota la comentariul despre icoana Botezului Domnului.)
Mai mult, a mai apărut în secolul al XVI-lea încă o reprezentare de origi­
ne apuseană, bazată tot pe imaginaţie, numită „Dumnezeirea în trei Persoa­
ne", infăţişâdu-Lpe Mântuitorul stând alături de Dumnezeu-Tatăl, cu un po­
rumbel între Ei. Titlul arată din nou o încercare de a-I descrie pe Dumne­
zeu-Tatăl şi pe Sfântul Duh într-o formă fizică.
1 I. Grabar, Probleme de restaurare. Moscova, 1926, p. 100.
218
lipsa d e sp aţiu , n u de con cep ţia d o g m a tică . A şezân d fig u rile În ­
g e rilo r în cerc, Sfân tu l A n d rei le-a u n it în tr -o sin g u ră m işca re lină
şi cu rg ăto are, u rm ân d linia cercu lu i. în felu l a c esta , în g e ru l cen tral,
d eşi m ai în a lt d e cât ceilalţi, n u -i co p leşeşte, n ici n u-i d o m in ă . A u ­
reola ca p u lu i în clin at, în d e p ă rta t d e axa v e rtic a lă a c erc u lu i, şi p i­
cioarele aşez a te în cealaltă p arte, su b lin ia z ă în c ă şi m ai m u lt
această m işcare, în care in tră şi stejaru l, şi m u n te le . în acelaşi tim p ,
în clin area au reolei şi a picioarelor, în d irecţii o p u se, re sta b ileşte
ech ilib ru l co m p o ziţiei, iar m işcarea se o p re şte în im o b ilitatea m o ­
n u m en tală a în g e ru lu i din stân ga şi a casei lui A vraam d e d easu p ra
Lui. Şi totu şi, „oriu n d e ne-am uita, ved em eco u ri a le arm o n iei c ir ­
cu lare p rin cip ale, co resp on d en ţe de contur, fo rm e n ă scâ n d u -se din
a lte fo rm e sau reflectate ca în tr-o o g lin d ă, linii d u cân d d in co lo de
con tu ru l cercu lu i sau în treţesu te în cen tru l lu i - o sim fo n ie b og ată
d e form e, d im en siu n i, linii şi cu lo ri, d e n eex p rim a t în cu v in te , d ar
care în cân tă p riv irea . " 1
Icoan a Sfân tu lu i A ndrei are acţiu n e, exp rim ată în gestu ri, c o m u ­
n iu n e, exp rim ată în în clin area cap etelo r şi a p oziţiei figu rilor, şi
tăcere, p ace neclintită. A ceastă v iaţă in terioară, u n in d cele trei figuri
în ch ise în cerc şi com u n icân d u -se în afară, descop eră toată ad â n ­
cim ea inep u izab ilă a icoan ei. Este parcă u n eco u al cu v in telor Sfân ­
tului D ion isie A reopagitu l, du pă a cărui tâlcu ire „m işcarea circulară
sem n ifică fap tu l că D u m n ezeu , răm ân ând id entic cu Sin e în suşi,
îm b racă în tr-o sin teză p ărţile in term ed iare şi extrem ităţile, care
su n t, în acelaşi tim p , şi con ţin u te, şi cele ce con ţin , şi că E l cheam ă
la Sin e toate cele ce s-au în d e p ărtat d e E l" 12. D acă un gh iu l cap etelo r
şi tru p u rilor celo r d oi în g e ri ap lecaţi sp re cel d in m ijloc îi leagă unul
d e altu l, gestu rile m âin ilor lo r se în d reap tă sp re p otiru l eu haristie,
con ţin ân d cap u l un u i an im al d e jertfă, care stă p e m asa albă ca pe
un altar. Sim b olizân d jertfa d e b u n ă v oie a Fiu lu i lu i D u m n ezeu , el
atrage către sin e gestu rile îngerilor, ind icân d u n itatea de v oin ţă şi
de lu crare a Sfin tei Treim i, C are a făcu t legăm ân t cu A vraam .
C h ip u rile şi silu etele ap roap e id e n tice a le în g e rilo r su b lin iază
n atu ra u n ică a celor trei P ersoan e d u m n ezeieşti şi m ai arată că
1M. Alpatov, Andrei Rubliov, Moscova-Leningrad, 1943, p. 19 (în 1b. rusă).
2 Numele divine, P.G. 3, col. 916 D.
219
această icoan ă n u vrea n icid ecu m să in d iv id u a liz e z e fiec a re P er­
soan ă a Sfin tei Treim i. C a şi a lte icoan e m a i v ech i, a c e a sta n u este
o rep rezentare „ad in tra " a Sfin te i T reim i, a d ică a c e lo r trei P e rso a ­
n e ale D u m n ezeirii, pentru că D u m n ez eirea , în esen ţa ei, n u p o a te
fi reprezentată. Ea răm ân e a ceeaşi scen ă isto rică (d eşi a sp e ctu l is­
toric este redus la m in im u m ), ca re revelează sim b o lic u n ita tea şi
trinitatea D u m nezeirii, d esco p erin d îm p reu n ă -lu cra rea L o r în lu ­
m e, Iconom ia divină. D e aceea, în ciu d a asem ă n ă rii în g erilo r, Ei nu
sunt lipsiţi de ind ivid u alitate, caracteru l fiecăru ia fiind red a t d e lu­
crarea Sa în lum e.
în gerii sun t grupaţi în icoan ă în o rd in ea în şiru irii P erso an elo r
treim ice în Sim bolul d e cred inţă, d e la stân g a la d reap ta: C red în
D um nezeu-Tatăl, Fiul şi Sfân tu l D u h '. In d escrip tib ili taţii prim ei
Persoane, la C are ch ia r şi Sim b o lu l d e cred in ţă se referă in tr-u n fel
reţinut, îi co resp u n d e n uan ţa sobră şi n ed efin ită a v e şm â n tu lu i
îngerului din stânga (o m antie roz-pal, cu n u a n ţe d e sch ise d e m a-
1Gruparea îngerilor a dus uneori la o definire nepotrivită, la o totală dis-
torsionare. Astfel, înainte de Rubliov şi după el, îngerul din mijloc, care se
pare că a fost întotdeauna înţeles de pictorii de icoane ca fiind a doua Per­
soană, a fost adesea singularizat, cu un nimb cruciger, cu înscrisul „Iisus Hris-
tos" şi cu un sul în mână, în loc de toiag. Poate ca reacţie la aceste distorsio-
nări, iar în Rusia, mai ales ca reacţie împotriva ereziei iudaizanţîlor, care au
negat învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime, au apărut, deşi mai rar, de­
naturări de alt tip: nu unul, ci toţi cei trei îngeri erau reprezentaţi cu nimb cru­
ciger. Deşi singularizarea îngerului central are un anumit temei în tâlcuirile
Sfinţilor Părinţi pomeniţi mai sus, nu este corect să fie introdusă în reprezen­
tare, pentru că aceasta înseamnă că se dă numele Dumnezeului-Om unui chip
care nu este reprezentarea Lui directă şi concretă. „Când Cuvântul S-a întru­
pat, [...] a primit numele de Iisus Hristos", spune Sfântul Ioan Damaschin
(Credinţa ortodoxă, IV, c. 6, P.G. 94, col. 1112 BC). în privinţa nimbului cruciger,
în acest caz se acordă celorlalte Persoane ale Sfintei Treimi însuşirea pătimi-
toare a Domnului, atnbuindu-le astfel o participare virtuală la iconomia pro­
prie celei de-a doua Persoane. Problema înscrisului şi a nimbului cruciger a
fost preluată de Ţarul Ivan cel Groaznic şi discutată la Sinodul din 1551 de la
Moscova, numit Sinodul Celor o Sută de Capete. Ca răspuns. Sinodul a hotă­
rât ca această imagine să fie pictată după tradiţia vechilor pictori de icoane şi
în felul lui Andrei Rubliov, adică fără nimb cruciger, şi să se „numească «Sfân­
ta Treime» şi nimic să nu se facă din imaginaţia cuiva" (N.V. Pokrovsky, Re­
licve ole iconografiei creştine, St. Petersburg, 1910, p. 289, în lb. rusă).
220
ron şi b leu -v ert). în p riv inţa C elei de-a d ou a P erso an e, av em m ă r­
tu rii m ai b o g a te în co m p araţie cu c elela lte şi care m erg p ân ă la in ­
d icaţia istorică exactă (d in vrem ea lui I’o n ţiu l ’ilat); a c este ia îi co­
respund precizia şi claritatea cu lo rilo r în g e ru lu i cen tral, al cărui
v eşm ân t are cu lo rile o b işn u ite a le Fiu lu i lui D u m n e zeu în tru p a t
(un chiton staco jiu şi o m an tie alb astră). în sfârşit, cu lo area p rin c i­
pală a celui de-al treilea în g e r este v erd e - cu lo are a m antiei - care,
du pă tâlcuirea Sfân tu lu i D ion isie A reo p ag itu l, sem n ifică „tin ere­
ţea, d ep lin ătatea p u te r ilo r "11.Ea indică în m od sp e cific p ro p rietă ţile
C elei de-a treia P ersoan e a Sfin tei Treim i, C are în n o ie şte şi dă viaţă
tuturor. A rm on ia subtil con cep u tă şi rap ortu l cro m atic în tâ ln ite în
icoana lui Rubliov' co n stitu ie una d in tre p rin c ip a le le ei atracţii. A l­
b astru l d e floare d e to p oraş al m an tiei în g e ru lu i d in m ijlo c are o in ­
tensitate şi o pu ritate extrao rd in ară, în c o m b in a ţie cu a rip ile d e c u ­
loarea p o ru m b u lu i cop t, şi este d e o seb it d e p u tern ic. C u lo rile clare
ale în g e ru lu i d in m ijloc con trastează cu n u a n ţele b lâ n d e a le c e lo r­
lalţi doi; d ar ch iar şi la ei, zo n e d e alb a stru -a p rin s lu m in e ază ici şi
colo, ca n işte p ietre preţioase. Prin u n itatea cro m a tică c elo r trei fi­
gu ri, R ubliov pare să in d ice n atu ra u n ică a C e lo r trei P erso an e ale
S fin tei Treim i şi totod ată co n feră în tregii icoan e o v o io şie lin iştită şi
lucidă. A stfel, arm o n ia sa cro m atică d e v in e ecou l aceleiaşi vieţi
care îi u m p le ch ip u rile, fo rm e le şi liniile. „A ici se reg ăseşte, in ace­
laşi tim p, a ccen tu l pe cen tru , co n trastele d e cu lo ri, un ech ilib ru al
părţilor, com p letarea lui în n u an ţe şi tran ziţii trep tate care în torc
p riv irea de la co lo ritu l b o g at la lu m ina au rie (fon d u l). Ş i, p este toa­
te, strălu cirea d e alb astru -p u r, sen in ca ceru l fără n o ri . " 2 P rin co n ţi­
n u tu l ei in ep u izab il, p rin ech ilib ru l a rm o n io s al co m p o ziţiei, prin
fig u rile m aiestu o ase, c a lm e ale în gerilor, p re cu m şi p rin cu lo rile ei
d esch ise, v e sele, d e v ară, icoan a aceasta n u pu tea fi d e cât creaţia
u n u i om care a stin s în su fletu l său toată tu lb u rarea şi în d o ia la şi a
fo st ilu m in a t cu lu m in a cu n o ştin ţei lu i D u m n ezeu .
Icoan a Sfân tu lu i A ndrei răm ân e p ân ă astăzi u n ex e m p lu clasic
a l icon o g rafiei S fin tei Treim i. Tradiţia îi p ăstrează c u lo rile d e bază
şi d e taliile in d iv id u ale d e d esen şi co m p o ziţie.
1 Ierarhia cerească, c. 15, par. 7.
2 M. Alpatov, op. cit.
2 21
 O a ltă ico a n ă rem arcab ilă a S fin te i T reim i re p ro d u să a ic i (PI. 22)
e ste , ev id en t, replica icoan ei lu i R ubliov. Ea se a flă în M u z e u l R u ­
sesc d in L en in grad şi se p re su p u n e că a fo st p icta tă n u m a i târziu
d e sfârşitu l seco lu lu i al X V -lea 1. R eg ă sim a ic i a celea şi lin ii şi p o z i­
ţii ale în gerilo r, d e şi n u su n t gru p aţi în cerc, c i în lin ie ap ro ap e
d reaptă, cu figura centrală d o ar u şo r ev id en ţiată. F ig u rile, p ractic
fără um eri, su n t în că şi m ai e fem in a te d e câ t în o rig in a l. C o m p o z iţia
este m ai statică, iar fig u rile în g e rilo r su n t u n ite m a i d e g ra b ă prin
ton d ecât prin m işcare. S e păstrează c u lo rile fu n d a m e n ta le a le v e ş­
m intelor, d a r su n t m ai a te n u a te şi m ai un ifo rm e. T onu l g e n e ra l al
icoanei nu este lu m in o s şi c la r ca la R ubliov, ci reţin u t şi ca ld . D ato ­
rită tratării p u ternice a fon d u lu i, în trea g a scen ă e ste a d u să p arcă
m ai aproap e d e p ăm ân t, iar ico a n a , rev elată Sfâ n tu lu i A n d rei în
m ăreţia ei inefab ilă, este aici m ai aprop iată şi m ai in tim ă.
P o g o râ rea S fâ n tu lu i D uh
0 dată cu în ălţarea „ia sfârşit lucrarea lui H risto s în trup sau , m ai
degrabă, m isiunea legată de petrecerea Sa trupească pe p ă m ân t; iar
lucrarea D uhului în cep e", sp u ne Sfân tu l G rig o rie T eo lo gu l12. A ceas­
tă lucrare a D uhului începe cu îm plin irea „făg ăd u in ţei T atălu i"
(Fapte 1 ,4 ), o dată cu Pogorârea D uhului Sfân t asu p ra A postolilor,
din ziua C incizecim ii. D upă sărbătorirea Sfin tei Treim i din p rim a zi
(dum inică), urm ătoarea zi Biserica o consacră D u h u lu i S fâ n t, C are
S-a pogorât în chip văzut asupra u cen icilo r lui H ristos.
Deşi Faptele A postolilor (Fapte 2 ,1 -1 3 ) sp u n că p o g o râ rea D u h u ­
lui Sfânt a fost însoţită de v u iet şi de tu lb u rare m are, ico a n a (vezi
PI. 71) ne în făţişează, dim potrivă, o ord ine arm o n io asă şi o c o m p o ­
ziţie strictă. Spre deosebire de în ălţare, un de A p o sto lii g e stic u le a ­
ză, aici atitudinile lor exprim ă un calm hieratic, m işcă rile lo r su n t
pline de solem nitate. Stau aşezaţi. U n ii se în to rc p u ţin sp re a lţii, de
parcă ar vorbi.
1 N.P. Kondakov, Icoana rusă, voi. 4, partea a 2-a, Praga, 1933.
2Sf. Grigorie Teologul, Cuvântul 41, P.C. 36, col. 436.
222
C a să în ţe le g em d e o seb irea d in tre textu l F a p telo r şi co m p o ziţia
icoan ei, treb u ie să n e ad u cem a m in te c ă icoan a se ad resea z ă c re ­
d in cio şilo r şi d e aceea ea n u în făţişează ceea c e o am en ii d in afară,
n eim ţiaţi, au văzu t la acest e v e n im e n t şi i-a făcut să a firm e că
A p ostolii e ra u „plini d e m u st", ci ceea c e s e d e sco p eră c e lo r c a re au
p articip at la ev en im e n t, m em b rilo r B isericii, ad ică sen su l lui lă u n ­
tric. C in cizecim ea e ste b otezu l B isericii cu foc. Fiin d îm p lin irea re ­
velaţiei Sfin tei Treim i, ea rep rezin tă m o m e n tu l c u lm in a n t al în te ­
m eierii B isericii, care îşi d esfăşo ară v iaţa în p lin ă ta te a d a ru rilo r şi
a tain elor d e sco p erite d e har. D acă icoan a Sfin te i Treim i su g ere ază
taina vieţii d u m n ezeieşti, icoan a P og o rârii Sfân tu lu i D uh d e sco ­
peră lucrarea p ron iatoare a S fin tei Treim i în B iserică şi în lu m e. „La
C in cizecim e, D uh ul S fâ n t nu este p rezen t, ca m ai în a in te, p rin lu­
crarea Sa (în profeţii şi la u cen icii lui H risto s), ci El în su ş i e ste su b ­
stan ţial prezen t, locu in d şi vieţuin d îm p re u n ă . " 1
Slu jb a zilei în făţişează, p rin o p o ziţie, a m e ste c a re a lim b ilo r la Ba-
bilon şi unirea lor arm o n io asă în ziu a P og o râ rii D u h u lu i Sfânt.
„C ând C el P reaîn alt co b o rân d u -Se a tu lb u rat lim b ile, a tu n ci a d e s­
p ărţit n eam u rile, ia r când a îm p ărţit lim b ile cele d e foc, atu n ci a
ch em at p re toţi la o un ire; şi cu toţii, ca în tr-u n g las, slăv im pre D u ­
h ul cel P rea S fâ n t" (C on d ac, g la s 8 , P og orârea D u h u lu i Sfân t). P en ­
tru că P ărinţii Bisericii 2 spu n că trebuia ca p o p o arele care şi-au p ier­
d u t u n itatea lim b ii şi s-au îm p răştiat în tim p u l zid irii tu rn u lu i să-şi
recap ete această u n itate şi să se ad u n e în zid ire a d u h o v n icească a
Bisericii, u n ite în tr-u n sin g u r tru p sfân t p rin fo cu l d ragostei. „A st­
fel, du pă asem ăn area S fin tei Treim i, n eîm p ărţite şi d istin cte, se fo r­
m ează o n ouă fiin ţă, sfân ta B iserică, u n a în fiin ţa sa, d a r m u ltip lă
în p ersoan e, al cărei C ap este H ristos şi ale cărei m ăd u lare su n t în ­
gerii, p rofeţii, a p o sto lii, m artirii şi toţi cei care s-au p o căit p rin cre­
d in ţă . " 3 A ceastă u n itate d u p ă asem ăn area S fin tei Treim i, această
stru ctu ră in terioară clară şi precisă a B isericii - trupu l ei u n ic, plin
de h aru l D u h u lu i S fân t - ni se d esco p eră, în tr-ad evăr, în icoan a
C in cizecim ii. C ei d oisp rezece A p ostoli, alcătu in d îm p reu n ă o fig u ­
1Sf. Grigorie Teologul, Cuvântul 41, P.G. 36.
2 Sf. Grigorie Teologul, Cuvânlttl 41, P.G. 36 şi Sf. Grigorie de Nyssa, Cu­
vânt la Sfântul Mucenic Ştefan.
3 Arhiepiscopul Antonie, Opere complete, voi. 11, pp. 75-76.
223
ră d e fin ită - u n sem icerc - , su n t o fru m o asă ex p resie a u n ită ţii tru ­
p u lu i B isericii, cu în treag a m u ltitu d in e a m em b rilo r ei. T o tu l aici se
su b ord o n ează un u i ritm strict şi m a iestu o s, cu atât m ai pu tern ic
ev id en ţiat prin fap tu l că A postolii su n t rep rez en ta ţi în p ersp ectiv ă
inv ersă - figu rile lo r se m ăresc p e m ă su ră ce se în d e p ă rtea z ă de
planul apropiat. La adu narea lor se ad au gă un lo c gol, n e o c u p a t -
locul C ap u lu i nevăzu t al Bisericii, ad ică al lu i H risto s. D e a ceea u n e­
le icoane vech i ale C incizecim ii se în ch e ie cu u n h o i p a o l a - un altar
pregătit, sim bol al prezen ţei n ev ăzu te a lu i D u m n e z eu . U n ii (E van -
gheliştii) ţin cărţi în m âini, alţii su lu ri, ca sem n al p rim irii daru lu i
propovăduirii. D in segm entul de cerc, care d e p ă şeşte ch en aru l
icoanei şi sim bolizează ceru l, coboară a su p ra lo r d o u ă sp re z ece ra­
ze sau lim bi de foc, ca sem n al b o tez u lu i cu D u h S fâ n t şi cu foc,
după profeţia Sfântului Ioan B o tezăto ru l (M t. 3, 11) şi to to d ată ca
sem n al sfinţirii lor. U n eori sun t a şezate p e n im b u rile lor lim b i m ici
de foc, im ediat d easupra cap etelo r A postolilor. A cea sta arată că
D uhul Sfânt se pogoară sub form ă d e lim bi d e foc, ca re s-a u o p rit
„pe capetele A postolilor, atât ca sem n al părţii p rin cip a le ca re co o r­
donează trupul, cât şi al m inţii în se şi", şi „arătân d că D u h u l S fân t
se odihneşte întru s fin ţi"1.
U nitatea interioară, ce se exp rim ă p rin aşezarea A p o sto lilo r în tr-o
form ă unică şi în tr-u n ritm com u n, n u creează u n ifo rm itate. N ici o
m işcare a unei figuri n u se repetă la alta. A ceastă ab sen ţă a u n ifor­
m ităţii coresp unde totodată sen su lu i a d â n c al ev en im e n tu lu i.
„D uhul Sfânt vine sub form ă de lim bi d e fo c felu rite, d a tă fiin d d i­
versitatea d arurilor", spu ne Sfântul G rig o rie T eologul12. P rin u rm a ­
re, El a coborât asupra fiecărui m em bru al B isericii în p a rte şi, cu
toate că este „unul şi acelaşi D u h ", „darurile su n t fe lu rite .. . " şi „lu ­
crările sunt fe lu rite ...". „U nuia i se dă prin D u h u l S fân t cu v â n t de
înţelepciune, iar altuia, după acelaşi D uh, cu v ân tu l cu n o ştin ţei [ ...],
altuia darurile v in d e că rilo r..." şi aşa m ai d ep arte (I Cor. 12, 4-31).
Tradiţia spu ne că, pentru a îm plini pro feţia lu i lo il (Io il 2 ,2 8 -2 9 ),
D uhul Sfânt S-a pogorât n u num ai a su p ra celo r d o isp rez ece A p o s­
toli aleşi, ci şi asupra tuturor celor care erau cu ei „îm p reu n ă a d u ­
naţi la un lo c" (Fapte 2, 1), adică asup ra în tregii B iserici. D e aceea
1Sf. Grigorie Teologul, op. cil.
2 Idem, ìbidem.
224
în icoan a n o astră nu su n t rep rezen taţi n u m a i A p ostolii d in rân d u l
celo r d oisp rezece - A p ostolu l P av el (stă cu A p o sto lu l P etru în c a ­
pul cercu lu i A p o sto lilo r), iar d in tre cei şa p te z e c i, E v a n g h e listu l
Lu ca (al treilea din p artea d e su s, d in s tâ n g a ) şi E v a n g h e listu l M ar-
cu (al treilea d in partea d e su s, d in d rea p ta ).
în v e ch ile m an u scrise, m u lţim ea d e sp re c a re se v o rb e şte în F a p ­
tele A p o sto lilor este rep rezentată în p artea d e jo s a c o m p o z iţie i. D ar
a fost fo arte cu rân d în locu ită d e o fig u ră sim b o lic ă a u n u i îm p ă r a t
p erso n ificân d p o p o ru l sau p o p o arele, cu in s crip ţia „ C o s m o s ". S e
p oate g ă si o exp licaţie a acestei figu ri în re p re z e n tă rile d e seco l
X V II - „D e c e este în făţişat la P og orârea D u h u lu i S fâ n t un om
stând în loc în tu n ecat, g ârb o v it d e a n i, îm b ră c a t în v e şm â n t roşu ,
cu coroan ă îm p ărătească pe cap şi cu o p ân ză alb ă în m â in i, p e c a re
su n t a şezate d ou ăsp rezece su lu ri ? O m u l stă în lo c în tu n e c a t p e n ­
tru că toată lu m ea a fost pân ă atu n ci fără cre d in ţă ; e g â r b o v it d e an i
p en tru că a îm b ă trâ n it su b p ăcatu l lui A d a m ; v e şm â n tu l ro şu s e m ­
n ifică je rtfe le d e sân g e ale d iav o lu lu i; c o ro a n a îm p ă ră te a sc ă s e m ­
n ifică p ăcatu l care stăp ân ea în lu m e; p â n z a alb ă d in m â in ile lu i, cu
cele d o u ăsp re zece su lu ri, în sea m n ă cei d o isp re z e c e A p o sto li c a re
au lu m in at lu m ea în treag ă cu în v ăţătu ra lo r . " 1
Ico an a rep rod u să aici ap arţin e celei m a i b o g a te p e rio a d e a ico ­
n og rafiei ru seşti şi reprezin tă u n u l d in c e le m a i b u n e e x e m p le d e
icoan ă a C in cizecim ii2, exp rim ân d p e d e p lin se n su l e c le z io lo g ic al
sărb ăto rii leg ate de d ogm a cen trală a c re ştin ism u lu i - D u m n e zeu l
Treim ic. V iaţa B isericii se leagă fu n d a m en ta l de acea stă d o g m ă ;
p en tru c ă T reim ea D u m nezeiască, ad ică u n icita tea n a tu rii şi d e o se ­
birea P ersoan elor, este prin cip iu l d u p ă care B ise rica trăieşte şi z i­
d eşte îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu pe p ă m â n t. A tât a lc ă tu irea ei c a n o ­
n ică, cât ş i p rin cip iu l în treg ii lum i creştin e (co m u n itate a b ise ric e a s­
că, m ăn ăstirea etc.) su n t o reflectare în p la n p ă m â n tesc a v ie ţii
treim ice a u n icu lu i D u m n ezeu . A şa se face că a m b ele ico a n e sco ase
la în ch in are în ziua sărb ătorii C in ciz e c im ii su n t, în e se n ţa lor, o
im agin e a vieţii lău n trice a B isericii.
1 N. Pokrovsky, Evangheliile în descrierile iconografice, St. Petersburg, 1892,
p. 463.
2 O descriere detaliată a acestei icoane se află în cartea lui P. P. Muratov,
Trente-cinq Primitifs Russes, Paris, 193!.
225
 S c h im b a r e a la Faţă
„A m in g ră iesc vou ă, că su n t un ii d in cei c e stau aici c a re n u v or
gu sta m o arte p ân ă când v o r v ed ea îm p ă ră ţia lui D u m n e z eu v e ­
nind în tru p u te re " (M c. 9, 1; la fel, M t. 16, 28: ,.p r e Fiu l O m u lu i
venin d în tru îm p ărăţia S a ").
C ele ce urm ează în te x tele E v a n g h e liilo r sin o p tic e (M c. 9, 2-9;
Mt. 1 7 ,1 -9 ; Lc. 9, 27-36) ni-i în fă ţişea z ă p e A p o sto lii P etru , Iaco b şi
Ioan d evenind m artori, în tim pu l vieţii lor, ai a cestei „p u teri şi v e ­
niri a D o m n ulu i n o stru Iisu s H risto s", „m artori (é n & r ra i) ai Slav ei
S a le " (II Pt. 1 ,1 6 -1 8 ).
C e au p u tu t co n tem p la cei trei u cen ici cân d au v ă z u t faţa lui
H ristos „strălucind ca so a re le ", iar îm b ră că m in tea Sa „albă ca lu ­
m in a ", atu nci când „un n o r lu m in o s i-a u m b rit" (M t. 17, 2, 5 ) ?
După Sfântul G rig o rie de N a zian z, această lu m in ă era D u m n e zei­
rea (O eânţg) C are S-a ară ta t u cen icilo r p e m u n te 1. S fân tu l Io a n D a-
m aschin, vorbind d esp re „strălu cirea n atu rii d iv in e "12, a cea stă „sla­
vă atem p orală (efy p o v og ó ó g a ) a Fiului lui D u m n e z e u "3, o b serv ă că
asem ănarea făcută de Sfin ţii E v an gh elişti cu lu m in a so arelu i ră m â ­
ne im proprie, p en tru că realitatea n ecrea tă n u p o a te fi exp rim a tă
printr-o im a g in e creată4. R ealitatea era , a tu n ci, ved erea lui D u m ­
n ezeu şi este c la r d e ce, d e la S fân tu l Irin eu al L io n u lu i 5 p â n ă la Fi-
laret al M o sco v ei6, tem a Sch im b ării la F aţă a lui H risto s a h ră n it
n eîn ceta t gân d irea P ă rin ţilo r şi te o lo g ilo r Bisericii. S in o a d e le se c o ­
lului al X IV -lea (1 3 4 1 ,1 3 4 7 şi 1351-52) au tra n sfo rm a t-o în tr-o p re­
ocu p are a lor sp ecială, fo rm u lând d e fin iţia o rto d o x ă a h a ru lu i, fu n ­
d am en tată p e deosebirea d o g m atică d in tre ese n ţa in a c c esib ilă şi
energia co m u nicab ilă a lui D u m nezeu . Sfâ n tu l G rig o rie P a lam a
(+1359), apărând învăţătura tradiţională a Sch im b ării la Faţă a D o m ­
nului îm p o triva a ta cu rilo r a n u m ito r teo lo g i ra ţio n a lişti, a ştiu t b in e
1Predică (40) despre Botez, P.G., c o l . 3 6 5 A .
2 Omilie la Schimbarea la Fală, P.G. 9 6 , c o l . 5 5 2 B .
3 Ibidem, c o l . 5 6 0 D .
4 Ibidem, c o l . 5 6 5 A .
3 Adv. Haer, IV , 2 0 , 2 ş i 9 , P.G. 7 , c o l . 1 0 3 3 ş i 1 0 3 9 .
<•Predica a 12-a ( a . 1 8 2 0 ), în „ O p e r e " I (e d . 1 8 7 3 ), 9 7 e t s e q .
226
cu m să v a lo rifice p e deplin im p o rtan ţa acestu i ev en im e n t e v a n ­
g h elic p en tru dog m a şi sp iritu alitatea creştin ă „D u m n e zeu s e n u ­
m eşte lu m in ă, sp u n e el, nu d u pă n atu ra Sa, ci d u p ă e n erg ia S a . " 1
Lum ina care i-a lu m in at p e A p ostoli nu era cev a se n sib il2, dar, p e
de altă parte, este la fel de g reşit să v e d em în ea o re alitate in te lig i­
bilă, care s-a r num i d oar m etaforic „ lu m in ă "3. L u m in a d u m n e z e ­
iască nu este nici m aterială, n ici sp iritu ală, p en tru că tra n s ce n d e
ord in ea creatu lu i, ea este „strălu cirea in e fab ilă a u n icei n a tu ri in
trei ip o sta s u ri"4. „Lum ina S ch im b ării la Faţă a D om n u lu i nu a a v u t
n ici în cep u t, nici sfârşit; a răm as n ecircu m scrisă (în tim p şi sp a ţiu )
şi inaccesib ilă sim ţurilor, cu toate că a fost c o n tem p la tă cu o ch i
trupeşti [...] , d ar p rin tr-o sch im b are a sim ţu rilo r lor u cen icii D o m ­
nu lu i au trecu t d e la trup la D u h . " 5
H risto s le-a ap ăru t u cen icilo r nu în ch ip c h e n o tic, ca „ r o b ", ci în
„chipul lui D u m n e z e u "6, ca Ip ostas al T reim ii, C a re , în în tru p a re a
Sa, răm ân e n ed esp ărţit d e n atura S a d iv in ă , a c e e a şi cu a T atălu i şi
cu a D u h u lu i Sfânt. P rin u rm are, ară ta rea D u m n e z e in i lui H risto s
este, în acelaşi tim p , o teofan ie a T reim ii: „Tatăl [ . . . ( c u g la su l Său
a d a t m ărtu rie d esp re Fiul Său iu b it; Sfân tu l D u h , stră lu c in d îm ­
preun ă cu El în n orul lu m inos, a a ră ta t că Fiu l are îm p re u n ă cu Ta­
tăl aceeaşi lu m in ă, care este u n a, ca to ate c e le c e su n t a le d e să v â r­
şirii Lor . " 78M ai în tâi, H ristos le-a d e sco p erit Slav a D u m n e z eirii Lui,
în m ăsu ra în ca re A p ostolii au p u tu t prim i h a ru l a ceste i v e d e ri, dar,
d u p ă aceea, strălu cirea „ n o ru lu i lu m in o s " le-a co p leşit p u terile
H risto s S-a făcu t n ev ăzu t, iar u cen icii au c ă z u t d e sp a im ă 6. C o n -
d a cu l sărb ă to rii (g las 7), rezu m ân d în v ă ţă tu ra P ărin ţilor, n e sp u n e
1 împotriva lui Achirtditi (tabla de materii publicată în Migne) VI, 9, în P.G
150, col. 823.
2 Ibidem, IV, 20, col. 818
3 Ibidem, VII, 8, col. 826.
4 Omilia 35. P.G. 151, col. 448 D
5 Omilia 34, Ibidem, col. 429 A. Despre teologia Schimbării la Faţă după
Sfântul Grigorie Palama, vezi Părintele Vasile Krivoşein, învăţătura ascetică şi
teologică a Sfântului Grigorie Palama, Eastem Churches Quaterly, voi. III, 1938
6 Fii. II, 6-7, cf. Sfântul Leon al Romei, Predica 51 ; P.1.54, col. 312.
7 Sfântul Grigorie Palama, Omilia 34, P.G. 151, col. 425 CD. V. Paralela din
tre teofania Sfintei Treimi la Botezul Domnului şi la Schimbarea la Faţă.
8 Sfântul Grigorie Palama, Omilia 35, Ibidem, col 444-445.
227
 că S la v a d u m n e z eia scă a lu i H risto s s-a a ră ta t u c e n ic ilo r „du pă
pu terea lo r " , a stfel în c â t m ai tâ rz iu , când îşi v o r v e d ea S tă p ân u l
răstig n it, să p o a tă să în ţe le a g ă că P atim a L u i, a C elu i C a re e ste „cu
ad e v ă ra t lu m in a T a tă lu i", nu p u tea fi d e câ t d e b u n ă vo ie.
Sărb ăto area Sch im b ă rii la Faţă (6 a u g u st) treb u ie să fie fo arte
vech e, deşi A eth eria n u o cu n o scu se în că la sfâ rşitu l se c o lu lu i al
IV -lea, T otuşi, N ich ifo r C a listo s 1 p retin d e că S fâ n ta E lena c o n stru ­
ise o b iserică pe M u n tele Tabor, în an ul 3 2 6 *2; se p are că să p ă tu rile
arh eologice 3* au c o n firm a t lucru l acesta. N u m ero a sele o m ilii în c h i­
n ate Sch im b ă rii la Faţă n e fac să cred em c ă în R ă să rit se să rb ăto rea
cu m u lt în a in te d e seco lu l al V lII-le a , câ n d slu jb a zilei ca p ătă o
m are solem n itate, fiind în zestrată cu can o n u l Sfâ n tu lu i lo a n D a­
m asch in e In A pu s, Sch im b area la Faţă se p ră z n u ia d e m u ltă v rem e
în a doua d u m in ică din P ostu l M are5. Sărb ăto area de la 6 a u g u st
apare în Span ia d e-abia la m ijlo cu l seco lu lu i al IX -lea şi m u lt tim p
a răm as n ecu n o scu tă, în ciu d a efo rtu rilo r cen tru lu i d e la C lu n y d e
a o prop aga în secolul al X II-lea6. U rm a să fie recu n o scu tă c a să r­
bătoare a Bisericii d e-ab ia în an ul 1475, d e c ă tre P apa C le m e n t a)
IU-lea. Sp re d eo seb ire d e R ăsăritul creştin, A p u su l co n sid eră S c h im ­
barea la Faţă o sărb ăto are secu n d ară (fără o cto stih ).
în iconografie, im aginile sim b o lice a le Sch im b ă rii la Faţă (St.
A pollinare in C lasse, R avenna, secolul al V I-lea) au fo st fo arte c u ­
rând în locu ite de reprezentări co n crete a le ev en im en tu lu i e v a n g h e­
lic. D ar E van ghelia oferă dou ă istorisiri a le S ch im b ării la Faţă. D upă
versiunea S fin ţilo r M arcu şi M atei, A postolii au c ă z u t cu faţa la
păm ân t după ce au a u z it g lasu l Tatălui şi au v ă z u t n o ru l lu m in os.
D upă Sfântul Lu ca, ei s-au trezit din so m n şi au v ă z u t slav a lui
H ristos. A ceastă u ltim ă versiun e se găseşte, de ex e m p lu , în fresca
‘ Hist. eccles., 1, VIII, c. 30, P.G. 146, col. 113 CD.
2 O veche opinie (Origen, Comentariu la Ps. 88, sec. 13, P.G. 12, col. 1548 D),
care s-a generalizat, identifică „muntele înalt" al Schimbării la Faţă cu
Muntele Tabor. însă datele Scripturii ne fac să ne gândim la Ermon.
3 Pére Bamabé d'Alsace, Le Mont Tabor (Paris, 1900), pp. 58-61, 133-154.
« P.G. 96, col. 848-852.
5 Printr-o curioasă coincidenţă, Biserica Ortodoxă a consacrat această zi
memoriei Sfântului Grigorie Palama.
6 Batiffol, Histoire du lìréviaire Romain, p. 163.
228
din T oqale, C ap ad ocia (secolele 1X-X), u n d e A postolii su n t rep re­
zentaţi şezând. A m b ele versiun i aveau să fu zion eze în tâlcuirea
Sfân tu lu i loan H risostom 1: unul ved ea în „ so m n " (Sfântu l L u ca) ui­
m irea prod u să d e viziu ne. A şa d escrie N ico lae M esarilis (seco lu l al
X II-lea) m ozaicu l Sch im bării la Faţă din Biserica S fin ţilo r A p ostoli
din C o n stan tin o p o l2. A titud in ile A p ostolilor variază. D ar, în cep ân d
cu secolu l al X l-lea, Sfântul Petru va fi în to td eau n a rep rezen tat c ă ­
zând în g en u n ch i, sp rijinin du -se în m âna stân g ă şi rid icân d u -şi
d reapta la ochi, ca să-şi ferească vederea d e lu m in ă (sau p o ate fi un
g est ce în so ţeşte cu v in tele pe care I le ad resează Iui H ristos) S fâ n ­
tul loan (totd eau n a în m ijloc) cade, în to rs cu sp a tele la lu m in ă. S fâ n ­
tul lacob fu g e din faţa lum inii sau se p ră v ă leşte p e spate. în seco lu l
al XH I-lea, se în tâln esc m ai des icoan ele ca re p u n a c ce n t pe a titu ­
din ile exp resiv e ale A postolilor: se ro sto g o lesc cu cap u l în jos pe
m u n tele colţuros, copleşiţi d e ceea ce văd . A cest tip ic o n o g ra fic s-a
gen eralizat în secolul al X IV -lea, în tim p u l co n tro v e rsei asu p ra Lu­
m inii T aborului: intenţia era d e a su b lin ia, în ico n o g ra fie, caracteru l
n ecreat al L u m in ii Sch im bării la Faţă. E ste ceea c e v ed em în icoan a
rep rod u să aici (rusească, secolul al X V -lea, PI. 72): S fân tu l Petru a
căzu t în g en u n ch i; la fel şi Sfântu l lo a n ; S fân tu l lacob s-a ro sto g o lit
pe spate, p riv in d u -L încă pe H ristos, d ar ferin d u -şi ochii cu m âna.
H risto s, tran sfig u rat, stă în p icioare p e v ârfu l m u n telu i, d e v o r­
bă cu M o ise şi cu Ilie. îm b răcăm in tea îi este a lb ă -stră lu c ito a re . F i­
gura ge o m e trică (în icoana n o astră, un h ex a g o n ) în sc risă în cercu l
m an d o rlei treb u ie să reprezin te „n oru l lu m in o s " care a re v ela t iz ­
v oru l tran scen d en tal al en erg iilo r d iv in e. C e le trei raze ca re se în ­
d reap tă sp re A p ostoli arată că lu crarea S ch im b ă rii la F aţă e ste trin i-
tară (în tâ ln im ad esea acest sim b ol şi în alte icoan e, cu m su n t Bu na
V estire, T eofan ia şi altele). M o ise (în d reap ta) ţin e o c a rte în m â n ă ,
în g e n e ral, T ablele Legii; Ilie (în stân g a), u n b ă trâ n cu p ăru l lun g.
Sfân tu l lo a n H riso sto m 3 ad u ce m ai m u lte arg u m en te p en tru a e x ­
p lica p re zen ţa lui M o ise şi a lui Ilie în m o m e n tu l S ch im b ă rii la Faţă:
1 ) ei rep rezin tă legea şi profeţii; 2 ) am ân d o i a v u sese ră c â te o v iziu -
1 Despre Matei, Omilia 56, P.G. 58, col. 552-553.
2 A. Heisenberg, Grabeskirclte unde Apostelkirche, Zwei Basitiken Konstantms
(Leipzig, 1908), Pt. 2, pp. 32-37.
3 Op. cit., P.G., 58, col. 550-551
229
n e ta in ică a lu i D u m n e z eu , un u l în M u n te le S in a i, ce lă la lt în M u n ­
tele C â rm e i; 3) M o ise îi rep rez in tă p e cei m o rţi, în tim p ce Ilie, rid i­
c a t la cer în tr-o căru ţă d e foc, p e cei vii. A cea stă ultim ă in terp retare
a fost cu d eo seb ire su b lin iată în textele litu rg ice şi şi-a g ă sit u n eo ri
exp resia şi în icon o grafie: astfel, la N ered iţa, în tr-o im a g in e d in se­
colu l al X V I-lea sau al X V II-le a , un în g e r îl sco a te p e M o ise din
m orm ân t, iar altu l îl aju tă p e Ilie să ia să d in tr-u n nor. E ste d e în ţe ­
les această in sisten ţă; ea su b lin ia z ă ca ra cteru l esh a to lo g ic a l S c h im ­
b ării la Faţă (vezi V ecernia, S tih iră , g la s 5; V ecern ia, S tih iră , g la s 4
şi glas 1: co m p araţia din Sin ai (ta in a n ev ă z u tă ) şi T abor (ta in a a ră ­
tată); V ecernia, S tih iră, g la s 4 şi g la s 2; U tren ia , Stih iră , g la s 4). H ris-
tos ap are ca D o m n al celo r v ii şi al celo r m o rţi, v en in d în sla v a v e a ­
cului viitor. Sch im b area la F a ţă a fo st „o a n ticip a re a celei d e-a a
doua Sa veniri în tru S la v ă ", sp u n e S fâ n tu l V asile cel M a re1: m o m e n ­
tul care a d esch is p ersp ectiv a v e şn iciei în tim p.
A d o r m ir e a M a i c ii D o m n ulu i
Sărbătoarea A d orm irii (K o lp p a ig ) M aicii D o m n u lu i, cu n o scu tă
în A pu s sub num ele de în ălţarea cu trupu l la cer a M a icii D o m n u ­
lui, cu p rin d e două m o m en te d istincte, d a r in sep a ra b ile p en tru
cred inţa Bisericii: în prim u l rân d , m o artea şi în g ro p a rea , iar în al
doilea rân d, în vierea şi în ălţarea la cer a M aicii D o m n u lu i. R ă să ri­
tul orto d o x a ştiu t să p ăstreze caracteru l ta in ic al acestu i ev en im e n t
care, spre d eo seb ire de în v ierea lui H risto s, nu a fo st su b ie ct de
prop ovăd u ire ap ostolică. De fap t, aici este o tain ă care n u e p en tru
urechile „celor care nu a u d ", ci revelată co n ştiin ţei lă u n trice a B ise ­
ricii. Pentru cei care cred în în v ierea şi în ă lţa rea D o m n u lu i, este
ev id en t faptul că, dacă Fiul lui D u m n ezeu a lu at fire o m en ea scă în
pân tecele Fecioarei, ea, care a slu jit în tru p ării, treb u ia, la râ n d u l ei,
să fie luată în slava Fiului ei în v iat şi în ălţat la cer: „Scoală-T e,
D oam n e, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfin ţirii T ale " 123 (C o n d ac,
1Omilie la Ps. 44, sec. 5, P.G. 29, col. 400 GD.
2 Ps. 131, 8, care se repetă de multe ori în slujba Adormirii.
230
glas 2). „M orm ân tu l şi m o artea" nu o p u teau ţin e p e „M aica V ie ţii"
(C on d acu l p razn icu lu i, glas 2), p en tru că Fiul ei a m u tat-o (/ ir-
T & ro jafv ) la viaţa veacului viitor.
Slăv irea M aicii este rezultatul firesc al p ogorârii de b u n ă v o ie a
Fiului: Fiul lui D um nezeu S-a în tru p at din Fecioara M aria şi S-a fă­
c u t „Fiul O m u lu i" şi a putut astfel să m oară, în tim p ce F e cio ara
M aria, deven in d M aica D om n ulu i, a p rim it „slava de la D u m n e ­
z e u " - f)ccmp£xi)g driŞa (Vecernie, Stih iră, glas 1) şi este p rim a d in ­
tre fiin ţele u m an e care s-a făcu t părtaşă în d u m n ezeirii fin ale a fă p ­
turii. „D u m n ezeu S-a făcu t om , ca om ul să se în d u m n e z e ia sc ă . " 1
Se m n ificaţia în tru p ării C u vân tu lu i ni se d e z v ă lu ie în felul acesta la
sfârşitu l vieţii p ăm ân teşti a Fecioarei M aria. „ în ţe le p ciu n e a şi-a în ­
d rep tat p ru n cii." Slava veacului ce va să vin ă, sfârşitu l o m u lu i, s-a
îm p lin it d eja, n u num ai în Ipostasul d ivin în tru p at, ci şi în p e r­
soan a u m an ă în d u m nezeită. A ceastă trecere d e la m o a rte la viaţă,
d e la tim p la etern itate, de la con d iţia terestră la fericirea cere a scă
o p ecetlu ieşte M aica D om nului în ain te d e în v ierea o b şte a scă şi d e
Ju d ecata d e A poi, în ainte de a D ou a V enire, care va în ch e ia isto ria
lum ii. S ărb ătoarea de la 15 a u g u st este un al d o ilea P aşte tain ic,
p en tru că atu nci Biserica sărb ătoreşte, m ai în ain te d e sfârşitu l v e a ­
curilor, prim u l rod tainic al îm p lin irii esh atolog ice. A cest lu cru e x ­
plică so b rietate a textului liturgic care, în slu jb a A d orm irii M aicii
D o m n u lu i, lasă să se în trezărească o licărire a slavei in e fa b ile a
A d orm irii M aicii D om n u lu i2.
Sărbătoarea A dorm irii îşi are originea, probabil, în Ieru salim ,
în să, la sfârşitul secolului al IV -lea, A etheria nu o cu n oscu se. Se
p oate p resu p u n e însă că praznicul A dorm irii nu a în târziat să apară,
pen tru că în secolul a VI-lea era deja larg răspândit; Sfântul G rig orie
din T ours este prim ul m artor din A pus al praznicului Adorm irii-1,
1 Sfântul Irineu, Sfântul Atanasie, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul
Grigorie de Nyssa (P.G, 7, col. 1120; 25, col. 192; 37, col. 465; 45, col. 65) şi alţi
Sfinţi Părinţi ai Bisericii.
2 Slujba „Prohodului Maicii Domnului" (17 august) este de origine foarte
târzie şi este, dimpotrivă, foarte explicită; ea este copiată din Utrenia Sâm­
betei Mari („Punerea în mormânt a Mântuitorului")
3 De gloria marli/rum, Miracula 1, 4 şi 9; P.L. 71, col. 708 şi 713.
231
c e le b ra t a co lo la în cep u t în ia n u a rie 1. în tim p u l îm p ăratu lu i M au-
riciu (5 8 2 -6 0 2 ), d a ta sărb ăto rii s-a fixat d efin itiv la 15 a u g u st12.
P rin tre p rim ele re p rez e n tă ri ic o n o g ra fice a le A d o rm irii treb u ie
m e n ţio n a te sa rco fa g u l S fin te i In g ra cia d e la S a ra g o ssa (în cep u tu l
seco lu lu i al lV -lea ), cu o sc e n ă care p ro b a b il că este A d orm irea
M aicii D o m n u lu i3, şi u n b a so re lie f d in seco lu l al lV -lea d in B asili­
c a B o ln issi-K a p a n a k ci, d in G eo rg ia , rep rez en tâ n d A d o rm irea M ai­
cii D o m n u lu i, la ca re s e a d a u g ă un b a so re lie f al în ă lţă rii lu i H ris-
tos4. R elatarea a p o crifă ca re a circu la t su b n u m ele Sfâ n tu l M eliton
(care a tră it în seco lu l al II-lea) nu era m ai v e ch e d e în cep u tu l se­
colu lu i al V -lea 5. E ste p lin ă d e d etalii leg en d are d esp re m o artea, în ­
vierea şi în ălţarea M aicii D o m n u lu i, in fo rm aţii în d o ieln ice , pe care
Biserica le va evita cu grijă. Sfân tu l M o d est al Ieru salim u lu i (634),
în scrierea sa „L au d a A d orm irii M aicii D o m n u lu i"6, este fo arte re­
ţin ut în d e ta liile p e care le dă: no tează p rezen ţa A p o sto lilo r „adu şi
de d ep arte p rin tr-o ch em are d e s u s ", „arătarea lui H risto s", C are a
v en it să rid ice su fletu l M aicii Sale, în sfârşit, în to arcerea la viaţă a
M aicii D o m n u lu i, „pen tru a se îm p ărtăşi cu trupul de v eşn ica Lui
n estricăciu n e, C are a sco s-o d in m o rm â n t şi a ch e m a t-o la Sin e
în tr-u n fel n um ai de El ştiu t". O m ilia Sfâ n tu lu i Ioan al T esalon icu -
lui (ad o rm it în jurul an ului 130), ca şi alte o m ilii m ai re ce n te - ale
Sfântu lu i A ndrei C ritean u l, a le S fân tu lu i G h erm a n al C o n sta n tin o -
p olu lu i, a le Sfân tu lu i Ioan D a m a sch in 7 - su n t m ai b o g a te în d etalii
care u rm au să in tre a tâ t în L itu rg h ia, câ t şi în ico n o g ra fia A d orm irii
M aicii D om n u lu i.
T ipul c la sic al A d orm irii din icon o g rafia o rto d o xă se lim itează
de ob icei la rep rezentarea M aicii D o m n u lu i stân d în tin să p e pat, în
m ijlocul A postolilor, ia r H risto s, în slavă, p rim eşte în m â in ile S a le
su fletu l M aicii. în să , u n eo ri, s-a sim ţit d o rin ţa d e a în fă ţişa şi m o ­
1 Liturghierul de la Bobbio şi Sacramentami galican indică data de 18 ianuarie.
2 Nichifor Calistos, Hist. eccles., XVII, c. 28, P.G. 147, col. 292.
3 Dom Cabrol, Dici d'archéoi. chrét., voi. 1, pp. 2990-2994.
4 S. Amiranaşvili, Istoria artei georgiene, p. 128, Moscova, 1950 (în lb. rusă).
3 P.G, 5, col. 1231-1240.
6 Encomium, PC. 86, col. 3277-3312.
7 Patrologia Oricntalis XIX, 375-438, P.G. 97, col. 1045-1109; 98, col. 340-372;
96, col. 700-761.
232
m en tu l în ălţării ei cu trupul: se poate atunci vedea, în p artea d e su s
a ic o a n ei, d e asu p ra scenei A dorm irii, M aica D om nulu i aşezată pe
tron în tr-o „ m an d o rlă" pe care îngerii o poartă spre ceru ri.
în icoan a n oastră (rusească, secolul al X V I-lea - PI. 73), I Irislos
în slav ă, în c o n ju ra t d e o „m and orlă", priv eşte trupul M aicii S a le în ­
tin s p e pat. în m âna stângă ţine o figură m ică de copil îm b ră c a t în
alb şi cu o au reolă în jurul capului; este „sufletul p re acu rat" (V ecer­
n ie, S tih iră , g las 5) pe care tocm ai l-a p rim it în b raţele sale. C ei d o i­
sp rezece A p o sto li, „stând în jurul patului, priv esc cu sp a im ă " (Ve­
cern ie, Stih iră , g las 6 ) adorm irea M aicii D om nulu i. S e re cu n o sc cu
u şu rin ţă: în p lan u l apropiat, Sfinţii Petru şi P avel, d e o p arte şi d e
alta a p atu lu i. în un ele icoane este înfăţişat, în partea d e su s, în cer,
m o m e n tu l sosirii m iraculoase a A postolilor, adu naţi „de la m a rg i­
n ile p ăm ân tu lu i, p e norii ceru lu i" (C ondac, glas 2). M u lţim ea de
în g eri p rezen ţi la A dorm irea M aicii D om nului form ează u n eo ri o
m argin e exterioară în jurul „m and orlei" lui H ristos. în icoana n o a s­
tră, p u terile cereşti care îl în soţesc pe H ristos su n t rep rezen tate
p rin tr-u n serafim cu şase aripi, doi heruvim i şi doi în geri in m a n ­
dorlă. Patru ep iscop i cu aureolă stau în spatele A postolilor: Sfântu l
Iaco b , „fratele D om n u lu i" (C ondac, glas 2) - prim ul ep isco p al Ie­
ru salim u lu i, şi trei ucenici ai A postolilor: Tim otei, lerotei şi D ioni-
sie A re o p ag itu l, care a venit cu Sfântul P avel1. U n eori, gru p u rile de
fem ei îi rep rezin tă pe credincioşii Ierusalim ului care, îm p reu n ă cu
ep isco p ii şi cu A p ostolii, form ează cercul interior al B isericii în care
s e p etrec e taina A d orm irii M aicii D om nului.
S cen a cu A ton ie, un evreu fanatic căruia un în ger i-a tăiat a m â n ­
d o u ă m â in ile cu sabia pentru că a îndrăznit să se atin gă de patul
fu n e rar al M aicii D om nului, apare în m ajoritatea icoan elor A d or­
m irii (v ezi T ropar, C ântarea a 3-a a C anonu lui). Prezenţa acestui
d e ta liu a p o c rif în Liturghia şi în iconografia sărbătorii am in teşte că
sfâ rşitu l v ie ţii M aicii D om nului pe păm ânt este o taină ascunsă a
B ise ricii, ca re nu trebuie expusă profanării: inaccesibilă vederii ce­
lo r d in afară, slav a A dorm irii M aicii D om nului poate fi co n tem p la­
tă n u m a i în lu m in a lăuntrică a Tradiţiei.
1 V e z i p a s a j u l d e s p r e A d o r m i r e a M a i c i i D o m n u l u i î n N o m e l e d iv in e , l u ­
c r a r e a S f â n t u l u i D i o n i s i o A r e o p a g i t u l . 111. s e c . 2 . P.G. 3 , c o l . 6 8 1 .
233
 Cuprins

T ra d iţie şi t r a d i ţ i i ............................................................................................... 5

S e m n ific a ţia şi lim b a ju l i c o a n e l o r ......................................................... 29

T eh n ica i c o a n e i ................................................................................................. 81

P rin c ip a le le tip u ri de ic o a n e ....................................................................... 89

I c o n o s t a s u l......................................................................................................89
U şile îm p ă r ă te ş ti.................................................................... 97
Icoan ele lui H r is to s ................................................................................... 100
M an d y lio n - icoana nefăcută de m â n ă ........................................... 101
Iisu s H ristos P a n to cra to r........................................................................103
Ico an ele M aicii D o m n u lu i.....................................................................106
M aica D om n u lu i a întrupării (a S e m n u lu i)................................. 107
M aica D om n ulu i H odighitria (în d ru m ă to a re a )...........................110
M aica D om nulu i din Sm olensk ......................................................... 111
M aica D om n u lu i din T ih v in ................................................................ 112
M aica D om n ulu i din Kazan ............................................., ...............113
M aica D om n ulu i pe t r o n ................... a................................................115
Ico a n ele M aicii D om nului E le ou sa(în d u răto area)..................... 117
M aica D om n ulu i din V la d im ir ........................................................... 119
M aica D om n u lu i de la T o lg a ................................................................121
M aica D om n ulu i din K orsun ................................................................122
M aica D om n u lu i din K orsun............................................................... 123
M aica D om n ulu i a Patim ilor ............................................................. 125
S fâ n tu l loan în ain tem erg ăto ru l...........................................................126
Sfân tu l loan în ain tem erg ăto ru l...........................................................1 - 8
A rh an g h elu l M ihail ........................................ ..................................
P o rtrete le Sfin ţilor Apostoli Petru şi Pavel
şi o icoan ă a Sfântului Apostol P a v e l ......................................
 S fâ n tu l E v a n g h e lis t L u ca .................................................... 133
S fâ n tu l E v a n g h e lis t I o a n ....................................................... 133
O ico a n ă a S fâ n tu lu i Ierarh A v raam .............................. 135
S fâ n tu l G rig o rie P a la m a ......................................................... 136
S fâ n tu l N ico la e , E p isco p u l M irelo r Lich iei,
fă că to ru l d e m i n u n i ........................................................... 137
Sfân tu l V asile cel M are şi S fâ n tu l M a re M u cen ic
G h e o r g h e .................................................................................. . . 140
C a p u l S fâ n tu lu i M u cen ic G h eo rg h e (d e ta liu )............ . . 143
Sfân tu l S e rg h ie din R a d o n e j............................................... . . 144
Sfân tu l S im eo n S t â lp n i c u l .................................................... . . 146
Sfân tu l M a ca rie d e la U n ja şi A p ele G a lb e n e ............ . . 147
Sfân tu l D im itrie d in T e sa lo n ic............................................ . . 149
Sfâ n ta M u cen iţă P a ra sch e v i (P ia tn iţa )........................... . . 150
Sfântu l M are M u cen ic G h eo rg h e o m o râ n d b alau ru l . . 152
Sfân tu l P ro ro c Ilie în p u s tie ................................................... . . 154
Ico an e c o le c t iv e ............................................................................ . 156
M a rile S ă r b ă to r i............................................................................ . 157
N aşterea M aicii D o m n u lu i .................................................... . 158
în ă lţa rea S fin tei C r u c i................................................................ . 160
A co p eră m â n tu l M aicii D o m n u lu i ( P o k r o v ) ................. . 163
In trarea M aicii D o m n u lu i în B iserică .............................. . 165
N aşterea lui H r i s t o s ................................................................... . 168
N aşterea lui H r i s t o s ................................................................... . 173
B otezu l D o m n u lu i sau E p if a n i a .......................................... . 177
în tâ m p in a rea D o m n u lu i........................................................... . 181
Bu na V e s tir e .................................................................................... . 183
în v ie rea lui L a z ă r ........................................................................ . 187
In tra rea în Ie r u s a lim ................................................................... . 190
C ru cea ................................................................................................ . 193
în v ie r e a .............................................................................................. . 199
P og o rârea Ia i a d ............................................................................... .201
M iro n o siţele la M o r m â n t........................................................... .2 0 3
în ju m ă tă ţirea P ra z n ic u lu i........................................................... 206
în ă lţa rea D o m n u lu i........................................................................ 208
P og o rârea Sfân tu lu i D u h ........................................................... 214
Sfân ta T r e im e .................................................................................... 215
P og o rârea S fâ n tu lu i D u h ........................................................... 222
S ch im b a re a la fa ţ ă ........................................................................ 226
A d orm irea M aicii D o m n u lu i.................................................... 230
B IS L IO T E C ,
236 phovcnii.;mja' T
 D IF U Z A R E :
S .C . S u p e rg ra p h S .R .L .
str. A fin elo r nr. 24, secto r 4,
7 5 1 3 6 , Bu cureşti
tel./ fax 0 2 1 -3 3 6 .7 9 .1 3
e-m ail: so p h ia@ fx.ro
w w w .so p h ia.ro

Societatea d e D ifu zare S U P E R G R A P H

vă oferă p o sib ilita tea de a p rim i p rin p oştă
cele m ai b u n e c ă rţi de sp iritu a lita te,
teologie, cu ltu ră relig io asă, filo so fie
ap ăru te la ed itu ri d e p restigiu .
Plata se face ram b u rs la p rim irea că rţilo r;
taxele p o ştale su n t su p o rtate d e Su p erg rap h

imprimeria
pSte. ARTA
X GRAFICA
I I'^ r - L IB R IS
UwfcrtMVriilSlMM WSlMlKUlRTi
M)U» II Fn !)) 0135
 JL

□ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □
J'

PI. 1. Aşezarea icoanelor pie iconostas

l. Uşile îmţiărăteşti; n şi a1: Buna Vestire; b, c, d, şi e: Cei piatru Evanghelişti:
2. Cina cea de Taină; 3. Stâlpâi Uşilor împărăteşti cu chipmrile
Sfinfilor Părinţi alcătuitori de Liturghii; 4. Icoana Mântuitorului sau icoana de hram;
5. Icoana Maicii Domnului; 6. şi 7.: Uşile de miazănoapte şi de miazăzi cu chipmrile
Arhanghelilor sau a Sfinţiţilor Diaconi; 8. şi 9.: alte icoane;
10. „Cinul" („ordinea"); 11. Icoane cu piraznicele împiărăteşti;
12. Registrul Prorocilor; 13. Registrul Patriarhilor
PI. 3. //sus Hristos Pantocrator, icoană rusească, sec. al XlX-lca
PI. 5. Izvorul tămăduirii, schifa,
sec. al XVII-len

PI. 6. Maica Domnului din

Vladimir, icoană rusească,
sec. al XV-lea
PI. 1. Maica Domnului a Patimilor, triptic rusesc, 1641
PI. 8. Sfântul loan înaintcmergătorul, icoană rusească, sec. al XVl-lea (detaliu din Deisi>)

inv.v ,n
 PI. 11. Capul Sfântului M ucenic Gluvr^hc, icoană (detaliu)
t>L 10. Sfântul Ierarh Avramii, icoană cojită, sec. al Vl-lca
 !i|»/.)s ‘.v.iqm.vjp q; ţi , , .„I ţjimiztwl iliiijg z l /f/
iVj-XX I1’ '•w ' i w w u Vitihvt /i.wjV T I Ui

I
PI. 16. Muntemi lui Uriflos. icoană. siv. al XVII-lca, atribuită Şcolii din Novgorod
 PI. 19. Mironosiţele ia Mormânt, schiţă

PI. 20. lisus în templu, la 12 ani,

manuscris grecesc, sec. al Xl-lea

PI. 21. Reprezentarea înălţării

pe o Ampulla din Monza,
sec. al Vl-lea

PI. 18. Intrarea în Ierusalim, schiţă

PI. 22. Sfânta Treime, icoană rusească, sfârşitul sec, al XV-lea

■>k

’/W ■-
r \\mwyi
/V. * & to ta w ^ al X N m PI. 24 a şi b . Împărtăşirea Apostolilor, icoam
i
r

I’ l. 2 7 . lista , H r is to s P a n to cr a to r,
P I. 2 8 . M a ic a D o m n u lu i a În tr u p ă r ii (a S e m n u lu i), ic o a n ă r u s e a s c ă , s fâ r ş itu l s ec . a l X V I-le a
ic o a n a r u s e a s c ă , s ec . a l X V t - le a
 al XVl-lm
PI. 30. M oia, Oom„„Ini din S m M '• * ** * - * C
 PI. 37. Maieu Domnului din K onun
icoana rusească, Şcoala de In » a PI- 38. Maica Domnului din Korsun, icoana ruseasca.
? oaia de la Moscova, sec. al XVI-len
PI. 39.
-/' / h an Inaintemcrgătorul, icoană grecească, cea. 1 6 0 0 PI. 40. Sfântul Arhanghel Mihail. icoană din Balcani, cca. 1600
\
PI. 44. S f a m i b a n Evanghelistul, icoana ruseasca, Şcoala de la M oscova, scc. al XVI-k» PI- 45. Sfanţul Grigorie Palami, icoană greceasca, sfârfitul sec. a
T'

PI. 46. Sfântul Nicaltw, l.piscopul Mirelor Lichid, Pacatom i de minuni,

icoană rusească, sec. al XVI-lea
PI. 47. Sfântul Votile cel Mure fi
icoane ruseşti. Şcoala de In Novgormi,
tJ 0
\
PI. 49. Sfântul Silurali Stàlpnicul, « i sec. «it XVU-iea
icoană rusească, sec. al XVI-Ica PI.■5,1■Sfântul Murarie de la Unja fi Aprir Gallviu, iuxn
 53. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe omorând balaurul,
icoană rusească, Şcoala de la Novgorod, sec. al XV-lea
r

/>/ 56. Acoperământul Maicii i\viniuiui (PokrocK

icoană rusească, Şcoala J c Ia N overo,!, sfârşitul scc. al XV-lca
 PI. 5S. Naşterea lui Hrislos,
icoană rusească, Şcoala de la Novgorod, pwbabil din see. al XV-lea
 Ş c o a la i le la M o ş e a m , c e a . Ì5IX )
I’l. M . Holczut Umilitului, icoană rusească, sec. al XVI-lcu PI. Ol), fuliìiii/uiuimi Demnului, icoana ruseasca
PI. 63. Intrarea Domnului in Ierusalim, ia r n ă rusească, sec. al XVI-lea PI. 64. Răstignirea, icoană rusească, sec. al XVl-Ica

J
 t

PI- 65. Cruce sculptata portabila,

ruseasca, prima jumătate a sec. al XVI-lea PI. 66. Pogorârea la iad, icoana ruseasca, sec. al XV-iea
 68. fnimnălătirca I o n i c a , ui. ia .n ă rusească. Şcoala ăe la N o v e r a i s a : a, XV-,ea
I’l. 67. Mironosiţele la Mormânt, icoană rusească, sec. al XVl-lca ( ?)
PI. 70. Sfânta Treime, icoană de Andrei Rubliov
PI. 72. Schimbarea la Faţă, lemmi rusească, Şcoala de la Norgorod, sec. al XV-lea
HqufJtul swfsounof •
/ t i i A Ò k: à l
. tò U c

U M Î ii

Sensul artei bisericeşti şi îndeosebi al icoanei

constă tocmai în ceea ce transmite sau, mai bine
zis, în faptul că dă o mărturie vizuală despre aces­
te două realităţi: realitatea lui Dumnezeu şi cea a
5* lumii, a harului şi a firii. Icoana este realistă în
r >
două sensuri. Ca şi Sfănta Scriptură, ea transmite
un fapt istoric, un eveniment din Istoria sfântă**
sau un personaj istoric înfăţişat în forma sa fizică
adevărată şi iarăşi, ca şi Sfânta Scriptură, desco­
peră revelaţia de dincolo de timp conţinută într-o
realitate istorică dată.
Astfel, prin icoană, ca şi prin Sfânta Scriptură,
nu doar aflăm ceva despre Dumnezeu, ci îl aflăm
pe Dumnezeu.

Leonid Uspensky

e d i t u r a

/ 0
 Sensul artei bisericeşti şi îndeosebi ai icoanei
constă tocmai în ceea ce transmite sau, mai bine
zis, în faptul că dă o mărturie vizuală despre aces­
te două realităţi: realitatea lui Dumnezeu şi cea a
lumii, a harului şi a firii. Icoana este realistă în
două sensuri. Ca şi Sfânta Scriptură, ea transmite
un fapt istoric, un eveniment din Istoria sfântă
sau un personaj istoric înfăţişat în forma sa fizică
adevărată şi iarăşi, ca şi Sfânta Scriptură, desco­
peră revelaţia de dincolo de timp conţinută într-o
realitate istorică dată.
Astfel, prin icoană, ca şi prin Sfânta Scriptură,
nu doar aflăm ceva despre Dumnezeu, ci îl aflăm
pe Dumnezeu.

Leonid Uspensky

/ă

e d i t u r a.

ac