Pr. Prof. Dr.

DUMITRU STANILOAE

STUD II
DE TEOLOGIE
DOGMATICA ORTODOXA
TIPARITA PRIN STARUINTA $I CU BINECUV!NTAREA
lNALT PREA SF'INTITULUI
Dr. NESTOR VORNICESCU
MITROPOLITUL OLTENIEI

EDITUFL\ MITROPOLIE:I OL TJ!:NIEI

CK\IOVA - 1990
 ·.·! •• ; · .

i1. HHISTOI.OGIA. ,SFlNTULUT '\IAXlM MAHT1..'1-l!SlTOH1JL

PartPa I : lnviitiitura sjzntului l'daxim Jcl?i.riurisilorui ciesprP Tisus Hd.<;los,
fnaintc cle polemica ciil·cctcl Cl.i mono[izitisniu l :;i m onc;t,.;litismul 1.3
t !nomeriirea Fii.iiui lui ·Di,imnezc·u 'ii ihdunmezejrea ·oamcnilor in
cad•;~:ui istr;riei, iri ;~t·neral 13
2. Lu.crarea lui Dumnezeu Cuvinltil in. istoric ·p"ntru pregiHirca
i'nonu~ni.rii Sale -;-;i luerarca Lui p~~1tru indu1nnczei~·ea u~n~nitii\ii
ln· jStai~ic ~i ~n· ve.~ni'Cie · 22"

3. Actcle prin care Fiul lui Dumnezeu s-a f:lcut um ;;i inclumne:cE;-
ic~te firca ciari1eCJilor, care \'Or n~ni Ia cxis\c·nvl b' cursul istoriei 34
Partea a U-a: Critica fiicutii nwno.i'izitisnwlvi c?e ·nitre Sfininl .Hn.rim .'\hir-
tw·isitoru! 50
Parte a a II f-a : Criiica .:-iicuta de s.fi1?tul · M a.J:Jnl. ·m 01.1'oi1>Iismultii . 75
l. !nvii.Ultura Sfbtulul :\Iaxim Miirturisttorul dcspre cdc douii
lucniri Linitc h1 li.s1is · Ilr!stos · · · 75
2. Lwtn:lcu1~a Sfintului '?l'la~im dcsj)rc ·cc·le dun;( ·;:u(n:e, unite
1!11 .Ifl'istos· 88.
Partea a IV-a :· Concluiii 153

I. Persoana Ulna:1-il·· in c-ornuniun0 c:u o·un1nezcu :::1" cu · sen1e~;ii, chi~p· -c:·eat

;;i nemuritur al Sfintei. Trei.mi. · 157
IL Insuf;)irile··contr-astante :)i posiiJillt~l\lle ·in·2i-nt~1-ri.i alter~1at:i~.~e spre~·ei..er­
nitate ale pcrsc;~ :1l'i urna:1c 173
!IL Persoande um<!nv, c• ....:'stcnte· clialogice .sau in comunimw, dup·a chi,pul
Sfintei Trclmi :202

IV. FHn"ta umana actualizatii in rclalia cLntre persoa-~ie 223

V. Dumnezeu in Tr<'i!11P, fundamentul .ultim si tinta ,~esnici'i a f'in;ei u:na:1e
ca-re exista ;;;i -se ac1ualizcaza in pe1·soane. pi·in co·:r;uniunc 232

VI. Fiinta on1eneascti ~i \'Oi~l1a Pi, legat8. de })Lnnnezeu ca o1·i;.:::::1e si Until a

eL adualizatii in pc•rsoane 248

VII. Alte rcHe"i'uni despre yointa generala a firii "i folosirea c'i va~·iatii de
c3tre· :per,o:.;nane ~i c1('S]1re ~~oin1a lui l)urnnczcu care a CT-P<1t ~i \~o1e~te st1
mintuiasdi pe om· 260

VIII. Binele ::;i riiul I'n raportul lor cu exhtenta. i\Ioartea acceptatii ca jcrtfii,
sau ca suprE'mul. act de clitruin· lui 6umnE'zeu ':'i scnwnilor ;;i prin
aceasta ca act de tTecere la Yiata dcsiivir')itil 278
IX. lisps 1-Iristo·s, pc~·stJH-na eternfi atotciJ:prinzc'itoare de la -Gun1nczcire ptna
Ia ·unit·atea legatii clc lumea matedali'i, sau Dumnl'zcu in comuniune cu
oamenii O?i Omul, unit cu oamenii, 'in comuniune cu Dumnezeu 286
X. Ingustarea ~i uscarea pc:rsoanci prirr1 patimile egoiste ~i iniil~area ~i liir-
girea ei in Hristos pr1n harul dunmezeiesc 302
 A. HRISTOLOGIA
SFINTULUI ~1AXIfvi MARTURISITORUL
 PA_RTEA I

. -'· INV ATATURA SF. MAXIl\1 lVIAETURISITORUL

D PRE IISUS HRISTOS, 1NAINTE DE POLEMICA DIRECTA
CU MONOFIZITISMUL SI MONOTELITISMUL

lnomenirea Fiului lui Dumnezeu ~i indumnezeirea oamenilor

in cadrul istoriei, in general

Primele scrieri, prin excclerit£'l hristologice, -ale SL l\:1axim · M.frrtu-

ric:it0rul : ,,Ambi:gua". partea mai vcchc (pus;) dupa partea mai noua),
,:C_'apita de Theologia et de Incarnatione Domini" ~i ,Quaesti01ies ad
Tlwlasium ". scrise de el dup<:'i a nul 626 $i inainte de anul 634, pe dnd
s:• afla in -Africa o;;i cunoscuse pe Sofronie, egumenul manastirii Eucra-
tes·,- din Alexandria, devenit lo. anul 634 Patriarh de Ierusalim, vizeaza,
;n: general, monofizitismul severhm '9i origenismul, care statea la baza
cKei,.lb, datorita :faptului .cii in Alexandria fii in Egipt -- Africa -- se
uflou. multi monofiziti, fie de acolo, fie rcfugiati din FU'isc1rit, din pricina
incursiunilor persitor:
In aceste scrieri, .care ·alternau cu altele, fn care Sf. Maxim -com-
'b~;tea direct nmnofizitismul, el expune ·in mod pozitiv o viziune ·despre
H~·ic;tos ;:i despre istoria, opust:'t origeni.smu1ui '?i monofizitismuluL Con-
tear monofizitismtilui, Tiul lui ·Dumnczeu ,c;e ,inomene~te" in mod real,
t:1 sa ,;indumnezeiasca.'" •pe om, fapt 'Cc se va desavir~i in vi::~ta viitoare,
d:c::- care e !pregatit in Tursul vietii istorice. Istoria are, contrar origenis-
r~-:'.llui, un rost .pozitiv. Omui cre:;;te in ea. spre indun1nezeire. Ea nu · e a
t<,<nmLta de ·care omul -se silel?te S.''i scape, :dupa ce a fost am<~git s{t vinil.
i;·: p:;, plictisit dt~ o cxistentft anterioara. Fiul lui Dumncozcu gindroo.:;;te pe
, din veci, il creeaza ilJ. timp, ·ca sa-l duca, ln cursu11ui, spre o ve'?-~
£?i fericitii udihna. in El. Dumnezcu hotari'i~te si'<-i aduca pc oameni
la existent<\ pentru ci'1 arc un Fiu .~ii v.:-ea sa . . ~i e'\:tindil iubirea de Tata
si la aiti fii. De. aceea ii adure la existcnta prin Fid S:lu, dar nu prin
;1 din sine, pentru a nu relativiza iubirea fat[I de El ~.i ;:-, I>u se
t'·jta supus unei lcgi in toate, ci prin creare.
El hotar<1$te sa-t creeze pe oameni de veacuri, ca sa-i <=:onduca
<:,;c·'~ El, spre infie;re sau spre indumnezeirc, in cursul istoriei; $i sa-i
c~esilvin;easca in cormmiunea cu El sau 'in indurnnezeire in via\a ve:;nidi,
viit0are.
Fara Hristos, sa1,1 far2. Fiul lui Dunmezeu fikut oj1, istorb nu L-ar
:t ·.'C:<cl pe Dumnezeu prezent in ea. ; Dumnezeu ar fi o existent(t cu totul
:;·~parata de ea, neinteresat de ea, sau de omenire. $i nici omenir.ea n-m:
:1 :.reel perspectiva de-a ajunge, in viata viitoare, in El. N-ar exista o lega-
 PH. PHOF. DR. D. STI\NILOAE

tura intre omenire ~i existenta suprema, izvorul a toata existenta. care

nu poate sa aiba caracter personal. 9i, in acest caz, uncle s-ar duce
oamenii dupa moarte. Dcsigur, in esenta impersonala. Fara Hristos, omul
n-ar avea nici o valoare ~i istoria nici un sens. $i, in acest caz, totul ar-
fi fiira sens. Hristos e sensul tuturor. Dupa Sf. Maxim Marturisitorul,
in invatatura Evangheliei Sf. Ioan despre Dumner.leu Cuvintul, Cel ,prin
care toate s-au facut", e implicata ~i ideea ca in El e sensul tuturor.
Sf. Maxim opune viziunea aceasta origenismului, care vedea apari-
tia owmenilor 1ntr-o plecare a unor spirite dintr-un dumnezeu imperfect,
deci oarecum ~i impersonal, ciici ea se produce fara voia lui, ca, dupa
0 imbracare ~i petrecere in corpuri, sa se intoarca :in el, fara sa se
desaviqeasca 1n istorie ~i fara sa se indumnezeiasca nici in el, in ve~ni­
cle, ci sa plecc iara~i, din el, in noi corpuri.
Dupa Sf. Maxim Marturisitorul, Dumnezeu ginde:;;te ratiunile oame-·
nilor din ved, le da acestora o existenta in timp ca sa creasca spiri-
tual in El, in cursul ei, ~i sa se desavir:;;easca in El, prin deplina 1or
indumnezeire sau infiere in viata viitoare.
Daca nu s-ar fi facut om insu:;;i Fiul lui Dumnezeu, oamcnii rm
s-ar odihni in infinitatea Lui, in veci, dupa o anumita pregatire in istorie
care le da ~i lor posibilitatea sa se decida pentru aceasta ve~nica odihna,
in infinitatea Lui iubitoare. !n acest caz, timpul lumii, cu oamenii ar
fi ~i fara :inceput ~i fara sfir~it, fiecare om venind ~i sfir~ind :int:r-{J
csenta supusa aceleia::;;i legi fara sens. N-ar avea nici un sens ca, in ace~t
timp nesfir:;;it sa apara, ca istorie, un timp al umanitatii. 0 istorie ~·
~Jmanitatii a;-e un sens numai ca o perioada, cu inceputul in voia lui
Dumnezeu, Care s-a facut om ~i a trait un limp anumit 1n istorie, ca
sa triHasca, apoi, ca om, in ve~nicie, da existentei omului 9i omenirii
intr-un timp limitat, un sens. Fiecare om <? adus la existenta cu un rol
potrivit timpului istoric in care are sa traiasca, ca sa duca cu el, in
veci, o experienta unica din timpul lui, pe care s-o imbogateasca in vecL
0 istorie ve::;;nica a om.enirii nu ::;;i-ar implini acest scop. Iar un timp al
lumii, fara oameni, ~i mai putin. Aceasta inseamna ca 9i istoria tuturor
oamenilor are un inceput ~i un sfiqit : un inceput, in gindirea antcri-
oara a lui Dumnezeu. Cuvintul ::;;i un sfir~it, in ve.;;nica odihna in infj-
nitatea iubirii Lui.
Cuvintul lui Dumnezeu este un ipoliltas rational, este Ratiunea per-
sonala ~i, de aceea, cuvintatoare suprema. Ca atare, oamenii sint creati
prin El cu un scop, cu un sens, dupa chipul Lui, pentru a le vorbi 9i
pentru a-1! raspunde ~i a-$i vorbi ei in~i~i. Elle vorbel?te, comunicindu-;e
sensul existentei lor, de-a inainta spre odihna ve~nica in El, cu voia lor
:-;;i. ei ii raspund pentru a arata ca inteleg sensul ce li se comunica 9i
il insu~sc. Iar sensul este ca sa se faca ~i ei fii ai lui Dunmezeu, prin
harul sau darul Lui ~i prin alegerea lor libera, in unire strinsa cu Fiu1
lui Dumnezeu, prin Care sint facuti in acest scop ~i ajutati sa ajunga
la El. !n acest scop, El nu e numai Cel prin care au fost facuti, ci \'i
Cel prin care sint eonclu~i spre deplina unire ~i asemanare cu El, pentru
ved, cind ei au pierdut puterea pentru acest drum, prin despartirea
de EI, de p::: urma alegerii unei existente independente prin pil;eatul
primilor oameni.
 STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA 15

Astfel, oamenii sint creati prin Fiul lui Dumnezeu E;>i conduE;>i de El
spre infierea lor, spre deplina E;>i veE;>lUCa fratie cu El, prin indumnezeire,
facindu-se in acest scop, El msuo;;i Frate cu ei, in umanitate. Cel mai
deplin sens, cea n1ai adevarata ratiune, Ratiunea de calitate dumnezeiasca
st::'i ir. faptul ca ea e Fiul Lui iubit E;>i iubitor ; E;>i cea mai fnalta ratio-
Tl.aUb_te sau eel mai multumitor sens al existentei omului este a fi facut
0i eL fiu al lui Dumnezeu, din puterea Fiului Lui. Fara o adunare a
cr·eatLj in Dumnezeu, creatia E;>i istoria ei n-ar avea nici un sens. Iar
adun2rea creatiei in Dunu1ezeu are ca punct central adunarea Dumne-
zeirii :_::u umanitatea, in ipostasul lui Hristos.
!n Hristos, Fiul lui Dumnezeu eel neschimbat in infinitatea Lui,
f;:lcut om intr-un rastimp anumit al istoriei, legat cu toata istoria, iE;>i
gase')te odihna 0i-E;li arata valoarea E;li selisul ve;;;nic E;li creatia Sa, iar
oamenii, in care ea devine istorie, i;;;i afla odihna lor veE;lnic~i in infini-
tatca si etenutatea Lui ca Dumnezeu.
lisus Hristos, care une;;;te Dumnezeirea veE;lnici:l cu omenirea, care
e creata in timp 9i pentru a se pregati in timp pentru ve911icie, da ome-
nirii 9i lumii tcmporale o valoarc, pi? care n-ar avea-o daca n-ar fi decit
ea ;;i timpul ar fi pentru ve~nicie. Dumnezcu, fa:::ut om intr-un moment
dat al istoriei ~i trecut ca om in ve911icic, etcrnizeazil pc fiecare om 9i tot
ce a trait fiecare om in istoric, cum n-ar facc-o o lumc temporala fara
inceput 9i fara sfiqit.
Chiar prin faptul ca istoria nu-i di:t omului totul, ea ll face pe
om sil nazuiasca dupa o viata ve~;mica, dincolo de timp. $i istoria il face
pe om sa n<'izuiasca dupa VEE;lnicia in Hristos, mai ales dupa cadere, chiar
prin faptul ca placerile ei materiale, la care l-a cohori1, nu-l fac fericit
cu adcvarat 9i durerile inevitabile, care urmeaza placerilor, ll due pina la
urmi'i la moarte la sfiqitul vietii de pe pamfnt. Istoria e necesara ca
o pregiHire a omului pentru ve~nicie. Omul se poate pregati in ea pentru
ve~nicie. Acesta e sensul ei. Dar dacci n-ar fi, dupa ea, · vc;;;nicia, daca ar
fi numai ea la nesfiqit, n-ar avea nici un sens.
Dar istoria oamenilor ~i a lumii are un inceput ~i un sfiqit, pentru
ca c.ste opera lui Dumnezeu, ca existenta con9tienta din eternitate. Ca
·c.\c:<.:'.'. ~';:,;!;_~ ~\_ 'iC'"'~"'';.\_u_~'21_ <i~ 1\:'.l. ~\_ ~ ';J1:~s;\:iuta c_~ '-'-'-acl dc_-a_ fi._ 2..l aaxnecnilor
creati, prin care sint du~i la indumnezeire, prin puterea Lui 9i voia lor
(nu prin fiinta, ci prin har), ca spre ve:;mica lor fericire. Caci odata ce
Durrnczeu, care e o comuniune tripersonala, S--a hotarlt sa-i creeze pe
0amcmi, nu se putea ca in aceasta hotarl:rc sa nu fie implicata 9i hota-
rirca de a-i duce, cu voia lor, la ve;mica lor fericire, sau la indumne-
zeirc·, la umpierea lor de tot ce are El. Fiind marginiti, dar liberi,
omncnii trebuiau sa fie 9i au fost inzestrati cu o mi9care libera spre
infinitatea Lui. Aceasta inseamna istoria. Dar El li s-a facut simtit prin
aceasta nu numal ca Cel ce le este cauza, ci 9i ca Cel ce le este tinta.
Caci odata creati de El ca fiinte in timp, S-a facut 9i tinta atractiva in
ei, dar fntr-un dialog liber cu ei. In acest dialog, Dumnezeu Cuvintul
ii face pe oameni sa simta tot mai clar chemarea Lui spre El, sa vina,
prin aceasta, tot mai aproape de ei. Dar, dupa ce prin libertatea lor,
au devenit neputincio9i ca sa raspunda cu fapta la chemarea Lui, S-a
facut El 1nsu9i 9i om, raminind 9i Dumnezeu, ca sa se auda pe Sine
insu9i 9i ca Dumnezeu, care cheama, f?i ca om chemat.
16

. Dcosebirca ir:tre creaturile chemate Si1 inaintczc, in timp, .'il::' e·

Dumnezeul eel necreat si Dumnezeul necrcat o afirma Sf. Maxim :Mc1.rtu~
risitorul 0i in fatpul c~ respinge afirmarca (origenista) c;'i ~i IIristcs e
prevazut ca om, nu numai de st Treime, ci :')i de cci intre care va vcni
ca om, deoarece 0i ei sint din eternitate, ca ~i El, in alte ~i alte fnrmc
de existenta. E un panteism vadit, odata ce toate sint din cternitate, ca
stind ~i in~Htindu-se printr-o lege oarba ~i nevazuta.
Aceastii viziune despre istorie a Sf. Maxim formeaza continuiul
multor capitole din ,Amblgua", dar, mai ales, din ,Quaestiones acl Th a-
las-ius". !n mod general, ea este expusil In cap. 60 din ,Quaestiones c:d
Thalasius. 0 redc1m prin propriile lui cuvinte :
Prin taina lui Hristos, cuvintul Scripturii a numit pc ~Iti,<tcs
insu~i... Iar aceasta taina este, desigur, unirea negraita ~i neintclce;sii a
Dumnezcirii ~i umanitatii intr-un singur ipostas. Unirea aceasta adun::i
umanitatea cu Dumnezcirea in tot chipul, in ratiunea ipostasului 'ci :"ace
din amindou[t un singur ipostas compus, fan1 sa aduca nici un fel de
mic.)orare a deosebirii lor fiintiale dupa fire ...
Caci se cadca Facatorului a toate, ca, facindu-Se prin fire, potrivit
iconomici, ceea ce nu era, sa se pastreze pe Sine neschimbat, atit ca
ceea ce era dupa fire, cit ~i ca ceca ce s-a fiicut prin fire. Fiindci'1 nu Si'
poate cugeta la Dumnezeu vreo schimbare, precum nu se poate cuc:cla
peste tot vTeo mi~care, care, singura, face cu putinta schimbarea la cei
ce se mi~ca. Aceasta este taina cea mare ~i ascunsa. Aceasta (partici-
parca la neschimbarea lui Dumnezeu eel nemarginit, tara schimbarea
lor, n.n.) este tinta fericita (sflqitul) pentru care s-au 1ntemeiat toate.
Acesta este scopul dumnezeiesc, gindit mai inainte de inceputul lucru-
rilor (creaturrilor). Definindu-l pe acesta spunem ca el cste tinta finalil,
mai inainte gindita, pentru care sint toate, iar ea pemru nici una. Spre
aceasta tinta finala privind, Dumnezeu a adus Ia existenta fiintclc cre~:­
turilor.- Acesta este, cu adevarat, sfiqitul Providentei -'ii al celor provi-
dentiate. Atunci se vor readuna in Dumnezeu cele facute de El. Aceasta
este taina care circum~crie toate veacurHe ~i descopera sfatul snpra-
infinit al lui Dumnez€u, care exista de infinite ori infinit, inainte de
veacuri. Tar vestitor al ei s-a facut insusi Cuv1ntul fiintial al lui DuE>
nezeu, devenit om. Caci Acosta a dezval~it, daca e ing~duit sa spuncrn
a;;a, insu~i adincul eel mai dinauntru al buna.tatii parinte~ti ~i a ar{bt
1n Sine sfiqitul pentru care au primit creaturile :inceputul exiskni_c;,
Fiinclca pentru Hristos sau pe.ntru taina lui Hristos au nrimit
veacurile (timpul, sau istoria n.n.) ;;i cele aflutoare inlauntrul veacuri!nr
inceputd existentei $i sfir1?itul lor 111 Hristos. Caci inca inainte de veac:.lri:
a fost cuget'ata :;;i rlnduita unirea b_ot5.ri1icitului ~i a IH~In8.rginitull2.i~ :~
mi:lsurii a ceca ce e nemasurat, a maJ<ginii 9i a nemarginitului, a Cru:-
t~_;r·ului a crea.-~urii ~(care tr8.ie9te in l~l 'lt?~11icia ~i- nEHlJ.EirgJ.n]rea.
tir1d o valoal~e ve~:nica, n.n~) a stabilit[itii ~i. a ·m_isc3.rii. Iar aceast~~i
in Hristos, care 5-a ar2.t::tt .in eel din urmii dintre
ca In1plinirea~ l1otaririi de n1c:d l11ah1te a ltli LJurnr: ;:~7c-~:.
CG cele ce se ID.i~ca fire (ln timp, 'in
sa-:'!i gEiseas{ia in jur,ul Aaeluia, !!iare este, clupa
 STUDII DE TEOLOGIE DOGi\IATICA OHTODOXA

:\ceasta tainc't a fost cunoscuta mai inainte de toate veacurilc Sc

r;~;trc, T~lt<1l, Fiul ~i Duhul Sflnt ... Pentru ca in intrcg F'iul, care
nc'ite taina mintuirii noastre prin intrupare, sc afla intrec; Tatal. c3
fiint<1, nu intrupindu-Se, ci binevoind sil se intrupezc :Fiul ~i intreg Dubti
Sf!nt dup{t fiinti"'t, nu intrupindu-Se, ci conlucrind cu Fiul la intrupa: \;1
c·c·u ncgr<"•i~;'t pcntru noi ... $i, scl nu sc Yntrebe nimeni cu nedu TJL·: ;'l',
cu1n Hristos, fiind Unul din Sfinta Treime, e Drestiut de ea. Ci1ci ni1
c1 Dumnezcu a fost prc~tiut, ci ca om... ~ · ·
Cki se cildt>a, cu adevarat; ca Cc"l ce cste dupa fice Fac.~:·,.r:rul
tutnnw, sa fie ~i Auiorul indumnJ.~zeirii dupt1 har al celor create, c:.1.
;:•;tfl·l, Diitatorul existentei s<'t se ::1rate '!i C::l D;\ruitorul fericirii
a L'Xistcntei... Numai Dumnezeu, care este m::1i presus de celc ce
sc· cunna-;;k :';i pe Sine ca cce::1 ce estc dupa fiin~a :;;i lc cuno::1~tc
tn:ttc cck facutc de El, inainte ca ele sa fie. Ba va diirui, dupt'i
'?i L!ptuirilor cuno0tinta desprc ele insqi... $i le va clescoperi :;;i ratiuJ';; L'
lur c(• sc afL:1 in El, in chip unitar, mai inainte de facerea lor.
Unii (urmind lui Origcn, n.n.) spun ci'i Hristos a fost cunoscut u:ai
in<1intc de intemcierea lumii, de catre aceia carora 1i S-a aratat, Di:;Oi,
]n trupurile cclc mai de pe urma, intrucit '!i ei erau ~i au existat dinabtQ
cle intcmeicrea lumii (accsteia, n.n.), impreuna cu Hristos eel cunnscut
de mai inaintc. Dar noi nu primim aceasta invatiitura, fiindca e cu totul
strihn~t de adevar, ca una ce face fiinta celor rationale coetcrn;:t (U
Dumnczeu (Quacst. ad Thalas. trad. rom. 325-329).
Accea:;;i viziunc o prezinta Sf. Maxim ~i in cap. 22 din ,Quaest ;JU
Th:llas.", in care sensul istori~i este expus ~i mai precis. Istoria din;:;i~1"Ll'
de .intruparea Sa, Dumnezeu Cuvintul o folose~te pentru lucrarca pi in
c;tre prec;Me~te inomenirea Sa, iar pe cea de dupfi aceea pentru lucrarca
1n vederea indumnezeirii oamenilor. Daca nu s-ar fi facut om cu adc-
v<1r;:t, oamenii n-ar fi putut fi indunmezeiti. Acest capitol era indrq.·~;d:
impotl'iVll arienilor, care negau in Iisus Hristos sufletul omenesc, e:: :;:i
impotriva apolinari:;:tilor, care negau lui Hristos mintea sufletului, c;inl
temci monofizitilor, dupa care in Hristos a patimit Dumnezeirea
ll.cest sens al inomenirii Fiului lui Dumnezeu il arata insusi Sf. J'v1axim
in cap. 2, din partea a doua din ,Ambigua", scrisa dupa' ,Quaest. ad
Thalas". Explicind termenul in omenire, folosit de Sf. Grigorie de Nc,zi-.
an:r:, fn acest capitol din ,Ambigua", Sf. Maxim spune :" ,Apoi, (Sf. Cri-
gorie) a acbugat ,Nimic nu ne impiedica sa zicem chiar inomenit", nu
numai din pricina arienilor, C<ilre puneau in locul sufletului dumnezt:iTca
::i a apolinari:;:tilor, care sustineau un suflet far a minte :;:i, in £elul accc Lc,
ciunteau deplinatatea firii omenesti a Cuvintului si-L f;keau pi:itin·.j;:,)r
p·in Cirea dumnezeirii, ci :;:i ca sa ~e arate ci:"t DLlmn~zeu Cel Unul 1\:i.:" ut
s-a Elcut om, cu tideviirat, deplin, ca sa lucreze El insu:;:i min;ui:';
n:~·:··~.':~·~·.Tt:t printr-tu1 trup activ prin fire ln.sufletit cl2 mintc ~.;i nt::~ ~~
trctcl. rom., p. 48--49).
I)ar iatc1 te:xttll din cap. 22, din ,QLlaest, ad rfl12.las" : :~Ccl c·
o:,.T il1tregii crea'{:iuni v3.zute 9i l1En;r;lzute, lllUnai CU p:...>•.tr::rea \roi·;~ ~(~ ~
cc avL<t Il-:ainte de toti vccii, deci 'inabte ~i de facerca lumii, un
prea 1:r;_n1 ~i 11e::gr8.it, refcritor la ea. Iar acest plan a fost ca sa se une{ . S·'-·t-~
El lLr:J. schimbare, cu firca oamenilor, prin unirea ade\';;;;'
18 PR.PROF.DR. D. STANILOAE

intr-un ipostas, 9i sa se uneasca cu Sine, in chip neschimbat, firea ome-

neasca. In acest scop a impartit veacurile cu intelepciunc, rinduindu-le
pentru lucrarea prin care S-a facut pc Sine om, iar pe altele pcntru
lucrarca prin care face pe om Dumnczeu. Sfir~itul vcatcurilor, mai riina-
inte hotarlt pcntru lucrarea prin care S-a facut pe Sine om, a ajuns la
noi, sfatul lui Dumnezeu cu privire la intrupare, aflindu-;;i lmplinirea
prin infaptuirea lui. Odata ce veacurile, rinduite dc mai inainte pei1tru
lucrarea prin care Dumnezcu avca sa sc faca om, au luat sfir;;it la noi,
Dumnezeu in1plinind, cu adcvarilt, intruparca Sa desavir;;ita, trebuic .s{t
a:;;teptam de aci inainte celelaltc vmcuri ce vor veni, care sint rinduite
pcntru lucrarea indumnczeirii tainice ;;i ncgraite a oamcnilor.
In cursul lor ne va arata Dumnezeu bogatia covir;;itoare a bogi:'1tiei
Lt1t, lucrind desaviqit in cei vrednici indunmezcirca. Ci:'tci, dacci a ajuns
la capatul lucrarii tainice a inomenirii in tot chipul, asemcnea noua,
afarJ. de pacat, ;;i coborindu-Se, in tot chipul, pina la cele mai de jos
pi:'ln~i ale pamintului, unde-L prabu;;ise pc om tirania piicatului, dcsigur
cii va ajunge ;;i la capatul lucrarii tainice de indumnezeire a omului,
£Jci'nd pe om in tot chipul asemenea Lui, afara de identificarea in
fiint:l cu El, ;;i ridiclndu-l mai presus de toate cerurile, unde marimea
fireasca a hadului il cheama din pricina nesfiqitei bunatati, pe omui care
zace jos". Deci, ,daca Domnul nostru lisus Hristos este inceputul, rnijlo-
cul ;;i sfir;;itul tuturor veacurilor trecutc, prezentc ~i viitoare, pe. cirept
cuv:lnt putem zice ca a ajuns la noi, in virtualitatea credintei, sfli;;itul
vmcurilor (I Cor. X, 11), destinate indumnezeirii celor vrednici, sfir:;;it
care se va face aratat in mod actual in viitor" (Quaest. acl Thalas., 22,
trC\c:L cit., p. 69-71).
Deci nu o lege impersonala aduce pe oameni la existenta ;;i ii con-
duce in cursul istoriei ca sa-i piarda generatie dupa generatie, ci Dum-
nozeu Cuvintul eel personal ginde;;te sa le dea existenta in istorie, le da
aceJsta existenta, ii conduce in cursul ei, prin ea, spre Sine ~i-i tme;;te
cu Sine pentru veci. Pe tot acest drum lucreaza iubirea Lui fata de ei.
Istoria are un sens pozitiv ~i o importanta profunda, ca una in
care cre~ten1 spiritual pentru indumnezeirea in ve9nicie.
In ea, omul inainteaza de 1a existenta pe eare o prime;;te de la
Dumnezeu, la existenta buna, ca sa ajunga la existenta ve;;nic buna
(.IFnbigua, cap. 7 ; trad. cit. p. 73).
De aceea omul nu se intoarce din viata pamintcascii la Dumnezcu
<ot)a cum a venit In ea, cum socotea Oxigen, d:ici Dumnezeu insu;;i adu-
cir:du-l la simpla existenta ca pe 'J crcatura marginita, dar libera, 1i
dii chiar prin aceasta puterea sa-L aile printr-o inaintare ;;i cre;;tere
lih:::ra spre El, ca tinta, pina la un anu:nit grad in timp, im· dupa ac.~ea
in ;-::::sflqitele Lui, in ve:;;nicie.
Viata in tknp, in istorie, are o absoluta importantii, deoarece con-
tributia omului la cre;;terea spirituala in Dumnezeu, pentru ve;;nica
indumnezeire, e neaparat necesara.
Sf. IViaxim explica aceasta ,cautare" de catre om a lui Dumnezeu
ca ,origine", inaintarea spre El ca ttn,ta, ~i prin faptul ca prin cade-
rea in pacat, onml L-a parasit pe Dumnezeu ca origine, cautindu-L prin
silinta de-a scapa de pacat sau prin virtute. Dar imbina aceasta explicare cu
:clcc:c•a ca, cine ·e pus prin origine in mi;;care spre ea o alta, nu are in sine
 STODII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA

infinitatea originii, caci, in acest caz, ar raminea in ea, ci cauta infini-

tatea acesteia,- inaintind prin ea, ca spre tinta ,De cind omul e aruricat
prin ncascultare, de indata ce a inceput sa existc, indaratul sau originea
sa, nu mai pute:1 sa caute ceca cc s-a situat in urma sa. Dar, deoarece
originea circumscrie in mod natural mi~carea celor pornite din ea, pe
drc-pt cuvint s-a numit ea ~i tinta finala, in care ca intr-o cauza i~i afl<:"i
sfir;;itul mi5carea celor ce se afla in mi~care" (Quaest. acl Thctlas., cap. 5£l;
trad. cit. p. 321). Omul e creat de Dunmnezeu cu dorul de a inainta
~pre El ; nu a plecat singur de la Dumnezeu, nemultumit de El, ca sa
se intoarca la El, dupa ce n-a gasit in viata ceea ce cauta. 0 despartire
de Dunmezeu a omului are loc dupa cc a fost crcat, nu inainte de a fi
venit pe lume. In conceptia origcnista ca ~i in pantcism, nu exista de-
s<lvir:;;irca ~i fericirea pe care o cauta omul.
Prin aceastii idee Sf. Maxim combate iara~i origenismul, care nu dJ.
nici o importanta istoriei cum nu da nici conceptia panteista, dat fiind
cil cele ce ies dintr-o esenta nu ci~tiga nimic ie~ind din ca, caci nu ics
esential din ea.
Vorbind de restabilirea E?i implinirea scopului creatici dupa d!dcrea
ei din legatura cu Dumnezeu, Cuvintul creator, prin 1ntruparea LuL · ~i
definind aceasta implinire ca indumnezeire E?i infiere a oamenilor pentru
ve~ide dupa inceperea ei in istorie, prin intruparea Lui, Sf. Maxim
vede aceast:"i implinire pregatita de istoria dinainte de intruparca Cuvin-
tului. Deci, imparte istoria in doua mari etape, avind ca centru al ei
!ntruparea Cuvintului. Prima parte s-a incheiat la ,plinirea vremii"
(Cal. IV, ~-5), la momentul potrivit pentru intruparea sau inomenirea
Cuvintului. Dupa ea urmeaza partea a doua, in care se lucreaza la in-
dumnczeirea oamenilor, prin comunicarea puterilor dumnezeicl'iti din
Cuvintul intrupat care face posibila aceasta comunicare prin faptul c;\
sc face parta9 de umanitate. Puterile dumnezeie~ti venite oamenilor, din
Hristos restabilesc dreapta folosire a puterilor lor naturale in virtuti
~i in contemplarea lui Dumnezeu prin dreapta folosire a ra~iunii. Istoria
ar.e, astfd, ca Ccntru al ei, Cuvintul intrupat.
Fiul lui Dumnezeu a lucrat, mai din exterior, asupra oamenilor
pdn Lcgca lui Moise, care prin e:t insa nu le dadea puterea s~1 se ridice
la faptuirea curata a binelui, ~i prin darurile naturii, care, atragind pe
namcni prca tare la ele, ~i deci i-lpitindu-i la zeificarea lor, i-a dus pinii
la urma la C0I1'/ingerea ca sint insuficiente, di nu-i pot SCapa de moartc
~i nki in<'ilta la binele neamestecat cu raul. Prin intrupare a venit El
insu!?i la comuniunea intima cu oamenii, ca model l?i izvor de putere al
bun~itatii dcsaviqite, dar 9i ca biruitor al mortii, pentru toti cei ce pri-
mcsc comuniunea cu El. Dumnezeu nu se tine separat de lume care
c creatia Lui. $i lumea nu e straina de El. Caci, odata ce a crcat-o
prin Fiul sau Cuvintul Sau, ramine prin El intr-a legatura cu ea. Nici
nu se intoarce omul singur la Dumnezeu, ci Dumnezeu insu~i, adic{l
Fiul Siiu Cuvintul prin care a creat-o ramine mereu in lcgatunl eu
omcnirea in istorie !'li vine la ea deplin ca s-o duca deplin la 5ine.
Astfel, odatii ce a ajuns, deci, la noi sf1rE?itul veacurilor ri!n:duite
pcntru lucrarea pri:n care Dum:nezeu Cuvintul pregatea dinafara intru-
parea Sa ca om, incep veacurile viitoare, in care El i~i va implini, din
interiorul nostru, lucrarea prin care ne va indumnezei 9i infia. ,In cursul
 PH PJWl .. DlL D. ;-c;·l.\); iL( '.\I~

Inc _m, va ar;~ta Dumnc;;:cu bogutia covir~itoart' a lJuniitatii Lui, I~Jcrind

d,~<' <ri'r0it in cei vrcdnici 'indumnczcirea" (Quaest. ad Thalas., 22 ; . F~loc,
p. 70).
Pri1: gustarea din fructul pomului oprit. oamcnii au c{izut la :_o,cu-
n · lc;ttorc infcrio;ml. n matcriei ~i a trupului separate de spirit 0i de Dum-
Z:J?:•.'II, aclki\ la o cunGi~tcrc prin simturile care, golitc de spiri.t, se
mciulcesc de scnzatiilc procuratc cxclusiv de materir:. Ea a fast ,(:),· cu-
n•!~,Unta care i-a dus pc camcni b moarte. Adam, ,,ascultlnd de siml,irc,
a l lFlt ca sfcinic pr~ 0~1rpc, rnai mult clc•cit pe Dumnezcu, '!i a poftit
oprit ... '!i a s·.·llimbat viata dup{i as:'m:}narca fructului, fac1ncltt-:;;i
1;;~ndea vic in toat[t pc~trc·c:cn·a tlc aici. C:ki, dac(t moartcz1 c dc.c,compu-
n;,·:·:.•:.! materiei, iar trupul, CJTC s0 sustinc prin aflucn\a de minc(uj.,.'se
d··:->compunc in mod n.:1bral necontcnit, cvaporindu-sc• prin curgcri,
:\d:un nccontcnit 1si tinea in vigoare moartca pcniru sine: ~'i D'~ntru noi
prin cclc des pre ca'rc. crecle;: c;\ csustin viata" (A mbigua. C1j)·. 43, p. -1:53).
:\ceasta ct nascut in el nevoia scamirii de moartc si ncvoia cunoastctii dn-
Prin aceasta, aflind de SJ;iritul din sine: ~i, prin el, de Dtmnl'rrzeu
i · 'i; r·;ilc.
<-t·descoperit orizontul infinit si nctrccCt:tor al lor .. :si scnsur.ilc~· s:.tti rati-
uni,,; h.i~:rurilor, '!i puth1ta de--a sci'ipa de .moaric: pri.ti Cuvintul s:tu ·:I~ati-
W1C~l lui Durnnezeu, izvorul acestor -SE~nsuri. '•. ·:: .
La aceasti:\. cunostinta nu s-cm 'inD.ltat insa 1nainte de IIristos:'clt'>dt
S[intii prooroci, ridicindU:-se oarecum p~ste ncputinta adusi't de ci'tderea
pn,tf'lparintilor. 9i la ca ·se vor ridica cei ce vor primi Duh•_tl Fiului' lui
Durnnezcu dupci intruparca Lui. · ·'' •·
Prin Duhul Sau, Cuvintul a preg[ttit o::J.me'nii inainte de 'intrupifea
Sa prin mijlodrea proorocilor, prin Lege a care •lega oamenii de un Dum-
nczeu personal. A filcut aceasta ascutindu-le prin Lege i.aspuridtrea
moral!\ ~i cari.untindu-le prin prooroci venirea lLti Dumn€zeu, Cuvihtul
in trup. Aceasta a condus prin amindow1 '?irul succcsiv de oan1eni ·pma
h .M:1ica Domnului, care va fi pregatita s<1~L ni:tsca ca Fecioara, deci' fara
ch pacat. PregD.tirea morala a omenirii a facut"'o ~i prin unele filbzofii,
precum 9i prin constatarea ca prin nicl· ima din acestea; oameliii 'i1U se
pot mintui de moarte, ci au nevoie pentru aceasta de o lucrare a lui
Durnnezeu, deosebita de natura proprie a lor. · .· · .
Prin toate acestea Dumnezeu Cuvintul a pregiitit omenirea peritru
VC'nirea Lui ca om, in sinul ei. Dar la primirea Lui se vor ridica rii:nnai
cei ce vor primi Duhul lui HristDs.
Oamenii, daca n-ar fi cazut la o cunoa9tere prin simturile golite
di: spirit a materiei separate de Dum11ezeu, s-ar fi spiritualizat totmai
iTllllt, dar a~a se pot spiritualiza. Inaintind in sfintei1ie prin Duhtif lui
I l ristos, din puterea 9i dupa pilda umanitatii Lui, care a luat trupul
f!l.rii de pi'Icat ::,;i a biruit in el urmarile irepro:;;abile ale pacatului. ·
De aceea Sf. Maxim 1..me9te hristologia cu pnevmatologia, acestea
;dc;'ltuind cele doua parti inseparabile ale scl"isului sau. Aceasta afirmare
~l necesitiltii efortului spre curatirea de patimi, spre induhovnidre a fo£t
proprie totdeamna Bisericii din Rasarit, ca o concluzie a intelegerii lui
Firistos ca Fiul lui Dumnezeu, care S-a intrupat pentru a elibeFa um.a-
nitatea asumata de Sine 9i, apoi, a tuturor de pacat ~i de urmarile
iui '?i, prin aceasta, a o indumnezei. In aceasta, ea sa deosebe:;;te de
 STFDII DE lTOLOGlE DOG:\IA.TICA Of!.TODOXA

cr c:;;tinismul apusE~an cmc, v<'tzlnd intrupare;:t Flului luj .Dlll;nnczeu ca om

mtmGi din ncccsltatca unci rcprczcntCtri juridiu~ a oamcnilor, ,:in satisfa-
C('rE•a <:tdusc"t prin moarte ~ui Dumnczcu pentru p{tcatul lor, vecle m_ai
pu\in necesitatca unci incluhovnlciri a oamcnilor, pcntru m'intuirca lor.
Vorn ved0a aceasti.i unirc intrc hrlstologic ;;i purificarea asceticu
<-Zi'J virtutile omu1ui dobinclitc prin Duhul Sflnt in cursul viitoarci expu-
nr_;r·i. Dl'ocan-rclatCt, dam un text prin Gare Sf. Maxim leag{l sfintenia onlu-
l 1\ de cunoa;;tcrca lui Dumnezeu. prin Duhul Sfint.
·sf. Maxim, citind tcxte din Prooroci, spune : ,E limpede din acestea
t toti Sfintii au primit, pe de o parte, de la Duhul descoperiri, pe de
,l\~:1, au ccrut si:t li se Eimureasca ratiunilro celor descopcrite. De ase-
mc·nea, c[t harul Duhului nu dcsfiinteazi"t citu~i de putin putcrea firii,
c~. mai des;ralx'\, fiind aceasta sEibita printr-un mod contrar firii, o .face
i;;-ra~i tare- prin 1ntrebuin1;.area ei 1ntr-un mod potrivit firii inal1;.1nd-o
la intelcgerva cclor dumnczeie;;ti" (Quacst. ad Thalas, 59, trad., cit.,
p. 313).
Hiclicarea firii omene~ti din pacL~t la viatct curata i11 Dll'n1nezeu prin
;_: tltorul Duhului Sfint, inseamna pe de aWi parte revenirea la ndl"l\1a-
li:tatca ei. .Omul nu-~i poate rcaliza to ate posibilitiitile lui,. decit in comu-
niune cu Dumnezeu. Se afirm:1 prin aceasta ca ~i · in starea de cadere
namenii n-;:m pierdut cu totul puterile naturale de cunoa~tere a lui
Dumne:'.eu si de sfintire a lor si nici Cuvintul lui .Dumnezeu n-a 1ncetat
s:I le darui[1sci'i, Duh~ll Sau c~l Sfint, prin ,care. ,sA cunoasca ratiunile
lucrurilor aflate in Sine, deci ')i pe El insu:;;i, f:!L sa prezic~ ·vcnirca Lui
Ll oameni intrupat in Hristos. .
Dup[t aceasta pregatire ·a veniri Sale, in care preziCerea Lui Dum-
n(!zeu Cuvintul s-a facut insu'ii om· pentru a .eliberd 'prin Duhul Sau
c::l Sflnt, intii, in umanitatca asumatft ~i, prin ea, in 'oinnenii ca;t~e vor
vni ,putcrile naturale" prin care ajutati de Dumnezeu ar fi avut sa
se indumnezeiasca, sau sa se uneasca des~{viqit, la nesflr17it, cu El, in
vi.a~:a viitoare, dup[t o spiritualizare a lor ih ci.1rsul istorieL
Istoria care ~i-ar fi. avut 'importa:rita ei pentru ajungerea oam~ni­
lor la indumnezeirea desavir:;;it<'i, in ve9nicie, in cazul ca_ nu s-?r fi
pt·odus caclerea lor, a primit; dupa cadere, o altCi calitate.
Dupa ,cadere, ea s-a impartit i1l. doua etape : una in care omnehii,
c:jutati de Dumnezeu, Cuvintul neintrerupt, 9i de Duhul Lui eel Sfint
sc pregDttesc pentru intruparea s:m inomenirea Lui, ~i o alta. p~in care,
d1-1pii aceea, El lucreaza la fndumnezeirea lor, pentru a ajunge, in ve~ni­
de, la dcsa vin;;irc, la care ar fi ajuns 9i in cazul ca ar £1 Inaintat 1n
''ct pdntr-o viata spirituaEi sustinuta de Cu,;iintul nefntrupat. Ciki
spiritualizarea trupului lor ar fi ajuns pinii la un fel de cople9ii:e a lui
prin spiritullor tot mai umplut .de dumnezeire, filra sa fi fost necesara
pentru aceasta usumarea trupului omenesc de Fiul lui Dumnezeu umplut
de dunmezeireu Lui. · ·
Venincl Intr-o istoric ce poarta intipiirirea piicatului :;;i intr-un timp
Jnlluentat de urmarile acestuict, inclu::.i.v de prezenta mortii, Dumnezeu
Cuvintul le invinge in Sine, in cursul vietii Lui piiminte~ti, ca, din pu-
tcrca bin:irii lor in Sine, sii capete 9i oamenii ce vin, pe rind, in viata
,:Iin istoric puterea biruirii lor. Astfel, istoria dupa pacat capata ~si rostul
22 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

unci mi~can influentatc de pacat ~i de lupta cu el ~i cu urmarile lui,.

cu nazuinta scaparii de cle ~i cu nadejdea ca acestea. vor avea loc prin
venin•a in timp a Fiului lui Dumnezeu.
- De a ceca, o.data cu intruparea Lui, in partea a doua a isrtorici,.
aceasta arc dow'i subimp<1rtiri : cea de la na9tere, pina la invierea, inal-
tarea Lui ~i trimiterea Duhului Sau eel Sfint ~i cea de atunci pina la
sfiqitul chipului istoric al lumii, in care sc va face pregatirea oame-
nilor pentru indunmezeirea des[lvir;;Wi :in viata de veci viitoare.
Vom reda in acest capitol, mai intii, expunerca general{J_ a Sf. Maxim
dcsprc lucrarea lui Dumnezeu Cuvintul in cele dou;_l. parti ale istoriei,
cu sfir;;itul ei in ve~nicie, dupa planul preistoric despre crearea omului, .
pentru conducerea lui la indumnezeirea vqnica ; 9i apoi insa9i acea
desav:lrsiti'i indumnezeire vcsnicii.
1n' alt capitol vom pre~enta, dupa aceea, mai amanuntit, expunerea
Sf. M:axim despre cele doua subimpartiri ale lucr[trii lui Dumnezeu in
istorie : lucrarea de indumnezeire a firii omene9ti asumatc in Persoana
Lui ~i lucrarea de indumnezeire a oamenilor dupa inaltarca Sa, pina la
sfir~itul lumii.
Dav, remarcam cii a doua lucrare e prezcntata de Sf. Maxim,: mc-
rcu in strinsa legdtura cu prima.

2. Lucrarea lui Dumnezeu Cuvintul in istorie

pentru pregatirea inomenirii Sale ~i lucrarea Lui
pentru indumnezeirea umanWi!ii in istorie ~i in ve~nicie
Lucrarca benevolii a lui Hristos in ccle douii parti ale istoriei, in
vedcrea 'indunmezeirii omului ~i a desiivir~irii lui in ve~nicie, e pre-
zentata de Sf. Maxim astfel :
Faptul .ca Sfintii dinainte de Hristos s-au ridicat pri•n Duhul
dat lor cu anticipare, din cunoa~terea pur materiala a naturii in care
au cazut Adam !?i Eva, Sf. Maxim H vede exemplificat in Moise :;;i Hie,.
care sint vazuti pe Tabor aratind sprc Hristos : ,Ei n-au privit ca noi
nici creatiunea, nici Sfinta Scriptura in chip material 9i cobor.it. Ei nu
s-au folosit I'mmai de simtire, de suprafete :;;i de figuri spre dobindirca
cuno:;;tintei fericite a lui Dumnezeu, de litere: :;;i de silabc, din care
\dne gre9eala 9i in~elaciunea in intelegerea adcvarului, ci de mintea
singura, curi:itita si eliberata de toata ceata materiala. Daca, cl2cl, v0im
sa 'judedim ~u btina credincio:;;ic, cercc•ti{1:d cu Intelcgere {mental) rati-
unile celor sensibile, sa privim la ei, cum inainteaza corect pe c<:1rarca
dreapta, spre cuno~tinta, fara gre~ala, a lui Dumnezeu ~i a celor dum-
nezeie!?ti" (Ambigua, cap. 44, trad. cit., p. 157-8). Ridicati la cuno;;tinta
dreapta, lntreaga, neinchisa in c~le materiale, SfinW au ajuns, inevi-
tabil, la cunoa~terea Dumnezeului iubirii, sau al Dumnezeului Tata,
care-~i trimite Fiul iubit ~i iubitor la oameni, ca sa-i fadi 9i pe ei iubit,i
de Tatal ~i iubitori ai Lui. $i, prin aceasta, vad ca in Fiul lui Dumnezcu
eel lntrupat c toata lumina, tot sensul existentei.
Aceasta i-a facut pe Sfintii din Vechiul Testament sa poata pro-
orocii venirea Fiului lui Dumnezeu :in trup, dar 9i viata plina de lumina
a harului la care nc va duce El, in viata viitoare. Aceasta cunoa~ten;
ne:inchisiJ numai in cole materiale, prin simturile golite de intelegerca
 STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA

spiritualii ';'i de puterea lui Dumnezeu, i-a facut, deci, sa depa~casdi

natura cosmicii ~i litera Legii vechi ~i s{l cunoasci.'t viata plina de har
de dincolo de cle, la care c chemat omul in viata viitoare. ,,Cunosc1nd
Sfintii, cu in\depciunea, nestatornicia ~i trecerca succesivii a vietii aces-
au inteles ca nu aceasta estc viata cHiruita de Dumnczcu oamenilor,
la inccput, ci au invatat tainic ca Dumnezeu a creat la inceput alta, dum-
l~,~·::ciasc:{l 0i pururca la fel, una dcspre care au J:nteles cii e dcmn[t de
D;_;mnezeu, care c bun" (Ambigua, cap. 43, tro.d. cit., p. 156). 1n lume:1
ct'c:ata nu sc poatc sa nu se vada implicata -7i bunatatea lui Dumnezeu,
ca insu~ire a Lui. $i Sfintii au vazut accasta, chiar inainte de venirea
Fi:.-;lui lui Dumnezeu, co. suprema faptii a bunatath Lui.
De aceca, Sfintii inca dinaintc de venirea Fiului lui Dumnczeu in
tc_~p. au vazut in ce lumina se va arata El dupa veacul acesta ~i in ce
lumina ii ya ric1ica !?i pe ei. Au vazut ci:'t Hristos eel intrupat 1i va ridica
in lumina Lui :;;i pe cei dinainte !?i pe cci de dupu 1ntruparca Lui, repre-
Z"atati prin Apostoli, SclU ca istoria lumii estc cuprinsa ca una in lucrarea
Lui.. cii istoria intreaga e menita sa fie eoncentrata ~i transfigurata in
st:<v.::t vqniC{l a lui Hristos.
Moi-se ~i Ilie aratau sprc starca la care sc Vel ridica Fiul lui Dum-
nezcu eel .intrupat, proorocit de ei, !?i la ce lumina .ii va ridica ~i pe ei
.)i pe cei cc inccp cu Apostolii in veaeul viitor, ar[ttind ca istoria este
mw, sau spre cc sfir!?it e condus<'i ea de Hristos, ehiar de la ineeput.
Ea araEt sprc El, dintr-o parte ~i alta, ca spre eel de la care se a~teapt[l
mintuirea, chien prin faptul ca ci apar traind dupii moarte, ca pc eel
ce asic;ura ve~nicia lor, dcci, ea pe lmparatul ce conduce mintuirea noastra
sp:'e ve~nicie. E o unire a istoriei dinaintea lui Hristos cu eea de dupa
E~ '?i cu vqnicia.
lndumnezcirea omului, prin unirea cu Dumnezeu, dupa o pregatire
a. '.C·i in istorie, a fost atit de legate.\ in planul lui Dumnezeu de hotarirea
cr·,~erii lui prin Cuvintul Sau, inclt ea ar fi avut loc ~i :in cazul ca :in
e~: n-ar fi intrat pacatul. Cici, de aceea, prevazind caderea omului,
Du.mnezeu 9i Cuvintul Sau au cugetat impreunii, dinainte de crearea lui,
intruparea Fiului SCiu, pentru ca sa readuca istoria la calea care s-o
du::::;_'i Ja unirea omului cu El.
,Cad trebuia ca odati:'t ce Dumnezeu ne-a facut asemanatori Lui
(pdn aceec:. ca avem prin impartil~ire trasaturile exacte ale bunatatii Lui
si a planuit dinainte de veacurl sa fim in El), sa ne duca la acest sfiqit
(la aceast~i t,inta) preafericit, dindu-ne ca mod buna folosire a puterilor
rrtturale. Dar omul, rcfuzind e.cest mod prin reaua intrcbuint,are a pu-
L'Tilor naturale, ca sfi nu se dl,piil'teze de Dumnezeu, instrainindu-se,
trcbuia sa introducft un mod cu atit mai minunat :;;i mai dumnezeiese
d;:c.it eel dintii, cu cit ceea ce e deasupra firii c mai inalt decit ceea ce
c dupa fire . .:?i acest mod este taina venirii autottainice a lui Dumnezeu
in cameni, prccum eredem toti. ,Ciici, daca testamentul eel dintii, zice
ApostoluL ar fi n1mas fara prihana, nu s-ar fi cautat loc pentru un al
doilea'( (E:vr. 8, 7). $i, de fapt, este vadit tuturor ea taina desaviqirii in
Hristos, la sfir:;;itul veacului, este dovada ~i urmarea gre~elii protoparin-
tilor, de la inceputul veaeului" (Ambigua, acp. 7 k ; trad. cit., p. 77).
C:lderea o::nnenilor in pacat a facut pe Dumnezeu sa recurga din iubire,
 PR. PHOJ·': DfL· D. ST/i..:'JILOAE

la o faptc'i ~i moi minunat;'\, pcntru a nc cluce la unirea cu El ; la o

1n can-' ne va cmlt:1 in \'CCi ~i mai mult iubirea Lui; la o fapt£1 in em
sc arati\ in veci ;;i mai mult ci'1 nu prin puterile naturale, d;_lruito nou
de El, sporim in unirea cu El, ci J"n mod prccumpunitor prin lucrarca Lu
Sf. M;:rxim vede chiar 'in faccreL! omului, ca o fiint:l compusa din
suilet c;i trup, scopul dat de Dumnczcu, de-a inainta in unirea cu Dum-
JWZC!U. Omul a fost creat compus din suflet ~i trup, pcntru ca prin suJlet
sa-l apropic pe Dumnezcu de trupul s{m ~i, prin timp, srl aratc iubirca
ce-o primqte de la Dumnczcu, sprc scmcnii sai, ~i sa cxtindii putcrca
lui Dumnezcu asupra .intrcgului cosmos. Fadndu-1 din suflet 9i trup,
Dunmczeu i-a ciat omului un rol de sEtplnitor peste toate sau de mijlo-
' itor activ al stapinirii lui Dumnczeu peste toatc :;;i in toate, inc:lusiv
jlcstc trupul Lkut participant la ~ceasta stapinirc il lui Dumnezeu ~i
;:nificator al tuturor in Dumnczcu. In acest scop, Dumnezeu a dat omului
~~i capacitatea unci cun0a~tcri a naturii :;;i a trupului s{m prin ;;tiinp.
,,Omul a fost fil.cut de Dumnezcu din bunatatea Lui, din suflet ::;i
trup; pcntru ca suflctul rational cbt lui, fiind duptt chipul Cclui cc :-a
rc:tcut pe el, sii tinda, prin dorinta :;;i iubirea sa intreagii, cu tarie ~i din
to:Ha puterea spre Dumnezeu ~i spre cunoa~terca Lui ~i sa se inclum-
nczciascii prin asemiinarc ; iar prin grija plinJ de ~tiinta fata de ceea
cc c supus lui ~i 1n temeiul poruncii care ii cerca sit iubeasca pe aproa-
pelc ca pe sint:: insu;;i, sa sustina trupul pri'11 cun1pdtare, stt-1 facil
rational ~i propriu lui Dumnezeu prin virtuti, ca pc un impreun;i slujitor.
Aceasb avea sa-L fadi. pe Facatorul si.'t sc salaf?luiascii in trup ~i si}
clcvintt Insu;;i Cel cc le-a lc;:;at pe cele doua, leg;l.tura de nedcsfacut a
n-emuririi dilruite trupului. Aceasta, pentru ca sufletul sa se faca trupu-
lui ceca cc este Dumnezcu sufletului ~i sa sc aratc ci:i unul estc Fi:iciitoruJ
tuturor, strabtttind prin umanitate in toate fi.ipturilc, pe masura lor, pcn-
tru ca cele multc, care dupa fire sint distantate, sa vina la unitatc J.ntre
cle, prin convergcnta in jurul firii celei una a omului ; in sfir';)it, pentru
ca Dt.mmczcu lllSU';)i sa dcvin{t totul in toatc, pe toate cuprinzindu-h: ~i
ipcstaziindu-le in Sine, prin aceea ca nici o creatura nu mai are o mi~carc
S(~parata, neparta~a de prezenta Lui prin care sintem ;;i ne numim dum·-
nczei, trup, madulare ~i particica a lui Dunmezeu 9i cele asemenea, pri.n
rcferirea la tinta finala a scopului divin.
Dcci, aceasta ~i pentru ace<1sta a fost facu omul. Dar, protopurintclc
a lntrebuin\."'t r::iv :::apacitatea de a se hot<0xl libcr, intorcind dorint:1 c~~~
la ccea cc~ era permis, spre ceca ce era oprit... Deci fiind amaglt ... ~;-a
instr8inat de buna voie de snpul dumnczeicsc ~i fericit ~i, in loc sil fie
dumnezeu prin har, a pre£erat sa sr..:: facCt pi'imint. Drept aC2l~a, cu
J,Qpc7.une ~~1 cu iubirc de oalTleni ~;i potrivit cu bu:n,~1Jatca tE··n1rlrind
rnintuirca noastra, Dumn.'2zcu a fmpllntat in mi~carea iratiorelii a
rlO<J.strc cu£:ret2toa.re ncdeapsa, ca ue o co:1secint~l cuve11it2t. Prh1 aceasta
~ 1Q'7;t ,-,,., ,,IY!O"~i-;cq
Ct .l.. J.
\..!.....,
"cl'l"~l.
1....-....~
-Ll-'- l"'+i,n-e'~ C'"'
~~Lv-......~~, ,__.c-1. 111''1.
c._ r]rea'· pta'
~'-l~'-"-L-.-.1
"--- lrlS·"'''l. ?(O,Y'
~·
'-'' --
'-4 u.'-,' ~
C'-_(t

tjn·lpLll) spr·e C&re 11e a0cJtUS2:'J1 puterea iv.birii, pe C2re 0 datoruE~.

pc~dvit numai lui Du:rr.nezeu. Aceasta, pcnt:·u ca, aflind noi, t'
s:Jf2ri:1t~1, cii iu~bi1n 11irnicul:. sa r1e in.-.:"a~arn a 112 1lTtoar::e, acc<.1stL
[Jl..ltere spre ccea ce cxisEi" cap 7 J-R; tracl. cit . , p . 93-CP).
Dar n-ajungem ca oamenii chinuiti de urm:1rilo pJcatului sa vrc.~:
sa revina. la unirea cu Dumnezeu. Ei nu aveau prin d ace&esta pu'~erc .
 STUDE DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA

De Ciccea vine Dumnezeu insu~i la ei, 'in Hristos. ,Prin taina ascunsa
de veacuri :;;i de generatii, iar acum descoperita prin lntruparea ade:va-
raL!. ~i desav:lr~,;ita a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta a unit cu Sine dup:=-t
ipo.•::ta.s, in chip neimpartit 01i neamestecat, firea noastra. Iar pe noi,
p;·in Sfintul Sau trup, eel din noi 01i al nostru, insuflctit mintal 'ii rationaL
rH··-.~~ fixat •in Sine ca intr-o pirg:=-1 ;;i ne-a invreclnicit sa firn una. o;;i
ac~ea)i cu Sine dupli umanitatea Lui, dupa cum am fost rincluiti clinainte
d(· vcacuri srt fim in El, ca miidulare ale trupului S;:iu. Prin accasta
n,,_; articulat ~i legat in Sine in Duh, ca un suflet cu trupul, ~i ne-:-a
d•b la masura virstci duhovnicc;;ti a plinat21~ii Lui. $i a'ia, a aratat, pe
de u parte, C<1 noi spre aceasta am fost fttcuti, iar, pe de alta parte, C~i
scopuhpreabun, dinaintc de vcacuri, al lui Duim1czcu, cu privirc b 11(;i,
n-.:; primit nici o schimb<tre, duprt ra\iunca Lui, dar a venit la implinire
pr\tntr"'un .alt mod nou introdus ulterior" (ilmbigua, cap. 7 E: ; trac1. cit.,
jJ. 97).
Vc•nind Fiul lui Dumnczeu in trup, a indumnezeit lntii trupul asu-
·n~;{t .de El, apoi. a ajutat prin .el ~i.m~ oamcnii care vor sil se pregi'rteasc2t
prin imitare:r umanitatii Lui. in curi!\irca de patimi, in practicaroa
virtutilor, pentru indurnn12zeirea depUna in viata viitnare. Dcsiivir!lirea
inJ.tmHwzdrii in viata .viitm1rc o dQscrie Sf. Maxim in alta parte, astfcl :
,1mplinin:a dorin\ci este odihna pururea mobila a celor plini de
du:inta in jurul.Cf'lui dorit. Iar odihna pururea mobila a celor plini de
dorinp in jurul Celui dorit este bucuria vcsnic{< ~i neincetatil in jurul
C·lui dorit. far bucuria ve~nici'i ~i ncincetata cste a imparti'i~irii de bu-
nurUe dumnezcic~ti m::li. presus de ,fire. Io.r impiirta;;irea de bunurile
dmnnezcic~ti mai presus de fire.este ascmanarca cclor ce se imparta'ics-c
c<t Cd de care sc imp{~;rta~esc, hlst.iamna, dcvcnirca intocmai prin ase-
rniin~m~ a eel or ce se- impbrtil;;esc cu Cel de care se imparta~esc, ·at.lt
cit c·o;;te cu putinti"t... Iar dcvenirea intocm<1i prin asemanare a celor ce
:..:• in:w[tr·iitsesc ~u Cel de care sc Impilrtasesc cste indumnczeirca celor
c;• :,;e' ll1\T~dniccsc de indumnezeire. Iar ·dumnezeirea, ca sa spun pe
scuct, este conccntrarm ~i sfir;;itul tuturor timpurilor o;;i veacurilor ~i a
cclor din timp ~i din veac. Iar conccntrarca ;;i sfirljitul timpurilor ;;i
Vi'LF_:urilor ~i <l celor din ele cste unirca ncdespartit<\ a inccputului ade-
v:i.:-:tt :7i propriu cu sflr~itul adevarat ~i propriu in cei mintuiti. $i unirea
n:•d(~sp{trtiEt a inceputului :;;i sfir!?itului adev[trat in cei mintuiti este
iC':;irea cea bunil din celc naturale a cclor hot.<trniciti fiin~ial intre inccput
. :?i .:.~fir:';'it. Iar ic';'irca cca bun.} din cclc naturale a ee1or miirgini.i;i intrc
inc~,_'put :;:i sfir:;;it estc o lucrarc atoteficienta :;;i supraputcrnici1, nemijlo-
::·tt i si infinita a lui Dumnezeu, cc lucroaz.Ct ln ncsfir~it in cci invredni-
cl(! acea it•0ire buna din cele naturale. In sfiqit, lucrarea acea~ta
n•:rnijlodtrl, infiniti"1, atoteficicntct ~i supraputcrni61 a lui Dumnezeu,
ce l:lcTeaz<\ la ncsfiqit, este o placcre :;;i o bucuric tainicr1 o;;i supratainica
u c:dor stapiniti de ca, in tcmciul unci uniri ncgraite :;;i mai presus de
ir:.tei•-';,;crc, o bucuric pc m<"tsura careia nu sc poate afla minte, sau ra-
intdC[~<"rc :~~tu cuvint in lumca cclor create" (Quaest. ad Thalas,
c.n :19; trad. c:it., p. 314-:3HJ).
lndumnczcirea dcs;1vin;itii din viata viitoarc va fi o odihna in D\-Im.:.
nc'7cu, din care nu mai vrea onml s;.l iasa, dar oa nu t; .o incremenire ci
26 PR. PHOF. DR. D. STANILO.!\E

o continuf1 bucuric de iubirea ncmarginita a lui Dumnczcu. Prin ea

omul nu mai simte nici o distanta de Dumnczeu, ci c intru totul p;:\rta~
de bunatatile nesflr9ite ale Lui ; traie9te in Sine pe Dumnczcu intrcg,
cu toate bun<'1tritilc iubirii Lui, deplin unit cu Sine. Se simte :iniUt::it
la m;'\sura iubirii Lui prin iubirea Sa, dar tocmai de accca nu-9i trJicste
marginca. Sc sim.te intocmai cu Dumnezeu :;;i intru totul unit cu El
prin iubire, dcci deplin indumnezeit, dar totu:;;i prin Dunmczcu, :::au
prin imp<irta9irc, nu prin sine. El nu se mai simte m<:lrginit in accast<.1
stare, pentru ca a uitat de inceputul ei :;;i nu mai a9teaptii un sfin;it
al ei, nu se mai simtc avind sa inaintczc J:ntre inccput 9i sfiqit. Precum
nu meti et:;;tmpta un capat viitor al acestei bucurii, a9a nu 9tie de un
inceput al ci. E ridicat 'clincolo de inceput :;;i sflr9it, e ridicat peste timp
~i peste trairea nedcplina a celor traitc · odata in timp. Se vor uni :ln:
«CC~'a:;;i luminc1 nesfir:;;ita a iubirii lui Hristos :;;i a intelesului cxistcntei,
cei dinainte de Intruparea Cuvintului lui Dumnezeu, cei ce au venit ]a
existenta de la inceputul lumii cu cei de dupa Intruparea Lui, pina Ia
sfirsitul lumii. Istoria se va conccntra intr-o unitatc tr{lita si transfirzu-
ratJ · intrcaga, fapt ilnstrat prin icoana Schimbarii la Fai;[:: Fiecare- ]e
tr;1ie~te pe toate, ale tuturor, unite intre clc ~i in Dumnczcu, pline de
lumina Lui. Se simte plin de toate -ccle trilite de el '1n timp, dar 9i btma:..
tatca de bogatie nemarginita ~i nesfir~ita a lui Dui1mezeu. Traie~tc ca
ccea ce estc el .insu~i, intiparit in mod •propriu de istoria proprie a eel or
triHte, dcschis luminii infinite a lui. Dumnezeu. E ridicat peste intele;e-
rile '7i simturile sale naturale, finite : ceea ce este !'li cuprinde el, pri-
mc;;te in lumina lui Dumnezeu o semnificatic, o valoare infinita. Traie9te
in intimitatea Persoanei lui Hristos infinitatea iubirii ~i continutului Lui,
Gl o lumina proiectata din Hristos peste sine, lumina al carci suport se
simtc ca a devenit ~i el. E o stare indescriptibil;l prin -ratiune, aceea
ia care se ajunge folosindu-se ratiunea. Ratiunea suprema, clin .care
vin ratiunilc tuturor, e mai prcsus de ele 9i de ratiunea creatft a omului.
La ca se ajungc dcpa:;;inclu-se cele din urn1a, traindu-le unificate ca 9i
Cuvintul intrupat.
1u accast/t stare, persoana umana vede in toti 9i in toate 9i chia:r ]n
sine insil9i Persoana atotcuprinz~'itoare ~i atotlumindtoare a lui · Hristos.
Acesta e aclevarul dcspre care spune Sf. Maxim, in alt loc, ca se ridica
eel indumnczeit in viata viitoare, dupa ce a urcat spre el in viata pa:..
minteascc1, datorit<'i dorului dupa el, dat omului de Dumnczeu prin
crcarc : ,Cel ce a adus la c:xistenta toata firea cu intelepciune ~i a' sadit
in chip ascuns in fiecare dintre fiintele rationale ratiunea ca · prima
putcre a cunoa:;;terii Sale, ne-a dat 9i noua, umilitilor oameni, ca un S:c~'­
pin preadarnic, dupa fire, in d1ip natural, darul ratiunii, ca sa putem :u-
noa~te cu u:;;urinta modurile implinirii dorului... Deci, mi~cindu-nc potri-
vit acestui dor 1n jurul adevarului (lntr-un fel de spirala, ca tunurile
m;:inastirii din Curtea de Arge~, n.n.) 9i al Intelepciunii 9i al Cirmuirii
cc se mata tuturor in chip bin:e orinduit, sintem ajutati de acestea sa
ci'tut<'m1 a ajungc la Acela in vcderea caruia am primit clorul... Cei ce
~i-au ales ca singun1 preocupare :;;i straduinta ncvointa ostenitoare cu
acesta ... , fiicindu-~i sufletul mai pregatit, ca unul ce s-a excrcitat bine
in cele de aici, se vor muta faril de osteneala, dupii viata aceasta, la
aclevarul viitor, care li s-a conturat lor bine inca de aici, prin intclesel'i
 STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA 27

mai dumnezeie~ti. Cuci, insu:;d Dumnczcu ~i Mintuitorul nostru Iisus

Hdstos ii conduce pc acestia sprc adevarul intrcg, pc care li-l va ar<Ha
simplu ~i clar !'?i in afar<'i de orice indoiala produsii de varietatea sim-
bolica, in ncclaritatea ei enigmaiieii. .. Ciici, dupa ce au luat aici chipu-
ri.k adevi:irului, li sc va acli:iuga atunci adevaxul gol... Pcntru ci:t bogat
fiind, Dumnezcul nostru nu va inceta niciodatc"t sa imparti1 celor ee-L
iubesc darurile dumnezcie~ti ale cuno~tintei, pe care nici a lc numi nu
putem in accst veac, din pricina inaltimii ~i m<!rctici lor, clici trcbuie
socotit ca adevarat ceca ce spune marele Apostol despre fericirca care
e mai presus de tot numele, cc sc numc~te nu numai in veacul acesta,
ci .~i in eel viitor (Evr. 2, 0 ; Tl Cor. 12, 0 ; II Cor. 12, 9 ; Filip. 2, 9).
Prin aceasta el il indicat culmca cea nmi inalEt o. bun{<tatilor ce se vn
ar<Ita dupa impartirea tuturor darurilor ~i dupa tot urcu~ul. Aceastii culme
nu poate fi c•xprimat<:i ~l cunoscutc"t de nici un cuvlnt ;;i de nici o minte,
cit;', vrcmc bunatatile pe care le putem primi in veacul acesta ~i cele
ce ni sc vor arata in veacul viitor pot fi numit€ ~i cunoscute. Cad Iisus
9i Cuvintul lui Dumnezeu, Cel ce a stri'tbatut cerurile (Evr. 4, 14) ~i D
aj:.ms mai presus de toate ccrurilc, purureet trece ~i muta pc cei ee-l
urmcaza Lui, prin fi'"iptuire ~i contempla~ie, de la cele mai mici, lc! ce>le
mai mari, ~i, iara:=;;i, de la acestea, la cele inca ~i mai presus, ciici, simplu
gr~iind nu-mi va ajunge timpul sii spun urcu~;urile ;;i descoperirile sfin--
tilcr, p~· drumul ,,prdacerii din slava in slava", pina ce fiecare v-a primi,
in ccata propric, indumnezeiren cuvenita" (Amoigua, cap. 24 ; trad. cit.,
p. :J06-308).
Ad, Sf. Maxim pare a spune di. in viata viitoare se va inainta ln
·tot mai multe bunatc"lti ale lui Hris:tos, pina va Gjunge omul la unir('et
cea mai deplina cu El, in cnre are toate buniit~ttile lntr-un mod con-
ccr1trat.
Cel ajuns b existent<~ ve~nic bun[t in trairea lui Hristos ca Pcr-
soani't, nu mai poate cadea din ea, pentru faptul ca toate le arc in El,
toate sint imbrati::;;ate in iubirea dintre el ~i dintre celelalte Persoane
aLe Siintei Treimi, care il va umple ~i pe om. Dac~i ar gi'1si ceva separat
de Dumnezeu, aceea ar fi de o marginire care nu poate atrage ~i retine
pe eel ce le-a r.;asit toate in Hristos, ca Dumnezeu, ~i s-a imbog·atit In
El cu toatc : .,Ccl ajuns la Accla spre care se grabe~tc toata vietuirea
~i cugctarea celui ajuns la inM~ime ... i~i oprc~te in Acela toata dorirca,
cad mai presus de El ea nu mai e purtata, caci nu mai are catre ce
tinde... Cei ajun~i a colo g2sesc odihna intregii contemplatii" (Sf. Gri-
g0:--ie de Nazianz, Cuvint clespre Sf. A.tanasie) P.G. 35, I, 1084) ; ,Pentru
c<:'t nu va mai fi atunci ceva care sa se arate in Clhra de Dumnozeu, sau
C'~\[1~ sa pare\ ca sta in cumpiina cu Dumnezeu, ca S~l. vrajeasdi dorin~a
cuiva ... , caci too.tc sint cuprinse in El, fie inteligibile, fie sensibile, in
:::ri:itarea :;;i prezenta Lui negrilita, a~a cum luminile stclelor ~i inse:;;i
steL•le nu sc mai pcrcep prin simtire, nici m~!car c[t exista in timpul
zild, £iind acopcritc de lumina abundentc1 si inccnnnarabilc"t a soarelui,
care a apttrut si de la care au ~i cle calit.atel1 de-a f( Iumini" (A.mlligua,
t;ap. 7 c ; trad. cit. p. 78). Soarelc, care cuprinde ~i ne arata ila h.nTlina
Lui toate, cople~indu-le, cstc Dumnezeu Cuvintul, sau Ratiunen suprema
Care toate s,..au fc'icut si de la Care toatc isi au ratiunile lor. lar El
s-a Iacut accesibil prin intr1..~parea Lui (Op. cit. p·. 80). .
 Urcu)ul mnului, de la cxistcl1\<1 primiV1 prin crcatiii, la. cxbtenf,'i:l
bui1~, Cd Scl ajtlngil ]a. CXistenta ·. ve:;;nic huna, e .Ul'CU~Uf la, Ui:1ir(·:i .
extstent~1 n::;;nic b1Jni1, prin ea insa:;;i, a lui Dumnczeu t:1~l p~rsonal, 'cu
ajuton.il Cuvfntul ui intrujxtf,. cftci.numai pcrsoana poate fi bJmi't cu ;i!t(T~'.
A.ce~lsta, peJitt\.1 c;1 o ex!sterit;1 buria nu e bun;1 m1.mai n{ ei.l'~ins;::~:·i., ei
01i tu aitcle ; .')i bunMatca care nu c voW\, in mod con~tient, im e bt'Lfr;~;­
tate cldcviirata.
Cu cit te apropii mai mult de o persoan:i btm:"1, cu atit mai Jnl.1.l't
treci J)cstc: cbrurile ci :;;i o \'('/i numai pc ea sau le ai unite in c:a. In ,;:~
ai to;itCl bucuria; $i persoana clcsaviqit b\mc1 e dt~sAvir~ita 1n exhl~·nt;i.
De nccca, progrcsul omului sprc existenta Ve$nic bun;\ ncclintiU .
buniltate, r~ prb;,;n'sul la unin•a cu existcnta clcsav.ir~it<i, care c toi.odal:Y
o exisLt:ntJ personal:~!. ~i aceasta e DumJw~ecu. Ontrilogicul nu po:1te
separat de ctic. ·
Fc1pturile umane pot inainta in bun:-1tate ~i, prin aceast.:1, in
tent<-1 pin;'\la existcnta bun:'itat,.ii n::,;nice, sau pin~i la unirea cu Dumnc;;:c<l
pep'tru c:-1 sint crr•ate,, deci nu au ncmarginirea in cle insc'7i, ca Dum-
riezeu, care nu .se mai mi01ca spre o bunatatc sau existen\~1 supcric;:;rJ..
Dar sint felcute sii se rni~te spre ca. . . ..
Existcnta mdrginit<l, dar con'iticnta '!i in cnmunicare cu existc·;~tn
nem<c'irginit~l. .. sau existenta cn;at1 01i sustinuta de cea nemilrgipit:'l t1 ·
spr:e ee\istenta nemarginita ~i, ajutata de accasta, poatc ajunge ~i c.:
nemarginirca acelckl, dar l'!i da ve:;>nic seam:t Cil nemilrginirea ei, c•;,rc
o f;cJc;e Indumnezeita, cbr nu Dumnczeu, li vine de la Dumnez.eu.
DcsJvin;;irc'::t .sau indumnczcirca din viata. viitoare, b care ;.;-;,u
riclicat cci cc :in viata accasta au inaintat sprc E'<l prin virtntL ~i e;~­
noac;:tcrca lui Dumnezcu, o clcscric S£. Maxim in alt loc, astfd : .. ·
sfir~.it, :lccia ajung la 'indumnezcirca prin intelepciune atotluminn:;s:t,
simplCt ~i 1ntrcagJ, carc-i ridica in tot chipul spre cnuza lu<;:rurilor,,
nu. mai strf1luccsc in ei decit insuc;:irile dumnezeie~ti ale bunnt<'itii . hn
I)umnezeu. Prin aceasta se cunosc pe ci in~i~i din Dumnczcu;
Dumnc;..:cu din ci insisi. intruc.it intrc ei si Dumnezeu nu. mai c
un · zid c~ll'c sd-i clesr)a~ta, dat fiincl cii intr:e Intelcpciunc ~i Dumnczeu
nu rnai estc nimic. ,Caci In!;elepciunea dcsaviqitA nu poate . fi dPcit
Perso:ma. ca atare se vor bucura de neschimbabilitatc neclintitu, Cil unli
ce au dcp;\'!it toatc cele de la mijloc, in care se ascundea odir:inarii
primejdia clc-n gre~i, in privinta cunoa;;tcrii. Cacl ci au fost rid±<..-ati
in chip ncgrait >,;i ncinteles, dupa har, pc culmea cea mai 1nalti.\ -;;i de
infinite ori infinit dincolo de toate clupa fire, printr-o ne:;;tiinta $i tilcClL'·
negn1it::i" (Quaest. acl Thalas., cap. 62; trGd. cit. p. 371).
Ajungind in intimitatea culmi'l1:mti'i a lui Hristos ca PcrsDan;CL
prin aceasta, a Tatalui, prin Duhul Sfint, darul lui ca ajutor,
scufunclat in taina ci ncgrc1ita, ram'inc cl 1nsu$i ncschimbat in odil;n;c~
bucuriei ncsfiqitc de bunatatea Sf. Treimi in Hristos.
Existcnta lui Dumnezeu P o bun<1tate infinita '?i infinit cl;Jruitr :ire
:;;i .sus1;inr'ltoare a tuturor in unitatca lor in Sine. Existcnt;a omului e tct
o bunatatc, dar ca un dar al bumitatii lui Dumnczeu. Ea e o bun;}tatc
marginit<l, cu aspiratia sprc buniitatea infinita, sau spre Dumnezcu, pe
care o c;:i prime~te 1n unirea cu El. Deosebirea intrc existenta lui
 STUDII DE T£0LOGIE DOGIVL.i,.TJCA ORTODOXA

ncten c)i a oniului; este ca Dumnezeu este o bunatate infinita prin Sine,
pe cfi'l'd omul <~ste o bunatate marginita ;;;i crcata, dar cu aspiratirr spre'
bun';it~tteG nemarginit:l, la care poate ajungc. Dar chi~tr ajuns in Dum-
nezdr, b bunCitatea nemarginita, omul i~i do seama c~i nu o are nuinai
prin sine; ci prin Duhmezcu, ca are o infinitate prin partidpare.
Dar clc· buni'itate tine ~i vointa de-a fi hun, ca ~i r:-~tiunea anvJniei
cu' .tbate. · ·
· .L1r omul. fiind marginit ~i avincl ~i vointa libera, se poate mi0ca
pril~. voin\/1 nu numai spre bunatatca ncmarginiti'i, cum i,-o cere :firea,
ci )i' spre c:ontr~1riul bunrttatii sau spre rau, sau spre (;goism, dar cu
iluzi,l c;l ac:L'ast:.l c bincle ..';)i Dumnezcu ii lasa existcnta ca un minirnum
de hlrw cWruit de EJ, dar nedezvoltat de eL prin libertette ~i in cmm.mi;
Ccln~.. c~l Sine. Ins;[ ac:casta cste o existenta chinuiti'\ pe de o partt\ d(;
r;cm\. eqoismului, pe de alta, de iluzia ca acesta este un bine. De
pn·c;um cci cc inainteazJ in existent;! sau in bunatatc, ajung. in t:·
infiriitMii ~~i fcricirii ci, sau a lui Dumnezeu, fan''l a rnai Tjutea ci:de<:~
di1;; ,~·a.' s,;u din El, datorW'i bucuriei copie'?itoare cc i-o producL', ;:,~,l
~i cci cc .irnintcazJ in impu~inare::t existentci sau in rautate, . u;jun:..;
imi;:'q ~r<-1ire a extn.>mei pu~inata~i a ci, fara s<:'i poat~'i ic~Ldin ea, da:cit;\
sEtb.ii.)i t.otale a putcrilor ndurale care le 1c.~a de binc, sau de izvuml
infi.nit al cxistcntei. Dar din oxistenta nu mai ies nici crcaturile cone
~ti\:1i.~,-., din urm;i, c<'JCi nu pot ie~i 'total din existenta ce l.e-a c'.:J~-,)
Du~,lmc;;cu, ckci nici din ratiunea. sau binele, sau i)utere<:J. legate ck: ca
chi(rt ·dac:t le folosesc pc acesiea in rnod mincinos, alterat c)i sL1biL C1ci
:;;i :CJiClydul c.Teclc ca tr;'Jic:;;h~ un sens, sau folosc:;;te ratiunea pentr;: ct
si :tp' bindv in pli.lccrea. egoisti't, - iar interesul pentru altii. il m:mih ;t-t
in c:,\~It;>n•a de a-i atrage pe accia ali.1turea de sin•2 sau sub stilpinirt::;,~ s:L
.'·Pntinilt:1tea cxistcn~ei lor se arata chiar in teama pe· care c. au
dc-,a. clisparc in nouu existenta, ::m'itata. :;;i in setea lor de-a aveR, de-a
5';tiip.ini in sc•ns CQOist, ca ~i in tcama de Intunericul carc-ci st:tp.ine;;t.e
~i p:e care sc silca .s,'J-1 risipcasca in mod mincinos .
. D:1r Jnainhrca sprc unirca cu Dumnezcu, Cil spre impJrta~irc:). de
b!.m,-ttatea ,-c;;nic:t :;;i nemarginiL'i, se face prin virtute. De aceea Sf. :TVtilXiJn-
vcdc inaint:m~a omului spre indumnezeirca clcsilvirsitic'i in viata viitc<:::·c,
nu 'numai Gl o cunoa~tcre egali'i cu experien~a spiritualii a lui })mTJ-
nC':-:cu; ci ;;i ~·:1 o inaintare in virtutea generoasa prin definitie. Prc:priu
zis; · d': 'sid Inruditc sau decurg una din alta. De a ceca, el·. poate c;pmw
e<-t :fiinta virtutii este Hristos, intrucit El este bunatatea nemargi;1it;l,
Dar .inaintarca 'in virtute este ~i inaintarea in dreapta folosire a ·
C:wi prin virtute s:m prin bunatate omul inainteaza in armonia cu 1n: t<~.
De <icccc.t, in:-~intarea prin vuriute in Hristos, ca bunJtatea nemiin.;in]ti1;
cstr< 5j.i inaintarca In El ca spre Ra~iunea suprema. $i numai in l Instus,
C<l H.atiunca care le une~te pe toate, se ajunge la eliberarea de Jm,;nte,
can• .. e CL!fX'ttul dcscompuncrii materiale a trupului, in urma unci dc~;p;:w~
tiri .spirituale, sau egoiste a omului de Dumnezeu ~i de om., sau a mor(ii
spirituale. Dac~i de moartea trupului Ii poate scapa I-Iristos, ca Rat!u·-,ca
si bunatatca suprema intrupata, fiindca El poate sd'ipa ~i .in mod exte-
rior materia de descompunere, de moartea spiritual;} nu pot fi sc~~;pati
c-;:,-.i~tii, Dri! voia lor.
 PR. PROF. DR. D. STA:'iiLO:\E

.. Iar eel. ce inainteaza in virtute, inainteaz.:i in sfintenie. De. accea,

in aceasta s.:..a inaintat de catre unii ~i in Vechiul Testament, pr.:if1lU-
crcin:G Duhului Cuvintului lui Dumnczeu, ca prcgatitor al inom.enirii
Cuvintului in ei. Ei tniiau prin aceasta din puterca Cuvintului lui Dunl-
nezeu, caci, de~i nu-L vedeau incii intrupat in mod real, H vedeau ca pe
Cel ce se va intrupa ~i aceasta o aratau prin darul proorociei.
Sf. Maxim prezinta in multe texte virtutea ca drum prin care omul
inc;i.nteaza din puterea lui Dumnezeu Cuvintul, de la bun{tbtca s!tdita
in' firea lui prin creatic, ca inceput :;;i ca aspiratie inzestrat£1 cu putcrc,
spr'c bunatatea nesfiqita, in unirea cu Dumnezeu Cuvintul ca tintft.
Se arata ~i prin aceasta ca Dumnezeu Cuvintul este inceputul, mijlocul
~i sflqitul ve:;;nic al omului, sau al veacurilor, angajind ca mijloc ce
se rni~ca in timp ~i are ncvoie de timp ~i de efortul omului.
Abia in binelc ne.<:fiqit la care va ajunge, i se va ar;)ta omului
prin. cxperienta, ncsfiqirca obir~iei de la care a primit cxistenta. lata
cun:. spunc aceasta Sf. Maxim : ,Astfel, nu incape indoiaEt d. fiin~ct
virtutii din ficcare este insu:;;i Domnul nostru Iisus Hristos. Fiindca S·-a
scris : ,Care ni s-a fiicut nou;'i de la Dumnezeu intell•pciunc, dreptate,
sfintire ~l mintuire" (l Cor. 1, 30). $i e vadit ca acestca sc spun de:<;prc
Iiristos, in intelesul absolut, ca fiind prin Sine insu<;;l intclepciunea,
drept0.tea 'ii sfintcnia, nu in sens limitat, cum sc zic despre noi, de pi.ldc't :
orn Intelcpt, sau om drept. Dar dacii-i <:qa, oricc om care se impi"trta;;;.-:~::;;te
de viriute printr-o deprindcre tot mai neclintittt se imparte:\:;;e:;;tc nein-
doiclnic de Dumnezeu, fiinta virtutilor, ca unul ce a cultivat sincer, prin
lib>::•ra l1otarlre, sii.minta nGtunl;_1 a binelul :;;i a ClEitat sfir~itul ca fiind
un.::i cu obir~ia ~i obiqia una cu sflr9itul, mai bine zis obir~i:t :;;i sflr~itul
ca unul ~i aceb:;;i lucru ... , obiqia, intrucit de a~olo a primit, pc li:ngtt
existenta, :;;i binele prin fire, dupa participarc, iar tinb (sfiqitul), intrucit
rccunoscindu-9i cauza sa, str2ibate prin dispozi~ie ::;i hotarire libera, cu
tout:! sirguinta, drumul de lauda ce duce spre ea. Iar, strabatincl acest
drum, devine dumnezcu, primind de la Dumnezcu puterca de-·a fi clum-
11£'Z('U, ca unul ce a adaugat prin libcra alegcre, la binelc natural al
chipului, asemiinarca prin virtute, datoriti:i urcuO?ului firc~sc sprc cauza
pro:)rie 9i intriirii in intimitatea ci'' (Ambigua, cap. 7 f; trad. cit.
p. 3,)-86).
Remardim, intii, identificarca ,chipului'' dumnczc'icsc al omului
cu binele sadit in firca lui, bine incepator, in care c·stc aspira1;ia sprc
binck desavir9it, sau spre unirca cu Dumnezeu, aspiro.tie co inaintcaz;l
spre implinirca ci din puterca ei, unita cu putcrca lui Dumnezcu, le;;atci
de ca. Se arata, in aceasta, ca omul nu e o existen~i'i 1nchisa in siHe
:;;i }n lumea accasta, ci e intr-a legatura dinamica c.u Dumnezcu, care
i1 ducc - daca nu so opune, ci conlucreaz!:i spre deplina unirc cu Dum-
ne?:i~U. Omul e o fiinta creata, unita cu Dumnezeu Creatorul, inzestr<1ta
cu puterea de a lnainta tot mai mult in aceast£i unirc, o fiint~! imanent'i,
unita cu Dumnezcu eel transcedent. Omul arc prin accasb o c~xistent<:i
adincita in infinitatea lui Dumnezeu, care i se face ~i lui o proprictatc~
tot :mai actuaEl.
Drumul de la calitatca de chip al lui Dumnczeu, la sbn'a de ase-
manara cu El, il face omul in timp, iar omenirea in istorie. In aceasta
consta sensul ~i importanta istoriei : in mi:;;carea ce trobui.e sa o fac;;,
 STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA 31

omul cu ajutorul lui Dumnezeu, de la binele dat lui de Dumnezeu prin

creatie, la implinirea aspiratiei intiparita in acest bine, spre desavir~irea
lui, de la Dumnezeu, ca bine, la Dumnezeu, ca tinta. Dar, prin aceasta,
istoria se arata totdeauna trecatoare. Cine nu vrea sa o recunoasca ca
atarc, ci o crede netrecatoare, nu inainteaza de la binele nedesavirsit,
:or1dit in om., la binele desavir'?it. Acela nu niai are nici pe Dumnezeu
lucrind in d. El traie:;;te progresul cu o mare amagire. Crezind ca in.a-
inteaza spre mai mult, nu inainteazJ spre infinitatea vc:;;nica, ci s11re
moartea, sau putinatatea ve'?nica a existentei.
De aceea, oamenii, inteleptiti prin credintii, au aflat ca firea lu111ii.
accsteia este ,descompunerea ~i prefacerea intreolalta a corpurilor dj:n
ea .. ,; dcci structura prin fire nestatornica ~i schimbacioasa ... a corpurHor
dii1 care consta (lumea c:ccasta) :;;i sfir~itul lor, care se va produce, cu
necesitate, prin succesiunea lucrurilor". De aceea, ei s-au desfacut c1.1
intdepciune de afectiunea fata de trup ~i de lume", alipindu-se de
Dunmezeu :;;i ingrijindu-se de sufletul care va ramine in ve:;micie (ilrnbi-
gua, cap. 53 ; trad. cit., p. 167). Caci, in suflet e chipul :;;i, prin virtutile
pc: care le cultiva el pentru inaintarea spre Dumnezeu, cu puterea Lui,
ajun·ge la asemilnare, sau la indunu1ezeire ~i la spiritualizarea. 0i invc;:ni-
cire::i tuturor. · ·
Dunmczcu :;;i-a an'itat iubirea fata de om, !lU numai prin fa~otul
ca I- a fa cut dupa chipul · Sau, ci ~i prin faptul cd atunci ciri.d l-a. vt,zut
:-Etbit, prin rcaua folosire a puterilor lui, a facut · acest chip propriti
Fiului Siiu, ca sa-l restabileascu :;;i sa-l duca la o tot mai mare asemtmare
cu Sine, sau la indumnezeire. Aceasta pentru ca omul era chemat sa
ajungi'l la ascmanare dacii nu s~ar fi despartit de Dumnezeu prii1 cad~'Tea
protopiirin\.ilor, mre l-a coborit la chip de rob patimitor. · In cre::-:t6a
omului din nimic, ca chip al Sau, sc arata :;;i atotputerriida lui Dtim-
nczeu, dar :;;i valoarea negraita data omului pentru ve~nicie; ciici nu
poate sa piadt chipul Sau. Dar aceasta valoare a omului, ca chip al Sau,
c: pune Dmmwzeu :;;i mai mult in relief, hoti'irind sa-L fac<:\ pe' Fiul Sau
purtt1tor vc~nic al lui.
Explidnd Schimbarea la Fata a Domnului, Sf. Maxim spline cii ·'in
ea s-a aratat atit chipul Sau omenesc, dt :;;i modelul dumnezeesc care
lumina prin cl, vadind caracterul lui tainic, de negrait, prin chipul
scnsibil :;;i cxprimabil omenesc. In fapta Schimbarii la F'ata, Dumnezeu
Cuv:intul ne-a aratat la ce inaltime va fi ridicat chipul Lui eel omenesc,
dar :;;.i important;.a ce i-o dii, fiicindu-l mediu de aratare ~i de lucrare
al Lui.
,,Dar sa privim daca nu cumva fiecare din cele doua moduri amin~
tite (de aratare) la Schimbarea dumnezeiasca la Fata a Domnului i~i are
in chip simbolul Sau. Caci, El trebuia sa se creeze in mod neschimbat ca
noi, primind, pentru nemasurata iubire de oameni, sa se faca chipul :;;i
simbolul Sau, Cel aratat, ca sa ciilc"iuzeasdi spre Sine, Cel cu totul ascuns
in nearatare, toata creatiunca ~i sa ofere oamenilor, cu iubire de oameni,
prin lucrarea dumnezeiasca in trup, semneie vadite ale infinitatii ne-
arilt:<te 9i ascunse dincolo de toate :;;i cu neputinta de a fi 'int;.eleasa sau
nmnita de nici una din existent;.e, in nici un mod" (Ambigua, cap. 4 7 ;
trad. cit., p. 163-164).
3.'2 PR. PROF. DH. D. STANrLOAE

•. , Cit de minunata sc arnta structura omului, ca prin ca poate '~;r<-ii

pumnezeu, ba :~i poate arata prin ea lumina infiniEt a Sa? Cit de minu-
tVJ ~ se arata omul in faptul ca Fiul lui Dumnezeu trCtieOitr~ ca perci{l<mCt
negr~lita viata dumnezciasdt ?
Omul e crcat ca fiint;1 insetatil de Dumnezcu. Dar in <lC('asta set!'
Dumnczcu are pe Dumnezeu 'insu$i lucrind in Sine sau tr[tind. 'in mn
ai::::· .t3Ui setc $i ajutindu-1 toto data sa ~l-o satisfaci:l.
In al doilea rind, odata cc Dumnezcu Cuvlntul, care L-a creat pe
r;r;: ca pc un subicct con~ticnt, care poatc spiritualiza materia in .~rt.lp
~i :~t~ poa.tc mo.ni£csta in moclul eel mai inalt prin ea. sc poate f<J\.X' El
!nsusi un ast£cl de snbiect, El ari:ltJ omului cca m3i m3re apn)pierc,
cc.·~ m:.ri cald;i iubire. Cftci b pe cnnul filcut de El insuO?i astfd, ca ~11odel
()c•n>r-u a .induhovnici materia, ca omul venit sii iubcascft :;;i El pc cJ:1nwni
cu c:ddura :;;i in~elegerea cu care trebuie sa-i iubeascil, dar fcririd spi-
ritu; uman de alipirea piitima51i'"t Ia materie 'ii p[tzincl iubirca fa~{• de om
d~:. vi mcjdiile cc o pas c. ·
In al trc~il,:3 rind, omul este Etcut de Fiul lui Dumnf'zeu rnoch;·l
.:;l . :;ciu, intrnclt sc face om ca el, sau cinstc~tc a)a de mult P(' omul
Cft•,\i;, Cil SC f~IC>~ ;;i cl OJn, desigur pcntrU a-1 lnf!lta pe 0111 la indpm-
tll':::·:r·c. I~ ca un tata, care sc face asemcnea copilului din iubirc pentn.J cl.
"\ceasta nu inscamna ca Dunmczeu prlme:;;te, prctuindu-l pl' om. (I
im~y;gii.~irc, cki accasta L--~n· ari"ita C3 pe Unul care a avut nevoic Sc-l
~;:·~.·~··c;; pe om.

Dumnc-zeu i:;;i aratft superioritatt•a tocnwi in faptul cCl L-a ,ffwut

pc '''n en intentia de-a cobor.l din bun;'Hnte l:1 modul lui clcos·d)it de
fc·starea bun~H<Itii, p;.:ntru a o trai ca cl )i cu el, pcntru a re.nliza
tn) :-.:ou mod de comuniunc.
i\cest fapt il cxprimi:i Sf. 1VJaxim prin ideea lnclraznl'a\Jt c-1 Dum-·
!v_•;::·:J si omul ]':;;i sint modele tn mod rcciproc. '/orbincl de sfinii: de
c-a;,•' :'punc cc-1 rlupa cc ~i-atr purificat min tea de mi5?carea in jU1 ul· luz1'u-
ritc.r. s-au 0dihnit chiar si de lucrarea fireasc£"1 din ca, aducind-..J lui
lJurrmczcu, spunc cC1 ;;cll{~t!¥du-se astfel, in intn::,;imc, in Dum'nezeu
inti":.>g, prin Dull ~i purtincl," pe clt c cu putinttt o.mwnilor, intrc,~ul
clltr:; ill Cclui ccrcsc, .aceasta inscamn[t c:-1, pe de o parte, atra\~e .infini-
t~:L· :. lui Dumnczeu in cl, pc de alta, este atras de Dumm·/.cu. In a.cwasta
s; .. ,,.,de c[t Dum1wzcu ~i omul i~i sint unul altuia moclcle cc se ;atrag
rC':.·;prnc. ,,Ckl, sc ;dec 61 Dumnczeu ~i omul :i~i sinl unul ~tHuia ·n:todck.
+?i -<-:1 de mult S-a f<:1cut Dumnezeu omului om (atras de om, n.n.),-.pcn-
tr<' Iubirea _de o:tmeni, pe cit de mult omul, intiirit prin iubin~- :,Gv-o
:"·,· .le la Dumnczcu s-a putut indumnezci pe sine lui Dumrwzeu· (l[tsin-
du-:"; atras dr,; Dumnczeu, n.n.) ; :;;i a::;a de mult a fost rLipit (atr~ts}, .omul
pri:1 mintc de Dumnczcu, sprc cunoa~terea Lui, pe cit de mult a· IItcut
{<J :;'tas) omui ::m:ltat prin virtu~i pe Dumnezeu, Ccl prin fin' ncHtzut·'
{A.mbigtw, cap. 13; tr:ad. cit., p. 111). · ·
Dumnczeu se las;1, sau se face atras de om, c:t su sc L1cil d.!C.1ent
pdn ,·irtutHc omene>)ti in creatie.
Dar in a'firmarea virtutilor, ca moduri prin care Fiul lui Dum-
nc·:.-:cz.l vrca sil se. manifeste in om, e implicati\. ~1firmarea, forma.: omc-
n•.:-a:>ci a bunatatii pe care Dumnezeu vrea sa o m;anifestc prin om, ,f!J\3.
 STlJDII DE TEOLOG!E DOGl\L~TIC\ ORTODOX,\

dr• :;amcni, ca fat;J. de semen1i. Sdi. $i in aceasta se araUi ci"i in coborirea

lui Dumnezeu la om si inaltarea omului la capacitatea de a-si arata
fJVt clc scmcni o iubir~ desa;.iqita, Dumnezeu l<;;i insw;;e:;;te inti.mitatea
omul1_;j fat;) de om, iar omul i~;i insusestc~ de la Dumnezeu des{lvirsirea
bur::~; t:~1tii fat;}. de semeni. In Hri'stos sil;t 'reali.zate amindoua. Dar la ~rma
un;:,·lor tot Dumnezeu L-a f2cut pe om sa fie model al SCnJ, prin inti-
n;;:::1Lca co i-a dat-o fap de:> semcnil sfti.
Yirtutilc prin cu·c Dumnczon insu~i sc mnni£esti\ in om, dar ~i
etGrtul omului, sint de fapt deprindcri ale bindui ; dar bincle e o
nnrmaEi a persoanei urnzmc:> cu .:tlte pcrso::mc. Dar cu cit se face
··:;<_;' mai bun, cu at:it rcalizei1z<-l o mai m::cre unitatc, cu toti ~i cu toatc,
,, ~i cu Dumnezeu, care cstc izvorul binc.:lui si Cel cc sus\ine ~i
;.: .;:;wvcaz:! unitatca intrc toatc.
Dumnczcu Cuv1ntul se poate face. ca orn intrcg oameni, puterea
vir~.u\ilor ~i Cel cc d<! omului putere pentru clc, prin bunatatea Sa su-
-~- · n:t si pcntru cc! buniltatcQ, care lc crcc;:tz{t :'li vroa sa le tina pe toate
' totocbt;:i, Ilatiunca c;--,rc crocadt ~i sustinc prin etceasta sen-
s•_;t''lr• setu rc.tiunilc lor intr-o c.rmonie, care• corcspunde Lui ca Ratiune
~t c:_imrnr. Unitatc:1, buntttatccl. ratiunca sint o treime de nedespartit.
Cuvintul S<1ll R:t\iunea lui Dumnczcu, prin cnre toatc s-au creat
u· >~m(ttatc ';i in uniLttc, lc :;;i susti1w :;;i dczvolta in accasta intreWi
c_:,~ >T<' prin virtui;ilc f<'ipturilor con:'ltientc. El estc prin aceasta intreita
; , _· ;t,· fiint:l virtutii. De accc<t. cind pCtcatul oamenilor, contrar virtutii,
c::' _;._·sp(trtire cle Dumnczcu ~i en factor de dczbinarc irationalii, contrar
L·;:' :t:-ttii, :;;i-a produs cfectul in creatiune ~i oamenii nu-l mai puteau
r::, ,, .. 1 ci in')i')i, S-a facut insu:;;i Cuvintul sau Hatiunca pcrsonala uni-
t;:·' ,j btmi-dJti?'l Lui, prln care Pcrsoana Fiului rC1spunde bunatatii
·;· ;~ lui. om, ca sC1 dca putere in Sine :;;i prin Sine :;;i in ceilal\i oameni
y:;· prin care s5 prindi'i in ci, iari't'?i, putcrc, bunatateLJ, rationali-
l < · t si unitntc•a :;;i, prin acoasta, sa inaintezo spre tinta lor, care este
~ - : d d lui DumnCZl'U insu;;i. Aceasta pentru ca in unire cu El sa nls-
~ :tO! ~i cl impreunCt Tati:ilui cu iubirc, incit s~1 fie t.ot in Tat<:!l :;;i TabH
" :'. \ i.
,,Caci in El (in Cuvintul lui Dumnezcu), sint Hxatc ferm ra~iunile
--, •r ~i despre accstc ra~iuni se spune ca El le cunoa:;;tc pe toate
i;: •:::tc- ck' Jacerca lor, ca pe uncle cc sint toatc in El ~i la EL Accasta
:_r ddc'c-t toatc cole cc sint ~i colo co vor fi nu au fost adusc la existen~[i
~,.._ ._;:,t:-t cu ratiunilc lor sau de cincl sint cunoscutc de Dumnezeu, ci
ti,:~ ;:·.; i~i primc·:;;tc cxistcnta efcctivil :;;i de sine la timpul potrivit dupa
dU:l·~:xiunca Cr.::at0rului, fiincl create conform cu ratiunea lor. Dcci,
:,"' -'''' ~i ni s;:; zice cC1 sintem ,parte" a lui Dumnezeu, pentru fuptul
c:• ·__ ;it:nilc cxistcntci noastrc preexist:i in Dumnezeu. $i ni se zice ca
·•:<\ ~~lr': de sus. pcntru ci.'t nu ne-am mi)cat potrivit cu ratiunca dupa
c: · ;m fest E1cuti ';i ctrc preexista in Dunmezeu';.
Dt• acc.•c:l, Ratiunca suprcm<\ sau Cuvintul lui Dumnczeu, in care
·; ·.n toi,i ra\iunlle noastre, sc face ea ins<i~i om, pentru a ne aduna
.,-irhJ\ik rationale rl•stabilitc in El, prin coca ce sintcm acluf?i, cu
, •• : _l noastr;·,, .~i noi in uni te1 tea ratiunilor noastre din ea : ,Astfel, nu
34 PR. PROF. DR. D. STANILOr\E

incape indoiala di fiinta virtutii din fiecare cste Cuvintul (R2tim~ea)

eel Unul al lui Dumnezeu. Caci fiinta tuturor virtutilor este in:m~i
Domnul nostru Iisus Hristos" (Arnbigua, cap. 7 E--F, trad. cit. p. 83-35).
Dar la unirea cu Hristos in viata viitoare ajunue omul nu nu'!'d
prin virtuti, depa~ind ramificarea lo;, in persoana ;a atotiubitoare de
Hristos, in unirea cu Persoana atotiubitoare a Lui, ci ~i prin depCt<;;:rea
cunoa:;;terii rathmilor lucrurilor create, o datil ce prin virtur.i cnml :-a
ridicat de la intelesul pentru ele, inaltindu-se la ratiunile tainelor Per-
soonei lui Hristos : ,Cel care, datorita marii boga~ii a cuno~tin'(ei ~i
imbel::;;uc;atei imparta~iri de Duhul Sfint, a strabatut, pe cit e cu putinta,
ratiunea Providentei o,;i a imbn'iti:;;at cunoa~terea ci, se urci:i 1mprco_ma
cu Cuv.intul, care Se suie la ccr. Caci, dupa ce a strabatut cunoa~tcrea
firii tuturor celor providentiate, vazute ~i nevazute, impreun<1 cu rati-
unile lor, s-a inaltat la starea care nu are in ea nici un fel de impu1s
sau mi~care. Cclci s-a ridicat, astfel, de la ratiunile Providentci din lucn:ri
care. ii deschid drumul urmator ca ni~te ingeri in regiunea ratiunilor ;:i
to.inelor negraite ale teologici (ale cunoa~terii lui Dumnezeu). $i j:rin
urcu~urile treptate ridica tot mai sus portile intele::;atoctre ale sufletdui,
spre primirea Cuv:tntului atotdumnezeiesc" (Arnbigua, cop. 4 7 ; tracl. cit.
p. 326-327).

3. Actele prin care Fiul lui Dumnezeu s-a facut om

~i indumnezeie(>te firea oamenilor, care vor Yeni la existcn}Zi
in cursul istoriei
Am prezentat in capitolul precedent, in general, inomenirea Fiului
lui Dumnczeu ~i indumnezeirea oamenilor, care se 2lipesc prin crcdi:-:.t,'J,
dupa pregatirca lor, dinainte de inomenirea Lui $i inclumnezeirea 2or.
Vom expune, in acest capitol, dupa Sf. Maxim, diferitele acte prin care
Fiul lui Dunmezeu s-a fi.icut om desavir~it 0i rnodul in care prin e1e,
a indumnezeit firca Sa on1eneasca )i o indunmezciqtc pc a oamcrcilc,r,
in cursul istoriei.
Fiul lui Dumnezeu s-a facut om ca sil indurnnezciasca, ;xin Clceaoota,
firea omeneo.scil asumata o,;i pc eca a oamcnilor cDr\3 voiesc, adica spre
a-i scc1pa de pacat ~i de moartc ~i a-i desavir9i in umanit::ttea lor. Accasta
pcntru ca ci r:.u puteau scapa prin ci .in~i)i de rnoarte ~i din .in.czustb.-:ea
e;;oista a p:'icatului, fara comuniunea intimi"i cu Dumnezcu. Iar 1n ca nu
putcau intra prin ei in~i~i, din pricina slabiciunii in care e<'izuse firea
~i vointa lor.
De fapt, chiar inomenirca Fiului lui Dumnezeu a cchivalat cu in-
dumnezeirea firii omenesti asumate si arc ca urmare ridicarea deolb1a
a oamenilor prin indum1~ezeire. Caci 'omul nu se poate realiza dec"i: 'in
Dumnezeu, in orizontul lui infinit de viata $i in orizontul com1.mh;:1i.i
cu scmenii o,;i al cosmosului, ambele deschise spre Dumnezcu.
Fiullui Dumnezeu s-a facut om, dar om far;', de pacat, prin na$tE':·c
din Fecioara o,;i din puterea Duhului Sflnt. Aceasta a fost incc:putul
restabilirii umanitatii in starca de la inccput. ,Prin accast:1 socotesc,
spunc Sf. lVIaxim, ca putea exista $i alt mod, prc:;;tlut de Dumnezeu,
pcntru inmultirca oamenilor, daca ·prim ill om pcizca porunca ;;;i nu se
cobora la animalitate, abuzlnd de putcrilc sctlc" (.tlmbiguu, co.p. 102;
 STUDJI DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA 3:)

tr·::id. cit., p. 2G4). In acel alt mod de .inmul\ire s-ar fi manifestat mai
mult puterea dumnezeissca prin Duhul Sfint, dind spiritului din om
cttlta putere, incit sa uneasca in mod violent umanul, prea mult despar~it
in b;n·bat. :;;i femeie, in na~terea de oameni noi. Interpretind cuvintul
Sf. Crh:;orie de Nazianz : ,Se innoiesc firile :;;i Dumnezeu se face om"
(P .G. 36, col. 348). Sf. Maxim zice : ,Onml, dupa ce a fos.t creat, nu s-a
m:'.~cat in chip natural in jurul Celui nemi~cat, ca origine proprie, ci s-a
mi~~~at, din propria vointa, contrar firii ~i fara de minte in jurul celor
d~ sub el, peste care a fost pus de Dumnezeu sa stapineasca, folosind
rJu puterilc naturale date lui prin creatiune, spre unirea celor despar-
nte, ca. mai virtos, s;} desparta cele unite. Primejduindu-se, astfel, putin
C~. lip<;it ca umanul sa se stramute, iara~i, in chip jalnic, in neexistenta.
D~· accca, se innoiesc firilc :;;l in chip minunat, Cel cu totul nemL7cat
fire, sc mi~c:'i, ca S<l zic a~a, mai presus de fire, in jurul a ceea
ce sc.> mi~c:'t prin fire, ~i Dumnezeu se face om, ca sa mintuiasca pe omul
cci pierdut. Unind, astfel, prin Sine insu:'7i, partilc sfi~iate ale firii uni-
ve:'"'1le 1:1 totalitateet ei ~i ratiunile generalc manifestate in parti, prin
c~c~'- ce se inEiptuie:'7tc unirea celor despartite, impline~te marele sfat
al l~1i Dumnczcu ~i TatiH, readunind (recapitulind) toate in Sine, cele
cHi: ccr· ;;i cele de pe pCunint. Caci in Sine au Iost 9i create' 1 (.!lmbigtw,
:::ar::. cit. trad. cit. p. 263-264).
Ca urmare, ,a Implinit ca om, cu fapta ~i cu adev;'irul, prin ascul-
t~c·a necltttitf't, toate cite ca Dumnezeu le-a rinduit, de mai inainte, El
s:\ so bca, realizind tot sfatul lui Dumnezeu si Tatal in favoarea
r:·:·.:·st!·~i, care ;un zadan1icit, prin reaua .intrebuintar~, puterea ce ni s-a
d~ct. b inccput, in chip natural, spre aceasta. Mai mult, ne-a unit pe
1-;.:::ci ln:;;i.ne in Sine, prin inlaturarea dcosebirii de barbat ~i femcie ~i, in
i''::: de b(trbati :;;i femei, in care se observa mai ales modul deosebirii,
Tl:-.: :m'ttat numai oameni in sens propriu ~i adevarat, modelati cu totul
El si purtind nevatarnat :'7i cu totul neintinat chipul Lui, neatins
~i Lic·i un mod de vreo trasatura a stricaciunii..." (Op. cit., p. 265-266).
Accstca ni le-a comunicat ~i nou<.i, El eel intrat prin firea Sa
ur~~ •1:'\ in putinta comunicC1rii cu noi, unindu-ne prin Dulml Sau eel
Sii:1t, in Botez, cu Sine si cu toatc cele etdunate iu. Sine. Prin aceasta
:1 rc.:'>ta:Jilit ln noi chipul dumnczeiesc, care ne caracterizeaza, arilt:indu-ne
t~:·' ~ :· c!iferen~clc de suprafai;a de bar bat ~l femeic, ca oamcni, prin comu-
l::L:;-:.,:•a strinsj cu Dumnezeu.
Dclp:~, CP Fiul lui Dumnezcu a restabilit in Sine, prin na~tcrca Sa
:::a Cl11, chipul omului din starea de rob, ca sa-l facf1 chip al Celui prea-
inX:.'ett mni prcsus de tcate (F'ilip, 2, 6--11) in noi ii restabilqte prin
R~·trz, ca printr-o a doua n::1~terc, tot prin Duhul Sfint, dcoarcce noi
'~xloti>u ca oameni ~j inainte de Botez. Deci, nu mai trebuia sa venim
la din nou prin na~terc. $i nol purtam chipul rcstabilit de
ca ic)o:;tasuri umane, oe cind El 1l poartii ca ioostas dumnczeiesc.
1],, :l~'C'i:'Cl, nc•i ruti putcm S[l ~·[idem din acest chip r~stabilit, prin liber-
L1t;:;a p:c cind El, lEl. Chipul de OlTl nu mal poate fi pie,·dut h1
El, -, ci se manifcsti:1 clt ramine pc p<'m1lnt in alte fapte, care-l
clct:_ulizc:az:i :;;i mal mult. .)i r2minc izvor de putcrc pcntru intJrirea
n,:,tcL~ dG onmcni ~i dupii ce S-a suit la cer, cit timp sintem
'Lt. El '"- cwut cL: b na:;;trec::>. Sa ca om chipul rdnnoit al omului,
36 PH. PHOF. DH. D. STANILO.·U:

pe cind in noi se reinnoie~te la Botez, dupa na~terea noastrJ ca oamenL

El n-a avut nidodata, in Sine, slabiciunile chipului strimbat, pe cind
noi le-am avut ~i aceasta o resimtim :;;i dupa innoirea chipului no'-,ru
de cameni, prin Botcz. Firea omeneascu a lui Hristos e )nnoiEt :;:i L,rJ
de pacat de la 1nceput, pe cind a noastra se face nou{l dup2i ce ': :;;:;st
vee he ;;i p;katoasa. A lui Hristos e noua de la inceput, cbr nu ca ;~ : c1i
Adam, prin creatie, care de• aceea a putut ~i c1dea, ci prin faptul c;·, c a
ipostasului dumnezeiesc de la inceput. Fiind totu~i luatii din firca nn~,::ir2
'ii spunem innoita, nu noua.
Continulnd s<l explice cuvintul Sf. Grigorie de No.zianz. dt'.cp·e
fnnoirea firilor prin na:;;te~·ea lui Hristos, Sf. Maxim spune : ,.<;Ji, i;~.
se innoiesc firilc, intrucit cea dumnezciascil a suDortat dP lmnJ \ oj c
din pricina bunatatii '?i a iubirii nemasuratc de oameni, in chip m<::i
presus de fire, na'itcrea trupeasca, iar a noastrii pregatc~te, in '·
minunat, Dumnezcului 'mtrupat, dupa o lege strain~1, deosebit:1 de :Lrc
un trup filrA s:lminta, insuflci;it rational, intru toatc ca al nostru :;;i ~.sc­
mEnea nouCl, afarii de pJ.cat ; 'ii ccea cc-i :;;i n<.ai minunat, fi:ira :c;: se
~tirbeasca intru nimic, prin na~t<?rc; lcgca fecioarei Cdci cc I-a :L:cst
MaicCl" (Ambigua, cap. 107 ; TracZ. cit., p. 269).
De accea, Hristos primcste sau :lsi clil !nsusi, JJc de o par'w, Eaccrca
Cc't Adam, pc c!c alta, Sc na~te din n~i cei de .clur)a pjcat, ~i din L~tre
ca lipsa de pacat, iar din na:;;tere urmii.rile pJcatului nostru, dar n,.,·;:::1i
pe ccle :1epacatoasC>, intrue:it .S-il facut El insu07i '?i le-a putut uni ilCC'·~ca
in firea Sa Ol11C'lWi:lSCa, pentru ca purtatorul ci CL1 iposbsul clt.lll111('Zf :.:-sc.
El putea tine in stare de nep:k~'ituire firca noastril, primit~i nu de .Si;,e,
:;;i prin faccrc, chiar clacu.. prin na:;;terc, din Iirca noastra clc clup:< :~ c~1·r.
a pcimit urm<lrile ncpCtci:itoasc ale p[icatului nostru, ca sC1 lc invin:.:,·; ':i
s:{ JW cica ~i noua putcTCil sa le Invin,c;em. Unind in iposiasul Sciu Llt.Tn-
nczeiesc faccrPa firii omencsti cu na.stcrca ci, a mentinut in calitatc::' ci
dP fi}rout;'i fcri<•it'l '1CD''"''jtqj.re l'·'r din calibtr>·t ni J,, n;'lSC"lt:'i rlir- •or,j
u~·mc}r:ile ,ircm~s;bilc ",~i~c ~;acatul~i. Din c~litat~a ,ci d.e ,fCtcul:i.' ;~"::.;,:;:~.i~
nC->p~iccltuire3. ln\Tingh1d urrn<}rilc ircpro~abile ale pZicaiulLli prjrnite dln
caliiatea ci de n~iscut:l. ,.CCJci. Ccl cc din G1UZ2 faCCl'ii primului c\c:;:m
a primit su St' facj om, rm '~ rduzat s:l Se nasc:'i din priciru ci'iclc:.·ii :
acceptind faccrea ca prJc;or{urjnt la eel c{lzut. L1r 11a~.tcrcal C~l :_:( j:,c
(cl1cnoza) in fJYoa.rca cdui csindit. Facerea L-a Etcut intocmai cu :·c:i
de la inccput, prin suflarea de viu~i'i cLitJtoare, din care, luind
chipul•; Cil om, a piistrilt liberLttea ncvinovata ~i nc:piicutuirca nq:;:·,:~:·~:-1.
Lr, prin !1<l'?tL"re, a imbracat J.a intn1pare asenti~narca cu omul .sn,c~;­
citlnii, intrucit a luat chipul de rob 07i a suferit ca un vinovat, (:Co; ce
era LJ.rJ. de pi1cat, supunindu-~oe, cu voia, acelora~i ilfecte (patimi) 1:<-i'-l-
ralc. ca ~i noi, afar a de p;kat..." N cprimind pucc'ttuirea na~terii, cla t· ::tCl
faccrii, ,d::1r primind celc: ce sint din pricina lB'itcrii sau pi.ic:clto~e:;)ei,
a fdcut na~tcrea salvo.t:)iU'C a facerii, rcinnoind, prin p:1timirci1, cc
de na~tere, In chip minunat ncstricckiunea bcerii, iar facercet a fi',c•_:t-o
tarm'tcluitoarea na~tcrii, sfintind, prin ncp;}cHo~cnia ei, na'?tcrca st:;~l.'Sl
patimii" (ilmbigua, cap. 108; Tracl. cit. p. 271).
Daca in Hristos na~tc:-re:1 din trup, uniUi cu facerca Lm Cc1 n;-n
(prin caracterul f"i minunat), a <tvut loc deodatX1 cu na0tcn'a cltn Duh.
in noi cea din urmi1 succede celci clintii. ar:.itinclu-se c<'l not, ;~rin nastcrc,
 STUDll DE 'lTOLOGIE DOGl\L\TlCA r!HTODO'\::\

am primit ";i pacatul, ceca cc nu putm fi L1 Hristns. ncl::Li cc Cd cc :'>e

na~tea din trup era insu~i Fiul lui DttmlWZP\.1 0i sv n;!·,tr·:l din Fecioar:i,.
adica se facca El insu~i. Cu /\dam facerTa )i na~tcrca din Duh .S-<'U
petrecut, de ns••mcncn, cll•ocbtCt, sau ultima a urmat incbt1 dupa prirn<1,
ca o complet:tn: c1 omului ; ccici suflan•a Dubului. ca Yi:1til. spirituula,
a urmat inclata dupa alc:-<tuirca trupuiui lui din \:"tr.in,-L Dar pJcatul ]n
care a c:~zut cu vob, l:tsindu-l DC om numai cu na0terea Cl trup, fi.:CL'a
necosar'<) o n:tsterc ultcrioar:-t din Duh. ln Eristos de s-:m unit din ncu.
Iar datoritCt ::t~cstci uniri, s-a redat :;;i omului putinta de-a se. na"ite din
Duh. dar nu clcocbta cu na~tcrca din trupuri. Intrue:it let Hristus na:;;tcrca
din .Duh e lc~:at<'i de n~~0tcrc'a concomitcnE1 din trup, SL Grheorghe de
Naziai1z a lcuat Botezul lui Hristos de nasteren Lui. Pcntru ornul care
crecle in Hristus, na:;;tcrca din Duh, dc:;;i devine iara)i posibil:\ :1re :;oc
prin Botezul ulterior, cbtori ta p<'ie:atului care s-a lc":sat de nR:;;terca din
trupud. Dcci, dcabia ca completcaz:'i in Adam, iar in noi rcst<1bile~te
pe oi11. Acc=tsta .lnscamn<'i c:1 cle-abia prin Boiez omul se rcstabileste
deplin ca om, sau primc:;;tc chipul deplin refacut de em, restabilit in
Hristos. Asifcl, Hristos, de'?i c :;;i Dunmezeu, este :;;i primul om ,restabLit.
Dar ni:v;;tenccd omului nu nurnai din Trup, ci <;;i din Duh, ca sCi lie C·'c1
com;'Jlct )i normal, m) exclude, ci implica o fnt6.rire n ,-ointci lui de-a
rami11c si de~ a sc dczvolta In unirc cu Dum1wzcu. Duhul nu bee dccit
sC! ii1i:8r~2sc(t voin~a oriwlui, s:tditJ. in om de Dumnc;.:,•u a
se dezvolta In asemunctrea cu Dumrwzeu, in unirea cu Dumnc:;:eu. ,C..:,f.
:Maxim o spunc acc•asta astfel, dindn-ne ca pildfi. pe Ilristr)s : a
fost Elcut la inccput, dupa chipul lui Dumnezeu, ca ~"<1 sc cu voJ~'ta,
din Dull si scl. priiTCc1SC[t asemcl.narea aclusa a lui prin n:tzil La D<Jruncii
dumnczci~~ti, ca sC! fie acda~i orn f[tpturc1 a lui Dumi;,,:;:cu ' £ire
!'?i fi~ al lui Dumnczcu .~i c.lumnezl'u prin Duh, dup<-, lwr. Cc"tci, ml c.'l-a
cu putii11/t ca om~ll c:n•at sCt sc arate altfcl fiu <.1l lui DLlfillWZ<'U si cl~·m­
nezeu . prin indun1:w;.:cirea clin har, dacC1 nu sc n:lstL·<l. m:1i !n:1intc, cu
vointa ,din Dull; dc;torit[t ~Jutcrii de sine - . ~i liiY·rvl ai:l:-:
in el, prin Iirc .
. Accast'i na:;;tcre imater·iaLJ., indlimnezc'ito,1rc '?l owr,nez,j;lsca.
sind-o primul om, prin ae:eea c[l a ales in locul lJun(tiCt\il,Jr
near;1tate, pe ccle pVcuie ~i ar,~ttate simtirii, Dumnczc:u l-a os!ndit,
cuviinta, s;1 aibJ u n:1'?1crc fCtr:'i voil', matcrial<'i ~i picritoarc ...
De aceasta na:;;tere, voind Cuvintul, Care a crc•at firec; camcnilcr
sa clibereze DC om si s~-t--l readuci'i la fericin~a dumnczd:tsc:J.. Se face,
cu adcv:'lrat, ~m clint~c oameni, si sc na:;;te trupe~tc>, fi;r;) de p;'\cat pentru
om ;:,;i Se botcazil, suportlnd Cel ce c Dumnezcu, dup[i fiint{i, :~i Fiul lui
Dumnczcu, clup:-1 fire, de bunil voic, pentru noi, na~terea spre inficre
spiritualC:1, spre golin•;1 de putcrc a na~terii din trupuri. .. Caci, ccea .C'e
a par-ttsit Adam (na~;tcrca din Duh sprc inclumnczeirc) cu voia, fiind
osindit sil se nascl. trupc0te spn~ stric~iciunc, a rcstabilti Accasta, f~:cin­
du-se de bunC! voic om... Cki, S-a a;:,;czat sub grc0alc\ nlXlstr<\ osinc:in-
du-Sc cu voia pc Sine insu~i, Impn•unil cu noi, El, Cel singur- liber si
farCl de pJcat. $i, primind st1 suportc na;:,;terea noastra din trupuri, in
care statr~a putcrc:t osinclci noastrc, a rcstabilit tuinic na~7tert:eu in Du~1.
$i, dezlegind in Sine, pcntru noi, legaturilc na~tcrii trupe~ti, nc-a dat
33

E:i. nouii, celor ce credcm in numelc Lui, putcrc, prin na;;terea cu voia
in Duh, sa ne facem fii ai lui Dumnezeu, in loc de fii ai trupului :;;i ai
s[n•;dui'; (Arnbigua, cap. 116; Tracl. cit., p. 294--296).
HP.stabiEncl, astfcl, in Sine, ca om, chipul lui Dumnczeu sau de om
:intn~g s_;i adevarat, adica eliberat de pacat, dar cu urmarile sa'u afectele
ircpros_;abile de pe urma pacatului, Hristos nc-a comunicat :;;i nou~i acest
chip rostabili.t in Botez, printr-o nou£1. nns_;tcre din Dulml Sfint, primind
s_;i El Botezul, ca sa ne aratc c(t S-a frtcut ca noi cei dt• d~lp[t pacat. Prin
accasta nc dii :;;i noul"t putcrca de-a tine in friu clf<·ctcle de pc urma
pCtcatului, pi:istratc in El s_;i liisat1~ :;;i In noi c:t c;c"t lc invingem s_;i prin
dortul nostru cbr :;;i prin unireG cu El, cGre Sl' afl{t de la Botcz, unit cu
toti cei boteza~i. ca un fcl de ipostas funcl:uncntal. Ficcarc p~rsoana
b putc!rc din unirea cu Pcrso:ma Lui fundan<cnblrt. ca s:"1 tin:'"i in fr1u
a:!:ectelc de pe urma pacatului, ca s[t nu cad;J., din noL;, definitiv in pi'tcat,
sau in clcspi'ir\irca de Dunmczcu ca Adam. Cad cd cc rilm:ine unit cu El,
are putcrea sa inainteze de la binele initial al noii sale cxistcnte, primite
de la Hristos, la existcn\a bun;J ~i vqnic bun;}, int(trindu-se in binc, p:ina
la a nu mai putea c[lclea din el (Ambigua, cap. cit. Tracl. cit. p. 296). Cl"tci
omul n'lmine chiar avind pc Hristos, ca iposlas fundamental datator de
putere, totu:;;i un ipostas de sine st:'lti"itor ~i liber. H ristos, eel inaitat la
cer, clupii cc S-a eliberat de afcctdc ircpro~abilc ne ajut[t :;;i noua s[t
rczisEim afcctelor irepro~abilc care ne indeanmEi la pacat cum a rczistat
;;i El pe pi:imint ;;i cu care nol r[tminem dup[t Botez, cum a rfnnas El
dup[t nas_;terc. De accca, Hrlstos rl"tminc mercu cu ficcarc din cei ce vor
prin Duhul S:.:\u, dupa 'inttltare la ccr, inti:irindu-nc in lupta noastra
dulloYniccasdt cu afcctcle care vor sa nc clucCt la p;'icat. Dar, avincl In
vcdcrc sE'tbiciunilc ri'imasc ln noi clup.'t nac;tcrca din Duh, din vi::lta
dinaintc de Botcz, viata Pf:~ care El n-a avut-·o, El nc iarb'\ :;;i pl"tcatele
in care cCidcm dupa na~terea noastrii din Duh, in Botcz, dac~l. nc podiim
pentru de, clacil nu rilminem cu voia clcsp[tr\i\i de El.
Prin silin\:t de-a nu ajun::;c prin afectc la pftcat ~i prin pocainta
ri'!X'tat;.;, rx'ntru p.'tcttc repetatc :;;l pc m:"isura lor, eel CE' crcdc in Hristos
sEibes_;tc tot mai mult puterca ispitelor spre pi.lcat c;:i, cu accasta, puterea
pttz.'~ttului insmii. CAci ;c;i in poc:'iin~C:i sc ctrat[t o putcre din puterea lui
I :Ir;stos con tr:m.'i p:.'lcatului.
Sf. l\I:txim clescrie sl lupta lui ilristos, oe Di'irn:int, cu afcctclc ire..
proe;:abile :;;i biruirea lor, 'ca s:"i nc fie s_;i nou:; pilda, prccum aratcl. cum,
din starc·~c in can2 sc <1flft El acum in ccr, Gl Cel Cl' le-a biruit pe ele
n<:' d[l .'i nou2 putcrl' s;'"i lc biruim. 1ntrucit prin afectelc irepro:;;abile
<<cccptatc de Hri'>tos in firea sa omcneascil, Sncerc;~m sa-L ispitcasca la
pacat inse~i puterilc diavole~ti, Sf. Maxim prezintii topirm accstor ~tfecte
din EL totndctt;t, ca o de:-:br2J.carc de E1rie a insii:?i putCJ.'ilor dia,iole;;ti.
Sf. I\TaxilTl ln1parte acelc afectc~ i11 doua c~rtegorii : afecte de pl£icere
::;i ~-~ [ccte cL_: durc1c. Dar I--Iristos n~J avea di11 J.fcctclc de pl£tccre, declt
pe e:clc c.trc prlclnuiesc durere omului, prin nc>.'i~ltisfaccrca lor : trcbu-
in;u c1c obosca]:c trupului, simi).rea loviturilor din partca ci"ipc-
tc;1iilor iudaice :;;i a osta~~ilor rom;:mi. Satmn a inccl-czrt s6.-L ispiteasca,
ca s.:! facJ. din pictrc: piini, ca s~i-:;;i prccure cele de trcbuinta prin
I' L•sin:-a p"c:tcrii c1·::--a face oricc, s£i sc foloseasca de putcrea stapinitoare
 STUDII DE TEOLOGIE DOCJ\L'\TIC;\ ORTODUXA

de-a sc;'ipa de osinch'i :'?i de lovituri. Hristos a suporbt ncciPstirc<:,

smercni11, a suportat lipsurile trupe~ti, prin rjbdarca foanwi. D~u·
a biruit nceste st<!ri neplt:cutc, nu f:lr;~\ o marc c;n:utatr>, c1.nn nu Ur;'i
greutate a biruit si :tfectele de durere pwpriu-zis cum a i'n.c:t frica de
moarte si chinurilc de pc cruce. Prin JCe:1sta. a dus si n1ai dcpar~e
firca on1,cncasc~l la stare~{ 111 co.re o. fost creatii, si pc c~u~c e1r fi trc-buit
sa o actuJlizczc prin dol·tul propriu al ornului,, ajungind omul dcplin.
Fiul lui DlElo.nczen a dus, astfel, ~i mai departe inomcnirea Sa, intiirincl
librTtaten un·:::nit:'d:ii ';ale, pentru ca s{! ajute fiecarui om, care se une:;;te
cu EJ, ;>c't 1·idice la E>C:'st nivd firea lui.
In ins}C?i '!n•utat.ea cu care a suportat afectele, sc aratJ atlt ispita
rcaJ5 trc1ita_ clc El prin mijlocirea lor, cit $i efortul real pe care L-a pus
in suportarea ~i, deci, in infringcrea lor. Iar aceasta d;J $i omulu.i, unit
cu El prin Botez, putir/~a sa le invinga, nel8.sindu-se dus la piicat. Caci,
de~i a luat firea noastra cu afectele ei irepro$abile, ca urmari ale piica-
tului, nu din ncces]tatc, ci de buna voie, El le-a trait ca pe unele ce
tineau in mod real de firea omeneasca de dupa pacat. Daci'i nu le-ar fi
tn'lit, n-ar fi fost fn conmnicare real<} cu oamenii obi~nuiti $i n-ar fi pus
in firea . sa omeneasca puterea comunicata ~i lor de-a le suporta :;;i ei,
fad _de pacat. De$i Le-a luat de bunavoie, Le-a luat ca o lege a firii,
intiparita in ea dupa pacat. Faptul de-a nu pacatui nu scoate pe dneva
din comuniunea cu oamcnii. Dar a suferi durerile de pe urma pacatului
acelora $i a nu trai cfortul de a suporta acele dureri, il scoate din comu-
niunea cu ci ~i din putinta de a-i ajuta sa le invinga :;;i ei, prin supor-
tarca lor. Daca firea noastr<'l ar fi ramas fara urm<'irile acestea ale caderii,
ar fi luat si Dumnezeu Cuvintul o fire far} elc. Dar atunci la ce ar mai
fi trcbuit ~a se intrupeze ? Ele trebuiesc suportate in firea ncasi:ra, ca
sa fie, biruitc ~i numai Hristos pv.tea face aceasta de la Sine, ca s<"l ne
dea ;;i 11ouJ putcTcil sii lc fnvingem cu ajutorul Lui, suportindu-le fara
sa pc'1dituim.
Aceste Gfccte sint intcirite prin ispitelc dulmrilor rele C?i cle fac
posibile ispitclc acelor duhuri. De aceea :;;i biruin~a lor din fire inseamna
~i o biruire a acelor dulmri. $i biurirea loe a fost reala in firea lui
Hristos, pcntru ca Elle-a trait real.
El a trait in mod dureros foamea, obosL•ala, loYiturilc in trup
din legatura cu cosmosul spatial, dar clatorita ~i clulmrilor ncvazute, care
se foloseau de cle. De aceca, biruirea acestor afecte a fost :;;i o biruire
din partea spiritului omenesc. !ntarit de Dumnczeu, a ceca ce putea
devcni ispita din legatura spiritului cu cele ale lumii, prin Trup.
Sf. Maxim descrie astfel, invingerea de catre I-Idstos a triisCttul'ii
patimitoare, ,faril de pJcat" din firea asumati:t de catre El, trasatura
introdusa in fire prin pilcat spre continuarea pacatului : ,Facindu-Se
a$adar, Fiul lui Dumnezeu unul Nascut ~i Cuv.intul lui Dumnezeu, om
deplin, spre a scoate finca (noGstri:l) omencasca din accasta strimbare a
pdmci ci alciituiri in Adam, pc care a Gvut-o din hcerc, prin faccre,
a luat nepilc;''ttuircct ~i ncstricaciunea, iar prin na:;;tcrca introdusil, dupa
aceca, in fire, din pricina p;_katu1ui, a luat numai trasatura piltimitoare,
insa fara de pacat. Iar Puterile rcle :i:;;i aveau, cum am spus, din pricina
pacatului, lucrarilc lor ascunse in trilsi-itura pi:1tlmitoare primita de la
Adam, ca intr-o lege necesari:t a firii. Vazind ele in Mintuitorul trasa-
 40 PR PHOF. DH. D. S'i'/\'\!LCJ \L

tu:·a p;}timitoarc a firii cclei din Adam. datorit;~t trupului pe cnre-L

::·:ca. 0i lnchipuinchJ-;;;i c{t ~i Dom.nul a primit lc>;en firii din necesitate,
ca oricc: om obi~nui t, ~i nu mi~cat clc hut[trirca voi i Sale, :;;i-au aruncat
.o:i asupr:1 Lui momcab. Caci. ni"tdi:tjduim cil-L vor convihgc 07i pe El
C:l. prin patima cca dupii ±ire, s[t-~i nc\luceascil patima cea impotriva
fi.r-ii si s;'\ savirscasc{t ceva pc placul lor. Domnul, ingi:iduindu-lc prima
inccrcar<:· a ispitir·ilor prin r;likcrc. Le-a L:cut s~-~ se mind<ci in propriile
he \·iclcnii ~i. prin ace.ctst:t, k-a dczbritcctt de• putcn·. o.ltmt.;indu-lr· din
fi:·,"· intrucit a r:n:1as inncccsibil ~i nc0tins de de. Astfcl, a c1$tigat biru-
int3, dcsis:;ur nu pentru El, ci pcntru noi, pl'ntru can~ S-n fikut om,
punlnd in Jolosul nostru tot ci~tigul. C:'ici nu TJC:t pcntru Sine ncvoie
ck~ incc'tC'ctre, Cd ce era Dunmczcu ~i Stiipin ~j libcr de toat{t patima.
Ci a primit incc•n·on'i1 pentru noi, atr{u_;ind la Sine putcrea CCCI rca,
prir: primirea ispitdor pe aceLt care st' ;;.;tc•ptit Sct-L biruic~ pc El, ca pe
./-\cL:~Tl~ la lnc()~Jut ...
Dup;i ce, :t';;'tcbr, prin biruinta a-;u;)n prinwi inct·rcan, prin pld-
c ~·:·t:. :1 z;-td:',rnicit pl;mul r;utc·rilrlr, clr;mniilo•· ~i .sLtpinirilor eel or rl'le,
Dn•11nul lP-d 1n::;Ctduit s;·l-)i pun;~t in lucru ~ i it dnue1 momcd Li, adic;~t s{1
vin,-, ~i cu inccrcan•,t ce lc nni n'm;i'i.Sr'Sl'. cu ispila prin clurcre. ln fclul
rt:'!'"Tet, clc"_;crtlnclu -~i acestia, dcplin, in El vcninu l stricCtcios nl rrltlt~t~ii
lnc·. l-~r z1rs c;l nrinrr-un foe, nimicinclu-1 cu tntul din fire. Asa a dczbra-
Ct:, ]n \' n·nH':l, n;ortii pe eruCt\ domni ili' ·:i .s tztpinirik in tru'cit a r£im;1s
r·~''nfrint d,, clu"Pt'i ... A :scos din fire• l<ttur;t de durcrc a irZts£tturii puti-
E;i~r,_JI't', de c:1n'. fugind omul cu yoia, din pril'in;1 la)iti>d)i, Gt unul ce
c•·.1 tiranizat pnnJn•a de frica mortii, sFtrul:t .in robi<t pLkcrii. numai ~i
rL1:1l~<i ;x•ntru a tr~1i'' (C,Jlwc.<:t. ciCi Tiwlu,., cap. 2 !, Piloc. cit. p. 63~G5).
Nu pcntru o c.atisfactic sau o suportare juridid a pcclepsci pentru
.:tul o:tmc•nilor S-a fc1cut Fiul lui Dum1w/c·u om, ci pcntru ridicarea
ei din stJ·imb,~ttura egoist;~~ si p(•ntru sc2qxn·c·<t clc mo:trtc o;i de clcspC:irtirca
d.• DUllll1i'Zl'll, i;r.:orul Yir·~ii.
Sc:qx;rca firii onwm·0ti. prin Hristos, oin orizontul inchis ce se
" intr<' pL~trc•rc;t ~i durcn·<t matt•rial<\ mi~carc cc :;Iir:;;c:;;tc in mod
i~:··-..·itabil in moartc, ~trat-t ne om c:.t cxi'>tcn~,~t Etcutc~t Dcntru orizontul
infi;:it al Jui Dm1'lil'/.C'U. D:t;: trebuin\a d'•-a in.vin~c pEtc.erik ~i dun•rile,
<:'.' :~rr,\·in ltn''lt• din ~tltelc, c•xplic:~t )i ncccsiLdc:1 tr·:'<ir·ii in io;tDrii' a per-
~< 1 -~:;.--:· ·lnr ur:1anc.
Dar r,;ltul nu putca in\inc:;c: prin sine. in tirnpul "_;i in istoria in .cctre
tri'li3, purnirea spr·c: pli'iccri ~i fuga de clun~Ti, In pL'iccri. Dr: accca, 5-a
f~.~:ut Fiul lui Dum1wzcu om in tit,lp :;;i In i.storic. Hristos a i.rebuit s<l
n~: :1ib:i, in<t r::nrnire;t c;crc· toatc DE:n•rih• OJ;;ului {))Jic;nuit. Numai prin
~u·.,;,ict ;1 :t\·ut )i putin\~1 dc-:t k 'lnvinc;c )i. prin ilCC'~ista, putin~a de-a
inv:n:..;c prin suportare, clurerilc mor\ii. El n-a avut atitca plc1ccri pentru
c.~t :::J s-:t n:~t,cut clin pEtccri. $i, de :1cetc>:1, :t pui.ut invin~e ~i c1nrcrile
i. Pcntru c:.'t cine poate invinQc pl~tcerilc, poatc invingc $i durcrile
cr· Si' nitsc din l'lc ~i l:t care tindc S<~t se intoare<\ eel olJi::_;nuit cu ele,
d/ :ritrt S1 ·nsibilitCt\ii mc1tcrialc cxccsivc• a simturilor. gnlitc de spirit.
: \r putl'n':l cic-:t k invim;e \-i JX' unelc 1i pc• ulll'll' a avut-o Hristos,
pcmm c{t purtCttorul umanitc'1tii ;;i o.l simturilor ci en in.su~i Cuvlntul
hi Dumne::cu. L nu sr: las;'i cuccrit clc pl:J.cerilc matcriale intre altele
 STUDII DE TEOLOGIE DOG1\L\TICA ORTODOXA..

:;;i pcntru c~i le cunoa~;;i:c superficialitatea ;;i perisabilitatea ; nu se lasa

dobor.it de dureri, JX'ntru c[t ele nu pot clatina :in El spiritul O?i pcntru
61 cle clcschid poarta spre Dumnczeu, aratind fracilitatea mat<:;rici. Atit
atractia excesi\'ii a pL!ccrii, cit ~i frica exccsiva de dureri, arata cople-
sirca spiritului de matcrie. Eliberarea de amindoua arata puterea sr:i-
ritului ;;i siguranta ce-o an~ clcsprc ve~nicia lui.
Pcntru a rupc lan\ul trcccrii de la pl:'iceri la clurcri ~i viccversa,
in care sc mi~ca timpul dat omului pe pam1nt ~i istoria claEi umanita~ii
:;;i can.>, in fond, lip.sc:;ote timpul omului ;;i istoria umanitatii de or·ice
scns, s-a f<kut Fiul lui Dumnct:cu om in istorie, ca atare, a ar[ttat folo-
sirca ei ca loc uncle ':c prcc;tttc;;te vecinicia, far{t afectcle sau patimilc
omului. El a ctr{ttat c:'\ ornul poatc lnainta prin cfortul clc biruire a
acc'-:tui lant spre oclihna spirituaL} de clincolo de timp. Deci, ca poate
inainta sprc ca )i omcnin·~t fntrcac_;{L Prin accasta, timpul $i istoria pri-
mcc,c un sons. liristos a spart orizontul ingust al istoriei rcdusiJ. la lantul
]ntn• pU\ccri :;;i dureri tn1pc·~ti. In scopul accsta a venit El in istorie
ar;Hindu-nc putin\:J de rupcrc :1 :tccstui lant. El ar:1ta prin aceasta ~i
lWC('Sit<ttca ca timpul iiec<'\rei per.soanc ~i istoria umanitatii sa nu se
prl'lungeasc<'l l:l ncsflqit. Timpul ii este dat omului pentru ca sa .se mi'!te
tn•ptat sprc Yictoria asupra plftcerilor ;;i durcrilor. Daccl., ins{t, timpul
ar fi ncsfir~it, omul n-ae ajunqe niciodaitt clincolo de pliJ.ceri ~i de clurerL
Timpul $i istorb n-ar <tVE'a In acest caz nici un sens. Fiul lui Dumnezcu
sc face om in timp, ca s;!-i clca timpului un scns, prin puterea ce le-o
dc't oam_cnilor de-a ajum;c, prin biruirea placcrilor ;;i clurerilor, la Yiata
ve~nica, liber[l de cle. Fi!ptul c{t Fiul lui Dumnezcu se face om cu trup,
in timp ~i in istorie, aratt1 ca trupul ~i materia nu sint singure ~i pentru
elc, d au ca t,?mer spiritul $i pe Dumnezeu, dar tocmai prin acestea
sint chcmate Ja o existenta vc:;;nici't, insa cople~it~t de spirit ~i de Dum-
nczeu. Iar dac{t Dumnezeu ii d{t timpului ;;i istoriei ;;i celor cuprinse
in cle un sens, prin :1cest sfir~it la care sint duse, tot El Jc cl{t un sens,
prin faptul ca le d<l un :inceput. El reface, pe:ntru aceasta in Sine, inceputul
;;i sfh'$itul aclevarat al timpului, El i;;i da sie-~i, ca om, un inceput prin
voin\a Lui, deci, prln spirit, din iubire pentru oameni, :;;i un sfiqit, prin
nivelul spiritual la care ii cluce pe oameni, prin istorie ; un inceput,
din iubirca lui Dumnezeu pentru oameni ;;i, un sflr~it, prln ajun;erca
lor la El, din aCCL'a~i iubire pcntru d.
0 isbrie, can~ crc•de ct'1 poate fi ~i vrea sii fie prin m, ~i o cxistcnt,J.
individuaLi, care crecle dt poate s;'l vrea sa fi<::' la fcl, rrin e::t, nu prin
Dumnezcu, nu-.;;i pot ave~, nici .sfirc;itul lor in Dumnezcu.
Nun1ai h1 vilVJhldu-s-c; c1urerea ultin1Ei, sau cea a n1ortii f~lr6. cc~·utz~re
a :cocc1p{irii de E''l prin aratindu-se, in aceasta, c{l s-a invins de
mai in2intc atrac~ia poatc ch.:~cc pe ci11eva la Dtt~rJl1CZC:LL Dar
aceasb clcclt :F'iuJ lui D~tl11ll.CZ2U, f~cut 0111 11U d.in.
1

ci p;.::ntl·u vie:tori~_: ~~·:>upra ci, ~;i a dLlrcrii, chiar

llltirna clttrcrt~ pc~; care tl"(~buic s~o
Ol~t ·2 ~ :1 nclnc,__:rc !nd s;1 s . .~ ~:-r~.c:t!\_';:~ la 1 es ~~e ce.'-~ a I-lrlsr~)S

J:ntre:;ii
evitc pcntru :t a\T:l I)umnc'zeu intn'aga umanitate
e~iberarii de
 PH. PHOF. DR. D. STii..NILO/I.E

c·sfir~lt in fat:1 Lui oameni, care nu au voit sa ajunga la odihna de

1':' o','C\l"C, prir. dcp;:i;?irea placerllor o;;i durerilor, prin putcrea COVll'')itoare
<c ,piriiului, plin de dumnezeire, asupra trupuki.
Dar iatii cuvintelc Sf. lVIm:im, dcspre na:;.tcrca durerilor din pla-
c~i. p1na la durerile mortii, ::;i despre victoria lor J:n Hristos :
dup2t ci;tdere, toti oamcnii avezn.1 :in mod natural placerea,
Cl \TZ?!1irii lor pe lum.c, ~i 11ici uruJl lTU era liber de 11.a~terea
prin plcicere. De .aceea, to(i plil.tecn.1, in mod na:tural, d.urerile
c: ;x~ o d;::toric~ si ca nc o cbtorie suportau moartea de De urma lor.
:1u sr? afh1 ci1ip clc~ . scaparc pcntru cei tiranizati silnic. de plCt:cerea
r;.c'iusti.ficat.1 si ~;Lipiniti in mod natural de durerile justificate si de
,-•,'-·•
..,.:, .' ,t.•;, "(''1
'--~· -~ \.. :,,:_·,' ]'uc;·:-;
,,_.._~,c~ ~·.J.-'- ri~'"'Ut' dr' r•l' tnn1Vl 11 01" C',~wi l·y-•nt,,·, desfl·l·n'tc'trea
-~- - :._""- -~ . "- .-. • ''~- ' . '.... ~~- '·-"- '

Zttntn'?~uvenitc~, era trcbuin~Ct de durerilc atotnecuvenite de pe

1r:ru lr;~·. c~:rc sfle;;iZtu in d1ip jaJnic pc om ... lar, p;::ntru indteptarea
fii~ii c~:: p8_ti~ll!_~·~l 1 treb1...1ia sCt se isv{;deasca o .durere ~i o ll1·0arte, l11 acclaE?i
si mcci'/l:nitc :;;i nccauzatc pc vreo vinC1, prin Ltptul de-a nu avea
c:1 zmtici~Jati:; a na~terii, ~~i necuvenitei prin faptul de-a nu fi
'-'~·:>t:n·c:t 1..mci vic.·n pdtim20c. AcccJ.sb, pentn.:t ca durerea ~;i moartea
< '·;l'1cr:·tcvr·niEl c;} desfiintezc total originea atotnccuvcnita a firii din
::-i sCl:·)~tul atotcuvc-nit prin moart2, cnuzat de acea origine. ~i
;:;:c;.l ,,;·, :c,• ~ hc'i n:2mnul omcnesc, im·;J.~i, liber de placcrc ')i de durere,
r,·c:.::;/:tindu-:;;1 fin:ct curc!\cnb de la inceput, nemaifiind intinat2t de trasa-
i• "'l~' c:m• ~1u p:ttruns 1n firca cclor supu~i facerii '?i stricaciunii.
P2ntc_1 acc2st:l, Cuvintul 1~.~i Dumnezcu, dcs;~l vh·:;;it dupa fire, se face
dc;plin... :1 hril numai de pCtcat, ne:wind citu:7l de putin pl<'icerea
r-,"-,:'i!D cL:. j)L\c,sc ... , ca anticipai,ic a ne~.::;terii Sale, in timp, din femeie ... ,
d/ ins!J~l;1du-::)i, din iubirca de o.:u:1cni, de bun2ivoie, durerea ultima
c~ :· [~c 1..F'm'1 acc:lcia, care estc sfir.')itul firii. br accCtsta a facut-:o ca,
st:LTin~l pc nc::l.;:cpt, sCi de.sfiintc?e obiqia noastr£\ din placerea nejustifi-
u '·"· can· nc tir<..miza firca. Caci Eloartea Domnului n-a fo~.;t o datorie
u·, ~;cr:tru pc'\ut, ca la ccilalti oaEJ.eni, ci, mai degrabii, o putere opusa
<l·~ ·i'c·i ob1qii. Dr: asemcnca, S-a fLicut om, dar nu din pli'lcere, ca sa
kl:~~turc c~~vcnitul sfiqit al firii prin moartc, intrucit acesta nu avea
la '2l Ci pEicerea ncle;;uiLl., pcntru care a pCttruns acest sflr')it
fire.
FJ.c -'·: c:-S-:~ cLci Du:nE2zcu GlTi cu adevarat ;;;i a dai; firli o alta ob1r-
doua na~tert=\ obit~ie c~re o ducc, prin osteneal~t ~i durere,
victii viitoarc. C)ci, pl·otop:'ll'intele Adan1, c:J.lcincl porunca
n cl::rt fitii alL:.~: Joc1t c~..:a ·dintli! ~constL1d din plc1-
cerc\ ,cl~:r El1 s£iL i11 rnJa~:tcJ., pJ.·.il~. du:--,ere ... J)ar ~t0t a~:::_l ~~l :Jon_111ul,
J~5~c,l;;du-,SL~ 01·:_1 ~?: dlnd tnJ. alt lllccptrt fir.li, printr-o a do:.-1a n.a~tere, din
;·}u!rui ~i prin1ind n]oarteJ. atotcu:v··cRitti din. d~.trerea lui . .1\.dam~ . de-
v-~'l1.it[: in. E:I at::\t11eClP>l211itr1, ir~trv. clt n.u-si avo2 ca oblrsic a :nasterii Sale
at·JtD:2C~J.VCl1ita de pc UIT~·1a J:i.C~~-:·)cult8rii protoiJJ.rinteb~i, a ad·us
F.llllb~~lor c:~~tre111c : a ob.lr~ici f?i a s£ir9itului f:lpturii Olne-
chipEl lL~i Adam, ca uncle cc nu au fost date de Dumnezeu.
Deci, precum. c1in pricina lui Adam, care a infiintat, prin ncascul-
t::re, legea nn~terli di11 pLlcerc ~i} dr·ept t1r111are a acesteia 1 moartea ca
o~~ :r1dd a firii h.1 t.oti eel cc c.rvcaL.l cxiste~1ta di11 .P..11.dan1, ... tot .q~a, din
 STUDII DE TEOLOGIE DOGJ'viATICA ORTODOXA

pricina lui Hristos, care a smuls din fire cu totul legea na!?terii , din
pl;kere :;;i, prin urmare, rostul n1ortH ca osinda a firii, primind-o de
bun;) voie numai ca osindi'i a piicatului, toti cei ce s-cm reniiscut cu voia
dil'l Hristos, prin baia rcna:;;terii din Duh, :;;i au lcpadat prin har na:;;terca
de mai in2intc, prin pli'lcere, din Adam :;;i pazesc harul nepacatuirii de
la Botez 9i puterea nemiqorata :;;i neintinata a infierii tainice in duh,
prin legca poruncilor cvanghelice, au in ei, dupa cuviinta, moartea ce se
lucreaza spre osinda pcl.eatului" (Quaest c~d Thalas., cap. lll ; Tmcl. cit.,
p. 334-341).
Fiul lui Dumnezeu, ni\scindu-Se ca om prin voia Sa, dar nu pcntru
Sine, ci pentru oameni, :-;i nasdndu-Se nu din pliicere, n-are in Sine, ca
om, nimic cgoist. El e intrupat iubirii de oam,eni ai lui DumnezLm. In
nedi-utan~a plilcerii, ;u·at<i nu numai puterea s,piritului, plin de Dumnezeu,
asupra scnsibiliti'itii materiale, ci :;;i iubirea desiivir~iti'i de oameni.
Tot pe aeestea doui"t le arata ~i in suportarea fricii de moarte ~i a
durerilor mortii. IubiTea e mai tare ca ispita placerilor ~i ca frica de
dureri. I ubirea e aclcvi'irata for\ii a spiritului, fiicut sa-:;;i gaseasca bucu-
ria in conmnicarea cu Dumnezcu :;;i in annonia neegoistii cu toti c;.i
cu toatc.
i\ccasta o comunica Eristos ;;i celor ce I se deschid prin credinta,
nu numai pentru c<:J. Are firca omeneasc;1 comuna cu a noastra, ci ~i
pentru ca de aceastii iubire fata de toate a umplut, ca creator firea
omcneascii, luind-o pentru noi $i dindu-i puterea Sfl invinga ispita spre
placeri ;;i sa acceptc durerile :;;i moartea din aceea~i iubire.
Deci, comunicindu-ne ferirea de placeri :;;i suportarea durerilor,
ne comunica, de fapt, iubirea de oameni, sau puterile virtutilor, care se
araHi in tot ce facem pentrn altii, eliberati de egoismul cautarii pE1-
cel'ilor ;;i al fricii de dureri. Cel ce iube~te pe al~ii alege osteneala ~i
smerenia, siraine de pEtccrea comoditatii ;;i. a slavei de:;;artl0 striiine de
placerile trupe'?ti r;;i iubitoare de jertfa pentru altul i'nsoti~t~l de durcri.
Caci, a:;;a a E1cut Fiul lui Dunmezeu intrupat ca om, pentru a ne da
'?i noua puterea spre acestea, unindu-ne cu Sin~ ;;i ca sa ne pregateasca
spre unirea desav1r'?ita cu Sine, in viata de veci, cind ne vom afla dincolo
de orice atrac'~ie spre placeri materiale ~i de orice dureri, cind ne vom
aHa desaviqit uniti cu totii b unirea clesaviqitil ,cu },i;l ~i vum tri\i ncin-
trerupta ;;i nemarginita bu:eurie a comuniunii cu toti ~i prin toti, cu
1-Iri.sto·s, ~i btJCl.)_Yi~ "'.,o-cdcrji pri~1 te.::tte c: l:.~i liristos. i'~tl ~~-a :rnai li 0 ,c,.:_:s~­
zare i;ii o tralre a cebr l1Eib2~~1ale, scnar::1te de S1Jiritul nostru ;;;i de sn:le-
tele altura :;;ide DumnFZ':'cl. \~~, fi o bclCLll'iC', care incepe de :;ici, ;Jrin YJ:1':'-
lcrca, din nou, in nuhul SJint, D;1hU comuniunii c1 Fi~tl )i cu T:J'Jd si
cu ·semenii no~tri~ i~-r1preun~\ frati cu IIristo.s 0i linpreunrt fii J.i ·r:~tLll~~:.i
su·prem.
Dar, arn vazut di jnfrin«rc:t d2 h plfJcerilc matcrialQ, separate de
cc]c spirituale, ~i p1.1rt::rrcJ_ Cll rt~bdClrc a clurerilor trupc~ti l1tl c;sV_: o
sirnpla i11diferen.tc}, ci c:;11~ta. dil1 '1ctc ::;i stZlri d'-'2 tiirie spiritual{l. Ele il_1-
1,~ccsc spiritul. De accca, Sf. ~viaxim }e' iclcntifidt cu buna Htptuire prin
·.-~j_~t.-L1ti, l~'rd 1.2J. chip p~i!~::~=:~~r:~cd_, L·~J Ll;n t.air.;.(::i lL12rLh·il'·);.·,
==~·.::_'.~~t:titocu~e a ei; l~:r E1 ::tlTL~:'l·:~o~1[". ~~-- ...:tl o ~.td~~v~lr:.~tft :c;:J.e sui{n .• r.it',
-::_.?.:?cle C011Cent.rctt~l Cll1C.ii lui I--fristOS, a carci ]JU_L"'ta~"'C trcl:::.ui-Q :·~t't
 PR PHCW. DH. D. ST/\.?\ILOAE

·: .ll, "" c{;n;i sietpinire (puterc·) este JX' umcri c[tci se .ridicii i:npreuna cu
, ,.. tcea" (l 'uL·. -4 'f'eol., cap. ~). spunc: : , be cbdi semnul puterii Domnului
nn.;tru L'>u.s Hristus estc cruce~t. pe cu·e cl purtat-o pe tn11erii Lui, se
C:!l\'ine ,sit ::;tim cc a voit sft •antte dnd a rinduit a se n'lbda acestea in chip
l:iinic ... U rn::trul este dov~1da fCtpiUirii, iar crucea, a nep;l:timirii, ca ttna ce
pr~cinuiee;;t,, mortificare~l. Deci, Domnul :;i Dumnezeul no:;tru ... inrplinind
an,}ndou:'t accstca, ac!ic[t faptuirea :;;i nepasionalitatea (lipsa de patimi} de-
··· d ~;rc".oL;;t ccle c2 au sa fadt ·~i .cei ce asculta de El. De aceea, a
spus : Oricin,• cicr''~te aceastf1 putere (a crucii Nielc), sa se lepede 'de sine,
ia cruce:1 -;;i s<·t-.;\li unneze Mic; aciic:1, s;~; ia f£tptuirea omoritoare a
pti.imilcr. bun.:ltatcn e;;i Jibcrtatea de oricc: invidie ... C~tci, cind purt~vtorul de
:_,Jmne;-:<-~l in\<l\:-ttor (Sf. Grigorie) :dee: ,.Se ridicft im;weun<.{ cu -crucea",
~~c~~..-c!tesc (~~t pri n ~1ce:1sta n.: inv<:lt~\ 'C{l~ intrucit J:irc3. r~1tionala a oari1,ehilor
:-.· •·:.:l ·•;ri:-1 Lt::tuirea ':'i pri!l ~CJlc'sion:olit:lte {lips:< cle patimi). upJta ··cu
c.'. ; n:.;(':u<; ~1:\ eft JYJS~1si Hristcs Se i•1altu i mpreunCt, a dice\ Hristos rie .a_iuta
,\:\ nt: i~t('Cl11 ~lS;~:tner~e:l L;__lj1 lntdi~indu-nc\ treptat ::;l 1i1tr-o .anun1it[1. ordlne .
pri.n f;J~)to.:[r:: 112p:·ctim:~:~Ci. Lt con:ten;plr,.tict cuno•sc:Hoare a n:'lturii ::;;i, 'de la
:\( St' mi~cCt mai depart::·, h tainic:1 cunoa.)tere a lui Dumriezeu"
b'ifi?Hr, cap. ~i7; ]'rc:cl. cit. p. ~4b).
\··,·ui:1cl 'Tut:cd purtat.:"l pc unwri, Sfintii ac(·~tb v£1d o unire intre
r·;~lbd~1r2 ~i quten_\
(J cuc.;ctdi'c: .cmalo;:;j cxprin>{t Sf. Maxim cind vede ril:<.tignirep.. lui
! ,.;,yc,s r,,fJ~·ctindu-sL: i;au prdun~indu-se, ]n alt mod :o;i gr~<d,- in yirtu-
ti > ii;.:c:::·ui cn•din~:ios. In Iic'c:n c virtute e ~i puterc :;;i renuntare la
pL-tccri.
,,Ui'·, ·i. fitcdrc dintrc cei u~ au crczu t in Erist.os, rastigne:;;te. im-
F" uni·t cu sim· m· Hristos, rilstigninclu-sc, adicii, duhovniceste el insusi
i·"~pn:Lmet cu IIristos, dup£'1 puterea proprio ~i clupa deprind~rea ~i call-
t.;tca virtutii aU;1te in d. Cici, fiecarc i)i adapteaza rastignirea. la un
ult mod :!l vidut)i. Unul sc rZ'tstigne~tc numd p:c\catului cu fapta (re-
mmtinc1 L1 plii.ccn·a lui) ~i pe acesta il omoaril, pironindu-l cu frica de
Dumnc/t'U. AJtul sc rastigne:;;tc ~~i patimilor t[tmaduind puterile sufle-
tuluL. Alt'll se r:istigrw!?te :;;i amf>giril prin slm~uri. Altul 1eap3J::Ei, rastig-
nindu-s_'. reLti:l afectuu~:1 a 'Sirnturilor uu cele sensibile ... Al1tul face sa
i~-:~ctc?T 'n dcs:·l\·irsire ins~t<;;i lucrarea mintii. ,)i, ca sil spun ceva :;;i mai
mult, tE1CJl s~.C rc·:stigncste in\clc·pciunii fC:tptuitoare prin nepiltimire ~i
tr.:.>ce 1:1 cuntcmpb\b naturalc-1 in Duh, ca de la trupul lui Hristos, la
s·tflctul Lui. Tar altul moarc si contcmplatiei naturale ... ce sc mi:;;ca. in
;:crul lw rw·ilnr. c;i se mut~t h tainica initicre uniforma :;;i simpla :in
lui lJu mnczcu. ca de la sufletul lui Hristos, la min tea Lui.
sfir~.; l altul sc ridic.'\ :;;i de la dccasta, la ne~rajtul indcfinit, inlaturind
totul pr\n ncgatia desilvir:c;it~i. Cil de la mintea lui Hristos, la dumnezcirea
Lui. Fic-r.: 1 rc arc pc: Hristos ... potrivit cu puterca sa ~i cu hnrul Duhului
C5.ruit .iui dup~\ \·rednlc~r:, fD.cln:clu-~i, pe n1Ast1ra :s:J., urcu~urile in-
a) lc:. prin mort:ficarca fat a de toatc" (Ambigua, cap. 123 ; Trad. cit.
l:;· 305-·-··J
In tot urct:'lul spiritc.ul, omul are, astfcl, in sine, pe Hristos sau
a~Uiic.1':>irc a Lui; dar pe Hristos nflat la alEl 1n5.ltime in purtarea crucii.
Prin cT~Icc ITrist).S urcli u1~1~mitaten sa pinA la culmea indumnezeirii
 STUD!I DE TCOLOGIE DOG:\IATICA ORTODOXA 45

2l, nedesp[trtita de cluhul ide jert[[t. $i <1$a face ~i omul care nre pe
Er:stos in sine. Caci El cla cclor ce crcd 'in El putcrea sa-:;;i insu~easca
CFLca Lui in urcusul lor. Fiul lui Dumnezeu nu ne rnintuieste fara sa
n.:: :tjutc sCt ne cur~tim de pacate s;i si:i ne in~Htiim prin virt{xti 9i prin
c::._::lOJ)terea t<Jinica ce lc urmeaza, la unirea cu Dumnezeu, dindu:-ne
p:~''rea spre o. contribui s;i noi la acest urcu~, din starea h care ne aflam
~; ::;in cc:ea cc face El insu:;;i ca om.
Cuvintul lui Dumnczcu s-a fiicut om fari't de oacat si a s:lvfrsit,
<·:t ~n11, cele ce trebuie su le savlrsim si noi. Adici'L a s[t~irsit nm~ai
'·. ::·.·l·· "1. . ., :nriv1''L· ·l·n ell;:)
,__ ';' '-' l _~_._ 'i
-- . '1•'·!J~l+i.tx1a~
L ~- L '- •! t·>··t·,~l
·- I,(J• c·r·p•·trl·,,
._ - y---~ cl·"'l, <.,, "le
·L-, \-·-r ·,.,1 ~l'''l"'~·-
.. 1.L ,__t, l ~ l..t._>

~~.· .·nt al lui Dumnezeu. $i tot ce a realizat El in acest urcu~ intip<'irind

:::mea lor in c:m~mitatea Sa, nc-a lnvatat s;'l ne Incem ~i s;1 Ie facem
·· nu numai prin pilda Sa, ci :;;i prin cuvintele Sale, prin care ne
,; :e1v:1ti't, dar ne d<'t ~i putcrea sa ne silim s[t dcvenim nscmenca Lui.
Cuvintul ipostatic dmmwzf:ic.;c se Etlm5.cqte ~i ni se comunid1 pe
~;;:e. lucrator in unanlmitatea So. si ar:i:itat in e:1 prin cuvinte omenesrti.
Sf. Maxim spune accasta in diferite feluri, mai ales in Capete despre
'''"''ow;;t:erca lui Dumnczeu $i intruparea Fiului lui Dumnezeu". Odata,
sp;_uc ca nu numai EI, ci :;;i Tat!JJ ~i Duhul Sfint sfnt prezen\i in ste1rea
ucunitiitii Sale ~i 'in cuvintele ei. Ciici, uncle se roste07tc un cuvint, e 9i
pc:·soana care~l rosteste. dar si cci cu care estc ca
uniUL Nu e cuv:int
Li:·.:."; persoc:ma ~i fard legatura 'intre persoanc. Nu auzi cuvfnt vorbit, sau
Hir[l si:'t cugeti la persoana ce 1-a rostit sau scris :'!i filri'i s5. tr;1ic:;;ti
t··.~lii:l ei cu alte persoanc ;;i cu tine.
,Cuvintul lui Dumnezeu <)i al Tatdlui se aWl. binic in fiecare
d!,t.trc poruncilc Sale ; iar Dumnezeu Tat[tl sc am·,
intreg, nedcspartit,
in intreg Cuv:intul, in chip firesc. Cel cc prime~te, prin urmare, porunca
cb mnezeiasca ~i o impline.)te, prime~'te Cuvintul ·lui Dumnezeu afiator
in ea. Iar eel ce a primit Cuvint prin porunci, a primit, totodata,. prin
E! pe Tatal, care sc e1fla in El ~i pe Duhul Sf:int, care se afla in
'in chip firesc" (Capcte despre cunoct{itere, II, '71). Cuvintele Cuvfnhdui
chmnezeiesc eel inkui]Jat 11€ sint ~i cale, c~lci, urmindu-le prin vir.tuti
n;; :acem asemenea Lui, fiindctt se tiilmace~te pe Sine insu;;i prin ele :
.. C~uv'intul lui Dumnezcu este cale celor cc strabat bine drumul virtutii
fapte ... :;;i-:;;i indreap{a pa~ii spre Dumnezeu" (Op. cit. II, 68).
Cuvintul lui Dumnezeu, luind trupul omenesc, a luat prin el ~i
::•.:.vintele omenqti, prin care ni se comunic~t pe masura noastra. Deci,
sin.t 0i ele Ul1. trup sau o prclungire a trupului. ,Cuvintul lui Dumnezeu
c;,, nume~te ~i trup, numa.i fiindcC:i S-a intr,upat, ci ;;i fiin'dcc1 Dumne:Z/2U
2u"'intul eel simplu, care era la i11ceput la Durnnezeu ::;.i Tatal :;;i avea
in Sine limpezi :;;i dezvaluite modelele tuturor, nccuprinzind asemanari
o:,[ ghicituri, nici povestiri alegorice, dnd vine b oameni, care nu se
apropia cu mintea dezbracati}, de cele inteligibile dezbri:icate, desfa-
dr:du-se de cele obi:;;nuite ei, se face trup, imbracindu-se :;;i inmultindu-se
in varietatea istorisirilor, ghiciturilor, asemi:'marilor ::;.i cuvintelor fntu-
necoase. Caci, la prima intllnire, mintea noastrii nu sesizeaza Cuvintul
dezbrilcat, ci Cuvintul intrupat, adicEi in felurimea cuvintelor, fiind
CLIVlnt prin fire, dar trup la vedere ... Caci, Cuvintul se face trup prin
fi2carc din cuvintele scrise" (Op. cit. II, 60).
46 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

Dar cei ce inainteaza in intelegerea spidtuala, ,r{tzuind grosimea

cuvintelor prin contemplatiile mai subtiri, ajung, in chip curat, in IIristos
Ccl curat, pe cit este cu putinta oamenilor ... Aceasta, datoriL1 apropie;ii
simple a mintii de Cuvintul, prin inlaturarea acoperamintclor de pe EL
Astfel, am inaintat de la cunoa~terea Cuvintului dupa !rup, la slava
ca a Unuia Nascut din 'fatal" (Op. cit., II, 62). Dar Il traim pe El ca
Persoana apropiata de noi, ca neiniJ:rup:~t, ca transparent in trapd L:_~i,
devenit lumina, ca pc Tabor.
Chiar in relatia cu o persoana umana putea inainta de b cunoa:;;-
terca ci prin multe cuvinte, la simtirea simpla a existcn1;ei intensiYc,
adinci, de nccuprins in cuvinte. Am .inaintat la simtirea ci ca izvor :1l
cuvintelor, ca :;;i cuvint viu, indreptat spre noi in Intregimca lui, ca
Persoana purt'itoare a tuturor cuvintelor ;;i a tuturor sensurilor coEm-
nicate.
Dar Cuvintul ne ridica la asemanarca ;;i unirca cu El, nu ntu:ni
prin na;;terea noastra in Duh, asemanatoare na;;terii Lui, ci ~i prin invi-
erea ;;i in<1ltarea Lui cu noul trup.
Vorbind de faptul, ca Fiul lui Dumnezeu face :;;i El, pe om, me:,
al Sau, facindu-Se om, Sf. Maxim explica de ce Hristos invie cu trupui
indata dupa moarte. El face aceasta ca sa arate di El voiqte accasEt
inviere a Lui, din puterea Lui, pentru di de ea depinde 9i invierca
noastra ;;i naclejdea ca vom invia ;;i n(')i. Altfel, n-am mai crede ca vom
fi dcsavir9iti ca oameni intregi ; sau am socoti ca aceasta se va intimp1a
vrcodata prin vreo lege, careia ii este supus f;ii El. In acest caz n-ar E1ai
fi Mintuitor, ci $i El ar fi un mintuit, in baza vreunei legi mai presus
de El. Numai un Dumnezeu personal, deci desavir;;it liber, e mai tare
ca moartea, mai tare decit ea, chiar ca om, pentru ca n-a fost robit
in ilihcrtatea Lui de pikat. $i ne arata aceasta $i n<ma, !J:nviind indatii cll'::ci:l
moarte:
,Dar Hristos nu e dus de ace;;tia (de oameni), ca modele ale desa-
viqirii Lui, la depunerea trupului. Cine ar indrazni macar sa cugcte
aceasta ? Pentru ca El nu urmeaza altora prin inaintare, pe calea spre
dcsavin;>ire, fiind, dupa fire, singurul atotdesavir;;it 9i facatorul a toab"i
dcsavir;;ircta ; nici nu a;;teapta sa primeasca desavir;;irca imprcunii cu
illtii, o :data ce nu e deloc asemenea, in nici o privini)l, nid un?i fih·'· ,
in trebuinta de .inaintare, ca s:~ depuna ;;i El c:indva Iirea trupuL.i,
dnd inaintarea suprema va produce ca ;;i la eeilalti depunerea trupuL:i.
in accst caz nu ar mai fi 0;>nducatorul si Mintuitorul celor ce se min-
tuiesc. Caci n-ar mai arata in Sine, in chip tainic, odata o;;i pentru kt-
deauna, tina desavlrsirii noastre. Ci, S-ar arata si El ca fiind unul c~L1
cci ce se' m1ntuiese ii sint condu:;:i spre mintuire' :;;i au nevoic de altul.
Prin aceasta ar arata in Sine desaviqirea, spre care tind toti cci ce
s:int prin fire parta9i de ra~iune ... Dar dumnezeiescul Apo5tol Il nunw::.;:co
pe El Conducatm·ul 51i Desavir9itorul mlntuirii noastre (EL:r. X, 10). El
e Ccl ce S-a intrupat pentru toti, ca sa mistuie in Sine po.catul nost;:n
~i ca sbi se d~a flC Sine tuturor celor ce vad in El chipul c;;i exen-:.p1ul
vietuirii virtuoase. El 1ndeplinli';;t~ intli, prin Sir1~, cele ce s1nt de spucc:
s;i de fi"icut spre pilc1u.ire ncu8, r:mrind, hviind 9i inal~indu-sc la ccruri
 STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA 47

.-;;i sezinn m trup Ia dreapta lui Dumnezeu Tatal. Aceasta, pentru ca ~i

noi, murind, sa nadajduim sigur ca vom invia 9i vom vietui despartiti
d.~ ~-:;atii moartea )i de toat:l coruperea ~i ne vom inalta la ceruri ~i :vom
Ti cinstca ~i slava cea intru Dumnezeu ~i Tatal, prin mijlocirea
_;:,:Ji insu~i ; ::,;i petrecerea fericitil impreuna cu El, cind nu vom avea
s:i suporE1m depunerea irupului in nici un fel. Gici, Cuvintul Sfintei
Sc:·iptt;;·i nu ne l::nvata aceasta, nici in Capetenia mintuirii noastre nu
ar::.1 \:.Ct:-~ut s'l se fi :intfmplat aceasta" (Arnbigua, cap. 112 a; Tracl. cit.
p. '_'J~--23::5).
SL :l\I::txim se pronuntii 0i in aceasta respingere a idcii de dopunerca
clcL:1itiv:l a trupului, sau in aceasta afilTnare a invierii imediate a lui
J!:·i:,tos, J:mpotrivil origenismului.
Dar, prccum In inviorca lui Hristos vede asigurarea invierii noastre,
pcntru vcci, cu trupul, tot a~:1 in IniUtarea Lui vede S£. Maxim. asi.gu-
Lll''.'.:l participE'trii noastr::c ve:;;nice lil plinatatea vietii ce-o prime;;te. El ~i
ca om, b dreapta Tatalui. Dumnezeirea lui Hristos, cu care cste unita
firE'::t noastl·CJ in El, intr-un ipostas, ne asigura :;;i prin inaltarea Lui
ve.)aica odihna in El datorita unirii noastre cu El prin firea omeneasca,
fmpotriv:1 teoriei origeniste. Firea umani:i nu exisEi in sine in liristos,
~[ c a ipostasului care e :;;i Dumnezeu. Acest ipostas traie:;;te ::,;l in. firea
Lui omcnea-oca fericirea dumnezeiasc:l fara sfir:;;it ~i ne-o comliiiica
2;>1 liOUii.
Daca, Hristos, ca om este pirga firii noastre ridicate la Dumnezeu
:;1 Tat~U 9i intr-un fel aluatul intregii framintaturi :;;i ca atare, este
ridicat la Dumnezeu 9i Tatal cu intreaga umanitatc a Sa, odata. ce Cel
ce, fiind Cuvintul, niciodata nu a ie~it ~i nu iese din stabilitatca in Tatal,
sa nu nc indoim ca vom fl ~i noi, potrivit cu cererea lui catre Tatal,
acuio unde este ~i El insu9i, pirga neamului nostru. Caci, precuin a
c:Ji:::or'it El pentru noi, in chip neschimbat, ~i S-a facut om ca noi, lipsit
fiind numai de pacc:t, 9i a desfacut in chip suprafiresc legile firii, a$a
vor~r urea ~i noi, ca urmare a acestui fapt, din cauza Lui, 9i nc voin face
d:.1::mezci ca El, prin taina harului, neschimbind nimic din fire. ,$i a~a
se umple, iara~i, lumea de sus, madularele trupului adunindu-se, dupa
vr-':dnicie, linga cap. Flecare madular (fiecare credincios) prime~te, adica,
prin apropicrea in virtute, locul cuvenit lui, datorita lucrarii arhitectu-
raL2 a Duhului, completbd, in chip armonios, trupul Celui cc pline9te
toate in toate, trup ce umple toate ;;i se i:npline~te 'in toate'' (:-lmbigua,
CiliJ. 96 ; Tracl. cit. p. 242).
Toti crcdl11ciosii se vcr sin1ti LU1a lr1 I-irist.os, si-L vor sin1ti pe
El toti iTripreuna :;;i: totu$i, fiecar~ va simti aceasta unitate pe m~sura
.inaltarii dobind~te in cersul istoriei, prin virtutea 9i cuno9tinta la care
s-a ridicat 1Jri11 virtu~tea sa.
Toata omenirea credincioasa din cursul istoriei va forma, in vqni-
cie, un singur b'UP tainic al Lui. Aceasta-i valoarea ce o d;;l EI intregii
i:;;torii, pentru veci. Dai' in tn:pul Lui, fiecare credincios va con:;;titui
Un madular deosebit, CU valnarea lui, Ul1 madular CaTe SC VCl bucura de
vi:::ta trupului intreg, precum 9i viata intregului trup se va bucura de
viata fiec~rui madular. $i viata intregului trup i:;;i va avea izvorul de
 43 PH. PROF. DR. D. STANILOi\E

bog;1tie nesfir~iti'l .in Hristos, Capul :lntregului trup. Aceasta inse2.n~r:a

ca fiecarc crcdincios va aduce ceva propriu trupului .intrc,::; al lui IIristns,
folosind in mod propriu ccea ce prime;;te din El, ceva ce provinc cjn
unicitatea persoanei lui, care se r<::simte in vc~ci ~i de timpul prcr:Tiu
in care a trclit.
Prccum istoria intrcgii umanit~·t\i s-a resimtit de ficc::m~ pcrso;~.i-~tl
Uill811a l?i fie.care persoana Ul11ill1a, de istoria intregii Ul11<mit2lti, :;:::~ C:'E
va rcsim\i, In vcci, fiecarc persoan2l umanii care; a crczut in J-Iristos. c~e
istoria .intrcgii umanitilti :;;i aceasta de fiecare pcrsoanii, intrucit a in-
vatat de la cci dinaintea :;;i din timpul siiu :;;i a fiicut binc celor din
apropicrca sa ~i a inv21tat pc cei din timpul sciu :;;i de clupa ca. Dar :i
Hristos .insu~i a lucrat in ficcare, prin toata istoria, in mod mijlocit, si
prin cd din aprop<::rea sa 'in IY1od ,,nemijloct". Valoarca cclor dinaintc::t
sa o aratii pcrsoana umam\ prin pomcnirea lor :;;i prin rnguciunile pcntru
ei. Dar prin accasta invat<l. pcrsonna tm1ana 9i pc cci de dupc1 ea, s1·1 L1c;i
ceea ce face c•a, indcmnindu-i sc'1-9i arate 9i ci credinta in Hristos, :invd.-
1.ati1 de la ea, ca sii o pomeneasca ~,;i s;~1 se roage pentru ea, crezind ca
pot ajuta la mintuirea ci prin Hristos.
Valoarca unic{i a ficcdrei persoanc, in cadrul istoriei intrcgii t:ma-
nitati, valoarc cc s~· va arilta lumin'ind in veci, L;;i arc temeiul in unici-
tatca ratiunii ei in Dumnczcu Cuvintul, R'ltiunea tuturor ratiunilr,r,
care va aduna in Sine pe toti cci cc s-::m apropiat de ratiunile lor c'in
El, prin crcdinta lor in El ~i prin vietuirea lor istorica, conform ra~iu­
nilor lor din El.
,Deci, fiecare dintre ingcrii 9i oamcnii .inzestrati cu minte 'ji cu
ratiune cstc ~i se nume9te parte a lui Dumnezeu, prln ins<~l:;;i ratiunca
dup<1 care a fost creat, caci este in Dumnczeu 9i la Dumnezcu, pi'ntru
ratiunea lui care preexista in Dumnezeu ... Dar numai dacii se mi~ca
potrivit ei, va fi in Dumnezeu, in care preexistil raUunea lui, ca obir~ie
'?i cauzcl.". $i cine nu ar cunoa.~te (prin ratiune 9i intelepciunc) multele
ratiuni ca Una, prin referirea tuturor la Ea, care exist;:-! prin Sine in cllip
ncamestecat ? Llr ea este Cuvintul fiintial ~i ipostatic al lui Dumnczcu
;;i Tatal, ca obir::;;ie ~i muza a tuturor" (A.mbigua, cap. 7 c1 ; Tracl. cit.,
p. 81, 80).
D11r mi~car.'.l ficc{irei persoane umane, conform cu ratiunea ci cii.n
Dumnezeu Cuvintul J:n rastimpul istoric in care ii estc dat ck Accla sa
sc? mi9te spre El, sau spre ratiunea sa din El, se face datoritii 9i atractici
ci de ci"ii:re Dumnezcu Cuvintul sau a ra\iunii ei din El. Iar accastii atrac:-
tic are 0i Iorn~~~-l cn1ui dialo.Q al lui Dtn1111czcu C~uvil1tul cu fiecare pc·;~­
so;.mil uman<:\ in cursul mi:;;dirii ci, in timpul ce i s-:1 dat J:n isbr:L'.
PFin djalogul w:esta, Dum11ezc:u Cuvintul cere rnercu fipc{ln~i persxmc
si\ se rl'i con.Cc~"'n1 cu ra~it1.11ea ci cl.i11 El ~i in.tr-o arn1.011ie Cll perso~E-lelc
~i lucrurilc ~lc c[lr;Jr ratiuDi sc afla) c~.c aserr1eneJ., i11 El 0i sl11t ad us::~ .·."
il1 \'Ti~~i:Cd ~i in prctljl112.. r=:;c;~"'SOanci respectiVL~ ..A. C2[l.St3.
(1 Jui IJun-tllCZCn c:~rvlntul 0 trSic:~tc iiecare P·CI'S0Ztl12l car;~ 111.1-~i ~;l~~·"
prii1 datoria co o si111tc de a lucra i11ir-l111 ~-:;·: ~-.
c~rc trcbuintslor de clC'z--",lOlt:Jrc I\:aV'l a color] o.ltc r:~ersos.nc ~.!.
c0:1~::rm en buna r.incliJida a nc.turii din ju.rul lui.
 STL:DII DE TEO LOGIE DOG:;\Ii\ TICA OIUODOXA

Nu cxista persoanc'i care sa nu simta aceast'l datorie. Iar clCl'''sta

inc.,c;:mmc_l ca nici una nu e in afara atentiei lui Dumnezeu CuvintuL a
dialogului purtat de El cu ea ~i cu toti, a vointei ~i lucrarii Lui prin
Ccll'f~ \Tea sa 0 ducJ pe ca -;d pc ccilalti tot mai aproapc de Sine, rrcg/t-
tindu-i pcntru unirca deplinii cu El, s;:m sprc indunmezcirca lor in yj :tta
vc~nici'i. E o lucral·e a lui Dumnczeu Cuvintul, atlt asupra ficcilrci pcr-
':-()cone umal1e din timpul, ei, ci·t ~i asupm 1ntre;:;ii istorii. Pe toti ii c:llt·;m1~t
s{< crcascJ in comuniunca intre d ~i cu Sine, ca s:i ajun;;a' la dcsdvir,itn
··onmniunc~ .in viata ve~nica. li dlL'ama ~i-i ajutU la aceasta P'-' :uti,
ilnintc de intruparea Sa ca om, prin con~tiinta lor, iar, dintr-o mai marc
itpropicre, pe unii dintre oamcni prin proorocii Vechiuki Test:wwnt.
D:tr, din cea mai mare apropiere $i in modul eel mai dar ii che':m<'i co
Ccl ·ce f<'icindu-sc om $i, r<Jmlnind, astfel, dupa inviere cu noi in (hip
ncv{u'.ut, i~i afirma continuu $i-$i adapteaza imprejur<'trilor noastrc cu-
vintdc Sale, r~rdite odinioara pe pamint $i ramasc in Ev::mghelii ~i in
t: acli\i.J apostolicii, cuvinte insotite neincetat de putcrea Lui.
 P A H T E A A II -a

CRITICA FACUTA MON-OFIZITISJVIULUI

DE CATRE SFINTUL MAXIM 1\IIARTURISITORUL.

a. Se pare di inainte de alcbtuirea purtii din ,Ambigua'' in care

scrit~ desprc cele doua lucrari in Hristos, Sf. Maxim a scris, din Alexan-
dria, Epistola catre demnitarul intperial loan Cubicularul, combatlnd in
Pa rr:onofizitismul lui Sever. Acesta aderase la edictul irnpe:1ratului Zeno,
de b 482, care proclamase o formuli1 de uniune intre monofiziti :;;i orto-
do.:;~;i :;;i fusesc, de aceea, la 512, fic\cut patriarh la Antiohia, dar la 518
fuscsc alungat de acolo :;;i venise :in Alexandria, undc sustinusc, impo-
triv;>_ lui Iulian de Halicarnas, un monofizitism mai modcrat (sau un
trup striG1cios al lui Hristos - ftartolatru) fata de Iulian, care sustinea
c;l. trupul lui Hristos a fost nestridicios - aftartoclochet.
Se pare ca monofizitii din Alexandria, aderenti ai lui Sever, ur-
mind exemplul aceluia, se aratau :;;i acum dispu:;;i pentru un compromis
la care se gindea imparatul Eraclic, care ccrea recunoa:;;terea de ciitre
monofiziti ~i de catre ortodoc;;i a doua firi in Hristos, dar o unici'i lucrare.
In scopul impunerii acestui compromis, impi"tratul le acorda monofizi-
lilnr din Alexandria o atentie deosebita.
Prilejul ,concret al acestei scrisori, 1-a dat Sfintului Maxim, Ci.paritia
in Alexandria, a unui anumit Teodor, ce se dadea drept cancelar impe-
rial, care aducea o copie a scrisorii trimisa de impari:'tteasa Patrichb,
lui Ioan Cubiculai'Ul, prefectul Africii. !n scrisoare, imparateasa cerea
elibcrarea unor calugarite aderente ale lui Sever, dlntr-o manastire din
Ale~'andria :;;i arab vointa de impacare a curtii imperiale cu monofizitii.
En o scrisoare despre care Ioan Cubiculc.1.rul nu-l anuntase pe Maxim,
in1x-o cpisbla ante:rioara a lui. Ba, Sf. Maxim chiar auzise ci'l_ prefectu1
s.::;c,:Jtca scrisoarea aceea falsa :;;i pe aducatorul ci ca pe unul cc se dadea
c~.:1: ~ .:lar :L;.r,'i sa fie. Scrisoarea, so pare, ca fuscse trimis:l inainte de
632, c1nd imparatul a incheiat pactul despre o singura lucrare cu patri-
arbul din Alexandria, Cyrus de Phasis. Ccki, scrisoarca aceasta pre-
mer::;e, unei alte scrisori a Sf. Iviaxim catre Petru din Alexan-
l:n c~:~--e ll ruga pe acela s;l r2COlTI.'1l1dC r:e dL1COl1Ul CortOl1, patri-
ar\;_Jcli c~lr;. !ile-:z:::n1dria, ca pe 1.111. bun S11sti118.tor al dT2ptei crcdi11te,
fJpt c'~ nu a".rca loc dccit inccpind din 632.
Sf. T¥1:1~'-:i~-l-l 11u Cl"'edca nici cl eEl ac2a scrisoare poate fi de la ilnpcl-
riitco<Jsa Patdchia, cunoscindu-i fcrmitatea in dreapta credintii. IncJ nu
s:::: ca la Constantinopol au inceput fnccrc3.rilc de impacarc cu mono-
fizi)i.
Dar tulburarea pe care acea scrlsoare a produs-o in Alexandria,
int~tl~:.nd propaganda nwnofizita, l-a facut pe Sf. Maxim sa scric lui I0an
 CHITICA FACUTA MONOFIZITISMULUI tl

Cubicularul, aratindu-i gre~elile ~i consecintele monofizitisnmlui scYe-

rian. El staruie asupra doimii celor doua firi ale lui Hristos, pe care
:1ce1 monofizitism urm'ind, unei scrisori a ,lui Sever, din· 512, le LC''a
(a se vedea 0. Bardenhcwer, Geschiete cler altlcirchliche Literatur, vol. IV,
p. 338), bazat pe expresia SI. Ci.Til : ,o fire :1 lui Dumnezeu, Cuvir;;ul
intrupat;(. Sever ~i aderen~ii lui refuzau expresia ,doua firi'~ in Hristos,
pc motiv cii ea introduce o separa~ie intre ele, asemcnea lui Nestorie,
de~i prctindeau ci:i recunosc deosebirea intre trupul lui Hristos :;;i chnn-
nezcirea Lui. Sf. Maxim arati.\ ca doimea firilor nu sc opune unirii lor
in ipostasul eel unul.
SI. Maxim Il marturise~te, in Epistola aceasta, pe Hristos Durn-
nezcu dcplin 'li om deplin. ,Caci, fiind :Mijlocitor intre Dumnezeu ~i
oamcmi (I Tes 2, 5), trebuie sa pastreze unitatea de natura cu cole intre
care mijloce9tc, fiind amindoua" (P.G. 91, G:Ol. 468). Cu citato din Sf. Ciril,
arata e<'i, de:;;i, acela folose:;;te expresia ,o fire a lui Dumnezeu Cuvintul,
intrupat", impotriva lui Nestorie, care tinea la cele doua firi despttr1,itl',
n-a negat ccle doua firi in I-lristos. Caci, acela zice in Epistola cc:Hre
Evloghie : ,A~a 9i Nestorie, chiar daca spune doua firi, indicind deo-
scbirea trupului ~i a lui Dumnezeu Cuvintul, nu mai marturise~tc ~i
unirea lor cu noi. Iar noi, unindu-le acestea, marturisim un Hristos, un
Fiu, ~i, cleci, o fire a lui Dumnezeu Cuvintul, intrupata". Pe baza accstui
citat '?i al altuia din Sf. Ciril, Sf. Maxim conchide : ,Deci, precum am
spus, cci ce vnicsc sa fie, cu adevarat, binecrcdincio~i, trebuie sa m~n·­
turiscasca ,,o fire a lui Dumnezeu Cuvintul, 'intrupata», ca sa aratc prin
accasta unirea extrema, dar sa spuna, iara$i, cloua firi, ca sa se an::tc
cleosebirea celor adunate impreuna ~i pastrate neamestecat dupa unlre.
Gici Parintii, in chip cuvenit, n-au obi~nuit sa arate prin alta exprcsie
de>oscbirea'( (P.G. 91, col. 480).
Fata de refuzul monofizitilor severiani de-a recunoa~te, pentru
deosebirea intre dumnezeiesc 9i omenesc in Hristos, ,numarul de dou~1
firi, Sf. Maxim s~une : ,Tot numarul e~te aratator al deosebirii ~i nu.
al impartirii(' (Op. cit., col. 477). Sau : ,Deci, indicindu-se citimea (prin
numi:ir), nu se produce, sau nu se introduce impartirea, ci se arata
citimea 9i se indica deosebirea" (P.G. 91 col. 477). Astfel, justificind atit
cxpresia ,doua firi", cit ;d ,o fire a lui I>umnezeu Cuvintul, intrupata",
Sf. Maxim spune : ,Deci, dacii unirea a ramas pururea, dar nlmin ~i
cclc: unite pururea neamestecate, adiea se pastrcaza ~i deosebirea cc1or
unite, motiv pentru care a fogt folosit numarul de Parinti, cum nu e
ncccsar, dacc1 exista ~i ramine 9i se pastreaza pururea ~i unirea 9i celc
spre indicarea celor unite ~i, iara'/i, Sa !iC marturiseasca ,0 fire a }ui
U1lite ~i deosebirea lor, sa se spuna in' chip bineeredincios ~i doua
Dumnczeu Cuvintul, intrupata", spre indicarea unirii dupa ipostas, dat
fiind ci:i nici una din Cl.ceste expresii nu se d~sflinteaza prin cealalt;ii,
cum pare unr;jra, care-:;;i fac din neintelepciune un argumelJ.t al ncin-
tclcpciunii" (Op. cit. col. 480).
Sf. Maxim arata prin unele exemple (zece om:neni, o piatra vopsiFi
in mai multe eulori), Ei'i toate ccle din lume, dar ~i Dumnczcu, unc~;cc
:in clc unitatca cu multiplul sau cu numarul in dif~rite fcluri. E una
;,;i multipl2 planta in ea ~i cu edelalte plante ~i cu apa, aerul, pamintuL
 PH. PFlOF. DH. D. ST.\'i!LO.\E

De hemcnca animalul. Omul estc ~i cl o unitatc, dar c )i multiplu in

Sl!c''.)1 cu ccibHi oamcni. Tot univcrsul c o unibtl' )i o multiplicitate
num..-irat<l.. Unitatca nu dcsfiintcazii num;l.rul, numtn·ul nu c\csfiin\caza
unitatL\'::1.
Dar ~i in Dumnc'Zcu c•stc o unitatt>, ins;·t )i un num:·,r, c:Jre inclici'i

Dar C?i intrc- Dumnczcu ~'i lumr: c ')i n cloinw ~i n lc:.;:\tur;j c;:1re le
unc'itc. Cf\ci, lumca nu p0:1tc ii ~i stu fJ.r;.i puterc: Iui Dum1wzeu. D:n·
cbc~! intre toatc cek din lumc cstc intr-un fcl o uniLttc clc n:1tur;l,
cll:,n· in om cste o ast[cl d" unitatc de naturii, numttrul rcicrindu-se
Li ,.,)mporwntelc ci, intre Uunmczeu 0i lunw nu mai cstc in nici un fcl
o ur:itate cl:• n:cturc"l, c~1ci lumC::'a nu provine din Durnnczcu E1rti \·oia
Lut ; scm Ei e transcendent lumii In calibte de Cre:1ior ~11 ci, prin
\·nin~a ~i putcrca .Lui.
Dcci, num;;irul indica clifcritc dcoscbiri ;i lc;~EHura lui cu unitZltca

Dar unitclb.:a intrc: Dumnezeu eel· Creator :~;i lmnca creaL\ impli-
cind ~,i cea mai catL·gorica deoscbire de naturi, d:"t :;;i numilrului de
-,:..L\". scnsul cd 1nal accentuat.
Unitatea nnxim5 intrc Dumnezcu ~.i lumc s-a realiz~ll in 1Iristos,
intrc Iirea clumnczciasca si cca omeneascc"L Dar ea lasil si dcoscbirea lor
de n~ttura ir:tacta, c2tci tn1itatea in Hristos nu s-a realiz~t Em\ voia Lui
in i:nza vr-eunci legi gcneralc.
H.efuzarea numarului in Hristos ar desfiinta deoscbirca intre dum-
twzeirc si umanitate, in sens panteist. Dumnczeirea n-ar mai fi in accst
C'cr.>: dum~ezeire si nici umanitatea, umanitate. rvnntuirea cclei din urmfl
ar fi una cu de~fiintarca ei, iar unirea dumnezeirii cu umanitatca ar
desJiinta dumnezeirea ca dumnezeire.
E un lucru uimitor ca Fiul lui Dumnezcu unestc in Persoana Sa
umimitatea - liosiU't in ea insasi de orice putere --- ~u clumnezeirea Sa
atotputernicii, dc\r tocmai prin aceasta arat~ dt de mult 0 iube~te ~i ce
valoare li da umanitatea. Dumnezeu iube:;;te umanitatea, eft se face Subi-
ectul 9tirilor ei, traindu-L cum le traiesc eu pe ale mcle, ~i traind,
prin aceasta, relatia cu oamcnii, cum o traiesc eu, dar restabilind--o in
toaW cilldura ei, mai mult decit o traiesc eu cu copiii, cu parin~ii, cu
fratil mei. Cad, puterea lui Dumnezeu se araEi E)i in faptul dl da omult:i
creat, din nimic, astfel de simtiri, pe care le socotc9te vrednice sa E)i
le insu~eascil 9i El sau ca se ,inomene~te'' Dumnezeu, insu~i. Dar la ce
inAitime ridica Dumnezeu umanitatea Sa ~i, apoi, a noastra, Etc1ndu-$i-o
proprie 9i comunicindu-i toate cele ale dumnezeirii Sale, adica l:ndum-
nezcind-o, farii sa-i dea calitatea de izvor al indumnezeirii ei. $i numai
<~cmsta inalt3re u. umanului ii da acestuia sensul pe care 1-a facut Dum-
nczeu, sa-L caute in El.
Dar nurnai o Persoana a unui Dumnczeu in Treime ooate uni firea
cea una, a acelui Dumnezeu, cu firea umana comuna m;ei m.ultimi de
oamcni, dar facuta proprie Persoanei Sale. Caci dadi ar fi o singur£<
Pcrsoana dumnezeiasca, ea ar arata ca-~i une~te firea omencasca dintr-o
nc2csibte interna, pe cfnd existind trei Persoane ~i doua neunind firea
omcneasca cu firea dumnezeiasca, arata cii nu o necesitate a dunme-
zcirii ii impune aceasta unire. Iar daca Persoana divina respectiva s-ar
 CHfTICA FACLTL\ 1\10.\"0FIZITISMlJLl.:I

uw cu umanitato<J. clintr-un .singur om, ;1r dl's[iinta persoana accluia,

s:u t unirca cu ca ar fi o rclatic~ can• nu ducr.• pin[t la maxirnum lcc;C:itura
!ui Du:11nczcu cu omul. Si, :in ambclc ctzuri. aceasEt unirc n-ar fi
:ninLuitoRrc pcntru ceiblti oanwni. Numai fD.cindu-Sc om o ~im;ura
}\:·cs' ,~1 •1tt dumnc:~<:bsc;;i, ea mtr[J in rdatic de natur[t comt.m[t, dcci mi1Xima
,, • 1 ~·eiJal~i (Hmcni, r[!minind 9i Dumne:wu, putindu-i mintui C?i pe ei
p;.~ l'i in kgttturZi intim:'i ce-o arc~ ca, en celclalte Persoane

ContinuJ:ndu-:~i argumcntarca, SL JVIa:--:im spunc cJ princip<tl e sa

:-:;,_~ L'~ ~gote c[t cl L~1Ttncz•cire~l ·~i un1a1-:i t:1tcr.1 ~-;-au ·unit ,,in n1ocl nc-i·n1;~£irtit
~i ncc\mcstccat in ipostas~tl L·el unu] al lui IIristo';, fie c::'t sc flliose.:;;te
t'''!Jrc.sia ,cl·}U[t Eri'', fie ,,o fire a lui Dtmmczcu Cuvintul, intrupata".
''i.,•f;t.ori folns'-'a 9i <>1 t>Xprcsia ,,in mod nclmp;\rtit\ dar intelcgca prin
c:tcca.sta ,o unirc'; de relatie, de iclcntii:rtP in vointL'i intrc firile subsis-
t.~ in douu ipr;st~tsuri. Monofizitii, rcfuzind exprcsin ,in doutt firi",
D.r·:'fi:nu cii nu intelc;~ cxprcsia ,,ln mod ncimp;;-trtiL" unit[t cu neameste-
c.•tre<l. 5;'i nki nsstc:·ien ii 1111 fc.lrJseau e";pr2sia ,dnuCt firi \ntr-:111 i post:.1s".
~·ic.•stnricnii 9i monofizit1i crau una in a nu primi o unitatc a dou:.1 firi
intr-;Jn iposLl~;. $i, Ll fel, ~i unii 9i altii foloseau cxpresia unirii dum-
nczcirii \;i um<1nitlitii ,in mod neimpartit", dar nestoricnii o intelegeau
c·a unire a firilor prin relatia a dourt ipostasuri, iar n~onolizitii in sensul
C.'l h ipostasul eel tmnl al lui Hristos l~-a riima:.; dedt 0 singuri:'t nrc, nicl
(\umnezciasdi, nici omeneasc~i, ci amestecat~i. Ei nesocoteau valoarea
drn:.mului ~i puterea dumnezdrii de-a mentinc umanul in unirea cu sine
ncschim.bat, ci doar fnclumnezeit. Aceasta pentru ca nici unul, nici altul
nu cuno~teau puterca persoanei de-a uni firile fura sa le confunde. Dar
un~,tatea neimp[lr\itC<, dt ~i neRmestecc:rea sau necontopire::t firHor, se sal-
Vf'cl:t.tt prin unirea l()r intr-un unic ipostas.
E taina persoanci sau a ipostasului, c2re conciliaz[t unitatca ne-
impiirtitii cu nem.cstccarea numarati:i a cclor unite. la om, ca o unitate
de natura compusil, la Hristos, ca o unitatc de doua naturi. Sau numai
in 1Iristos. ca unic ipostas, sc pot uni dou[t naturi real dt~osebite, dar
nc'irnpiirtitP. E un fapt pe care nu-l intelcgeau nici monofizitii, nici
nestorienii. Drcapta credinta nu intelege pe Hristos decit ca taina ipos-
t:tsului, in acela) timp unic '?i poscdind dow1 naturi ,unite in chip neim-
pi-ir\it ;;i ncamestr•cat''. Daca, in general, oricc ipostas (planta, animal)
rcalizat in om, ca persoan[t, poate uni cele multiple, ipostasul dumneze-
;_e:;c ;Joate rcaliza in Sine unitatea firii Sale dumnezeiesti, cu cea ome-
;'c'ilSC:,:'i, in buZJ fClpLului ca arc o ,:mumitc'i inrudire c~ oamenii, prin
fir·ile lor, intrucit rrin Dumnezeu :?i dupa chipul Lui s-a creat 9i se
sustine omul. .In Cuvlntul lui Dumnezeu se afl[t virtual nuterea nrin
car~· sc creeaz:l omul, in legiltura cu Sine O?i dupa chipul siu. De a;eea,
:.;c~ <1fltl vi.rtual in El. O?i puterea Sa d2-a cb fiintc:l naturii umane in Sine
· sau de-a se fan; EI insusi ipostas al c:i. Prin aceasta aoropie eel
mai ncult p2 03menl de Sine :;;i l~ d&i nu nmnai cea mai deplina' asir:;urare
c:d~;tentei lor ca atarc, ci 9i posibilitatca de-a dezvolta chipul Sau
h~::rim?t in ei, in aseiTi.Ell1area lor cu El, sau in indumnezeire.
Deci, El realizeaza aceasta unire prin vointa firii durnnezeie;;ti,
cfulosiL~t de El, de ipostasul Sau, dar care da existenta in Sine ;;i firii
54 PH. PHOF. DR. D. ST/\.NILO/cE

omcne~ti. a carei vointa ~i-o pune de acord cu vointa Sa dumnezeiasca,.

pina la a se fi fdcut un singur voitor prin celc doua voin~e.
Putcrea ipostasului divin de-a uni, in chip ncimpartit :;;i neamcstc-
cat, cele doua firi in Sine, ccntrar mondizitismului :;;i nestorianismui-ui ,.
o exprimi't Sf. Maxim astfel :
,Deci, dupa Parinti, unirea dupa ipost2s cstc adunarea cclo" de
alta fiinta intr-un intreg, ficcare din ccle cc s-au compus in El pas-
trind nealterata ~i ncdespartita proprietatea ei naturalil fata de cealalti:L
Iar unire::t prin rclatie este, dupil ei, mi~carca ez:.al~i a vointci celor cc
subsistii in mod distinct in unitati pcrsonalc, in idcntitatca ncschimbata
::1 liberului arbitru. Deci, eel ce mdrturise~te unirea dupa ipostas, chiar
daca spune doua firi clupa unirc, unite in mod ncimpartit, adictt .in unirea
dupa ipostas, nu se abate de la adevar. Ciici, marturise~te c<\ cele dowl
din care sc compune Hristos au ramas dupa Pi'irinti neamestecate (nc-
contopitc:), datorita deosebirii pastrate dup;l unire''.
9i, revenind la importanta numarului pentru indicarea deosebirii
dumnezeirii ~i umanitatii, neamestecate in Hristos, Sf. Maxim zice ::
.,Deci, daca s-a aratat... din Sfintii Parinti... ca numarul nu poate
nici produce, nici imputina, nici introduce vreo impartire, ci arata simpln
citimca... ce banuiala de taiere, sau de impartire le mai poate ramine
celor ce, rE'tzvratindu-se impotriva Sfintei Biserici... au refuzat dreapta,
crcdint{L .. sub masca cil nu voicsc SEl taie unitatea (lui Hristos) ?" (Op.
cit., P.G. 01, col. 484).
Sf. Maxim se rcfcra ~i la idcea supcrficiaEi a monofizit;ilor, cii
in Hristos s.int calitati difcritc, dar nu firi deosebite. Daca refuza :im-
mc'lrul in El, n-ar trebui sCt vorbeascc'i nici de calitati cleosebitc. Iar
calitati clcoscbite nu pot fi in El fara firile dcosebitc ,Au ignorat cii
toatJ deosebirea e a unci fiinte ce sta la baza ... , neavind nicidec'um
cxistcnta in sine · si ca toata deosebirea, fiind indicatoar~a unei · nease-·
mani:iri: introcluc~ prin ca citimea lucrurilor deosebite, fie ca sint sub-
stante, fie calitati, fie insu~iri" (Op. cit., col. 485).
Dar calitatile unei fiinte, chiar clacCt se deosebesc intre ele C~i, ca.
atarc, pot fi numiirate ~i e>le, s1nt dcosebite de calWitile unci alte fiii1'(e.
Iar in Hristos sint cloua nnturi, c;a bazc pentru doua feluri de calit.<1!,i
dcosebite .intre ele. ·
,Fiindca nu c ac.:::easi ratiune a dumnczeirii si a firii omuKsti,.
precum nici a sufletului ~i· a tr{xpului" (Op. cit., P.G.· 01, col 506). '
Ivionofizi~ii vorbeau de o fire compusa e1 lui Hristos. SL Maxim
arata ca firca compusa e r.:mmai cea ale carei parti vin deodata la,
exisient<.'l ~i nu pot fi una fur[t alta. Fire compusa cstc firea omului :
,A ~a este cazul cu omul ~i cu celelaltc cite au primit D natura compusCl.
Astfel, sufletul cuprinde fdra voic trupul ~i e cuprlns de trup ~i ci<'1.
viD\a trupcllui, fara vreo liber[l hoti'!rire, prin insu~i iaptul ca cxista, ~i
particip[; ln mod natural la p:;ttiJnircD ~i durer2a trupului din capaci-
tatf~a pt:ntru acestea. Dar cei bincc:redindqi n-ar 'indrazni sa spuad c'i
~i £-Iristo.'; arc o fire compus;;l, ca nu cmilVa sa rezulte de aci cd ,e Intreg
creat ~i circun1scrie ~i IJB.tin1itor ~i 111.1 de o £lir1tC1 cu Tatal ~i c~ sau t:rU}J~._:=-l
e coetern C1.r\Tj)1tulE~, .S~iU C~-L1'~,iintLll c~ de: :;_.ccca:.;;i \'irst~{ ·c:u 1n.lp:Jl~~. t~-~.'
eel c;:n1p'.rs dup[t £ire, nu va fi niciodat:t de o fire ~i de o fiinta C3
 CHITICA FACUTA MONOFIZITISl\IULUI ~).)

CeL simplu 1' ; adica n-a fost niciodata cle-o fiinta dumnezdasca ne-
cornpusa. Umanul lui Hristos nu \inc fn mod necesar de divin. Ccl bine-
Ccecllncios trebuic s{t m{lrturisco.sca insi1 , un ipostas com pus ')i dou{l firi
al·~ lui J-Irist.os, ca sC1 se cu1108.sca 9i de o fire cu TatCtl, dupR dt.lli"LJ.'l2zcirc,
"'' '~ (V>l~si "i dn 0 fiint:; c:i de 0 fip> cu noi rlupci truo . '-'i Unul si ''cel,c.c;i
~j "s~:_;·~;.~;~~cltl u;1it c~1 T~t-Jl ~i cu ~1;i, ca ce'l ~e este 1njl~citor fntr~ ~r_)~~l;~~
nezcu ~i oameni" (Op. cit., col. 57). Daca cele cloua firi ar cb o fire~
a lui Hristos, aceast[l fire nu L-ar mai ariita pe El nici de ;
flir;.i;::'i cu Tatal, nici cu oamcnii. Dum.nczcu nu s-ar inomeni '!i nici
UGc.:mul n-ar fi 1ndumnezeit.
Ipostasul Lui c punte intr" Dumnezeu :;;i oameni, adic[t, avind unite
in Sine firea ch.tmnczeiasca, comuna cu a Tatalui, ~i firca omencasca,
comuna cu a noastra. Hristos c compus ca ipostas din doua firi, ram.ase
in c::utcntic:itaL:a lor, putlnd fi c:tit Dumnez2u autcn.tic, ill coborirea la
c:::le cmwnc:;;ti, cit ~i om aatcntic, in iniiltar<:>a, ca ataro, la. cele
(~~jl'"::-i-TI CZt~iC.~ ti.
Avln:d f{tr~i schim·o~1re, fir\C,l omeneasc~; cu fin::a Sa dum-
ruzciasc;j, nici firca dumnczcLlsc21 nu c scoas;i din fiinta ~i din toate
pucerilc ci de cea omeneascZt, pontru ca nu poate lirea omeneasca race
.aceasta, nici firea omeneasca nu e sco:1sa din caractcrul ei crcat, cu
tuan inch.lr:.mczoirca ei, pentru c[t c proprio clumnezcirii puterea sa in-
dqmY,J.ezciasc[t firea omeneascJ :o;;i proprie acestoia sa fie 1ndumnezeita ;
,e propriu Lui, ca Dumnezeu, s{t so inon1.eneasc~i sau sa tr[liasca cole ale
omuh.ci, D.r{l sft ias{t din firea Lui, pentru ca El l-a creat pc om ; ~i e
pr-opriu Lui, ca om, sc'i poatc'i primi celc ale lui Dumnezeu In sine, pen-
t~·u ·c[l e <::re~1t de Durnnezcu. Si tDat[1 'l'reinv:c\ cea lucr:S.tcclre 1n Hri,stos
p:e;c;tc prin:li simtii'C<l celor om~~nc:;;ti, Tatal ca TaL~t. care nu se face om,
Pi.ul .G1 Frate, facut ~i om, dubul Sffnt ca Dui1 ctl Tat<:\lui ~i al Fiului.
TI'.:imca pr;.ate face sA sc scbimbe, lJentru C{l e Crcatoarea umanitatii,
prccum "Ltm::mitatea poatc prirni indu~mnczeireh din partca Treimii, p1:in
Fiul, fiin~ crec1~a de:_ Ea. , . _ . .. ·
i\strel, F1ul faclit or11 nt1 aauce o scl11TI1barc a fll...ll diln1nezeie~ti a
T:r{_)h11ii :;;i 11ici 3. firii OlTlene::jti.
La evontuala obicci;ie a aclve:·sarllor c{<, :intrucit ol'ice ipostas compus
.are partile sale de o virsta, deci ~i Hristos, ca ipostas compus, ar fi
a::,::1, Sf. Jv'Iaxin1 r8.splll1d2 eli l I_ri-::;to:; 111.1 c iposta'S con1pusJ ca un1Jl ce
·po_rte d:n:t.:r-,~) S.iJecie, 6e::_:i nu clil~_ pricina 11ne~i 11r1 ·CC:II1PUS'2~ :c~:,t:~­
hce po.rtc cli";.t:c-n specie. Hri5tcs a adus firii noastre, care face parte
<:I~.n S!Jecia lp0stasul Srn1 divin, 1:1Ul11Cli 1.111 ,~n1od'~ IlOU al
Y:-~'~1irii e:l lcl al ,~ici;ii cL i~cc:asta aratd in El citilTlea a douft
11-~1 put:xt precxista un ir~ostas care s3_-~i dea
~; ~': re ·or_"lc~-~Te3sc~l cl.';-tfel ~nl.~ i'[~r(i_ o fire c: L:1i, ~~D t~Yio~:J.:- :._ c: ~[i c~ri.=:-
ac~ic<: i2:;~·'<} firc~1 dl!rnn.czcic:lsc{t.
,. ~· . '..
I JJ.?~OtlZl(E, - 1 IT . ' . t .J. -
cal'e va~~ J'~ }r~s.:os ~a }p~s as _com pus, pencru ca a_r
3\le::~ o rl:-~_: compu_sa, n.lOUl:tlCH r1r1le Lu1, racn1.d d111 ele o r1re con1pusa .
. cc3L1~llS ~1 :.. lui l-Ir~sto__s~ ~-~a .cem il ·vad .~i~ nl! n1ai e 11ici Dtlnr-
nezc'~l a;:;_,::varar, lll':'l orn accvara.t, c1 ccva la mlJloc 1ntre ele.
Mono£izitii mai aduceau, prin Sever, obiectia ca c absurd sa sc
s1:,nn;;£ ca din unirea. a do;_la firi au rezultat, iarasi, doua firi. La aceasta
Sf. M:axim raspunde : ,Dar noi nu spuncm cfl I·Iristos este clouct firi, d
5G

un ipostas compus din do:u'1 firi, cuprinzindu-le pc accstca ::;i avintlu-lE.

ca pi.\rti ale Lui, cc se intregcsc, fiind ~i cunoscindn-se in de c;; m
pilr\ile L~'.i" (Ep. cit., P.G. col. ·Hl:1).
,Fiinclcil, nif'i nu crmtopim. proste)te, firilc intr-o singuri;
sprmind cil in Hristos s-a clcsfiintat dcosebirca naturalE! a !lrllor, c;, ~;:1
nu introduccm o altcrLlre a Cuvintului 5!i a trupului, nici nu-L imp;n1.Jm,
nebunc~?tc, in doua firi de sine subsistc•nte, ca sa nu tag~iduim,
mintuirca noastrct". Dreaptet credin\a nici nu contope5!te · firile, in sens
monofizit, nici nu 'imparte ipostasul, datorita Eirilor deosebitc ale Lui,
in sens ncstorian. Aminclouc'i he imposibil<'i mintuirea. Taina cea marc
estc c:1 cele douii firi, unite intr-un iposbz, ri'imin dcoscbitr~, dar ip()c;i.;Jsu1
rezultat din unirea lor cstc unul. Estc 'in ele cevn care le face s;1 dca
prin unirc o Persoana unic~l, :Ecirtt ca ek Sil sc con£uncle. Se produce
intrc cle o unitatc interioarc\ care" e ipostasul Scm pc·rsoana, f{tr;·J .<;;1
incetczc: clt'-a fi dc:osebit:t. 0 pildtt : persoana cea unica a omuluL nu
de.--;fiinteaztt deosebirea intrc suflct ;;i trup. Contrar lui Eutichie, care
confuncla naturilc, 9i lui Ncstorie, CLlre mcntinindule pc accstca, ail:n n;i
:'?i o impari;ire a iposti1sului, ,noi rcspingcm amestecarca ;;i imp~3stirPa,
ncfucind nici unirea amestecare, ca unii ce n-am mai cunoa9te dcosc-
birca, nici clco~cbirea impi:"u·tirC', ca unii ce am cunoa9te cole dcoscbitc
in n10d clivizat (Ep. cit. P.G. 91, col. :198).
In ipostas sau in pcrsoana se produce o unire, care nu nmestcc;\
sau nn contope9te pe cele unite. E un fapt constatat .)i in pcrsoana
um;m{t. Cici, spune Sf. Ciril din Alexandria : ,Dcci, celc doua nu mai
sint cloua ci prin amindoua sc constituie un victuitor" (Ep. u1tre Succens).
Unirca color deosebitc <1ratu cxistind in elc ni:;;te capaciHi\i, prin care; sc
clcschid una altcia, se intn•c;esc una pc alta. Umanitatea se poat(' des-
chide dumnezeirii, se poate face mediu de manifcstare a clumnezdrii,
arc nevoie de-a fi ini.regitci de dumnezeire. 1mplinirc'a accstor up.>ci-
tc\\i produce ipo~tasul eel unic al ambelor.
Urmind Sf. Grigorie Teologul, Sf. Maxim spune: ,Precum c UnuJ
din douii, adica Unul din douE"t firi, ca Unul constituit din piirti,
ratiunea ipostasului, la fel prh Unul dupa ipostas, ca intreg, slnt arni'n-
cloua p<J.rtile dupa ra~itmea firii, adic;i celc dou{t firi" (Op. cit. col. 495).
Nu cxista ipostasul lui Hristos f:Jril unirca firilor cc persisti:i, nid iirile
unitP :in mod concrct, clccit in ipostas, sau ca iposta';.
Deci, in Hristos s-'lu ;;ash-at si dun[t m1ire, cele dm.<i'l 'iri. dir
C •"t"" ('S't·r. El As+fel n ;L.ts1ifi'c·-,t:/ l11l,l1Ul':11~'1. ("''\J)rc<:i·t c··'t. If,istr:s
(_1_\..~ ,. \..... ""-• •l- '1,_; ~i ·.<-L~-- :._~.~- -.- v .. (' dir-
U -"·- .• ~-~ ·~~.(_ l._ .L.t '- ~ ~~

dcn.lr! firi '~, ClllLl ac1rnitccn.l lnOn0fizitii, ci 0i ,ill dou~1 firi '~. CAci fir-De
au r~hn:1s in El si dupi't 1.mirca lor. Biscrica a f:olusit ultima exprl sie 1;,
,...,,a r1 o' 'U·., ]·-. >...C:i-vr],!l
;,.,'~· C :..J..I c~
..... ~CA.\T nr·uJ1'l"'~l·c D-> ~r··('('Cl S"u,·nn
...l-1\...JL.L i.J ... ...__ S''·F 'rv•·;··ip·,
<... •... ..._,),..._ , ...._.!\.. •. 1.-1.._ ~ _.___.., >. J ..• .J. .LC~..,'\ "-{~

:,Dcci, rnarturisim pc Dornnul nos~ru Iisus Hristos" din l1CU<.l fjri",

CGI111TUS dil1 du_n111czcirc si lll"l10.nitatc, si dotlB. firi \~. fiiY'1clcJ }.l
~ ca fii11d irl dLln~n.c~circ ~i liJ{J_anitatc ... , ca nc,dcspD. rtit~
de 11ici u11a dh1 c:_:lr_~ c1cn.n} fir·i di11 ca.re S-n C(;nstituit ~-i ca
c)i Jiind cunoscut ]n din care ~:i este pururcn.
De (Jceea, Il ·lTlilr.tu;_~ t~~i~11 pe 1 ~1 1Tl ,', ,..

neirnp[ir)~it clupa c:l fiind c11 a'deY:~:ral: ~~i orn ..

Fiinc:k~t. daca nc.1-JL vcm marturisi pe El 1n cloua firi, en Dumnezeu ~l trJt.-
 CHIT!C.\ F.\CUT;\ l\lOXOFIZITISMULUI 57

<J•:Ld. i om, vom fi vaditi ca spunind u1 s-a compus din simplr: num1n
~i trr din rcalitiiti :;;i ca nu cstc, cu adev<'irat, cc:C?a cc c indicat prin accste
nttmi:':" (Ep. cit., col. 50C). ,Ciici nu e num<1i din acestea, ci :;;i in accs-
t··:, -'!l nu numai accstca, ci in accstca, cunoscinclu-L c:a fiind un intrcg
d1r: ;;.l.r\i ~i un intrcg in p<:1rti :;;i un :intrcg prin parti'' (Ep. cit. col. 501).
T;)ostasul sau Pcrso:ma lui Hristos c un intre;; din par!;.i, o unitatc
a lL,!l'\i1or. E o articubre a prtrtilor intr-o unitate_ El c o unihtc
a ,_tun:nL~zcirii ~i a Ullldi1it£itii~ f[tr{l sCi le conropcusc~l. l~l c, prin aceasta,
ccr; ';-ul unit~ttii tuturor in Dumnczcu. Ipostc:sul comnus inscamn:t un
;pt:.,'"'h unic ~i nu dow1, dar un ij:oc;tas unic din douii, firi :=,;i in doua
fi;·t n(·comr:;usc intr--o fire. El c intrec; !n firca Sa dumnezciasctl, dar
,.,, " t;10c\. dcsp:\r\it clc cca omc•Jwasc[\.- De accc:t c vmt intrcg cu Tatid,
., . fin·a Sa dumnczciascu. cbr nvdl'sp;1r(it dc firca omcncasc;1. $i e
u o_i ;;;trcg cu IVInica S:t, prin firca SG omcneasc<\ clnr neclcspi'irtit de
·frt"' S.1 dumns::zeiasc<:\, cum va spune Sf. :rvraxim, in Epistola crttre Petru
1 L; :·qi. Dacu nr fi com pus pentru c~1 arc o singuri:t fire compnsi'i, n-ar
-, 11:n 1t uniL nic·i cu Tati:tl, nici cu :Vli<ica Sa, prin fin•a comunCt cu a fie-
cc•r-:;; .l, pcntru c-c't nr ±i de o fire str~iin<-t etc-a aminclorora.
U:;c!t 1':1, clincl c•xistcnt.'i cclor create, .ic-a dAruit :;;i puterca duratci,
=:u 1.';': nni nrult nu va intari in cxistcntli umanitatea creata, fdcindu-Se
.S•dq_c-r-tul l'L
Fiiacl unite intr-un icosta;,;, nici un1 din ccle dm.I<i firi nu cste
:-;in~ ,._,, ci nnprcum1 en cc;~ cu care este compust1 sau cocxistcntJ ; nici,
;::•r·:<::•- :trnestccatit dup;1 ratiunea fiin(ialii cu cealalt.'l, sau patimlnd, in
Oil!'"; J!'•' fel, o mic')orarc a dcplincHc1tii ci de natura. din pricina unirii"
:.'!- .. col. 501). Dcpartc de-a reduce, prin unirca din dcplin;\tatca lor,
ftr,·~t dumnezl'iasc;\ actualizcaz;:i, cu ·ce<t omcncascLi, un mod nou de
manif,·'>t:trc a putcrii ci, i::tr cca ome1wasc;! uc)te in putcrile ci pri-
m i i, · cL• la Dumnczcu, prin crc·~1rc:, prin noi outcri c:c-i vin din Iirea
-du;;:n- ·;;cictsci't. . . '
> /\celr•:l')i :trc;unwntc, dar cu noi subtiliti't\i, le> cxpune Sf. Maxim
')i i:c r·:pisLolrz ctdre Petru Jlustrul impotriva cclor ,ce neag~i intreaga
lc:ln !;,~ic· Cl ~ui Dumnezcu cu pri virc la om :=,;i taic de la Cuv1ntul lui
~Jr1 :::·:~(·u trupul ra\ion0l, insulle\it si luat de El... C[tci ll taie cu
:td··v tnt chiar cldc~i pare a-1 m<'tt"turisi, spre amDgirca ascultC1torilor;
st n ··co.;.·, cu dcs,·t·/ir-:;irc lntruparc:a eel ce. clupC! unirc, nu zicc cCt cste,
-~c· :;;i se s;Julw uniEt firca trupului in chip neamestecat :;;i nc-
Ctl Dumnezeu Cu-.-intul, clupC1 ipostas. Aceasta o face cu prctcxt
de · v L1 vi •,:, ca sC1 nu pad! C<-l tD ic' unirca prin numc'tr... De £apt, prin
ac" ,; · '· tfigC!duic':tc in mod cli.lr, clup{t unire, toaEt o:istcnl;n iirilor din
, " ...,,,~ I-Iristos;' (Lp_ cit., P.G 91, 512).
)>tru sc afla in i\lcx;mclcia. El ii ceruse lui lVIaxim, nrintr-o scri-
sn;J, lm:uriri in prh-inta monofiL:Hilor. Sf. 1\Iaxim ii aratCt crorilc lor,
ct;F • · :--::·uzrt u~t n-a puiut da textde ncccsarc din ParintL pcntru drcapta
r·t'>.~ clcoarc:::c• in locul uncle Sl' a£\a, nu a\·ca scricrilc lor. D.1r il
:'lLL' n~n:i s(t ccar:~t ti'mciuri nwi multc, pcntn1 cele scrisc de cl, clc la
\. ,rv; :-:oinmic, c-atl2 Sl2 :tfE1 c::;umcn al mCmi:istirii Eucratcs, din Alexan-
cu·~ _t ~':n1. ~'3:3~3) .
.--:-;:. 1\II:n.:im i:=,;i in cepe nccasti:1 Epistol[t, cxpul1C:rca des pre cclc doua
f1r·i in Hristos, prin arii tare a semnific:li;ici mum1rului, pc r·:1rc monofizitii
58 PH. PROF. DR D ..<-;TANlLOAE

il negau in Hristos, pe motiv Gl L-ar k1p<'irti. El spuno ;,;i aci, ca ~i .u;

Epistola antcrioaril, c:_1 numiirul. nu imparte, ci estc ,numai indicator al
citimii lucruri.lor..., fie llnitc, fie dcspartitc" (Fp. cit. coL 5l:l).
lar -citin1ea~ fiin.:::1 \':tzut::\ ca di\·c:-:r~dLlte, ne l;~~y._{at9. r::-,l:T;:ti(:k:::c·i;t r\e
clecsebire". De o cleoscbir..=' in lfri:;tDs, ~'JU se noate vorbi J~lr:.; 1t::T;e,
Ins:': n:ci d:' citime nu sc poatr' vorbi fcl.r~t nu;n(ll·:
nccnofizi\ii n-:;r mai trebui s•J. vorbcRSC~l de me: n ckosec:re
1n
~.DL:r~ daC[l ne::tga citin1:._ ~l. Iirilor r_:(:istra·t(~ 1:1 I-I~·istos ,clu·~-~;) ·rr~1rf <i~
c

nu inclr~t~::ncascR sc'"i vorbensc,tt nici de dcOSl:birea :[irilor ... l):_'ci,

ci c."' :n ErLtos esto, clup{t n1irc\ o clcos,,biJ·e, m1 pot spun<:: c:t
e, duptt n~1ire, Lln~~ cl 1~lpc'"i tr)~ilCl r::rtiune:..l ~i n10.dul'·~. J)or :..:~-+.:ul1ci .. IIri·s·~·~-s
este cloud dUIJil Ln1irc~ duptt o ratlUl10 ~i 1.111 n1od o.:~l'"'z·care'' (E1J. :·it.,
col. 510). Dcci. c;rc~csc clnd, recuJ1osclnd clcoscbirca dup~i t.Ir:ire a 1iri~'~:r­
in Hristns, nu recunosc ~i firile a cilror dcoscbire o rccunosc.
De hpt, I-Iristos cstc ::;i nn:1 :;;i clou:'l. Dar trcbuie vi1znt, chxpit ,:,e'
ra(iunc c unn :c:;i dupa care c douc1.
,Dacc1 ;:;cci 'l spun ci'i, c1upii l'atiunca firii, Hristos csto cna, e
cii El va fi fntre·~ :in mod simplu, o sin;:;ura fire, L'ir;\ nici un fcl c]e
deosebire". Tar clae<'i e a:;;a, ,Hristos nu va fi nici Dmnnczcu, nici . f!·:-: ;
nici deplin cn~atura, nici Creator. Caci, dacc'i ar fi o fire In mod sim;Jb,
ea nu are in(:elesul nici uncia clin acestea" (Ep. cit., coL 51G).
0 fire, in Cilrc nu e nici un fcl de clc'osebire, nu c; nici crcdi'i, ··'
necrcata, nu e nici Dumnezeu, nici rreatura, ccea cc cstc o :d.}surdit::::::e
de neintdes.
Iar, clac2, aceia spun c;J. ,,e o singur:1 fire, dar comlX1S<-l' 4; ;:mule~.??:
dcosc,.birca intre firca crcat:l ~i nccrcaEL C'ici, compozitict se p1·oduce. ·de
la sine, prin pilrtile ce incPp sa oxistc impreun{\, cleodaU\, E1r:1 voia cuiva,
ar cxista fnainte de aceastil compuncre. A:;;a c cazul cu omul. ,CAci toc:ti~
firc:t c:,mpusa e adusil la unirca partilor prin compozitie, filrZi o h:Jt:n~;n:
a voin\ci. Dcci, piirtilc firii sint de o v.irstil intre clc ~1 i cu c.a, vl'nind
la cxistcntil impreunil, nici o parte neprecxistind tcn;por::'J cdcilaitc"
(Ep. cit., col. 517).
Unitai.ca dumnezcirii si umanitiHii in IIristos nu c ins:l dint~·-o
ncvoic rociproca a uncia de ~lta. Ci.'tci, ~tunci ea ar trcbui s~\ so prod:..;ca
din veci, cbt fiind ca dumnezcirca e din veci. Iar aceasta c::r inseE1na
cii nu mai e o deoscbire propriu-zis intre dumnczdre l?i cm1anita-rc.
Sau, daca s-ar produce in timp, nu L-ar mai ar2.ta pe Hristns ca Dlie'1-
rwzeu si om. I-Iristos e Dumnczeu facut om., dintr-o initiative'\. a lui Dt::-::1-
rwzeu. '$i F:l nu p::>ate sa nu r;1minii 9i Dumnezeu, d<.~ca e cu adev;'xat
Dumnezcu. ,.Dar Cuvintul lui Dumnezeu a venit in chip ncQ,;·~'iit, prin
trup, la oameni, prin moclul iconomici, nu prin lcgca firii ... Cici IJJ·i:::tos
e cu desi'ivir9ire nerobit legii firii cornune, dupii n1.odul venirii Lt e:..:::s-
tcn\cl." (Ep. ci.t., col. cit).
Sf. 11axim nume;;tc, mereu, intrupar~.·a produs al unui .. n1od' ,.;-,i·:
zil lui Dun1nczcu, ,un mod al iconomiei, nu produs 2l unci lcgi. Mcc;ul.
accsta inal\a 9i fin~il omcne<tsci;t la o stare mai pn:sus de ea, Drii sa o
anuloze precum prin cl are loc ~i o coborircc a lui Dumnezcu. la nivelul
lucr;'(rii prin firea omeneascil, f:lril sa iasil din fiin~a Lui. ,El cste un.
 C£HTICA FACUTA J\IONOFIZTTISlVfULUI 59

~ipostas campus, ncavind o fire compusa, supusa categorici speciei ei.

Desigur, e un fapt minunat a vedca un iposbs campus, fi:iril o fire
.compus{t, supusa categoriei speciei ci" (Ep. cit. col. cit.). El sc face insii
ccmpus, :fc:ic:lndu-Se de bunavoie :;:i ipostas al firil omcnc:;;ti. Nu c f:icut
2c'?Ct prin faptul di firea dumnezeiasc[t sc: unqte prlntr-o lcgt: intcrioarii,
L1r3 voia Lui, cu cea OlT1Cl1Ulsca. Ac<.'asta le-ar ar;;'Ha virtual identicc in
sen.s pantcist.
Dac{t ele s-ar uni prin cle inscle, f:'irii vob Lui, toata firea Trcimii
toata firea oamenilor s-ar uni dintr-o nccesitate li'mntrica. Accasb
'". dl'[!ta ci:i nici una nu poate fi far2i unirea cu ccalalta. In acest caz.
dLUnnezeirea n-ar mai fi ciumnezeire, nici umanitatea, umanita;te. .
Deci, s-ar putea conchidc dt toti indivizii ar avca fire;\ compus,'t
din clumnezeire si umanitate. lJristos n-::n· mai fi unic, ca Ccl ce a unit
pcin voinl;a Sa flrea omcncasca cu cca dun:nczciasca,. tinindu-le nc'con-
topitc, ci ar fi o multimc de in~i ell~ o fiinp nouJ, nici dumnezciasc[t,
nl:::i omcne~tsca.
,Dar, cbc£'1 dup[t ci Hristos cste o fire compusJ (virful uimitor al
cuvintelor lui Sever), ea e, de!Sigur, sau generala, sau singular:i. A cugcta
altceva de mijloc, e cu neputinta. Dac[l Hristos este o fire generalc't, e
vcdit c£i va fi in multi ;;i dcoscbii;i indivizi ca ntum{r... E vadit, apoi,
tutumr ca dac{t c o fire unicu, nu c in acest caz de o iiint;l cu Dumnczeu
~i Tatttl, nici cu oamenii". Dar atunci ce cste accst Hristos unic ;;i pcn-
t"u ce motiv s-a constituit? (Ep. cit., col. 517--520).
Deci, trebuie si\ mt1rturisim, in IIristos, pc cle o parte o doimc a
firilor ncamestecatc, pe de alta trebuie sa-L m~{rturisim Unul ca ipo;;;tas,
,neprimincl nici o dcspiirl;irc sau impartirc El ca intrcg din pricina dco-
sebirii firilor, trebuie sa-L madurisim sstfel, in ::':<l mi""lSur[\, ca si't-L credem
C.J. fiind un singur ipostas '!i inaintc de trup ;;i dupi'i intn!pare ; si s[t
fie incbinat de ccl.trc noi '!i slilvit ca Unul din Sflnta ;;i imparateasca
'L'imc" (Ep. cit. col. 521).
Iposbsul lui Hristos, fiind compus din doUi:i firi nccontopitc, e
in fiecare fire, intruclt '-' ::;;i ipostasul celE'ilalte £iri. De accea,
e... .un. intrcg unit cu Tat;:1l, prin fiinta dumnezeiasc.:{ ::;;i cu Maica Sa, prin
~

rnn ta 0_11LC'llcasca.
,,Cici ip0sti1sul lui Hristos l' Unul, ca intrcc;, neimpartindu-sc prin
ni·::i n r<l\i'.mc in ccea ce nrc El carc:cieric;tic lntrc cde extreme. Dar
t·Y ·:::1i. prin cc'ea cc are caractcristic ca ipr:stas, sc dis tinge de elc".
CL::l nic:i un ipostas nu e identic, ca atnre, cu altul, de~i c tmit cu accla
fiintJi. ,Iar prin cclc extreme inteler~ pc Dumnezcu Tatftl, din care
nhscut dunmezeiestc, :lni!illtr' de veacuri, si DC Sfinta J:<~ccioara si
lv~:: .. din care Acc1~;:~'t S-et nZtscut omcnc'!tc: p(~nt'ru noi, pi""tstrind, pri~1
m:ir:qc.·;:; pi-lrtil:Jr Sal:~ c·u amindm.Jtt extrcmde, in chip nemiqorat, iden-
tit:..~~c;J cl:_1}Xl fiirrt~i D~::.:r 1:;ril1 accstc pc1rti~ I Iristos, prin;ind ra~iu11ea
nu iesc din inostasul unic 2l S,iu, c:·,ci oricc intre:! ... , v~izut
-=a cilc(}ttlit dir~ }:JLirtl dcOscbitc, p~·tzi11du-~i i11 chip sin.·~~·lllar idc11titatca
~·-l]ui ipnstn;, are ~i c!e:•scbirc:l intrcol:llta a propriilor p~1rti nc-
J.:_tl·::Stecat[~ >\. L~e ~-cE·0a, iden ti t::rt 2a ult:i jpos'Llr), c nnit, ·,:_iupt"\
.,[i_t~L:~lT~' di:::: :~iini,clf\ s~1lr,:: cu cei de fiintt1. Cici e 1ntrcg in
-f·.~-~.~..,.~f' r 1 h1 ~··lrtilc S'1lc d?+ fiind C~i 1:? Cli'l~ h1 Sill.~' pc amindoni""l, unite in
~l~G;" ~"I,;i;rl~~·ti't (El~- ~i:."'col. cit.). dls~iPH_;e ca i;)ostas de
60 PR.PROF. DR. D. STANILOAE

altc ipostase, c:u·e au acc'ea~i fiintit, chr e unit cu de priri JiintiJ. llristvs,.
fiinc1 un ipostas unic dil1 douc·l fiinte. so distinge ca ipost:is atrt, de ipu:::ia-
rurile didne, cit ~i de ccle umane, dar prin firea Sa divln\ e !-!.nit !ni.rcg
cu ipostasurile Sf. Trcimi, i::r, prin firca omcne:tsc~i, eke i'pust;;c;::nk
um~nw. ndmp:lr·tindu-sc c:rt ir:;ost:1s clup:i firilo Sctlc. •·
ITri.-;tos nu c' unul din fire. Acc.:~sta c o aiiL11arc a nwnofL·:!l;!or.
Dar. a\·incl dou:I flri, nu c: cloi dupi:t iposbs . .c\cc,1sta c afirm:n·cn :·,pc:io-
rianismului. F'olosim nun1Zirul c!m:il. rx~ntru dcoscbirca firilor Ji num:\ru1
unul pcntru unitatca ipostasului. Ot·icc pcrso:.-;nii c LU;_>,zrLt in L;_,, k
ei dcosc:birc. cbr c tm~t in trnte i1ccstc:1, pc'ntru C":·t nu k confunch
t!nit<,tc;t -oa si c;; nu sc imp:1rtc dup::t c],,nsebinoa lor. F;'tr;J. rhime;c
firilcr. n-nr fi boc;Zi\ia compus''l a ipostasului lui Hristos si nici ,;m-
tate:J Lui, :1tir cu Perso:ll1dc cli\·ine. cit ~i cu cclc umane, cu C:llT ;:n·e
comun una :-;i 'llt:l din fidlc S;;lc. F':'crc\ u;1itatca ipusi."t";ului S:'!Lt. :i-:n·
fi clis.tinr,::·~ia Lui de alte ipostase. I)rin dnin1ea Iirilor ~j ·:tnltnte~t d
acela~i II1·istos c unit, prin iirik Sale, cu )YTSoanclc 'i'n·h1ii 2;i ale· o: rnt>·
niLv·. dar prin unitatca S:t. El l' distinct de unele s] de~ ultdc.
1~ o nP.~rc:li Ll cinstc d:-ttC:i lln1Dl1l.llui pri11 :Lap tal c{t I I ristu:-;.;< ll!nJ.
ur:it dupi'l fiinta Sa dunmezciasc:'i cu Tat:tl, nu incctcazj, in ::cc<Jst.A
unirc Ccl T:'L'iL de-a fi :';ii om, fiind si. ipc•sbsul firii omcncc;':i; s:w fi~nd
unit Cl...i. n:·:n:c·nii dupj firc\1 Sa onJ~~neasci_'t. nn lnc~~te:az2t clc--a fi Jn ~ ,~rc{:t
cu o:1n1cnii ctupc-t fiir1ta Sa on1encasc~l =?i Dun111czeu, Cci Ccl c~ c ~i it):~~~-~~~sul
Hrii omcn<.:~ti.
l-ll-i.:,tGs n:__l e o fire cninpusc"i, sau o unit~1tc de L,-~turc\ pril1 cc n;po-
zitil', c:~un s:x1;1c:tu ApoliEe:l.ric ~i Sever. Ccki firilL' i';'i pustre;:tzi\
unirL~~ c~ivcr.-::iLrl:_•a lor. _Dar l1ll e n:ici o doil1~~-~ lposL_n.ic:li ·curn su~~-~ lt.\1
Ncstoric, pentru c:t firilc Lui, dup;:i cc s-au unit, nu subsistil :,_ l'k·
insvk, ci Cuvintul lui Dumnczcu ~i-a L\cut rrupul, in;c:1 :,'lit
rnint:Jl ~,i r~-t~iun~ll. "Ci eslL' un ipostas cornpus~ ir1truclt estt~ ·/
intre~ Dumiw:o:c'u 0i Unul dit: Sf:ln!:a Trl'imc, imprcunc't cu un1;,niLi1t';''
{nccL.sp{tr\it de umanitatc, n.n.) datoritc1 dumnczc'irii Lui ; :;;i AL
ii1tr~..~g .)i L-nul di11trc oan1cni, in1prcu11.) cu clun1l1C/~circ\:l! datorit~t urrJdnJ_--·
tC:tii Lui" (Ep. cit_ col. 325). Ci;1cl sc vorbe~te dc:,j::.l'l: ipnsi.asul Lui. se·
po2tc spunc cil c :~i Dumnczeu ~i om, dar cind sc YOrbeJtc de Iirik Lui,
nu c:c po,l tc: spunr? cc1 fire a dmcmczciGsci\ c ·'?i onKncasG1, s:1u viccvus:L
Accasta pentr:1 c:l prin iposl.Cis sc in~elc~c Ccl cc arc ~i poart;} j
iar !\ccsh c unul, pc find firill', ca cdc avutc sau purti1tc, sint.
dar units nu Intre clc, ci in faptul cle-a fi purtatc cl,• EL Unul ;:i ;\u ·
<wind si firea clumnczeiascJ si cca omencascii, dnd se spunc ci1 (' C!!J.,.
ca purtiitor ul Iirii omencc,;ti, trcbuic sii se spunit l':-l Acda~i c D:.:J ::-·
n~':z.eu, l a purE! tor ~i al firii clumnczeic?ti. In scnsul acesta, .asul
e campus. iar fiTile, ELL
Cnii obiccL1u cu cxprcsia folositu de Sf. Ma:dm : ,ipostas ccJ q::u~"'
nu se putri vto~tc pl'ntru Hristos, pcntru c::i iposto.sul com pus :n·c lle
de e1ccci1~i \- irst.;L La aceasta cl r;:ispunclc ca nu or icc i postas CO!TLJ v~ t'-'i
are pc'!ri;ile de w~cca0i virstrt :;i \in impreua0. b e::istcntD, ci nun·,;:' c•·le
cc au o fire c:Jmpus;J ~.i fac pari.c din aceca~i specie, ;n'incl, in pn;nnl
rind, insu:;;iril<_: comune nlc indivi;:ilor din acuea)i sp<•cic:, dc:r ','i unf'le
proprictCl\i distinctc. care nu le scot din caclrul ci. P~irtilc ipostasului
cumpus sc aduna printr-o compozitk nehot;:'!rltl OL' de, conform unci
 CHJTIC\ Fi\.CUTA l\lONOFIZITJS;\lUJ,l'l D!

lc;..:i ~··ncL1lc a spec:iei. Dar · li ristos nu face parte clint1·-o spcoe: 0i

p;;rtile Lui nu dn la cxistcnt;l deodab1 e;;i in1prcuni't, dupa legea ci. De
acccl, El nu c ,,ipostas compus" 'in sc:nsul }n cnrc s1nt compusc ce1c-
Ll11 (' i pcy;tasuri. U nirca CuY.intului cu trupul nu s-a Lkut printr-c lege
pro;crir• ip·•·,ta·surilor compu:,:c urnane.
TJnin•:t Lui cu trupul s-:1 facut prin asumarca clCCstuia de u"ttrc EL
c;;:··· :);·cexista ~,i :1 \·oit s:) sc smcrcasc;} prin ilCClSt:'l unirc, din iubirc
bl:·: ck noi. Orir<' altfcl de unirc ar fi .insenmat fii~ o Uidere din :iinta
Lui. fie n c·, m trmire :1 Jirii Sale dumnczciesti cu fiinb omcneasc:\ fie
r:r· clul·crc>:l u tv•i · fiinte noi. n ici clumnezcias'c.:l, nic:i 01~1encasca. $i nici
ur,;l clin a•>'st<~·'1 nu cr:1 posibil<-L Fiecctrc L-ctr fi ncgat pe Dumnezcc?. ca
Dumm·zctL S£. ">Tctxim dJ o cxprimarc potrivWi unirii libcrc a lui Dmn-
:J··ze:: c;c um~miutca, rolnsil,d P"' Dinnisi.c Arc. :l (primul ca;)i: din.
-:;·:•rJirilc divine'·):
,,S·-:1 unit !n chip deeoscbit, clin iubirca de o:cmcni. Ciki s-<1 :f;',cut
eli' :llc· noast1·c· in mod integnd, intr-nnul din ijYJ.Sbsurik Lui.
n·:.ducincl [n Sim~ insu:')i ,;i ncf~tcindu-~i micinwa onle'nc:tscil clirc c;;rc
s-~l c·nrnpus On ~hip l1l'C~r[lit). JJin. Gcco.sta, }isus Cel sin1plu ~i Cell ctern
o l.;:Jt lJr···lun:::in• 1cmpm·:1l:i ~i S-a L1cut inh:ric-·r fidi noasl.rc, E:. Ccl
c·t• :;1 c·:'liD suprafiini;i~tl c in ,;fara .intrcgii rinduieli ::1 firii;·.
C':u,·int ul lni Dumnczc·u .S-a compus alUcl, dccit oamcnii.
··- ;:J:I~>;'t l'Xisten\a S:t lYin na·:>tu·e, o cbL;l cu tr~1pul, sore conlP•
~·,r::::;·,' r~_i}lrq:·1cLll'C(1 unui lntrcg dintr-o specie'~. r:l S-a £8cut ~i on-::.. :.:i-JLi.
}Yin :Jsun•an·:: voit2: a trupului. Cd co spunc aceasta, ,.s~d­
"-oi l'Xist-..>nt:l din[tintc de veci a lui Dunmc;:cu Cuvlntul :;,i rn{;r~u­
:;l cLll' bim·cr,,dincios ~i intruparea Lui \oitc'1 :~i libcr hot;\rit:'\ m
1 j :), r]'\·,<:llll pc·m·~tc :;;i clcoscbirco. neamestec:;tii a Cuvintului O.SUl'fl:ltor
o.i ,, u T:mit 1\ii :tc;umntc 0i clU))U unire'' (Ep. cit., u•l. 5:2:!). DaCi! n-ar fi
·, L'Xi\tlt Cu,:!ntul Lr:l ck inccput, cum ar fi :iSUI"c18t prin vointc'i rrupul
i c~~l)~-L t'ii1~t[1 '?. ,J)c ~tcee~1, nun1ai 1~1 ;1 l1.'.;·~:.:-!·lat, in .rno-:-1 taini:. ~r~rtl
tk. '>i. cu adcvttrat. ccc:1 cc e de alt:l fiinta :;;i S-~1 pastr:;r pe
Si1·,,. r:r:-;•.iji,:1nt :in tot sonsul ~i modul c•i nemultiplicabil, i;u· acC'l\1 ('t'
'' :,<:m::tt, a p:istrat, de uscmenca, neschimbat" (Ep. cit., col. 532),
1'<l:1L T':in~t lui IIrisios o vcde Sf. J\•Ictxim rcc:.lizctta prin ,asur;·"rc'.
E:1 ins:·~mm:, c:[t El existc1 ca ipostas voluntar si atotputernic sau chim-
··:i?c'il·~;r, c1ituintL' cle intnmarc. "Dcci, ncvazind o' ncce.sitate in fapiu~ de-a
Sc fi Lie: :t om, Sf. Max{m il cxplicc'i prin iubirc. In buncivointa de-a
ct\~L;~~~ tr::;JUL ::rat:'! ~i Yoint~~ de a-1 p[1stra ncschimbat :in fiintc;. dar
::;i r;c dC2c',t cL• a-1 inJ.1ta la o viata fcricib, prin unirca cu SirH, Gl
DUI:;nt'Zt'U. Tr;t In aceasta sc arilt[t si prctuirea cc o acord:1 Dumnc::::cu
um.:nitz.l(ii. In a-'~i fi produ.s, prin vointa Su, firca sa omcncascil nu s-a
ar<'itat ceva nepotrivit acesteia. Caci, ~i la 'inceput a fost creatii de El.
0i E:l o sustine nwrcu in existent<'! O?i, mai ales, a ducc let cxi~·tenta
ck<. U.
L1 noi. unirc;.t suflctului cu trupul, nu prin vointa, arata o cures-
inll'L' l'lc. ,,Cici, la nc•i suflctul nre puterilc naturale ale tn.lpu-
lm, corespundlbarc cu lucr[n·ile in trup, trupul fiind, prin fire ccpabil
de clc, pcntru faptul ca trupul vine la existcntii :imprcUl1cl ~i cicucidti:i
CCJ sufiutul". lJ,-" aceea sc rcalizcaza unirea lor prin legca firii. ,.Dar
62 PR. PROF. DR. D. STAXILOi\E

Cuvintul lui Dumnezcu, neavind in nici un sens ~i mod corcspunz~itoan:

put.:!rile firii asumate de El cu lucrdrilc proprii dupC1 fire, - c5ci nu
sc m2soaru cu firea cele rnai presus de fire --- nlci primind peste tot
ccva din cele create, accpabil prin fire, de El, S-a f<:1cut absolut cu Wlia,
in ,.;lip negr~iit, om, prin asumarca trupului ra~ional ~i minLtl 1nsuflctit.
ca Unul ce cste ~i prcexistu ~i toatc le poate, innoind, intr-un mod mai
presus de fire, firile, ca sCt mintuiasci\ pe om" (Ep. cit:. col. 5:32).
Cuvintul lui Dumr:Ezeu asum;:i iirea omeneascti cu voia, nu unc~te
cu 'c'l firea Sa dumnezeiasc"t, pentru c6. este 'in cl2 ccv:1 ce lo sile~te b
Etccasta, in mod pantcist. Totw;i, poatc Gsuma cu voia firc~t SLJ omcneas6i
:;;i p;)ate lucrG ccle dumnezeie~ti prin ca, furii s;'1 fie silit ck firca Lui
dumnczeiasci\ la aceasta, pcntru cu El a creat-o pc cea onw1wasc~i, dcci,
arc· in firca Lui dumnezeiasca putcrca stt lucrezc prin cz>::t omem•asc{r
~.i, in cea omcneasc;:i, ceva ce c capabil sCt fie f<kut mcdiu al lucriirii
dumnezeie1;;ti. Creatorul n-are nevoic s:1 fie cflmpletat san s:~t 'i:ndun·rw-
zch~c{ crcatura, dar ponte face aceasta. De aceca, clc pot fi unite, fdri'i
s<l. C:evinJ o fire compusu ~i fara ca El insu~i s:'t trebuiasc! s<i dcvinii
co:T'./)US cu um::mitatca.
Dar. d~tcc-t ipostasul ciivin se poate bee comnus. unincl c~t Hrea S:t.
in mod libcr, umanitatea, iar umanltatca poatc fi uniLi cu dumnczcirce1
in '~I. insc:m:nfl ct. El a lwtar!t si\ lmcasca fire::~ Sa, cu flr.:•·t omcncasc\
sau ·~i{ fire:t Sa clumnezeiascii a facut-o pc cc~a omc1•casc't CC1jXtbilCt pcntru
acc:-.sta, dinaintc de crcarcil ci.
Omul nu e f{tcut sa rC.mina inchi.s in d 'insu:ci, G\ un i;yy:t:ls compus,
de: ncvoic. din Di'ir\ilc firii sal(•. El Gspir;'t sprc L;nirca cu 'Dumnczcu- eel
infinit, iar Dumnczeu vrca ,:;i El aceasta. fCtra s;\ vn•a c~t omul s!'t incct;:_'zc
de-\ fi om. Iar Dumnezeu e hoEwit dinaintc d,'-a face umanitatca s:l,
sii. itnplincasca acc•astc'i aspiratie G ei. nr~ accca, S-n fi"icut in lirist,,:;
..ir>Y;tas comun", ipostas in care um<:mitatca c deschistt dcplin dum-
nczcC"iril, Wr:\ sa S'-=' contopeascil cu ca cind, un ipostas di ''in lc tr£tic:;;t:•
pe cFnindou[l, in. comunicare intrc de, f:kincl posibiL\ comunic;rrca tuturor
oamcnilor cu Sfinta Trcimc.
Dact1 firea omcneasc{t sc rcalizci!Z<I c1 r.•:<htont) c\mcu:tfi. dindu-~:i
de :i·~'carc dat:\ forma ipostasului, iar firea clumnczdasc<1 i:7i are din
veci, exi'itc~1\a concreti\ in trei ipostasuri, in Hristos, Fiul lui Dumnc'zcu
sn p>atc f:1cr~ El il1';u~i ipostasul cxi<;tcntci cnncrcte :1 um:mit~itii, odatc1
ce El a cr('at-rJ ca sj sc rcali:~.cze ca existcn~'\ concrl't1 nu numai in
ipn.c;Tc;suri proprii ; ci ~i in El ca ipostas. Accasta ar2tt1 cC1 in El c virtu<l-
lib ~'-':l iposto.surilor firii omenesti, ca altc si altc existent.~· concrete a
firii omencstl ? Firea omcncascj' c aratatil. J;rin acm.c:t::t. ca' clvindu-si in
Dun"nezcu 'cuvintul ultima putcrc de-a s::2 ·face c:;icJcnt<l concrctrt' sau
odata c.::- c1 insil~i a fost crcati't de El.
c. 0 alt~1 scTisCJan~ c2trc Petru Ibstru o trimit,, SI. i'tiT:im prin
diacnnul Cos:-na, ca sa-1 recomandc Papei (Patriarlldui) clin i\Jcxandri,,,
in aceea~i trcapt:l de diacon, in Biserica de acolo. liccla c1ucea scrisoarca
trirnis!l de Sf. Maxim, fie din Cartagina, fie din Cipru s:m Creta. In scri-
so:::'i:', Sf. :l\1axirn spunc ca acest cliacon ,,a prlmit in moc1 .';lnccr" clrc.apb
cr2dintC1, a~a cum a prcdat-o el 0i o predici\ cu infocare. $i urmc';rz;), JY~
s;::lu t, credint~t miirturisita ck: accla, contrari'i croril·:>r r::10J1')fizitc, .in
tcnT'-2nii Il'l. c:~re a expus-o Si. }VIaxim in ccle dou:l scrbori anterioare,
 CHITICA L-\CUTA MONOFIZITISMULUI 63

Sint tcrmenii de citime ~i numar folositi de el pentru a cxprima dco-

sebi.rile firilor, In ipostasul eel Unul al lui Hristos : ,Hristos este deo-
dat~-~ ~i Accla~i Dumnczeu ~i om. C1ci, n-a lepadat cee'1 ce era, f:'icin-
du-Sc cu adcvi'irat, ceca cc nu era. Fiindca e neschimbat Nici n-a ~:ltc:;Dt
ceca cc S-:l fi:icut, raminind ceca ce era. Fiindca c de oam.eni iuoi:.orr'.
Dnc;1 S-a f;;_cut om din iubire de oamcni, cum nr altera 1.1manitatea ;~su­
mat~1 prin intrupare ? ,Ci, c intrcg amindoutt, in mod nz:tural, c1upi'i
ir~ostas, ca Unul din amfndouil ~i salvfnd, prin Sine, eel Unul, pe an~5n­
douu, filri:t sc:~imlxlrc ~i rniq:;rare, ci :Eiind accstc:.-t, c11 ndcvi:trat,
unirea ecce clup;cl. i:Josbc;". A lunt omenescul intreg, dar ri'cminind
~i Du;nncz·:cu '?i om. Caci, in firea omeneasc<1 intre-aga sc an1t:i nu Et:'nai
om intre:;, ci ~i Dumnczcu fntrcg, fiind ~i purtatorul firii clumne::zc~ie~ti
Yntregi. Iar prin firea dumnezeiasca intrcaga, se arata, dup::i intrupz:re,
~i om .lntrcQ, fntruclt purt,~torul firii omenc:;;ti csle :;;i purti'ttorul iirii
dumnezeic~7 ti intregi. ,Ciici, unirca dupa ipostas fiind opusa impi'irtirii,
da;·. n.u cleosebirii de natura a cclor unite In El, dcsfiinte::;za cu c::csi'l-
vir~;ire · impartirea, dar pastreaz[t deoscbirea. Iar, pe accasta, o _;:--atrt
numiirul. Fiindc:J nu ar putea cugcta cineva unirea clupa ipostas cu totul
nepi!rtJ~::l de citime, cc.m:~ cere folosirea numarului. Ciici, odata ce ri'i-
mlnc pilstrata in intreg, ra\iunea deosebirii dupa fiinta a piJ_rtilor, c cu
neputinta ;t nu cunoa:;;te citimea partilor intregului ce se deosebesc, dupa
fiintiL intrc clc. $i accastii citime o indica numarul, nu impilrtirea, pen-
tru c:1 num.'\rul nu e indicatorul relatiei lucrurilor, adicii al unirii sau
al impc1rf,irii, ci numai, simplu, al citimii rm a vreunei rela~ii clintre
partile dtimii. De aceea, indicind firile deosebite in Hristos, nu·n;";rul
nu ii1dica impilrtirea lui Hristos, ci numai ca ele au ramas neamestEcate
dupu i.m1rc•, b sensul lui Apolin:.-tric. .
.cl. In Epistolele anterioare, Sf. Maxim a staruit asupra faptului cit
in Hrist.os este un ipostas compus ~i doua firi neamestecatc. Se afirma,
prin .ztcea:sta, ]JiJtinta ca ipc.stasul SR poata sa EU fie 0 simp]i\ exis:t-nt~l
cmzTe:t:::i a unei firi, cum afirma atit monofizitismul, cit ~i nestorianismul,
urmind iilozofiei cline. Faptul ca in Iisus Hristos e un singur ipos~.as,
dar douil firi, dovedc~te ca ipostasul poate uni in sine ~i doua firi ne-
amcstccatc :intr-una.
De accea, intr-o Epistola catre diaconul Cosm.a, Sf. Maxim i:;;i pro-
pune. s;} tr:1tatezc mai pe larg raportul 1ntre fiinta sau fire ~i ipo,:;tas.
In accasti'1 Epistola el pune in scris, catre diaconul Cosma, a~ezat in
Alexandria, la ccrerea aceluia, convorbirea ce-o avusese cu el, se ::c:1re
cii .in Cipru, pe aceasta terna. $i aduce contributii noi la lamurirea rapor-
lului intre ipostas ~i fiinta.
La inceput, Sf. Maxim spune, urmind Sfintilor Parinti Vasilic eel
Mare :;;i Grigoric Teologul cii firea e comunul, iar ipostasul particularu1.
Deci, creaturile idcntice dupa fiinta sint diferite dupa ipostas. Dar chiar
in Dunmezcu cste aceea~i unitate dupa fiinta ~i deosebire dupa iposta-
suri. Dar $i cele unite intr-un ipostas se deoscbesc dupa ratiunea sub-
stantei, cum c sufletul ~i trupul. Insa, cele unite in diferite ipostasuri
formeazi'1 o fiinta comuna a ipostasurilor diferite. ,Cad, toti primesc una
;;i aceea~i definitie ~i ratiune a fiintei, dar s:i:nt de ipostasuri difc1·ite.
br ca ipostasuri, unul se deosebc~te de altul... prin propricti1tilc carac-
 PR. PHOF. DR. D. STANILOi\E

kri'-'iice ipo.staticc" (Ep. ditre Cosma, P.G. 91, 531). Nici pilrtile Iiintci
c:on:;mc a ipost:tsurilor nu sc amestec;l., dar n-mlin con:une, in llliin':l
I•.>r·. nmltor ipostasuri, nici ipostasurile nu se amL'stecii. intre (·lc.
:\stfel, ipostasurilc, dqi distincte, prin particularitiitilc lor, r~im1n
fntr-·O comunitatc prin fiinta lor, chiar dacc'l accasta c formatil din dife-
ritc purti ale ci. Oamenii. ;wind toti o fiintii formatr1 din suflcl si trup,
r:tmi•1 distincti prin particularWii;ilc lor JX'rsonitlc, dar ;;;i intr-n cnmu-
nit:tl<'. prin fiin\a lor comunCl.
Fc1ptul cj ipostasul ri1minc• distinct de altc ipostasuri, cbr Jxistreaz:·;_
uniutc•a de fiin(.c1 cu alte ipo5tilsuri, dar la oamcni :1ccast:l tn1itatc• de'
fiinUi c-uprincle rx·lrti ce nu sc cnntopesc, deschidc putinta int.C'lc~crii in-
trupiirii Fiului lui Dumnezeu, deosebit, ca ipostas, de Tatal ~i de Duhul,
chr de o fiin\<i cu Ei, dar ~i de o fire comuna cu ~~ oamcnilor, unite<,
cl:E· ;wctmestccab, cu eva dumnezi+1sc:'i. C:t ~i omul, care• nu-)i conto-
JX'~.tc iJ{trtile comrYmentr,• ale fiint,ci SZtlc, dal' r~iminc unul, cc'):l 0i Dum-
nc•z,··_t Cuvintul, nc'contopindu-.o;;i cole cloua firi, sc face prin [irca comun~·t
cu :; oamcnilor unit, f:)r,-t contopirc, cu ei, dar r:1minmc1 de n fin·
con<un~1 cu Tat::-ll )i cu Duhul Sflnt, fiind unit, f<~r;:i contopirc, ~i cu ci.
n'ci, e un iposbs cleosebit, atit de Tabl ~i de Duhul Sfint, cit ~i cic
ocm:cni, prin propl'id[Jtile Lui pcrsonale, cbr unit ~i cu primul 5;i cu
ultLl~ii prin Lrca comtmJ cu a lor.
Fiincl Unul ~i 1\cda::;;i, un ipostas compus al celor dou[t firi, pt·in
uPi:·c:t ncamc•;tecat.:i a lor in Sine cste in comunitate, atit cu Tutiil :;:i cu
Du::ui Sfint, cit .)i cu o:mwnii. Ori accasta c 1\'TijlcCJtorul intrc· unii :;i
:!liil. Cnind in ipnstasul Siiu cclc doua iiri. i\sticl d dc;),·t~:iL, in Sine,
.. Sl·:)lLttia partilnr". sau ('Xtrcmclor, aclici't intrc TaL-,1 ~i Du!ml Sfinl,
pe cl•' o parte, pc de ~tlta, E1r(1 sa sc cnntopeasci1 cu nici unii, dar ndiinci.
nici .~tr:1in de aminclou[l pilrt;ilc" (col. !):ifi). ,Ciici, nici nu S-a imp:~tr\it,
prin dt•oscbirca intrc p;':rtilc• (firile) S:lle, nici n:J S-ii :•mc<;tcc~lt, pritt
uniL;tca lor, clup:i ipostas". 1n ucest cCJz n-:_n' m:1i ii in cn:1nmit:tt,• ctl
mL dintre pani. .,Ci, unit fiincl cu T<1Lll ~i cu ::\Iaicct Si!, ;xin r:t\iunca
comunit:ttii de fiinp a pilr\ilor din care S-a compu.s, S-a arc-JL!t s;!lviml
dr•<Jc;r•bir,•a p:'irtil0r din c:1rc estc compus. Iar, clistin;~incln-Sc• de c•xtrcmc,
:tcli:. ~ cleo TatJl ·~i de Maica Sa, prin ra~iunc:a particuhritt;tii dupj iprlst:ts
:t p ,rtilor Sale, S-a :tr[ddt pi1strincl unicitatca ipostasului Si'iu, ... unincl,
pent:·u totdeauna, p;'ir\ill' Sale, unelt' cu altcle, m idcntit:ttL•a pcr_sfm;~L
r:xtrc·nL..t'; (col. 53ii). D:tc<'t firile lui Hristos s-;u· fi am( qcc:tl intr-url:l,
nu c;r nwi fi putut p{t<.;fra conllmitatea prin natur:\ cu nici un:.t eli!': · .·It'
dotr._·, ~);_\r{.i.

/)._ fost nc<'l~S~lr{t atlt pt~()t.rdrca ~1111bL·lnr firi Dt~an1c.'~tcc~d.v, c·it ~1 td;.i-
rc:t ;,,, . intr-un ipostas com pus, ca s{l sc rculizczc comuni tatct L:; i t1~'C'Dll··
~ \ si cu Tat{ll ~i cu oamenii.
::_)aca s-ar fi format din celc doua firi, una sin:;urcl. nu :n· m:1i fi
putu• rc0liza comLmitC1tl'a de natura cu nici una din cclc dou:'t p;ini (c'll
TaL\: .)i cu cnmcnii). Dar, prin unirca lor l1l'amcstcclb, s-·il n·:lliz::t 'll1
unic ipostas compus, ca .<;5 fie un Mijlocitor intre arninclou,-t rx-tr\ile. Atit
ne·m;;•.stecarea firilor, cit ~i unicitatca ipostasului cnmpu<; din <linin-
dou ', au iost ncccsarc pcntru rolul Lui de Mijlocitor 1ntre T:lt:U '?i
ocuncni.
 CTIITIC:\ FACUT1\ 1\IONOFIZITISMULUI 65

Merc;!nd mai dcpartc, in explicarca ipostasului unic ~i compus al

in: ~Iristos0i. prin aceasta, a rolului Lui de Mijlocitor intre Dumn~zeu
~,i o;trneni, Sf. JVLJ.xim arata ca firea Lui omeneasca poate fi unita cu a
(:u·,;intului, pcntru c:'i nu sc constituie de sine cu a noastra. Dar ca e,
una in fiinta cu a noastrii ;;i, prin aceasta, se deosebe~te de cea
dun:nc:,:;•iasr:tt a lui Hristos. Aceasta il face, pe Tiristos sa se disth1ga
c• ;:Jost::n 0i de Dumnezeu 0i de noi, dar sa fie, cu adevarat, un ipostas
i ~dtor intrc TatD.l 0i oamcni, adictt sa fie ~i ipcstas dunmezeiesc '7i

Fiul aducc, in unirca firii Sale cu umanitatca, intr-un ipostas, nu

rm:~~:1i fin~a Se1 cmnuna cu a Tatc'ilui, ci :;;i faptul c;'i e n;;scut din Tat<'il,
ca :wtt1 p:~rticulani a ipostasului S;1u, Iar din umanitate ia nu numai
.;'k:~t ci comtmc'l cu a oamenilor, ci :;;i faptul di ea e formata de Cuv.intul
din Fccio::r::-a. Accstca clau Cuvintului putinta sa fie un ipostas
di L•:·it de cclc dumnczde~ti ~i omene:;;ti, dar sii fie ~i intr-o comunitate
cu =·:tL~tl ~i cu o;;mcnii, caci, prin aceste particularitati n-a desfiintat nici
fiig\a S:t divini:i, nici cea uman<'i. ,Prin comunitatea partilor e unit cu
ext•·:·lm'k, i~tr prin particularitatca partilor so distinge de extreme"
; , 337).
C1iar prin particularitatile pe care lc are, ca ipostas, fata de fiinta
ell,<;::~: :::;l wn~m:l nrin m:stereC~ ca F'iu din Tatal si prin nasterea din
Fe~": ':1r:~t ponte m~i in SiJ~e ccle clou~t firi. Dar tot prin ele 'pastreaz<'i
pr:r: i:)nsi:tsul eel unic unirea cu cxtremele (cu Tatftl ~i cu oamenii)
'- cit.)_ D:H.:tt Hristos n-ar fi nascut din Tatal, ca Fiu, nu s-ar simti
;•1::~ de unit cu El '?i ca niiscut din om; :;;i cladi n-ar avea umanitatea
SJ n::'·:cuFt din om, din putcrea iubirii Sale dumnezeie:;;ti, nu s-ar sim\i
at'·: =lc unit ni~·i cu oamenii.
Pri n accst.~a, Sf. Maxim dii ~i q explicare a particularitatii persoa-
nd ·.m-:nnc, cbr ;;i a particularitatilm' Persoanci lui Hrlstos. La oamnei,
p~,:-~icuLc·iLltc~a personal<} provine din na:;;terea fiec~ruia din alti ~i alti
- In :llte $i alte imprejurltri. La Hristos, din na:;;terea din vcci din
r;:· Ct: < dill l1:J';'tcrca din Fecioara, din Maica Sa. Aceste doua feluri
cL· n -lSL·ri, cllntre care cea din om, prin lucrarea Celui nascut din Tatal,
p;·~<:IL' c;propicre intre firile Celui ce le are pe amindoua, mDi ales
pr::-: f:tptul ca Cel niiscut din Tatal i'?i produce ~i na~terea din Maica.
1;c pcu-ticularul cu care vine la existenta concreta firea omeneasca,
C:l : ccJSLiS, se ar:-ticl clinamismul firii prin faptul Ca particularul iposta-
su)· ~ !W L' un particular static, ci in el sc arata bucuria unui ipostas
cb .dtuL cht fiind cCl ficcare c altfel decH ceL1lalt ~i cle se intregesc
vm:~ ;~,r· altul. Fiecarc suflct, aducind ccva particular, iyi formeaza un
}Jnrticnlar. Dar tocmai aceasta aratii o afcc~iunc deosebita intre
..l~ ~i tnnul ficcarui om, dar yi o dcosebire a ipostasurilor, care
~c :::c.'~ s:~, ;:;::; iub<::':<sc<'i unul pc altul.
.• c1-;t:~, 1ni;elcgerc a ipostasului sau a persoanei, deosebita de 1nte-
-~,, _,, a L.1i de cCttrc filozofia clinil, ca simplu particular static, a adus-o
c-re)~inCt prin acccntul ce s-a dat in intruparea lui Dumnczeu
~u:, fapbiui u! a fi:\cut aceasta ,.pcntru noi", din iubirea fata de
·~1 ~·. L~. Din i1·:c·:xsta a inceput sa sc inteleag;'i ca 0 pcrsoana e totdeauna
:-:_,,-,~~-~; o alt:1, p:::ntru ca particularltatea ei o face s[l simta nevoie de
. . ::,c~ ~\:;1-l'._:a c.;u atlt~~ pLrsoanc.
GG PR. PHOF. DR. D. STANILOAE

Fiul lui Dumnezeu, ca ipostas sau Persoana dumnezeiasca S-a facut

9i ipostas sau Persoana omeneasci1, ca sa-9i arate iubirea fata de oameni,.
f6.cindu-i frati ai Sili.
Aceasta inseamna ca El avea in Sine, ca ipostas s::m Pcrso;:ma
dumnezeiasca, aceasta iubire. Dar in Hristos nu se une:;/ce numai parti-
cularul unui suflet cu particdarul unui trup, odata cu comunul c<:e-l
pilstrcaza in toti oaraenii, ci 9i particularul unei firi, cu particularul
cclcilalte firi, odata cu piistrarca comunului lor cu firea ceiorlalte Pc·-
soane divine 9i umane. ,Deci, Hristos a pastrat !i;i comunul 9i particu-
Jarul. fiecarci parti din care S-a compus. Ccmunul, in ratiunea identitatii
dupa £iinta, a partilor Lui, cu cele extreme (cu Tatal 9i cu oamcnii),
datorita careia a pastrat 9i dupa unirea partilor 'intrc elc, clcosebirea
intre cle. Iar Particularul, :in ratiunea identitai;ii (unitatii Unice) du~)~;
ipostas a partilor, prin care sc distinge de extreme, pastrind neamc.'iGe-
cata distincti3. fata de ele (col. 557), care 9i ea e o conditie ~ putintd
9i a dorintei de-a fi in legatura cu alte ipostasuri sau persoanc de ambe}e
firi. Altfel spus : ,Prin prop:..·ictatile prin care se dcosebe~tc Cuvintul
de Tatal 9i de Duhul, ca Fiu distinct, prin acctsea a realizat ')i pastre.:-::::2
unitatm clupa ipostas cu trupul, ncimpih·tindu-se prin nici o ratiune"
(col. 5GO). Prin dcoscbin'a Lui de Tatal, ca Fiu, bee ~i umanitatea
filiala.
Firea omeneasca asumata de Cuvintul s-a compus intr-un ipostas
cu Acela, prirnind, prin Cuvintul care o aduce la existenta, o capacitate
deosebita, cnre o une9tc cu El, de~i o lasil in unire ~i cu oamenii obi'?-
nui\:i. Fiind nascuta, prin puterea Fiului, din Fecioara, capati.l. o filia\.ic
din .filiatia Lui. ,Ci"ici, prin proprictatile prin care se clcoscbc;;tc trur~t.:l
.Lui de noi, prin acelea a primit identitatea cu Cuvintul dupi"1 ipostas.
,Jpostasul Cuvintului, purtator al firii dumnc"zeie9ti, e ,saminta" prin
care se formeazi'i., in pintecele Fecioarei, firea Lui omeneascii ~i pute:::-ea
core conduce formarea ci in ipostasul Lui propriu. De aceca, fin•a Lui
omcncascil e unitil, prin voia 9i puterea LuL de la inceput, cu firea L:.1i
dumnezeiasca., in nwd deosebit de intim. Cacl, de la inceput, El ,a dep3.~i:
in Sl.ne distanta partilor sau cxtremelor", facindu-Se ,Iviijlocitnrul pci~'­
Wor din care s-a compus", fan~ sa le confunde" (col. 556). E un ipostas
cu El, ~i distinct de oarneni, nu a1mai ca un om de alti oamcni, ci altfel,
unic, distinct de Tatal, cbr o fiin~ii cu El, 9i, prin accasta, in comunim:e
dar si In comunlune cu ei. Caci voia sa fie in comuniune cu L'i, dar inn·-o
com{miune prin care sa le dca ceca cc nu le-ar fi putut da, daca ,~;: ii
fost un om ca oricarc altul.
Astfel, ,,Hristos, fiind Dumnezeu desaviqit :'li orn desav.iqit, arc
;;i ceca ce e comun 9i ceca ce e particular celor din care este, prin care
i~i .insu;;e~te 9i unirea cu ele ~i distinctia de cele exLreme (de Tatiil ;;i c!e
oameni). Prin unirea cu Sine a cclor extreme, adeverea pastrarea in Sine
a celor doua firi din care S-a compus, iar, prin deosebirea de Sine
a cdor extreme, infati9a unicitatea ipostasului Sau", nu numai tmita-
tatea lui (Ep. cit., col. 560). ,Prin deosebirea, dupa fire, a partilor S<c:le
era unit cu cele extreme ; prin identitatea acclora~i parti dupa ipost;::s,
(prin ceea ce le dadea acela;;i ipostas), se distingea de ccle extreme''
{col. 360-361).
 C:HITIC\ FACUTA MONOFIZITISMULUI G7

Pctrtlcularul nu izoleazii pcrso~ma de celc de o fiinti:"'t comuna, ci

ii int~\re~te nilzuinta comuniunii, de)i o pastreazii clistinctd. ln iiCf:•asta
<~ -vcdc valo:.1rc;1 fiecurei persoane. Iar cca mai marc valoare o are Per-
son!1.J lui IIristos, prin iubirea ncsfiqita .J lui Dumnczcu :7i iubirca Set
h(I1 de El ~i trebuinta de ca 9i prin comunitatca cc o rcalizeazii, 9i cu
Du·,;mezcu )i cu oamcnii, dar pi:istrinclu-se distincta sau tocmai de aceea.
Dar accasb arata 9i dt in Fiul lui Dumnezcu e ceva care-L face
c:J.(:Jclbil de o mare iubire b\;;t de umanitate 0i, fn umanitatc, ccva ce
Lice c::tpabiEi sa fie unita cu dumnezeirea. Ipostasul Fiului lui Dum-
n •.--:c•u £acl' firea onwncascd s[t simti-\ iubirea, cleci are capacitatca de a
[~ unit cu fin•a Sc1 dumnezeiasc[t, iar, prin accasta, firea Sa dumnezciascc1
'>Lntc mai concrct pornireu de iubirc~ a firii om~ne;ti.
Pcrsistcnta in Hristos a partilor din care sc compunc ipostasul, in
de ;~cbirc·a lor dup<'l fiintii, dar )i formarca lui ca !ntrcg din cle, arat;1
p:\c;tr~trL·a cltimii, dupa fiintJ, a pi:"'trtilor, dupd unire, iar formarca )i
p·•:".<:istL•nl,a intrcgului ipcstatic oJ Lui, prin unirca p[1rtilor aratii cit ,par-
nu sc clcoscbcsc total iEtreolalta in ipostasul Lui, compldat din clc"
.{cc:l. 3151). Ipostasul Lui nici nu amestec~'i pClrtile in mod total, mc1 nu
lc: :traE: dt~spi:-tr~itc intrc elc. Elc formeaza ipostasul eel unic ~i unit
, :c care lc• far~c sa se completezc• far2'1 st1 sc dcsfiinteze prin aceastct .
.:.<1~-;t<ct 11 face' pe Hristos ~i unit cu Dumnczeu ~i cu oamcnii, prin
~-Hll' Lui, dar ~i distinct de ci, ca .ipostas. prin unicitatea Lui care tine
~;,,•,fik unite in EL ins{t tocmai aceasta unicitate nkind posibil{l comu-
11i _l!1C·~t en ci.
Sf. lVlaxim repcta, iara~1, cit clcosebirea firilur, clupa unirc, face
n:.· .·<;artt folosirf:'a numarului petru indicarca citimii lor, artttindu-se, prin
c', nl'confuncbrca, dar nu despiirtirea lor. Caci, numarul, nclucrind nimic,
nic', nu prncluc·" vrco rdil\ie, ci doar o indic<:1. Num.ai substan\ele fac
02 ,.t ';'i numi<i accidcniele patimesc ceea ce fac substantele, deci numai
e _'. prnduc rdstiile. ,1ntrucit numarul nu cstc substanta, nu poate s~'t
hLrezc, iar fntrucit nu este accident sau calitate, nu poatc patimi (vreo
_!_c' ~'urc) ... El inclic;'l simplu o citime, nepl·oclucincl nici o scbimbare de
r-::~ ,\it• in ~·!timca indicata'' (Ep. cit., col. 5G9).
SL Maxim repeta aceasta lmpotriva monofizitilor, care afirmau
c~ iolusirm numarului de doua, pentru clumnezeirea ~i umanitatca din
I:';·istos. le dcsparte pe accstea, sau imparte ipostasul eel unul al Lui.
~):·:· clnd numarul sau pluralul indic{t o citime de dcosebiri intr-o uni-
t:<tt. cl nu impJrtc 9i nu desparte tmitatea, ci o afirma pe aceasta. De
' ., rJl'ice numar la plural presupune 0 unitate intre partile citimii in-
th· tLt', L'tr<·t sit le dt::sparta cu totul. Caci, daca le-ar clesparti, nu s-ar
'il,<.: cn·i'it:t k:=;utura .lor rrin nurni'trul plural, ci s-ar £olosi numai num,·trul
un·c:, m mod rcpetat.
L·~Jltnn intrc pilrtilc numaratc se arata in faptul cJ oricc numar
i.-:~iic[i nu nunwi citimca, ci 9i relatia intre celc la care se re£era citimea.
:\1-_, ~D·J::.C'i11 niciodat[l ;:ec·.' J:tril nici o pr2ciz:c•.re. ci srwn2~·1 ,zece nanPni'·,
.-:·:,;ind prin <tceasta, o leg£1tura intre cei zece, sau o anumita unitate
:c-:' !T < i, Clt'<~ nu desfiinteaZC! pe cei zece indivizi.
La fd, cincl ZlCL'm douc't firi in ipostasul lui Hristos, nu .:1rC!Eim
2: ,, 1z1i cith:c:t firilor, ci ~i ler,(>tun intrc firi sc1u unitatea ipostatic;1
~ -_ t :· ' ( 'll:.
63 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

Dar nu numarul de doua, al firilor, a produs legiltura intrc de,

ci numarul indica numai aceas:ta legatura sau unirea lor intr-;m ir:;o<.:.'IS,
fan'! s:::i le desfiinteze.
Ca numarul nu indica numai deosebirea dintre cele nun1dn:te, ci
~i legatura intre ele, se aratii prin faptul ca cl indica citimcG ca m:. to.L
Cind SC' spcm2 ca in Hristos sfnt doua firi, sc aratil ca intn· clc e.stc ()
legdtura, c;1 aceasta citimc a lor reprezinta intrcgul sau nniL:tc0 ; CL
Iar unitatea lor nu le face singura fire a Lui, ca L:l cci zccc
care au o citime prin dcoscbirea ipostasurilor dar ~i o tmirc prin iire.
Citimea lui Fi:ristos sta in doua firi, intr-un ipostas, cum l1U se int~:~-::.pla
la nici un om.
,Deci, eel ce indica o deoscbire in Hristos, dup;;l unite,
odata cu deosebirea ~i citimea celor deosebHe ... Dar eel cc
cu deosebirea, cftimea (cilci e cu neputinta a s~ cuno:;O?te deoscbirc:L ~r, c&
citime), acela, folosindu-se de ntunar spre indicarca, dar nu sprc
til·ea dtimii, impreuna cugetata cu deosebire~•, nu iC?se din :1dev:rr j
cind prin numar, odata cu deosebirea, dtimea ]mpreunil cugctati.i.. clar
nu 1mpartirca ... Deci, trcbuie sa numim spre indicarca dcoscbirii. cl.timm
celor ce se deosebesc, ca sa nu fim banuiti ca propovaduim o dcosC?Lire
simpla ~i neadevarata" (Ep. cit. col. 565).
Tot in aceasta Epistola eatre diaeonul Cosma, Sf. lVIaxi n~ c:viden-
tiaz;;l cons2cintele absurde ce deeurg din eroarca lui Sever, c2re idcn-
tifiea firea eu persoana in Hristos. Aceasta confunda firilc intre e:e,
intr-una singuri, in sens mor::.ofizit, daca ipostasul cste unul, S~.iU lc des-
pnrte in doua pers')anc, in sens nestorian, recunoscind ciJ. £i.rilc sint d·:''..la.
Confundincl firea eu ipostasul, deoscbirca ealit<:'i\ilor ·natural:: ali?
ir:::ostasului de care vorbe~te Sever, va fi sau o impi:"lrtire .::. ipostas;_;,1ui;
in ipostas dumnczeiesc ;;i omenese, daeii prin aeeste calit:"'i\i ln(clegc cele
doua firi, sau o identifieare a firii omene~ti cu CuvJ:ntul, nccuno:;cind
o dcosebire r,:oala a firilor, ci numai a calitatilor unci singurc firi. ,:; ar
daca trupul n-are nici o dcosebire de Cm·intul clupa fire, cl va fi in mod
dar ~i de o hinJ;ii eu El, dar atunci va fl ~i de o fiin\ii cu Tatitl ~i cu
Dulml. .';)i Trcimca va clevcni patrime... Sau, dad trupul \'a fi de un
ilY'~;tas eu Cuv.intul, va fi ea unul ce e .lmpreun[l cu Cuvintul, de o c::~ta
fiinta", deosebit atit de fiinto. lui Dumnezcu, cit ::,;i :1 oamcnilcr. - stos
nu \'a fi in ;c;cest caz nici Dumnezeu, nid nm. Sau, cbca Y.:t i.i D -~m­
nczc~u, eel ee-L propov;.~duie~te astfcl, va fi politcist fntruclt va "spnne
de Tatal ~i de Duhul ca sint de o fire necompusi'\, dcci simpL\ ia:- de
Hristos, eel de o fire compusa, ea e tot Dumnczeu, dar fiind c<"m"pus
dupa fire, nu e de o fire simpli"1".
Ds.ca, vorbind de deoscbirea unor calitati naturale, Sever 1qelcge
c{l elc clU la baza deosebirea unor firi, cl trel.mia sil. rccunoc:scil. crc(in~a
drmpta a Bisericii. Altfel, va fi un panteist, rccunoscind dour o csenta
cu calitati deosebite · o csenta intr-un fel muritoare, in alt fel ncrn~lri­
toare. ,Dar cum ar 'fi moartea, c1aea n-ar fi Cel ce moare (ch. qx1 iirca
asumCJ.ta) sau ncmurirea, daca n-ar fi firea de care nu se :ttinge moarccil '?''
Rczum1nd, la sfir;;itul aeeste?i Epistole, crcdinta drcetpt:l a Bi.sc icii,
Sf. Maxim spune, intre altele, precizinc1 noi nu~mtc, tain:1 :;i
unicitatii ipostasului 1ui Hristos, compus din firi clccsebitc ~l Lcr:11d
deoscb.it, dar ca Unul prin clc.
 CHITTCA FACUTA MONOFIZITLS!\iVLUI r;q

,Deci, cunoscind dup<1 unirc deoscbirca rc~uLl ;I firiJo.r c.~in c~rrc s--<l
campUs I-Iristof:·., nu i~nortn11 idc11tit0tc·a (vnlcit;~t(·c·) L,:.Ii dun:1 !p8c:~(lc.:~
daca partile lui Hristos, cc sc cleoscbc•sc inirl"ol;;lti'l prin nntur<\ n'J sc::
de OSCbPSC (Il'1L'- "'" c1PS)"ld\ cltn~:j_ inn~h~
I -' .- o:}\_ ! ~· ../(_ •-
/ ("1 'u1nc·•]L, ",', l'I-'lC-
lj../{_ . l~ ~,._~ '."''l'(l'"
~ , c··• ""'.;
.>-.4.\.... .._<.._. ~ <_ ~J.l <.t \._lJ.;.:....:L

fntrcg, Cclui cc S-~; cnmpus. C;)ci p:.lrWc intrc.l(itonrc al•· lniregului nu

se pot desp:lr\i ~ntrco~ztltii. nicic1ccum, d:;torlt;! intrr>;:_:,ului. L11·, crczinc\u-L
ca fiind dupil unire in dou;·; firi. in mocl ncimp;Jr~it :;:i ncamcstcc;':l, ,-es[im
pe Acda~i der·lin 1n c'.umnozeirc ~i dcplin in umcmitate, ca pc un intrcg
in p;~rti. .. Ciici Hri~:tos nu esic numai din acestea, ci :?i 'in Clcestea ;;i,
m<"i ·proprlu-zis, :1ccstca". $i num<-tram pe cele din care e.ste Hristos,
,nu impi:'trtir;dt<-L, ci numai ar;itlnd deosebirea lcr pdstrat<'i clup;'\ unirc ...
$i dcrlm·iin: ale Lui ~i rninunile :;:i pdtimirile, ca ale Cclui ce c Unul,
adid ale lui }Iristos, cctrc lucra 0i celc dunmczcie:'iti c:i ccle cmwne:;:ti :
cele dumiE'Zeicsti, truucstc', pcntru cJ s:lvirsca mimmile prin trucul
ne!ipsit de' I:.'CT,arca L~ti, natur<JlZt, iar pe cole onwne::;ti c1timne;,:eie~te,
pcni.ru c;J prin!c1 ncsilit cle fire, cu voia o;i prin stapfnire, expcricn1;a
patimilor omcnccsti. $i a Lui e crucea 0i moartea ·?i morm!ntul ;;i Inviere3
:;;i inaltare~l la ceruri, clin care, coboririd Htra trup, nu S-:J stl·i1mutat
schimbind !ocurile, Cel ce nu e incJput, de ccle create prin nid o !:1\iune,
c.:'ici e liber de oricc circumscricre. Ci S-a arilbt, prin tncp, c-a Ccl nrin
fire i'nbitor, flicindu-Se inci\put prin na~terea :-tclc\·{Il'iJtii din f, 'mr·iro, pre-
cum a voit, in celc ale noastre. De ~tcee,;, Ii aducem T;ui, o:i cl. :.··-= S-a
intrupat, o sinc;urCt inchinare, imprcnnJ cu TaLtl .)i cu Dnhul " .
.Daca spunern cJ Hristos e Unul dupd ipostas, ,fmprcuntt Jncl1in:tt ::;i
imptetina numC;r:::t cu Tati:ll ~i cu Duhul, cum sintt·m b:lnui~i c:·t impi1r\im
pe Hristos, prin simpla folosire a numi'irului ')i prin sinc;ur:J indic;1rc de
catic ·:noi a deoscbrii pi1strc:te a firilor dup;J unire ?" (Ep. cit:. coL :173).
Hristos e ;~,cl'lasi si Dumnczcu si Om, cJci El c nu Imm;;i ,clin dcuci
firi",- care ::;{! fi c1cv~·nit mn amcst,;i:'atu, nici clunnwzciusca, nici ome-
neasc{J, ci c ~i ,,in c;cm(; firi", neJ.mestecate, d~u· unite. lb (' .hi;tr :tl.e
doua firi, unite ::n chip ncgrciit, intr-o Pc:rsoanJ.
Cele douit firi, ~iind umte in i;)(',c;tc1sul 1ui li ric: los, r:-;r[: "··:K', kc·: re.
El e i\.cc:-l<t~i Dum.nczcu intreg ']i om intreg, nu pe jum(;\atc D:_·mnezcu
~i pe jumiltatc om, sau Dumnezeu :1LHuri cu Umul. De accc:1. _,:·tvir.-;;ea
minunile o:11Cl1C';'te, pentru c;J era Dumnczcu, care lc: lucra prin trucul
nelinsit de lucrare:1 iui n:-ttuncli:i si tr;Jia D~itimirllc dumnczC'ic:,te, IX'ntru
cc"i. ie- ·1raia Gt Ccl ce era om cu. -v-oia, n~1 silit. ln um:mitau·;1 S;; ':i in
pi:itiinirile ei tri:iia ca Dunmczcu, dar fdrci desfiin1,art'a lor, ci mentinin-.
du-lc din iubirca clumncozeiasc1 de oanwni; iar minunilc: S:1lc lc fckea
$i ca om, pentru eel le f:}cca prin mi~cc)rile trupului S;}u, dr.'~i nu pron"-
neau numai din ncr'ste:J. Nimic omen esc nu tr.0_ia 11umni omenc~.tc, nentru
ca era, la baz;:J, El, ca Dumnczcu, care sustinca omencscul ; ~i" nimic
dumne:·zeiesc nu s;!vir~ca ~i nu tri;ia nun tni dumnczeie~tc, 1wntru c<:1 il
savir:;;ca prin trup si-1 simtCcl ')i CJ11Wl1C'~tc. Em 1ntreg Dunme>zeu ~i intreg
om ?i siiv1r?ca prin 1nt rec;ul uman celc clumneze:ic)ti ?i p2tir;lea dum-
nezeicsc cdc omcnc·sti, pentru c1 lc acccpta cu voia, nu de si'lii ; udic,'\,
dcsi k trttia real, sim\ en In ban :lcestci tr:'\iri liberbtea Lm fa\a de
ele; nu se sim\-::>a supus lol'. Umanitatea lui Hl'istos era pusd In valoare
ncintrerupt, in tot ce f2.c:ea Hristos, ca Dumnezeu. Tot cc era omenesc,
era al Lui ca Dumnezeu. Toi ce era dumnezeicsc, era al Celui f[lcut om.
70 PH. PHOF. DR D. STANILO"\E

!n c--~le ale persoanei e atlt de prezenta pcrsoana, ca toate .pot

fi numite ale persoanei.
e. Intr-o alta scrisoare, 6itre acela~i diacon Cosma, Sf. Maxim mar-
tu!·isec;;tc, iara~;d, ci:i .Hristos este ~i Dumnezeu adevarat ~i om adevarat.
E Dumnczeu, ccici altfel nu ne-ar fi mintuit. E Dumnezeu prin faptu1
ci'i Dunmezeu Cuvintul, facincJu-Se 0m. nu se pulea schimba, fiind prin
fi:rc ncschim.b-:tbil. Dar n-a schimbat nici urnanitatea, datorita iubirii
Sale de oameni. In El e puterea de a sc face ~i om, rtnninind Dumnezeu.
$i iubirca, unita cu puterea Lui, explica taina de a fi unit in Persoana
S<! dumnezeirea ~i umanitatea creati'l de El. Numai o Persoanci iubitoare
:'?i atotputernicd, preexistent<\ din ved, exnlici:i acez;sta taina. Fara sA
cada in pcmtcismul care nu explicc'l nimlc, crc•clinta cre~tin<'i explic<J.
realizarca unitatii pcrsonale ct Crcatorului cu crcatura con~tienta, facind
parte ~i acelcia de fericirea vc~nici'i. ,N-a pdrusit ceca ce era pentru
cec:-a cc s-,l. frtcut, caci era ncschimbat<'i. Nici n-a dcsfiintat. ceca ce S-<t
facut, pentru ceea ce era, caci era de oameni iubitor. ,<;;i numai Lui, care
c•ste propriu-zis, ii era cu putintrt, din bel~ugul de puterc, s<'i se iaca, faril
-schimbare, in mod neamestecat, ccea ce nu era ;;i sa r<lmini'l propriu
ceca cc era ~?i ceea ce S-:-a fi:icut. ,(Ep. ccltre Cosma col. 577). Cel ce
cste cu adevarat nu poate sa inceteze de-a fi Cel cc cste. Iar din plina-
t:ii.ea Sa de putere ~i iubire, G\ Ct:•l ce cste, poate da existenta firii
1..P11arH:' :;;i o poate ~i uni cu Sine. Deci, poatc da acesteia cxisten~a in.
unitat~.:·n cxtrcm;] a ipostasulul Siiu, fttrd a o face Lm alt ipostas. Ictr
accasta o face pcntru ca El insu~i sa intre, prin ceca ce a luat in ipostasul
S2u, in comuniune cu cxistenta data de EJ aceslei firi, :in nlte inostasuri.
Deci, ipostasul S'l.u, luind in Sine firea noastrd. nu s-a facut u'n ipostas
dublu, caci prin aceasta nu ar fi intrJt El insu;;i 'in comuniune mintui-
toare cu noi, ci s-a facut ipostas si al firii Sale crectte. El s-a campus
ca. i9osbs clatoriti'l celor douii naturi, pi'1stratc ln El ncamcstecate, do.r
a !'iimas Unul ::;i Acela~i in ele. E un alt paradox care ne aratc'i taina
per.soanei. Oriclte ar aduna o pPrsoan[t ca ale sale, ca r;1minc in ele una
~i acL~ea~i.
De ac!x:a, Sf. Maxim continua : ,Caci unitatca extrem:1 a monmlei
Saic iposhtice n-a primit nici o impartire, din cauza cleosebirii pastrate
in nwd natural (lntre naturi) ln El. dupil uniren celor din care s-a compus.
fiindccl, lmit cu trupul 1nsufletit mintal, El S-a ilT<'ltat, prin mi.nuni,
r;;unin1nd in mod neJlterat ceca ce s-a f{lcut . .)i, prin amindoua, prin
c-,i.m.mi ~[ pc'\trimi, ne-a daruit desfiintarea paotului ;;i harul indum-
nc:zcitor" (Ep. cit. col. 577).
P;\tirnirile Lui au inrudire cu mimmilc Lui ; le arata ca fiind ale
a:-C'luia::;i ipost~1s. C'lci, ~i prin minunile ~i prin pc.Himirile Sale i;;i do-
vcdcste Accbsi si dumnczcirea si umJnitatca. A si.ivirsit minuni ca
DLF:c-:~lczcu, elm: p~in um<:mltatea a;umata de El ; ~i a pati1;1it ca om, dar
cu voia S:-,, ca Dnmnezeu. De aceea, ne-a sc2pat de piic::tt ~i ne-a in-
d:_I:':nezeit. folosindu-se ;;i de P<'<timiri. Dumnezcu insu7i a luat asupra
S·, patimirilc pcntru p:l.catul nostn.1.
Acepa~i tcmc'l a deoscbirii firilor, a c:itimii ~i a 1mmilrului lor, unite
nei;npartit ~i ncamestccat in ipostasul compus al lui Hristos, o expune
S£. Maxim ~i 1ntr-o scrisoare cdtre unele ~dlug;trite din Alexandria,
 CHITICJ\ FACUTA :i\IO~OFVTi'IS'\IDLt~I

care au venit pcntru o vrernc in Bisericil, clar s-au j'ntm·s, iar{t~i, ia

monofizitism.
Se pare ca sint c:-tlugd.ritelc de care c vorba In E;Jistnb cZit·T
Ioan Cubicularul. Cind vcnisera la credinta drcaptii, Sf. IVIaxim rugase
sa ~.;e intcrvinc! la Patriarllul Alexandrici ',>i la Imp(tratul, sZi Ic primeasca
in Biscricc!. Acum, Sf. J'daxim r·cgretind intonrccrca lor la monofiziHsm,
le sptlne, intre altelc, in ;:1ceast.:i scrisoarc :
, Deci, pastrindu-sc ",;i dupa unirc in. mod neamestecat deosebirea
firilor. din care cstc I-Iri<;tos, nu va fi cincva care s~i poat<! dovedi ca e
clreDt sa nu s·:; marturiseascil cltimea celor ce se deosebesc in mod
nat~_rr;1l 'ii ca nu se pi'istreaza printr-o unire nedespartita in Hristos ...
C2ci, nu va putea spune cineva vreodata ca existi'l vreo dcosebire fara
citimc, dac;'\ ctu.:;eta binc" (col. 585).
,C8:ci, fEir[l fire, e ~u nep.-util1t~l s:l exi.ste cevn c.~tlit{lti~ prln. c;_e
inst'le. In :1cest caz, in:trcducem o deosebire sLnplJ (form~tl."i), -~~:u nc~li
pro1jriu-zis o ,deosebire mincinoasa 'ii ircal<'i" (col. 588). E ccea ce niceau
nwl1ofizitii.
: Ter:menii ,,deosebire" '?i ,citime" ~i ,ipostasul ·com;)us" al i~1i Hris·;:,Js
sint folositi de Sf. Maxim ~i in capit. din Quacst. ad. Thales., ca dovada
ca polemica monofizita a Sf. Maxim s-a desfa~urat inainte de anul 634,
cind se pare c;} a £ost terJTJinata aceasta scriere . .c\cest capitol se ine<>
dreazii deplin In polemica antimonofizita n Sf. Maxim. Deci, ~i toata
viziunca din el, desprc lucrar<?a lui Hristos de :indunmczeire a omului
in qirsul istoriei. Avem, in acest capitol, mai ales, o explicare a ter-
ml:'nului ,ipostas compus". lata aceasta explicare : ,Domnul nostru Iisus
Hristos, Fiul eel Unul Nascut ~i Cuvintul Tatc1lui, pentru Sine ramine
pun.UL'c1 simplu dupC1 fire, iar pentru mine se fact:' compus dupa ipostas,
precum numsi El ~tic, prin primirea trupului insufletit mintaL Caci,
prin unirl:'a deplina cu trupul, dupa ipostas, nu primc::;;te cont-Jpirca intr-o
singurCl fire :;;i prin dcoscbirea dcplina fata de trup, nu se taic, dup<l
fire, :il1 doi fii. Iar unire deplina dup~i ipostas num.esc desavir:;;ita ne-
impi:lrtirc, precum ckosebirea deplina dupC1 firi, numesc desi1vjr:;;ita ne-·
contopire 'ii neschimbare. Caci, taina dumnezeie'itii intnv,Jari nu introduce:',
prin deosebirea cbpa fire a cclor din care consti'\, :;;i o clcosebire dupa
ipostas, nici prin unirca clupa ipostas, o contopire intr-o singura fire''.
Ipostasul poatc fi complex, fara sa inccteze de-a £i unul, .simtind, gin-
dind, lucrind unul ',>i acela~i prin toatc componentelc lui. 0 deosebire
dupa ipostas, in Hrist.os, ar aducc Treimii un adaus, o contopire a firi-
lor, L-ar face sa nu fie de o fiint:'\ cu dumnezeirea.
Hristos c unul, ca ipostas, fiir~l. o schimbare a firilor sau o conto-
pire a lor. C{tci, in acest caz, n-ar realiza 1nintuirca noastra. El n-ar
avea ca ale Sale .<;>i cele omene:;;ti, ]ndumnczeindu-le: ,Caci, daca impreu-
narca firilor s-ar fi filcut ca s~1 dea na'?ter~ unci singure firi, taina
m1ntuirii n()astre nc-<1r fi rc"nnas cu totul nt?cunoscuUi, neavind de unde
sau cum sE'1 putem afla cobor1rea lui Dumnezeu la noi. Pentru ca, in
asemcnea caz, sau s-ar fi prefacut trupul in finca dumnezeiasca (nemin-
. tuindu-se ca a tare n.n.) ... , sau s-ar fi schimbat firca dumnezeiasca :in
firca trupului (nemaiputlnd mintui, n.n.), sau s-ar fi contopit amin-
doua ... , proclucind vreo altEi fire deosebita de ele (care n-ar fi avut nici
 PH. PHOF. DR D. STANILO:\E

putt~rc mintuitaGre, nici nccesibtea de-a fi mintuita, n.n.)". In mel

u<ml din ace5tc cJzuri ,nu s-ar cunoaO?tc taina intrupi'irii dumnezeie~ti,
r;e>putind~1-se constata, clupa unirc, o deoscbirc de natur[t intre trup O?i
ournnez-e1re ...
Deci, dat fiind ca orice cleoscbire, lntrucit estt:~ deosebire, are ca
b:c't citimca celor ce se deosebcsc (caci fi"ir.:l accast£'\ citilne, n-ar fi deo-
se')irea), iar citimca nu poatc ii indicatil f[tril numar, bine cste sa folosim
numilrul numai pentru ar[ttareil deosebiril firilor, din care constii ipo-
st~,::;ul lui Hristos dup:.1. unire. Prin acea:>ta indicc"nn ci"i firile se pastreaza
nc';chimbate dupa unire, dar nn divizam, prin num£ir, unitatea celor ce
c0ncurg intr-un singur ipostas. Iar gindul acesta ni-l ar~tti:tm ncadaugind
nici un nmnar la cuvlntul ipostas. Cuci, undc mJ poate fi introdusa
citimea, nu-:;;i are locul nici num<:'lrul care in:licL't dcoscbirea. Deci, dupa
i:Jostas csic compus. C[tci, dunCt iposbs csi.c unul ~:j acclasi si singur"
(Op. cit., p. 349-331). ' , ' ' ,
Nun1tirul poate fi folosit ~i trebuic folosit :;i acolo unde este o
existenta unicCt, dac.:l unitatea ei este comp•-ts~-t din mai muite coi11po-
nentc. Nur..J[trul plural sc complcteazi:t, in acest cctz, cu numi:irul singular.
Hristos cstc unul ca ipostas, dar in El sint clou[t ii:ri. Unitatca coexist.c1 in
mod tainic cu dualitatea. Nici una nu clesfiin~eaza pe cealaWi.
h. 0 cxpLmcre a drcptei crcdinte clcspre llristos o aflCm1 O?i intr-o
scrisoace a Sf. Muxim catrc Pyrrhus. In cR sc spunc c~i accla recuno~tea
Africa), la Constantinopol, prin ni;;te monahi, SL Maxim recunoa;;te ca
accasta dre::~pt;\ credinta, inainte de-a ajunge PaLriarh la Constantinopol,
cu cxcep\ia unrn- clcclaratii ambigui despre lucrCtrile lui llristos. In ;E:pis-
iolC, :oe cb rftspuns la Epistola lui Pyrrhus, trimisa pc mare (deci din
c;cela m<c'irturisca in Epistola lui credinta mo:;;tenit[t de la Parinti in ,Unul
~i Accla~i Dunm:~zcu Cuvintul :;;i Inaintc cle trup :~i cu trupul pc care,
insufletit mintcll, L-a luat din Sflnta O?i de Dumnczeu Nascatoarea,
F ecioara l\IarL1. Cl.ci (Fiul lui Dumnczeu) a bine\'Oit s[t se faca El insu:;;i
si'<mint~t intrupCtrii Sctle, ca s~t SL~ faca ;:;i om, cu adevzirat, ~i s~i ne arate,
prin zi:'unl ~lirea f:tr[t de sCtmintCt ::;;i prin na:;;tt:rea ncstricftcioas;'i, :;;i ,firc::a
inr:oitrt, cbr ncyxltimind prin .innoirc nici o mic~!m·are. CJci taina aceasta
a inst u CJbor1rc; (o chcLOZ<:1) de bun<l. voie a lui DuiLlWZcu la oameni,
p;:::ntru bunc-ltcl.tea Lui. D<.il' aceasUt coborirc, de bun/t voic, prin trup, n-a
fest o cEtdcrc a dumnezeirii. Ccki a ramas ceca cc era, de~i s-a facut
ceca co nu er:t. ,':)l a p~tstrat ceea cc s-a f:tcut, l'Gminind, ins[t, ceca ce. ~ra.
Cc'"'tci Cl'lt cic n~tn1cn.i iubltor~.~. (col. :392).
Sl. :Cvi~l\:intrcpd:t, in rD.spunsu.l sciu, ceca ce a spus :;;i in a doua
cCi.ire ('r)sma, c[t, intrupindu-se, Cuvinlul clumnczeiesc a ramas
D:_;mnezc:c:. c{,cl era ncschimbabil sl a luat si firc<1 neschimbat~1 a noastra,
cli11 :ubi:'<""" Sa de oamcni. Dar a' innoit-o,' f{F:incl-o Lira de pi:'tcat, prin
, ul c·, El insu:;;i O?i-:1 fonnat-o din Feci oar a Me1ria. Aceasta tot din
iu._i··c·:' cL.: oameni, ca sane poata innoi :;;i pc noi.
uniLt cu atotputcrnicia Lui., lc-:ct putuc face~ pc amindoua :
s:t sc: be,\ om aclC::I.'<-u-:tt, C!ar sau far;\ de p;tcat. Din iubire se
c'! ~;::;ar:, b unirc~t cu omul, l:tcindu-Sc El insu~;i purtatorul piltimirii
no~;stre curate, ca sa arate firea noastr.St innoit[t :;;i prln lucrarea ei. ln
a.::c:;sb se araL\ Ci~t S-:1 colJodt Ouv.intul, dar, pe de alti'\ parte, Gfl :~i-a
 CRITICA FACUTA MONOFlZITISMULDr 73

aratat puterea Lui, intrucit Se fac~ om printr-o Z~lmislire mai presus

de Iegea firii. In umanitatea Sa i!?i arata !?i coborit·ea ~i puterea dum-
nezeia.<>e<'i, ~i atit cobor:lrea Sa, cit ~i innoirea firii, sint fapte ale iubirii
dumnezeie!?ti.
Iubirea lui Dumnezeu {:el personal implica peste tot paradoxul 1.midi
Lui cu um.::1nitateG.
I!?i aratii dumnczcirea prin umanitate ~i vicevcrsa, p<:1str.Lndu-le
neamestccate, ceea ce numai Persoana iubitoare o putea face, nu o esentii
manifestata in umanitate in chip p::mtcist. Numai Duml'leze'L1, ca Pcr-
soan~l, se poate uni cu umanitatea creata de El, f~irii s~\ schimbe $i fara
s<1 Se sc!1imbe, deci, intr-un rnod paradoxal ; ~i in aceasta calitate poate
lucra, paradoxal, 1n mod unit, dar neconfundat, sau intr-un mod para-
doxal necontrazicator, spre bucuria amindurara, ca Dumnezeu, coborin-
du-Se, ca om, in~\lUndu-Sc, fora sa inceteze a fi acela~i Dumnczeu si
om, realizind o comuniunc dcplinil., dar contopirc, intre Dumnezeu ~i
oamcni. ,Prin celc prin care lucra in chip dumnezeiesc, sc arnta pastrind
in chip neschimbat ceca ce s-a facut. 9i prin cele prin care patimea in
chip omcnesc, se adcYerea neschimbat, ca ceea cc era". Facea minuni
omcne;;ti, adcverind, prin ele, nu numai dumnezeirea, ci ~i umanitatea
Sa; ~i patimea dumnezeie:;;te, adevcrind, prin aceasta, nu nmnai umani-
tatea, ci ~i dumnczcirca Sa. Minunile erau patimite, dar erau minuni
adcvi:irate. Cad, nu era numai Dumnezcu adevarat, ci ~i om. 9i patimile
erau minunate, dar crau patimi adev<1rate, pentru ca era Accla~i :;;i Dum-
nezeu, care nu lc piitimea de sila, dar 9i om.
,Prin c~le prin care lucra in chip dumnezeiesc, Se arilta pastrind
in chip neschimba:t, ceea :::e S-a facut. $i, prin cele prin care pMimea
in chip omenesc, adeverea, neschimbat, c:cea ce era. Cad, lucra cele clum-
nezeie~ti trupC!?te, pentru ca le lucra prin trupul nelipsit de lucrar~a lui
naturala ..)i celt~ omene;;;ti, dumnezeie9tc, pcntru ca le facea cu voia, in
chip stapinitor. Caci nu lucra cele dumnezeie9ti, dumnezeie9te, pentru
ca nu era numai Dumnezeu, nici cele omem:;;ti, trupe;;te, pentru ca nu
era simplu om. De :aceea, minunile nu crau far;'\. patimire ')i 'J:1timi;·i<Je
nu erau fara minune. Ci, ccle dint:ii erau patimite, iar cele de al doilea
erau minunte. 9i amindouc} erau paradoxale (m1.cle contrariilc~), pentru
ca erau $i dumnezeie9ti ~i ome1H::9ti, ca provenind din Unul 9i Acela~i
Dumnezeu Cuvintul intrupat, adeverind, pfin amlndou[:, adeva:rul celor
din care :;;i care c~ra".
Nu numai Iirile crcrJ unite ncamestecat, ci ;;i lucrarUe loF, e!ato-
ritU atit ipostasului eel unul~ cit ~i !,C011vergr~:11~ei 1tatu.r2lc", satl a Il:._':.tu-,
rilor in El. C<lci Dumne2eu nu e opus umanului $i nici um;:mul divinului
ci Dun111ezct1 ·vrea ~i pccltc face dh1 uman_ medilll luer~lrii Sale. Dun1nczct1
pnate in_dllJ11I1ezei UllJ~~"nEl ~i 8CC?Sta po_:.rte fi IndtEllllCZCit. c:~tci Durnnez~tu
e Creatorul iubitor al umzmului, pe care-] crceaz& nu pentru a-1 nimici..
~~!/:~~~t~J~ c~~~t~~~l~l;~,:~e de:~ f~~~niitf<(ile ~~~;·I~;":~~tLll c[t Unul cste Cre~~~~:T~;;
~i trne~}te:. J.VIirtUllile sirlt de ~,_~E1C~!.-l, pel'ltru cti ~~.rl-.,_al1Ul e f(~e:lrc (ll
lui Dulnn.ezetl~ r.::~:ntrn ca CT.:-. de ~~C~2S ..CQ, l~ 1.<~1 0.C2~'- _:.-~-~-1
lirnanu1 11n n'_l:.l-2-?a ~l_u:;_r.l;,:-j cali.~~-~t~~l d(=: ril'c~(Uu ~~·xtf2riar ~-il n1in.-u.J:~ilcr,
l~i fEi-cea propria di,Iirru]~ 1JI't?CL1n1 ::li·~T7_:-l-:.:~l pAtirnea eele OY.:J.et1C.)ti,
 PR. PROF. DR.. D. STANILOAE

'"' isi f~cca propriu umanul, fiind al ipostasului divin. Umanul se adincea
ire C:.ivh, av!ndli-:;;i subsistcnta in ipostasul Rbisal al Cuvintului dum-
:-c~_·eio.sc, iar di vinul co bora in uman, dar o.ccw;tJ. in.semnEl si ea o adincire
,, umo.nului in c!bisalul Sau divi.n ~i aminclOU[l sc dator~i.l faptulu.i- ca
cV~'<lU divinul :;;i umanul Unul ~i Acela~i iposbs. Hristos tr~1ia cu orne-
" "'cul. h1 o.d:incimilc divinului, dar in mod omencsc, :?i cu divinul sensibi-
j' omt·,ncsc::..llui, dindu-lc o puritate :;;i o dclicatetc mai presus ·de
l1 n;iteL• .,Definitul ~,i infinitul, contrare ~i neamesteca:te, se
ardt5. u.na }Jrin alta, infin.itatc~1 rcstringln.ch1-se l11 cl·~ip lJ.egrclit, lmPr~una
cu. clcfinitul, iar d~finitul lc~_rgindu-se in cl1ip n~~al presus de fire, ln1pre-
u;;Jt cu ir:finibt,_:a (Zp. caL;·e E·Jisco;ml Cijcloniei; col. 601,). .
1' t\~:·~ ~l C·L1 Cnl·=:;~:·t:S'._~;J·l ad~in-ci111ile cti ··.rl ntt1t~l ft)r::\ ,scl:dU"i1 be fire a
c>r inSll)inclu-)i-lc co. on1, .1ntrucit era umanul ipostasului
divin; si trZiiJ cu divinul o·11cnescul nurificat si imbogatit dumnezeieste,
i·-,~r:..lc~· i~?~o'-y3;_;l dumne~f'i_?sc f:?i f<'l~us·? propl·_i"L: Ol;:e~es:ul filra ~a-l
;~·:ulcz.'. ,.i~,·.Cl, Cel cc se alcdtme~h: pnn u.mrcil fn·1lor m dup neamescat,
:~i c,mvergcnta lor natural.'l, p<:J.ze~tr:; ;;i firilc din care s-o compus
;~"·>d<in'')ittc :;;i pcl.strcazil. ~i putcrile lor nernic:;;orate, sprc completarea
1 '1Y'i f::;Jt('. fie c£i ceca cc se sa.vir:;;t::a era patimii, fie ca era mi-
Lill1" (('Ol. :Jq~\). c,, pilda, dcspre accasta, d<:'idea insu:;;i Pyrrhus, unirea
J.ll~1 cu c:1re Licea sabia arzatoarc ;;i tocul Uiietor (Ibid.).
T··;t ~~c ar'~ omcncsculihl are din Dumnezeu, dar are prin Dumnezeu.
Cd CL' '·' prln Dumnezen sc si sustine prin nutcrea lui DumiH~zeu.
'':'-'l'~'-· fi ')l unit CLL El · :-;i imbD.gatit di~ El, la nesfir$it.. Ca
ut '!1<.Tc'. Dunmezcu noatc adu;1a l..Fm,nitatca in ipostasul Sa1.1 si si--o poate
ir:-:'1.Hn la ni:,rdul de~n o face mcdiu al lucrc''trii dumnczeiesti rldicind-o,
tnt!_J~lat:~, la l~ivc•lul_ ~l' tr[tir_~; a lucr:lr!l?.~ d~wmezcie~ti, f21r'a sa schimbe
nie__l dun1nL'~3clrc.:t~ n1c1 lllllllnltatf~'a dupa 11111~~L
D:tr ~1cesto prcctz:1ri ale inv.)taturii dE~sprc I-Iristos, impotriva mo-
,... lfizit~smului, i-au dat Sf. Maxim temciuri pentru formularea invata-
L~J."ii eel•-" do~1a. lucrari unite In Hristos, cind imparatul Eraclie
P::tl·i;:rr:'ul Scrgic: de Constantinopol ~;i Cyrus de Phasis din Alexandria,
:'u propu.s imp.'lc:lrea ortodoqilor cu monofizitii, prin formula despre o
in:_;ur{t lucra.::c in I-Iristos. Totodata, multe din predzarile date de el
;,,;at:lturil ch:spre liri:;tos, in lupta impotriva mono£izitismului, vor fi
, ::)sit(.~ in ap~1.r;~1rca cel~Jr doLlr::i ·vointe ln I-fris;tos.
 PARTE A A III-a

CRITICA FA CUT A
DE SFlNTUL MAXIM MONOTELISMULUI

1. Invatatura sfintului Maxim marturisitorul

despre cele doua lucrari unite in Iisus Hristos

Pe la anul 630, impiirahll bizantin Eraclie, ::;fatuit de Patriarhul

din Constantinopol, Serghic, s-a ginclit sa d;;tige pe monoiizitii de la
r~lS<)ritul irnperiului ~i, cu deosebire, pe cei fugi~i in Egipt, de incursiunile
per~ilor, pentru a se sprijini pe ei, impotriva ;:nTienintiirii acclora, prin-
tr-o formula d~ compromis, care, lasind pe planul al cloilca problema
celor doua firi in Hristos, obliga cele doua par~i (ortodoc~i ~i monofiziti)
s;1 admitii o singura lucrare in El. Dintre episcopii ortodoc~i a fost ci~tigat
pentru aceasta formula Cyrus de Phasis, care, la anul 632, a fost ridicat
in scaunul de P::ttriarh al Alex<mdriei. La anul 633 s-a incheiat m1 pact
formal, in acest sens, intre ortodoqi ~i mmwfiziti.
Ec;unwnul m6nastirii Eucrates din Alexandria, Sofronie, a sesizat
eel dintli pericolul acestei formule. El s-a prczentat Patriarhului Cyrus
'?i 1-a rugat in gcnunchi sa renunte la publicarea pactului. Nerew;;ind,
a venit la Patriarhul Sergbie, de la care a ob~inut ca eel putin sa nu se·
vorbcasca de nici o lucrare, nici de clou~i. Scrghie a publicat, la anul 634
o Episiola Sinoidala, conforma acestei promisiuni. Sofronie, ajuns, indata
dupa aceea, Patriarb la Ierusalim, a publicat !=,ii el o Epistola Sinodahi,
in care face, in fond, o distinc~ie intrc cele dou~i lucrari in Hristos, dar
'?i de unirea lor.
1n urmatorii patru ani a domnit, pe baza acestei atitudini a Patri-
;lrbului Ser::_;hie. o anumitii lini~;tc in Biserica.
Dar, fa anul 638, impi'iratul Eraclie a publicat decretul Ecthesis,
1n care, poruncind, in coniinuare, t;1cerea asupra problcn1ci de este o
!ucrare sau d~uc1 in Hri':'tos, a dispus ca toti sa rn<'irturiseascJ o singura
vointa ]n El. In lupta pe care o incep, acum, adercntii dreptei credinte,
:Jcntru celc doui'i vointe, Sf. Maxim s-a <:mgajat cu toata hotilrirea, deve-
'1ind animatorul <:!i, mai aks, dupa cc, in acela!=,ii c:m a murit Patriarhul
Sofronic.
1ntre anii 634-638, Sf. Iv1axim. care sc afla ]n Cartagi11a, a adoptilt
::;ozitia lui Sofronic, cu care se ]ntilnise intre cmii 626-632, in Alexandrb,
<.mdf• Sofronie ~ra egumen <ll m.anastirii Eucratos. Sus~inc ccle doua lu-
_J.~{tri, dar ~i LHlirea intre clc l11 parteQ a cloua a scrierii , ./lJ11bigtl&"
1::msi'\ ca prima In ~J.G. 91).
Am vaZLlt cii el incepuse, sc pare, de mai Inainte, prin uncle
::~istolc, lupb impotriva monofizitilor, care se rcfugiasera 1n Egipt. Acum,
 PH. PH.OF. DH. D. STANILOi\E

! xn·11;1a dl•,cut,ici dcspre ccle doua lucri'iri 2Je lui Hristos, ii dad:ea, din
n Hi ocaz.i'l .'>Li nLinnc inva(.i:lturL! lui dcsprt: inonwnirea Fiului lui Dum-
(L:··_:~cul pe c~1re o afirn1asc irt Q·uaest GeL l~;~uxleas., l.n sensul ca Acesta
s-<l 1-~ci_tt C"rn dc~plin. l1.1n \ldzut ac::::asto. in. prirncle pagir1i ale acestei
iucr~2.·l printr-L~~1 cltat clir1 cap . 2, din. !tnt dar dupa ca·p~ 22 din
·-~··ucst. eel Theda.<:. Daca Fiul lui Dumnczeu nu s-ar fi r:icut oin deplin,
; t: ~:·1u :-;;_ l;__l~~rarca cl2 on1, El 11-u.r fi f.tt.E'Licipat la conclltcerea oa:r;nenilor~
i~1 istotif.\ s~~a. c Sine.
[~·::~.r i··;;-lrca erczici, cetTc atirTna a lEcrc:.re l11 11ristos, ~t.
~1n:Jn~c cc.:1 a fJst pc.:ntru ::)f. Uil in1puJ~; pe11tru. apro-
f:_;nc1(12·c.~~l ~;i lnJ~c··n"c'irc~l ;;L:0tilc~l a lnv~it[ttur clcspr::.~ Iist1s 1-Iristos, curr1
:_1 fest :.,i '"t f)[J.rin.~.il antc:riori, crcziilc~ din vrCll_·:ea lor. F=l va aplica~
:rL:i ln;_5i pc c~li'C o p-urtasc i1Tlpotriv·a JUOilofizi;;llor, pentr1..1 doua
ur1 ~t;.~: . . :ci::;tu:-;, Ul1iL~ Tl;~~c11Tiesteca.t lr:LJ:r-ur1 ipostas, 13 lucrZlrile Lui,
·:ri)L~:t :-~1 :l~:urn de ·ur1 ,,ipo.stas co1nun~~ :~:i de , citi111ca 1-ucr~~rilor",
1

Pri' ·11 scrien:a pir~ii amintite din i l-a dat, se

sc:·i•;o~m~a amintit;;i a lui 1~;yrrl1us, care va ajunge la anul 638,
triil; :1 de· Constantinopolc, dupCl Sergbie. Pyrrhus pledcaza, ID' scri-
sc.l <l. S:l ciHl'C S£. Maxim, sa rc;cunoascJ Decrctul (Epistola Sinbdala)
Pl'ri:·~·::•.;bi S.:::·.::;l1ic, din (;:34. Xn r::ts;:mm;ul sCtu, Sf. Maxim lauda dez-
JY! c:m? Dccretul lui Serghie o pronunta 1mpotriva ,innoirii
,.,, s~':. ivh :la cetatea Alexandri.1'\ restabilind prin aceasta, unitatea
'3:-;f'cicii. U',ucltnd scrisourea lui Pyrrhus, pentru dreapta credintE1 mar-
:.ur~.~;·Jj in ( L1 ro~1~~;."1, totu~i~ pc acesta: sE~-i s2rie ncare e ~i curn e luctarea
1

sl ·~ .' <'Sec'. pe Jin~.~, Dccstm, e~ectul lucrdrii (cnerghema) 9i care spunem

'-·' '.·stc , t~s;seoinc: fa til de lucru 0i fetptf'l, ca se pot cunoa~te intelesul celor
sense. c,_ ll'Cc-t n<<m putut J:ntclcgc luc·an::a cca opusa ~i gindita ca
nu r·0stim simple cuvinte far{l Intelesuri, ci prin cuvinte
Intcl.=:su-ri. Pcntru oceast~_t, adQscori, an1 aflat pe Pari:ntii de
D'Jl:me:c·Jt cu·.;~lct~ttJri, fib.i i:ngdduitori cu c1.wintde, dar nicidecuin cu
p'n "ru c:i nu in lit en~, ci in intdcsuri 9i in lucru:ri sta
Lcci::a mi:1i.uirii cuastre·' (P.G. 91, col. 589).
i~c<=-'J..~;i~::t il va fi indClYJl1Qt pu Sf. JVIaxirn sa afirnJe, iil primele
il.mintit::i. a scrierii ,Ambigua", 'i:n mod dar, lucrarea
·i'11C'n<.:c :< ii '' h.:: ~:Iristos. Am dat un citat din cap. 2 al aceki lucrari,
' :: :~. 2'2 c~~ '1 rd 'I'iwlas., ca cxplicare a inomenirii' reale

L!ccst ':ext din cap. 2, din flmbigua, in car®

Ll lt1CJ."'c-;.rca on1erl(~;:~scfi a lui J-Iristos :
,,C .. i e :;t:1bil'', c~i U!'l~.!. S-a fttcut, cu adev~1rat, om
~'' ~c.\ ~·:r~;c:", cL; pftcat (ccu'e nu are nici o rai;iune, care s~'i
fi fcs t _::.-.' c;~~r l1U afa.rft de lucrarea l1at:Jral3., a cilrei
~-~ltiun ..: d._<i_ c~r~1cr;:~rizlnci ln chip l1trtur.~l.l pc toJ~i cei ce·· o au
r:atural[t c un prcdicat comun al tuturor ce au
" p·cclicat provoaca striciiciunc:cl acelei firi,
dacJ nici o de ceca cc~-i apartine prin fire, nu poate
rc.1Il1lne (':- c.:t~ca c2 e~~ --~\' (:':}
1 cap. 2; tracl. cit. p. Ll9).
1

r'i~': lui l)u,:-:lLzeu s-2 n\cut om adevJrat, numai daci-l. a luat fi:rea
rm12~:c:-as:::J. ~~u t :t c"~ ~iEc~ clc ca (afara de pacat, care nu tine de fire),
 CRITIC:\ FACUTA DE SFlNTUL MA.XL\1 MONOTELISMULUI 77

Di1:n J.cum :;;i un citat din cap. 4, din Arnbigua, in care afirma, de
~<.scmcnea, categoric ccle clou5 lucrari in Hristos, dar :;;i unirea lor, care
nu lc ccnt•;pe57tc, intemciata pe unitatea ipostasului Lui·:
,Lu·:-::·ind P"~in comunicarea insu~irilor (celor doua firi), a adeverit
-~ ,,.. firj:_,,, .:11 c:u·or ipostas El era si lucrarile naturale sau misdirile
a cl~·c~· unire fara -contopire er'a. Caci,- n-a primit imparti~ea in
'- ;• ~ > :! ; t:/1 liri, &l c;'J.rm: i.postas era, odata cc, corespunzator cu Sine
1:1·:· lz.;cr::. in crjp unitar :;;i, prin fiecare din cele Eicute de El, ma-
nl > ') .'- , dco·:::l.o.t:} CLl putcr~a durnn2zeirii ~Sale, ln. chip 11cdcspilrtit, lu-
''":t;·. :1 pro:::.riu. Cilci, El fiincl unul, nimic nu era mai unitar ca
-:<:1, nid mea uniZ:cc:tor :;;i mai pastr2tor al celor ale Lui, ca El. De accca,
.~:..,__ . e~·J. ~i [lGin:;.ezeu~ ce pcJ.tir:·1ea c1J E:.de·vilr.::rt, si o1n, ce ~stivir~;ea
:(·,-:ir.u.~-:~ ,:_u =tclevarat. fiin_d ipostaslll adevarat al U11.or firi adev~lrate, l)rin.
1

o:.Inil\:\ :.:~c;r~iit.:.1. Lucri11d pri11 acf·stea l11 con.1Ul1icD.rea (comunh.111ea) lor

~i ct-:\res::,:.Inzi'ltor cu fiecarc, Se arat[l C011ser,Iil1du-le, cu acle'lilrat, necon-
topite ;;:i co:;servindu-se necontopit, odata ce a ri"cmas prin fire ncpiiti-
nrit;c•r ~.i piltimitor, nemuritor 9i muritor, viizut 9i cur~ctat ca Sel ce
Accla:;ci era. Dumnezeu prin fire :;;i om prin .fire... st;''tpinul, prin fire
:inste:;;t2 ascultarca :;;i o traie:;;te prin patil'nire, nu numai ca sa min-
tuictscu prii1 ale Sale toata firea, curatind-o de ceea ce era riiu, ci :;;i ca
s;i r;uste a.scultarea noastrii, inva~ind prin ccr-care ccle ale noastre"
(Am~biguct, cap. 4 ; tracl. cit., p. 53).
Dar in o.ce:.1sta parte din Ambigua Sf. Maxim arata pc larg, lucra-
:·ea firii omene:;;ti a lui Hristos.
Comunicarea intrc .insusirile celor doua firi imDlicii, in trairea de
:~tt1·c Hristos a color contra~e, (a patimirii minunate, a minunii pati-
mitc), rnercu eeL; doua lucri.i.ri real deosebite dupd fire. Iar iposi;asul
divi'1. eel Unul le unea pe acestea in mod liber. Lucrarile lui Hristos
nu sint una, in baza unei legi a unei unice esente. Cel unul poate tri'ii
o;i unite :;;i necontopite multimea simtirilor Lui. Chiar pcrsoana u~nana
poDte uni in trairea sa oboseala unui efort, cu bucuria de a-1 putea
s 1.-~~:) ti11 e.
H.epetind cole spuse in polemica dinainte, impotriva monofizitilor
Sf. Maxim spune si cind apare tema lucrarilor ca iJJOstasul eel unul al
bi Er~stos sllvlr9e~ :rdnuni cu firea dumnczeiasca, dar le siivir:;;ea. p~in
mi:~carca. n"embreJor trupu1ui Sau, sau prin gindirea care pun2a intr-o
:cm:.uniEl mi:;;care ~;i trupul omenesc. Se putea sp~me, de acc;c:a, ca Dum-
:"J'zc.u p:itiTne';te sau onml face minuni, pentru ca . Cel ce facca :;;i una
~;i alta e"·a. Ac2la:;i :;;i ffcca amindoua .lucri:irile firilor, unite :intre ele,

Lucrarr;a firii OI:nene.-;;ti, chiar dGcd e numita de cele rnai multe

c ~·i ~a tin~ i::c) l1ll e o pasivitate 11esimtita, ci o pal~ticipare, in fcltll ei,
la lucrarerr dumnezeiasca. Si nu e lucrare dumnezeiasca la care sa ·. nu
po.:·ticipo o:;i cea mneneasca ~i invers. Iisus Hristos ccmunica eforttll firii
om:c-ne~ti, flrii dmnnezei<::::;;ti, la minunea savlr:;;ita prin aceasta, sau sim-
in savir:;;irea minunii, prin firea dumnezeiasdi, contributia firii Sale
o;:rJCne~ti, cle9i aceast2 contributie era mai mult o patimire. El simtea
dure:·ea obJselilor, loviturilor, impunsaturilor trupului Sau, comun.i.cate
L1..1i, ca purtator al firii dumnezeie"?ti. Cit a fost pe piimint, trilia rriai
78 PR. PROF. DR. D. STA~ILO."\E

mult coborirea Sa, ca Dumnezeu, la ingustimile, oboselile, durcrile omc-

ne~ti, dar cu bunatatea ~i puterca de suportare ce i-o dadea dumnezeirea..
Le traia pe amindoua impreuna. Iar, dupa ridicarm ummutatii Sale la
starea de slava, traie~te ca om bucuria de slava dumnczeiasca, cc se
manifesta prin ea, sau tr[tie~te slava Sa dumnezeiasca ~i atotputernic;J. :;,i
cu o sim\ire omeneasca ~i intr-o apropiere de oameni. Nu tri'tia ~i nu
traie~te niciodatii nemiirginirea dumnezeirii, fara o simtire omeneasca ~i
nici ceea ce e omenesc, fara o inundare a infinitatii vietii dumnezeie:;;ti,
care, prin ea, se comunica oamenilor ce I se deschid prin credinta. Bucu-
ria, omenescului de aceastii infinitate dumnezeiac;ca, de~i e ')i ea o pilE-
mire, pcntru ca se datore:;;te dumnezeirii, nu sie;;i, e ~i o lucrare, pentru
cii c o dcschidcre activa spre ea :;;i o primire activii a ei.
Numai prin Gcea.sta participare activa a omenescului Sau la dum-
nezcirea Sa, Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat poate exercita o influen~~i
in viata credincio:;;ilor de pe pamint, deci, asupra istoriei.
Dovada unci firi ,este puterea care tine, dupa fire, de constitutia
ci ~i ciireb i se spune far<'i gre:;;eala -<<lucrare naturala», fiind cea mai
propric :;;i cca D.intii caracteristica a unci nnturi. Caci ea este mi~carea
ce eLl forma specifica a naturii (eidopoion), fiind cea mai generala din
toate insu~irile cuprinzatoare ce apartin, in mod natural, firii. Fara ea
nu estc decit ceca ce nu e ... , intrucit numai ceca ce nu e nicidecum
nu arc nici rni:;;care, nici existenta reala (iparxin"). De orice existenta-
\inc mi~carea. Ceea ce nu se mmi~ca, nici nu exista. Nu se poate desparti
existenta de mi~carea potrivWi ei. Mi~carea intra In definitia existentei.
Existcnta e prin ca insa~i mobila.
Aceasta inseamna ca i'irea omeneasca este facuta ca fire mobilil:
sau lucratoare, de insu~i Creatorul ei. De aceea, fiicindu-~i Dumnezeu
Guvintul, Fadtorul ei, n-R putut sa o ia lipsita de mi';'ca,re sau de lucran:>,
did prin aceasta ar fi anulat-o ar fi luat-o numai ca pilrere, "in sens mor ,,_
fizit. Ar fi ir1semnat di Faciitorul nu-:;;1 poate apropia prezt mult fine;'
omem~asca, fara sa o anuleze. Dar atunci cum a putut-o crca ~i cum 0
poate sustine prin put,erea Lui?
Unei astfel de lnchipuiri absurde, Sf. Maxim, urmind lui Dionisie
i\rcopagitul, ii opune invatatura relevata ca, Dumnezeu Facatorul crea-
turii umane, o iube~te a~a de mult, ca vrea sa se ~i uncascii cu ea la-
maximum, far.i sa o topeasca. Iubirea cuprinde in sine dorul celui iubi~
tor, de-a se mai uni la maximum cu eel iubit. E, desigur, un dor pe c::an~
Dumnezeu insw:;i ~i 1-a dat din libera generozitate, creind pe om, pentru
ca un dor dintr-o iubire, de sila, n-ar fi dintr-o iubirc desavir:;;itii.
E un dor de-a se uni cu eel iubit, a~a cum este, sau cun1 l-a crc;"t,
afari't de piicat, pe care nu-l are omul de la Dumnczeu, ci e contrar
Lui. Din dor nesfir~it dupa oameni S-a facut, cu adevarat, Cel ce exist:_i
prin fire, lnsu~i eel iubit (dorit), fara sa patimeasca ceva in fiinta pro-
pric, prin dqertarca cea negraita ~i fara sa sc~1imbe sau sa reduca intn;-
citva, prin primirea (asumarea) cea neinteleasca, integritatea firii ome-
nesti. careia Cuvintul I s-a facut temei de constituire. El iubeste in
int~egimc umanitatea ~i, deci, se apropie intreg, la maximum, de ea,
intreaga, f~irc! sa se contopeasca intreolalta.
,.$i a luat - dupa Dionisie Areopagitul (Ep. catre Gaius) ctm
fiinta oamenilor, fiinta Cel mai presus de fiinta, de~i, in mod mai presus
 CRITIC\ FACUTA DE SF1NTUL MAXIM MONOTELISMULUI 70

de fire, ca si:i arate ca iube~te fiinta lor real;'i ~i intreaga. Caci, nu a produs
in cloi numai nalucirea ca ar avea in-Sine o forma trupeasca, dupa aiu-
,.c•lilr~ mcmihcilor, nici n-a adus cu Sine, din cer, un trup consubstantial,
D2rerile lui Apolinarie, ci duna fiinta intrear~a s-a facut cu ade-
. om intreg, adica, prin primirca trupului strSbatut de su:flet min-
er" l-a unit cu Sine, dupa ipostas" (Ambigv.a, cap. 5 ; Trad. cit.

A iublt pe oamenii pe care i-a crcat ;;i u vrut si1-i indumnezeias~c'L

·De• acc'(?a S-a facut om real, ca ei, facindu-~i propriu tot cc cste omul
in~J(ncn_i11C:u-s2 Cl.l adevarat. Fiul lui Dt.Ll1l1Czc-~~ si-a i11st1sit tot cc este
Ol~~_(_:l1CSC, lucrl11d tot ce este al durnnezelrii Sale, 'prln uE·1~11itatc) ca s-o
?r:·=~·:JlD:tlezeiascd in. n1od reaL
Dc.r cu cit a ·venit Fiul lui DuiTnlczeu ll·lo.~ aproap2 de en1a11itatc,
prin intra r~a.re, s:=;. u n_~ S-a f8:cL~t 1112i c:J ncsc ut. ~':?~_:2: trar:s.p;, ~-~·eT:~ t, ;.1 _::
Zt ~u~atat ~1n1a11itatcet 111ai adlr~citcl l11 tai:na infinitd1;ii. Cl1icu~ zli111islirca
Cd Ol11, C.h1 Fc:cioara, aratJ. tah1a l1111al1itilt;ii s~llc: [ji puth1ta ridic~trii
tubror oamenilor care crcd in El, in accast:"\ taina. D~<r c;i Dumnezeu,
-v,enit aproape de n0i, prin i11truparc, i~?i f~1cc CUl10SCl..lt~l, l11 0.cela~i tirnp
n:huncJ. Sa netnteleasa. Ar~~tindu-Se in umanitatea So., nc ramine ne-
ar.~ltat 9i neinteles ; vorbindu-ne prin cuvintul Lui, ~tim de El, dar ne
rJmlnc necuprins. ,Caci e ascuns 9i dupu arutare", zice dascalul, sau 9i in
nr~itare. ,Fiindca misterul lui lisus ramlne ascuns ~i nu poate fi scos la
i vcala nici de cuvint, nici de minte, ci chiar spus, ramine negrait ~i
C~liar inteles, ramine necunoscut" (Dionisie Areopagitul, Epist. catre
Gaius; P.G. 3, coL 1069)~ ,Caci, prin abundenta Sa, chiar coborit in
f1inta (Ccl ce e mai presus de fiinta", S-a facut fiinta intr-un chip mai
presus de fiinta". S-a facut fiinta omeneasca, intr-un chip mai presus
de fiinta, punind la temelia ei puterea cea mai presus de fiinta omului.
Dar chim· prin aceasta $i-a facut vadit suprafamiliaritatea divina, ca
tem!~lie suprafiintiaEi a umanitatii Sale, ~i p-::in ea, a '-'manit~'ltii noastre,
c'i:-1cl ne punem in legatura cu El, prin credlnt<''t.
Chic:r E1isterul de negraita adincime, al existentei umane, ni se
face mai vudit in umanitatca lui Iisus Hristos (Ambigua, 5 a. Trad. cit.,
}). 55-57).
Unirca intre lucrarea omencasca 9i cea dumnezeiasca a lui Hristos
este a tit de strinsa, precum este Eii cea intrc. trupul cu sufletul nostru.
,C:ici umbla, cu adevarat, cu picioarele uscate, ce aveau un volum cor-
poral 9i o greutate materiala, pe apa fluidd ~i nestatornica, trecind pe
r.1are, ca pe uscat, ~i aratlnd, prin aceasta umblare, deodat:'i cu puterea
dunmezeirii Sale ~i nedespartita de ea, lucrarea natu-::aEi a trupului...
Fiindca s-a facut, cu adevarat, om, respingind, graind, umblind, mi~cin­
du-9i miinile, folosindu-Se in meld firesc de simturi, pentru perceperea
lucrurilor sensibile, insetind, mincind, dormind, ostenind, lacrimind, ago-
nizind, de~i era puterea de sine existenta ; ~l, in general, facind toate
celelalte prin care, lucrind liber, mi9ca firea asumata, a~a cum mi~ca
sufletul, in chip natural, trupul unit cu El. ,,Graia cu glasul firii ome-
ne9ti, dar punea in cuvintele rostite o putere mai presus de cea ome-
80 PR.PROF. DR. D. STANILOAE

neasca ; sau rostea cuvinte pe care nu le-ar fi putut rosti, daca ar fi

fost numai om. Umbla pe mare cu picioarele omene!?ti, dar o putcre r:-1ai
presus de cea omeneasca le tinea deasupra apei, sau oprca apa sa li se
deschida ; se folosea de lucrarea simturilor, dar punea in ele puterea
dumnczeinsca, cc sfintea toate, trezea pe oameni din nepasarea lor, fikca
lumea transparent{t pentru Dumnezeu.
Traia frica de moarte !?i durerile cuielor in trupul sau, dar putcrea
clumnczeiasca fi daclea rabdarca sa le poartc cu rabdare extrema, C:':n
milil de oameni. ,Caci firea omeneasca devenise, cu adevarat, ~i se numc1,
cu adevarat, a Lui, sau, vorbind propriu, El insu~i s-a fttcut ceea ce cste
ea in mod real ~i firesc. $i a implinit, in afara de oricc nalucire, ic>·
nomia cea pentru noi" (Op. cit., 5 b ; p. 57). Numai prin firca noastr{t
si prin lucrarea ei a putut implini Dumnezcu Cuvintul mintuirea noastrii
Numai umplind-o de lucrarea dumnezeiasc:a, a putut ridica firea noastra
;;i lucrarea ei din dcspiirtirea de Dumnezeu, in care statca moartca
noastra. Numai f3.cindu-Se El, cu adevarat, om, ne-a putut inciumnezeii.
Numai fac1nd lucrarea noastra colaboratoare a lucriirii Lui, a facut po-
sibilil mintuirea noastra.
Lucrarilc sint douil, dar rczultatul lucrc'irii lor combinate cste unuL
Sau clliar fapta lor este una : mintuirea, sau indumnezeirea noastr;~:.
Iar acesta este scopul final ~i ve!?nic al omului. Am viizut c<:'i, dupa
Sf. Maxim, Fiul lui Dumnezeu a trebuit sa-si insuseasdi tot ce tine de
om, deci ~i lucrarea lui, pentru a se inomeni. Dar iucrarca aceasta ::;;i-et
f<kut-o proprie nu ca o insu~ire pasiviil, ci ca pe una care are sa con-
tribuie 9i ca la desavir:;.irea umanitatii. Deci, Fiul lui Dumnezeu, luind
~i lucrarea omeneasca pentru a se 'tnomeni deplin, o in ca pe una prin
care nu El are de ci~tigat ceva, ci o ajuta pe ea sa ajunga la scopul ci.
Iar acest scop este imbogatirea deplina a omului, care s-a facut Dum-
nezeu Cuvintul. Astfel, Dumnezeu se inomene9te, pentru a indumnezei
pe om.
Am mai vazut <;:a, dupii Sf. Maxim, de oriee natura tine mi~€arca
ei. Dar mi9carea are rostul sa duca natura, de care tine, la tinta cL
Mi~earea firii omului, care are iuc;:rarea ei, are sa duca pe om spre scopul
lui final 9i ve9nic. Dar scopul final !?i ve9nic al omului e unirea intimc"i
cu Fiul 9i Cuvintul lui Dumnezeu, i~ care se afla ratiunea lui ~i izvon;J
de 1mboga\ire nesflqita a lui, in Giare se une9te C?i cu ratiunile celorla1;.i
:o;emeni. Spre accst stop, care este insa;;i realizarea sa, omul nu oo:1tc
:tnainta, in.sd, numai prin lucrarea lui, dar nici iara lucrarea lui. El
este atras ~i ajutat de lucrarea Cuvintului, care l-a creat dup;'i
Sau. Dar lm:rarii atractive a Cuvintuiui ~i ajutorului ei trebuie s~i-i
punda C?i omul, cu lucrarea lui, s<m cu lucrar{Pa firii Lui. $i pentru c;1
:;mml, dupa desp<lrtirfila de Dumnezeu, prin pacat, nu rilspundca lucri\rii
Cu-wintului, cu lucrarea lui, ipostasul Cuvintului 1nsu~i a luat fin~a OE".C-
'!~ascii, cu l1.1crarea ei. Prin aceasto. a activat Clun s~ cuvi110 lucrGrC~l
:"irii on1cne~ti, ca prin re1a.tia Lui intima cu oamenii, ca om, dar ~;i c:~
Dumnezeu, sa poa.ta ajuta ~i lucrarca fiTii din ei, s2 inai.}"3tezc SDI"l'
seopul lor.
Daca Fiul lui Dl-~nmezeu n-ar fi luat lucrc.rea firii mr:.ene;;ti, :;;-
lnseJ11l1a c[~ El aJ."' fi con_dtls Ill~n1ai :prin lucrarea Lui du:~~JJJ12Z2iascli 1..1n-:c.~.-·
 CRITICA FA CUT A DE SF!NTUL MAXIM MONOTELIS"-IUL HI fH

nitatca Sa, spre scopul ei, deci 9i pe oameni. Dar atunci pcntru ce ~:i-ar
~1ai fi luat firea omeneasca ?
$i am vazut cum se activeaza lucrarea omcneasca, folosiL~ de
Dumnezeu Cuvintul, in Iisus Hristos. Fiind unita cu lucrarca Cuvintului,
ea face umanul sa dea o contribu~ie reala la ini1intarca spre ~inta ;;ri.
Ea arata la ce forma trebuic s{l ajunga lucrarea omencmca ~i in ccil~1l\i
oamcni.
Lupta Sf. Maxim pentru afirmarea lucrarii omcnc9ti in Hristn''. sc
inscrie pe linia invataturii de mai :inainte, despre om, creat de Ucnn-
nezeu, pcntru indumnezeirea lui, prin inomenirea Creatorului si:'n.t insw;i
clupii c{lderea lui in neputinta pacatului.
Lupta pentru lucrarea omeneasca in Hristos, dar ridicata, prin
uniH'il cu cm dumnezeiasci:'l, la forma in care poate contribui la indum-
nezeirca omului 9i prin care dovede9te ca omul se afla pe drumul inclum-
nezeirii lui, precizeaza hristologia Sf. Maxim, ca o hristologie a interio-
riL'l\ii reciproce intre divin 9i uman, ca o hristologie a transfigurcctrii
umanului in comunicare cu dumnezeirea, a indumnezeirii umanului in
Hristos 9L apoi, in oamenii care cred in El. Prin aceasta ea se deosebe0te
de hristologia occidental:'i a m:intuirii omului, printr-o satisfactie ,<au
pcdc-psire juridka care lasa pe Dumnezeu chiar intrupat, exterior.
:ice;:stit conccptie, Dmnnezeu animat de mila, i9i construie9te o satisbctie
juridici"'t formaEi 9i-l iarta pe om, dar nu catadic5e~te s~i se uneascil cu
d, ci-l lasii cum este pentru ca nu crede ci'i poate transforma umanuL
E o cugetarc care, incepind de la catolicism, a progresat in protestantism,
ca sa ajunga in denominatiunile neoprotestante pfni'i aproape de neg:ln?a
intruparii lui Dumnezeu, faeind din Hristos, un simplu Iisus uman.
Ca reactie, dar !','i ca prelungire a acestei sepa.rari a lui Dumnczcu
de umanitate, s-au nascut filozofiile panteiste apusene, care nu mai re.-
cunosc un Dumnezeu deosebit de lume, odati:i ce El nu mai CJre nici o
eficicntii asupra ei.
Spiritul filonestorian al hristologiei apusene a dat na9tere, prin
rc:actie, spiritului panteist - ca un monofizitism rasturnat - al J"ilozo-
Iiilo:r occ.:ide:ntale (Spinoza, Hegel), care 9i-a avut consecintele lui nu
~umai in cultura.
Sf. Maxim afirmi:i, fata de nestoriani5mul acestei teo1ogii juridic<::,
care tine de Dumnezeu departe de umanitate, cit 9i fata de monofizi-
ti';:T:nl pante:st, crrre confunda pe Dumnezeu cu lumea pe de o parte,
duosebirca lui Dumnezeu de uman, pe de alta, unirea Lui cu acesla.
-",c0sta e singurul mod in care Dumnezeu poate ajuta pe oameni sa se
:ln:1lte, din patimile lor egoiste, in frumusete spirituala ~;i in comunimw,
din puterea 9i dupa chipul Dumnezeului treimic 9i de oameni iubitor,
·~:n·e tme:;;te lucrarea Lui, cu lucrarea omeneasca.
b continuare, Sf. Maxim, dupa ce respinge unele argumcntc ~)en­
:ru nec;arca lucrarii omcne9ti a lui Hristos, de catre cei ce adopta~seJ?a~
sc:tsL'i pozi·tie, trece la explicarea, mai intemeiato., a existentei iucr:·~rii
· ::tcnc::;ti ~i. a unirii ei cu cea dumnezeiasca, in Hristos.
Cd c2 negau lucrarea omeneasca in Hristos, o filc:eau pc baza
;; :, eel fn. I.-Iristos nfirea prirnitii 11u se mi~ca d·2 sine, ci c 111i~catd~ Cll
de dumnezeirca unita cu ea, dupa ipostas" Sf. JVIaxim l'2·,s-
: Cu aaest argument ,vom suprima 9i fiinta insa9i, ca una ce nu
82 PR. PROF. DH. D. STA~ILOc\E

su:-;sist<1 in ipostas propriu, adici'i de sine, ci arc cxistenta in Dwm1czeu

Cu-:intul, CCJ.re i-a dat, cu adcYarat ,,fiinta". Dar clac~t recunoa~ten1 firea
om:::1eascCt in Hnstos, de~i nu existJ de sine, ci in Dumnezcu Cuvintul.
,,v;~:n m~irturisi, imureun2 cu firca, si miscarca ei, fc!ra de care nu e.ste
nic~ flrea". Faptul ~a fire a ~i mi~cn1:ca ci: de~i nu exist a in Hristos, de;
sine,) ci in i~osLE-iS~~tl CuvhYLului, totu~;i sil1t pilstrate in El, 11c face· sCl
cur;_:]D.~te>-r:~"., s-~~LllC Sf. 1v1a:::~i1r1, ncJ. al-~ceva c rcltiunczt cxiste11~e:i $i altccv~l
n1::.d-;_Il cxi0-~-211tei, IJrima i11dicin.d firea) al doilea ico110111it1~~. Deosebirca
cc . J face Sf. lviaxilTl intre :ratiur:ea 11o.turalt1 a firii OlilCTl2sti si a n1i~~cCrrii
ei.... '-..i
'-f... 1"ntre
_ _._ ... "'"1nr~1-.!
...l_.._..~-<.'-'._1_
nj
<._._
rl,~
'1..--~~
n·...,1·ic..'~-e·'l'"'~-;-.l
'---'--1.·_• ... . J.yL-
A _j_j_
"t'~l.·-'11-.i/•
-1)ri·1 l. \...-~..'1. v .L-1,___; (ri'l.'1
l..,) l.
1'1~... L'r-.-.·~--·l"C)
Uj:J(...!. '' :,.l
!....~
'"1
-1 •
ur:.irea lol' lr1 I-I:tistos.~ f~tcc: pcsibilcl. atiT cxiste1YL.::1 firll on1:311csti ::ii <.l
mi ,c~;.rii i':i l.i1 El, cit ~i unirea ei cu firPa ::;;i cu lucrarca dumn~zei~tsci'i.
Jn El. i;.c.:::st n1od 110u cle e~xi.stentJ., al firii ~i lucrar.:i ome11e~ti, se
e:q::lica priL iposbsul dumnezeisc, eel Unul, al Cuvlntului. Acela~i unic
ipo3tas, ff~cll1dt1-~i proprie ~i firea orneneasc{t c1.1 n1iE7carea ci, a l..H1tt-o
cu firea c1 umnezeiascd o;;i cu lucrarea ei, fara sa lc contopeascd. Unitat,;a
:.'_ai de i;JCJstas s2 arata ca putcre uniiicatoarc n lor. Caci El a realizat,
<k: "' Inceput, unirea firii omcne:;;ti cu finca Sa clumnczciusc:.:i, nu cu · sa
o hpeascr!, ci ca sa o inal~e, prin accasta, la o armonk cu firea Sa
du::1nezcbsca, la o umplere a firii omenesti de Duterea celei dumnezeresti.
Cu al·gu:cr:•..:lltul monofizit ar trebui sa 'se c;nteste peste tot, in · fl~e::>
omcneasca, o lucrare, o data ce a fast creata de Dumnezeu. ·
Intllnirea desav1qita in Hristos, a divinului cu umanul, releveaza
in chip nedespartit, atit deoscbirea lucrarilor, cit o;;i unirea lor, Cu cit
~;e uneste Dumnezeu mai mult cu omul, cu atit il realizeaza mai mult
Pe om,' pentru ca se une;;te cu el din iu:bire. DumnezeLl fiind pu\tere.
cb :;:i omului puten~. Intr-un om fara puterc s-ar ar~tta neputirita lui
Dmnnezeu ca ~i creator.
,Cad, ce va fi o;;i und<2 :;:i cum o fire (omeneasd.) 1ipsit21 cl:c: pclterca
ei .:onstitutiva? Pentru ca, ceea ce nu are peste tot nici o puterc, nici
r~u e.ste ceva, nici nu poate fi afirmat, zice acest mare dasUil (Dionisie
Ar ..:opagitul). Iar daca e1cestea nu au nici un sens, trebuie sa marturisim,
cu sn1erenie, atit firilc lui Hristos, al diror ipostas estc, cit ~i lucrarile
L:.li naturale, a cilror unire adevarata este El, dupa amindouii firile".
Dar modul unitar al folosirii celor deosebitc nu-l poate aduce decit
ipcntasul Cu.vintului dumnezeiesc, care a creat o;;i sustine toatc.
Deci, intllnirea ratiunii si rnodului nou al lucrci:1rii, nu noatc avca
L;c dec.lt in i;Jostasul c~l unic: care are firea dunmezeiascd, c~I lucrarea,
din vccl ::;i ~i~o poate asume1 ~i pe cca omenc::1scd, cu lucrarca ci, pentru
d cstc Creatorul ci ; care n-a c~·cat-o contrCtri:.'t firii Sale dumnczeic:;;ti,
ci pent1.·;_: 'l o face cit mai asemconeu accleia ~i, deci, tot rnai unita cu
ea. Creir:du-~i umanitatea asumata, ca proprie ipostasului Si'iu, Dum-
nczcu sc fa.ce pe Sine om, dar r:lm1ne o;;i Dumnczeu, dici, altfel, cum ar
crc<l-o? Si cu::::n ar sustine-o? Dar accasta inseamna ca umanitatea are
in Du'::::n:.;'zeu Cuvintu( ca prcmisa, puterea Lui de-a crea. Dar atunci
c.n' In El ~i pu:erea de-a fi facutJ a Lui ~i de-a lucra prin ea, 'intr-un
mcd armcnios, cu lucrarea firii Sale Dumnezeie~ti.
,El insuo;;i lucra, prin lucrarea trupului propriu, in chip unic sau
unltar, inL·:JCit El ~i 1-a creLJ.t ca propriu ~i arata prin toate ale trupu-
 CHITICA Fc\CUTA DE Sl'INTUL MAXIM ::'viONOTELISMULUI

iui, deodatii cu lucrarea lui, puterea dumnezeiasca :in mod nedespartit.

Ci'lci, cum va fi Dumnezeu prin fire ~i, iara~i, om prin fire Acela~i,
dac{l nu are, fan{ ~tirbirc, ceea ce apartine amindorora ?" (Op. cit.,
cap. 50; p. 57-58). Dilr cum ar avea acestea unite altfel, decft in ~i prin
ipostasul eel unul, care precx.ista, nu ca om, ci ca Dumnczcu, care se
face om, iX'ntru ca El a crcat umanitatea tuturor ~i ~i-o poate asuma
pe a Sa, creind-o pt'ntru Sine ?
Cuvintul lui Dumnezeu, prin care toate s-au creat ~i se sus\in, le
poatc ~i aduna toate in Sine, prin umanitatea pe care ~i-o face proprie .
.'?i, prin aceasta, intra intr-o ui1itate de natura cu toti oamenii ~i cu
cosn:!Osul, cu care Dunmezeu 1-a pus pe om intr-o legatura incvitabiL:i.
Facindu-~i firea omeneasca proprie, a inaugurat, chiar prin modul
cum ~i-a adus-o la ex.isten1;a, un mod nou de-a se folosi de e:1, d:indu-i
e:i ci, fiira sa o lipsc.'asca de ceva din cele ale ci, capacitatea de-a colab)L:t,
in acest mod nou, cu lucrarea Lui.
Dumnczeu Cuvintul, asumindu-~i iirea omeneasca, poatc sa folo-
seasca lucr area ei 'intr-un mod corespunzator lucrarii firii Sale clum-
nezeiesti. si 'intr-un mod unit cu lucrarea Lui dumnezeiasca, fari.l s:1 o
anulez~." El nu face lucrarea firii omene~ti, care prime~te acest mod nou,
lucr:are dumnczeiasca, dnr o -face uncaWi ~i colaboratoare a lucri'irii dum-
Iwzcic~ti, mediu activ al lucrarii dumnezeie$ti. Ip~)stasul Cuvintului face
lucrarca omeneasca pe care a creat-o, nu identic~\ cu lucrarea firii dum-
nezciqti, dar conforma cu aceasta, ba chiar spre o intregire reciproca
in favoarea omului. 0 face a~a cum a intentionat, creind-o unealta co-
rc~punzatoarc a firii dumnezeie~ti, care vrea sa lucreze, prin om, asmJra
lui insw>i ~i asupra naturii.
Creind pe om, Dumnezeu a creat o lucrare deosebita de a Sa, dar
Cl 0 lucTarc prin care sa poata lucra :;.i cu lucrar~a Sa, deci, ~i-a dat ~i
sic~i un mod nou de lucrare.
,0i lucra ale omului, mai presus de om, aratind, intr-a unire su-
prema, lucr:1rea om.cneasca concrescuta cu puterea dumnezeiasca. Pentru
c:l ~i firea (omcneasca) era patrunsa, in 'intregime, de firea dumnezeiasc2i,
fiind unitCt in mod necontopit cu aceea ~i neavind, nicidccum, ceva des-
fi:icut ~i dcspar~it de dumnezeirea unita cu ea, dupa ipostas" (Op. cit.
p. 59). Ipostasul ml unul al Cuvintului actualizeaza, prin intruparc, o
unitatc necontopita, ,armonio:<1sa", intre cele doua firi ';'i lucn'iri, J:nte-
mciata, virtual, chiar prin crearea omului. Dar actualizarea aceasta este,
totu~i, un mod nou de-a se manifesta al lucrarii omene~ti.
,,Caci Dumnezeu Cuvintul, eel mai presus de fiin~a, insu~indu-~i
;::l;mtru noi firr.oa noastra... S-a facut om, unind modul eel mai presus
de fire al felului de-a exista, cu ra~iunea existen(ei firii. Aceasta, ca sa
.cldcvereasccl., pe de o parte, firea, iar, pe de alta, sa arate puterea Sa
suprainfinita, ca facindu-Se, de asemenea, cunoscuta in saviqirea celor
'~~ontrare. Caci, prin puterea Sa a fiicut patimirile firii (cele ce le suporta
fin'a noastra, n.n.) faptc ale vointei Sale, nu cum sint la noi, efectc ale
nn c,;itatii naturale" (Op. cit. p. 50).
:S o cxplicare geniala a manifestarii ::ttotputernicici dumnezeieO;>ti
'in imcrenicl omcneasca. Sf. Maxim pune in evidenta, prin accasta expii-
catic, Dtit t..mitatea iposbsului lui Hristos, ca Cel ce, avind firea clu:-c1-
 PR. PIWF. DR D. SI'A:'.fiLOAE

nez,•iasca :;;i-o crecaz2, chiar prin puterea ei, :::i pe cea omeneasca, clt :;;i
du:l'.itatea unitarCi a lucrarilor Sale. Ciici, AccJa$i e Cel ce creeaz[i :;;i
sustinc, CLl lucrarca Sa dumnezciascCt, firca omenr~ascJ. :;;i lucrarea ei.
Pc·tru c::, cTcincl $i sustinind firca ::;;i lucr~m::a Sa omencasca, ce: p'<"i<lte
fi iL~-~n1i:t[t ~.i p5.t1rnire (c[lci nu e prin_ ~Gee aceast~l 11~cr.~:tb~~:. ~)a
::[w-•nrczeji1sc:1, dind, insa, ~i celei un mod de manirE'sbre,
dar· activincl copncitatc~l cl de m2diu p·2rfcct adcc-vat ctl celei ·. t1ur~1-

C:~Jlll. fjcincJU-;)C On1. cu \TOia s.-~, L~Ul11l1E::zcu G.rJL~i, chktr·!

eel 1__; ~i cn1, d.J.r ~i Dun111ez-2u, la L.:l f~iclnd :_7i t.in1incl
on.1enc~1 ti, ncsili t .de ci pri11 "lOLl ar=l tc\ c~"i c $i. on1 ~k- ·J0urn-
rH_·:·:-~_:u. C~llc~;· i11 f~1p"tul eel 1rcl~27~~..::, Lu. 1n~irgb1irca l..lll1anit£1t.ii, se
o.rct~-~l :;,i ()~;_""l ~;i Du~:~111cz~u, sau i0i a1~8tJ. putercct dun111ezeia::-:;cj. chi~t:t;. lr1
tr~?j;:--ea, de bun37oic, a sldDlciun.i]or onJ.Cl1C~ti. C\5.ci, lc trc~tie~tc ~_a: c~~l ce
est(~ dcz;.s;_tpra lor, pln:1 a le fi Creatcrul lor.. ~)i, l10ti:lrinclu-s0 s).. :CL:~. on1
pcl1~:I'Ll \'cci, 112 aratc'i) ::j i11 accasta, 11u nun1~1i iubirca· Iati~·i de nQi, ci .~i
a to t:)L:ter1.1ici~l Sa. ·
Doci, nu e nimic omenesc in El, care s:l nu-L arate m1 nurrip.i ·.om,
·:);._
,Ci:1ci Cuv1ntul, eel mai presus de fiinta, primincl, prin zi5mislirca
cea negrc~i~,\ toJ.tc ale firii, rn1preunii cu fircJ., nu avea nici un ;;tti:ibut
orncnesc, 2~irmat prin ratiunea nah1rala, care sa nu fie si dumnez(~icsc,
adicj negat (prin dcp:l~ire), prin modul eel mai presu~ de fire (de-a
cxlsta ~i de-a se lucra prin el)" (p. 60). ,, ,
i\.cesta c moclul dumnezeiesc in care .=t trait El cole Oll1cne~ti,, s<1u
r-n<>:b.l in care, fara sa anulezc: umanitatea, a activat prin ea, conform
cu dumnc:eiTea ~i din puterea ei, in vcderea indumnezeirii oamenilor,
pc oaza nccstci nedespartiri, intemeiata chiar, prin creare. Dumn,czeu
po:~te reallza cu firea omeneasca, o nedespartire superioari't eli::
nr::zdrea Lui, unind-o cu ea, in Acela:;;i ipostas· al Sau.
Dar amincloua simturile prin vointa ~i fara contopirea celor unite
nu printr:...o lege .;;i contopite ·J:ntr-o esenta, ln sens panteist.
Manifestdrile esen~ei panteiste nu siJ.1t semne ale puterii ci, ci ale
UlL~ legi, care o stapine:;;te :;;i care este inexplicabilil. Numai in folpsirea
voin~r:i unei firi de persoana ei, in acte liber alese, se arata puterca ei.
Cu cit e mai larga libertatea infaptuitoare a persoanei, cu atit est<; ca.
n:;ai ;)uternica. De aici se vede ca persoana arc o zon[t de largi .~i vqri:lte
po.~L:;ilit{ti;i, lntre care poatc alegc. Du1nnezcu eel pcrso11~l arc 6. · ~.ijnd
de ncm5rginitc. Pe toate 9i ~'' po::ctc face proprii prin liber-
L1tPa SEt, tJnit{t Cll atotputcr.nicia. El lnsu~i cl1ia1~ srneriteL~
I::.~1r:;i11i ;:1lc D1111....1lui. l~l poate fa.ce tot cc e sau, cu ach;vilrat, existent
~)~"'2 dc~~\'"Ol~~etr·ca e:Kiste11tei.
D,':;_rl i:~.:-:;u~il1d1.1-~i un1ant1l, Dun111~~?:~~eu 11 d(1 un 1110d 110u do acti varc\
cc slujirc a binelui si a pronriei existente sau il trtiie~te El
ln.~· n:.od r1ou. 9i ·acest 'Jnod ..110l1, de· tr£lirea 1Jl11dl1Ului c si11gurul
C\':"~ ,...~· adue~~ E":i11tuirea satl i11d·D.mnezcir·ea luL c3c1 c tln 1n6d d1..'! deplh1fi
ti·.C:';·e in Dumnezeu, c1e$i, in el, sc arata ~i inomenirea Cuvlntului lui
Du:nnezcu ..$i ace:1sta face pe Dumnezc:u si't lucrezs pentru uman, pe de
c :.:;::rte, ar2ta.t pe D .Ilnnezeu prin uman, pe de alta, acopedt. Cad, Dmn-
1

l~':·z~,u nu sc.: arata numai in modul acesta foarte acoperit de uman, tn'iind
 CHITIC\ FACUTA DE SFLNTUL J:VI/\.XlM 1118::-JOTFLISiVIULUI . ir>

si.,))iciunile on1cnesti, ci si intr-un mod n1~1i vi'•dit, prin minuni, iar in

vi::J viitoare, prin' hmin~1 co::;lc~itoare. bsc! si In moclu! acc.',Lc sc face
ar{~. :-~1.t prin lU11~ll1, prin un1anv l transfi.c;ur:l ~.
::-;f. Ivia~cittl ·veclc: ~rczurn.at~ acest~~~ i11 cuv.Intul lu l DicnL;ie
!t : ~":)i, cu acL_· 1.l£irat) s-~t i{cut 0111 rnai prcsus de or21··· (p.
spunJ.nd : ,,C~\ci a unit intre ele, ln chip nP:~tirbit 1
~:: J:_~;J.ril<, !Ticti ~;rc::~us de fire ~,i r.:J.tiun.ile c2i:=:: fire~~. ~i, cor"!tir1uindt
5-" IVIa~:L11 ~tf.i:Tn0.? icn·a~.i, u11irea. ~i r~:;ciproc~t Intregire c~ lucrl'Lrilor, c.i,~~r
.~i >'""n;_c~\?ct lucrUrii omene:=:;ti irt- folosul n--ll!ltL~~Lcli lU1l.arrului, IJrlr1 iposta:sul
l_.: Ill}.!_ al lc:.·. c:hiar in. acccptarc.] nt:p1_ltilltci . Cl11f::r~t;;~tl~ S.f. lVIax~.nl.
\'::;cf.:_::. a to ~TY~.: tern.iciJ. O.i·\:rirt3, c::tre se n1:::tnifc~st~ n1f:1tuitor prin cu. i\stfeL
cc~l:;:. cc L~ ~~ra c1.1 11Cpliti.l1{~cl, u11irc~ nclucrirtd pri11 nlci un.:~1
rLLn celc al c2~rJr ipcst~·ls c:ra, l:n 1110d scparat c~c cealaltfl, ci r:Jai 1

~1-~ ;,-'~'r" t, -~~c~~~!:~~~~~'Z~~~L~1if;~~~~~p~i~1 -~~la~~;~~;;1i ~l~~~' i:~;-: ~~; ~~;~~~l~~~~~f~e;~~

1
A
,..____.,_ ('~ i;fi) ·.:::"
·:;;L .-;'1no·'r"7"'in'" 1'1.;'1
...._.__ -~.Ll ...._..._.......___,_~~- ·,1v,.nit"t~'"
;.. -·
.!. ..... 1''.:> C"l''-, Sl.-n
0v,, "-'"-· i.J~l.J.. ·u, .1~·-- '-~"~'--<.- -.i,~ Cl '""
1
•-

::~_~lCUSC proprL~ ~i
o susti~"l~·~::~ c:u vola, c:.1 c: J)u'r~Jl1c.zcu, i~1r\ prin act{::h~
~~-.:r:JJll"L: s~-l\'"]r·~itc prin tr'~lp, ar8.t:J. ct1 sv~bL:?ctul l~Jr estc c~1. orn.: 1::;i
:v'-~~-'
- ~,,-,-, .. ,,'1 , ..,l.l'~ fi:v'i'l'·"
_l~c-, .. ~.l -'~"-~-'-~
i"rP 1 )(' CP:·:'ln:ll'i
-~ 1·-~
'\T-,"''"
.._. .._..__P;l ,_.c..,•• ...._-.
..._.t. ~.1.'--.,...
1~1!1'11·
·£·1· i.J_ vi...-,_,
1''i.-. 01.11 o'i\cvt Sl.. S"'U"-
• • • ..1.-:_- .. " '; ._.
etc: Li C'll vou, dnca n-:tr 11 :'/i Ourrmezeu ; n1c1 Dumnezeu,
~:....:.:::rind S~'i:1 trup, daca 11-c~r f} fost ~i on1. 1\ratU. pe DUrnnczt~ll ··pritl tnTHl-
n~t::tc :;;i ;x: om prin actclc Sale durhnezde:;;ti, siivir:;;ite prin trup. ,Ca
s~~t ::::1~rl~Il a~J., p.J.th;.1e~-t Cb_ n11'i'i"czcic2?tc, c8.ci p~;tirn:.;a de bln1~t voie (ceea ce
r:.u sc intimpE1 cu col ce e numai om, care c supus Etrci voie, patimilor
S~le, n.n.), cue[ nu era sim}Jlu om; 9i silvl'r:;;ea. minuni omene;;;te, dici le
s,:~~~Tir~ca prin trEp, odata ce l1l.J era rlUH1Lli DuH1nezeu. Astfel, patimilc L;Ji
e~.- :;l,l minunate, fiind innoite prin puterea chEnnezeia.sc<J, cea dupa fire,
·'· ,:=.:old ce patime~,, iar minun.ilc Lui erau patimite (li erau trupului nu
:-~dn1ai fapte voitr::::, Oill211tste, ci sl vesnice, de la S·ubiectul c11~1mnczeicsc~
su~:c;l'ior rmtcrilor firii o~ene::;ti,' n.n.)', fiind sciviqite prin puterea piiti-
lc'~~')coFc', Cect clup} fire, a tn•pul,_li Celui ce le scivir:;;ea" (p. 60-Gl).
F2ch:du-Sr~ om cu adevcr::tt, Fiul lui Dumnezcit 9i-a inomenit lucra-
rc~i dtll11nczeias2£:, prih ln1bin.area ei .cu cea on1e11easccl, dar ~i-a ll1dL1nl-
to to data, lucrarea omcneC\scJ.. Jar, prin aceasta, ,a implinit ico-
rJcnnia (EJL.-~tttirii) i11 rnod tea:;.1dric, adic§. lucrlnd, deodatfi, dtlmhezeiet?t~::
~j r}rnene.'/L~\ atft CCJ.O dLUnnezcic~tl 1 Cit ~?i CClC Offi211e~ti ; SC1Ll, ll1Cti li111pede
rr.~:~.--:ilcst1:1c1 ..:::1codat:J, o lucrarc cltll11118zeiasc.:l E?i on1C11easc~\u (O]J .
. cap. 5 d · 'tr::t~l. cit. IJ. 59-6J).
/i.rl lVI:-1 \:i 1Tl fclnse:j·~:c., pciJJTu p=--LT:ta data, tcrntenu1 ,,tc:_~:lc1ric~~,
al l~_:i D~:;nisic:: -.:'-ir~_.~( ~.::J.gitul, ir~diclnd u.11ir2a celor douJ. lucr.~tri iJYtr-una
f:-::'~i COlJ.-::op~rc~. c:a ~~~n. ) L~Cra durc.:.l1CZ2~ieste, ca Dun;nJ..CZCU~ lucra "cnne-
n~_l:~ 'J::. Sc:.'-..~ Iicc~,_r:.; err-1 Sl.i.u'i-;·~it:l r:l:rrl~~ezeiPst~-t sl or;r•l'v~c:.+e ,..,lei dirt
·--- -TP.rea :)~~lcnc~-~s-~~~ nu iifJs~~~t ,. ~;;:·; ·- O.-i~~n~;~c;~-:eia;:2~t:-· ~1ici ~~1h~.._,,~-e~1 --~lu;;111.e-
c;_:::t om2!.1eClsc.J. l'~lci o 1Llcrarc a ~L1..1i 111..1 e1~a pur Ol11c~:;:::~lsCtt satt
p-..~r du.1--;-1~1?zeias:.:d. l-1 ri11 acea.:,ta tot ce era 0:11enesc in l~l Cl\~t lnclLil-.nrlCZ2it
:;;i l·:;t cc r:~::t du:-~U1czc:iesc ero. lrlClTlClTit. 1\~a a dcv·e11it l-Irlstos J.;·:\rorul 1n-
tlurnl}2L·c~~~ii fiecL1rT'.i OlTl, car2 \'oic~te. IJrecurn fiecarc faptr1 a on1ului
c s~'1vir~itJ. ~i c~_-1 sufl\~itll ~;i cu trupul, f8.r8. ca accstca sO. se con_tnpeasca
wn.ll .ln altul, asa tot, ce facea si fGce Hristos e si dumnezeiesc si ornc-
n•_'sc. In fapt~le' Sule de puter~ ch:J:ll.nezciasc<:l, Hristos pt.Plc o l~1i~care
86

a sufletului 'ii a trupului Sau omcnesc ~i in mi~carile acestora, c o

puterc dumnezeiascii. $i eel cc manifesta putcrca dumnezeiasc;1 orin:
actcle trupului S;'iu, Pste una ~i aceea~i Persoani:\, care e ~i Dumnezeu
~i om.
Prin unirc, ,nu sc desfiinteaza ra~iunca fiintinlii a celor unite",
.,Dcci, prin 1wgarea extrcmelor, nu afirma ceva mijlociu, cum creel unii"
(p. 61). Adica, prin negarea lucrarii pur dunmczeic~ti sau pur on1.enqti,
nu sc; afirm~< o lucrare combinata a sufletului ~i a trupului, nu se afirma:
o lucrare care nu c nici materiala, nici spirituaEi, ci ceva mijlociu.
:'\.lei Hristos, ca ipostas al celor dou;l firi, nu e nici Dumnezcu, nici
om ci ccva la mijloc, ncdcplin om ~i nedeplin Dumnezeu.
De accea, nici nu sc folose~te expresia ,fiinta teandrica", ci numni
,lucrare tcanclrica", inclicindu-sc modul intllnirii lor prin lucrari.
In aceasta constii. ,modul negrait al unirii", prin care I-Iristos r[l-
milw Dumnezeu Ltdevarat ~i om Ltdcviirat, ,aratind, prin Iiecare din elc,
pe cE>alalti'1". UmanitLttea lui Hristos nu modificii dumnezeirea Lui, pri:1
coborire<1 la ea, nici dumnezeirca Lui nu modifica umanitatea Lui, prin
in~Utarea ci la aceea. Creatul nu c scos din calitatea sa, de Creatorul
coborit la El, nici Creatorul nu iesc din calitatea Sa, prin coborirea la
creat. Creeatul n-arc putcrea sa schimbc pe Creator, nici Creatorul nu
\Tea sa schimbe creatul, prin inaltarea lui la Sine. Fiecare il lasa pe
celalalt a'?a cum cstc ~i sc apropie sau c apropiat unul de altul, ca ceca
ce s.int, proicdindu-se unul in altul ca ceca ce s1nt, farii o trecere
fiin\ia1a de la unul la altul, in scns panteist.
Celc dou:'i lucriiri n-au devenit simplu una, nici o lucrare ,,compusa'',
dcoscbitc1 de fie-c:are din ele. In unirca lor se vede fiecare, cum se ved2·
in lucrarca unitara a omului, lucrarea sufletului '?i a trupului.
,Iar daca a numit-o (Dionisie Areopagitul) ,teandrica", aceasta nu
pentru ca e simpla, nici pentru ca c un lucru compus, sau pentru cC1
e un atribut al unei firi campus, ce sc afEi la mijlocul unor extreme,
ci pentru ca ea corcspunde Dunmezeului intrupat, adico. inomenit, in m~,d
deplin". E ,noua", dar nu .,una". ,Caci ,,noutatea" inseamna calitatc, nu
citime". Dac~1 Ltr fi una, ar atrage dupa sine o singura fire. ,Daci:i defi-
nitia oricarci Eiri o constituie ra\iunc.1 lucriirii ei filntiale, cei ce n-~,~­
spunc G1 lucrarea e indoita, ar admitc mituri cu centauri" (p. 62), ar
adn1ite ca Hristr;s nu e Dumnezeu '?i om, ci un intr2g, din care jumatTte·
c Dumnczcu si iumiitate om, ca in miturilc cu centaurl. N-c>r .1cbutc
ca Hristos c il~tr~g Dumnczcu ~i intreg om. In accst caz, n-Llr avea nici
lucrarc:Cl dumnczeiasc;l, nici pe cca omcneascf1 intreaga. N-ar piltimi ome-
r;p~te ~i n-ar savir~i actc de putere dumnezdasca, ci jum;ltatc din fie-
care. IIristos Ltr fi strain si de DunmezE'u si de om. Nu L--am vcclea in El
nici pe Dumnczcu, care I~intuie:;;te, nici p~ omul, prin care ne mintuie:;:te
pc noi oameniL Afirmind, cu hot<'irirc, fiecare din cele doua lucrari in
Hristos, ln1potriva monergi~tilor, Sf. Maxim dc:clara : ,De aceea nu c
pcrmis a spune ca 'in Hristos e simplu, o singur.cl lucrarc naturalt1 a
dumnczeirii ~i a trupului, odata co dumnezeirc:a ~i trupul nu s1nt, dup3
calitatm i~~tLE'ali:l, unul ~i acela~i lucru. Cc!ci, in C!Cest caz:, (in El) ar :'!
'?i o singura fire (c1cosebit6. ~i de cea dumnezeiasca c;;i de cea orncncasc:;.,
n.n,), 1::T 'Treirccc ar dev2ni p:'ltrime" (p. 62). ln acest caz, Hristns n-;n
 CRITICA FACUTi\ DE SF'iNTUL 1\Ii-\....XIM MOXOTEL1Sl\IULUI 87

n wgilluril intre Dumnezeu ;;i oamcni. Detr ,.prln nimic din ce e Fiul
una cu Tati'il :;;i cu Duhul Sflnt, pcntru fiint::t cca una. nu S-a t'icut una
:::L: trupul, din pricina unirii, chiar dac;J. l-a facut pc acest::t, pin unil·ca
cu Sine\ de viat;_\ fdc{:\tc.r, dc9l, prln fir(.;, cr~ 1nuritor·; (}.). 62).
_,': _ .,vc~11 in aceste aprofur:d:..l.ri ale I)crsoJ.l1Ci l1..1i 11rLstos de c;;ltr..::;
s=. I;,:: >im, o r.;.lndi:re realisti:t, de subtila sesizarc a formelor de unitate
.$~- de~ ;::lc.s t_i.:2.1c\ic) Llflate ln bogatclc relatii di11trc COll1poncntele e>;.:istL:l1~-ei.
:\J u c i:a I--Iristos nici LUl J)unu1eZcll scl1imb0.cios, 11ici o u1nanit::)~l\
:~~1rc fi schimbata in fiinta ci. C~1ci nici unul nu c a:;;a in 1·ealitate.
·u-~1 astic~l de du~·nncz2u 11-o.r mai fi dur111-:_cz2t1 ;:;;i u11 astfcl de ont n-ar
rndi fi en;. $i in acest caz Hristos n-ar m.:::.i avca un rol mintuit:x :;;i
n~·ci Lin r·cst c_i_ ·~:::::isten~ei S2lc. acest ca.z, ,,s-ar fi ,Jrf~tc:.t c~-l _;_~~in<t ~Je
o fire sc~~i~:.1b:Jcj0asa, scl1in1bh1cl fiin~a trupultli in ccea. ce 11u crJ., iar
unirca ftl:::ir'>dct-I. una, dup[l fire" (p. 62).
,lt ·::rar 2o_ tc Q:-J.dric<l ~~ 11u t;.~:~'baie l11tcle£t.s:J. ca o C011t01)ire a
1

1:_rc~~'~irilor celcr dou~: fiTi $i a firilor li1SG~i. Ci ea ex.pri111~l llUD1cti o lnnoire

.~~ ~ltii cn1cnc:sti. urin lLl.Crarc.~l durn11czciasc;t. ,,'\lietulnd, potri\,~it c1.1 lu-
·; e1rea tc:mdri,c\, pentru r;.oi, nu pcntru Sine, El a fnnoit firca, prin cele
m:1l JJrcsus de' fire". In ~encrn1, se vietuieste dupCt lc:~ea firii. ,Iar
Don.ll~Ul, fiind indoit in fin'. r,;e drcpt cu'vint S-:1 aratat avind 0 viata
::•;rcsnu:1zutoarc le2ii dumnezeiesti si omencsti, imbinat:1 intr-una. fara
contopin' o viatJ 1~oucl si ea, m.1 m{mai fiinclc[t era straina si min,unat[I
cclor cL' :pc pc'il~Yint, ... ci ;;;i fiindcii cr;:t modul lucrarii noi, 'a Celui ce
·~/l:~tuia :il~ forrn.~t llOLlcl'~.
Prccizind-o si mai nmlt. Sf. Maxim vcdca aceastA lucrarc teandrlca
C'! Lm rc:=ultat al ~omunicilrii insu'iirilor (comunicatio-idiomaton), forrtm-
~..J.t[: la C.::clcedon, care c :;;i o unire negratia, fiiril contopire.
,,Acc::tsEt lucr;:1rc 2 numit-o (Dionisie) teandrica. c::t sa arate moclul
.:::)ml.miciil·ii, de pc urma unirii ncgraite. Caci comunic2rea aceasta tran-
'''~Jitt.' prin rcciprocitate, atributclc ficcCcrei par~i din liristos, celeilalte,
r:::-a prefacerec1 :;;i contopirea L:nci par~i in cealalta, in ce prive!'?te rati-
l.::::.cc:: flrii" (p. 133). Firile i~i comunici:i, in aceasta unire, insu~irile, dar
'"u sc prcf::lc :ma in alta. lar aceasta se face prin ipostas. El, ca unitate
a cclor dou[l firi necontopite, sc folose~te de fnsu:;;irilc omene~ti, ca Dum-
n,.::zeu, ;,l de insu~irile dun-:nezeie:;; ti, ca om. ,Putcrca ta.ietoare a sabiei
In:-o;;:ite i'o. foe devine putere arzi:itoare, s;i puterea m'zatoare, putere taie-
toc.re ... Dctr in nici un caz nu patime~te nici una vrco prefacere in cea-
prin cornunicarea de pc urma unirii cu cealalta. Ci, fiecare rc'imlne,
~i dupZt p;·:mire:l in';u~irii de la partoa cu care s-a unit, la Insu~irca cca
J--·ronrie> c:::n2, ::'ire.' ... Astf::'l. Dumnczcu fiind, .c;f,virsea minunilc omenoste,
i ''r;lir'11,'1r1n,_.ic'
_._.LJ1~ --- ..1.~--t....~ nr1'r1 t-r"1P';;l,l'ri•·l
.,._...__. J_,,'
~_. • --l-''-'-.L
-.<...t.l +ir" 'J"'ti'~1l·tnr
l
j_.._.._,.__ ~). •..o.l<. ....., .. 1
1 L.' S UpO"t"
Sl. ·)',.,., l."'·1·:11rl
0
1 t.. dU,l11'-
'- _1.0,.;_ '-''-1-

neLcicf:L:~ IJo.tirnile firii, fdclilCl accas13. cu pu.tere du111I1ezeiasc8.. :rviai bin.e

z.~s, le l~·nplin.ca si pe Llnelc: si pe altele i11 clllD teandric, eLl Cel cc era
deodaE< Dunmc:z-~u :;;i om" (p.' C3). I:;;i triiia atributclc omene~ti, p:.:nctrate
de cele dunmczeic:~;ti ~i putcrile dumnezei€o,;ti, le manifcsta prin trupul
S:iu om~-,ncsc :;;i le :lnvaluia 1ntr-o sim'~ire omeneasca. Dumnezeu so face
accesibil omului cu putcrile Sale dumnezeie!:7ti, s~vir:;;ite prin trup, :;;i
ddica pc om la simtirea dumnezcirii Lui, prin patimirlle Lui omene9ti.
La obisctia unora, ca odabl ce vointa dumnezciasca, fiind plina de
puterca cJ.-cinmezeiasca, o cople9e9te pe cea omeneasc'i, trcbuie si.l. se vor-
88 PR. PHOF. DH. D. ST£'1.::\JLOAE

beasca de o sil1'4Ura lucrarc in El, Sf. Maxim raspundc ca cci ce spun

accasta, o miqorcaza :'li pe cea dunmczciasca, odaE1 ce, eel ce stapinc~tEO'
in n1od ncccsar, e :;;i cl stapinit de o lege, nu l:O liber.
Dadi Dunmezcu e personal, nu e supus necesit~1tii de a-O?i nnnife.sia
putcrca, intr-un mod care ;:mihileazi'i omenescul. Mal multa putere are
Lm Dumnczeu, care poate crea o existenta din nimic ;;i o poate susthe,
dcci ~i dl'Zvolta in unirea cu Sine, decit un dumnezeu care nu poate sa
lie decit El. Mai multa putcre arc un Dumnczeu care da valoare eterna
celui ce e prin sine din nimk, decit un Dumnezeu care nu poate face
<1ccasb. Mai minunat este un tatil care se poate bucura de minuta min-
glictoare o pnmcului, decit t{1v[1lugul care trece peste el, distrugindu-l.
L1 urm::t urmelor ~i in infrinare este o putere. Dumnezeu sc poate
~i .lnfrina de la puterea Lui ;mulatoare. El arata o alta forma a puterii
dind si omului putinta sa-si manifeste iubirea ca o lucrare a lui si'
fcicind~l-l cnpabi( )i p~ el si"1, simtc"'t iubirca Lui ~i sil se bucure, imboc;~­
(indu-sc de darurile tot mai m::~ri ale Lui.
FarO. capacitatea unei lucri"tri proprii, a unci cre~teri prin ea, in,
relatia lilxT~i cu Dumnezeu, omul s-ar dovedi o creatura inutila ~i Dum-
nczcu un CrPator farCt scop. Un Dumnezeu, care nu poate suporta '?i alta
existenta activ2i linga Sine, nu c un Dumnezeu aclevarat, liber, personal,
atotputernic. Tar cclor ce afirmau o singura lucr·are in Hristos, pe motiv
cl'"1 1n organ ;;i in eel ce lucreaza in organ e o singura lucrare. Sf. Maxim
le r<'ispunde cil, in cazul acesta, firea dumnezeiasca ar fi contemporana
cu cca omeneasca, cum e sufletul ~i trupul. Deci, ei socotesc firea (di-
vin[l, dumnezeiasc;l creatur~, .sau trupul necreat. Iar a socoti omenesc\il
o sir.npla uncalta, pasivu, core nu se mi~ca ~i ea, inseamna a socoti m:·
trup tara suflet, Sat! a dcsparti firea omeneascd de firea dumnezei2<:ca'"
.in scns nestorbn.
Omenescul nu e pur pasiv, in rclatie cu eli vinul, in Hristos, ci <J.re
;;i el o participai'e lCI lucrarea divinului.
La fcl respin;::e Sf. :Maxim afirmarca monofiziE1, ca lucran'a ;:;J.
Hristos c o singura- lucrare compusa. In accst caz, El ar avea ~i o fire
COlnpusa. DaY" firea compusi'ic 'i;;i are partile contemporane, cum are omul
sufletul ~i trupul, unite in mod silit. Deci, ace9tia fac ;;i fireG dumne-
zeic:sc{t cred3 9i de o virsta cu \tt:a omcnesca a Lui ~i supusa unci lc,;:;i.
Pri11 ac:~:·a:;,tCt~ "V{td p2 l1ri~:;t::3 e~ p·c un ~2-~..:=c:nplar dii1 roul\.i, aparti1~i11Ci.
lumii create.
S£. IV!:axim pune in evideHt21 111u numai unirea umanului cu divinul,.
ci si valoarea nctreciltoarc si ]n ;.·csnica dcs~tvirsire. ce i-o da Dumnczcu.
pri;1 accasta unire (P.G. 91, .col. 64~G5). ' · .

2. 1nvZ!tatllil.ra Sf. RH-.sod1~ despre celel doua vointo,

1:mite in Hl'i~tos
cckr doua lucr;'iri fn Hristos, dusa intrE
i11cepln.d din ~~11ul 628, dupa ce
Ecthesis-ul din accl an, s,J. se mcirtu-
I-Iristos, si:i--:;i extindo. lupta ;;i ir"
 CHITIC:\ F,\CTTA DE .Srt~TUL ::\TAXI1\I MO?\OTELIS?vlULUI 89

Ae:c:asb 'va cia ocazie Sf. Maxim sa aprofundc:ze .inteh:'sul vointci

~i le~atura ei cu firca con~tient;} n lui DumnezelJ, dar mai ales a omu1ui.
De a-ceea, Sf. Maxim folose:;te, in lupta pcntru npi"irarca celor dmJCt vointe
unite in 1-Iristos, toate cele spuse :in lupta pentru apftrarea celor clouCi.
1'ici unite :in El, in scricrile cont:ra monofizitismului ~i cele spuse dcspre
cele clou2i lucr[tri ale acestor firi, In scrierile ciintre nnii li34-ti3B.
a. Dup:"t ce a aratat, in scrierile din urm;~. c~l lucrarea e clinamismul
UE':'i tiri ::;i o fire fc'ira un dinamism nu existd, acum va prcciza ca 1n
lJGnmc:zcu ~i in om acest clinamism nu e lipsit de o voint:'i, nu c pura
nvni£cstare a unei legi care Ii stapine~te.
D;:1ca despre lucrare, Sf. Maxim, urmind lui Dionisi(~ Areopac;itul,
spuscsc C{l e forma mi~carii cc tine de constitu~ia firii :;;i-i dtt chipul ei
Sf>.:'c:ific, iar ceea cc nu are mi~can~ sau lucrare, nici nu exista propriu-zis
(Ambigua, cap. 5 ; Tmd. cit. p. 55), acum, va ar{tta cii firea dumnezeiasca
~i :~meneasca se disting de existcntele incon~tiente, prin faptul cl. la
ban mi:;;dirii lor, ca lue:rare, sta vointa. Ci1iar dac[t tine de fire, lucrarca
e insotitCl totdeauna de vointa de care ~ine ra~iunea o;;i libertatea ,Vointa
natur<>l:\ smJ voirea este o putere doritoare a ceea ce e propriu firii,
ctcc clore:;;tc ... Sust[nuta in mod natural de aceasU1 voint,a, fiinta clorco;;te
s~i iie ~i s{; sc mi~tc potrivit simtirii E?i mintii, poftindu-sc dupa existenta
ei m.turaEt ~i deplina. Fiinta cste, dar :;;i vrca sa fie, ~i, in cazul fiint;ei
omenec;ti, vrea si:i fie mai mult... Vointa este, astfel, o dorinta rationC!la
:;;i 'fltala" (Catre presbiterul !vietrin; P.G. 91, col. 11-13).
Vointa aceasta, a firii care vrca, in tendinta ei generala, sCt fie
sa~~ s<.1 fie mai deplin<\ sc concretizcazt1 in voin\a care alege in urma
unci delibercl.ri, sau jucleci"t\i ~i socotin~e. sau dispozitii ce inclina spre
C2'-''=' sau altceva, care poate fi conforma firii, sau binelui, fie contranl
ei, sau raului.
Acestc concretizari ale voin\ei, in acte de alegere, snu in hoUwiri
anumitc, anticipate de deliber{trile :;;i socotintele ce le preccd, sc reali-
zc:J.zci prin ipostns sau persoana, precum vointa naturala insa!'ii, nu exista
con;:rct decit in pcrsoan[t, ca !'ii firea. Daca ,vointa caracterizeaza fin~a'',
c2i :;:c spun ci:'t Hristos are o singura vointa, vo!· spunc ~i ca are o singura
fire. ln acest caz, .,El nu c nici Dunnwzcu, prin fire, nici om, prin
f:.L"e'·, nici de o fiin~il cu T:1tal, ,nici de o fiint~i cu lVIalca Sa, avind o
fire :trncstecati't. DacCt, totu:;;i, acest Hristos, de o singuril fire, e declarat
d_t:;_·mwzcu, El c alt dumnczcu dccit Tatcll, dC'e:i, sc; cade in politeism"
col. 28).
Iar cci cc admit in Hristos o unic{t voin~il, care alcge, deci 0i o
(c;nomc), ca v:1 fi, h::;a, proprie firii Lui ~i, in acest co.z, Hristos
rl'J ~;t> \'il clovc:cli ~tvincl ~i o fire ncpiltimitoare, ci va fi intreg piltimitor.
c5utincl s::\ se infrincze de la natimi, cl<.:r trcbuind su le SUDorte. La fcl
:-o-2 va duvccU prin trebuln~a dei i:!legere, pro~resind in bine, r~rin alegerca
c~;cl.L<c.u5 a binelui, sau :_,legind rZml 0i corupind continuu Iirea sa. C:lci
::n.::a urmca~"i. num:1idccit, unei judecCl\i, clcci putintii de-a judeca
-.,·.n:urn-: :Ei::ii ~SJ.lL' s:=1u contrar cl.
Dar firc:1 unui astfd dt" c::p::tbil clc r; juclecata 0i de o
t~l tcr11at::i -..<i. rru va fi o fire dumnczeia.sG~l, ci una mijlocle, :intre
:::~a Chlnitt~2ZCiasc:1 0i OlTIC112ClSC!~l, sau, m~1i clec;rab5, una simpL'i omeneasC:t.
~ i ,·is 'cos v;;, ii cu,;:dat co. un cz~ sc poatc nJlS?Ca ~i c011fOr1n firii
9J PH. PHOF. DR D. ST/1.::\ILO.\E

~i contr0r firii. Prin Z\Cr>::tsta ll clcspiirtim de TatiU ~i de Dulml, pcn::c·u

ca nu-1 putPcl cuu,ota Df Acc~tb oscilind in :judccaEt o;;i in alegerea .int:re
binc si n\u (Op. cit. col. 28--28).
A
Tin
1...... .._
.. ,.,"C'l
>l'--'- '.'
l.ll
p:;,.int;i
...._ l~.1.
C''re
(_~
.-,u vorhit
L~ ~
...:
cln o voic• ~l
'--
~1-c.ne:·i·rqre
u Ct-J~'",_:' -,. ,
-
;,, T-1ri~·:·>·"
.~L-"- ~ ~ ·~··\,,_.,

au mt.•lc.s pnn ca yomtL'l n0turala omcncascu. c'XlsL•nta 1n Dun;nf'i2U

CC'l intrupnt, si, ca :lbrl', L!cutil voinW 0 ipostusului Lui clmmw;;ciesc,
dz,r pc'lstriitrt ca v.:,i~· c:mcncasc;\ C! firii omcnt•:;;ti. 1posLtsul dLl'11nczciesc
a re:stabilit in Sine, ocbtrt cu fil·ca omerceasc{t, in ra~il.JnCCl ci fcrmil . :ci
voia c:i, in confnrrnita_te Cll ~-l~:·e~tst2. fire rPstabiljt{L Cf.~ci. Ca [)uh1I1eZC"Ll,
(~rca tor ~:.l flrii on1211C~ti, put~Lt s} o ~i rcc., t:J.bil(:2rtsc~i pe accasta clcpl.h1 ~31
ratilEJ.ca ci.
S_~. :\Ic1xin1 trin;itc~ pc11trtl cJCCLtsLl ~fir1narc a sa, la capit. 42 dln
(}vne,i..:t. acl 1,halas. (l~racL 1'0111. p. 14(1). l{cdjn1 cxpv~ncrca de ZiCCt1o . .:\.dc-!Dl.
c1 cxupt, spunc• el acolo ,libera alegere" a voln~ei :;;i acesteia i-a un·,,at
~i coruperca firii Corupcrea liberei alegeri a fost ,cJderea vointei de .la
binc~ la r(':ill~~.

,CClCi, douii pCtcatc (rclc) s-au ivit in protopilrinte, prin calcarea

poruncii dumnczeiqti : unul vrednic de oslncla :;;i altul care nu poate ii
CJsinclit, dar avind drept cauzr1 pe eel vrednic de osincli'i. Cel dint]:i .. este
2l lwtilririi libcTe, care a lepadat binele cu voia, iar al doilea, al firii,
care a lepJclat fc'\r.~l voie, din pricina hotc1ririi libere, nemurirea.
c\ccJStrl stric:aciune :;;i alterare a firii, produsa una din alta, voiDd
D:)mnul :;;i Dumnczeul nostru s-o indreptcze, a luat toatEc firea :;;i, astfe1,.
a avut :;,i El, in firea luatd, trasatura patir..1itoarc, .impodobitii insi'i, cu.
ncstricc!ciunca voii Iibere. $i a~a a dcvcnit, prin fire, din pricina trasii-
turii pi:itimltoarc, pucat, de dragnl nostru, dar necunoscind p~<catul din
apll•can~a voii, dotoritil statornicici ncschimbabile a voii S;1lc libPrc. El
a Indreptat trasatura piJ.timitoare a firii prin nestric~iciunca voii S;co1e
li berr', Licind, din sfirsitul trasiiturii odtimitoare a firii, ac1ica din moarte,
'inccputul prcfaccrii srwe ncstricaciu~ea dup~t fire. $i, precum printr~;.111
or:n, care c;i-a muht de bunavoie libera alegere de 10 iJine, s-a sJvirsit
in toti oamenii prcfacerea firii din nestricckioasCt in stricJcioJsa, la fe1,
printr-un Om, lisus Hristos, care nu ~i-a mutat Iibcra alegcrc de la bine,
.s-a sav!r~it in toti oamenii n'stabilirca firii, din stctrcct de strici.lciu::Je,
in cea de nestricAdune" (coL 147).
Voia llber;1 a omului <t fost fiicutrt s:l se mistc conform cu ratiur,C'a
iirii SilU sprc bine. Caci binelc firii cste conforn1itatca cu ra~iune<:~ fidi.
$i Iirc'a a fost facuta sa s2 mi~te prin vointii, conforrn cu ratiunea ei,
pentru ca a fost creata prin Logosul sau Ratiunea clivina. Mi~carea ei
prin voin\{t, conform cu ratiunca ei, e conforrna, totodata, cu voiG Lo~o­
sului s:m Cuvintului Creator. Dar omul si-a ales o miscan:o cl vointd
contrar ratiunii aclcvarate, care e conformit cu ratiunea firii Lui. El ~-a
indrcptat cu vob, dar printr-o falsa ratiune, contrar ratiunii firii s2.Ie
:;;i voii Logosului Creator. CClci omul nu poatc sc{:pa de trcbuinta Lmo
justifid\ri ,,rationale" a rc'lului, precum nu po:.1tc scCtpa de trcbuini;a de-a
considcTa rCml ca bine, sau ca folositor firii Sale, chiar dacil r~ml c,;te
contTar firii, sau rai;iunii ei. $i aceasta, pentru cil, clc~i r~ml e ccntrai'
firii ~i ratiunii ci, n-o poatc distrugc de tot, odata ce persoana umana,
crc:tt:i de Dun:.nczcu, nu mai p{Jat.e fi distrusa de tot lns:l ratiuneCl sau
 CHITICA L\.CUTA DE SF!KTUL ~\IcL'{l::VI J\WNOTELISMULU; 91

<binelc, sau folosul pc•ntru firca lui, lc cunosc din conformit:ttca lm· cu
vob Logosului dumnczcicsc Crcat01· ~i cu armonia produsa de fapta lui
Lltrc cl :=,;i cc•iblti oanwni. Egoismul, pli'tcerca pur trupcascii, neascultarea
de Dumnczcu, sint senmelc unci ico,;iri din adcvarata ratiune a firii proprii
::i c! juclcc't\ii, cu adcvi:irat, rationalr~. DL' accca, llLllYWi Logosul intrupat,
L.Ji~1d fin~a noastr{t cn·aW, a restabilit, odat{t cu JirCil noastr<'i, in ratiunea
ei :;;i c1lt•<_::CTc>a bindui acll'v;)rat, prin voini;:t ci. De accea, DmTnw:-~eu
C:.tvintul, a luat, cu adev3rat 0i voia firii omc·m·'iti.
Dar cstc• o deoscbire intrc vointa natural{t a lui Adam, din~tintc de
c:(d .. ·n; ~i cca luatc~l de Dumnczeu Cuvintul, prin intruparc. Caci Adam
putea aler.;e 0i bincle ~i r<-tul. Dar Hristos, c:~. Dum1wzc·u. nu mai po:ttc
al::~t\ prin voin\.t Ilrii Sale' omcnc:;;ti, :;,i binele si t·<"tul. Ci, prin c:t, nn
·;;:)::tc• voi dccit binclc, fiind ;~ iJJosta-;ului cli\in, ca si firc:t Lui onw-
;,2asc{l. Cuv1ntul !ntn1pat voic'it~ prin vointa Sa om~·ncasc'l bincle, 'in
nnd ncclintit, pentru cc't El cstv ncschimbaL
Dactt lctcob B/Shmc considcrCt vointa anterioartt C'Xistentd :;;i produ-
c :, t.-_,arc El ci, nefiincl num<1idccit o mi~carc spre bin·"· Sf. :;vraxim idcntifica
cxisten~a suprcncD, snu supracxistcnta. cu binelc '=?i cu voin~a fundamcn-
t::-,1.:1. Binclc t' voin\a de-a fi, ca supracxistl'nta cc nu sc poate despCtrti
CJ., decl, ;trc in e:•a vointa cle-a Ii ca atare. In acda~i timp, supracxisten~a
c un:l cu Bindc fundamental ~i de neschimb:tt.
Asticl, Dumnczf'u, ca supracxistenti:i, nu poatc fi cugetat faril bine.
:)i nunni persoana poate fi bunii '!i numai cu alt~i persoanc'i ; ~i numai
n2:·soana simtc buniltatca }JL'r-.;oanei. .)i in bineh: trait in rdatia dintre
c:l2 c.' adevcir~tb -:ationalitatc.
liri-;tos, ca ipostas dumnczeicsc, cste neschimbat ~i in Voia Lui
nmcnc•asc:t. Dztc:Ci ,FC\c:~ttcrul oamcnilor s-a Eacut om pentru noi, a fc:!C'ut
112'~·=himbabili"l ~i voia noastrc~t alq:;dtoare, fiind Creator ~tl ncschimbabi-
Et;jtii (in bine)... Caci, omeiW'icul lui Hristos nu se mi~cC:l prin libera
~l~ ·~ ,.-rc, ca al !1c)stru. ajunc;ind, prin sE1tuirca cu sine ~i prin judcGlt'i,
l3 c<moa~tcrc<t cdor contr:trc intrc ek. Deci s{t nu se cugetc (Hristos ca
nn\ putindu-sc sd1imba, prin fire, in alcgere. Ci, voia Lui, lu:ind c:xistenta
'"; :cLlt~~ -c~~~ l~n~tea cu t;.urnn~zeu CLL\'.intLtl, :l avu·l n1i-;;.ca.re<1 :l~.SU!Ji>)(~~ l:l-
{:.L·lii, 1:1ai binczis o;;tatornicCt, potrivii: clorintci s:m voin~ci naturale ;
'<L:, c~' .-,,~, spum•tn m:ti JX' scurt, '!i-a avut staoilitatea nemi~caUi in El,
i~-:tl'i\ it -·:cnir~i Lt o cx~ster~t;t dc.•.;ttvlrsjt ,:'~.lrdL\ si in'Clunl-n(:7clL\ in l)u~11-
7

nc;·.:'~i Cuviniul·' (Ciiire pre:·,b. JJnri.n.; P.G. ~J( col. :32).

Nui. chi:E' in c.Jmunicarc cu 1Irislos, putem e~le:_;c intrc lJirll' si rCtu,
l\·, ipost:t:,ul nostru nu cstc dumn;'ZC'ic.sc. Nl· vilw cloar clin El
CJ l~~~~rc r:ut~'r(\ dr ·-:l 11u all~.c:c r8L-ll, ci bi11clL\ CUIL1 DU o au cci. CL~ nu se
cb Hristc!s. Fiind prin Bote:.o in El, sau El in noi, avcm virtual :;;i
:,-~~-~,l~imnl in El <;i noi cilq~erca permanentrt 2 l.Jindui. ln pirga ci, firea
O.i"-: no: , r'.'sb.bilir;\ viri:twl in rai;iunc-:1 ei. De1r actual, numai cind v0:"1
·~":~2 1·: clcplin~ I11~tun111~'zoir{_\ clupZ\ cr: in -viata istoric(l. 11l~-arn i11tllrit
:n c,b>;:rmini,a cL-a ak[;e cit mai mult bindc, VCJm ajum~c la star2a s~\
<li..: J',1i p11L·m alc:~e ~i r'tul. Dar atunci vom fi clus :;;l noi iirea noastra
L.t ~L·_'plin:l c:onfol·~nitlllt.: t.lL"LULllt.\ cu ratiu11cu pv11tru cclrl) a fnst creatc~1 ~i
cu rn·Y::lclul :·atiunii C'i, in Logosul Creator. La acc::asti\ stare a ina1(:tt-o
~ Ir-ic.,t:Js Ac!.am a :rvut ~i l'l im;intc de p{tcat, in fire, putcc~rca de<~ alege
92 PR. PROF. DR. D. STANILO.\E

permanent binele, dcci de-a st2"1rui in ratiunca ei, conform~\ cu ratiunea.

ei .in Dumnczc;u Cuvintul. Dar aYca si libcrtatca de-a r<',ul.
D:1r Yointa cc•c•nc::sciJ, nccli.ntita in binc, pc' cDn: o m·c
n.u 1n~.t-~~·;ns.nc\ lj ps;1 li b~.1 rt{ttii i11 F~L I?recurn are doucl firi, odat~':i ce c ~1.
J)urnnc~:cn ~.i. r}]n, .:t~<t .:1rc -:j chJu~l ~\~oi11t.e nntur~1le (0le firilor), nu
ir:drCizniiYl ~;;~l sp1..:.11Cl1"J. c~l c f~l:~.._-t Sl_lflct ~i rt11ntc" (Ibid.). Ctlci, CU1T1 cu~ c• \• a.::ci
suflct ~i rr::.h!Jc~ lipsitc cl~ '?" Dar. cclor cc sc ;;ilcsc sc1 p~1streze
drcar~ta Cl\_::d.intr:1, lc c fri2c""± s:'!_ Y(~'rbc~lSCCl de o sin.L:·urCl vointtt 11atur·c:J.2~
(sau clLctiv{l) ~1 J.ui I·:ristos~ ... ~:tiind, en c.:'i e
propric CE:1.o:-- ce ~J·Jt s~l se s)re ~1.nl_lnc1ou.{l p~n~~,ilc~ c:clic:':i ~-~.i ~·;pre
cele bune ~i spre ccle J.."ClC'. rJcsprc lJl~istas, fiil1tJ. ac1c~~v~h--::i:~:'l ~:j iz: . vcru}
cclc~:!.-- ~~llnc~ c!·:iar a gi11di ~~c~st lucru, c:..1. atit rnai pul;i11 ~t-l s1~unc~ c:
de tc~tt:l nccrcdi1.1t~:.'~ (OJJ. cit.} -:ol. 82-~~)3).
Dar f<:ptul c;l ac;1asi Hristos alcgc ~,i prin vointc. omcncasca numai
biw·]e, cum il. il~cc:e ::;;i pri:'l vointa dumnezeiasca, nu insea!nni"i ci'i. :"'see,
n. ficc.Jre, :1 binclui in mod succcsiv, sc-m parakl. ln de
acce..\~l~,;i l_)cr~J.1_an{l olcgc2~ prir1 al11i11douli ·voi11tele unite, aceca~:.i ·Lapt~~-. la~
3. ·::_·t.rci lrnplinirc ~lducca lucr2rca flccc1rcia. Nici o faptf"t l1Ll o hc>t-3tra
nu1n;ti cu vointa Llumnczdasci'!, sau nun1Di cu ceil mncneasdi, ~i nu c sa:-
virsea nunni cu Jucrarea uncia din cele doua firi. Sr'ivirsca cde dum-
- ~-~~'"' ,l~rc..;'o Sell!
.;n;C;,·.,1.c, ". 1 ,-f
pLn nl
Cc.,e o,nenc.od,
1 led·'
.aar
, ~ 1l1c.1
l1Ll ·- -:1:
Fct,ln rll'
'Y"».., 1·' n~11''
,.,L.L. e-
zei~'ste · si C'de •;menec-.ti dumnczcieste, sau prin ccle clumnezciesti, cJar
f,·;r:1 s.·1. 'li)Jsc:,c;ca autcntlcitatea omcn;scului. · '
SL :viaxim dcoscbe::;tc, cle acee.:t, intre vointe ~i lucr~iri. ·~i ir:tre
rczulti1tul urn.1iirit ~i rC'<'.lizat de clc. Vointclc $i lucrarile sint dou:l. nu
s.i:nt conto;Jitc i•.<tr-una, prccum nu sint nici firilc din care iz\ Cl':lsc. D,~r
Dctul llcCtdrii :;:i nl saY irsiri i L:ptei cstc un <1cL com pus din hot':r J:·ca
voini;vi si a lucr2rii dun1nezeiest.i si din l1ntirlrea $i lucrarca OnleriE'a:--:cd.
:-"ice:-)tC,1 nu se z.=J.rnestccc1 ln.tr-c-' l1ot£lrlrc ~i lucrare, D.ici dunJnczeiasc{l~ n:ci
omu~c:Jsct: cbtc,rita faptului c:J. nici ccle. doua firi ale Lui nu sc :cc11C'teca
intr-o £in:, nici dumnczcio.sciJ, nici omcnmsca. Dar :;;i fDpta lcr,
un~ 1.) e ~-i dun111czciascrl ~i OlY1C11eascJ.. l:t'iccarc fapt5., I-Iristos o
*; n ~:.~1 '~/ Ir:-;;c5?to ~i C.J. Duntnczctl ~i ca 0111, ca Llll Subiect con1p1.ls dil1 dcHJ.j
firi dar Llllitc, l11s~ IlU corGptlsc l11tr-U110.. Nlci o fapt3 n.- o
volct "i n-c s:~\'ir·~(~a numai ca Dumnczcu, sau numai ca on1, sau ca cincva
anwstccat din amindoua. N-o sttvir~.ea, nici numai cu voint:1 '?i lucrarca
dumnez0ia.c;cC:, ci ~i cu accept~n'ea voii ;:;i cu conlucrarea lucr~·:rii iirii

Sufcrcn cbosealn~ fcan1ea, frica de n1oarte a fjril onJ.enc~li~ cu ·vo-

inta '?i lucran,,-, p2timitoarc a nccstciD, dar nu fJrtt s:~1 vrca c:cestc1 ~i cu
vcin.\a dunmczeii1.SCcl ::;;i nu fiir:{ .s2 se afle .in suportarca lor ~i lucrarea
du•-;;Jwzei~lc;c;':, r:are Il ajuta su. lc: rabde ca om, cu toata tc1ria ~i :-:.2\ rm
sucon1bc sub elc, sau. sa nu cuttte sc~tpare de ele. Chiar lndun~nezeirea
des:'iv.ir~;itiJ, din vectcul viitor, a firii orncne:;;ti, dqi se bee prin putc:rea
dm~1nczciascc-, ~i nu prin putcrea omcnca.sc1, nu inseamnt1 cle:c.fiir;,tarea
cdc-i clin urmiJ, ba nici desfiintare a vointci ~i lucrarii omenc:;;ti. Cki
tn'\irc·ct, cu bucurie, a accstci inclumnezciri ilrot;.1 :;;i prcz~nta unci vc,lY\e
prin1itoare $i a unei Ju,crEiri a cl.
Cu a.tit n1ai putin, nn se noate deduce din ceea ce ~e VR lntinlpla
('U cci J:ndumnczeii;i, in veacul viitor, o .sin£gura lucrare in llri.stos. Cc1d
 CRITICA FACUTA DE SF1NTUL IvL>\XIM MONOTELIS1\Il:LUI 93

El ~i-.;t fJcut ~i-~i va face nu altfel, decit prin trupul Sau inzestr3t cu
mint,e. ..~i lucri'itor prin fire, deci, chiar prin lucrarea lui, lucrarec. Sa
dumnqzeiasctt indumnczeitoarc, suprainfinita. ,Caci nu declariim pe llris-
tos (.llJl inc1umncz<~it, ci Dumnezeu, in mod desavir~it inomenit, care :;;i-a
f[,cut v[lditi't prjn trupul, mintal insufleti·t . ::)i prin fire lucriitor, p:.n.e:·c·;c
ncsiir::)itu, clc infinite ori in mod inflnit suprainfinita, a dumnezeirii Sale
nep)iite. 11 v2stim pe Acel.;;~i intrcg Dumnezeu :;;i om cu adcvL'irat, pe
Accld:;;i, fiind desiivir:;;it :;;i atotdeplin amindoua acestea, prin fire, C?i avS:nd
ftn·c"1• nici o lip.·.;i:i tot ce c propriu lieciireia, afara de pacat, care nu are
nici o .ratiune. Caci, fiind ipostas al firilor, a primit in mod natural
~i riltiunile flin\iale ale lor, al cilror ipostas a fost. Iar daca a z:vut
ratiunilc fiintiale ale firiJor, al caror ipostas a fost, a avut, pe drept
cu\'lnt, o?i lucrarea natural& :insufletita a trupului, a card ratiune s-a .
se::dinat in fire. Jar daca a avut, ca om, o lucrare naturala, prin a c:Zu·ei
ratiqn~ se sus tine firea, e firesc ca a avut ')i .ca Dumnf.'zeu, o lu _';';1rc
naturala, care rcvela dunmezeirea mai presus de iiinta ... Deci, Ur:1.:l e
Hris~os din doutt firi, din dumnczeirc s;i umanitate, Cuvintul ~i Fiul Unul
I'·J[lscu,t :;;i Domnul Slavei, pe care Il cunoa~tem :;;i Il credem in cle cu
aclcvurat avind si doua miscari san lucrari naturale ... ale Iirilor din care
era. Rczulbtcle' acestora 'erau diferite faptc, siivir9ite in parte, care
ie~cau din El :;;i se sav:lr:;;eau de El fara o taiere a firilor din care crau, .
deE' :;;i fclrd nici un fcl de contopire a lor. Caci, nu suferea tclicre sau
confunclan~ Cel ce nu c supus niciodata prefacerilor 9i da, tuturor celor
cc sint st:1tornicie ::;i consistenta existentei 9i a modului de cxistenta"
(Op .. cit. cul. 36).
Dumnczcu Cuvintul, prin care toate s-au facut, le ~i sus\inc s: ]e
co:Jdtic::> pe toate spre dcsavir5)ire, de9i le promoveaza unitatca ;::tre ·
e~c ·':'i: .cu Sine. i\ceasta a facut-o ~i TU cele doui't firi ~i cu Yointele ~i
lucrC1rile lor ce le avea in Sin2.
TiindC'tt r:u ne-ar fi putut mintui fdra a sav1r:;;i lucrnrm clcm~ne~
unitii cu cca omeneasca. El traie9te ~i se nume9t~>:, ca intreg,
Mmtnitnrul. Dc'r El ~tie cu din firea Sa dumnezciasca are puterea ''''lln'-
iar firea Lvi omeneasca e mediul colaborator, prin co.rc tre-
buie s(r se implineasca aceastil lucrare.
$i pentru c:l ipostasul Lui, eel Unul, ramlne in unitatea de
cu 'l\1tDJ ~i cu Duhul, El nu aduce ceva nou in Sfinta Trcimc, dar
pentru c<c1 Acela~i coboara :;;i In unitatr;:a de fiinta cu Maica Sa, nu. ;;ciuce
nici o scllimbare in fiinta oamcnilor. Insi:i, pentru ca ipostasul eel c1 um-
nczci0sc nu se imparte, e1sumind, ca mediu colaborator al lucrar~i de
mintuire a oamenilor, Ins~1:;>i firea noastra, El r[1m:ine ca i postos L
clcsi e compus, ca Cel .ce se une~te cu firea, cu vointa :;;i cu luc1·area Sa
clumnezeiascu, ca mediu colaborator prin care lucreaza mintuirea nci;c:tra,
firea, vointa ~i lucrarea omeneasca, pentru a caror mintuire se icitru-
:~cazz:, suporta cruce :;;i moare ca om.
b. !ntr-o alta scrierc, adresata de Sf. Maxim aceluia9i presb:ter
~Ltrin, :;;i intitulata : ,Despre lucrari ?i vointa." ~i din care sint publkate
:n P.G. 91, numai capitolele 50-51, Sf. Maxim apara accea:;;i doin;e a
.::irilor, \'Oin\clor 9i lucri:irilor, unite in ipostasul eel Unul al lui liristos
94 PR. PROF. DR D. s·r)1X!LCUE

0 face aceasta, atit impotriva lui Sever, care, confundind firile cu iposta-
sul, nu cuno~tea dedt o fire in Hristos, cit ~i impotriva lui Nestorie,
c2re, facind aceea~i confuzie, vedea doua ipostasuri in El. Amindo.i se
dovedeau inchisi in filosofia panteista a anticllit[1tii, care nu cuno::;:tca,
in rnod real, taina persoanei, ca deosebita de fire, sau de natura supusa
UL)f legi_
Sever rcducca dcosebirca firilor in Hristos, pc motiv crt c· un ipos-
tas unic la ni~tc simple deosebiri d<:.• caliti1ti, cbiar dacil ll• dcclara pe
e<ccstea, deosebiri naturale. Nestoric fiicea din dcoscbirea firilor, o dcs-
pLir~irc a lor in doua ipostasuri. Vorbind de o ,,unire simpla", formnl<\
in IIristos, cl dcspdrtea firile in doua ipostasuri, iar Sever, vorbind de
o ,.deosebire simpE1", fornuln, intclegea prin ea, d(' fapt, o contopire a
firilor. Caci, unitatea ipostasului o ·''ocotea echivalcntii cu unitatea firii.
Nici unul nu intelegea o unire rcala, a doua firi deosebite, intr-o Per-
so:cm:"l. ,Caci, cbcil Nestorie n-ar fi cur~ctat ca s-a facut unirc<1, numai
ca unire simDla, ar fi <Jdmis ca din unirca celor doui"i firi a rezultat
un ipostas c~mpus. Iar Sever, dncii n-ar fi propov;'1duit o dcos;,:bire
simpEi (formaLt), n-ar fi refuzat sa rC'cunoasca in IIristos, dupu unire,
dtimea net<1iata si neimpartita a firilor deosebite · ci ar fi cunoscut e<t,
in orice dC'osebin~. c inmlic;;tll o citime ~i C[l de o~·icc citimt• c legat un
numar, care o indica. Caci, nu se poate numara nici o dcoscbire fara
citir:w ;;i nn c nici o citime, far<'! un numiir care o indicii" (P.G. 91,
cr;~. 41).
Nestorie, cunosc1nd numai cltimea firilor, nu ;;i unitatea iposicasu-
lui, ,ia ca acoperamint al despartirii firilor, unirea simpli'i (formnlii)".
s,·v.:T, cunoscind numai unitatea cea dupa ipostas, nu 'ii citimea cca dupii
fire:'. ,,ia ca acoperamint al amestecarii £irilor, dcnscbirc:1 simpli\ (for-
m:o,l:"!) a calitatilor naturale" (col. ill). Aceast:l arat{t c;'l Nc•storic• 0i St_'v~c•r
nu cLmo~teau deosebirea J:ntre fire o;i ipostas. De acee;J, Nestorie, recu-
no:c.c::ind dou;.:i firi, nega tmitatea ipostasuiui, iar Sever, n•cunosdnd un
si:1:~c.1r ipostas, nega doimca firilor. Nici unul nu unea doime:t cu uni-
i:zcL-:1, ci afirma sau numai doimea, sau numai unibteu, nesocntind ipo-
sh. <.Il, ca factor care uncste doimea intr-o unitatc.
Ncstorie cunoE?tea 1;umai doua ipostase clcsp[trtitc ca firi ncunitc :
S"' :or m1ma.i dow~t firi ccntopite intr-un ipostas. Dar accasta inscmn:-t ctt
rwr::ru ci unihlt<'a sc po:-~te preface in multiplu ~i multiplul in unitall'
L·;,-' o mentalitntc• viidit pnnteisEt, care nu putc~a \'edc•a ipostasul lui
H<'lstos, unlnd fir!lc pPrm:cmcnt piistrate, nici ipostasurile dumnczci;:•:;'Li
c;i un•anc pi:istrindu-se clc in~ilt: permanent, dar nu lntr-o clcsp{n·nrc:
t': L~Jil. intrc ele, <btoriL'i firii comune.
N estoric nu YedPa putinta unirii firii omcnqti en fire· a durmwzc-
.i'ntr-un ipostas, pcntru ca nu vcdca firca omencascC1 in sian• s:"t
fie ridicah\, :in vointa ci, la conformitatea cu firea umanii ~~cncralii ~i la
ac,rdnl des:iv ir:;:irt cu yoia firii dumnczeiqti. De acr'ea, cugl'ta ca firilc
nu s-au unit in Hristos, decit prin socotintele c.leosebitc a clou{t per-
s:Y::tnc l1~~'identicc.
,N cstori~, ]~ropovaduincl unirea numai in vointe, Ci:l. mcotin~c ale
iir.ilcr, neal;tt iposbsul unic, ncsuportind si"i spunc'i crt s-a produs n unire
aG"'JC\rata a firilor. .Autoritute0, dcmnitatca :;;i determinarc.'a vointei omc-
ne;;ti, pe care le vedea in unirca cu voia dumnezeiacii, crau pcniru el
 CHITIC;\ rACUTA DE SFINTUL l\IAXIM MONOTELISl\fl'LCI 95

ale socotintei proprii (ale vointei gnomice), nu ale firii" (col. 41). Dupa
el, nu firilc s-au unit cu voint;elc lor naturale, ci numai vointelc, deter-
minate In forma socotintelor vRriate, pe care o iau in persoane distir:cte.
Tar Sever, necunoscind, dupa unire, o dcosebirc a firilor, ci nu.mai
a calitatilor, desfiint;a firile ~i deosebirca lor dupa unire, afirmind ccn-
bpircL\ lor. Nestorie o.firma numai u.nirea vointelor, ca socotinte per-
sm1a1C'. c:::re despart naturile ; Sever, numai deosebirea caltiiltii natu:-:o.le
contopind naturile. Nici unul nu recunoa~tea unirea firilor, impre"'ccc1a
cu deosebirca lm-, ci Ncstoric, numai despartirea sau neunirc::l lor rco.l<'i
int~'-un ipostos, iar Sever, numai unirea, fara deosebirea lor .
. ,Nestoric, ncprimind .c;:i unitatea dupa ipostas, produsa de unirea
firilor, a sli'ibit ~i unirea vointelor gnomice (a socotintclor) ncputfnd
spune ce csie unitatea lui Hristos, provenita din unirea votni;clor cr;o-
mice ... Dcci, In zadar a n~iscocit Nestorie unitatea in deliberare, ace:;::sta
fiind potrivitd numai pentru an!tarea deosebirii persoanclor. Iar cle
dCCLlSti'i ctdiber;crc a persoanelor l1U poate spune Ca e ,0 idcntitate in bunii-
tatc deoscbirea vointclor gnomice ar[ltind, clar, diversitatc:1 lor, c~Epti
unirc" (col. 43)<
De aceea, celc doua vointe ale lui Hristos sint numitc~ de Sf. Maxim,
cu prefcrint·i, voini;e naturale, intrucit vointa dumnezeiascii a lui Hristos
nu voic)tc altceva decit Tatc'U ~i Duhul Sfint, iar cea omenmsc<'i, a Lui,
c, rcst'tbilit'i in c,1nformitate;J ei cu voia lui Dumnezeu, fiind ridicata din
starca d individualista. In El e mai mult unirea a doua vointe natu~'Dle
intr-un ipostas, sau o singura vointa gnomica, d3ca ea mai poate fi ~1U­
mitu astf('J.
De filpt, Sf. ·Maxim sc opunc doimii vointelor gnomice, in Hri.s~os,
cJar nu cloimii vointelor naturale, cum spunc in cap. 51 al scrierii din
cnre am analizat p!:nd acum. Dedicind cap. 51 tcmei vointei gnomice, se
opnne cloimii vointe lor gnomice in Hristos. Sf. Maxim respingc reprosul
cc i.,.l f<!ccau unii pcntru accasta, pe baza faptului ca aproapc toi;i PJ-
rinLii au vorblt de doua voini;e in Hristos. Nu sint in Hristos douil vointe
(tctcTn:inatc, spunc cl, s;:,u doua socotinte, ci una, pentru Ci\ Unul cste
1posbslll. Dar, in vointa Lui c1etcrminatu, se uncsc cele do1.Jt1 vointe ale
firilor. \'ointa Cuvintului intrupat, de-a fndumnezei pe om, e ~i voin~a
Gmanitiitii Lui, de-a fi fndumnezeiti:i ~i, prin aceasta de-a fi mediu de
inchm1nczeire a oamenilor ; deci vointa acestora de-a fi oameni cu c:de-
v2r3t ~i cleplin. Doua vointe gnomice ar ariita doua persoane, in scns
ncstorian.
Dar cap3citatea firii de-a voi sa fie, nu e acela~i lucru cu a voi
de bpt. Aceasta se arata prin persoana in care firc~a exist[( de fc:pt :
,Dar nu e acela~i lucru, capacit3tea de-a voi 9i a voi de fapt, pre-
cnm nici capacitatea de-a gr<'ii 9i a grai de fapt... Fiindca, cea dintii
c proprie fini;ei, aflindu-se in ratiunea firii. A doua, insa, e intipdrita
de socot.int.ii.<. Deci, e propriu firii a putea vorbi totdeauna ; dar e pro!xiu
1po-stasului felul cum se vorbe!?te, precum !?i putinta de-a vorbi de fapt"
(col. "15-48).
,Iar claca capacitatea de-a voi :;;i voirea, de fapt, nu estf; unul ;;i
acela:;;i lucru ... , Cuvfntul intrupat avea, ca om, capacitatea de-a voi, dar
mi~cata ~i inti~J:'irita de voia Lui dumnezciasca. ,Sf. Grigorie Teologul
 PR. PROF. DR. D. STANILOAE:

spunc ,Voirea Lui nu avea nimic contrar lui Dumnezeu, c:1ci era intrcag<'i
indumnezeWi" (Cuv. 30, sau A. cloua clespre F'iul). Iar daca s-a indum-
nczcit, s-a indumnezeit prin unirea fiintei ce se indumnezeia, cu fiinta
Lui, care indumnezeia. Ceea ce indumnezeia si ceea cc era Indumnezcit
er~'~'· fi:ir~i indoial6., douii ... Dar cele ce sint UI~a spre alta, sint date im-
p~c·una :;:i una e cugetata Impreuna cu cealalta" (col. "18).
Mintuitorul, suferind frica trupeasca de moarte, dovedqtc voia na-
tm:d;'t a firii S.:1lc omene~ti, anitind, prin aceasta, renlitatea intrup:'irii.
Dn:, .'tcceptind, deodatl cu ea, vointa dumnczciasca de-a supoi'ta moar-
tP:t, 1ntip2ritii ~i in voia omeneasc~l. a an'ttat, in vointa de-a invin~e
1noe~rtca prin mourte, vointa omcneasca, unita cu voia divinrt sau ridicaUi
la un mod nou de activarc a ci. ,El L!rata, deci, deoddtil cu icrirca de
mo:,:,te, pornirca voii om.ului, in unirca, dorit{t prin iirc:, cu cczt dumnc-
zci:lsc::'t, lmpotrlya mor~ii, datorita impletirii ra~iunii naturale a voii
om:"nqti. cu moclul iconomiei, prin imprimarea de: c~ttrc voia dutmw-
:zcix-;c[l. Prin aceasta, intruparca ni se face clovada clan1 a firii ~i a ico-
nC1mici, adictt a ratiunii naturale a firilor unite ~i a mociului unirii dup2.
ipostas. Cea dintii, adevcre~tc firile, al cloilea le 1nnoic~tc, fc'\r<l. Sc-, lee
pccLlcit ~i s{t le contopeasca".
,Dcci, 1\lintuitorul avea, ca om, o voie naturalt!, intipitrittl de voi:t
Lui dumnezcoisca, nu opuss. Lui. Caci, nimic natural nu se opunc voii
liJi Dumnezeu" (col. 48). Chiar in afirmarca voii omcnc)ti, ca voic nattl-
r~d ~ se ar5ta QCorclul ci cu cca du1nnezeiasct1.
Dumne:;~dl n-a dat c-xistenta crcaturii, ca acectsb Scl I Sl' opuniL
D,~.,:; ;Jin:'l ce :1cca<;ta rumir-:.c in conformitatc cu fln'<J ei. nu sc opunc
lui. Dumnezeu. Numai cind se abate de la fire, se opunc lui Dumnczcu.
D~ :1ceea ipostasul Fiului lui Dumnczcu a putut uni firea omcnca.sc;-l .'ii
vo'_,,:;<J ci, ramasCt ln cadrul firii, cu firca ~i voia S~t c1urnnczc·iasci't, f:-lrit
srt :c contopcasc'l. ChLtr voia onwneascii, rcalizdttt !ntr-o pcrsoan(t cleo
s:r>· cxistentci ca voiv gnomic5. nu se opune voii lui DtmlnC/~eu, cine!, in
c.lli~~tte de voie detcrminaU1, rjminc in acorcl cu fin·a ~i cu vcia n::tu-
Lt; '· Rcpetam ca c1ovacEi textul de m:li sus :1l Sf. 1\Iaxim cu o complc-
tace, pe care am omis-o in citatul de mai sus : ,Deci, J\Iintuitonll, ca
on~. -, ve0 o voic naturali1, intipi'\rita de voia Lui dumnczci<Jscc-t, nu .opus~1
Lo> C5ci, nimic tntural nu sc opunc voii lui Dumnczcu, rKlaEt ce nici
\'Di 1 :.;nomica (deliberate\ ca socotinti1 personaEt) in c;u·c; sc vc'clc desp;jr-
pcr:sDanelor, dacu e: <::~e~ prin fire, nu e opus:} Lui'' (col. 4l'L~---EJ).
Dupa cc a spus <lccasta contra lui i'-Tcstoric, Sf. ?vLlxim S(:' into:tc-cc:
.spr: 'monofiziLul Sever, lntrcbindu-L : Dar CuvinLul intr upat Lrebuic ';:\
ui':-.., \'Oi::t naturalu omcncascii, ce nu is-a opus lucri'trii ~i voii S:1lu mic:-
:_ui . !:'_;·e, ci a cQ1_aborat cu voia Lui. Sau ce 1ndun;.nez<:'ire ar Ii clobinclit
o;: .-_.;, tr<Jtat C<J o marioneL1 ? Iar f&r,-t aceasta nu s-ar fi f5cut om, ciCle-
v{lL"~.~.. ;;;i 2tunci d~ cc 110-ar fi a1nagit cu 11{1lucirca de on1 ap~trc11t?
,Dar cum s-Clr fi ftlcut Cuvintul intrupat om, cu itdcv:..lrat, chc:-t J.r
fl 1 Epsit clc ccea cc mracterizeaz~t firea n1~ionaL1 ? Cki, ceea cc c
: de ;-,'Ji:;;care::t poftitoare prin dorintu. e lip.sit ~i de oricc putcrc de
i. lar ceca cc nu are putere de viata, prin fil'C, nu are nici suflct,
f:"l:'c: cl2 CDre nu poate .subsista nici trupuL. Deei, cum s-:1r fi i·ntrupat
Cuvintul, dup:t ipostas, daca n-ar fi avu.t, ca om, 'I'Oin~a naturalii, cum
 CRITICA L\CUTA DE SF!NTUL MAXI:\I JI.IONOTELISMULFT 97

Sr:Yer. Caci, daca ar fi fost om lipsit, in realiL:Jte, de vointa natu-

r'llii, n-ar fi fest om deplin. Iar daca n-ar fi fost, cu adevarat, om deplin,
n-ile' fi fost nici om propriu-zis" (col. 49).
Sf. Maxim aminte~te de ni9te pseudoepiscopi ai lui Sever, intilniti
clnd a trecut pe acolo, care spuneau ca resping in liristos doua
pentru c{t ele presup-cln doui\ vointe, iaT acclea, doua persoane
Ei -~l;_·ciarau : ,r-.Joi spunem ca, dupa Sever, toata lucrarca dumnezeiasca
;;: :!:>1cneascC; provine dln Unul ~i acela9i Cuvint al lui Dumnezeu"
(~'\~" 52).
Sf. :i'vh·.;im r:'tspundc! la aceasta : ,Daci'i dou{t voin~e prcsupun doua
c v;.'idit ca fiecarci persoane ii e data o vointa. Iar aceasta
,,d,_lu:' cu Sine o lucru.n:> cc,respunzi'itoare''. Dar daca vointele sint diferite,
c:1if,~ritc•, iar accstea, firi cliferite, Sfinta Treime, va fi o treime
Lri. s,m dc1cl, l~rin negarca lucrarii ~i a vointci, se neaga 9i persoana,
ur;-,,caz;t c;:"c dup,·l Sever, ·Hristos nu c ~i om. Sau claca, dupa Sever, pe
cic o Jnrte, lucr;:;,rea ~i voin~a prcsupune persoana, pe de alta, din Cuvintul
lui Dumm'zcu rezulta ~i lucrarea ~i voint:1 dumnezeiasca ~i lucrarea 9i
omcncasca, urmeaza ca fn Cuvintul lui Dumnezeu sint doua
v:rsn,mc'. Szm dac£1, dupil Sever, celc doua vointc ~i firi ale lui Hristos
s-'"' contopit intr-o fire nouil :;;i intr-un ipostas nou dumnezeiesc, prin
a,::easta .se introduce un fel de dumnezeu, deosebit de Tatal ~i de Duhul
Sfint, deci, se introduce politeismul ; scm o existent<'i care nu e nici
Dc.u ,mezcu, nici om, ci ceva la mijloc.
To a tc' ac0stc chipuri contradictorii ale lui Hristos, care rezultil din
t_",rh lui Sever, dcspre lipsa vointei ~i lucrarii omene:;;ti in El, neaga
in1i·uparc:~ ~i iconomia mintuirii ~i a inclumnezeirii omului.
D"ctt se sustine o singura vointa in Hristos, ,care 9i cum este aceasta".
DJcj c: natunlil, Hristos este instrainat de Tatal 9i de Maica Lui, nc-
fiincl unit nici cu Tatal, nicl cu Maica, dupa fiinta : ,Aceasta inseamna
tc:;ism. Dac;! e gnomica (determinata ca socotintii personala) ... Hristos
~-;L' "'' :tLila ca voind altceva dec:it Tatal 9i Duhul Sfint. Iar de va fi
trc;;1:1i '' dumnezeirii Lui, aceasta va fi o clumnezeire patima~a, pofti-
tr;:tri.' de rnincare ~i bautura ... Iar de va Ii numai omeneasca, VEl fi prin
fire nc•cficienta (col. 55).
,br de va fi o vointa comun[t ambclor firi, cum. va fi comuna,
prin fire, unor firi deosebite ? Pe llnga faptul ca ea VEl avea ceva mito-
lotJic, il va arata pe Hristos strain de Tatal, cac1, avind o vointa sin-
ar fi :;;i el ipostas sintetic". Dar atunci cum ar mintui creaturile
(col. 5\i).
,.Prccum se vccle, Sever a desfiintat voia naturaL'i a umanitatii lui
IIri sws, ncstiincl ca insusirea princinala si prima a toata firea rationala
c miscarca, · potrivita dorlntei. Pe ac~asta,' avind-o in vedere Pari~tii an
mz-;:ri :n·i.,i[ cZar, in Hristos, 'o deosebire ct vointclor natu.Tale, 'dar nu' gno-
r:.lic:c socotinte deosebite). Ei n-ar fi vorbit nicioclata de o deoscbire
'' ;;:;intclor gnomicc in I-Iristos, ca sa nu-L propovaduiasca fiind indoit
m :;;i voiri ~i, a9a zicind, luptind cu Sine, prin contradictiile
~inciurilo:· CL!ci ei cuno~teau ca in vi::lta nu se produce deosebirea
gnomice, decit prin intrarea pacatului ~i prin despartirea noastr;;t
:.tc Dur;:mc:ceu. Fiindca, in nimic altcev:1 nu consta raul, decit numai
in cl[f,~rcntierca voii noastre gnomice de voia lui Dumnezeu" (col. 56).
9-8 PR. PROF. DH. D. STANILOc\E

Atit Nestorie, cit ~i Sever, desf<keau legatura mintuitoare intre

Dumnezeu ~i om. Tineau pe Dumnezeu despartit de oameni.
Dadi Nestorie vorbea de doua vointe gnomice ale lui Hristos, pr?n-
tru ca afirma doua persoane in El, unite a~a cum pot fi unite vointele
gnmnice a doui1 persmme, Sever vorbea numai de o vointa dfd
;;i naturala a Lui, pentru ca nu cuno~tea decit o natura, nici divina,
nici umand.
S£. Maxim afirma ~i el o vointa gnomica in Hristos, dar rczulta1:a
din unirea a cloua vointe naturale : voin~ele a douc1 ne>Jurl, unite )ntr-;J
Persoana. Dar vointa gnomica, rezultind din voin~ele a doua naturi, nu
e ca vointa gnmnica a ipcstasului uman, precum. nici ipostasul lui Hristos
nu e ca ipostasul uman, care se poate pune in conflict cu Dumnezeu ''ii
cu semenii.
La originea unirii firilor ~i vointelor in Hristos cste o Persoar:.a,
;;i anumc Persoana dumnezeiasca, care este Creatorul firii ~i vointd
omenesti. De aceea si vointa Lui gnomica depaseste vointa gnomic[, a
indivizllor umani, ca~e ramf~1 fnchi~i in pl.anul o;dinii create. l'-Jumai un
ipostas clivin, libcr :;;i atotputernic, nesupus legii na9terii ~i mortii in-
divizilor umani, ~i putinta clespartirii de Dumnczeu .<;;i intre ci putc:a
uni firile despurtite. Numai El putea dn, prin uceasta unirc, cxistentei
umane, sensul unei existente ve~nice, dusa la cJ.esaviqirc, socotind-o dill.
nonsensul perlsabilitatii si neimplinirii ei. Hristos e inostasul in care se
deschide omului finit' si 'trecator, prin sine, infinitul' si vesnicia putin-
du-se :impart<'l~i de inflnit :;;i de ve~nicie, deci, de se1~sul ~xistentei pe
carc...:l cautc'i. Vointa gnomica a lui Hristos le imbra~i~eaza pc amindouA.
Let oric;inca acestei vointe gnomice :;;i la baza ei sc afl~i Pcrsoar;a
dunmezeiasc2, a Yiului, eel din veci n~iscut din Tatal, care din iubirca
perfectil fa~a de Tatal, an:Hata in fiinta Lor comuna, ~i din iubirea Sa
fat'\ de umanitatea creat2t, i~i asuma umanitatea, ca sci-i infuzeze filiatia
Sa iubitoarc fata de Tatal, clucind, mai depart<:', iubirea Tut2Jlui fat<"t de
El :;;i a Sa, fata cl~ TatiH.
La origi~ecl acestei uniri a cclor doui:l firi ~i voin(c ale lor, L1
ipostasul Si1u, fari-'1 contopire, e Fiul lui Dumnezeu, care voind, in pcrfE:ct
acorcl cu Tatal ~i cu Dulml Sfint, dar, totu:;;i, intr-un mod C:i
Fiu iubit al Tati1lui, i~i face propric atit firea omeneasca, pcntru 2c o
indumnczci, cit ~i vointo accsteia de-a fi inclumnezeWi :;;i infiatii deplin,
prin unirea cu Fiul. Acmsta clatorita faptului ca i s-a dat o anumita
inficre prin crea~ic. El v-rca, ca eel ce c Fiul lui Dumnezcu sli iubcasca
~i ca om pe Tatal ~i sa mintuiasca ~i sa indumnczdascil, prin illfic~'C,
pe oamcni. $i vn:ea sc't iubeascc.{ ';'i ca om pe Tat2tl, imprcuni:l cu oamenii,
~i sa fie iubit de El, impreuna cu ei.
c. Urmarile insu~irii de cc1tre Dumnezeu Cuvintul a vointei on-:,e-
ne~ti, asupra firii Lui onJene~ti, e expusa de SL :VIaxim in Epistolc1 catre
egwnenul George. Acesta li cerea o con£irm.are a faptului ca HristJs,
nascindu-Se fara de si-'m1inta, a luat o fire omeneascd, clccscl.::it~i de c1
noastra. Sf. Maxim ii raspundc cc1, de f::l.pt, na~tc'rea fcir~i clc; s;,mini),
ca om, nu i-a dat Fiului lui Dumnezeu o fire deosebiti"i, ci numni ll?l
mod nou al trJirii !?i folosirii ei. ,Caci, dacii s-ar fi intlmplat ca Cuvintul
sa aiba, ca om, o fire deosebita de a noastra, din pricina na:;;terii fara
de suminta, ar fi, clesigur, cleosebit, dup::i fiintii, ~i cte Tatiil, din prici,;a
 CRITICA FACUTA DE SF!NTUL IvfAXIM J\IONOTELISMULUI 99

n'l''tcrii. Cuci nu e ncela~i lucru na')tcren ~i ncnn'itcrca". Dcci, umanul

ci '" l\Iintuiwrul ,e accla~i, prin Jiint~i, in mod ncschimb::Jt, daca a fost
L::tt din fiinh noastrci, prin asumarca ne;rditi'i. din silwele Prea Sfintei
:_,'ccitxm..>, N(t~ci\toarc de Dumnczcu, cu can~: unindu-Sc C~rvintul lui Dum-
nc>'''ll Cit o s[un[nta, S-a facut trup neinct>t.ind de-a fi Dumnezcu, dupa
·' (P.G. ;n, col. 60).
,El s-a D"lcut om dcsavir~it Cil noi, afara numai de p:1cat, prin care
ll':l, de n:ultc ori, ne despartim de Dmmwzcu ')i ne .impotrivim Lui, prin
>n1n\;'t''. D,•ci, i:tCcasta e'ite deosebirea lui Hristos ca om, de noi : ,Noi
'' v m prin voin~'l, porniri spre am1ncloua partile, pe cind El, fiinc\ prin
:!:iL• Ti-tr{i d,~ pJcat, ca unul cc nu c om simplu, ci Dumnczcu facut om,
EU ctvca nimic contrar, ci pastra fin~a noastdt neprih{mita" (Ibic:.).
1"-i-a l u:tt, prin nii')tcrc, a lEi fire decit a noastr[t. ,Dar umanitatea
Lc_;i nu e ~implft, ci, cu adcv~rat, a Cdui ce s-a iticut om pentru noi".
D'--·c:i. si cctpacitatca Lui de-a voi era, cu adevarat, naturala, ca a noastra
cbc era intip:'irit[t, totoclat{t, dumnezcie~tC', intr-un chip mai presus de
L [·' (II>ic! .). F;:-trJ stt primeasc~ o fire: omencascli schimbati:'t prin na~tcrea
ci din Yc·ci()ar<J, faptul de a fi na';cuta prin lucrarca Lui, ca ipostas el ei,
iJ ·.:~ cct firea si voia ci s<:'i fie al iposteasului Lui, deci si"t voiasci"t si sa
i.<.LTl'ZC prin ,_:a ipostasul clLumwzeiesc, care nu poate pacatui, dar· nici
c_; vrca s{t an:Jlc'ze prin aceasta firca, vointa ')i lucrarea ei, ci le clcsa-
vi;·~c~tc in ceca cc au primit prin crea(ic, mai bine-zis desavir9e')te uma-
eiJ )tea.
A stEel, 1n voin(a omeneascii a Lui era intip<"trita vointa Lui dum-
n:··/eia:..;cc't, ceca ce o facea sa nu mai voiasca ceva contrar vointei Lui
c_ui~;ncz;·iec;ti, ci sZt voiasca si ea ceca ce voia vointa Lui dumnezeiasea.
S-,;r pute:t,S})UlW, deci, cain' hptele in care manifes.ta ipostasul eel Unul
~tl lui I rristo.s, vointele Lui, erau unite intr-o vointa gnomica, de~i Sf.
I.: :'-:1'11 mi !11Hl folose~te aci accasta cxpresie.
D:tr 'tC~'t'>El intiparirc' a vointei on1ene~ti, de vointa dumnezeiasdl,
,-~'-; ;1:.~r:~.ti c,-t nu anula vointa dumnezeiascfl, ci o ~ii inUirea in calitatea
(__·~ :}c V'JiiY\c! acl.::-vttratc! a firii 0mcnqti, prccum intilrcCl insii~i firea ome-
L !''.c;-t. ln Hristos, firect omcneascc'i ,a primit, odata cu cxistenta, ~i
cx[<L'n\et de chip clurnnczeiesc, in ipostasul Lui. Accasta, pentru ca s;\
·"" int:tr,_·asce_i ceea ce e al nostru ~i sa .sc facCt crezut ce e mai prcsus

l'Tu;nA etsa putc:tm fi mintui~i.

cL :\ccc:;L'?i existent<"! rcaEt n vointei IJnwnv~ti in IIrisios, dar ~i con-
::;l,~'\irl' 1 ei cu cca clumnczciascii, ca sa re::1lizczc o voire comuna, se arata,
:31. Maxim, ~i in n:vinteh; Lui :
.. I<irinl.L', de estr; cu putin\J, sa trcae<'i de la J\line acest pahar",
U?_'j;_-,arc de : ,dar sa nu fie precmn voiesc Eu, ci prccum Tu voiqti".
C·n-!r:l:t1 dintli, L-a spus M1ntuitorul ca sa arate cit c om, adeY[trat; al
C:· 'L':l ·.\\ ';'~ il.rtte cC1 voia Lui mncncasc.Ct un-ne;mi Jntnt totul cl'lei dum-
n.:._· .-:~~--.] \ ~~11.

ccLc';;t.e, prin accasb, cCt are ~i tire omcne:tc;c[t .;;i dumnezciasca.

El c]r,\
D ~:, itt'
:fi aYut n singuril firr'", dumnczciasc{t :;i omcnc:asca, ar fi fnscmaat
<>:~l ~'!',: .-,ti-t'jtnit c[,:: frica de moarte si ca Dumnczcn, care si-a asimilat
:::L- ,c; ::r!'Cl; 'il<::~\- Primul cuv1nt e1ratA nuterc•a cu care a in~-in.s Dll'i:t la
1x·:~-''·· ._., '<n, inl,~L-it de Dumm'zt•u, fri~a dr..> moattc. Primul cuvfnt mai
100 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

arata, dupii Sf. J\1axim, ~i ca moartea e contrara firii noastre si c greu

su ne impacam cu ea.
In aceasta ferire de moar·te nu se arata propriu-zis pacatul, ca
"impotrivire a voii omene~ti lui Dumnezeu, ci vointa de viat2l ce-a avut-o
Cll1lul, de la Dumnezeu sadita, in fire (Quaest. ad Thalas., cap. '-12).
· In orice caz, expresi:J. : ,Nu precum Eu voiesc", care arata impG-
trivirea inlaturata, prezinta acordul vointei omene~ti a Mintuitorului, cu
vointa Lui dumnezeiasca ~i parinteasca, cu a Cuvintului intrupat, cc1re
a dat fiinta firii omene~ti ~i a indumnezcit-o, prin faptul c{l i-a :lat
fiinta. De aceea, ca unul ce s-a facut pentru noi, ca noi, a spus in
potrivit omului, catre Dumnezeu ~i Tatal : ,Sa nu se faca voia Mea,
ci a Ta", ca avind ~i ca om, Cel prin fire Dumnezeu, voia sa iiTlplincasc;}
vointa dumnezciasca. De aceea, prin amindoua firile din care ~i in care
~i al caror ipostas era, se facea cunoscut ca fiind prin fire voitor al n.J.in-
tuirii, printr-una ca Fiu, impreuna cu Tatal ~i cu Duhul, iar prin uHa
,ascultator facindu-Se pina la moarte" (Filip, 2, 8) ~i implinind, prin
trup, _marea taina a mintuirii" (P.G. 91, col. 68).
In ,Tonwl clogmatic" catre diaconul Marin, din Cipru, Sf. Maxim
repeta cele spuse aci : ,Ca a avut voie orneneascii, dupa fire, precu.m
~i dumnczeiasca, dupa fiinta, arata in mod vadit insu9i Cuvintul, pdn
ferirea omeneasca iconomica de moarte, manifestata de EL Accasta L-a
facut sa spuna : ,Parinte, de este cu putinta, sa treacii acest pahar", ca
sii arate slabiciunea trupului SO.u ~i ca nu s-a facut cunoscut, celor ee-L
vcdeau, prin nalucire ...
Dar ca, iar;'i~i, a fost fndumnezeiEi vointa Lui omeneasca m in:re-
!"ime, prin consimtire cu cea dumnezeiasca, fiind mereu mi~caEl ·'li lnti-
parita de ea, e vadit din faptul ca implinea, in mod desavir~it, numai
judecata voii Tatalui, de care spunea : ,Sa nu se faca voia Mea, ci a Ta".
Cci ce spun cd Hristos n-avea decit o singur5. vointa, in sons rnonofizit,
trebuie sa conchida ca avca, in calitate de Dumnezeu, frica de rncarte~
Dar atunci cum i-ar mai fi cerut Tatalui, sa se faca voia Lui si nu a Sa ?"
Amindoua voile concurgeau in voirca aceleia'li fapte, 'a mlntuirii,
:incH se poate spune ca se uneau, fara contopire, In accca~i voire u:n-
crcti"\,
Umanitatea a contribuit ~i ea la mintuirea ci, sau, mai binc-zis .
Dunmezeu Cuvintul a fi"\cut-o colaboratoare la mintuirea ci, prin icc:irea
din impotri vi rca fata de Dunmezeu. Voia umanit:'itii se aratiot cnnluGind
cu voia dumnezeiascii la mintuirea sau indumnczcirea ci.
In Hristos nu sint cloua vointe alaturate, ci intrcpiitrunsc fnn·-o
unitate necontopita, nu cea omeneasca fi'icind pc cea dumnezeiasca sluji-
toare a ei, ci invers, dar in favoarca omului. Dumnezcu nu face nimic
pentru om, fan1 om. Iar omul nu poate face nimic, pcntru rcaliz2rea
sa adevarata, fara Dumnczeu : Dumnezeu lucreaza prin om, dar intarind
pe om in faptele folositoare mintuirii ~i, mai ales, in suportarca :_;nor
pAtimiri grele, ca si1-l scape de ispitirea spre patimile de plCiccrc.
e. Tema persistentei vointelor naturale si a lucrarilor fiintiale dum-
nczeie~ti ~i onl.ene~ti, e' afirmata de Sf. Maxim ~i in ,'Tomvl ~logmatic'',
trimis cliaconului Marin, din Cipru, impotriva celor cc sustincau c<.\ cle
ar pagubi unitatea lui Hristos. Sf. Maxim r3.spunde di in Dumnczcu,
caruia i -ar lipsi ceva, n-ar fi un Dumnezeu deplin, mai binc-zis n-ar
 CRITICA FACUTA DE SFlNTUL MAXI:\1 MO:\'OTELISi\!I'LXf 101

mai fi dumnczcu cum n-ar mai fi om, nici eel c<'irui::l i-or lipsi vr<;o
insw?ire naturaE\. (P.G. 91, col. 73). Din rwg<lrea cclor dou<i vointc 'ii
lucn'iri fiintialc in Hristos, urmeaza .,topirca lor intr-n voin\;'i ~i o lu-
crare", O?i aceasta ar duce la alteraren :intregului lpostas al Lui, prcfii-
cfndu-1 in ceva mitic, strain de comunicarca cu Tat<1l ?i cu noi. Deci,
nu se va me1i reC~liza, in accst caz mintuirea noastra, prin Hristos. Ciki,
neavindu-lc pc accstea nealtcratc, ,e vc'idit ca Cuvlntul nu s-a f;kut om".
,Ci este strain, cu totul, de fin:;a noastr[t :;;i necunoscut".
,ALmci ce mni c la noi, odata ce nu ne-am intill~it nicidenm1 cu
El, printr-un trup ncluat de la noi ~i ncunit cu El, dup[l ipostas ?" (IbicL
col. 75).
nDetcil. Cuvintul Intrup::tt nu voia in mod natural C.:l om ... , de unde
primca sa voiasca nesilit foamca 9i sctea, clurerea 9i ostcneala ~i somnul
;;i tocte celelaltc ? Ciici nu voia 9i nu lucra numai Cuvintul acestea,
dupa firea cca mai prcsus de fiint~l ~i suprainfinita, imprcuna cu Tatal
;;i cu Duhula (col. 77).
Negarea vointei omcnc:;;ti a lui Hristos, duce ~i la ncgarea Lui ca
om. Dar prin aceasta se considera aparente toate ccle saviniitc ~i traite
de El in mod ornenesc. Se considen1 ca trupul Lui s-a format dintr-o
didere a dumnezeirii sau crin iesirea din dumnezeire. Toate accstea recluc
exi~.tcnta, in mod pante"ist, rn.{mai la un dumnezcu, care ne in9eaEi
cu tot felul de aparcnte. $i nu se crede nici intr-o existcnta reaHi a
um.anului.
Sau, din accetsta negarc, rezulta ca trupul lui Hristos nu e insu-
fletit mintal. ,C;~ci, daca trupul a fast insufletit ]n chip rational, avea
9i voiu naturetla. Caci tot ce e prin fire ra\ional, e numai decit ~i voitor
prin fire" (Col. 77). Lucn'irile, plantelc, animalele, n-etu voin\8., pcntru
ca n-au rai;iune. Voie~te numai eel ce se hotJ.ra:;;tc pcntru o fapti\ s::m
alta, aleasa prin cugctare. Cele ce nu pot cugeta sint mi9cate, fara ale-
gerea proprie, prin lcgi carora le sint supuse puterile lor.
Dar \'Oirc-:a, depinzind de ratiunc, voie:;;te in cllip natural cde ce
9i Dumnezeu, ca 9i Creator le yoie9te, ca ccle prin care firea cre:;tJ. e
menita sa se mcntin{l ~i sa se dezvoltc. Vointa naturala c In z,cord nu
numai cu ratiunca c2lui ce voie9te, ci :')i cu Dumnczcu. 1\ccasta s-a
intimplat, prin c:xcelcnta, cu Hristos. ,.)i dacd avea vointa naturaW, ca
om, voia desigur, dupa fiinta, acclea pe care El, ca Dumnczcu, creind-o,
le·-a saclit in fire, in chip natural, ca tinind de constitutia :;;i de mcnti-
nere.::t ei" (col. 77). De aci pcrfccta concorclan~J. a celor douJ voint,c in
Hristos, in aceca9i voire, sau in voirea acclora9i f2ptc, care culmincazii
in fapta mintuirii noastre. ,Caci, n-a venit ca sa strice firea, pe care
El insu:;;i a creat-o, ca Dumnezcu :')i Cuvintul, ci a venit s~i indumne-
zeiasca cu totul firea, pe care El insu9i a voit, cu bunavoirea Tatalui
!'?i a Duhului, sa o uneasca, dupa ipostas, impreuna cu toate insu~irile ce--i
apartin fn mod natural, afara de piicat" (Ibidem).
In faptul ci"t Dumnezcu a creat, prin voia Lui, firca omcncasca in-
zestrata cu voie proprio, sau ca El a siidit in ea voia mentinerii :;;i clez-
voltarii ci, e dat tcmciul pentru putin~a unirii dintrc voia omeneasca
:;;i voia lui Dumnezcu. D::1r, facind pe om libcr 9i marginit, cleci, ca tre-
buind sa inainteze :')i prin voia Lui spre desaviqirea, in voia omului e
data ;;i putinta de-a duce o viata contrara voii lui Dumnezeu.
 1 ."f

In Hristm, ]nsii, voia omcncasca, filcuti"t vole a ipostasului dumne-

:.sc·icsc, a fost ridicatCt la st:tn·a uncl conformit2tti neschimbate cu voia
clu:11nt:z·cia (.;c~i .
.,JJecl, ca ~Dtn1111ezcu, Drin fire, a ·voi t celc clun11lC'Zci.e~ti ~i p<lril1-
t,~:;;ti prin fire. Caci era imprcunCt voitor cu Ni'iscatorul Lui. Iar, ca om,
voiu, iarc't:;;i, Acd<J.~i ccle oml'ne~ti, prin fire, p<izind iconomia (jntru-
parca, in vedcrea mintuirii ozt;ncnilor), nc:mpolrivinclu-se nicidecum voii
Tatiilui. CCtci nimic din cc•lc naturC~lc, prccum nici insCt~i firca, nu se
im;~otrivc:,tc> vreodatCt cmzC'i firi. Dar n;inta, ca sncotinUt proprie si cele
ce ~':lnt di~ ea, c 2ceca care nu consimtc unc:ori cu n<tiun~:t fidi" (coL 80).
In Hristos nu s-a pcltut inti~nplu accasta. ,,D(• acc:ca, urm:ind clumneze-
ie:;;tilor Piirinti nu admitcm nici o mic:;:orarc, nici a vointelor naturale,
nici a lucriirilor, precum nici a firilor insc~i in i~c~lo.~i :;;i Unul Cuvint
al lui Dumnezeu intrupat." (lbiclem).
El cstc intru toatc~ Dumnezc~u dcsC1virsit ~;i cm1 dcs~tviqit, pcntru
cil 2rc ~i voie~te ~i lucrcazi:l in chip dcsCtvir~it celc dumnczeic~ti $i cele
omenqti $i. dc•ci, are in mod propriu $i voin~a :;;i lucrare::t dumnczciasc[t
$i on1enmscd'; (Ibidem).
Voin(:a Lui omcncas61 n:ttural[i nu sc ab&tca spre socotlnte con-
tran~ lui Dumnezcu. Ci'1ci ,era intiparitii continuu de dumnezeireu, clupa
fiin1)i, ;;i mi~caEt spre implinirca iconomiei (a mintuirii) .~i indumnezeit<':i,
prin consimtirea $i legMura cu cea parintcasci'1, $i dcveniti:i $i numitft $i
dumnczciasC:t, cu adeviirat, prin unirea cu accea, dar nu prin fire. Ci'tci
nu a ie~it, nicidccum, indumnezcindu-se, din fire'' (Op. cit., col. SJ ).
Indumnezein?a vointei omcne:;;ti a lui IIristos nu inscmna 2nubrea
ei, ci inE1rire::t ei de-a se mi~e<l ]n acorcl cu vointa clumnezciasca a Lui,
sprc implinirea iconomici, etdica a mintulrii oanwnilor. Voia omencasca
nu c anubta, odata ce i se ce-re consin1tirca e:u cca clumnczciasci\. C{tci,
cum 2r consimti, claca ar fi anulatu ·: Jntr-un fd ca c intiparita, cL\ci
numai o vointrl sliibita de paiimi, nu e:onslmtc cu voia dumnczeiasctt.
\fob omt::i1Cctsca a lui Hristos, nici nu cadc in ,socolin~e" ccintrare
vnii Lui clunmczeic:;;ti. dar nici m1 sc:• contope:;;te cu 8Ccca, ci sc mm1ifesta
in ;_mire dcplinC1 cu 2ceca, in acc~lca~i faptc. Vointclc lui IIristos sint
~i d;,•oscbitc, prin firilc cko·;cbitc ciirora nparUn, dar ~~i unite in ipostasul
Lui. Piirin\ii, m0.rbrisincl cburt firi in Hristos, ,au propovaduit 9i o alta
~i alta voinp, adica dumnezei2scZ\ ~i omc1wasc8, s::ru dour1 vointc $i o
alti"'t ~i alta luc:rarc, dcci, o lucrare Indoit3, ac1ica dou~1". ,Fiindca se
.1rat/t Ac,.:hc;i Ca om, prn fire, clc:;;i e clupi"'t fire ~i Dumnczcu, vrlnd in
n-,,-,ci iconomic sa ircac:'i paharul (aratindu-sr: supus, ca om, mortii, deci
nvind nc•:oic de ;-r:intuire, n.n.), dar intiplirind piniJ. acolo cceu ce e al
nc,~tru, }ncit s,'t alunge toatA frir::ct firii noasLrc de rnourte (ci"'tci insu:;;i
01:1ul di11 I~l ::..~ere s~i so f~·tcd . .,,,Jia lui DlllTil1CZt:lt, 11.11.) ~i sd I11t8.reasca
~i sJ. ridicc fin::a noastdl. ]n p8rnirca bdrbCttcasca a .infruntiirii mortii".
Unirca :intrc cdc douc't vointc c atit de marc, d. insiis,;i vointa ome-
n~::..!scd e ~i slabtt prh1 CCl ~i t2re r)ri~1 cea dun111Czeiasc2i. C~ici, Ul1ind Cll
sine :;;i vointa ch.tmllezebsc[\ s,;i voi:t c.cceasta din urmil. nu e
anulatil, ci l11~jritJ. $i l11s{}~i ca. cere s~t fie il1t:}rit2, 2rat.111·clu-se, chi.J.r
n1crtiL
 r\ceasta pc11tru cil nu c 11un1ai ()111~ ci ~i Dun111czcu, dc~i 0111 ~-:u.tcntic
!?i Dumnezeu autcntic, in f3ta mortii. S:lvir~c:1 prin umanitatca S,, ndcn-
tica faptclc puterii Sale dun•m'zcie~ti '?i, c-a ip )Sbs dumnczc·ic:;c, ~i-a
'insu'lit toatc slabiciunHc omene:)ti ca S<l le biruiasc£'1, pc cle altCt TXtrtc,
cu puterea Lui. Dind, ca Dumnczen, 1JntzmitCttii putcrc::t rC1bcL\rii lor nc-
l11frl11tc\ le birnic~tc.
Monofizii;ii sc foloscau, pentru teza contopirii cclor clou;~\ lucrari,
de expresia lui Dionisic Areopa5"itul : ,Jucnw~ teandrica" sau a Sf. Ciril :
,lucrnre inrudita en Cl~111ndou;)_". Dupil_ Sf. Maxim : ,Exprcsia lui Dionisie
indica, concomitent, lucrarea indoit;J dup;) fire". Daci.i cx:prcsia aceasta
ar indica o sincrm-J lucrilrc, dup;''i £iinti'\. ea nu L- ar arilta De Hristos
de o fiinta, nicf cu T2tCil, nici 'u noi,· intrucit nici Tat:tl, nlci noi nu
aven1 asemcnea lucrarc.
L1r cxprcsia lui Ciril nu are dupa Sf. Maxim intclesul desfiin(cirii
deoscbirii intre lucrC:rile lui ITristos, duDJ fiintii, ci al unirii lor culmi-
nante. Caci nu luc:ra I-Iristos numai prii1 cuv11~t minunile Sale, ci luind
:impreuna lucrMor sfintul Lui trup. Lucrarile Lui ,crau unite dcsiiviqit
prin legatnra liiuntridi ?i prin intrepatnmclere (perihorezd), astfel. incit
lucrarea Lui se siiviqca prin unirca Cuvintului ~i a prcasfintului Sau
trup dar nu era o singura lucrare naturalii, nici ipostatica".
Aceasta ,pentru ca lucrarea Lui era inruclita cu amincloua p~trtile"
(col. 85-88) .
. Legatura interioari.i dintre lucrari se datora legiiturii intcrioarc din-
tre firi ~i ea se aratu in ipostasul eel Unul al lui Hristos. Ipostasul Lui
dumnezeiesc a putut realiz::1 accasta leg~ltura interioarii, prin faptul ca
firea omeneasca, cu voia 9i lucraroa ci, era crcatC1 de Cuvintul lui Dmn-
nezcu, ca sa poata sa se dezvolte in unirea cu El, ca Dumnezcu, dar 9i
S<l sc. mentiai'i in ntiune:a ci.
Creatul c::m::,;tient, rational, aspiri'i sprc nccreat, ca infinit, iar Crca-
tonil vrea s[l inalte la imparta9irea de darurile Sale creatul con;;tient.
Acosta e iJ'meiul lcg{tturii intcrioare dintre ccle dow'l lucrari. Creatu1
pretuie;;te valorile Creatorului, nu altele, iar Creatorul sc bucura sc1 le
vada intelese, pretuite :;;i nazuite de creatura con:;;tiE::nta a Sa.
Insil, numai persoancle au con:)tiinta valorilor. $i numai in rclatia
dintre ele sc bucura de valori. Elc sint valori SE'sizatc de con~tiinta ~i
sint puse in relief in rdatia clintrc persoane. Dar trebuie sii cxiste
Persoane, care au con:)tiin~a valorilor in gradul lor suprem, ::,;i care le pot
comunica ;;i altor persoane inferioare, cu scopul de-a le ridica, la ini;c-
legcrea lor tot mai inalta :)i la 'impreuna bucurie de elc. Pe cle le afirma,
le sustin ~i, cind sint inferioarc, persoanele le cautii, prin dorintcle 9i
lucrarea lor, iar Persoancle supreme le ajuta sa creasca in ele prin
lucrarca lor.
Dintre valorile mai spcciale, care leagit, interior, umanul de clivin
in Pcrsoana lui Hristos, am amintit relatia filial;} fata de Tatal : Fiul
lui Dumnczeu e n<lscut din Tatdl, umanitatea traie~te filiatia fata de
TaEll ;;i irtruclirea cu Fiul, prb :faptul C{l e crcata de TLttLU.
Dar Fiul e totodat<l Cuv1ntul lui Dumnczeu, san Ratiunca prin care
creea~:a toate. De aceca toatc ooarta pccetea ~1::1tiunii divine. lar umani-
tatca arc nu numai o ratiune "prin care c constituita, ci 9i o ratiune cu-
noscatoarc 9i dornica sa in\elcagCl toate existentclc, fiind in mod special
 104 PR PHOF'. Dll. D. STli.J'\ILOAE

clup[l chipul Cuvintului. lar omul sc arata un chip al Cuvintului ~i pdn

far;tul cf.l intrc sufletul lui rational ~i trup e o legatur{l interioara, · ca
eel Cilrc sc poate reilliza intre Logosul clivin ~i umanitatc ~i, prin aceasta,
dintrc El ~i tot cosmosul material.
Dar lcQiltura sufletului rational cu trupul e im.pusa ca o neccsitate
pcntru ambc?lc, prin faptul cc{ aminclou<'i sint create una Dentru alta. Dar
Cl'11indouc1 au fost facutc capabile ~i de o unire culmina'nta, cu Logosul
Creator, care l11 calitatc:a de creator, c liber s2i se uneasca cu acestea~
Daca ratitme::~, simtirile, putcrea Sccf:ktului, i~i pot actualiza coin-
pl?xitatec:t lor proclucincl o marc complexitatc in E1derla organizatii ca
trup in tracluccrca lor in simturile trupului, in spiritualizarca matcdei,
pina a coplqi, in parte, legil~ materiei (de ex. c;nvitatia materiei, in
organizare:1 ei ca trup), cu cit mai mult nu o poati.' face accasta L0gosul
creator, prin iniinit mai marca Lui bOf'iltic spirituaEl si outcre ? El poa'te
vindeca bolile trupului ~i poate extind'e,' prin El, L!SU~ra' materiei cosn1o-
sului coviqitoarea legilor carora le este supusl1 (um!Jlatul pe mare, etc'.).
Facultatile suflctului au fost create cu posibiliL1ti de-:-~ fi imboga~.ite ~i
inti'trite continuu, in functia lor de mCJnifcstari prin mnterie, iar materia,
ia fel, in posibilibtca ci de-a fi spiritualizatC1 de suflct ~i, prin el de
Logosul divin.
f. In Epist0la ciitre episcopul Nicanclru, Sf. Maxim il lauda pe acesta
c,"1 Cl]Ji'lrZt drc'apla credintfi, impotrivCl celor ce \Te;:w sa tulbure man~a
taina a iconomiei mintuitoare a lui I-Iristos, ,care 'im.brati~eaza, ln mod
dumnezciesc, toatc vcacurile ~i tlmpurile ~i pe toti cei aflCttori in veacuri
:;;i in. timv· ... c~vtd, aceia sus tin cil Cuviniul intrupat, care .S-a fdcut .om,
nc: a pclstrat dc;Jlin, ca noi, celc cc caracterizcaza firea noastr;.l, ci le-a
preschimbat in firea .Sa dumnezeiasca ~i, prin accasta, a ard.tat o lipsa
i;:;. c!umnezeirc·:-t .SR, avind ncvoic s;:1 I se intcrcnlcze ccva, pcntru impli-
nircCl fiintci el ; scm le-a f<kut s[t trcaca in EecxistcnJ;a, ca pc uncle ce
nu sint bunco, de~i sint open'\ a crea~ici Sale, ca pc uncle pc care nu le-a
facut cu ra(iune :;;i intelepciune ~i, de accea, rni le-a unit cu .Sine, dupa
ipostas. Cc1ci .:tccast2 pune intrebarca : cum ceca ce s-a facut cu ratit.irie
:)i intelcpciunc, nu sc mentine prin Ratiunc (Cuvintul) 0i 1ntelepciunea
suprema, in unirea ipostaticii nedespiJ.rtita cu Ea ?" (col. 93). Este afir-
JTJata. prin acmsb, kgclturet intE~rioara intrc Cuvintul ~i firca omencasca.
C:ki prin ;\ccasta lcg:'\turfl explici'1 unireet Lui, cu ea, in ipostasul Sau,
in vedcored mintuirii t.'i.
De fapt, nicj firea dm·mczeiasc:'i nu subsista fi:'trt'i vointa ~i. lucrarea
cl in Hristos si nic·i firca orncneascil. Si atunci cum ar fi El Dumnczeu
~i om, claC'tt nt~ CJr avca cclc dou;l firi pastrind, dup& unirca in El, vointa
~i lucrarca proprie '? Cc'\ci, in acest caz, n-ar mai subsista in El nici cele
doua firi. Cdc doua firi, vointele ~i lucrJrile lor sint unite in ipostasul
Lui eel Unul, dar nu se contopesc, cl i~i pastreaza cleoscbirea.
,Dt:' accea, celc dcoscbitc prin fire sco pustreaz2t ncmiqorat ~i clesa-
yJ:r:)t in unirca lor, nesuferind nici o schimbarc sau amcstccare, nici in
fi:nt.ele inse:;:i, nici in vointc, nici in lucrari, nici in altccva ce tine de
fi•'i'' (col. 97). Dcci, cum mai dcclari! unii pe Cuvintul intruput, daca
1~u :·ccunrJsc yoin\a, prln fire, ~i nu-L .socotcsc lucrdtor, prn ceea cc ate
ca nni, acUcii prin umcmitatc '! ,Ci'ici, a.eea ce c n~lucrator, evident ca
 CRITICil. FACU'L·\ DE SF!NTUL MAXIM MONOTELISMULUI lil5

e si nemiscat si fara suflet. Si ceca ce nu are vointa rationaL\ e in mod

sigur ncT~tion~l ~i neintelegator. $i dacd Cuvint~l intrupat ar fi fara
accstea, cum s-ar mai crcde cil S-a fdcut om 7" (Ibidem,). 0 fire omeneasci-'1
nelucri1toare ar fi ca o unealta, prin care se lucreaza, dar n-ar lucra ;;i ea
insa~i cind lucrca:-:~1 Cuvintul prin ea. Iar lipsa vointei omenc;;ti din
I Iristos, I.-en" arc~\ta crvl11d o fire ncratio11alii. c;;ici o voi11t;~i in1plica alegerea
;;i ace&st~l, CLtgeto.i\?. De aceea :1nin1alL1l 11-are voi11J~a, ci c .rni~cat de
u:nor in1plilsEri. De ce s-ar n1ai lntFupa Dun111.ezel1 Ct1vir1tul intr-o
on121lcascd. PJ.r plltea scl o ll1illtuiasccl din. exterior 71
c-:ceasta 2.:- n1ai pt:.tea fi 11Un1itil 11.1Lntuir·c.
rcal{i a un1cUJl1lui~ 2firmi11cl
1ui C[ltre :C'iUi1JTli2ZC~U.
cu
ca
91 r:urll-
~-~c= GlS t,~-._

0111t:lJ.22C 3 .fJ.iy-,
Gu.(; ;-l2 -·. -~~::_•:) r:.e-:./. ,ie

ccil:.lui

a nun1it aceast:l
~

cca
... J -: • ....

ncasci'i, ::arc~ Cttlrt_:.~-~:::::.::::~~~J.cl':_; 1 ~(_~.

 llc:cc:J;c;i con1nenetrarc a celor douii lucrari o arata ~i Sf. Ciril, prin
,,~ unich ~i inn~cliEt lucrarc, ari\taE't prin a1~1indou2i". El a
'~:'[tt:lt prin accasta expresic, c:) in Hristos, Dumnezeu lucra cele dumne-
zei~~~ti. ,I_)rin. nceasta 11e l:nvuta c:J. nu vi1tdcca ~i 11u da ""v-ia~~l 11un1ai prin
atotLic<c1toare, deoarece nu era Dumnezcu sh1plu., ci i~i lu.a spre
ca impreu.na lucratcr, srintul Lui trup 9i J:~1via ~i vindeca prin
sti11.=;erea 9i glas1.1l l1.1i, ca. sli-l aratc pc acc.'Jta p1-1t.Ind i11via,
p ~:· . .-rtru f.:lptul cJ s-a lJ.:nit cu l~l ~i eel, pri11 2ccasta, c trupul Cclui ce da
tct~u~·-cn. :?i r:1J nl altL:L-t. .. Pri11 fapt-~.11 eLi clcldca vlat;cl ~i prin trupul
c~;-~~~ta ciS. ~i trll1'-rul L:__d s-a fclcut dt; --.,ria~{i fcicdtor, prccum focul,
~~; ~-.-t1.1d prin fi~:r, rtratR ~i fierul arzind prir1 foe. I?ri11 ~-tceasta se arata ca
l',~l-~~r,~J IJ.IJ c l1Lun,:~i a foc·ul1..~i. d;J_p:t fire, ci ~i a fic:rului, dii1 prici11a
vn~r.d. ]_.a icl ltlCt'~1_r.~~a dun111czc:iasc[t a Ctrvi11tuJtti b1 111ilrU11i 1111 c nu111ai
c:. L:_;il dirt pl"icin~1 firii, ci ~Ji a Slifletului S.§.u trup, pc11tru u11irea cu
,-.. ch_lp,j iposta~:;. C~lCi 1-a ltlat pe acesta irnprcl.Ul~i lucrJ.tor, CLll11 i~i
s;_1flct'.1l irupul propriu, sprc Lnplinirccc faptelor sale" (col. 101-104).
Lbc~i sufletul 'i~i are trupul sau C\ sJ lucreze prin el, ipostasul
C:...rvi~1tului duronezeiesc iese i:;;i ,ia firea on1c11easca, alcEituita di11 suflet
'il tru;J, ca sa lucreze prin ea. $1, precum timpul i';)i d[t $i el lucrarea lui
~~~-t .~~1--r) de-~ (.i. fil'CCJ. on1en.casc;l hl IIristos.
Dar clL1 >Tcme, suflctul nu e~;te fc"mi trupul pe care ~i-1 are 9i tre-
b~;le s:,-:;;i ia un trup, Persoana Cuvintului 'i9i ,ia" firea umana ca parte
<~ PersoEmei s~tlc~ si, in acelasi timp, ca fire a Sa in mod liber existind
inaintc· cl(' ca, ca 'Persoan<'i. Cit::1 .,;rcme eu am trupul ca parte a eului
z:;: ;_i ~i~ i~1 acela)i tilT})] ca p·arte a fii11tci 1Y1clc, pri11 care lllcrez, Cuvin-
t~d i;;i .,i<l'; firca umani"t ca altd parte a Persoanei Sale, dar ~i ca alta
fi:',~~ a SJ. E:I sint :?i pcrsoan<\ dar 'in mod necesar 0i fire prin care lucrez.
Cu\intul, luincl liber firca umanil, o face '7i parte a Persoanei ~i o alta
,-ire asumL!til liber, orin care lucn:az{<. ,Lucrarca lui Hristos se arata
n am:tndoucl, adic~ prin porunca atotf2kJtoarc ~i prin stingerea sfin-
tului s:nJ trup'~ (col. 104).
Se poatC' vorbi, astfcl, 0i de o lucrarc a lui IIristos ~i de doua, in-
t,uc1t El lc un·:::~.tc intr-un:l in mod liber>, fdri"t sii lc contopeasca. Chiar
'.'iz·ca mea prin cchi e una, dar e compusil ~i din lucrarea sufletului $i
~- .Jchilor trupe~ti.
Tc't'(ilen<.;l ,'inrudit;1 c f<;)osit de Sf. Pdrin(i atlt pentru cele de o
cit ~·i p2i1tru celc deoscbite. Un cXelTlp1u, pentru inru-
cEtc·~ ir3 l~t\; ccle de fiin_tc dB. ~Sf. C~rigorc 1'-c~ologul, spu11l11d :
, ..-:::i:cci <-!Ycncl o iarudire cu aminclouti celc spusc, prin Dulml, sfinte~te
L _;_;_~;_ll un1ului, iar pri~-;_ E·..TailglH?lia lui Ioa11 3i 5). Sf.
1\·~-~l=~~L.n s~ l1Ytrcabd : ,.Dar car~ ~i ce i:nrudir·c are DLlllul Sflnt ~i apa, dupii
~i ip·Jstas, cu duh_uJ ;;l trup-ul 11ostru, de;;i se Lrnesc pri11 har cu 11.0i
~;: c11 p~lJ.~tJlc di11 cart: siJ1t2rn conlfYU0i, pe:ntr11 sii11tlta n.a~tere dilr I10U ?"
1 0-±).
LJu_hul Sflnt e lnr'Lldit c1.1 JJuh.ul 11ostru, cf1ci nn1h1clot1El. slnt data-
too.re d2 viatO. ; iar apJ. Cll tru~puJ :nostru., care a.r2 ll1Ult0. apa 111 el pe11tru
a se ~~JCiltinc. Dar· Dul1ul Sfll1t are ln.rudirc 9i cu trlilJGl Ilostru, prin.
du}1lil din el, iar apa ~i cu clvJ1ul 11ostru, pri:n trupul lr1 care este dul1ul ..
$i Duhul, unindu-Se cu apa, odata ce sint inrudite, ca unele ce pot lucra
Irnpreun-a.---n-sup4'-c~i..Ilg_t_Jntrcg, l1111plind apa de p1.1terea Sa, lucreaza
 CRITICA FACUTA DE SFlNTUL :MAXI:\1 l\:IONOT£LISMULUI F>7

prin ea asupra omului. Intre toate sint diferite deosebiri ~i inrudiri, care
le face posibila unirea, fara sa le anuleze deosebirile. ,Deci, expresiile
singulare sau fnruditc ... , nu trcbuie intelese ca desfiintind pe cele duale
;;i de firi deosebite ... Nmnai folosindu-le impreuni\ nu eadem in dcsp:'ir-
tin:ca scm c::mfund:m?et cclor indicate" (col. 105).
Pentru unirea firii omcne:;;ti cu Fiul ei Cuvintul sc poate folosi
~i dualul, pcntru indiccn'C::t firilor ~i singularul, pcntru indicarca Per-
soanei.
Cn ipostas era Unul ~;i Acciae;;i, Ccl cc lucra prin aml11doua firile
;;i lucrarile, prin cca umanu :;;i prin cea divina, ca om. Clnd spala picioa-
rdc uccnicilcr era nu numai om, ci e;;i Dumnczcu, prin minglierea ce o
cornunica prin mba S2. Cind umbla pc nure era Dumnezcu, dar ~i om,
ca c:nul ce umbla cu picio;:;.rcle OE'lcnqti. In amindoua flrile era Unul,
pentru ca era AcclClsi Dum.nezcu :;i. om. Prin amindou.a se aclcvcrea ca
Unul, Dumnezcu :;i Om.. Nu · pdn trupul dcspartit de dumnezcire alunga
pe demoni, ci prin trupul plin de puterea dun1.nezeiascii. ,Deci, e nein-
doielnic cil tn.1pc.~l Domnului era sfir;.t :;i avca toab.J. putcrea impotriva
a toata bcala, dclr era :;;i cstc sfint nu intrucit se cu;:;eta in mod simplu
t:rvp, a:fl2Jm.' nu:11ai in rai;iunilc Sale, ci intrucit estc templul lui Dum-
nezcu Cuvintul, CClre-?i sfintc~tc trupul Sau, prin Duhul Sau" (col. 108).
Ipostasul eel Unul al Cuvintului umplea cele omenee;;ti ale Sale de
puterea dumnezeiasca ~i le inalta prin aceastR, sau se cobora in ele, um-
pEndu-le, fD.rc'l sa lc desfiintc'ZE', de puterea dumnezeiasca. Nu facea cele
omene:;;ti, trupul prin sine. Iar aceasta nu facca firile sa se prefaca un::t
in alta, sau intr--o fire vnici\, nici clumnezeiasca, nici omenr::asca. Nu s-ar
mai vedea cum Dumnezcu inalta un1anitatea si o fericeste. Fircca dum-
nczeiasca nu desfiinta pe cea on~eneasca, sau viceversa, 11ici nu se modi-
ficau reciproc, dinc1 o fire comuna. ,,Dar nici o fire nu comunica, prin
fire, cu alt8. fire, ci ramine:1 cu totul nep~l.rta:;il de alta, sau deosebita
prin fiinta" (col. 108).
Dacc'i firea dumnezciasca ar clcsfiin'pt-o pe cca omeneasca, ar in-
sernna eel Illl 111ai e dcclt o cleo;;.;cbirc apc-1re11td i11tre Dun111ezcu :;;i 1tll1l.e.
Unde a1· nJ2i fi atunci mil1tuirca pers8anclor umane de perisabilitatea ~i
insuficientele lor ? Ce valo~1rc a:t mai aveil cle, daca nu mai e un Dun;-
nezeu care sa le pretuiasc;:\ ;;i sa aiba putere sa le aratc, in realitatc,
prctuire'l ? Numai do.ca este Durnnezeu, inscmnez ~i eu ceva ca om .
./il t·f~~l tcJ.t·~ se rnst:;golcsc cl.e la r;:.):~isten.;R la nc.oxiste11tEi, l:n virtub~a LUV2i
le.si oarbe ~i fftrZl ser1s. 1\TLlD:J.ai d2osebirea f1111dalY1C11tala i11tre Du111nezcu
~i orn le p~ t~..::t~~ dcnsebitc~ dar d:l ~i tu_t;__lror pcrsoal1f'lor o valoare
llctrecZttcetre.
E 11ece::;2r sfl ni(trturisirn c1ou.(;l ltlcr2ri i11 I-Iristosl ca sci n1iirturis7.~11
o.oua firi ln El. I'JLlD.Jai 2 dou{t firi si ltlcr{~rl !11 Eli detr cc~ aic:
vnul 1rns+~~s rr: .,sicYt)r·"l r""'}rltuir;"'.;~ l.T11 trvp' 'lPlvr·r8.tor ·1 1 lqi r---rrlc·!-·v'
c;a 'tl'Lll;
2I' Xi ~:,_-t~~~p l~~'il~~~~fl~ti~,, ~(lt_~~i ;.,,~,,l:t. l.~a.r ,C~lD1 'i=;il~~ fnvia, \;:il~:
sviletJt ? I.Jr dac~l c trLlp ll1S1xfh:tit. c conltlCl(~:tor. ,CJci ceea ce c l1C}~.t·­
crc1tnr, z.s.ce h1 tstala ncrni.9care... C~1n1 ar PLlD.2 ~i el ceva de la cl
in ~la~uli ir~ atirl{_Ic_:.rca L1.1i~ d~tcCt 11.u ~-(~-o.r c-~~/e:t acPst~-a du~pJ
(c~L 1
.L~-stfcl, ir~-Eir~J.L.rl divh1 so ar,·~:ra 1.21 fir:.it c(~ci fil1itt1l orne11~sc se a:tat3.
c~~abil de-<--;. fi L~t.~diu cJ ir:finitului cli<.. .i11. r:-cl1t-c;_1 c[l in[il1itul dl·vi:n
 PH. PROF. DR D. STA.NfLOAF':

Creator s~z:1 dc:;coperit .in Hristos ca sin al celor finite, odata ce El le~a
c::·<'at ~i lc readuni:i in El. Aceasta face posibilei inornenirea ipostasului
(2 i ':in il1 Hristos, prin irnplinirea color dumnezcie:;;ti omene.;;te s.:m prin
fh·coa omcneas:::i:i, :;;i prin indnmnezei.tea umanului in El :;;i in oamenii
c' so alipcsc Lt•,i, filrii contopirea lor. Fara S[l fie de o csc:ntf:i, intruc'it
J)umnc;ce;_i c Crcatorul, iar umanul c creatul, e posibilii cca mai strinsa
l .. :;i'itur;'i intrc elc, tocmai datorita acestei calitili;i.
Sf. l\iaxin1 a pus~ pri11 lupta lui, i11 cea 1r1ai cle1rcl cvidcnta valoarea
U2lElllului ~~L posibilitatea rnlntuirii ~i crc.;;t2rii lui ln DLI1TlllCZeu, In veci~
afiriTlC:U~2a ctl DLET11i2ZCl.l ll ln-vrech1ice~te s{t voinsc& !?l sa lttcreze
ll1SUo,:i in fa V0i.>.r2CJ. lui, Ca sa sfinteascii VOia ~i lucrarea lui,
:._';_~ sa le_• indu~-:1nc·zciasc8., necu1ull11du~-le ca vcie ~i lucru.re on1eneasca,;

<....'1'~:r i;>o:-;ta:sul uman c un suport de adincimi neatinsc al firii

U'n:nlc cbr Pl cste accasta psntru cil D:_cmnczcu CuYintul este suportul
d:! infi:1itu ~'~iincim 2 al i pcstasndbr umane prin El insu;;;i. Aces tea i.:?i
au infinit:itc:a 0i in1perisabilitatea lor h1 ipostasul infinit prin Si11e, al lui
::_icmin~':ceu Cuvintul. ln Hristos, ac2asta calitate a ipostasului Cuv1ntului
dun-·n;?zcicsc sc~ actualizcazii In 1nod real.
IIristJo;, ipostasul divin ul Cuvintului l:;i actualizeaza calitatea
c:c prin Sine infinit, al tuturor ipostasurilor umane ~i, prin ele,
d ;ntrc;..;ii cx:icotr_•nte create.

c;. Cc+~ spuse de Sf. Maxir:1 in Epostola ciHrc presbiterul Marin,

l.C" Iolosc";:tc ~i in Epistola ciitre Pyrrhus, care-i trimiscse un volum cu.
pc~1rcrilc: lui, i11 parte corecte, Lrt IJ&rte 11eclare) dcspre lucrarile lui I-Iristos~
pjreri care treziserc! uncle b£\nuieli intre preoW, monachii ~i mirenii
c:·,_;~.tini din Si~iJ.ia.

In Fpistoh ciitre 1\iiu?'in, Sf. M«xim spunea cil cele doua vointe ~i
lucr·Ctrl s:o tmcsc, in I~Iristos, 'intr~o singura voirc !?i lucrare teandrica
C''ncreTCL iar in Epistob C:ti:re Pyrrhus, declara ci.'! Hristos eel unul ,nu
i1::;·o. nici cele dumnczeie~ti, durnnezeie~te, pentru ca nu era numai
Dumnez2u, nici ccle omenqti, ornene~te, pentru ca nu era simplu om~
(D.G., col. 293). Sf. J\'Iaxim gilsea necesar sa arate celor din Sicilia, 1utr-o
EplstoEi ciHre ci, ca el nu vorbe~te de aceasta unire, a celo;r doua lucrari.
> ,, c;enst;l contGj;idi lor, oricit de unite fn ipostasul lui Hristos ar deveni
~. ~'~. i-i.COLl~ta .(.:pre a lT:J. lJc'ireu cJ. e de acord cu PyrrP. .us.
, clcci, cunoscu.t Prea Sfintiilor Voastre, ca nu mi~a venit nicio-
d tta I21 J-nintc (cun1 ne defdin1eazi:J. du~n1anii) ... , 11ici n-arn n18.rturisit
\"1'c:od;;.ta una ~i clou.J, Dc1ic3. trei voi11te ~~i lucrUri i11 Acela~i ·u·l1lll Hristos
lJ:um'zcu ... Caci, dJcil c m1:1, cmn ar £i totodati:l. drma ? Iar de sint
i~Ducl curn 2r fi u11n ? E?i care ar fi aceasta ? $i cu1r1 ar fi r1un1ita ? Cu
cin::: ar ii Cuv:intul intrupat prin ea de acela~i ncam, sau de o fiinta ?"
D:1ca acecast:'i unicii voin~a ipostatica, a treia, ar fi socotita dunmezeiasca,
clccr dcoseb~.Ei de a TatcUui, s~ar introduce politeismul ; iar daca s-a:r
confunda firca CC'a unica, cc ar rczulta din ea, cu i:postasul lui Hristos,
iar acest ipJstas ar fi considcrat identic cu al Tatalui, in. sensul lui
Sabelie, s~ar socoti 9i Tat.ill intrupat ~i patimitor. Iar daca s-ar spune
ca acensta n trcia lucrare, ce rezulta din Gele doua, o are Hristos comuna
cu oamcnii, eel l~ar instraine pc Hristos de Tatal.
 CniTICA FACUTA DE SF!NTUL MAXIM MONOTELISMULUI 109

,In sffr5iit, dadi s-ar spune ca vointa ~i lucrarea cea una e dum-
c1ezdascci si omcneasca, s-ar socoti ca ea e si creata si necreata, ca
l Irtstos cste, prin ca, de-o fiinta ;;i cu Tatai ;;i cu noi, ca lucreaza
:Jrin un-1 ~i C!CCeCJ~i :;;i cele dumnezeie;;ti ;;i cele omene$ti" (P.G. 91,
·:oL llG).
Dit:· dac;) toate acestea sint imposibile, ,e mai potrivit cu r2alita-
cum s-u zis, ca prin cea durnnezebsca sa lucreze celc dumnezeie'jti,
cc<l 011l~e:n.easc5 din El, cele 01ne11esti, cu participarea si fn.sotirea
;;i nu in n10cl des:)artit". Astfel, ,o a trcia lucrcu:c de ~are
v· "'' ~>;c ei cste fcl.ra nume $i inexistentii" (P.G. 91, 117).
Cci ce sustin o vointa ~i o lucrai'C unici a ipostasului, ;;i nu cele
d.;uj ale firilor, socotesc c<'i trebuie sa-i atribuie l'...li Hristos ca intreg,
a vcin'~:i ;;i o lucrarc unicii fn accasta calitate : ,El socotesc di intregul
c altul dccit ptirtile lui, din care :'li in care consta ... , ca trebuie atribuit
i:ntregului ~i altceva de cit ceea ce se afla, dup~i. fire, in pilrti" (Ibidem).
Dar aceasta c o judecata gre9ita. Lui Hristos, ca intreg, nu-i putea
atribui decit vointa :'li lucrarea firilor din care consta ,Iar din pricina
unirii lor, legam cele proprii fiecareia din cele doua firi, cu cealalta,
prin comunicare reci proca".
,Cea ce e propriu ipostasului Lui, ca intreg, este ca nu lucra nici
celc dumnezeie?ti fn mod pur dumnezeiesc, caci le lucra prin trupul
indumnezeit :;;i insufletit mintal 9i unit cu El, dupa ipostas, :;;i nu cu
dumnezeirea simpla · nici cele omenesti in mod uur omenesc, ci cu
libertatea unei infinite puteri, nesupus 'necesitatii" (col. 120).
Taina adusa de Persoana cea una, in care sint unite dou{l. vointe :'li
dou:C lucrari, e ,.participarea" lucrarii uneia din firi la lucrarect celei-
laltc sau ,comunicarea reciproca" intre lucrarile lor. Fiind unui. :;;i
acela;;i ipostas al ambelor, lucrind prin vointa :;;i lucrarea uneia din firile
Sale, participa ~i cu vointa :'li lucrarea celeilalte firi le1 voin\a ~i lucrarea
eL Caci amindoua sint ale aceluia;;i ipostas sau Subiect. Aceasta schimba
,modul" lucrarii Hecareia, dar nu anuleaza lucrarea ei. Face cit mai
conforme, intreolalta, cele doua vointe si lucriiri. Cele omenesti nu le
n;ai lucra din necesitatea firii omen~~ti,· ci cu iibertatea dum~ezeiasca
;;i cele dumnezeie;;ti le folosea coborite la modul mediului omenesc, pJ;'in
.:::aro le lucra pe cele dumnezeie;;ti 9i iniHta pe cele omene9ti. Deci, nu
;:u::.ula cele omene:;;ti, cum nu anul? nici dumnezeirea, prin coborire la
rnediul omcnesc, prin care lucra. ,Ii atribuim, dupi.i fire, lui Hristos, ca
Ac:.:luia9l h:ttreg 9i 1.mul :'li singtu', toate cele ale firilor din care este,
afara de paco.t. !l marturisim pe Acela;;i patimitor ~i nepatimitor, ne-
cz eat 9i creat, pi'irnintesc ;;i ceresc, vazut 9i gindit, in caput 9i neincaput
}Jr'il1 fire~' (col. 120).
Apoi, dadi nici vreo existenta creata ,nu o cunoa9tern ckp1in din
celo !acute in afara, ci din insu:'lirile naturale ce o caracterizeazc5, cu atlt
mai putin pe Cuvintul, Cel peste toatc, care S-a intrupnt pentru noi,
nu-L cunoa~tem din acestea, ci din insu:;;irile ee-L caracterizeaza, adica
din vointelc $i lucrarile Lui", sau din ,insu~irile proprii firilor care-t.
caracterizeaza ca Dumnezeu ;;i om, sau din vointa ;;i lucrarea dunme-
zebsca 9i din vointa 9i lucrarea omeneasdi. ,El se cunoa:'lte din acestea
ca Dumnezcu, care face de buna voie minuni mai presus de noi 9i pati-
110 PR. PROF. DR. D. ST ANlLOAE

mqte, tot de bund voie, ca om, pentru noi". Nu se cunoa:7te ca ccva de

mijloc, intre Dumnezeu ~i om. ,Caci, existind din Dumnezeu ~i mnar:.i-
tate, IIristos este Dumnezeu 9i om prin fire ~i altceva nimic".
/\.dversarii aduceau, pentru teza lor, ca Hristos era ~i filcea Cc';a
de mijloc, afirmarea Sf. Ciril, cJ uncle dintrc expresii slnt pott'ivite C:l
toiul lui Dmnnezou, altele, iar[l~i, potrivite omului ; !?i, iar5.:;;i, aH<,'lc cktb
un 1oc de mijloc. Sf. :l'v:Iaxim raspunde : ,!nvatatorul ne p1·cdu in aces-tea
o lucrare care este compusa, dar care are in ea pe cele din ca.re cste
'-'onstituiUi, insii nu le nume9te pe acestea in mod despartit, ci improu2;,'i
')i deodata, pe fiecare din ele, intrudt Hristos estc unul c;i sinc;-:..:r;'
(col. 121). ,Deci, spunind ca unele cxpresii detin un loc de mljloc, nt:'-Zl
arJtat ca de insemm1a ca Hristos nu e altceva decit cele din care, 1:.1
care ~i care este, cum cugeta unii, ci e deodata Dumnezeu .;;i om''.
$1 pentru ca cste Unul .;;i Acela9i Dumnezeu ~i or11 ,porunce9tc s:"
I Ic atribuim 1n mod nedespilr1;it".
Aclvcrsarii mai citau, in sprijinul afirmatiei d Sf. Ciril nu cunoa::;re
in Hristos dccit o ,unica lucrare", spusele lui ca, atunci cind ,porun-
cind fiicei lui lair sa se scoale, a prins-o de m:ina ~i a fnviat-o, a ar~tt::1t
P~-in amSndoua o 1ucrare unici.'t si ,]_nr-:..1diEl". Sf. JVbxim observa c[c re:-x.
cind atingerea co pilei cu ;nina,. Sf. Ch'il a indkat ~i lucr.arecl nn1i"T:~~'; -,
unii:a cu cea clumnezeiasc~, dar neconfundaUt eu ea. Lucriirile s-au nnit,
fih1~1 inru:dite prin aceea:-;;i Iapta ·ce o \'oiau ~i la care au .contr-i·1Y.li:, ~;-;~-;>-­
doua (col. 124).
Deci, S£. Ciril prezinta pe Cuvintul intrupat, "siiviqincl lucrcwca
Lui de via\i'l facatoare 9i dumnezeiasca, atlt in mod netrupesc, cit ~i
prin truo ... Deci, nu spre clesfiintarea lucrarii omenesti, zice acestca 5n-
vat<~torul. Cc1ci, vorbind de ating~rea trupului, a indicat prin ea, In rncd
vadit, pe cea omeneasca, daca atingerea este dovacla clara a lucri.'trii
onJC·nqti". Fiindca atingerea cu miinile nu a fost rezultatul unei impu;-
siuni dumncozeiesti ne~tlute de sufletul din trHp, caci, :in acest caz, orice
mi~care a lui Hristos cu. trupul ar fi fost mi9carca facuta fara vni·1
Lui. Dar miscare<1 truuului nu era numai naralela cu cea dumnezciasu~.
Unirea dint;e ca ~i h.tcrarea dumnezeiasca" il face pe Sf. Ciril sa Ie n-:.I-
mcascc"i o lucrare unica. Dar, adauga, dupa aceea, precizind ,Dar nici IEI
nc-a invatat (Sf. Ciril) prin cele doua lucr;1ri dupa fire o alt:l (lucrar<)
a Lui, ci prin amindoua., lucrarea de viata Elcatoare a poruncii ~i cc~· a
atingerii siivir~it<:'i de Unul o;i Acela9i Dumnezeu Cuvintul" (col.
Acelasi ipostcts sJvirscste concomitent atit lucrarca dumnezciasca, c;·:
~i cc~ omcneasccl, in, 1~od nedesp~1rtit, pentru a indeplini una ~i ac:-
ea~i faptLl.
Dupc'l explicarect unul alt citat ctm Sf. Ciril, care parca sa sus~1;1 ,_
o unic<1 lucrare in Hristos, Sf. Maxim pune mai multe inlrebari cdor c:c
s:_lsi,.irH:o.:n_z de fQpt. o unic8. lucrare 11ouc~l in iJ)Ostasul Cuv"Ir1tuiui I11trupclt :
,(~are dil1trc~ P~trin~ii in.cercati ~! sptlS ca firea :;;i I1Ji~carea D01111lltl:~~i
i11treg e u11a '! care ~i cun1 este ea ? ~i care sl11t cele douU 1Jri11 refcrice
(LJ.~.~ntric~-- -~JI1:l la alta, 11.n.) ? Si care e fir en s;i n1iscarea cea L.U1a t-l
pt1.rtilor }J,rin ins1_1~ire (prir1 instl~irca ur1eia de c3tre al'ta, 11.11.) ? .'?l cctxc
sin_t ce:~.c dotu:1 i11 elc iilSC:lf~ '? ... 9i ci11c a ir1\r&to.t ca. lucrarea ~i patin1a
cn·at~t Clceca:;.i 111i~C'J.rc ? ~i cun1~ c1acd dupR 12i este a~a, l1tl s-a despdrti t
}'it~l, dt:pU toat~t rr:l~7carea, de T8t-Sil dac~l c prin toatc IJ2tin1ii•Tr du1Ji
1
 CHITIC\ L\CUT.\ DE SFll'\TUL :\IAXIi\T i\IONOTELISi\IULUI Ill

fi~·e ?... Ccki dumnczeirea c nepatimitoare prin fire !)i liber5. de relatie
:;oi si1-npld. Ba, mai mult, e mai presus de oricc simplitate ?"
:'.frmotelitii, idcntific'ind Persoana cu natura, ca ~i monoiizitii, nu
''- de concluzia ci\ firea divina, contopind-o cu e0 pc cea
lT-c:m~~,. i'acl' Gceasta fara vcie socotind cJ cea din urm:l c silit'l s:cl. o
l..':~f·(:c::,:· pc prima cu ca, 'in bJ.Z::l unci referiri interio:1re n ficcarcb din
c -~ l:_: (:~ .~~.1:~ lt:J. Teoria accssta ducc:a, pixl~l la urn1tt, la cr:11cluzia, c[l nu
c r. cl:' !scbir'' de cscnt5 fntrc dumnezcire :;;i umGnitate, dintrc Creator
r·;·c:,: adicd, let o conccptie pantE'ist[l, Lc c::;_rc hute .s'int supusc unor
.f,_·~'ir: ~i rclatii l'CCiproe:c, in b2za 1.u1or l?~Ji OJ.l'be. ;~c::'&sta lnsean1nci
,__ '· !<·,~is!_-er:ta lPTlar:di ~i_ l1Jl11C8. l1U pot scEJ.pa d2 il1SUf.icicl1tc:le lor, fapt C~tre
J _: optn1c aspiro.tiei on1ului dupa ple:nitudi11e ~i -~le;::nic]J.=:.

I'<Tu~~-:al deost:tirea e~xistc11tci ~:n n.~~crco.t~ crcatoarc, ~i crc&tcl. poat~

<._~ • l.Ul s~)ns c:; L-;t211tei. Nu~:-:;1i ca o arctt~i pc cea di:ntli libcr'-~L ~i putln.d-o
~-:'.int:_1j l)C ce:1 crcat[1 cl2 in:-)uficientclc 1nJ.rgh1irii ~i de 1\!0artc. 9i far)-
-~ _:l ~=t<::~c·sL1 0st~~ do\rc-Git de Ll11irea l1CCD11ft.1l1da.L~: a eel or do1J8. firi 1 In
I-Lt'istos.
Istoria 1ntrcaga a um.anit5.tii n-ar avea nici un scns, clac'i umani-
L·~ca n-ar avr:a o existe:nta ulterioara istorici. hT aC('asta cxistent<.1 a
Lu;z:nit;_\~ii, dupt1 istorie, c 'asiguratd de Cuvintul lui Dumnczeu, ca~e a
a-;tunai:-o :;;i a lnviat-o. Daca umanitatea nu e p~tstrata 'in Hristos, im-
pceun:l ca cdumnczeirea, dar neconfundGta cu ea, totul e lipsit de sens.
Ad'/E'r':>nrii s(l nu ncge cd Hlistos, ca Unul 9i Acela9i, arc aminclou:"t firile,
s1 nu ncge prin negarea unirii in El a ambelor firi, in dcplinatutea lor,
·voia ~i lucrare.a Lui dumnezeiasc{t ~i cmeneDscil ... $i sa c'\ mel ceea
C·~ a fost f::ira de :i:nceput t;;i Lira cauz[l (deci, nesupus unci puteri supe-
ricarc n.n.), nici ceea ce s-a facut, mai pe urmi:i, pcntru o cauzd, sau
pcr!tru mintuirea noastra, n-a miqorat, sau schimbat, sau desfiin(at in
vreo privinta Cuvintul, Cel mai presus de fiinta, ci a pastrat in intre-
~ime. De aceea, Acela9i t;;i Singur 9i Unul Domnul nostru :;;i Dumnezeu
c voitor 'li lucrdtor, prin fire, al mintuirii noastre, dupa fiecarc fire a
Lui, din care ~i in care constd. Aceasta, pentru ca, fiind Dumnczeu prin
fire ~i Creatorul libertatii tuturor, nu S-a fiicut om far[l rn.inte, sau lipsit
de via~a naturala, asemenea celei a noastra, care am luat, prin creatie,
~·xisten\a de la El ; ci, insu9i Dumnezeu, Cel Unul, S-a facut '?i Om c:u
'[n.telq:;c·c• (cu minte), Si.m voitor 9i lucrator prin fapte. El insu:;;i lTl-a
L:at po mine intrq~, impreunu cu ale mcle, ca sii-mi dilruiasca mie,
ij1treg; ~!.1i11uirc:a., dezleglndu-rn3 cle tot blesten1ul ptlcatului. C8.ci, ,ceca
:e nu a fost h_;nt u ramas ncvrednic de ddicat", cum zic>? eel cu numcle
C.•.: ,Tcologul' (col. 126).
I)~~~arece cnn fost cr2cr~i c.2 Cel f~i1~a cauzD., deci lib(-;r~ prin Sin_e,
.:i,;_; orice lege, 11e-a d2ruit ~i 11oua., care sir1ten.1 cl1ip11ri ale Lui, libcr-
tatea. in comunlunea cu El, Cel Drir;. fire voltOl' si lucriit\;r, no-a dc'iruit
si no~1a comuniunea cu El. Dar r:umai In unire Cl~ El no nutem e ~ercita
c~i ~1oi voiny~ .]i lucr~rea,. nesup~ls,~ vr.em_;or patimi: c;:'\ci · nm:1e1i iu~irc~
uta de eel lli.YT, ne tme 91 pe no1 nben. Dar, m.truc1t, m folos1rea vomte1
~!i lucriirii, in dezacord cu voia 9i cu lucrarea lui Dumnezou, ne-Rm slabit
voia :;;i lucrare~1 firii, fnsw;i Cuvintul, care no-a crcat dupa chipul Lui,
:]i Le-a facut proprii, p2ntru ca sd le fac{i deplin libcre, ca ale Lui, unin-
du-le deplin cu ale Lui :;;i scapindu-le de st2pinirca patimilor.
 112 PH. PHOF. DH. D. STAXILO;\.G

h. Sf. Maxim a supus unei critici directe fnsuC?i decretul ,Ecthesis'\

publicat la 638 de fmparatul Eraclie, la 1ndemnul patriarhului Serghie,
clccret prin care se oprea sa se vorbeascii despre dow} vointc si luc:r2ri
in Hristos.
El incepe p-rin a laudo ,Cuvintul lui Dumnezeu eel
care ne-a ar3.tat~ prin coborlrea Luj la 110i, i11 1110d 11ecircurnscris\
n1E~a slavEd Lui, ca sa 11e refcccl ridiclndu-11e sprc o stare cu atlt l~-j_ai cc

~i~r~;lt~L~i~~d Sd: ~~~~~~~titicft it~;~~,~~a t~~·~){lt p~~~r~l:~oi~cf1~;~,l~~l:~i ~~l '~~~~::~

2

ft.nl.::larc~' ner2-fuzl11d llin-jc din u:-:::-lan_itctt.=:, ca .s2 11u arat::: 1~lci ~~·
in haru:;_j S2E. C~~cij c.:::ea co 11-ar fi Iliat, r1--ar fi

na12 C' ,--

sa
la l1i~Iel:)J de
ca CLl, ~i pe

E o cinste 112g2"8it8. perrtrt,~ ""JOiir~a ~i lucra:r,?a

Du~-_!l?.ezeu c-,_I;;_, h~.b. J.
S-e:. c:;borlt, 2~~c:l1~~1u.--S2 SuJJL;ct"L~l 1~r
in accasta~ s-a ar2tat ~i iubirea Il2~2rmurit3 a lui Dl-UTl11ezeu :~i l1!2::..-c~-~
at:r·acj~ie pe co.re o exsrcita .prin ele de SirH~, ca Durr:ll.2ZCl1. ?1-1~.1
aceastd coborire, sau ~~prin. l11trupare a ll1dUn111ez12it lntreaga firer.;. Fdc~; \_._
du-S2 0111. sau l110lrlc:nin.du. -Sc, a fa cut pe 0111 DL~nlnezetl, 1-a irld.tlnlrle::-:r~· ·~ ~
C2ci ornLll, in care s-a l11trnpat El, era totodatB. Duln11.·2Ze"Ll.
Daca Cuvi11tul a c:r-eat firea ,avln.du-le ~e acestc(:~
acli@:U "Vointa ~i 1ucrar~acG, c iiregc ca, dtqJ2 ce firca a c~tzut,
losint,a \TOi.:n~ei $i lucr2.:r-ii c:i l11 acord c1.1 El, sii caute s;~l -vi~_J.deco
unirea ei, dupe?. ipc)stas, (Lntr-u. n ipostas) CLl Sine:, a~a Clin1 'r.~
cu vointa ~i lucrarea ci, ca sa le ·vi11dece 9i p2 acestea.
,~A unit Ctl Sine firea ornenec:sc?~ dtlp.J. a'}a c~---~.-~1. a crc::~-it-c
d€ la inceput, adi~ti voitoare ~i lucrS.toEtrc C.J. 0a :nu i:_1 nJ ~~.-;la,i.
Jirca pasiva, dar D.tl ~i puterlle sc1.dite in ea~' (col. 157).
 CHITlCA FACUTA DE SFIKTUL MAXI:M MONOTELIS:VlULUI l J:J

,,$i nu e fura vointa firea omului. Caci, in acest caz, mc1 n-ar n
fire a omului. Accasta nu e nici fara lucrare. Ci1ci, in acest caz, ar fi
fara suflet". Lucrarea omului e prin vointa lui. Mi9carea animalului l1U
c lucrare a lui, ci a impulsurilor ee-l stap1ncsc, pentru c;1, nu are
care cugeta 9i al2ge. Daca Dumnezeu Cuvlntul n-a luat firea noastra. cu
\~oirr·~a ~i lucrarea ei, El nu S-a f~lcut on.1 ca 11ci~ 0111 ~,a0a cu111 1--a cr~21t
clc 1c-! ~~1ccput, f£icl11dti-l libc:r~ ~i lucr;J.tor dGpci firct~ (col. 157).
C·=l cc S-a fcl_ctlt on1 c Cel de I~-a creat pe 01~1. Cel ce L-D. fiL~~ " )e

<:~~-~,~ i~:~~'':~1 c~'""~~!ei!~;i~;,~ ~·~uti~fn!~ ~~;l~;~~~~::s~f 1~~~1'~l~n!~~~~~ c:c·,~~~~~

1

_:-l~~~stcs e ·-. ~.2zu t0. n12TCLL ci2 S£. ~\·Ta~.:~ln1 ca 2-f:ir:..du_-se. lrrt1·---o cu
cr~c~:~~-ct J·· r.=-Tin c:cela9i Cuv~r.t clun1nezt~iesc.l care I-a c:-eat..
~~pc·i, Sf. Iv!a::~in1 da 111ulte t2:x~te dil1 E~7a11s;l12lie despre
. ,Urcbll~:.cl p2 111.~.rc, a •.roi.t
dcspr;.-~ ·v~ill ~-a ~i lt\.c:·o.~·t:::aLuj.

l.L . ··'

--'-• ~-··· :_~.-L:. __

2cee2, da te~~t=: dir1 lTICl10fizitii car,~ nu atlT11i.t clecft \T\:~~1-.-,

}iristcs, dar ~i di11 11estorle11i~ care spu~1. ·~c::.·~-:.
doua perscane in Iiristos, :pe Ul1?;_ care are
pe altaj care ar nun1ai voint[l on1en.easca.
apoi, despre De'Cretul 1mparatului Eraclie, observil
el, ,:r:m aduce autoritatea nici unui Sinod. sau
~alz;ifica dogrnele urelJTei crediD.te" (coL 13~). 9i
:c -,

crL{tri'~.-20. Sil~OdLtl"Lli ocunJ.enic de la Calcedo-n, care opre~te pe orici.ll2

c?.··e dilT~;;).
c2b."'e cineva 5
c8.ruia se socotes;te u.ce11lc, 3£.
~\·i::t""'<:.L~~ i:.ntelesul voi11telor 11aturale, care slnt doua ii1 }Ir~.::t·:Js~
~,-J fac::~ c~e_·c·astJ.. rilspLiDZil1d la i11trebarea aceluia, despre defi:nitia ce ct
cL~~-::--' t~n :-:-.1onal1 vci11.~~ei 11aturale. i1.c2l 1nonal1, se pare 21u e ~t.:_·~u.1.
· Sf. :vraxim. Ciici, spun.e cd acel n10I1al1 a d2finit vcin·~a nca c
a ceea ce exista prin fire o;;I mre tine la un loc L'atcco
:i'irii, in mod fib~ial'' (col. 185). Dar aceastrr nu e 62cit
Sf. Maxim in Epistola catre Presbiterul lvlarin (P.G. Sl,
~~;t de ac~2l r.uo11a1:-1 (sall de sine ll1SUf?i) zice, aci, Sf. IV[a"3~irn, c~~
'" ::jn~ _a. cugeta .c~ ~ltcev2 este ea (vointa natural&) 9i al':C2"IZ
a a cu socot1n~a ~:..
 114 PR.PROF.DR. D. STAXILOAE

Sf. l'viaxim critica parerea monotelitilor, care clcfinesc vo1111,a ca

v.;:rc concrct;_'l ~i, pc aceasb, ca ccea cc e voit. Aceasta vrea sa dcfi-
ncascil voin~a prin ceca ce e voit. Prin accasta voiau sit intcnwieze ca in
H;:·lstos c o singura vointa. Caci, El nu voia decit mintuirea sau indum-
n2;::sirca oamenilor. Sf. Maxim raspunde ck:;;i Parin\ii numesc voin~a
~t ~~oiroe, :;11icio~ata nu indica prin coa lu~~ul voit. Cki, cum ar fi ac~ea~i
c1.:::rn1\8. ~1 lucrul cc se dore~te ? Daca CJ.r 11 a~a, spre cc' s-ar n1l)Ca dol"lnt'1l
fiind ea ins2.~i aceea spre ce se mi~ca ~i nu altceva decit accea ?" In
afc.>ra de aceca, clac<'t vointa c una cu lucrul voit, voin~.:J lui Dumnczcu cu
P~-·ivirG la 110i lTlcepe de cir:.d incepen1 l10i sa c~xist~U11 ~i lncet.eaza odata
c:1 ::1oi. i\ceasta s-ea. . i11tirnpla ~i Cll r1ci. N-an1 a\rea -voil1~~l, d{_·cit ci11d
vJi111 s:, implinim cecu cc voim ~i inceteaza odata cc nu mai voim acel
lLrGu. Dar cum voim ceva din afarc1, daciJ. nu avem vointa deosebita
d.! aceea ? Dcci, trebuie sa admitem o vointa a firii, care sti.1. permanent
la oaza yoirilor unor h.1cruri, nlercu altcle ; sau o voint;'{ naturaL"!.
In continuare, Sf. Maxim raspunde celor cc spuneau ca voin~a dum-
nczciasca nu este dupa fire alta, decit cea omeneasca. Daca sint identice,
attmci ~i firile sint idcntice. Iar daca nu sint identicc, atunci trebuie
admisa citimca ~i numarul corespunzator citim:ii. ~i numarul aplicat firi-
L,r trebuie aplicat ~i vointelor lor. Caci, daca nu se aplica vointelor,
dc·osebite dupa fire, nu se poate aplica nici firilor.
~i atunci cum mai e Cuvintul intrupat om deplin, fara vointa natu-
rala a firii omenesti ? Indumnezeirea vointci omenesti si a firii de care
tine nu le scoate ·din rcalitatea lor fiinti~la, cum. {1ici' unirea extrema
a fierului cu focul, nu scoate fierul din firea lui. Caci arde prin unirea
eLI focul, dar i~i pastreaza ~i luccrarea naturala a taierii. !mpline~te
luc::-area firii proprii, adica taierea, nedespar~ita de lucrarea ce-i vine
din unirea cu focul, adica arderea. lntre ele are loc o perihoreza, sau
o comunicare reciproca. Caci, ~i taierea fierului devine taiere ~i a focului.
Dar nici una din ele nu impune firea sa celeilalte, nici lucrarea sa firii
cc::!eilalte, ca sa-i devina naturala aceleia, chiar dacct lucrarile se saviqesc
fmoreund.
· Deci, pentru ce n-am numara cele ce apar~in firii? ,$i pentru ce
n-am recunoa'?te lui Dumnezeu, Cuvintul eel intrupat, Celui supradesa-
vir;;it ~i mai inainte de toata desaviqirea, nedesavir;;irea noastra, odata
ce a primit sa-~i faca proprii toate ale noastre, afara de pacat, care nu e
propriu-zis al firii, odata ce alunecarea spre pacat c o mi~carc contrara
ra ~iunii ~i legilor firii.
De fapt, Du:'Tinezeu Cuvintul a luat creatura Sa rai;io:'l:tEi cu voint"'
caTe le dore:;;te s2. se mintuiasca ~i sa sporeasc:1 i:1 ceca ce este
1a El.
,I~,~- c.::'c'a ce se abate intr-o parte sa"LI c.Jta estc o pornire din soco-
ti:-::.ta. Ea r1u e o 1:_:or11ir2 a firii; ci a persoanei s0.u ipostast.Ih.li. 1\ceast=.
n(~::;tiind-o, despartitorv.l N2storie a dogmatizat cu necrcdinta o 1.miE
a :)ocotintelor~ ca sa coniirrne dotlii ipostasuri prin dou~t socoti11tc. ,C2
ur:T;arc, cl htelege unirea intre om E!i Dumnezeu Cuvfntul, in Hristos.
ca o armonie (virtual&) a socotintelor lor, in a~a fel ca prin mi~carc:;
vcintei gnomice, sau socotintei, omul sJ. 1namteze cu incetul, la o a:r-
m';:'.ie tot rnai dcstl7iqita cu Dumnezeu CuvJ:ntui. ,Aceasta vointa (c.
 CHITIC\ FACCTA DE SFlNTUL J\IAXlJ\I :\TONOTELIS~viFLUI Li

socotin\a n.n.), inainteaza insa prin calauzire, nefiind unita, prin clLGl-
nezeirca Cuvintului, de la inszt~i ziimislirca negr8.ita, intrcaga :o;;i in n!cd
cle.<!viqit, cu ts~;tc ale firii noastrc Intr-mml ~i accL:t~i ipostr>s''
(col. 180-192).
Sf. Max:inr so opusese, in cap. 51 al scrierii czttrc Presbiterul
clcsprcc cele dow1 vointe in Hristos, ideii ca in Hristos sint doua vointe
gnom.:ce. Dar prin aceasta rcfuzase putin~a Lui, ca om, de-a Cllegc intrc
binc ~i riiu.
Acum repeL1 ca Hristos, ca om, nu voie~tc dedi: ceca cc voie~tc ~i
ca Dunmezcu. Dar, prin aceasta nu anuleaza vointa omeneasc£1, ci o sOC)-
intip£1riFl deplin de vointa dumnezeiasca. I-lristos voia ~i ca Ci1l
ceea cc voia Dmrmezeu, dar ca om in deplin acord cu Dumnozou. Erau
doua vointe, dar unite in actele concrete ale voirii S::tle.
Voirea naturii Lui omeneEiti se preciza 9i ea de ipostasul Lui, c:::·'-"
era dumnezciasca. Caci, v-ointa naturali:l se precizeaza numaidccJ:t p:·in
ipostas. Dar in ipostasul Lui sc preciza ca o vointa in acord cu voin\a
Lui dumnezeiasc:a, pe cincl in cclelalte persoane se precizeazii adcsccri,
sau se poate preciza ~i in clezacord cu voia dum.nezdascft. !n sensul acesb
nu sint in El doua vointe gnomice, SJU determinate ca socotinte, ci L<nd,
dar in sensul cc."i vointa omcncasca e intiparita de ~·ea dumnezeiasca, s;:;..<
!i urrneaza totdeauna cclei dunmczeie,ti.
Imposibilitatea voin\d naturale omene~ti de-a se preciza 1n Hristos,
C:cl o ",·.;inta <:;nomica deosebitil de cea dumnezeiascil, provine din
ca d::' la insa~i aparitia ci, ca vointa a firii omene~ti, e voin\i-i a iposi:cl-"
sul;.li dumnczcicsc, sau e unita, chiar de la conceperea lui Hristos ca 01·.:,
cu vointa firii Lui clumnczeie~ti, sau e intiparita do ea. In sensul accstc:,
voini,::t OElCneasc{t a lui Hristos nu e vointa gnomica, deosebita de Cc a
clunmczeiascu, ci naturala, in acord cu cea a Lui ca Dumnezeu. Ba m<>i
mult, in Hristos s-a restabilit deplin vointa naturala omeneasci'i, dacCl
firea omeneasca se voie~tc prin vointa ci, pe sine insa~i, sau daca vointa
nu e dt:cit afirmarea firii a cee~l ce este, si cbca aceasta a[krnare nu ". 0

poate L1ce decit in a cord cu Cel cu adcva'rat existent, cu Dumn2ZCL1. , "

comt.micccre cu El, care vrca si El ca firea creata de El sa exi:~te ~;j s,\ s:;
dezvolte. · ·
Firea oEwneasca o :in mi9care, chiar prin vointa ei naturaE\, spn~
Dumnezeu ie9it in intimpinarea ei cu puterea atractiva a Lui. Dar h
omul obi~nuit nu sc vcdc ca vointa pur naturalii. In Hristos, ins~\., cs:c~
.·xclusa putint2 mi~dtrii contrare, chiar de la inceput. Dar nu prln anu-
brca ei, c:1 <rointa omeneasca. In El, ca e restabilita ca \:ointa natur;c!li't
:.1 firii omcnc~ti, intrucit e de la :inceput insu'3ita de Dumnezeu Cuv.intul,
Crmtorul ei. Dar ea e pusa, prin aceasta, in acord desaviqit cu
Lui clumnczciasca, pn•cizindu-se ca o volre unit.'i cu a Lui 9i avh•d
impreunf: acclao;i obiectiv : mentinerea sau indumnezeirea omului. lal'
:;:'e~1st:t r<•stabilirc nu c numai punerea ei in acord cu El, Creatorul
C'I s1 in armonic cu to~i ~i cu toate cele create de El. De aceea, Sf. r,/Iaxi·~l
: ... i.dTtin.tittll 111011al1, 'v'Oil1d scl afirme atit depli118.tatea (dcsdv.it-
firii omenqti in Dumnezeu c€1 intrupat, cit ~i sa resping{t voirc't
c::mi:rarii, a ckfinit vointa Lui umana co. naturala, dar vointa ca
(;,;ncrcJicu) a respins-o nedind loc nici 1mpartirii, prin dezbinarea ci, nki
;Jilrerii dcsprc o unitate inchipuitii, prin nego.rea vointd naturale. DacJ.
116 PH. PTIOF. DR D. SL\NtLOAE

cin:::va afirmii eEl nu poate grai, in El, dccit de doua vointc ncidcntice
intrc ele, daca acc:asta inseamna c[l ele sint deosebite dupi:i fiinta admit
~i .:;u ; dar daca sint considc:rate contrare, cuvintul c mincinos: Fiindcii
nu tot cc c dcosebit, e ~i contrar. Caci opozitia e fapta vointei arbi-
, . ce .sc _r:c1i~ca ~~~1tra~ r~ttiunii, iar d:ose?irca e propric firii st[l-
pln~_tc; de~ ra\~lune ... 1: 1111dca f1r·ea ntl are 111 sn1c ceca cc c contrar e1,
nici nu arc vrc:;o rai;iune c2ea ce dezbina" (col. 193). E propriu ci deo~
se~)i~~ca de voii:ta _fir~~. dv1nn~·z~ie~~~i. Dar nu e JJropritl c~ s~l fie ccntrar5.
ceh:~l dU1Tll1CZelc~tl. iJn:~l~JGtrrva, 11 E:ste propr1u arn10111a cu ac:ce~, ca
scl ptolnOV"CZe firca, CLl ajtttorul lu.i Dun111-:.:zc~u. \lointa li estc dat~\ firii
ornene.~ti ca o for·ta di11arnicd .=.-t ei sprc .D;__In1I1ezet.l, ajutatcl de Du1T1nczeu.
Faptul c:} 11u c Dl"'Oi)riu firii omenesti voir1ta care c1ezbin£t fircet ir1
ea insa~i, sau fata de <vo{nta lui Dumnez~u, se a~·ata in aceea ci"i uneori,
ca persoan2 un1a11c a\rcn1 •..roi11ta Lnnan8. 11aturala J)rt"CizaL~l personal
(gn,,mic), S'.'tU, in raport cu Du.mnezeu, avcm chiar o fire deosebitrl totu~i
sintr;m in acord, prin aceasta volnta prc::cizata ca soconn~a, ;;i cu semc:nii
'?i cu D1.1mnezeu. Deci, vointa omeneasca nu c numaideclt contrarr1 lui
Du~11nczeu.
,De altfcl, daca cele doua vointe sint numaideclt ~i opuse cum se
face cii in existentele despartite prin fire 9i ipostas, nu se intimpld
ace::;sta totdeauna. Caci sintem de acord prin ele, de9i au calitatea de
socotinte, 9i cu Dumnezeu 9i cu ingerii 9i noi intreolaWi, chiar daca
n-arn parasit socotinta proprie 9i vointa aratata prin ea" (col. 193).
Dar atunci cum. ar fi in unul si acelasi Cuvint al lui Dumnezeu,
intrLlpat 9i fdcut om desavir9it pentru noi, o
opozi~ie intrc vointelc ce
apar~in firilor Lui ?
Monotelitii gre9esc dcci, cind refuza doua vointe in Hristos, pe
moti v ci'l aces tea ar fi numaidecit opuse intre ele. In acest caz ar fi
opuse 9i doua firi ale Lui, de care tin voin~ele lor. Sau daca respin.g
numarul vointelor ;;i doimea firilor, pe motiv ca el introduce dezbinare
atunci trebuie sa refuze 9i ipostasul lui Hristos, ca unul ce c suportul
cclor doua firi 9i vointe, deci al numi"irului lor. Ba trebuie respinse ;;i
cell? trci Persoane divine, daca ll1SU9i numarul introduce dezbinarea.
Daca e absurd sa rcfuzam cele doua vointe naturale, pe motiv ca
aceZ~.sta ar introduce dezbinarea 1ntre ele 9i intre firile lor, e cu atit
rnai absurd, cu cit vointa naturala ,estc cea dintii putere s<'idita in fire,
clintre cclelalte insu9iri :;;i mi:;;cari naturale. Caci, numai prin ea dorim,
in mod natura}, sii fim :;;i sf1 vietuim, sa nc mi9cam :;;i sa intelegem,
s~~ vorbim, s;:l sirntim ... s3. dobfndim toate e!ptitudinile care ne sustin<'
19G). Caci, lipsiti de voinl;a, nu mai cautam nici chiar pe Dum-
ncz~u, sau nu mai avc:m prin ce sa ne folosim de El, pcntru a ne sus~ine
~i 3 cre:;;te.
,,'?i socotesc cil :;;i Cel ce este si aee ratiunea a ceca ee este si
nu e ceva filcu.t, amca Dumnezeu c~l intrup~t, are $i ca om voint'a
naturali1 si omeneasca si voieste toate cele enumerate, in chip natural,
spr~ adev'erlrea trupulu'i Sau in~elegator :;;i ra'~ional insufl€tit, daca S-a
facut om adevarat'1 (col. 196). Cel ce este a creat o realitate care este
~i ca, prin impartirea de El, ca Cel ce este. Iar daca e a9a; v0ie~te sa
pi;;.st;eze >;i realitatea omului, ea una ce ~ste 9i s-a imparta9it prin
 CRlTICJ\ FACUTA DE SF!:\'TUL MAXI:\I MO."\OTELISMULUI 117

:reatie de cxistenta Lui. Hristos nu poate fi ccva pi'lrut, incomplet, nici

ca ::Jumne~:c_•u, rcici ca om. Dadi El este cv. adevi\rat ca Dumnezeu, dar
se £nc~1 0i on1, car2 are de la El ~i in. depe11den·~a de El o 311un1itc1
sx; :;te:li,Ct, desigur ell o men\ine pe accasL.1, cu atlt mai mult, ~i in
Ccl cc c izvorul existcntei ei. $i vointa umanului e forma in care ss
prin <•xcslenV1, puterea accstuia de-a fi. Deci, Dmnnczeu O.J-·
".ri:~1lul, insu~~ndu-0i un1a11Ul pen.tru a-l restabili 11.1 norJr1alitntc;:l lui1 nll
IJU~1t~ s~;_ nL~.--~i insu:;;~3.SC~l ~i vointa }1Ji de n fi. Numai unlrtd cu Sine
.'J:c·:nitai.c:J cu tot ce arc~, ca sJ o restabileasc:i, poatr2 s;'i comunice prin
~;\_ u;-;;~J.Liti':'(il noastre putc:rea s~l sc restabileasc{t.
rvl'Jnotclitii nfirmau ca numai in vremea Sfinb.:Jor Patimi Hristos
3 ~vut doui:i '.;Ointe, pentru ca numai atunci le-a a:Eirmat El insu;;;i. Sf.
1\'Iaxin1 rclspu11de ; ,)DacU le-a avut atLnlci, le~ a avLtt de ln i11ceptlt, de
:::inc1 S-:.1 Lf:::ut o:n ~i nu ~i le-a improvizat m,nnai pe urma. Iar chdi nu
le-~J ::~\rut de lJ. lncc:::;ut, nu le-a av..11t rdci h1 "i/rGrnea patin1ii 1 ci ~i le-a
S1>:_·:1ipu:~ n_un;ai. E yorb;;. cle tca1n2 de moartc ~i, pe llng{t acestea, ~i de
:~cl~~:lali.c c~E~:2 nc-a rnintuit, ca : lacrin1ile, rug2ciunea, i11tristarea
pi~1:l l~- L~oart·-~J crUC(\ monrtea,,,jngroparca{~.
ToaL': vi3\a orneneascJ a lui Hristos ar devoni parut;;i. ;;;i pcntru
:::are:> motiv si-ar :Li produs si ne-ar fi produs si noua accast!J. apo.renta '?
Nu e in ilce'st caz ~·i mintuirea noastra o apar'en~J ? Dar Fiul iui D~m­
nezcu ~i le-a insu~it de fapt. Cu voia omeneasc<1 se ferea de moarte, dar
se 0i supun~a 'v'"0ii dun111ezeie~ti.
Astfel, voia Lui omeneasca nu manifesti:i nici o opozitie fata de
cca dumnezciasca, motiv pentru care o neetg8. monoteli~ii, ,cind, pe de
o pJ.rte, se roagii s<1 fie ferit de moarte, ~i-:;;i arat:'"i slabiciunea naturala,
aclica cea dupJ trcip, iar, pe de alta, nu se opune pl:n8. la capat, ci zice :
,,SJ fie 1n ceea cc yoiesc Eu, ci ceea ce Tu voie:;;ti". El une:;;te ferirea
d~· rnoarte cc.1 mi~carea puternica ~i plini'i de rivna spre moarte" (col. 196).
El a adevcrit, prin aceasta, frica de moartea trupului, pentru putin
,d2x a inf{t~i:;;at, pe de alt:"t parte, indatJ, cea mai mare pornire
b·notri·va mortii si unirea culminanta a vointei omenesti din El, cu
voii"lta Lui ;;i ~ T~ti'llui". El respinge, prin ferirea de n{oarte, confun-
dacea (cu voia dunmezciasca), iar prin : ,Faca-se voia Ta, despartirea"
(de ca) (col. 19G-197).
Dacri n-a avut inaintc de patimi vointa omeneasca, pentr·u ca n-a
pomcnit c'. . : ea inaint'.:>, n-a avut inainte nici celelalte facultati omene~ti,
de: care nu '-'OToe~te, ca : mintea, ratiunea etc. Ba nici suflet. Dar a spune

I>1onotcli1;ii 2firn>'i ~i o sinc;ur8. lucrare in Hristos, referincl-o la El,

,"~: la o :~~n;;ur:l Per.'.;c;:.m~. Sf. Ma:~im ri'ispunde ca ,nici una din lucrarile
ne. tu!'ale rlu tin:::: de i11divid, ci de firea &,i fii11ta ltli. Caci Cii1e ar PL1tea
lucra ce'\':: f;r,{ puterile ce ap2rtin in ~110d ;1atural firii ?" (col. -197).
\/::d2Gl la c-~ce~ti sen1i-n1011ofiziti etceia~i congtlzie i11trc fire 9i persoa11H,
ca si la rncnofiziti. De aceea, Sf. Maxim intreaba : Sustin prin desfiin-
firilor unite de a ipostasului ? Dar atunci cum mai poate fi iposta-
sul '? :?i in ce const':: lucrJrile lLd ? Iar daca sustin o singurtt lucrare,
pentrtl ·cCt :?.. cln--:_it Ul1 ipostas cor.c_pus din cele cOJ1!trare : 1n~uri~::_;:- ~i ne-
muritor, vazut ,~i nevazut, drcm:nscris ~i necircumscris, fara de inceput
'?l inceput, atunci cum vor fi acestea fara firi adecvate ! Cum le poate
118 PH. PHOF. DR D. ST,:\::\lLO.\E

avea pe uncle, ca Dumnczcu, :;;i nu le poate avca ca om, daca nu prin:

firi deoscbite ? ,$i cc fire cstc nel'Jcr8toare, s:m lipsiti:'! de lucrarea na-
turalii ? Ci"':ci, prccurn nu c fil·c lipsita de cxistenti"i concn:Et, a:;;a nu e
llici fJ.r5. lllCrarca naturHl~t. l~tr de C linsit5. de lucrar(~~ C 1ipsitcl ~i
de cxistcnta concreti1. Lipsit de puterc (::tdic[t de puterea lncrtirii), dcci
cu totul sbb, nu c clccit ceea cc nu estc" (col. 200). Cel lipsit de lucrarc,.
c ljpsit si de 1niscare, cl1iar de v-reo miscare intcrioetrc1, de YI'Cltn_ Droce~
in sine. Dar f:Jr,j' accasta nu sc poate cL{geta ceva existind. '
Dar atunci cum s-a facut Cuvin~ul om, lipsit de oricc putcrc si
mi~care omenc:.tsca ? ,Caci nu c om Eir[t lucrare naturaEi., prccc.n11 nici
alta fire fara lucrarea ei propric :;;i fiini;ictla". Lipsa lucri'irii fir:i.i Ol:cc-
1Wc;ti, face ~i fin:a umana inexistenti:l, sau o topc:;;te in firca dumnc-
:zdascii. $i atunci nu sc mai poate vorbi de o fntrupare a Cuvintului,
ci numai de o intrupare aparent:l, sau de o cnntopire a omencscului cu
dumnezeirea. ·
,De aceea, daca pentru unirea :;;i unicitatca pcrsoanei, aceia spun
eli tma este o;;i lucrarea Celui ce lucrcaz<:l., trcbuie s~t declare cii una (~
si fire a iDostasului".
' In 'timp ce monotclitii nu puteau vedea doua lucrC<ri, deosebite
fiintial, fntr-un singur lucrator, decit ca lucrari ale unei singure fiintc,
Sf. Maxim .spune : ,,Nu c cu putinta a se cunoa:;;tc firca durnnczciasca
~i cca om.eneasca, nici miicar ca exista, cu aUt mai putin ca sc dcose-
bestc una de alta fara lucrarca lor fiin~iala. Fiindc't dchnitia oricarui
Jucru sti, in n10d principal, fn ratiunea puterii lui fiini;iale. Desfiin-
tindu-se acea;ta, se> dcs:l'iinteetza :;;i suportul ei (fiinta)".
A fi nu c cu pc.ItilW\ fara a fi intr-o mi::;;c:trc corcspunzatoare CLl.
ceea ce este.
Deci, Cuvintul, care cstc din veci, avind lucrarca dumnezciascCc m<
incepc s:.'i fie ::;;i om, faril a-0i :insu:;;i 'ii mi:;:carca omeneasca. Dar, intrucit
mi~carca concretiJ. a firii prcsupune Persoana, Cuvintul intrupat rcali-
zeaz} ca Pcrsoana unica lucrf1rile firii dumnezeiqti ;.;i omene9ti, intr-o
:intrcpi:itrundcre, filra contopire a lor. ,De e:1ceca marturisim ci:'t lucrai'ilc
s1nt pastrate in Cuvintul intrupat 9i ca prima (cca dumnezeiascci) aratft
cele dumnezeie:;:ti in manifestarca trupului, ior ccalalta (cea omeneasd.)
se arata in expericni;a liberi:'t a celGr dunmczcic9ti. Aceasta P'"ntru
ca sil marturisim. imprcunc1 cu cle :;;i firile, ale ciiror lucrt~ri s!nt''
(CG~. ~:J<~).
ToRte lucrarile Sale, Hristos le an1tJ unite, intcrpc.'l1'.'tr:1tc, cbr
tocmai de aceca necontopite. I9i arata cele durnnezeie9ti prin nli:;:carilc
trupului lnsLlfletit, dcci lrnpreu11cl cu cle, i{-tr cclc 01ncne9ti (p:lthnil·c~
oboscala) h' tr:'lic:;:te unite cu libertatca Sa dumnezoiascJ.. In fapt:..'lc
umanc i:;;i experiazi"i Hristos dumnezeirea ln libertatea cu care slnt traiLs
sau suportate, fn faptcle dumnczeie9ti i:;:i experiaza umanul prin care cle
se arat~:;l. oan1enilor ~i s£tv1r~c~;tc n-dntuirea lor.
1:::-c;:rscarla cea 11nictt atit firlle clcosebitc, eft si rnisc3rile
natu:ralc (als naturilor). Pcrso<m.a Lui trece de buna voie 'dinc(;lo de?
fie:'care fire, prin u11irea lucr5rilor 11aturalc, 11ell1Chizli1dtl-se in 11ici un_;~
CUrl c2lc doui\ firi, sa1...:t il1 lucru.rca corespul1ZCltoare ci~' (col. 201). Dcci~!_
chiar persoana OlTl1Jlui cbiSjl1_1.Iit 11u c :lnchisa in sl.rflct11l sat:. l11
ci, ci, prin l:.lcraTea :rcc{lrel con1p011e11te, trece ll1 ccalalt& con1por1cntiJ
 CRrTIC:\ F/>CUL\ DE SFlXTUL I\L:\XIM MOl'\OTELISMULUI 119

2 accleh~i firi. Hristos avind, ca Pcrsocmci, doua firi, cu lucdtrilc lor

;~rln lucrarca dumncz2iascf1 trecc ln firea omcncasca 0i viccvcrsa. Prln
fir•carc fire i0i insu:;cstc lucrarca celcilalte firi, sau prin lucrarca fic-
·=·'~t:~{_~iJ. trcce l11 ccalalt3. }J:~~lstos nu e incLis nici "ill duntnczeirca, 11ici
i:1 1.rnt~1nitatea Sa, ci, pril1 ll1crarca fiecZlrcia, trecc dincolo dt~ ca, il1
~·:_al;::r"~. Tr,~tie:;;tc in 0,1 prin OJ~ncncs~, du~m~~·zPiescul 9i in 9i pr~n c~um­
::.~~..,z_·ics~-=- on1(·nt\'SCUl. l~_.l trccc. 111 lTlOG real, cUrl on1~ne2cu.l cre~1t, 1n ci:..__:.n1-
,. •:-,,;,. "'" l<PC"'C'Jta chr nrip lvcr·'Jrilr-• ir•lrC'J<:lt•·nn'>"' s' ncronnt')pito
------ "-A'--·C·.,::j.: Lt~-l·~·t·\
.. \.~L-t..')~u '-"- ,•.
-\~C·r· ,),_.._tl
J...
c.~;'1'\. '--
1'1~1 "H···,,,tS::OS
.._l_~ -'- 1.-
i_
1
CLaL ~~''l"ii";.; ~-ll1~-·l.l1Cli-il"l.Cl··· <"l'Ll 'LlPr
.1.."-'- _ .... .11..._~ ..,_ . - '--''-c ......

~:~:-'ntplar cli11 celc 111ultiple al~-~ ge11ului ~i aJ.c spccieil rtuJ.:1nll1d lnchis
L-:. c·l, ct~~si Iiecarc i11cli·vid urna11 are si el o lJri~.:lrc s?Jrc ccle de dincolo
::.-.
"-··'- nl <:; ',,,,1.'11'
._..._ ',"'· L11 (" cl·-,C:: <:tco""na lu; r1.• c·l'""+~n-a~ 1·'-T,::c+o-· '"!'0, 1·11 Sl"np
J. ..__;;.n..... l~ _1 ~~ . ..._\...-LLVL-1.1.. , --l.J..•.JL ..! .. l"11S'lc;l"
,") -
'--l- • '--'; l1U ..

l'll"ilTLli CL~eatuL C0pabil s~"t T")~'i\TCO.SCcl sprc l~Ccreatl Ci ~l l1t~creatul il1.SU~i

Cc!ci El insu:;;L 5n m~icitaten Lui, c ~i crcatul ~i CreJ.torul nccreat, 1.m.in~
du-j(\ pri11 lucrJ.ri. p~· ~'cn1inc~:;ud. D~~ accc·a, unirca Zt(lcasta 1111 s2 pro-
duce prin lc·;ea PL~scl d.=: c:rcatnr celor crcatt._~, ci prin dcplina libertate a
Cr~'atorului.
Explicind accasta, S E. J'/L.nim se fnlosc:;;tc de definitiile aristotclice
:t;c· genului, sp(•cial ~i indi','idual, dar lc aratii ciepa~itc in I-Iristos.
S<<r putc'il spurH' cJ c1 catul c condus. pc trcptr: tot mai inalte, spre
'.'nirea cu Cre~:torul. ln genul :mimalt:'lor .se clistin,r.; multc spccii. Speda
C.1m se dis tinge in pl'rsoanc', fic·c8re avind capacibtca de-a pri vi con~tient
si de-a iindc in m0d liber dincolo de cre2t, spre Creator. $i toate per-
fJ)ancle primesc clL'finitii difcrite, aratlncl, in aceasta, ficcarc o valoare
-;_micft. Dar elc pot o:i si\ nu priveasca, sa nu tinct\ spn? El. Dar, pentru
~' sc rcaliza o unire mai dcplini.'t Intrc Creator ~i persoancle umane
crcDtl', Dumnczeu urcc:-t umanul pe nou[t ~i suprema treo.ptD, a unirii unice
~' umanului cu El. intr-o nnic:1 Pers'!ani'i, dar rc:llizata 1xin initiativa
Creatorului. Ci'tci Unul c Dumnezeu, care intra in comuniunc, c::1 un
om, cu toti oamenii. .)i pcntru accasta au fost Htcui;i oamcnii : sa fie
in comuniune ca de la ncrsoanu lil Pcrso::mii. cu Dumnczcu. Daca sin-
;.:;nra comuniunc de b 1~crsom~~\ la pcrsoan<1 eli\ bucurie omului, numai
cornuniunc:1 cu Dumnczcu, ca Pcrsoanu, ii cL:i deplina bucurie. Accasta
sc· s[tvirsC'stc in Hri stos. Pentru ci'1 cstc unic. Hrlstos nu po::ttc fi definit
:.:'a Cel ~c 'sc disti11~.:;c de gen, dP specie !?i de pc:rso~nlcle ~u1nanc variate,
:ja_:r de c-tr_:ceasl fi rc .
.. D(~ ac'c!c~t~ duptt prL:aln~-clcj_;Lul Ciril, r1un1c:l() }Ir·lstos 11u arc 11ici
E~c11~:1ul d;:.) dcf~.t<..iti.~ ... Ccl_ci, nu cstc n~ci specie\ cttractt:riz2b\ printr-tln
nurn.0r de rnult,:: dc-oseL:iri, ::-~1 nu ara_L'":~ rdci fii11f;a cciv~l ; ~i 11u ost2 ni,:j
hl:Jivid, c2 S'2 pc\_-d:o r~~duc~ la n specie :3~tu ls LU1 gcn, s~tu circun1scrle
· fi~Etil s1.1b spec~ . Ci c un_ ipo.'::-tc·1:":5 c:n~npns, i:~\!11tificind h1 Sin~~, la
~-=~,:tl·.~~lTij cle::--r:;2r~tc~:~l llCit.L:ra.lei a cel_or extrernc~ 01 Ic-~clnt!.:...:.. -lc s~- fie: u.na
_p~~i1:1 u:nirc:a :r Sale;~ (col. 204). lJar faptul cf1 il::·ostasul l1t: c :f2r(l
fii~.1td, nt:-1 :fiint.tL ci lr: Illl1~~L. ~i 11ici pc 1-Iri::;t.()S n:.~-1_, fac(~ clou{t
ci :n douC1 fii:'li;''-
D~lr o.;c_1 curi: p~r,~:oane_~],' UlT:anc obi~ll.uit-·.:; sc~ prezil1t~ ca Ln:.ice, prin
c:ornponcr~_tcle ijril 1-::-r E?i a 1=-.tcrcl:rilor lor u11icc) p:..tnln.d fiecare ca per-
soa~1[l, o ult[\ pcc2t2 pc Uilired acelora~i COlTlpOll2Dt'.=; ale firii s;i lt!cr2rii
ei, cu atit mal nmlt se prezint~i. Hristos ca unic, punind o pcccte per-
.,,131:1 m1i61 pe uniree1 firilor 0i lucra.rilor S2lc.
120 PH. I'HOF. DR. D. STA~lLOAE

Monofizitii, nccunoscind, ipostasul ca o unicitate dcosebita de £ire,,

idcntific~'i unibtea ipostatic{: a lui Hristos cu o unica fire :;;i prin accasta,
fac firca Lui dcosebiE1 :;;i de a 'Tat[llui ~i de a oan1cn.ilor. De ac.i urrne.::.za
:?i Ccl, it1 cele tTei sint iclen tice cu trei

s-.·::·
~i ~-.;

,- ~ ,~- +-
1.:.:. -- ")1

- ---·'
·~ '--·'--"-
---;-·
__ ..:_.;_ _;.,

. , r_-,

- ~-- ,_;_. .SJ.

- .-.- . :-,

U ;. •-:~'""_;_ v!~di. ~i.

-;_~11tific~1rea
c:Jat~i cc

cei ne~tiLitori sint E;i ""lDj_~ctL

patin1a l1C~tiintei ; ~i tc;::tG

i~1doitd lui I-Iristos. I .. tl-·

C2 S;2 VOi,~ste"
aceea, 1.n'1proprierea cEitre 1-Iristc,.s
crne11ea~)Cft,ci 111..1111ai prin relatle CiJ
 CHITICA F/iCUTA DE SF!NTUL MAXI:\1 MONOTELISl'viULUI 121

alti oc;meni. Dar prin :1ceasta ncga umanitatea Lui.

Dcsigur, omul nu ~tie tot, cum ~tie Dumnczcu. 1n sensul accsta se
po1tc vorbi ~i de o vointii omeneasdi cc nu ~tie tot, deci, care vrca
s3. ~tic mai rnult ; de o ne~tiinta referitoarc la anumite lucrari. De o
:ns:~:tii.nta 0 1ui I-Iristos ca ern a vorbi~t :;i Sflnt:_J Grj(Yr;r~., . IJ,l
uC."'t'I. ~;:;i~ sii-si intcmeieze t~oria lui, rct;rul Teodor.- ,., .
IJJ.~--. pc de alta parte, Sf. Grigorie Teologul afir1nEi c8. 11urnai C'1J_ge-
tir:c: ib:ca ome.r1easd\ a lui Hristos in mod abstmct ::;;i separat de cca
dcirnnozcia';Cl, ii putem atribui, in realitatc, o ne~tiint~i.
Astfel, Sf. Grigorie spune : .,Sa fie tuturor vildit ca Dunmezeu CLI-
ne ca Dumnezeu, dar spune ca nu ~tie ca om, daca cincva desp:J.rte
ccc:o ce se vedc, de' ceea ce se in\elege" (Al cloilea nu/int despre Fiul).
Ex;:;lic'ind acest cuvint, Sf. JVIaxim spune : ,..I-Iot2,taO?te, deci, sa sc pri-
me:•sc2 ne.)tiinta l'Un1:1i prin d£~osebirea, prin cugetare, a firllor. I8r
vcini;c:lc naturale O?i orice altceva ce e natural, afara numai de pJ.cat,
sa .S2 cunoasca in temeiul unirii firilor, ca ale Cuvintului intrupat in-
SE~'i, spre intarirca cea mai sigura a firilor, din care ~i in care existtt" ( ... )
De altf2l, nici de noi, o;unenii obi~,muiti, nu putem spune cii sinten1
nestiutori prin fire si prin vointa ei. Nc7tiini;a a ap{!rut in noi in mod
.rtcu'ntuat, prin P<lc:1t.
,DGc{l, deci, vcdem neO?tiinta (in IIristos) numai clistingind firile
prin cuc;etare, nu c propriu-?:is nici a Lui, ceea cc nu e nici al nostru
conc.;titutiv dup<c'l fire, de::;;i se spune cJ. e .~i al nostru pcntru stravechea
cEiicsre <1 poruncii, adica ne~tiinta, parasire0, ncascultarea<'.
Acestea nu sint propriu-zis constitutive firii noastre. ,De aceea nu
le ;::.tribuim nici pe acestea lui Hristos, ca JIristos, nici altceva, din cdc
ase:ncnca, ci le distim;em ca ale Lui prin cugetilre. $i pe drcpt cuvlnt.
C2.-:L dacJ. nu cuno:1~tem Cuvintul intrupat prln distingcrc (il. partilor,
a firilor), nici nu-L inchipuim prin simpla cugetarc, ci il credem ca
fiincl in extrcnn unitate, dupa ipostas, a firilor, e vaclit cii nu e a Lui
nic[ Cf'\CC\ din cele gindite, prin simpla cugetare, care distinge". Altfcl,
ioatc~ invatAtura iconomici, mai binc--zis intruparea insa~i va fL dupii ei,
SU~USil despc'lrtirii, sau 0 nalucire, nemarturisindu-se, clupa aCeO?tia, nimic
na':'3r~il dup:1 unire, nici firea insa~i;' (col. 321).
lL<itfel, Hristos. ca om. nu e ca omul care nu stie ccle ce lc voiPstc
::;i 1" va face Dunmczeu. DJr lc 9tie, pc de alta 1;artc, pentru ca e. '?i
Dum1wzPu. Sau Dumnezeu i:;;i insUO?C9tc nec;tiinta de om a unora din evc-
nimcntelc viito;cre, cbr avind con~tiinta c{i le-ar putea ~ti, daca ar voL
Acce;Jti't n·::>O?tiinta ca om, cu conc;tiinta cil o acceptil liber, pcntru ca sii
trt>:ac;ci'\ cu smerE>nic ale noastre, cum accept~t p~itimirea n0str:1, ca s<J. o
!.':-;J;t1c_ sprc i1tt8.rirea Ul11etl1U]Lli.
In El stnt am1ndom1 firile si vointele lor, dar folosinclu-Se de amin-
::!oui"i .in chip unitar, pE:'ntru a n~intui ~manul prin clumnczeire.
JJe.sc~1i:Je UlD:tn:.,ll ·dL1rnnez2ir}i, chirlr prin lh11itarc2 lui, c8_c·i, -pr·ir::.
i'l~:1'?\,_~;n~~~i~J~~.~~s~ ~ l{~:~~~~~~;c~~nd
1 nn c.· con~c:u· vointci nttun1le, c' ir;seh'
0 2 C:·-,ua intrcbarc, r.::us[l de.> rctorul Tcodm· din Blzan\, era : ue
· ·" sc: sT>1irc ,clcn.::i vointc naturale" in Hristos, cind Parin~ii nu folosesc
;ceJstc'i cxore:sie ? Sf. IviEiXim ii raspundc cZt toti Pcirlntii vorbesc de dou2
-::Jir:<tc 1~2\t~r:Jlc in n~·istos. C;ki ei "snun, in r>e;lCLll, cit 0 0 dorinta natu-
' ~ 0 >
122 l"R. PROF. DR D . .STc\NfLOAE

raEi :)i innascuLi " trupului (a firii omenc$ti) sii nu moara, Eiindc:"i moar-
tm c o osimi:l a acc·stci fid. $i ace:\sta nu e un du. Dar voin\a dc-2.
nu muri :t cmuh•i e proprir:: )i firii )i voint:·i :clumnezeie?ti. Jll Hrisi.w;
dcci, amindouCl firile si vrJintdc. Dar voint::t CJmcnc·ascc'i nu sc rmunc, orin
ferircd de· mo:trtc, vointei si firii dunmezl'icsi.i. Ciici si vointa 'firii ci~m­
ncZL'i'-'sti y,)icstc <1 scanc flrca omencascii d~ mvartc.' D~·ci. 'm·ntru min-
tuirca 'nJmstrc1 dr• mo,:{·tc, c necesar s~i uibC\ Unul si Acda~i amindm;)
firilc ~i YOintde. CicL :tltfC'l nu ar putea scc'ip:l firc?a on;ene:\<:c<c'i de
m'lccl'tc, nun1ai pri.n vointa dum1wzci:1sc:\ dau:i flrca omc1wascu nu ;:,:-
voi si ea acc:csta. Dace·\ Hrbtos 2r fi numai Persoan:\ a firii dumnczeicsti,
nu ~,i a firii omenr·~tL i;u· acec;te:l, sau eel pl:i,in cca din urmL\, n-~\r m;cu
~i o voint.tt r:~tturr1l8. sall propric, cn1~1 ar birui Ir~~istns, in_ Sin.c insu~L,
ca P~~rs.oanU. adic:Q h1 firca onJ(-:ncasct'\ ee-l ~1p~1rtinc, 1r1r)artca '?
Fjrca omenc:lSCc'\ ar r{tminc in vcci supus~-t mortii, in toa'u~ per-
snClnele, In care ar primi cxistenta concreEL
S<::u, dacl din faptul cC1 I-Iristos c un ipo:stas, rczulU1 o sin~ura
fire contopitCt a Lui. cum ar mai fi scapatu de moarte firea din ceibL,i
oameni ?, cu care El n-;1r ~\vea nimic comun, c1cci nici o comunicare ._,
Dar nu pot cxisb ccle dnu[\ firi in I-Iristos, f;!d vointelc lor naturale.
,D:tr nu cxist;i Ci'\ a din ccle persnnctlc (din pcrsoztn~\) in a fal'Cl
firilor, clac:i se mai poate vorbi peste tot cle clc, prccum nici nu se
cunoa)te ccva din ele (din firi) dupu dcsfiin~area vointclor ch.!p{l fire.
Cad, fie dt ar voi st\ m1measca vointe1"=' dumnezeiascu ~i omene:rsc\ fi·::
indumnczeitoarc si indunme:~C'ita. fie crcata ~i nccrciltd, fie oricum alt-
fel, drcapta crc•din(i'i ne va obliga sa numim voin~cle lui Hristos naturc1le
si nu alt£cl, d:lc<'l voim sa indicam deoseblrca natural{i a lor". Cci ::e
~orbcsc nu de voint,ole a douc'l naturi (naturale) :in IIristos, ci de voin-
\elc unor pt.Tso:mc (voin~e pcrsonale), cllia1· clac[l firea lor este una,
,admite tuierea Celui Unul in mai multe persoane" (col. 22:3) unite pri~1.
rela'(.ic. Dar ac::asta nu mc1i realizeazu n1fntuirca firii on1cnc$ti, a tn-
turor cclor cu care Hristos are o fire comuna, dar pastrc·~tzc"t ~i pe ccoa.
dumnezcic\SG\.
Num:ti o Per~;<Jam'\ care arc si vointa firii c.lumnczciesti. ca si 1:.e
cea a firli omcne~ti, comune cu 'a tutu~·or oamcnilor, de~chide, 'pr.ir:
firea omenmsc[t din Sine, firca omcncasc{\ din t•Jti oamenii lui Dum-
nezcu. N umai ca Ins,)nato~eaza voin~a firii omenc~ti din toti. 0 persoana
cu o fire aJw•stccatJ. scm numai cu o :tire dumnezciascl, clcci ~i cu c
voint<"l corespunziltoare ci, nu poatc avca comuniunc cu toti oztmcnii.
Chim· daca ar avea o rclatic cu alte pcrso~mc, ncavlnd o fire comunc'l
cu a lor, nu poatc fi dccit de un ajutor reclus acclor persoane, ncavind
firca omcncasc:"l comun{t cu ae:dea, iar accasta fire inturita, prin unire;=;
necontopitii cu cca dumnezciascLi, intr-a singuril Perso:mu. E Jwccsal' sli
voiasca -si £irea dumnezeiase<v\ si firea omencasca, unite Intr-o Pt•rsoan;,,
mintuire'a : anume cea dumn~zeiasca s~t vrea sa mintuic:.scZi, iar cc::~
omcneascCt su vrca sii fie mintuitC1. SJ aiba amindouCt vointclc lor unite
intr-o voire, ca1·c e propric unci JX'rsoano unicc.
1. Accca~i rcspingcrc :1 afin112\iei monofLdtilor, ca Pttrintii vor-
bcsc numai de o sin~ur;\ vointc'l 'ii lucrare in Hristos, o face S£. J\l[axin-:
~i in ,Tonwl clr:gnwtic oclrescr[ presbiternlui Morin". In eL Sf. Iviztxim
 explic[t cxprcsiile unor p,~trintl. care au putut fi folosite de monofizi\i ca
::rfirmind o singurtt vointc1 ~i lucrar,~ in Hristos. Aet•stc· cxplicatii, clco-
sobit de subtile, aduc noi contribu(ii b 1nt;c•lcgc'n:·a unirii cclor clouil
vointe si lucrari in Hrhtos .
. It~tli, Sf. Maxim cxplic't cuvintele lui /lnasbsic Sinnitul, Patriarhul
i-Lcliohic.>i ( + 590), clesprc o ,lucrare'' a lui Hristos : ,El declarCt, spune
Sf. Ivin~jn1, cJ aceastc't lucran• nu cstc altceva dccit unirea ncdesp;.1rtitc1
::~ lucn1rilor naturale :;;i rezultzttul lor, adic[t lucrul o,i fa pta". ,Dcci, inva-
tJ.torul nmnincl, prccum am spus, rezultatul cdor doutt lucri"'!ri natu-
r-ale (ale naturilor), sau fapta in care sc ztrctttt ilmindoua, prin unirea
L-:cr, a ~jw.s c:l e o sin,c:;ur[l lucrarc, pentru faptul CC\ nu se saviqe:')te
nlmic dumnezciesc sau omen esc separilt, ci U nul ;;i Acela;;i implinc:;;tc
deodat:l ccea ce inf~mtuieste, prin unirea firilor si in mod unificat,
printr-o JX>rihoreza (il;tc,rio~~itate reciproca unitara) ~ lor. Dar n-a spus
Gl lucn1reil Lui e o singurCt lucr~1re fiintial~l (clupa fiintli), prin propric-
t:ttcl ci naturala, prccum n-a spus nici c~t ill'C o unica fiint~~ :;;i fire,
din pricina unitittii Persoanci". In sonsul accsb, c\n.:~stasic udaug<! :
,C:1 sa spun, in gcncrill, ~teeli!:;;i lucru, c cu totul ncccsar ca stt fie una
lu'~:rarca firilor, cc Sc' adunC1 imprc•un:'t, prin comunicarca unirii :;;i a
rczultatului comun. D::tr e de necugctat o unicii proprictate a lor, farii
confunchre, sau a celor intrc cnrc arc loc confundarea" (P.G. 91, coL 232).
E taina unitiltii pcrsoanci, care face din lucr[trile componentdor
ei o unic;_'i lucrarc, fiirJ sa se confundc nici lucrJrilc, nici componcntele.
Unitatea persoanei produce comunic,trea intrc lucrc1rile componentelor
~i rczult:ttul lor comun.
Hristos urmare~te ~i r<?CJlizeaZ:t, prin lucriirile ambclor firi ale
s,~,k, IndumnezL'irca Ull'Lll1Ului. Pf'ntru 1nc!umneZl'irc:1 ilCCasta 0 necCS[lr[l
.~l lucrareil dmmwzeirii, dar ~i clorinta umcmitCttii Sdlc, care primc~te
inclumnezl'irea nu fi'tril o dorintu ;;i o contribu\ic a f'i. Cincl cioplesc un
l:c:nm, l' neccsad1 ~i lucrarea meil, dar ~i o CElJXtcitatc El lemnului de-a
~i cioplit. Dar fin•a omeJw<•scit a lui Hristos, in care sc• imprimii fru-
c:-:.usc:_'tcil clumnezeirii Lui, nu c• cu totul pasiv[t, ca un lcmn, ci dore;;te
'-i Cil s't fie !:ntipz~rW\ de dumnczeire :;;i cllipul pe care il prlme:;;tc se
:'c•simtc ;;i de c-2ca ce are In ca firc2 omcncascJ.
b. apararca lucT;~trii ~i voin\ei firii omcnc:;;ti a lui IIristos, Sf. Maxim
~o':Jtu rnarea prc'(uin• Cl' o dt1 Dunme:;;eu Jiirii omcne;;ti, dar ;;i capi1citatea
_~ de colabore1re cu Dumnczeu.
Spunhd Anasbsic• cCt lucrarea lui Hrlstos c ,,una" prin comunicare
;:crin pmticiparc) ~i pdn ,rezuJtat", s'tu ca o fapttl, ,n-a dat putin~a
:.e dstillmC<circ -- spUlw S£. l\1axim - nici cf'lor cc voicsc sCt amestece
c;xiJc (monofizitilor), nici celcn· ce voiesc Scl le clesparW. Ci, pe unii ii
~- ~spinc;-c, fckincl cunoscut cc cstc in mod real ~i propriu, dupd fire, uma-
:-.it:l\ii ~i cc estc al clunmezeirii, iar pc cdlali;i li alungd, prin i1riHarea
:_; in liri-,tos nu cstc nici o lucrare dcspJrtit;} sa'J clistantaW" aclic{t pur
~:cne.:tSCil, sau p-,lr dumnczcii1SCCl (Ibicl.). In ficc0rc lucrare a Lui cu-
,.cc:le pruprii ambPlor Iiri, ca fiinc1 ale Cdui cc c intreg din
' , . pcntru c:-;istcnta lor COl'CTct;} in Ei". ,Nici nu lc anwstcctm1, pcntru
rrcgin-:.ccc Lul, 11id !1l! L-, dc.•;p:'trtim, pvnlrcr doosL"birc·a lor, ci pazlm
_:.\iunilc SilU hotarelc firllor ~i clc'OSI?birca lor :~i tincm strin.c.; unitatc_;a
_ .>.1i~1 -~l ~tceltda:~l iposLts~~ (Ibicl.).
124 PR PROF. DH. D. STANJLOX£

:\:;:a a facut ~i p;\zc~te Dunmezeu crcatia Sa : ca deosebiti1 de El si

in partile ci, dar :;;i unita cu El 0i intre p<!rtile ei. i\.ceasta dcoscbc~t·e
inv<'itarca crc~tina dcspre deosebirea 1ntre Creator :;;i crcatic, de }X:n-
tdsm. To~clte persoanele umanc nu valoare netrecatoilrc, dar toatc sint
chematc h unirea m3Xim~l. cu El, pentru c{\ El s-a LJ.cut om prin c:su-
marca firii omenc:;;ti, dar a n1mas, tot El, :;;i Dumnczcu, prin
firii dumnczeiqti. :?i amindou~i acestca sint :1sigurate prin unirc<1 ne-·
amestccat1 a firii dumnczeic0ti si omcne:;;ti in Persocmct lui !It'istos. 1:; El.
i se arattt un1a11it~ltii cca n1rd h1alta VE'Joarc\ tocn1ai pril1 u11ircR ncccn-
tl~lTdat[t d ei cu Tlrea c1un;.nczeiasc~l, lnsC1~i Pcrsc)ana F'itJ~~l iU1
Dun1nezeu.
Sf. :Maxim sc ocupa, apoi, cu uncle exprcsii ale Sf. Gri.c;oric Teo-
logul dcspre voin\a omc:neasci"i cl lui Hristos, ar<1tlncl ca c•a n;1 e contrara
celei dumn(•zeic'0ti, cum socoteau monofizitii, c{t o vointa omcneasca a
Lui e numaidecit contrara cclei dumnezeie~ti.
Sf. Maxim dcclarii ca Sf. Grigorie, vorbind de vointa .lndunuw/eitc'i
a lui Hristos, arata ca o dcosebe~te de cca dumnczeinsca. Sf. Gri;:,-rie
c:rata c21 vointa omeneasc<1 nu numai ca nu c: contrara celei dumnezcie9ti,
ci " ~i unitc1 cu ztceea, Wra sa se contopeasca cu ea. ,Fiindca nu e
suficient a nu fi ceva contrar, pentru a fi unit cu altceva~'.
Accasta c o remarca noua, adusa de Sf. Grigorie. Ea c conti~li_:cai.ii
in <lfirmatia lui, reclati'i clr> Sf. J\Iaxim : ,.D:1r nu tot ce c: nc1tural '?: ::,ra
pat;i, e .<;;i unit cu Dumnezcu."
Deci, in faptul indumnezeirii vointci omcne~ti a lui IIristos, Sf.
Grigoric vc•de d1 ca nu s-a p;\strat numai, ci s-a ~i unit cu
dumnc•zcbscii. Dar ace2sta nu inseamn~i contopirca ci cu cea dtciLJ.e-
zeiascc't.
,,Iar ccea ce e Indumnezcit, e numaidccit :;;i unit, ins} EU pari!.c:c;;te
mc1 clcosebirca fiintiah\, intrucit se mentinc: ncamestccat in clr:ire(~
(P.G. Dl, col. 23c1).
Nu sc' ooate spune pinC1 unde poate inainta unirea vointei
cu Cf':l cluml~ezeiasca. !n -Hrfstos, aceasta unire s-a realizat 1~ rnaxim.um.
Si tnt.u0i nu s-a contopit cu cea dumnezeiasc<1.
D:<r nu r, ramas nici simplu naturala, ca in noi : ,CC1ci, vointa or:1e--
nescului in Hristos, de:;;i era naturala, nu era simpE1, ca in noi. precum
nici omenescul Lui, fiind indumnczeit mai presus de noi, prin u:.1irea cul-
minanta, de care a depins :;;i nepacatuirea".
Sf. Maxim recunoaste vointa naturali:! a omenescului in Hristos,
dar ca nu era simplu nat{rrala. C~ naturala, nu era contrari'i dumnezcirii
Lui. Dar ea era in El nu numai naturala, ci indumnezeita. ,Fiindca, ceea
ce sc configurcaza :;;i se mi0ca conform firii, de:;;i nu e unit cu Dum-
nczcu, c in acord ~i nu in lupta cu El. Caci, precum nu e in fire nici c
ratiune a ceE'a ce e mai presus de fire, a:;;a nu e, in ea, nici o ra~iune a
ccea ce e contrar firii ~i in r<1zvrMire fat<1 de ea" (P.G., col. 234).
S-ar pc'trca ca Sf. Maxim rccunoa:;;te o vomp naturala, care r:.u e
inc<1 unitCt cu Dumnezeu, spre cleosebire de vointa inclumnezeita, anata
mc.i presus de fire. Dar el nu afirma aceasta vointa naturaLi, decit ca
sa accentucze c[l in vointa indumnezeit2 nu e anulat'l vointa natura1a,
ci starea ei J:ndumnezc:ita o propune pe ea. Vointa aceasta, omencasca,
 CHITICA FACUTA DE SFlNTUL MAXIM MONOTELIS.l'vlULUI 125

naturaW, nccontrara lui Dumnezeu, se afla in Hristos ca vointa inclum-

nezciti'i, nu o voint5. contrara lui Dumnezeu.
!n oamc:;ni se afla, adeseori, nu numai o vointa contrari5. lui Dum-
nc7.cu, dcci ncnaturaEi, ci O?i o vointa care, de9i mai pacatuie9te uncori,
nu cade din starea de vointa naturala O?i, deci, dintr-o anumita legatura
cu Dumnezcu, ca O?i firea de care tine, odata ce nu lupta impotriva lui
Dumnr;:cu.
De accca, Sf. Maxim spunea monofizitilor, care afirmau ca vcinta
01neneasca, in IIristos, n-ar putea fi decit contrara celei dumnezeie~ti :
,,La aceasta noi rilspundem : daca (vointa) e naturali'i, nu e nicidecum
ccntrara (lui Dumnezeu) ; iar daca nu e naturala, e contrari'i".
Pe de alta parte, spunea : ,Dar vointa noastra (spre deosebire de a
lui IIristos), c Viidit simpla ::;i nicidecum fara de pi'icat, din pridna
alunec:lrii ei de ici-colo, care nu altereaza firea, dar abate mi~c:::re::>,
sau, mai drept vorbind, o face altfel. Dar e vaclit ci'i, de9i face nc:Jlte
contrar ra(iunii, fiinta nu iesc nicidecum din ratiunea ci".
De CJCCC3., omenescul lui Hristos nu e deosebit de al nostru, dar
nu se afhi in simpla lui naturalitate cu al nostru, ci e constituit, de la
i:1ccput, ca o;11encsc al ipostasului divin, deci imprimat in mod culminant
ae · ·dmnneze1re.
Firca ~i vointa noastrc1 sint 9i ele naturale, cind nu luptc'im irnpo:-
tri\'a lni Dumnezeu, iar aceasta inseamna o anumita unire cu Dumnezeu,
sau un aj::tor in puterea Lui. Dar firea O?i voin\a lui Hristos nu ~;J:nt
numai naturale, ci mai prcsus de fire, printr-o unire culminanta cu dum-
nczeirea, datoritii faptului ca sint constituite de Ia incepclt ca fin: ''i
w,intli n ipost:1sului dumnezeiesc al Cuvintului.
Sf. ~iiaxim ;:lduce, astfel, prccizarea deosebirii omenescului din
liristos, cle al nostru, care nu e o deosebire de fire, ci numai de actiY:::rc.
Tn Irristos cl e activat de Cuv:intul lui Dumnezeu, pe cind e 2ctciYat · 1n
noi>·de ipostasul nostru pur omenesc, constituit conform unei legi, de-
sigur, nici cl f<1ru o anumita lucrare a lui Dumnczeu. ·
,Dcci, nu e altul umanul din noi O?i altul eel din JVEntuitorul. Nici
alL1 vointa duptt ratiune a firii, El voie~te altfel ~i mai presus de noi,
pcntru ca umanul din El s-a constituit clumnezeie~te, iar vointa a fost
im:Jrimattt dumnt'zeie.~te. in unirea culminc.nta cu dumnezeirea."
. Sf. Grigoric a iJutut vorbi, dcci, de o singura vointa in Hri2tos,
fntrucit, in vointa indumnezeita, e vointa dumnezeiasca ce .indun'.ne-
zcicc;tc, cit ~i cca omeneCtsca, indumnezeita prin dorinta ei.
Fircct omencasca n-ar putea ajunge, prin ea insi'i~i, in baza vointei
ei naturale, la unirea deplina cu cea dumnezeiasca. Numai Dumnezeu
Cuvintul a putut-o uni, de la inceputul ei, ca fire omeneasca a Lui, cu
firca Lui clumnezeiasca. Da.ca firea omcneasca ar inainta prin ea insaO?i,
in unirca cu cea dunmezeiasca, am putea gindi ca ea aju.nge, printr·-o
lc:,;e intcrioaru, pina la unirea cu cea dumnezeiascJ, intr-o singura fire.
Dar unirea firii omenc~ti cu cea dumnezeiasca e opera vointei llbere
a Pcrsoanei lui Dumnezeu, care, intrucit a putut crea, ca deosebita de
El, o poate ~i mentine deosebita de a Lui, in unirea maxima cu ea.
,Numai prin asumare, din mila, se poate socoti ca Cel ce c Capul
intregului trup, ~i-a insu~it, ca Docto:r, bolile celui sderind, pina a ne
elibera de acestea, ca Dumnezeu, care S-a intrupat pentru noi, luindu-le
 I2G I'R PROF. DR D. SL\:\'ILO \r

c~~ la 11oi ~i dcsfiint.lndu-lc Cl1 ptltcrca truptllui asun1at al Lui. CJci

rn.1tivul patimi.rilor c indoit : primul, caractcrizeaz[l firea noastr:J, al
ct;Iica, o ;\ltercaza. Pe primul l-a primit, ca om, pentru noi, voind
fiintinl, c:1 sii adcvcrcasca firca ~i sa inlaturc osinda noastr<\ pe al
d·il1"n 1-a insu;;it, hrii:;;i, 'in chip iconomic (minluitor), ca iubitor de
o~,meni., ar[ttindu-se in noi ~i in modul nostru nevindecat, ca topind tot
c? c al nostru, ca £ocul ceara, sau ca soarele aburul pamintului, sci ne
tL:msmiti'i ccle ale Sale :;;i sa no hca, inca cle aici, nep{tiimitorl ~i nc-
stticucio:;;i, prin fag;:iduinta" (col. 237).
Dumncz·:ou Cuvintul une:)te umc:mul cu Sine, nu ca sZi-1 dcsfiin-
l;::.·ze, ci sa sii-l umple de stril.lucirea Lui, <otrftlucire cetre apc1n• ~i ca
a.~:.fel, dccit cind iradiaz2 numai din dumnezeirc.
Tot in acest ,Tom ciitre 1\larin", S£. 1\Iaxim ar:tu cit in Fpistolo
nitre Patriariml Serghie, din Constantinopol, papa Onoriu ,nu a con-
d:c'm1at doimea voin~elor naturale in Hristos, prin faptul c{t aproba o
YCJint~i ... ". El nu vorbeO?te de o singur[t voint2i, spre desfiintarca vointei
omcnc~;i.i naturale a Mintuitoruli, ci ca s;:i aratc c;:'i ziimislirea Lui fiir<l.
d:c sitminn O!i na~tcreR furi"'t stricaciunc n -a fost vnticipat~t de nici o
voint<"t a trupului s::m a gindului pc'\tima;;. Cici acc~1sta n-a savir!?it-o
dccit vointa dumnezciasca a Tatalui, prin Fiul Unul Nascut, care :;;i-a
lu2rat intruparca Sa, cu 'impreuna lucrare a Duhului Sfint" (col. 237).
,Prin accasta - spune Sf. Maxim - L-a arM at pe Hristos nu ca
r:.c•avincl vointa omcneasc2. naturaEt. Cki nu sc araltt a fi spus accnsta.
C!, 6t in calitatm de om n-a avut nici dupa trup, prin m{idulare, >Teo
lucrare contrara firii, nici dupa suflct, vreo mi~care a voin\l'i nera~io­
n::d;:l. cu noi. Pentru ca - zice papa - s-·a ni'tscut mai prcsus de legPn
firii omenc:;;ti" Papa Onoriu ,nu urmarea sa inl[tturc decit vointa pitti-
D1~1:?:1, nu pe ee::1 n~}~tur~1l:..l. 0. T\-1-intuit:n~;._~lul. Ci aJirlTLl c£1, prin c..::_~~1 n.-:.:-d.rLd
:'1i cni·Cne:Jsca~ era in ~t-cord Cll ces pi'u:inte~Ls·~[t ::;i ·dUnlnezci~tsc:l. ne.c;_·v~lrrd
c~;·nsebirca fati:i de aceea intr-o Eiptuire contrar:'i, ci dindu-Sc, astfcl,
n'~·acl. ca model · si o rccomanda pe a Tatalui, ca imitlndu-1 in acf'asta
i10l ';'i renunht~cl la a nn:1stra, s-o implinim pe cc:t chJmnczvilisctt cu
tel sirguinta(' (col. 241).
Cu voia S" omencasci1. H ristns Etcca voicl clun!nczeiasu), o rccu-
~ea numai pe ea. ca pc cea care trcbuie im.plinitiJ. Chiar in implinirca
dtmmczcie~ti era implic1t:\ voia omencascii, pcntru ca ~i voia dum-
w:zciasc~t nu urm:'!l·e~te dccit sustincrea ~i crc:;;tcrea noastr5, urm{trite
in caz norrnal :;;i de voia noastr£1.
l1'l.. Intr-o scrisoarc catre presbiterul Tcoclor, din ]\IC1Zilril, loctlii:.~tc
cL:. Sicilia, Sf. =>Iaxim sc oDrestc mai staruitor asupra notiunilor de cali-
t<:,tc, propridate ~i deosel;ire: intrucit monofizitul Scv~r admisesc s;l
S'-.' '/orbeasca dcspre calitate, proprietatc ~i clcosebire umani:'t in Hristos,
cbr nu clesprc o fih' 1.unan:'i. Sf. lVIaxim spune : ,Dar e cu ncputint<.1 s~t
fie sJ se cuc;etc vreuna din acestca fara o fiin\[t (.substan~"i), c::1 sGport
2,!. feicc\rcl din (F.Ct"stea" (col. 249). FAra s~lbstan\a proprio a lor, clc nu
exi stil, ci sint o simplii incl1ipuire. SL·ver, nerecunoscind sub'.tantele scm
fiTile, ca suporturi 2le acestora, neaga insa:;;i cxistenta lui Hristos. Ctlci
Hristos nu se pnate constitui din simple c:alita~i, propridft\i :,;i dcosebiri.
Sc\U, cL1ca calit&We, proprietiltile, deose:birile, ar fi J.le unei firi
c::~~---:Ji.Jsc: a l~1i IIristos, toate calit~1~ile, iJroprictfltjle, decsebirile oriclt
 CHlTiCi\ Fi\.Cl;TA DE SFiNTUL MAXIM MONOTELIS:'\IULFI l1.7

de 'Contr;crc ar fi ale unei :mice firi comrmse, ::l'Clic:t tDa:te ''r [i Dumne:·en
prin fire, sau nici Dumnczeu, nici om. -Deci, n-ar mai exista un T<.d.f1,
deosebit de Hristos, compus prin fire, sau toate individuatiunile compuse
ar fi hristo:;;i, sau o multime nenumarata de zei. Prin aceasta se nC'FlL;ft
atit rlumn':'zcirea. cit ~i LUnc1nitatea, Cot deosebik dupa fibtii.
Dec·i, IIristos, nu m~1i e nici Dmnnezeu, nici om, o:hEi cC' <;e ne:~,·~)
in El c,tlt firea omului, cit :;;i pe a lui Dumnezeu, :;;i se propunc o oareu,re
fire ccmpusJ ~i artificialii. A ceasta face imposibila taina iconomici s2u
a mintuirii o~·tmcnilm·, de o fire dcosebitii de CE.'a <1 lui Dumnczeu ~i ::c:-
anulabi1ft (col. 232).
Seve,· se baza in tcoria lui, despre o fire compusJ a lui Hristos,
care sc arat,\ numai In calitii~i deosebite, pe Sf. Ciril din Alexand-c-ia.
Dar Sf. Ciril mdrturise~tc firile ca suporturi ale deosebirii lor, nec::ind
numai clespartirca lor. C,]ci zicc Sf. Ciril: ,Ce e comun mie ~i lui Ncs-..o-
ric '? A afirma cloua firi, at:ita cit trcbuie pentru a recunoa:;;te deosebin::a
intre trup ')i Dumnezeu Cuvintul. Ciici trupul e altceva, dupa calitatea
naturaL'\ 9i nu c de acda~i fel, clu.pa fire, ca Acela" (col. 253).
De ce nu rccunoa~tc, ckci, :;;i Sever, :impreuna cu SL Ciril ,clccse-
birL·a firilor 9i a calitatilor naturale, s;:m a fiintelor ~i a lucn1rilor ? ::Je
ce, in locul acesteia, introduce cleosebire2 Yntrc cahtatile inexi st E'l ?
CC;ci oricc dc•.!sobire este inexistent{! fttri:'l 0 esen~~~ ca Sllport" (col. 2~3).
Daci:'1 cl spunc c<l din dow1 firi a rezultat, prin unire in Hristos, C}
singur{l fin>, de ce nu e consecvent cu sine, ca si:'1 spuna ca 9i din unh'ea
calitatilor in El, a rC'zultat o singura calitate? Sau de ce, dupii cl, firile
St' dl'spart prin deoscbirea intrc elc, dar calWitilc nu ? ,.Pcntru ce
compunc: firilc intr-una. dar nu compune :;;i calitiitile? (col. 256).
n. Intr-o altii scurta expunere, Sf. Maxim arat2. cJ e cu nc:put::·/Ji
a cugpta in IIristoc; o singurii voint<'i.
El intrmbil. pe monotelitul, care nu recunoa~te decit o sinc;ura vo-
int} in IIristos, dacf1 o socote$te pe aceasta ,,f2ra 1nceput :;;i impreun{t
fiirC> [nce;)ut ~i ve~nict1 cu a Tatiilui ~i a Sfi'ntului Dub, adica intrca;::a
clunmczei<1sc:\ simplt1 ~i necompusa, ca fiincl a Fiintei dumnczeie~ii, sc;u,
din pricina intrupilrii, ce?va schimbat ?" In ambele cazuri, in ce ar COlEta
m!ntuircu umanului, fiir<:1 o participarc voluntara a lui la comuniunca cu
Dumnczcu, s:tu farii o pcrsistare neschimbata a vointei lui Dumnezeu
in Hristos.
$i continuind, Sf. Maxim intreaba cum s-ar putea numi. in cazul
din urmii, vointa cea contopita a lui Hristos ? Dar se poate intrcba ::;i
cum se poate schimba v-ointa clumnezciasca, dupa intruparea Cuvlntului ?
Se sclJimba prin ea 1ns£u;:i ? $i atunci schimbtt ea :;;i firca dumnezeiasdt,
ciireia ii apartine '? In cm:uL scest:l, e m'"i tare vointa dun1nc7eids6t, , -~l
firea dumnczeiascci nu mai e propriu-zis o fire dumnezeiascli. Sau se
schimbii vointa clumnczciasca farii voia ei ? In acest caz mai cste Ea
voinp dumnc~zciasca ? $i mai poatc ca mlntui ? Ea nu poatc mintui,
pentru cii nu mai e o vointii comunii a Cuvintului intrupat, cu a Tat{,lui
~i a Sf. Dull, aducind o dcsparl,.ire intre ci.
Din acest motiv, Sf. Maxim crede ca vointa aceasta, compuscl. :-:u
s-ar putea numi nici vointii teanclric(t. Cki, in acest caz Fiul intl'u\=.:~t
ar trebui, Cil .~i Tatiil :;;i Sf. Duh, sa parvinii la o vointa teanc1ricii, pc::.:.-
 PR. PROF. DR. D. ST ANILOAE

1ru a se pastra unitatca intre Fiul 9i Ei. Sf. Maxim a acceptat, urmind
lUI Dionisie Areopagitul, termenul de ,,lucrare teanc.lridi", dar nu 1-a
acceptat pe eel de ,vointa teandrica". Lucrarea lui Hristos, eel intrupo.t
se folose9te mai direct de trup, deci nu e aeit de mare pcricolul de a
fi :c;tribuita 9i lui Dumnezeu Tatal, ca una ce e :imbinatii cu cca dum-
nezeiasca. DaT vointa, fihcl i1Trerioaril, este pericolul c:1 numinclu-.se
tmndrica, si'i fio socotita, ca abre, proprie :;;i Tatiilui. Acest motiv il
dc1 Sf. Maxim, cind riispunde celei de a doua afirmari a monofizitilor,
din alte zece, spu:nfnd: ,,In cele i11 care Cuvlntul are unitatc~t cu trupul,
in acelea s2 deosebe9te de TaL1l. 9i in cele :in care are unitate:l cu Tatill,
in acelea se deoscb29te de trup. Dar daca, binecuvinta~ilor, ore dup~1
unii o singur;i vointc1 cu trupul, El e desparti t prin voini;.J, de TaLll''
(CO~. 272). Da:· voin~a accc:.sta unicc1, nouZt a lui Hristos, nu s-ar putcC!
num: nici nc.tGr<l~il, caci ar trebui sa £i2 a unei firi noi, rezultaie din
fir<>'! dunmezci::~sca ~i omcncasca, prin contopirea lor. Dar, o fin~ ron--
din 2mindowl. ar arata in insil9i potcnta firllor ce sc
n s~~1:_;urEi fire.
Aceastcl. vointa unica, noua, a lui Hristos, n-ar putca fi nici
tic(;, pentru c~t, in acest caz, L-ar deosebi pe Hristos, Gl ipostas, de
'Ltt:E Eli de Duhul Sfint, in fiinta. Dar daca o Perso~m:"t clumnezeic~sc\
isi poatc schimba vointa 9i, deci, 9i fiinta, accasta :insc:mnnZt c;! fiin\~t
dumnezeiasca, in intregimc, se poate schimba, dcci nu mai e dumnezeiascc1.
S;;u daci'i se poate schimba numai vointa 9i fiinta Fiului, El cste vittual,
chiar in fiinta Lui, deosebit de Tatal 9i de Duhul S£int . .)i atunci mai
este El Dumnezeu adevi'1rat ?
Iviai logic ar fi sa se spuncl. ca El, in accst caz, nu cste Dumnczcu,
ocbt:"1 ce se poate schimha ? 9i Zttunci cum mai poatr~ mintui pc oanwni '?
Spre deosebirc de monotc:liti, care nu puteau spu1w cc' c' voint.ci' cca
cmr :mscl. a lui Hristos, dcci nici firca Lui, deci nici ce inseamnil El insu::;i,
drc;;DtR crcdin~a poate spune ci'1 numelc Hristos estc numdc unui ipost<lS,
in care sint unite, Ftra contopire, cele doua firi, dcci numclc Cclui l'l~
cste 9i Dunmczeu :;;i om ~i, cac atare, al Mintuitorului, sau al JVIijlocito-
rului intre Dumnezeu 9i oamcni 9i al :indumnczcit.orului tuturor o:lmc-
n.iL·:· care voiesc (col. 268).
o. Un rezumat al consccintclor absurde, rezultind din clfin11~m·a
monotelita a unei singure vointe :in Hristos, expune Sf. Maxim in micul
tr:ltat : ,Zecc ccrpitole clespre cele cloua voinfe ale lui Iisus Hristos".
La prima din afirmc'irilc monotelitilor ca, prccum cste Cuvintul un
ipostds cu trupul, tot a~a cste 9i o voin\i't, Sf. J\'Iaxim rZtspundc' cc:\, dup:~t
jude:::·ata aceasta, c nccesar ca, precum se dcosebeE;itc Hristos prin ipmt<lS
asct trebuie sa sc cleosebeasca si prin vointa, atit de noi, cit si de Tati'tl
(col. 272). Dar dacJ se deoseb~9te de Tat~l prin vointa, cum' vet mcii fi
una cu El prin fir·2 ? Iar claca e deosebita de Tatal prin fire, cum mai este
Dumnczcu 9i cum ne mai poatG mfntui? Vointa tine, prin unm:rc, de
fire. Jn specietl, in Dumnezeu, ipostasul nu folose9tc vointa contrar firii,
CUE' se intimpla uneori la oa.meni. Iar intruclt, in Hristos, :insu9i iposta-
sul ~irii 9i al voin\ei dumnezeie~ti s-a facut 9i ipostasul firii :;;i voini;ci
om':'ne~ti, nu-~i va folosi vointa LUYlillli.l contrar firii omenc:;;ti, :;;i, ckci,
in clczacord cu voia Lui dumnczebscii. Sf. };laxim sustinc astfcl, atit
 CRITICA FACUTA DE SFINTUL MAXI:W rd0NOT£LISMULUI 129

d~'oscbirea firilor 'ii a vointelor in Hristos, cit ~i unirea lor, in unicitatea

ipustasului. Numai prin dcosebirea 'ii unirea firilor 9i vointelor dumne-
zc:ic~ti ;;i omene';iti in El ne poate mintui. $i aseasta unire poate fi numai
in Hristos, sare e Fiul lui Dumnezeu, prin care am fost creati 9i putea fi,
dcci ~.;i mintui~i. Deoscbirca, dar nu contopirea ;>i nespartirea, ci unirea
intre dumnezcksc 'ii omencsc, cxplica creatia :;d mintuirea. Aceasta im-
p11cCt i1totputernicia lui Dumnezeu, care singuril e capabWi de iubire, 0i
valoilrea creaturii umanc. Contopirea monofizita a firilor, implica pan-
tci c.;mul Intregii existentP, supusa toata unPi legi, deci anuleaza pe Dum.-
ni·/:eu, dar 0i valoarc omului. Iar despartirea nestoriana implica gra-
nil,a unui Dumnezeu neatotputernic ~i neiubitor, deci marginit, sau un
f:tls dumnczeu precum 'ii inchiderea omului in necomunicarea cu Dum-
nc-zr•u, intr-o nonvaloarc fara perspectiva cre9terii nesfiqite in Dum-
nueu. Dunmezeu a creat umanitatea cu o voint~i a ei, ca sa vrea 'ii ea
s"\ fie c:i s~i creascCt, d€:;>i nu poate fi fericitc'i :;;i nu poate cre~te decit in
E:, pun1ndu-;;i voia ei in acord cu voia Lui. Dumnezeu nu mintuie~te
d~· :'JU ~i nu lndumnezeie;;te umanitatea, existentu concrct in persoane,
f ~tdt vola ei (col. 272).
L:1 a treia afirmarc monofizitii, din cole zece, Sf. Maxim raspunde :
,,D,lcCl Cuvlntul 1ntn.I]k1t c unit cu Tatal ;;i cu Duhul, prin ceea ce e unit
c:.1 o~1mcnii, ceca ce ar insemna o identitate panteista intre Dumnezeu ;;i
o'':mmi, urmea~C! ca El nu e unit cu oamenii prin alta fire ;;i vointa,
c~e.:·)t prin firea !?i vointa cu can~ e unit cu Tatal :;;i cu Sf. Duh" (col. 272).
Dar, dac[l e lmit .aHt cu Tati.ll ~i e>u Duhul, cit ;;i cu o-amenii. prin
:;-~,·' ~i vointe deosebite, inseamna ci'1 din acestea doua e constituita o
uLic:j Pcrsoan.'t, ln care sint unite acele doua firi ;;i vointe. Dar aceasta
P,•rsoan/'1 unic.'1 nu se constituie prin initiativa firilor ~i vointelor, care
r:.:..; exi-;Lt In afara persoanei, nici din initiativa persoanei omene;;ti, in
1J:Jza puterii firii ~i vointei ei, ci din initiativa uncia din Persoanele firii
st H)intci c!umnczeie0ti, care r~imine uniti't, prin aceasta fire :;;i vointi:'t cu
c~·ldultc Pi'rsoane dumnezeie~ti, cum se une~te prin firea 'ii vointa asu-
L' ·.t:1 ~i cu pcrsr)anelc omene~ti.
1n <t patra afirmare, monofizitii vorbesc de o singuril vointfi in
=:fstcs. Dar s.punlnd .iJcea:>ta, e necesai', zice Sf. Maxim, sft spun{t dl e:1
:o, ·. , fi, · natural<'!, fie ipostatica. Daca spun ca e natural{t, trebuie sa
"':: :n<'1 c:! ;;i firca Cuvintului ;;i a trupului este una, deci ca mintuirea e
lH~ ; cu anubrea umunitatii. sau ca virtual, dumnezeirea este una cu
'£:•:mitate, in scns panteist. In acest caz nu mai are o existenta eterna
.s~ '' libertate nici Trcimca Persoanelor dumnezcirii ~i nu au o existenta
p2ntru veci nici persoanele umane. lar, dac[l vor spune ca vointa ce:t
U'c",:: l''.te a ipostasului, VOr trebui sa conchicla ca fiecare din cele trei
Pc:,c;o:mc: treimice are o vointa deosebitCt de a celeilalte. Dar atunci mai
2 '.TeLin ciumnezt:u cu aclf'v[rrat '? ;;:>i :1tun<-j, nD.i poate fi mintuit omul,
me-:: ;tlc·s dCJc<'t nici oamcnii nu se pot uni lntr-o vointa a firii comune
~'- .::clc\-ttratc '? Se mai poate a0tepta in accst caz l;.1 vreo unitate intre
-~~eni. ·:
Apoi, cbc;'t vointa, ccn una, a Cuvintului intrupat cste crcatoare,
prit~ hptul c[t e dumnezei,,sc[t, cbr ea e 0i a trupului, w·mecv[t cit ")i
h':.!pLll e creator. Dar ce mai creeaza ea in acest caz ?
130 PR. PROF. DR. D. ST ANILOAE

La a cincea afirmare a monofizitilor, Sf. Maxim raspunde :

,Daca firea Cuvintului, fiind una cu a trupului, e :;;i ea crcata, ca
a trupultii, urmeaza cii Hristos e intreg creatura. $i atunci ce mint;~Jire
mai p_!:ltem a:;;tepta de la El ? (col. 272).
In ruspunsul la a :;;asea afirmare a monofizi~ilor, Sf. Maxim sp;.:;1e :
Dacii din unitatea de vointa a TatiHui :;;i a Fiului ;;i a Sf. Dull, Pdrir-ctii
au conchis ca firea e una, urmeaza ca ;;i din vointa cea una a Cnvin:':_<lui
:;;i a trupului, rezulti:i o unica fire a Lor. Iar daca din vointa cca ur.a a
Cuvintului ;;i a trupului nu rezulta o unicii f1re a Persoanelor Trein~ice,
urmeazii ca nici in Tatai :;;i in Fiul ;;i in Sfintul Duh, din vointa }')r
cea una a lui Hristos, nu rezulta o unica fire. Deci, nu putcm deduce
din ceea ce are loc in Sf. Trcime, ceea ce are loc in Hristos, ;;i inYe:rs.
In Treime e o singurii fire :;;i o singura vointa, dar trei ipostasuri ; in
Hristos sfnt doua firi :;;i doua vointe, dar un singur ipostas. Acceasta
arata o implicare a vointei in fire, atit in Treime, cit :;;i ln Hristos, cu
toate ca in Treime s.int trei ipostasuri, iar :in Hrisws unul. Cite :''iri
sint, atltea voin~e, dar nu cite ipostasuri, atitea vointe. Ipostasui lui
Hristos poate avea in El cloua firi :;;i doua vointe, fara si:i. le confunde.
Dar unitatea unei firi ;;i a unei vointe nu atrage dupa ea ~i unit&tea
ipostasului. Atit in cazul a trei ipostasuri, unite de o fire :;;i de o vointa,
cit :;;i in cazul unui iposbs :in doua firi :;;i a doua vointe, ceea ce .se
arata este iubirea. In cazul Treimii ipostctsurilor, intr-o singura fire :;;i
vointa, sc arata iubirea intre Persoanele de aceeasi fire · in cazul lui
Hristos, ipostas in doua firi, se aratii iubirea nu nutnai intre Pcrsoc:_~-Je}e
dumnezeie;;ti, ci ~i iubirea uneia din ele, atit fat-a de cclelaltc Perscc::1e
Treimice, cit !?i fata de cele omene~ti.
In cazul lui Hristos sc realizeaza o largime a iubirii lui Dumnezeu,
eel in Treime, fata de oameni, printr-o Persoanii care face parte :;;i di:::.tre
Persoanele Treimice, dar cu voia Lor :;;i dintre persoanele umane.
In al :;;aptelea raspuns, la afinnarea monotelita a unei singure vo-
inte in Hristos, Sf. Maxin1 raspunde cii ea va fi sau naturali\ (a firii),
sau prin socotinta. Daca va fi naturala, una va fi ;;i firca Cuvint:..;;lui
(deci a dumnezeirii) :;;i a trupului. De va fi una prin socotinta, Hri::::tos
va. fi despartit prin socotinta, de Tatal :;;i de Fiul. ln cazul intii, w,-em
panteismul, in al doilea despartire inevitabila intre oameni !;)i Dumnczeu.
In nici un caz Dumnezeu nu mai e Dumnezcu adev<1rat :;;i omul nu mai
are valoare ve;;nica :;;i posibilitatea de cre!;)tere in Dumnezcu (col. 375).
In al optulea riispuns, Sf. Maxim rc:'1spunde celor ce afirmau o ~·.b­
gura vointa in Hristos : ,Daca, dupa marele Ciril, cele ce sint de aceia:;;i
fiinta ~i fire, sint :;;i de aceea~i vointa, cum ccle ce nu s1nt de aceea:;:i
fire, pot fi de aceea:;;i vointa ?" (col. 373). Deci, cum Hristos, <:lVind cL:ua
firi va avea o singura vointa ? Iar . vointa aceasta, unicii, nu va fi :;ici
mintuitoare, nici mintuiti'i, ci'ici nu poate fi 9i una :;;i alta (col. S73).
In al now'ilea riispuns, Sf. Maxim, pornind de la cuvintul Sf. =oan
Gura de Aur, ca trupul, avind prin fire vointa de-a nu muri, arat2\ ca
Dunmezeu Cuvintul, unind trupul cu vointa aceasta, de-a nu muri, 11u
l-a ~capat de moarte ca pe un obiect, ci ca pe unul care a dorit ;i. el
sa scape de moarte (lbiclem).
!n al zccelea raspuns, la aiirmarea monotclita c{l I-Irisbs, Eic;..J o
singura persoana, sau un singur ipostas, arc ;;i o sin::;uni vcint,a, Sf.
 CHITIC'c\ F:\CUT;\ DS ~Fl"";TCL 1'vTAXICVf '\10?\'0TELIS"'IIULUI l:ll

M ,~,;~m, clc·dara crt din ace:asta identificare a vointei cu ipostasul, rezulta

~L cii in Dumrwzeu, fiind o singura voinVt, e ~i o singura persoana, sau
c:~i din cde tt·ei Persoane ale Treimii rezulta trei voin~e in Ea (col. 273).
Gindirii simpliste a monotelitilor monofizi~i, care confundau uma-
n~t: c:n di vinul, ~i a nestorienilor, care le desparteau total, Sf. Maxim
ii !:)une credin\a cre;;,;tina adev<1rata care deosebe~te, dar nu despartc pe
D~1;1~nczeu :;;i pe om. Prin aceasta ea afirma pe Dumnezul intreit, per-
s:m:Jl, al iubirii de oameni, dcoscbiti prin fire de Dumnezeu 9i intrc ele,
cJ. lX'rso:tno, dar lnruditi, prin flrca lor creata, cu Dumnezeu Creatorul
:;;i uniL!J;i fntre ci, prin aceea~i fire.
Credin\a aceasta face posibila indumnezeirea fiee<'irei persoane
u;;yuw, dar 0i iubirea intre elc• 9i intre ele 9i Persoanele dumnezeief-?ti,
h/:::·e ceruti\ chi~tr de firea lor deosebita in persoane. dar comuna lor
9i :\eost'biti! de firea dunmezeiasd"t, dar inrudit:t · cu Ea prin creatie 9i,
d.·~ e.Ct.'i'et ~i cu Persoanele clumnezeie:'?ti, Fiincl create de Persoanele
uc:_'c;tea, ucostc~t volesc sa indumnczciasci"t pcrsoancle umane, iar acestea
v-·~ :'Sc s-t fie· indumnezeitc de cele dumnezelqti.
o. Analiza cea mai adinci:i a vointei ~i, prin aceasta, apararea cea
mai temcinic~i a color doufi vointe in Hristos, c frtcuta de Sf. Maxim in
d[s~>clte ·din ~mul 643, cu Josntl patriarll. monotelit, de Constantino,pol,
Pyc2ims, care a abdicat ln sep. G41, din scaunul de patriarh ~i s-a a9ezat
i~<:!·-o n1Iinttstire din Cartagina.
Pyrr!ms ll intreab.'"t pc Sf. Maxim de ce c blrfit el t;;i inainta9ul sau
S·_c'-·..;1lie de crezie, cind ei i-au acorclat lui toata cinstirea.
S£. Maxim ii raspunde ct1 ii critid1 pentru afirmarca lor ca ,e una
vc.inta clumnczeirii lui Hristos ~i a umanitatii Lui". La intrebarea lui
;:;rci:us, de cc considcra nccasta inviltt1tura gre~ita, Sf. Maxim ii ras-
IJU~:dc~ ,Pcntru ca e lipsit de evlavie a zice ca Acela9i, prin una 9i ace-
c::-,'::i vo~n~.'i, inainte de lntrupare a intemeiat toate, le sustine, le lngrije9te
c;i ~-~ cirmuic;;;c, iar dupa intrupare pofte~te mlncare ~i bi\utura, se muta
ci£:-:~:--un loc in altul ~i face toate celelalte ... , prin care a dovedit 1ntru-
v<-_'J curatC1 de orice nalucire".
L:t olx-;crvatia lui Pyrrhus, ca clac[l Hristos e unul, una trebuic sa
£:c ~i vointa Lui, Sf. Maxim intreaba : ,Hristos, fiind Unul, c numai
L''-'~:~nc?.cu, sau num<1i om, sau e amindoui:i, Dumnezeu ~i toiodata om ?"
(~::-,_::::;. 91, col. 287).

i\ce<;ta, rccunosc!ncl ca ,e Dumnezeu 9i totodat[l om", Sf. Maxim

:r:~::eabtt : ,Dl:ci Hristos, fiind Dumnezcu 9i om, voia acelea~i ca Dum-
ne=·,•u o;;i om ? Daca Hristos nu e nimic altceva decit firile din care :;;i
in c:trc exist<!, evident ci:i voia 9i lucra potrivit firilor Lui ... Deci, nici
ur:.:• d(;~ dt· nu ere~ :l'tm'i vointa, sau nclucratoarc ... Jar daci:i Hristos voia
si lLiCT::1 potrivit firilor Lui, SilU potrivit ficcareia, iar firile Lui erau
5·· :.:{, fi<r:~: 1ndoiilli'1 dou:\ crau si vointclc Lui naturale si Iucr<'irile Lui
~i~:~\ial.:- CTJU de num.<!r ogal" ·(col. 2,87). Prccum nu e'xista fire far a
\·"' 9i l:.;cr:-~rc, s;:m care cl;'i nu se m~mifesta 9i sil n.u se activeze prin
:·~ ~, :c1~~1 n:t cxista voint<'t ~i lucrarc nealimentat<! de o fire coresf:mn-
:--\.~:-:lrc. In vointa 9i Jucrare se uraL~ dlnilmica fir]i. Dar daca Unul 9i
_:._ c.'l:,~i Hrdc)s are <tmindou:'i firilc, Unul si Acclasi isi activeaza ambele
::;<, ,J·1·in ·,·o~n lclr cr)rc'spunzCltoarc. $i ~ceasti1 'aratn din convergenta
 132 PH. PROF. DH. D. STANILOAE

firilor. Caci, prin una creeazii 'ii indumnezeiqte pe cealaltii, iar ccalaHa
e creatii 'ii indumnezeita de acela, dat fiincl ca cea omeneasca c crcat.a
de cea dumnezeiasca, in veclerea indumnezeirii ei, sau ca sa se vada prin
ea cea dlmmezeiasca, sa striiluceasca aceasta, sa fie transfigurata de
aceasta. ,$i, prin amindoua firile Lui, era Acela'ii voitor :;;i lucrator al
mintuirii noastre" (col. 289). .
· ·La aceasta, Pyrrhus observa : ,E cu neputinta sa nu se introducd
odata cu voile '7i voitorii". El arata, prin aceasta, ca nu distruge Per-
soana, de fire :;;i de insw;drile ei, ca nu vede Persoana, ca Subiect al fir\i,
neidentic cu ea, ca un quis, deosebit de quicl.
Sf. Maxim ii raspunde ca aceasta este aiureala lui :;;i a lui Serghie,
urm.ind in ea pe Eraclie. Nu se poate introduce prin vointe viJitori, C[iCi,
priii · aceasta, s-ar introduce '7i prin voitori, vointe. Urmarea· ar fi ca
_,dumnezeirea cea una s-ar identifica cu un singur ipostas, sau pentru
ca in: ea sint trei persoane, s-ar introduce in ea trei vointc, sau tn:i
firi, _odata cc, clupa Parinti deosebirea vointelor introduce :;;i. deosebirea
firilor" (col. 295). N-ar mai fi corimniune intre persoane, pe baza identi-
tatii firii. N-ar mai fi comuruune intre Persoanele Sfintei Treimi; sau
putinta de intilnire, in Hristos, intre dumnezeire :;;i un1anitatc, sau intre
Dumnezeu '7i oameni, prin faptul ca El e :;;i Dumnezeu :;;i om, avind atit
firea' :;;i vointa dumnezeiasca, cit :;;i firea ~i vointa omericascu, ,~oil-ic~
Unul :;;i Acela:;;i, atlt ceea ce vrea Dumnezeu, cit !';>i ceca ce vrea on1ul.,
in cea mai deplina annonie. ··
La observatia lui Pyrrhus, ca nu pot exista doua vointc intr-o Per-
soana, fara contrazicere, Sf. Maxim observa ca dacii vointn omcncasUi.
ar contrazice-o, prin fire, pe cea dumnczeiasca, ar insemna t:<'l Dur;;-
nezeu insu:;;i, care a crcat firea omencasca ::;;i vointa ci, a ·creat...:o ca :~::a
lupte cu cea dumnezeiascc'i a Lui.
Sf. Maxim afirmii, continuu, armonia intre U111anul f<"n·a ·de pacrit,
salf ramas in normalitatca firii, '7i Dumnezeu. $i accasta s-a !I1timpl<'tt
.in Hristos, odata ce umanul Lui ::;;i-a luat existenta in ipostasul Cudn-
tului ~i prin El insu:;;i.
Pyrrhus intrcaba : ,Dcci, c propriu firii a voi ?,Sf. J\Iaxii11 ri.lspunde
afirmativ.
Pyrrbus raspundc ca dac;I c a~a, Dumnczu !:ii Sfintii, avind, dupe;\
spusa Parintnor, o singura vointa au :;;i o singura fiint:'L El nu sur'prindea
nuanta ca Sfintii, voind ceca ce voic:;;te :;;i Dumnezcu, fac accasta pri.n
voia lor, punind in acord voia lor, cu voia lui Dumnezeu, nu fi'1rii voia
lor. Nu surprinderea ca altceva e vointa :;;i altceva ceca cc se voic~te.
Dunmezeu ~i Sfintii voicsc accla:;;i lucru, dar Dumnezcu cu voia Lui 7i
sfintii e cu a lor.
Pyrrhus aduce o alta obiectie : Dacii vointa e una cu fin::a, voind
noi acum una, acum alta, ne vom afla av:ind firi dcoscbite (col. 295).
Sf. lVIaxim observa ca ,nu e acela:;;i lucru a voi :;;i a voi intr-un anumit
fel, precum nu e acela:;;i lucru a vcdca ~i i1 vedea intr-un anumit fel".
A voi e proprill firii ~i arata o singuri:i vointa a ei. .!\. voi intr-un anm:nit
fel, ·e un mod de intrebuintare a voirii '7i vedcrii, apartinlnd numai
cclui ee-l intrebuint€aza si dcosebindu-l de altii. Dar in toate acestc
· -_moduri_Sf>__pastreaza 'vointa 'generala a firii.
 CRlTICA FAC'UTi\ D£ SFlNTl'L ::\L\XI:\1 ·;vJ()'\io·n:LI'-;:\·JUfXI

Pyrrhus obs0rv{1 simplist cc'i dacJ vointa e numitl natur;ll,! (a natw ii

umane), ,iar tot C(' c natural rcpn~zinta :;;i o ncccsitatc·, cum, dac<'i afir-
mati in Fristos Vi)inte naturale, nu dcsfiintati in El oricc mi:;;care de
bun<) voic 'I"
S£. MBxim r;ispundc cU. nici natura clumnczciasco. nici cca omc-
lll'ascc1, ,nu arc nimfc natural impus cu necesitate". CJci uncle c t·atiune,
e si libc>rbtc. Pcntru cCt actele vointci sint acte deliberate si alcsc ratio-
nal.· ,Caci, cd prin ficr rational. a'rc ca putere dorinta r;ltifmala, c~re
se numc~te -~i vointil a sufletului rational. Voind prir1 acesta, ration~un
:;;i ril\ionind, nc :indrcptam spre ccva, dcliberind cu voic>. Deci, voind cau-
ti'm1, ·cugetc'llll, cleliberilm ~i judeci:im, nc ]nsu:;;im 0 socotinta, alcgem $i
pornire't spn. ' cc am ales, ca si.i nc folosim". Toate accstca arat~'i ca faptcle
vointl'i nu sint fapte silitc.
$i apoi, nu 0 absurd a socoti ca Dumnezeu, care cn'eaza lumea cliri
burr<.H.ate, c' bun ~i creator din necesitate. Mai cstc accsta Dunmezeu ?
Mai --cstc o bunCttatc siliti:L bunatatc ? .';)i cine i-ar impune lui Dumnezeu
necfoSit-atca ?
· 'Chiar prin faptul cJ vointa presupune cugetarca, arat<'i cC1 fire a
rationaW ~i voitoare a omului, deci ~i a lui Dumnczcu, nu subsist;'!
dccif:j'n persoan<J. Pentru ca numai in pcrsoan'1 c folosit[l in mod concret
sau i·cal vointa, deci ~i cugc•tarea. Numai in persoani:l se rcalizead1
firca; in tot cc c al ei.
Mc'rglnd mai dcparte, In ardtarca acestci absurditc1ti a afirmatici
lui- Pyrrhus, Sf. Maxim rcmarcc1 : ,Dpca eel ct• recunoa~tc in Hristos
voin.tele naturale, dcs£iinteaza mi~carca de buni:l voic in El, C' neccsnr
ca. cci ce voiesc prin fire, sa aibii mi~carea nira voic.>, iar cei ce nu
voiesc prin fire, Sci aibEi o miscarc de bunC1 voie. Deci, nu numai Dum-
nezeu ...~ ci ~i toti cei intelcgat'ori ~i rationali, fiind prin fire voitori, voe
avca o n1i~care far;} voie ; iar celc ne:insuflet.ite, fiind far<.) vointCl, au
o mi:;;care de bun[l voie". :;>i citcazC1 din primul capitol nl Sf. Ciril, im-
potriva lui Tcodoret : ,Nimic natural in celc intelegatoare nu e lipsit
de libertatc;'. De fapt, pentru ce ar mai fi dotata firca cu :intelcgere,_
dad.. i1-ar fi dotata ~i cu libertate ? Dnr fire a lntelegZttoarc subsista :;;i
se .~ietiveaz[l concrut, sau real, numai prin pcr~oanii. Numai fin·a nein-
suflei,.itCt nu se realizcaz[l in persoanc.
Pyrrhus se l;::r;~l convins ca cele dou[l vointe in Hristo.5 s:int naturale,
dar crede ca cle devin, in El, o ,vointii compus;)". Dcci, s-ar putca
vorbi ~i de cloud vointc ~i de una. ·
• Sf. Maxim admitc s2 vorbeasc;'1 de un ipostas compm al lui IIristos,
pentru cC1 c Subicctul eel unul a clouc1 vointc. Dar nu de o voin\a
compus[l. Ipostasul, ca Subicct, depii::,;e:;;tc prin unitate ccle din care cste
constituit. El c unul, dar activeaza prin multo. E o deosebire subtilC1, pe
care monofizitii ~i monotclitii nu o sesizau : unitatea eului, manifesta
in varictatea ncconfunditt<1 a insu~irilor. El li rilspundc lui Pyrrhus :
,De: afirmati compunerca vointclor, vcti fi siliti S<i afirmati ~i compozitia
altor lnsu~iri, alc> unor naturi diferitc .... adieu compunen~a cn'atului ~i
nccrcatului, a infinitului ~i m<1rginitului, a indc£initului ~i definitului,
a muritorului si nemuritorului. a strice:kiosului si nestricaciosului. .. "
Accasta ar J.nsemna sil admitem o fire compusa 'ctin doua firi. Prin
accasta ill' fi despartit IIristos de Tat[ll. Unitatca ipostasului, compus
 PR. PHOF. D!~. D. ST.\XTLO \E

din douii firi, vom~e, lucn'iri compusc sau ncconfundatc, c. o taina, carc-L
pi";<.:trPaz:'l ca unificator ai cclor neconfundate. Accasta 11· mcn~ine pc
Hrhtos Unul si ca Dumnczcu si ca om. Dac(t s:...ar conipunc insiisi firile
~i vointele, El n-ar mai fi nici Dumnezt::u, nici om, d ceva combinat
din cle.
Pyrrhus intrcab<i : ,Deci, precurn. firilc, tot asa nici ccle naturale
{lnsu:)irile lor) n-au nimic comun ?" S£. IVJaxim r[tspundc ,Nirnic, decit
nnraai insu~irile acelora~i firi. C"tci iposbsul e.stc al acclorao,;i firi, r~m1asc
necontopite".
IpostClsul sc clistingc de :firi prin bptul crt ,,lc are". c[t ,lucreaza"
pe cind ele slnt ccle ,pe care" El le are, ,prin care", Jucreaz<"t. Ipostasu-
rile au comuna firea, sau Iirile au comun, in Hristos, ca subicct. De;;i,
in Hristos, iposbsul nu e altceva dcclt firilc unite in El, faptul ca e
Cel Unul, care ,,le are", ca ,Lucrcaza" prin cle. Prin aceasta se arata
c~i Unul cc cL"t o unibtc si lor, dar nu o unitate care le confundii. !n
Sflnta Trcimc, ipostasurile · s1nt e;;i Plc• cd0 ce au ~i lucreaz{t prin acccca;;i
fin', fCtr{t sii o imparttt. In ipostasul lui IIristos sc activcazCt la maximum
inrudirca flrii clumnczeie~ti e;;i omcn0:;;ti, cleci pnterea de iubil'e a firii
dumnezeie~ti, rcalizattt din vcci in Treimca pcrsoanclor Sii cxtinde Sii
spre oameni, prin, unul din iposbsurilc ci. Llr iubirca manifestab\ in
pc~rsoanc, nu cnnfundii pcrsoanelc :;;i nici firilc, cind sint unite intr-un
ipostas.
Cre:;;tinismul a descoperit, prin Fiul lui Dumnczeu facut :;;i om,
taina persoanei cCieo,sebita de Lire, care, dac{t n-:c1r •SLrhsbta in pe.rsD.ane,
n-::-;r face posibilCt iubirca din vcci :;;i pin{t in vcci a p:~rsoanclor necreate
:;-i iubirca pin{t in vcci a pcrsoanclor create (col. 29()).
Pyrrhus intrcaba : Dar, care, slava :;;i ocara nu-i sint comune lui
I-IriC)tos '?
Sf. Maxim gdsc.')te in accastrt intrcbarc ocazia de--a preciza cum se
unesc firile in Iposta<;ul, s<m :in Pcrsoana lui Hristos, far{t s[t se con-
fm-.dc: : cle sc uncsc Drin comunicarea insusirilor. lns::i comunicarea aceasta
se bee printr-o uni;·c, can~ cstc ca insa;;i. negraib. ,DEtr evident, comu-
nicarea nu c a uncia, ci ct clou{t :;;i nc~gale". Slava lui Hristos c slava
lui Dumnczcu, dcYC·nita a onrului, fdrd sa anuleze nici dumnczeirea', nici
ur:1etnibtca Lui. ,E daruirea, prin reciprocitate, a color proprii in inod
natural, fic•6\rci p~tr~i a lui IIristos, prin unirca ncgrt1ita a lor, fttra
prcf<Jccn·~'l ~i .:mwstccarca n~tturaEi a nici unci parti in ccalalta. Chiar
sLwa 0i ocarct comuna, e c!ovada p:'tstrCtrii cclor doult firi, dar unite; in
c'1h negn'1it :;;i nc::m1cstccat. Slava :;;i ocara lui IIristos sint ale Persoanei
cel~·i unicc a lui Hristos, constituit[t din doua firi nccontopite".
Pyrrhus intreaba, iarrt~i : ,Dar nu sc mi~ca trupul, cu incuviintarea
C.<Yintului unit cu el ?"
S£. Ma'.:im :ii rasptmdc ci"i, prin ideca ca celc omene~ti, in Hristos,
se fac cu ,incuviintare~t" lor de catre Cuvintul dumnezcicsc, sc imparte
Eristos, a:;;a cum altcineva implinqte celc omcnqti, cu incuviintarca lui
Dumnezet:. ,,Dar noi spL;_nem ... c[\ insu0i Dumnczcul tuturor, f{tcindu-Se
um in rnod ncscllimbat, n-a voit numai ca Dumnezcu, potrivit dumi1.e-
zeitii s~dc, ci Accla~i ~i C. om, F'trivit umanittttii Sc\k'". Fiul lui DLi.m-
nezcu insusi S-a ino:ncnit prin aceasta. Dar chiar aecnsta, Inseamna cii
n-a anulat UJT!_nnit~tto<l e1l cl1rei Su.1J:i·~ct s~1u Ipostns. s-a ftcut. Ia1~
lui Dumnezeu de a-:;;i insu~i \'Oia ~i luc:LU''-'a onw1wasc·,"t, S I. :i<'L1xin1 n
vedc in faptul cc1 1;m;cmitatc:t fiind c:'<'<!Li de Dc'IT111C'/.r·:! din ni;~1ic . c:l
cea care nu cste, prin ca l:ns(J~i, :n-o pden'a cle persistent;a in Dummc::,cu,
ca Cel ce c'ste ~i m;;nifcst:1 aceast l. fn fe1ptclc ci. :;;i -1tunci cum n-Jr
putca sd sc· manifcste si DumneZ\'U prin f:tptclc omcrw)li, s'\viqit\:: c:.in
putcrea Lui, pc: care .)i-:1 cbt-o '?i Sic'?i ca om ? El Ell iesc prin acci1sta
din celc :~k LnL D<1C<1. crcatul persist;} prin Creator, cum n-ar putca ~i
Crcatorul s[t dib,·l DUtinta sC! sc m:miicste Ddn c:rcatie ? Ci'lci El, confir-
mir1d. chiar pdn ~,·c:east~ n·eatul in cxist21;ta lui n~ poatc Ltcc uccnsta
chbr prin faptul ct1 c Crc:',torul creatului.
,c,·:ci, cel2 cc sint Dcute din celc cc nu sint, i~i au_ putcrca de
peri.stcnFl in Cel cc cste, nu in ceca cc nu estc, ~i c propriu acestora
dup<:'l £ire, s;_1 aib~1 pornirca spre celc cc lc sustine .<?i fcrirea de cele
ce lc stricC1. De aceca, ~i CuYintul, eel mai prcsus de fiirttJ, clinclu-$i
fiinta ca om, :wca, ca om, puterca de peristenta in dumnezeirea Lui,
1ar in umari.itatca Lui, pornirea spre Ea 0i ferin~a de moartc'. I:tr acestca
le atata, voind prin lucrare" (col. 297). Dar s-:1 foJosit numai clc pornirile
irepro~abih~ ale firii omcnc.'?ti. prccum a crcat-o El, nu 0i de pornirile
introdusc in ea prin p{icat, in'<potriva lui Dunmczcu. Chi;~c· ferirca de
moartc c sustinutii in umanitatc de putcrca lui Dumnczcu, c:.1rc vrea ca
ceea' cc cstc' creat sL! fie, nu s;_1 nu fie.
Pyrrhu:~ a rCl~;puns la accstea cu afirma~ia cd, dacJ fric:'- de moart~
cste naturalil, ab.mci lnsu.<?i p<-tcatul cstP natun1l, c;ki ;:l·ic~ e.ste ce>,·a
pac;'itos.
Sf. Maxim_ rZ'<spunde la aceasta, fdcind distinc\ia intrc HIC;:t um-
fonnJ firii :;;i intrc em contrarJ firii. ,Frici1 conform;} firii. c.stco o putcre
ce sustine existcnta, prin ferire".
Pc acc•ast::t si-a insusit-n Hristos. ,Pc' cca contrara firii, ce sc na.c:te
din purttsirea ~il~clirii (rationale), Domi1ul nn ~i-a insu~it-o. Dar pc cea
conform(t firii, care indict1 puterca existenta in fire, de-a se mcnJ;.ine in
existentJ, a primit-o cu voia, pcntru noi, Ccl ce c bun. C<'ici, 1n Domnu1
nu prcmer~ cele naturale vointci, ca in noi. Fiindc;1, fl{u11iDzinc1 cu ade-
v{lrat, ~i insetincl, nu a flCiminzit ~i a :insdat in modul nostru, ci :intr-un
mod mai presus de noi, :tclicil cu voizt. LR fel ~i infrko~indu-se, nu se
infrico9a ca noi, ci mai prcsus de noi" (col. 297).
Fiul lui Dumnezcu, preexistincl firii noa.stre Gsumate, ~i-a form:ct-o
cu voia S:1 clumnezeiasca. Iar, dupa ce 9i-a fonm1t-o, suporta ccle ale
firii noastrc nu numai cu voia Lui dumnezciasca, ci C?i cu 3cordul ln care
se punea, cu aceca, voia Lui omcneasca: Ci:lci, cum ur fi s;.Iportat ::ji
acela:;;i Subicct, in mod liber, celc omencO?ti O?i in mod ncliber, din ncce-
sitatc ? Primindu-le cu voia omcncascJ, in mod liber, omcncscul Lui
Hristos era .ln comunicare cu dumnczcicscul. Fiind de etcord ~i cu voia
omcncasc~1, cu voia dmrnezcietsca, S-a rneni;inut :;;i cu voia omcncasc<:1
fari'1 de pc!cat. I:1r, pd;nind cdc grcu de suportat ale firii noastre, cu
acordul voii, lc primer\ cu ratiunca, cc!ci voia e unita mcrcu cu ratiunca.
Aceasta nu le f<:kca mai putin greu de suportat. .';)i tocmai prin supor-
tarea cu voia, le-a biruit 0i ne-a dat 9i noua puterca s~i le biruim. Iar,
prin aceasta, a implinit iconomia mintuirii. Omul se arat<:'i m>li tare decit
cele grele ale firii lui, nu ferindu-se de cle, nici oprindu-le sC! vina
 PI{ PROF. DH. D. STANILO!\.E

·a<;upra lui, :;;i suportindu-le cu voia. Accasta s-a intimplat lntii in Hr1stos,
CCI om, :;;i din puterea Lui, ~i in noi, ,Vorbind, in general, tot ce e
rntural (dupa fire) in Hristos are unit, cu ra~iunea lui (ome1teasca),
modul mai presus de fire, ca sa adcvcrcasca si firea orin ratimie dar
si L:onomia prin mod". · • · '
Pyrrhus, clcclarind cil tcrmenul ,vointa naturala" supiira ~uzul
cclor multi. Sf. Maxim i-a ccrut s~i-i spuni't cite feluri de via~ recu-
noastc, in afara de eel dumnczeiesc. Si amindoi au convenit di sint trei
fclu~i : al plantei, senzorial ')i intelcgAtor. De ascnwrica, au convcnit ca
m·oprie plantei c miscarea prin care se hri'meste, creste si odrasleste, al
~'ietii senzorialc, mi.:;;carca prin impulsuri, i~r. al ~clel 1ntelega'toare,
libertatea. C'ici, altfcl, la cc le-ar scrvi intdc,c;crca ? Intelcgcrea e ca sci
cunosc ceca ce e bun 'li folositor de facut, clc contrariul. Dar daca nu-l
pot alcgc pe accsta, la ce s<.'i-1 cunosc ?
Sf. Maxim conchlde : ,Daci't, deci, celor intdcgatoarc le apartine,
pr.in fire, mi9carca liberCt, atunci tot cc e intdcgator e :;;i prin fire
voitor. Fiindcc'i fericitul Diadoh al Foticcii a dcfinit libcrtatca ca vo-
intE'l" (col. 301). Caci, cum ar fi voit de cineva, ceca ce s[tviqesc cu
neccsitate ?
Dumnezeu Cuv.intul a luat o umanitatc inL.cstrata cu suflct:si cu
intelegcrc, cleci 'll cu vointi't. Prin urmarc, Acela'li estc voitor 'li ca' om,
dupi't fiinttt. Iar dact1 e a9a, termenul voin~a natural{t nu poate supara
dec:it auzul ~c•rctidlor.
Pyrrhus s-a li'tsat convins c<'i sint dou{t vointe naturale in Hristos,
corespunzatoarc cclor doui'1 firi ale Lui. ,Caci nu era cu putinta a fi
identicc .intre olaltJ, ca sE'1 fie o .'>ingura vointa, chiar dadi sint ale Ace-
luiac,;i, ca 'li firile, aclica cea Em! inceput f:'i cea inceputa, cca necreata
~l cca creat/1, em faci'ttoarc ;;i cca f<'icuta, cea n(•marginitE'l ;;i cea margi-
nit.c1, cea inclumnezcitoarc :;;i cea indumJ1CZPltii. Dar cci din Bizan~r opu-
nindu-sc inc;-J vointclor naturale, zic ca Domnul a avut voini;c1. flmc-
ncosc<'l prin :insu'lire" (col. 301).
SJ. Maxim, raspunz1nclu-i ct1 ~i el (Pyrrhus) Cl hst 'inaintc, dipctenict
acestci invataturi, il intreba ce in~clege prin ,,lnsu;;ire" ? .,Oarc cca fiin-
ti;:llCJ, prin care Ilrist0s, ;wine[ <:·ele dotl<l. firi, i~i. insu)C:.<?te cele .ak• 'firii
nmene;;ti, sau ce:1 prin rebtie, prin nee· ne insu·;;im ~i ne h;briii;i~{tm cu
iubire unii ctl·e ctltor:1, f~tr2i s[t pdtimim scm s~i lucrCm1 noi insine n)f'in
ace<:;tea % Adieu, 'ii-a insu<;;it Hristos celc' dorite cle aHe> persoane, Etr£t <;5.-i
ctt'\'in[c proprii, s:tu J[tdnclu--:;.i propri~ fln:>:t ome:teE:sdt, si-:t fi:tcut .prnprie
:;;: fiin\:1 ei. Prima alterna•t1 v i'1 anub intrupafl'<" Fit tlui lui D111nn2ZE'Ll.
PyTrhus a ri'tspuns : ,Evident ci't cea prin rclatie:'. Sf. Maxim ii
:-z,s::mnde 61, in accst caz, Dumnczcu Cuvintul nu S-a facut 0111 cu ade-
vi1rClt. Intruparca Lui cstc o nalucirc. Cici tine de om s{t voiasca prin
fire. cum tine ~i si't fie rational prin fire. Omul nu inv'a\il sii voiasca sau
s[, flc libcr, precum nu in vat{! sil fie rational. Dcci, c voi tor prin. fl.rc.
,<;)i nceasta inscarnni't ci'1 e liber prin fire. El nu e condus cle fire, ca
csisteni;cle ne'insufletite, ci el insu')i i'?i conduce firctl, prin fire. De firea
lui \ine libcrtatca sau voin\o, pentru di de ea tine ')i ratiunea. In aceasta,
fir·ea omeneasc:l c chipul celci dumnezcie~ti. Firea omului e deasur)ra
 CHfTlC't L·\CUT:\ DE SFlXTUL l\L\XI:\I c\IONOTELIS:YIULUI 137

naturii lipsite de vointu libcra O;>i de ratiune. Ea e dupu chipul firii

dumnezeie~ti : ,Dacu onml a fost facut dup;:-t chipul clunmezcirii, celci
mai presus de fiinta, iar firea dumnezciascii e libera prin fire, urmeazii
ca ;;i omul, fiincl, cu adev<cl.rat c:hipul ei, e liber prin fire. Iar clacd omul
e liber prin fire, urmcaza c::-1 e voitor prin fire". Aceast.:t o arata faptul
ca e propriu tuturor oanwnilor sJ voiasca, nu numai unora, care lnvata
acca:sta (col. 305).
Dar cladi omul (~ voitor prin fire, iar Hristos a avut vointa, dupa
:nonotcliti, prin rclatie, atunci toate celc ale firii omcne9ti le-a avut
prin simpla rclatic". ,$i astfcl se vor dovccli, socotind invatcltura intregii
iconomii ca 0 nalucire".
Pyrrhus, bazinclu-sc pe faptul ci:'< Parintii au spus de vointa ome-
ncasca a lui Hristos, cJ e a noastrJ, i~i repeta afirmatia, cJ are vointa
dmeneasca prin relatie sau impropricrc.
Sf. Maxim observi:'1 ca, ln acest caz, deoarecc Parintii au spus 9i ca
Dumnezeu Cuvintul ,a luat firea noastra'', urmeaza cd El are ~i firca
noastra prin impropriere sau prin relatie.
Pyrrhus intreabi:'1 : Dar se mai poate spunc ci:'1 odatii ce, ceca ce
traieJ?tc Hristos in Sine, e al nostru, ,este propriu Lui prin fire '?"
Sf. Maxim ii raspunde : ,Da."
Apareau aci dou{t !ntelegeri ale asumarii firii omene~ti ~i a vointei
cl. Monofizitii intclegcau c[t firea ~i vointa omeneasca, asumatc de Dum-
nezeu Cuvintul, ii riimine improprie, ca nu devin fire ~i vointa a Lui,
cum ii sint finca ;;i vointa dumnezeiasca, pe care lc arc din veci. 1i ramin
straine.
Intrebind Pyrrlms, pc Sf. Maxim, cum poatc fi propriu lui Hritsos,.
ceea ce El trae~te ca al nostru, acesta :Ji raspunde ca ,Acela~i, fiind
intreg Dumnezeu, cu umanitatea ~i Acela;;i, intre;.; om, cu dumnezoirea,
Acela;;i, ca om, c supus :in Sine ~i prin Sine cu umanitatea lui Dumnezeu
;;i Tatal, dindu-ni-sc nou<!, ca chip ~i pilda dcs[iviqitc"i, spre imitarc.
Aceasta pentru ca :;;i noi privind spre El ca sprc CJ.petenia mintuirii
noastre, sa preclam ceea cc e al nostru lui Dumnezeu, ca sa nu m~li voim
altceva, decit ccea ce voiqtc El;'.
Prin aceste cuvinte, Sf. Maxim nu intrcprindc o cxplicare a modu-
lui cum Dumnezeu Cm'intul e ipostas propriu al firii ;;i vointei noastrc,
ci numai cons('cinta ctct:·stui fapt : El poatc prPda UlTl;miL:te•l asumatl
Tiltalui, plina de dragostea Lui filiala, dat· nu f[lr{t voia ci, ci ca pc una.
care, ea insa~i. ~i-a insuc,;it, prin voia ci, accast~i dragostP. Prin in.c;uo;l
vo.ia ei s-a facut cu totul a Lui, pentru c[l El insu~i 9i-a iacut-o a lui,
nu lipsiti:'1 de voin~u d.
Pyrrhus raspundc ca C?i ol ~i adE'renJ;ii lui cuget~l la fel, cind vor-
bcsc de' insu~ireil voii <;mcn2~ti de catrc Fiul lui J)umnezcu, pine! a ~i-n
face o sim;ura voie di·,~ina. Nu a.scuncl in formula lor nici un viclcc;nL;,
ci voiesc sci i11dl~e unirca cxtrcrnCt dintl.~·2 vcia d.un!l1czeiascJ. ~i On1C'11C2()C\~i
a lui I:iristos.
Sf. Iviuxin1 ii r<1::;:p:_~l1cl;:_~ c dup~-i cxcrnplul 1110l1ote_~litilor, ar
spune ~i Sr-2Tvcr -c~~ ~111 vorbz._:~tc de'" o :~in;;.·urc'"'l fire, clcclt cu i11tentia dt ··-~l.
i11dic~1 cxtre1na L·~ni:t~:~~ :rcaliz2t~i i:ntre firea dunJl10~Zc~iascft a h.1i I-Iristos ~1
c:·CJ improprie1L\, }J'":n ,.c.,]a~ie (col. 305).
 PH. PROF. Dll. D. STAX!IJJ.\E

A tit ?yrrhus, cit ~i Sever, declarau c~t prin simpla rclatie firea
..·. ' . ia C:lncn·:casr~:t pot dcvcni atit de: unite cu firca si voia dumnezciasca
i:·<t s·~t ,~;'l'"+l'+ul·c,
____ _ . . , . (
._.-.._._>LJ.., L 0 <·JJ}OTJr"1 l.&~,.,..,
_ l t ' - ·cl·
•-'~-.~l..-C
'
0JOt:"•
\'(J 1.-..~l.. , '
Den· at:t prim:t, eft si a clr;~a afin~1atic a lor, cr;:; filr.:\ tcmci. Numai
~~i:-:d fcicuL· fi{·:.:- E)i voini;ft a ipostasului Cuvintul:..1i, :fi,·c::-, ;;i vointa oriw-
r '!SCi\ sc· ]JO~ uni la extrcm, da:r rrun'in totodat:l deoscbitc de firea si
vl·i:• clumnc·zciascc't. De fapt, prin respingcrca unci firi omenc~ti, deose-
L't~' d~· cca ducT>nczeiasca :;;i a vointei omcnc:;;ti, dcoscbiiii de cea dum-
r~J·z-.. JL011oil-zi!;ii 0i n10!loteli1;ii, s~Lu 11cgat1 prht:irca acestora de ·c[ltre
r.:~~~:·1rH·~{~tl Cuvir:t.ulf vor1:·i:.ld l1lU11ai d(_' () il1l}Jj_'()l)ri(TC cKtc'rioara a ·lor,
c:-.• ii r.·:m'in, dcci strtdne, sau lc consiclerau cont0pitf: in firea :;:i vointa
c{'_!_,-r:l"lcLci~l:SCcl., S':l~ ll1 c::-·va de 1r1ljloc. r:.·
l\/1-JI1:)fi::-=i~ii .s:-J__::Jtc~uJ; d~-' fapt, Jirl 0. nrncne~.sclt inc~tiJabila dc:..a se
1

C~·'';cilide cdd cil.mmczei:·:;:ti, iar monotc·li\,ii socoteau la fel vointa ome-

n• eiSCtt. S,<l', L' conc;iderau contrare celor clumnezeie~ti. De aceea, nu le
v. <i ·au j):i.:;trindu-sc ln unire:.1 cu ccle dumnezeic;;ti, intr-un ipostas, ci
L· con·•i:i:·~·au nunpi impropri::ttc- dcci strCtinc lcli Hristos- putinduc..se
1-'-'~<· <mc>)ri int;·-un acord exterior, sau afirmal.l contopirea lor in cele
cl.l::~;wzeic.~ti. D:<.:::i, nu considcraE pc Unul :;>i Acela:;;i Hristos, :;:i Dum-
lc 7:'.'U ~:1 r•;T• D'.ll11llCZCU nu s-a putut facC'. dup[l ci, :;:i 0111 deplin, rami-
;~:::<:.i si L>.ucnc/~c·u. Kic1 ornul n-a putut fi fr1cut Dumnezcu, raminind :;;i
o,:~. Firc:tcc c•stv intr-o ncputintC< de-a se face :;;i cdi'tlalt. H.i'nninea o
ire .,,;L·ret·:i> idtTL' Du1nnczcu :;;i om.
Da1· }_iristos 11£.:-a a:ri\tat c[:. Dt.1nu1ezc:ll se poatc ·face ~i 0111., far~\: ca
~~ ."''" tt s:l dcvin~l .~i Lun-:J1czcu :~.i cd on1~1l poaL_ fi frtc:_lt. ~,i Dun111c~eu, 1

:' >:O c1 inc•.Ll "'~: fle si om. A rcali:.ot .in Sine o dcntit:•tc iDost:::ttic~l iritre
T~:-~--i~
....__ c ··.·. 11•I.._.L.\._
,.,, ·•-1· -'·'
,-
~!"'•• ,
t. ~
r' .,'l. '1'L'
.._.Lt ~ '·
Ql ('_ IY' t l''t"l
_.c_\,_. '- C.l r;·l11'tl,'1l~l1Cl
"- --- .1
c;1.
•,
·nn ]11'11 r.zn;l
_L..I....-< ~L - -'-
1'11t'1'n(T
~ '--b Sl','
•
1
Offi
i:~ ~~';_-~~:, pc-ntru I)ut-r1nczeu ~i-.~1 t;:·tcv.t propric firca 0111c11eascJ, pil.stri11d-o
:-:< .~J:.__· C( 1 ~-t dun1nc;~t-=-\iasc>~L
. . I L'i c: t ;s ~i l'c •:_:Lzat unirca lTLLhn:l liYtrc Durnne:::cu si umn.nitate, sau
;p~·::1tc•.; l":;Yot;rriccl. intrc elc, dar a pa·strat ncaltcratc fir:ea dumnezciasca
~l Cl~~C11C~l::;c::~, ~i p:~i11 clc a f{'icu.t l)csibilU ;___-:_:lirca n1axin1a l11trc Persoa11a
:s~l. o.ti~~ cu I)cTso~tncle T~JtrilL-d ~i DulTuhJi Sfi~1t, cit ~i CLI persoanC1e
'L:n~ino. El s-aLe intilnit, astkl, lei maximum, pcrsoancle umane cu cele
d~~;:1nczci·
P:,-",us. o-:•Jlinc1 mereu s} adn1itJ n vointi'i omcncasce:'i in Hristos,
c:a yoin;:~-l ~~}.~lb__ ;_raL_:·l, afirll;.:=t eLi ln. El c 11UlY1Lll o -vointa di11 socoti11ta.
E2~~1 l~i-~fcl de c1izolva:rc L1 firii Oinen.. e:-,;ti rzl1nl11l11d din. (-~a o soco- 1

,'-)~1i.-.: :--:.:.~tc· lnsL~~iri fc)r[;. urtsu1:.;nrt propriu, ceea ce le fZlcea urt fel
--: ' Ln11brc L:_-:~onsistcrlt-2 ~i. :ti"lcca di-:1 lntrt1pJ.rc._t C1xvlrltului n1ai mult o
r.i:c·circ, s::Ll tl Li.c::a iJ'' El inc;c.:;;i un suport al lor. Jar aceasta punea
l:~ ~:ld·:Ji<:~.~_;'-L c·Jilsistc11 .~a tEJl.ar:itEitii f?i dirai:rn.Ia autc11ticittea divinului~ f3-
c ~~;:_1u-L c L_~:n"' pc El c~~pabil de obosealtl, de foo.n1e etc.
Sf. f,_l.:r~·dnl obscrvil cd o \·~oi11ttt deri\.rat.:i din. socotinJ~a, face soco-
acca :tii11r~t, cc:.::~1 c~._~ c o o.OstE_. dltc:;.te. Pyrrhus declar~; socoti11ta ,u11.
r~_-lt;d al vio~~ii~'.

~Sf. rc:~-~:~l.rc~rld cl~;. l)Oate :fi lHl 1T10cl ~tl \:--ie·~.ii in. virtute, sau
i11 IJ.5.cc~t, i:l·~rc::Gb~l daca sc;c-~JdlYi:a ,.,este sau 111..1 din. alcgcre'~ ?
La ri'sptE:.c;ul lui Pyrr!.:us, ca 2 din alegere, Sf. Ma:dm. :intreaba din
~:: :.1 cbc} ~;c Ic:c2 Y~~·i::~1 ~' t deJ.iberind, sau ne voind ~i far a deli-
bcrare. La r[lspunsul lui Pyrrhus, ca alc::.;erca sc face? voind ~i delibe-
rind, Sf. Maxim conc:-;ide : A:,;adar, socotinta nu c voin~a. ,,C<lci cum ar
proveni vointa din soc0tinta'' ? .'\poi, atribuindu-I lui Hristos o socotint~1
din deliberare, Pyrrhus, il face simplu om, care are in Sim' ne0tiinta
~i cele contrare, oc:aEl cu trebuie si"t ajung2i la cuno:'?tinta :,;i alcgerea
a ceca cc: l' bun prin dcliberarc.
La noi, ca simpli oamcni, a:,;<1 sc intimpla. Caci, avind simpla clorin.t,a
a binelui, ajungcm la .scKotinta, sau la hotiirirca a ccea ce e binc, prin
cercctare :,;i deliberare. A.stiel, ,,.socotinta e modul nostru de intrebuin-
~are a firii, nu e ratiunca firii ins~·t::;i". Gici, prin s0cotinta putcm 1ntrc-
buinta vointa ;;i contrar firii, ,Dar in umanitatea Domnului, care nu
subsist<'' .in rnocl simplu, ca in noi, ci dunmezeiqte- sau ln ipostasul
dumnez~·icsc, nu so poattc afirma socotinta. c:,ci prin ins{t~i existenta ei,
sau prin faptul de-a subsista dumnczdc:,;tc (de-a fi in ipo.stasul clumne-
zeie<o;c), aveZJ ln mod natuwl binelc ca propriu ~i rZtUl fi era strilin ... Nu
ccrcetind ~i clclibcrlnd. ci intrucit subsist:t clumnczeic::;tc, prin insa~i
c~\lstcnta, avca din fire~ binclc" (col. :30G-;W9).
Accasta nu in.smmn;-t cil in Hdstos binde nu era 1nsotit de• o
cvident2t a lui ln lata ratiunii. Dar C'l apilrea atit de clar :,;i atlt de con-
brm cu firca um:tnc'i, s:m accasta ins:l~i Il simtca atit clc conform cu
ca c;i de ratlnnal, incit nu era ncccsaril o dcliberare, pcntru a ajunce
la socotinta clesprc supcrioritatea lui ~i b o luptci pentclu a-1 alegc. Deci,
in Hristos nu era o oscilare <mterioar.'i 1ntre rau ~i bine, sau intrc cec·a
ce-i contrar ~i cem cc-i conform cu voin\a c!ivin;t
Fa'~Zt de accastJ a£irnwtic a Sf. Maxim, Pyrrhus a intrcbat : ,Dctr
cum ? Virtu~ilc sint prin fire ?" Sc introclucea prin a-;;easta, cliscutarca
unei noi tem?.
Sf. Maxim i-a n1spuns : ,.Da, Drin fire (s:int naturale);'.
,Dar atunci, pentru cc nu cxistii in toti cci de accea~i fire ?", a
intrcbat Pyrrht1S.
Sf. Maxirn i-a ri:'tSJX!ns : ,Din faptul cle-:~1 nu pune, b fd, in lucrai·c
cele ale firii, scop pcntru c:1rc am fost f:kuti ".
Dur atunci ,,cum ci'.'ti::,:!m .. ~il'tutilc prin ostcncalii ~i ncvointil, d:e,ci
sint naturale?;', a lntrebat Pyrrims.
El sc dnvec1e,1; imprt'LE1[t cu toti monotelitii, nccunoscind firca tm::en}
ca buncl, ca c·scUind lntre bin2 ~i rdu, s~111, n1ai dc;~raba, aplecatU 111~:i
n1t1l~ sprc l"'~~u. J)C?ci. CT0Gtc¥l clc DumnoZFll astfc~l. ~i de aceea, nt:socotit:-~
de Dumnczcu vrcclnic<':'t s~'c ~i-o a~;tLne, sau si'i o uneascc1 cu firoa dum-
l1ezciasc8.~ lrt ipo;~tasul Sc~tu, J1CCOI"ltopit[t cu acc~ca, sau ncdczbrc-lcat--L c1_e
un~~ie l11su~iri ale ei, ca vointtl.
Accasta i~ltclcgcrc pe~;i111istd a firii nr:..1:2l1c~;ti, f.ytcea pc DLn-:1n:_::-~::~u,
lnsu~i Ull cauzato~ d~~QT'2CL~~t al ci, Cll vnj_a s:J.tl c.ij11 li'9sa de pEt~--'r\_~. ~)i t:~-~~C¥1
luiJta S£1r:;Lului ~'.Icr:\:iE'"'- ~Jc11trt: ~:-~~~1n~ar·2~~ ~i p1.;:t·.sistarea firii~ yc;ln.t~:i ~.i
lucrZLFii on-:cL-lf:.!~?ti ir~ iJ.:jO:st~tsul ::~~vi~ltL~l-..li, C; n lupt[l pc11tru ~~'lic1~,_,:1(ic::."·c'-~
-valorii urr:_c-J.l1:..~lui .)i pc-·r/Gru l~·\Js.L~.:;~l:tat.__:;L :_tlJUlTE1l.:Z2irii 1-Lli.
Cct
~ ·- ' .,
L •

.SlJrc virtut2~ ~-·;=~ s:J"'~e

11·-~in-;;:a cu pt:c~~sul 1
SiD"J-\c.Iri.
 PH. PHOF. DH. D. STANILOi\E

,.Ncvointa :7i ostenclilc s-au ad{mc;at in cci iubitori de' virtute numai
s~:c ckprn-tarca 1E:;;cEiciunii, nu pcntrLl a introduce virtu\ile ca pc ceva
WL'. ch11 ~lfcn·a. C[!ci ele sint noi, din crcaf,ic. De accea, indat[l ce se
:!n~:Hurcl. dcplin in;;;chl.ciunea, sufletul arata strCtlucirca virtutii... Ratiunea
cc~1 d:mC1 fire c cumintenie, iuclt?cata are in sine clr('ptatc:.l · iutimea
1nia), arc in sine barbatia ; ]Jofta, cumpi"itarc:n. Deci, prin il~Iatutarea
c~lr!l' contrarc firii, sc insUipincsc ~i strii1ucesc ccle conforme firii, pre-
rt."!.ginii, str~iltlcc~tc luciul ;;i clLtriL:rtcCJ c2a d 1pa fire
1
...

311).
Est::_: de IJrc:supus cJ. Sf. l'viLt:xb11 ex:rJlicli f2ptul lll~cr--lciunii sufletului
p~~l~1 sln1.nrl, p2 cl~: o pGrtc, prln accea c-0. OlUtll, co. fiin.tJ Jiliirgin.itcl, asp1ra
s;:l'C tine, dar peat::: sil-l caut(' in marginirea sa, pe cle altii, prin. faptul
cc"i bucurle1 cc o t::rc prin ::,;i de c.cle 111ut_:.tiale; poate sii ~lea o
r-~rcculilp5.Dir·_: ~~ce.stci bucurii, l[lsliHi pc al doilea plarl eel,~ spirituale~
lr~- }-Iristc:s Ca ilJOstas dt1211l1CZeiesc, firca OlTienc~scii are cvidc11ta
c~:1r::i :1 celor spirituale ~!i simtire::-: iniinitatii bin2lui. $i,
din alipil'<'t la HristoE;, ii pot veni ~i omului obiO?nuit o tot 1nai mare
sl;·• . :n• a supc•rioriLl.tii cclor spiritualrc', ca bl.mc.
Pyrrhus s-a lC!sat convins de argl.unenbrca Sf. N.fiJ.xim ca, in Hristos,
cxistu o socotintZi, ca produs al delibedirii, dcci al unei vointe
dc• iPrmitate in bine prin fire. Dar Sf. Maxim vedea ~i ln aceasta
o nc~;2rc din partca lor a firii omene~ti. De aceca, a continuat sa
il":-.;L:no_cnt:::::•'" ci:'1 lucrul prlncipal cstc sa rccunoasc£i in Hristos firca ome-
nt·.:scL
D,,,, acc•asta nu voiau sa o recunoscil monotclitii, de0i ei pretind
cD. ;-ccunnsc c:>lc clouCt firi h IIristos. ,,Cki, c.ind spun o singura vointa
1~ Tiri·stos, fie c:l voiesc s~i indicc prin ea libcra alegere, fie socotinta,
fi. ' libertatea, .sau alta ... , VOl' fi slliti s;, in dice pc cea dumnczeiasca,
"~':_; pe cca ingcr~'asc':l, sau pe CCcl omcneasc.'i. :;;i p2 oricare dintrc accstea
a~· numi-o ... , Cil cste incllc1toarc a firii. $i astfcl, ceca cc au voit sa
cvi prin conf;.ndarc, accca s-::m dovedit recunoscind ... De vor numi-o
p;c ca clu;cY'zciasca, ci Il recunosc pc Hristos ca fiind numai Dumnezeu
fire•. Jar dacCl o vor numi ingcrcn.sci:i, vor sptmt? ca El nu e nici
lcici o:n, ci VlC':) fire inG.;cereascil. Iar daca onwneasca, Il indica
JY 1~1 om simplu s.i supus" (col. 313).
Ncr.'ct.moscird c:i vointc< o;~-ccncascil J:n Hristos e naturala, dar con-
vi •.s de cLf~l'.rnen.tarca Sf. Ivi::r:-:im, ca nu e nici o simpEl socotinta prin
6.e:l.ibcrar(_;,- I_)yrrl1us alr.~arg~; la c:1lt~i solut.ie : socotinta e o abilitate dobln-
c~itl p:tirl obi~?nui:atfi.
Sf. V~a·~im :ii riis;:mnde c:.l, in cazul acesta, ,Hristos ~i-a dobindit
dl~=:ri11~l.crea vointei si progrcsul i11 ca din invatatura si din ln.aintarea in_
c:1 ~-:.. Deci, lr-tain.t~ cle l~1~v8.i;O.tura ~i de deprii;derea in ca, 11-a avut-o.
,Pc Enga <'.ccasta, neadmitind ci (m.onot2li~ii) o vointa (omen2asca)
nJ.turali.1, o vor ~ocoti. s2,:.1 ipootetti.ca sau contrar<! firii. De vor zice ca
e ipostatica, Fiul. va fi altfel voitor declt Tati:il... Iar de e contrara firii,
vor fac::' pe Hristos sa cadil din firea Lui omcneasc<:l., odata ce, cele con-
trarc firii stric[t cele proyKii flrii". Dcci, voirr~a tine de fire, chiar daca
se rr:anifesti'l. prin ipostas, ca 9i firea insa~i. Daca ar tinea de ipostas,
Tatal n-ar voi, lntrucit e DEmnczeu, ci, intrucit e Tata, vointa Lui ~i ar
 CrtiTICA FACUT/1. DE SF!NTUL i\'IA,'\:lM IviONOTELISl\IULUI lH

fi alta dccit a Fiului. Dar daca vointa Tata.lui si a Fiului si a Sflntului

IJuh c unc1, ea este a firii sau naturalii" (col. 313): ·
Sau ,daci:i dupa Parinti, cei a caror vointa c una, le e una 0i firea,
Ln~ c1upi1 monoteli\i, vointa dumnezeirii 01 a umanitatii lui Hristos este
,_lc: :1, acestia vor spune ca si cele doua firi ale Lui sint o singura fiinta
du>sebit::i de a Tatalui 0i a Fiului. c •

Dar atunci cum mai avea in Hristos o Persoana dunmezeiasca

in'~r·utJat8. ?
'Pyrrhus a intrebat : ,Dar expresia lui Grigorie Teologul : ,In celc
:::.' ~:- voiqtc Acela, nu c nimic contrar lui D;1mnezeu, fibd intreg in-
jl_r;-nnczeit" (Cuv. 2 dcspre Fiul), nu e contrara celor doua iiri ?
Sf. Maxim ii rcisp;.mdc : ,J'>.Jicidecum. DimpotTiva, e cea mai indica-
:.:xli'(; dintre toate, a celor dou.a vointe". Pyrrhus nu observa ca altceva
inscarr'ni'i a fi Durrmezeu 0i a1tceva a fi indumnezeit. Ceea ce e indum-
nc_'z(jt e altu decft Dumnezeu, afara de cazul cind ,indumnezeit" era
intcles de contopit cu Dumnezeu. Monofizitii intelegeau insa, in sensul
din urma cuvintul ,indumnezeit". Dar atunci ce folos mai are omul de
Ir:dumnezcire, daca se tope~te in Dumnezeu ?
1n acest caz, Dumnezeu se intrupeaza ca sa nimiceascil umanul, nu
2ct ::;3.-1 fericeasca. Monofizitii nu deosebeau unirea rcalizata, prin iubire,
lntre doi, farii sa fie confundati, de unirea in care unul e anulat de
3.ltul, sau amindoi devin unul singur, amestecat din amindoi, nemaiputin-
du--se bucura u:cml de altul. Monofizitii 0i monotelitii aveau o gindire
simplista, lipsita de spiritualitate.
Ri:ispunzindu-i Sf. Maxim ca indumnezeirea umanului indica doua
vointe in Hristos, Pyrrhus a cerut sci-i explice aceasta. Sf. Maxim i-a
dat pilda deosebirea intre ceea ce patime0te arsura 9i ceea ce arde,, futre
:::cea ce e calcat 0i ceea ce calca, intre ceca ce vede 0i ceea ce e vazut, etc.
Oriunde c o relatie, sint 0i cele in relatie. 0 astfel de relatie este intre
ceea cc e indumnezeit 0i ceca ce indumnezeie9te. ,Astfel, daca indum-
nezeirea vointei ar fi contrara celor doua vointe, 9i indumnezeirea firii
ar fi contrara celor doua firi".
In continuare, Sf. Maxim. explica 0i textele altor Parinti, pe care
Pyrrhus le prezinta ca parind sa afirme o singura vointa in Hristos, ara-
tind ca in ele e vo:cba de doua vointe (col. 317).
Un text, adus de Pyrrlms ca sustinator mai categoric al unei singure
vcJinte in Hristos, a fost eel al Sf. Atanasie : ,S-a nascut din femeie,
dlndu-~i chipul, alcatuindu-0i chipul omului din prima pl<'ismuire, spre
dovedirea trupului, fara voile 9i gindurile omene0ti, in chipul comu-
nitatii, caci, vointa era numai a dumnezeirii."
Sf. Maxim declara ca, de fapt, firea omeneasca 0i-o formeaza Dum-
nezeu Cuvintul numai prin vointa Sa dumnezeiasca. Caci, nici Adam n-a
avut o voie a sa, premergatoare, formarii sale. Dar precum Dumnezeu
1-a creat pe Acela Inzestrat cu vointa omeneasca, a9a 0i-a format 0i Cu-
vintul umanitatea Sa, inzestrata cu vointa. El n-a innoit deci, ratiunea
firii, ci modul aducerii la existenta (col. 519). Apoi, Sf. Maxim da un
9ir de exemple, prin care arata ca Hristos a avut ~i vointa omeneasca.
Dam din ele pe acesta : ,A doua zi a voit Iisus sa intre in Galileia"
(loan, I, 43). E vadit ca a voit sa intre, intrudt nu era acolo. Dar nu era
142 PH. PROF. ::m. D. STAXlL(}/lE

cu umanitatea. AO?adar, a voit sa intre ca om, nu ca Dur:1nczeu. $i era

voitor ca om'' (col. 324).
Apoi, pe acesta : ,Iar dumnezeiescul Apostol zice despre Acela~i in
Epistola ciHre Filipeni ; AsCl:.Jtator fikindu-Se pina la moarte, ial' moartca
pe cruce (Filip, U ,8). Cum s-a f<kut ascultfitor ; voind, sau ncvoincl. DDca
nevrincl, ar trebui sa spuna cu dreptate, ca s-a supus din pricina tira:-::c:,
nu din asculb.rc. Iar daca voind, s-a facut ascuE\tor nu ca Dumnczn1,
ci ca om. Caci ca Dumnezeu nu e nici ascultator, nid neascult:}tc.~-.
"\ccstea s'lnt proprii celor de rindul al doilea ;;i subordon:1tc", sptDe
dumnezeiescul Grigorie (Cuv. 2 despre Fiul)".
Accst exemplu ne arata in mod deosebit impostanta vointei o:::-r:c-
ne:;;ti a lui Hristos pentru mintuirea noastra. Daci'i Hristos ar fi fost
rasth;nit contrar voii Lui omene:;;ti, cum s-ar fi aratat, ca om, in acon1
cu Dumnezeu ? $i ce valoare ar mai fi avut moartea Lui pentru mir:·~~c­
irea noastra ? Cum ar mai putea fi socotitii moartea lui Eristos je"Ha
pentru noi, daca a fost dat mortii fiira voia Lui ? (Despre jertfa adc:sa
lui Dumnezeu cu voia orncneasca vorbe~te ~i Ps. 39, 9, col. 324).
J~rtfa nu e un act n~gativ, ci pozitiv . .';)i nici lip.sit de voin\a ce3ui
ce o aduce. De~i ma neg prin ea, dar ma n~g voind ~i nu ca existcr::.i,j
pur ~i simplu, ci ca existcnta separata de Dumnezeu ~i de scmenii Lei,
ma neg ca existenta imputinata, voindu-ma ca existenta sporita, c;'Tl
nu pot fi in izolare, ci in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii. Aceasta
existenta de.saviqita a umanitatii a urmarit-o Hristos ca om, prin voint:J
omeneasca, in acord cu vointa dumnezeiasca, prin care voia, s;i ca Dum-
nezeu, desiiv1r~irea umanitatii. Acesta e ~i sensul cuvintului : ,ascul.tcitcr
facinclu-.se pinc1 la moarte", adica, mergincl in ascultare, nesilita de ,.-oia
lui Dumnezeu, pina la a primi ~i moartea. Aceasta e voia ;;i Dumnezeu
care :;;tie c<'i, numai depa:;;ind umanul pina la ultimul grad, tinerca la shle,
se unqte in comuniunea deplina cu Dumnezeu.
0 alta dovada a vointei omenesti a lui Hristos o vede Sf. Maxim
in cuvintul lui Dumnezeu, 'din Geneza : ,Sa facem pe om dup;:l chipul
~i asemanarea noastra" (Gen. I, 26). ,Dadi omul e facut dupa chir~~'l
fiintei dumnezeie~ti. iar fiinta dumnezeiasc~l este libera, rezulta ca ~i
chipul e liber prin fire, daca pastreaza asemanarea cu arhetipul. Iar daca
c a:;;a ~i daca arhetipul, prin fire, s-a facut ~i chip prin fire, urmcc:zii
ca acela:;;i a fost voitor dupa amindoua firile" (col. 324). Dumnezcll ''
creat iii i-a dat o demnitate omului creat, :inzestrindu-l cu libertate ~i
VOind Sa-l mintuiasca de mom·te Si Sa-l fndumnezeiasca nu fara '/Oia :;:_:i.
Iar un astfcl de om, ca o opera 'jalnica a lui Dumnezeu, L-ar arata :c
Dumnezcu :insu~i .:a lipsit de o prea mare putere. Fara un on.1. inzc',~~-c.:
cu libertate, n-ar exista libertate nicaieri. ToaU't existenta ar dovcdi ,: -j

nivel imperfect, lipsit de sens, de inaJtimea reala ~i posibilc'i., o realL~-e

inchisi'i. ln lcgi :;;i in intunericul unci monotonli lipsit:2 de .scns C?i de '>
tL)£uctiile dorit=:.
Dar Sf. l\Ia~\:in1 c1t?clara, ]n_ C0J:1tir:tlarq~ ca llbertatea lv.i 1JU111ll~.'>- ~J
c altfel dcclt a I1oastr[t. La Dun1I1ezeu 1ibertate,:: ,:.c r.-lGl
lii11ti:it'. La oan1enl~ trebuie s.:i ~;i-o int0.rea_scc1 dil1 £(_'_ o
aptit::1.di112 pri11 dcprinde:rc, io.r acc:asta '·;'---
Du~r.r~CZf~U. CD.ci ornul treb~ic sC1 l;~ aibc pe
 CRITICA FACUTA DE SFlNTUL MAXIM MONOTELTSJ\IULUI H3

El c fckut libcr, dnr isi intarcstc liberbtca num<u m comuniune cu

Dcl!1cnc~zeu, in recunon0t'cn'a Lui' ca izvorul vietiL !n accasb inca, s-a
ar;\~at denmitatea data de Dumnczcu omului. L-z-t facut pc om sa-:;;i
:\ :;i s{i-c;i intarcasca 0i cl insu~i libertntca. Ins<\ omul, rduz:ind ascul-
LF.''1, ~i<l L",•:ut voini;a sL'"bt'l ~i pafima~ii. De acc'e<l Cuvintul f;:lcindu-Se
CT:, n-il luat etccastc\ vointii slabi'i si patimasa, ci vointa tare si &scuEi-
' :/.:: '. de'" cl L:nei firi sufe,l·incl de p~ottimirile' de pe un~1a pacatului ~i o
vc' . :;',·\r-,d de suportat, cu grcutate, accste patimiri, ca sa le invinga.
L'~'=' ::-:: iLwt Cuvfntul vointa acestei firi, nu a mintuit-o de pC!cat ~i de
m:u. ,,dacii ceea cc n-a fost luat, n-a fost vlndecat".
,Apol, dacu putcrea vointei firii este opera a lui Dumnczeu, iar
cL r>\ monoteliti, Cuvintul n-a asum:1t-o impreuna cu fin.::1 ... , inscamnii cil
1. l''SDin.s-0, fie pcntru ca a disprctuit propria creatie, fie pcntru Ca a

pi.s;:mit viClclecarea no2str:\. Dar, in acest caz, El insu~i s-ar fi aratat

su:YJs patL1ii, ncvrlnd sau neputind sCi ne m.Xntuiasca in chip depli1.1"
(cc'. 32U). NcasumRrC'J voin'~ei omene~ti do c:ltrc Dun1nczeu Cuvintul,
'itnrJreun,~, cu firea, ar fi scmnul unci slc~biciuni cbiar a lui Dunmezeu .
. acest CdZ, 1nsCt~i cr·carea firii omenc•)ti, fi1ri"t vointa omcneoscii, S-i:lr
dnvedi un act ncvrut de El, adica L-m cobori pc Dumnezeu in sens
pant;•ist. $i atunci de ce a1· mai fi asumat Cuvintul o fire um::mJ far{t
vni:c.~,-,, dupa afirma~ia monotl'litil, sau o fire omeneascii mai mult paruta,
cLuci afirmatia monofizWi?
. A poi, ·Sf. Maxim da cuvinte ale lui Hristos, in care vorbe:;;te 9i de.
vornta Sa dumnezeiasca. De exemplu : ,Prccum Tatiil scoaEi mortii · ~l
1: ~:tee vii, a-;;a :;;i Fiul ii face vii pe cei ce voies;tc" (loan V, 21). .
DupJ cc: Pyrrhus s-a Eisat convins des)rc cele doua vointe ·in
ll~":.:;ws, s-a convenit sa se treaca la o cliscutie despre cele douJ lucrari.
De la lnceput, Pyrrhus a recunoscut ca dovezile aduse de Sf. Maxim
i"l :!:·)losirca color douii vointc, sint ')i dovezi despre cele douii lucrari.
,Iar acw11, recunoscindu-se ca e propriu naturii a voi ~i aceasta,
ic:,plica lucrarea ca proprie ~l ea a naturii ... , socotesc ca e de prisos a
m '; folosi v~"CLm cuvint despre aceasta". .
Dar Sf. Maxim a gasit ca e bine ~i pentru cci simpli, care pot fi
l?slc.~ araliglti de cei ce sustin o singura lucrare a lui Hristos, sa se aduca
:{l Dl:;;te dovczi dcosebite, clespre cei.c doua lucrari ale Lui. :;>i-s;i in.cepe
CO'Ieclirea de::;pre acestea, ziclnd : ,In scrierile tale am aflat ca dogma-
ti:>:e~c;i o unica lucrare a lui Hristos, ca intreg. Daca e o unica lucrare a
L.:~, ca intrc:;, iar acest intreg este ipostasul, aceasta lucrare unica se
va dovcdi ipo:::tatica ~i El ca avind o altii luc:rare, precum c, un alt ipostas
c 1 C>~·ft Tat2l \'i Maica, odata ce Hrlstos nu c nici unul c1intre ei" (col. 336).
Pyrrhus tr2.;:;ea, din afirmarea Sf. Maxim, concluzia cii daca lucra-
r:~:' ·tin de firi, atunci 9i omul, ;wind suflet ~i trup, ca dou[l firi, va
~,v •:; doua Iucrari s;i nu una, in calitate de unica persoana. D::::ci, Hristos
ve1 ccvoa trei lucrari 9i nu doua.
SL T'.faxin.1 observa ca nu se poate spunc ca sufletul ~i trupul sint
d·J~Ju firi, chiar daca acestca nu slnt una dupa substantil. Caci o:cm1cnii,
fii~cd de o specie, sint ~i de o fire. Dar de aci nu se poatc spune ca
sufletul ~i trupul lor sint de o substanta. Cei ce 11 socotesc pe om doua
firl, din pricina deosebirii dupa substanta a sufletu.lui s;i a trupului, ii
atribuie in mod gre~it doua lucn'iri. Dar vazind pe om ca unul dupa
144 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

fire, prin faptul ca toti toa1nenii sint una, dupil specie, cu ceilalti chiar
daca e din douil substante diferite, ii atribuim o singura lucrare dup[l
fire, ~i nu dupa ipostas.
Pyrrhus observa ca odata cu lucrarile se introduc, dupa Ncstorie,
persoanele. Deci, cei ce afirma doua lucrari in Hristos primesc crezia
lui Nestorie, d'2spre ccle doua persoanc in Hristos.
Sf. Maxim raspunde ca daca ,odata cu lucrarile se introduc per-
soanele, urmeaza ca odata cu persoanele se introduc lucrarile". Dac<l
ar fi a~a. monotelitii ar trebui, ca pentru lucrarea cea una a dumnezeirii,
sa afirm.e o singura Persoana a Lui Dumnezeu, sau pentru cele tn:>i
Persoane ale lui Dumnezeu, sa afirme trei lucrari diferite in El. Sau sil.
admita numai o unire, prin relatie, a lucrarilor lui Hristos, ca lucri1ri
s;'i.viqite de doua persoane, prin buna intelegere.
Daca odata cu lucrarea trcbuie sa se afirme :;;i persoana, noi, care
cunoa~tcm o unica lucrare, dupa specie, in multe persoane, ar trebui sa
spunem, fie ca toate ipostasurile de aceea~i specie slnt unul, fie c[l,
din pricina multor persoane, sint nmlte 9i lucrarile 9i fiecare persoana
e de alta specie. Sau, ,dadi dupa monofiziti, odata cu lucrarea se in-
troduce ~i persoana, ~i de aceea, nu admit in Hristos doua lucrari, vor
trebui sa admita odata cu multe lucrari ~i multe persoane (nu numai
doua ca Nestorie), ~i a9a se vor arata nesfiqite persoanele :;;i lucr<'lrilc
Lui". Sau din acea stricta implicare a persoanei jn lucrare, urmeaza ca,
odata cu negarea lucrarii, se neaga :;;i persoana. Deci monotelitii, negind
cele doua lucrari prin confundarea lor, Persoana lui Hristos, ca Dmn-
nczeu 9i om.
De fapt, de~i monotelitii pareau sa accentueze importanta decisiva
a persoanei drept cauza a lucrarii, ei confundau persoana cu natura. Nu
intelegeau ca persoana e modul in care firea subsistind concret, se acti-
veaza ca fire, ca vointa ~i ca lucrare. Ei nu vedeau cum se activeaz{l
aceea~i fire, vointa ~i lucrare in mai multe persoane, sau doua firi, prhl.
accea~i Persoana a lui Hristos, pentru a se realiza unitatea de coml;-
niune intre persoanele dumnezeie~ti :;;i omene~ti, 9i intre unele :;;i altele.
ldentificarea persoanei cu firea aduce, de fapt, fie o separatie intre
persoane, neavind aceea~i fire ca baza a unei unice vointe 9i lucrari, fie
o identitate intre persoane, vazindu-se in Dumnezeu 9i oameni, firca
lor cea una, contopind persoanele. Iar in Hristos s-ar socoti cele douc.i
firi ca doua persoane, sau Persoana Lui unica, cu o fire unic2. Totul
ar fi lntr-o confuzie sau intr-o separatie. Nici o persoana n-ar avea nici
o valoare pentru alta. Nici persoanele umane n-ar avea o valoare real;,,
neexistind Persoanele divine, care sa le acorde, datorita iubirii dintrc
ele, atentia lor iubitoare.
Pyrrhus, continuind sa nu inteleaga deosebirea intre persoana ~i
fire, ~i :;;tiind ca in Hristos e o singura Persoana ~i socotind ca in El
e si o singura fire, vointa :;;i lucrare, intreaba : ,Nu era unul Cel co
lucra ?"
Sf. Maxim. raspunzind d e Unul, Pyrrhus conchidc, in mod grqit. :
,Dad!, ded, e Unul Cel ce lucra, atunci :;;i lucrarea era una, ca fiind a
vnuia" (col. 340). El nu intelegea deosebirea intre Persoanil, ca Subiec:·
cGre lucreaza :;;i firea, prin care lucreaza, deci, in Hristos, intre Subi-
ectul eel U11ul ~i firile cele doua., prir1 care l:..::.cra. ~Ju lntelegea cii fire8.
5
 CHITlC"~ FACUTA DE SFll'<TUL MAXIM MO:-\OTELISl\IULUJ 14:;.

in subsistenta ei concrctil, ia modul prin care e activat<:l, iar, in Hrisws,

firca ·Omcneasc:'"t prime~te accst mod de la Acela prin care c activat{t,
In baza faptului ctt e Accla, prin care firea dumnezeiascu a creat-o pc
eel. Dac;l, crcind-o a pus-o in lucrarc, fiind ~i autorul lucr<"trii ci, t:um
n-ar putea, dindu-i existenti1 in Sine, ca Subif'ct al ei, sa nu-i fk :;;i
Ccl prin care e activata ? Prccum n-a creat o fire lipsiti"t de voin~a ci,
cleci de o dctentic proprie, a:;;a n-a crcat-o nici ca o fire inerLl., lipsitz\
de mi~care. $i. fdcindu-~i-o proprie, sau fi'icindu-Se Subiect al ei, cum
nu s-ar face )i Subiectul ei in tot ce cste c~a, adicc\ al firii inzestrat<~
cu vointa ~i cu lucrarc ? E o marf' cinste pentru om, s<'i se facc~l Dmmwzeu
Insu:;;i Subiect al lucrarii omene;;ti, unind-o, in chip neconfundat, cu iu-
crarea firii Sale dumnezeie;;ti. La ce inal~ime nu e ridicata e:1 ? Dar
Dumnezcu insu'ii a creat-o inzestrat<1 cu aceasti:i cinstc. Dumnezcu insu.'ii
\Tea s.'i lucrcze asupra creatici, nu numai prin simpla lucr·arc a s~, ci
prin lucrarea Sa unita cu lucrarea omului. El nu vrea sa desfiin~czc :u-
crarea omcnca<>c~t. De altfel, chiar lucrarea Providentci lui Dumnczcn
;;supra naturii umane, se acomodeaz2, lucrarii ace.steia.
Afirmarii gre:;;ite a lui Pyrrhus ca Hristos fiind Unul, una era ~i
lucrarea Lui, S£. Maxim 1i raspunde cu intrebarea : ,Accst unul IIristo.s,
e Unul prin ipostas, sau prin fire ?"
Pyrrhus Ii rc!spunde : ,Prin ipostas, caci prin Iin· e incloit". Fiindcd
monotclitii, a£irmind o singura vointa ~i lucrare in Hristos, rccunoa~tcau
doui:'t firi.
Acc•st rc1spuns na;;tca fntrcbarea : Pc cc-~i bazcazi't atunci ipostasul
lucnrca ? $i ce rost mai avea clualitatea firilor in Hristos ?
Sf. Maxim se multume;;te insa, sa traga din raspunsurilc lui Pyrrlms
concluzia : ,Daca lucrarea cste ipostatica, odatd cu multimea ipostasuri-
lor sc va introduce :;;i deosebirea lucrarilor".
Pyrrhus nu r{tspunde la aceasta observatie a Sf. Maxim, ci intro-
duce~ subtilitatea artificiaL'\. ci:'t Hristos, de::;i avea o singura lucrare, Iucra
indoit, prin f:lptul ca avca doua firi. Dar ce deosebire este intre a lucra
indoit ~i a nu avea doua lucrari, nu spune. $i e imposibil de spus. El
sc multumca sa afirmc ca fiind un singur ipostas, cle:;;i avea doua firi,
ervea o singurd lucrare, dar 1ucra indoi•t. Credea cii ·evita doimea luc:r(l-
rilor, prin faptul ca Cel ce lucra era Unul. Dar afirma ca in baza doimii
firilor, lucra indoit. Insa nu spunea ce insemna faptul ca Hristos lucra
inc1c:1, ~lar- lucrarea era una. N-avea Hristos con~tiinta ca lucra nu numai
c:< Dumnezeu, ci ~i ca om, pentru mintuirea ~i indumnezeirea umani-
t;11,ii ? $i ca, lucrind ~i ca om, deci prin toata firea omeneasca ?
Aceasti:i intrebarc i-o pune de fapt Sf. Maxim, ar::itfnd absun:i-
L;lca tuturor raspunsurilor care ar nega doimea lucrarilor. De afirmati o
·,;inc;u:rd lucrare, ,cc fel de lucrare pretindcti ca c aceasta ? Dumnozeiasc;l.
sau onwncasca, sau nici una din aceste douii ? Daca e dumnezeiasci\, veti
spunc cD Hristos e numai Dumnczeu ; iar de e omeneasca, vei;i spunc cc't
nu e ddoc Dumnczeu, ci numai om; iar de nu e nici una din acestr'iJ,
nt: veti d::Jc;matiza pe Hristos nici Dumnezeu, nici om, ci neexistind '?''
Tn Dici unul din aceste trei cazuri omul nu e mintuit, caci claca e n<-lrc!i
Dum11czeu, omul s-a topit In El, de e numai om, n-ar cine sa-l rnin-
tuiasctt, ia;_· de nu e nici Dumnezeu, nici om, Hristos nu exista re;:i.
citci ceva can:; nu e nici unul, nici altul, nu exista.
146 PR. PROF. DR. D. STANILO:\E

Pyrrlms cautc'i sa scape, iara~a. de concluziile absurde ce rezulta

dint:·-o unic<:'t lucrare a lui Hristos, printr-o alta subtilitnte artifici::lli"'1,
sau necorespunzatoare realitatii.
Lucrarca lui Hristos e si dumnczciasci:i si omcncasca, dcci e una,
pcL~~·u ca nu e prin ratiune~ firii (a firilor), ·ci prin nwdul unirii lor,
sau :Jrin cuv-intcle lui : ,Afirmincl o unici'l lucrare a dumnezeirii si a
lU1Lcn1itU~-ii Llli, 11u spun.c:1n ca aceasta li apartine prL1 ra~~iu11ea firl( ci
prin. moc1ul unirii", adica prin faptul d1 din unirea firilor a rezultat
un ipostas. :l.ceasta inscanma ca ipostasul, provenit din •_min:-a firilor,
a anulat doimea lucra.rilor. Dar aceasta or oblie,a pe monCJtdi\i s~< spun~1
cd s' Lmirea firilor intr-un ipostas a anulat dolmea lor. ·
Sf. JVIaxim vorbf'Cl si el de o innoire a modului lucrarilor celor do\.ia
fir"L dar pri:n etceasta 11u' f11telegea o co11topirc a lor ln.tr-o urdcil lucrJre,
ci i:'lterinfluientarea lor.
lVIonofizitii erau eel putin consecven~i, cum nu crau monotditii.
Ei rnergeau pina la capat in gindirca lor simplista, care nu vcd~a
uniL",tea ipostasului impacata cu doimea firilor. Monotelitii nu mergegu
in c>:::;:oastil gindire simplista pina la capat. Ei nu admiteau in unitatea
ipo:,tasului, ccle doua voin~e ~i lucrari, dar admiteau cclc douil ttri,
ce2:1 cc-i pum~a in contrazicere cu ei in~i~i.
S£. Maxim pune in evidenta alte concluzii absurdc, se rezulta din
teodlle con.tradictorii, pretins subtile, ale monotelitilor : Daca lucrarea
cca ;.mica i-a venit lui Hristos din unire, urmeaza cii inainte de unire
er.c1 nelucrator f?i i s-a impus, cu sila, de creatura. Dar atunci cum a
cn',:;.t lumea ? Iar daca Tatal ~i Duhul Sfint n-au asumat trupul, nu sint
lvcc::rtori, deci nici Creatori. Dar aceasta inseamna ca Persoanclc Treimii
11ici 11u. c~{ista.
$i Lra~i : Daca unirea lui Hristos, nu are temeiul in firilc ce · au
intrat in relatie, cum au intrat ele in relatie ? (col. 340). $i iara)i, dac;ci
mo>:.otelitii aduc numai o unica lucrare a lui Hristos, ea trebuie sa fie
sa1: creat<'l, sau necreata - caci ceva la mijloc nu poate fi. De o vor
numi creata, ea ,va caracteriza numai o fire creata". deci, nu va fi a lui
Dumnezeu :ii Hristos nu' ne va putea mintui :;;i indJJ11lnezei prin ea. Iar
de ') vor numi necreata, ,va caracteriza numai o fire ncoreata". Deci,
nu pot fi doua fil'i in Hristos. $i atunci pe cine mai mintuief?tc~ El ?
$i rx~ntru ce a mai produs aparenta intruparii ?
Sf. Maxim citeaza, ca definitie monote1ita a lucrarii celei unice
a ~~'i Hristos, afirmarea lui Cyrus de Phasis, patriarhul monctelit al
A [ ::'Xcmdriei, ca Hristos lncra prin ea :;;i cele c\l_nnnezeie:;;ti 5;i CC?le ome-
Dar cum ar fi stlvirsitD. prin acc2asi lucrare celc dcosebite. odatii
ce :~ici o lucrare creait1 nu · poate face ac::~sta ? Nu noate tiiia focul. nici
a;Jri::.de tai2rea. ,Daca, deci, nu se observa aceasta "in nici una din cele
CTi:'2;:o, cmn nu va temeti sa spuneti ca Fiul Cuvintul Intrupat 9i facut
0'T :':1 mod fiintial, a SEtVlrSit prin B.CCeasi lucrare minunile Si a Sl_WOrtat
pathn.ile, care s~ deosebesc, 'prin ratiunea 'firii, unele de altele ·?" (col: 314).
Pyrrhus citeaza din Sf. Ciril din Alexandria exp:'esia ca, Hristos
,a ;~!anifestat in amindoua aceea~i lucrare".
Sf. Mc:xim ii raspunde ca ,aceasta expresie nu se impotrh.-ef?te celor
doui lucrari. Caci, n-a afirmat o unicil lucrare naturala a dmnnezeirii
 ~i a UJ!l<cmiUJtii lui Hirstos. E ca ~i cum ar spunc eel e o singurcl lucuxc
a focului. fic_: cii c prin rnaterie. fie f:;tra materie. A~a ~i P:"irir,tde :1-<t
spus Ca lucrarea celor doua firi e Una, ci ca lucrarea dumnezeia.<;Cl ... ,
aH.indu-se fiintial In Cuvintul intrupat..., nu savir~ea numai prin pornnca
atoifCtcatoan' faptele dumnezeiqti ... , ci ~i prin atingcrea trupului s,,t: ...
Acl•asta vrca s{t o spun:'t cind zice .,prin am.indou:l" ... Cii.ci, prin a:;"cin-
cloui'i acestc:1, adica prin ponE1ca ~i atingerea trupului, se cuno~tcau
lucrarca dumnezeiasca prin faptele inse~i, nev[rt[tmind in nici un :lcl
lucrarca omeneasc:il a trupului, naturala ~i piHimitoare, ascme1va '~el'"·i
a noastre ; dimpotriv:'i, p:'istrind-o in manifestarea propric ci, prcc;.;m ::;i
suiictul i~i manifcst[t, prin trupul propriu ~i prin lucrarea lui natm:•JCt,
ca printr-un organ, ccle proprii sau lucrarea sa naturalJ."
De:;;i sufletul :;;i trupul sint 0 slngurJ fire, prin faptul ca le VC•.c•'m
unite in toata spccia umani.i, sau in toti indivi;di ci, totu:;;i, fiind cluu~-l
substan~e, ii slujesc Sf. Maxim ca exemplu despre modul cum, prin ambelc~
lucrari ale lui Hristos se impline::;te totu~i o unica fapta. A~a sc silvirc;l'sc
hpte unice, din unirea lucrJrii firii dumnezeie~ti :;;i omcne~ti lntr-o
singur<1 Pcrsocm{L Atingerea miinii arata Cil nu e anulata firea omenc:tsctt
~i lucrarca ci, prin lucrarea vindccatoare a firii dumnezeie:;;ti, ci arnbeh~
sint unite ]ntr-o singurJ fapta, de Acela~i ipostas. ,Caci intindcrca
miinii :7i atinc;erea 0i apucarea ~i amestccarea, prin ea a tinei ~i frin,llJ'rca
r~:inii, 0i siniplu, tot ce se s~tvlr~ea prin mln~1 sau prin alt m~tdular,
sau parte a trupului, era propriu lucrarii naturale a umanului lui
J fristos. Dar prin ea, era lucrator, ca om, Acela~i, care era Dumnc;.c•u
prin fire ~i lucra in mod natural cele dunmezcie~ti. Ace3sb ca s:i
sc aclcvcrcascc"t fiind amindoua clupil fire, aratindu-Se cii. este, cu ade--
" ar:1t, Dumnezcu desilviqit ~i om desaviqit, afara numai de pc"lC:~t''
(col. 54cl-545).
,..Dumnczcu Cuv.intul a aratat ca n creat substanta ,implinind ocl1ii
nrbului cu ceca cc le lipsea, calitatea, prefilcind apa in vin, citimea,
in;nui~incl piinilc" (col. 545). El a vindecat sub~otanta, a putut sa-i schimi:;,c
c~cliiat(•a ~i a putut lnmulti individuatiunile ei in mod mai presus de
l(·r~ilc I:irii, INntru ca El le-a creat tot in mod mai presus de aceste lc;:;i.
Ltr In faptul ca E?i-a 'inSU$it respiratia, grii.irea, vederea, auzirca,
mirosul, mi~2arca miinilor, umbh1rea omului ~i celelalte cite se araU!,
lr' nYY1 •:cs':hi:-:clnt, in firea luc;:oe.rii celei naturale, a ar~'itat in mod
·'Tc ci2l c:~: El sustine, in general, firea omencasca, prin accste comp·;-
Iwntc sau forml' ale lucr:'irii ei. Daca nu si-ar fi Insusit acestea, ar fi
ar:}tat c::-: nu El este Creatorul si Sustinato~ul lor, sau ~l nuscilrii ne:·e-
s:cr·= a fi:"ii · s~m ar fi neuat cee~ ce a 'creat. Dar iltunci cum ~r fi :Cl_pCtLl~­
clc. "au cu'm s-ar susti~e si de ce ar fi necesare p~ntru existent:; ?i
pc-rsis';;::n\~1 firii omene~ti cr~ate ? Ccici lucrarca c tri:tsatura sustinCt'i:o:_:n?

!\.e;c:,t ~,n~Ll11Knt al Sf. Maxim e :;;i o explicc.i~ie, p<:ntru bptd cc'i

I:';~~, .:-~:--:~cu C_:\•'-,Tlntel 0i-a putut tu1i firca om~-~neasctt ~i formele ei 6 )_a
~>:: r-u firea Sa dumnezeiasc[t, prin ci:re le-a creat ~i lc 'l.C
"-'-~~·• L1, ;n:ti ales, prin faptul cJ prin unirca celor unwne::;·~i. r. u

._,,_,_
"
.._ -~~~-~-~.._: __ , ; c . ..;.._.__,..,) 0 crcatd OiJ.1211eascd, cu diD.urnis111Ul i1:s:..1~iriloT ,__ l .
 PR. PROF. DH. D. STAJ'\JL0/1.E

Cdci omul n-a putut fi crca.t fara un scop. El a fost crea.t 9i se mentine
prin insu9irile firii lui, pentru a 'ina.inta sprc infinitatca spre care aspir~!,
adica sprc unirea tot mai strinsa cu Dmnnczeu. Prin mincarc si odihna
se rr:.entine, prin auzirc ~i graire poate inainta spiritual in ilibirea de
Dun~r,czeu ~i de semeni. Aceste forme de luCl'are arata cil Dumnezeu a
creat firea umana, spre sustincrea 9i inaintarea ei spiritual[! in El. Dar,
dupi'l caderca in pacat, numai in Hristos, firea 0Il1Cl1CQSC::i Cl putut fi
rec_,dusa b folosirea in acest scop a formelor ei de lucrarc.
Pyrrhus s-a cleclarat de acord cu acest argument al Sf. Maxim,
peEtnl mentinerea lucrarii omene9ti in Hrlstos. Dctr a mai intrebat pcn-
tru c;:; Dionisio Arcopagitul a cleclarat, in Epistola ditre Gaius, eel. Hristos
a ard.tat in El ,ca o lucrare noua, pe cea tcandrica ?''
Sf. Maxiin l-a intrebat daca noutatm cxprim~i cltimc::t SJU calitatc::t.
Raspunzind Pyrrhus ca ncmtatea exprim;l citimea, clcci lucrarca
nouJ., de care vorbe~te Dionisie, estc: o alta dec:it cele doua, S£. Maxim
l-a dczaprobat, pe b'"za Apostolului Pavel : ,lata, toate s-au facut noi"
(11 Cor. V, 17). Daca toate s-au facut noi, noutatea n-a putut introduce
ultc,.cva decit ,toate". Noutatea e calitate. ,Iar dacii noutatea este call-
tate, nu arata o singura lucrare, ci modul nou ~i negrait al manifestarii
lucrarilor naturale ale lui Hristos, mod potrivit imcrioritatii reciproce
a firilor (al perihorezei), ai vie~uirii Lui omene~Li straine minunate :;;i
necunoscute firii create" (col. 348).
Daca 1nsa9i lucrarea omeneasca arata o mi~care a firii spre ori-
zontul necreat, cu atit mai mult arata aceasta patrunderea ei de lucrarea
dumnezeiasca. Ea e ridicata chiar in orizontul dumnezeiesc, H1ra conto-
pirea ei in cea dumnezeiasca. Daca prin firea ei, lucrarea omeneasc~i
cste orientata spre orizontul dumnezeiesc, e de in~eles cii nu e opusi~i
lucrarii dumnezeie~ti, care o piHrunde, ci dimpotriva, e ajutata de aceca
Scl se inalte in orizontul dumnezeiesc ; sau e calificata de lucrarea dum-
nezeiasca, fara sa inceteze de-a fi omeneasca.
Pyrrhus 'intreaba, din nou : ,A~adar, nici cxpresia «lucrare tcan-
dticil" nu arata o unica lucrare ?"
Sf. :Maxim li raspunde : ,Nu. Dimpotriva. Cuvintul reda, in mod
coLcentrat, lucrarea firilor numarate, daca, negindu-se extremele (lu-
cr&rii exclusive omene~ti, sau exclusive dumnezeieo;ti), nu rse introduce
toL:~i nimic mijlociu in Hristos. Caci, daca s-ar atribui lucrarea tean-
drica, ca o unica lucrare, Hristos ar avea o alta lucrare decit a Tatalui,
dac~i cea a Tatalui nu e tcandrica 9i daca ea ar caractcriza o fire tean-
dric:l" (col. 348).
Astfel, numelc de lucrare teandricii exprimii numai noutatea lu-
crdl·U omenc9ti a lui Hristos, adica numai o alta calitate a ci, nu o alta
lucnre. ,$i cei ce 'invata despre acestea, au spus eel. e altceva citimea
si altceva calitatea".
· Accstei precizari, Pyrrhus i-a opus afirmatia : ,Noutatea nu e nici
citime, nici calitate, ci substan~a (esenta)".
Sf. Maxim i-a raspuns : ,Ma mir ca indrazne~ti sa spui aceasta '?"
$i l-a intrebat : ,Ce se opunc fiint.ei (substantei) ?"
Pyrrhus i-a riispuns: ,Ceea ce nu este", adica lui ,a fi", a nu fi".
,$i ce se opune noutatii", 1-a intrebat, in continuare, Sf. Maxim.
, Vechimea", a raspuns Pyrrhus.
 CHITJC\ F'.\CUTA DE SFlXTUL 1\L\XL\I i\10:\0TELIS:\TlTLlJ[ lHJ

Dcci, noubtea nu c fiin\J, cum nu e nici V(~chimca. Ci calibtc.

Astfel, lucrarm tcanclric2l, numit~1 de Dionisie noui:i, nu c: o alEt
luc:~ cu·c dupa fiinta ci, ci ins.:i~i lucrmca cmem\JSCJ, pil.tn..:nsil de putcrcd
dtn1:1czciasc2t. Pentru 6t cl a r:unas in c!Cord cu P:~trintii, ca cele cc~
:_m :~cce0'?i fiin\<1., au ~i <Jccea0i lucrarc '?i cele ce au acc:2a:;;i lucr<~re, au

Py:·:·[ms a opus accstci afirma~ii a Sf. Maxim observatia :

':'- ~ spu::; de J.::>2trinti dcsprc teologie (despre Dumnezcu), nu '?i desprc:
LOc!'llnic (dcsprc llltruparc::l lui Hristos}". Deci lui Hl'istos nu l sc mai
pot:"ivc~te si:i I se atribuic o lucrarc durrmczciasc~\, comun:i cu a Tatalui
:;;i ::1 Sfi,1hi~n.i Duh, pc:ntru ci:c 'E'C accca~i fiinta '?i o lucr;•rc onK•neasc~i
C'Ol~'lU212 CU J. 081TIC11ilor.
Sf. Nfa'jm observ<'l cd, daca P;l.rintii au dcclarat cil ntunai lui Dum-
~12Z~.:L~ I St~ potriYe~te .spusa, C'cl, cei ce dll aceea.?i fiin~3. 1 a:J ;-;j_ lu.-
c:·y~,, iE;r Cu\·in~:L.llui intrupot nu I sc IYtai potriv~~tc, atunci El nu mai c
l~ui-~liv·:~~~u. )lDacXi Clupl~ lniru})cJI'~ 11u n1a.l c tE~ologhisit, impreuni:i cu
T:,t;'.~ nu m;ti tn,buie nic1 num;n·at in invocarco. de l:l Botez ~i credinta
it·, 2:;;1 ~;i propo•;[tcluirea Lt.'i s[nt dc:;.artc•'' (col. 340). Dar cbca ar fi a'?a,
~L· c~ ,~ mDi ::;pus Cuvintul 1ntrupat : ,,Tat:ll Meu pin:1 acmna lucreaza,
~{- ':"u lucrc•z" (Joan, V, 17). >$i dup:'i alte acsmcnea citat,~, Sf. Maxim
::o,-:..:ilide : ,Acc~t2a toatc 11 arata pe El nu numai fiind, dupu intrupare,
a~_· ~tcet:a~i fiinl;cl cu Tatdl, ci ~i de accc~a.;d lucra.r,~;~~ .
.)i iarci~i, clacFt Proviclenta, scm sustinere:1 c;i cirmuin~a lumii, estc
n 1.L;crarc a :tci Dumnez2u, s:m ;1 Pcrsoanelor Sfintei Treimi, Celei de
,~ Liint'\ i0r Cuvintul eel intrupat nu mai are aceasta lucrarc, El nu mai
~sc:e Dumnezeu, s;:m de o fiinta cu Tatal ~i cu Sfintul Duh.
>$i iar<J~i, dace\ lucrarca creatoare estc o lucrare Ll lui Dumnezcu,
'-;a~: Cl Pcrsoanclor Sfintci Trcimi, Celei de o fiin\c"l necrmtii, iar Cuvin-
t:..;, cd fntruput nu are o impreuna lucrarc cu Tatil.l ~i cu Duhul Sfint,
n.-ct avut nici lucrarea creatoarc, :;;i, dC'ci, nu a fost Dumnezeu :;;i n.ici
u::; '' flinF; nc-:.Teata, lmpreunit cu Tat:l.l. CiJci nu a putut cadea de la
ac:•:.t nivcl p~·in Intrupare. Fiindcit, daci1 ar fi putut cadca de la nivelul
cl::: Dumnczcu, s::m de o fiinta cu TatiH 9i cu Duhul Sfint, insa~i fiinta
du,;;nezeiascii a Lui ar fi putut decil.dea. Llr aceasta ar facc posibil:"i ~i
de,;jderca fiintl'i dumnezcie~ti a cclorblte Persoane dumnezcie'?ti ~i
D:..: J:lJWzcu n-ar mni fi Dumnezcu, ncsupus schimbarii.
:?i ic1riJ~i, dacS Cuvintul lui l)uinn.czeu 11-ar a\rc~l lucrarea dUI11-
n:c :i:'lclSCc! dupj L1truparc, mim.I!1ile s;.'\vir!?ite de El n-ar fi o dovadci a
dc.In.cnc::cL·:i Lui, sen< dcsfiintimii Lui cu Tutal :;;i cu Dullul Sfint (col. 524).
itt -;_~-~12i prin. cP JLTl 1~:.2i ~ti ctL El este Dun1nczcu, Care, fftcil1d1.1-Sc: ~i on1,
Et r;:al~zal IY(in. Sil1(\ pe lll1~~~l. con1uniunea etcr118. C?J Tat{ll, 55i conlLU1iUl1Ca
cL~. noi, in vcacurilc n.csfir~itc, punindl'.-nc pe noi, prin Sine, in comuni-
tL:.1l..~a \rc~:;.-_dcii cu ~ratUl ~i cu D:1hul S£Ir:t. El s-ar des pC:rti, pri11 Jntruparc,
~i d~ 1'G.t}l ;;i ar rihpl1.1ca clr;sp~lr~it ~i de oan1eni. ~i h1L.--up~:rcZ! Fiuluj
bi Dur:mezcu, care ll lus;J. ~:i Dumnezeu ~i-L face :;;i 011: ~i de care ne
{-1;-;i:~ur~l I{ristcs l11su;d, P_l_postolii ~i PJ.rintii Bisericii, ar fi o 11dlucire
lipsit~i de oricc rost.
In Iisus I-iristos, Fiul lui Dumnezeu a cinstit pe om nu numai
p<3ntru c~t S-a fcicut subiectul a tot ce tine de fiinta omului, afara de
pCicatul care nu tine de fiinta lui, smerindu-Sc :;;i ,ascult:ltor fucindu-Se
 PI1. FHOF'. DR D. S'L\::~JLO.\E

plna la n1oarte", ci 'li lX·ntru c{t a inaltat formelc d€' lucrare ale onJ.Lc.:.H,
umplindu-lc do lucrarea clumnczeiasdl. Dcci, le-a umplut ~i de slava
Sa dumnczeiasc.}, pinii la gradul clesavlqit al ei, de dupi:l inviere ~i inM-
tare, Eu·a s;~t anulcze experien\::: ci omcncusci:'t :;;i modul omencsc al strcl.-
lucirii ei.
Um;:mul c din nimic :;;i poatc fi socotit mcli mic decit un fir de praf
fn raport cn dumnezeirca. Dar nu numai umanul sc resimte in intrcgin-:ea
lui de ceca ce-i dumnczciesc, ci :;;i tot ce-i dumnczeiesc se arata prin
omenesc. Cuvintul traie:;;te ca Fiu al Tatalui, nu numai ca Dumnozcu,
ci :;;i ca ori1, sau arc in simtirea Sa dumnezciasca de Fiu ~~i sim'(irea
omc;neasca, insu:;;indu-oii smcrenia ci omcncasca, dar umpllnd-o, totocht<1,_
pe acmsta, de con:;;tiinta slavci dumnezciqti, de care e invrednicitu. Caci
intrc slavi:'t ~i smerenie nu c o opozitie, ci o convergenta. Pentru ca numai
in smerenie, creatura cunoa;;tc la maximum marirea lui Dumnezeu si se
umple de ea.
Fiul lui Dumnezeu traia ~i pe pamint, chiar in actelc Selle prin
care sustinea lumea, constiinta ca c si om, precum se stia Creator al
lumii, d~~i nu :inceta de-~ so' ~ti :;;i 0~1 crcat. Aceasta UI~1plca de slava
unlanitatea S::1 .inca de pe pamint; dar de o slava acoperita de smerenie.
Dar, dup;;t inCtltare, slava era traitCt de Hristos, ca om, .in mod dcsco-
perit, de~i traia, in mod acoperit, 0i smerenia, clupa firea umanitatii Sale.
E slava pe care a aratat-o pe pi:1mint, dcscoperiti:i anticipat la Scbim-
barm la Fata.
Ca aceasti'i slavil dcscoperita a primit-o Hristos dupii inviere ~i
inaltnrc ca om, fara sa inceteze sa o traiascu, concomitent cu smerenia
Sa omeneasca, cea dupa fire, o arata Sf. Apostol Pavel prin cuvintele
ca ,a fost inaltat" dupa ,ascultadea Sa pina la moarte", nu cii S-a
inilltat. El insu:;;i. L-a inal\at Tatal la slava dumnezeiasca, mai presc.ls
de toate f0pturile, prin ceca ce a depa:;;it numelc cc sc pot da acestoc·a,
ca uncle co sint definite, dar a primit de la Dumnezeu, ca om, totu;;i
un nume, insa un nume caruia I sc .inchina toate fapturile. Se arata, in
accasta, smcrenia fiintiala a Lui, ca om, dar :;;i slava Lui dumnezeia.scc1,
la care a fost ridicat. ,Pentru aceca :;;i Dumnezeu L-a preain~Utat :;;i I-a
daruit Lui nume, care cste moi presus de orice numc, ca intru numc:lc
Lui tot genunchiul s::'i se plece, al celor c'eresti si al cclor pambtesti ~i
al celor ~dcdesubt ~i sa marturiseascd toat;~l li{nb~ ca Domn (Stapin)' es~'c:
Iisus I-lristos, intrJ sla-va lui Du.n111ezeu- TatJ.l" (F:ilip, II, 9-11).
Sirc1lucirca slavci durnnczeie:;;ti in umanitate arata, nu numai lu-
crarea c1ur::1nezciascu, ci :;;i l~Xperientn sau pc'itimirca ei fericita de c~1r;"e
ll'11imitate, Cl printr-un fel de lucnTc a accsteb. Ea poate fi
;?i ca transparent;} a luminii dumnczeie~ti pr.in umanitate, transparen~a,
care ct(lVcdc·ste ~i capacitatea ci de mediu al luminii dumnezeie:;;ti. J'•Jui
nu putur; CLHJJ)'>i';e s.:m vt:dca pc Dumn2zeu, decit prin mcdiul
;Jrin m2diul omencse:ului. Dumnezcu se araE1 Intr-o fnl-
sc explici\ din mediul um:m ~i umanul se arata intr-o frm:-~u­
iZ\:'CI'Ului c1uJnrll~zeJ.e,')C ~1l l:1n1in_j_ Pe Tabor se ,,,-ec\~;~
lLnnina fa_ta lui str8.l1.1ch1d ca soarcle. lJar acccLs·ta
st=---c1lucea ca soarele, datoritEi capacitJ(j
ln1br~tcarca tr-upul1..1i orncr.:.c:::c ~~t
fttcut ico:no:;:rafia ort/)1:~~--:ci sa r2~~~2a
 CHITICli. L\CLTTA DE SI·T:\TUS ::'YL\XT'\1 :-.IOXOTELISl\lULCI r•1

tcupal lui Hristos ca alb. Dar chiar albul accsta are forma trupului Si"iu,
r:.e::t.:·::~ll in_clu- L.
LL1crarea onwneasc;'t a lui I-Iristos C' mai acccntuata cit timp cste pe
p'm; c:1iar .in obosdilc ~i p:ttimirill• Lui, ck)i nu c <1bsentii 1n El nici
ur·::•. lucdtrii c1 umnezeie~ti. D~u·, ea nu 1ipse9te nici in starea Lui cle sta·v:1.
G_,=: ·• ~-, i;r, lu·c. Dm·, :in acc~1 stare·, ea arc caractcrul unci i:lltfC'l clc
·::co i i'l. E:1 :-:c nci:nqte CJ.tunci patimirc, nu pentru durcrea snportatc·,
CC.' '.c:-·ea Lui (Jmenc•asc.\ ci pentru faptul ca toatii slava de care c f:1cutil
~= '~:·: ·-·?·;, nu o p::-oducc ea, ci i se cEu·uic•:;;tc, iar ca a sporti in simtirca,
ir.. c:}::_pc:ti~l1ta ci. Dar 11ici aceasta I11J e o Durt'"i pasivitate. Si l11 accasta
sc :,:·:;v, ma~·e:1 :Jutcre lo. care a fost ridicat~ firca omeneascJ, inclt poate
·::"J;:'ci.ncie :;;i cx;x:ria toati:l slava dunu1ezei:c<sc:J, STU slava dumnczeiasca
s:? :i.Ga dulec'ata 9i L·umusetca deosebitci, pe earc o poate primi prin
·>mc'nc:~sc~t. /\cest sens pozitiv 2l piitimirii omene'?ti, ca lucrare,
il , _, :;rc'ltu Sl:. J\•L1xim ln continuare.
DE;>~t Cc' d a ad.us dovezile amintitc', dcspre am:lndoua lucrarile in
Ec·~·<<JS, Pyrri'.'JS bDtind in rL'tragere, a r<.'isp'_ms cd ,afirmind o singura
~ucr,::·e in Hristos, nu o face :)DH' dcsfiintarca lucn'irii omenesti, ci fiinddi
C''l ' opusrt hLc'itrii dmnnczei~:;;ti, lntrucit c pasivitate". A:;;a' LIU socotit-o
9' P"•"intii.
Era u lY;u 't :Eormt1 a simplismului n~onotelit, care, nevJ.zind in pati-
m.L-_· un sen:-; pozitiv, nu o intelew·a ca tc1rie a rabdarii, sau ca bucu-
:·1::; :(e ccr:·a c~ sco prime:;;tc, ci ca simpl<! nemi~care. Era o gindire care
nu ·,-,?clea dccit oon:.oitia intn' cdc omenesti si dumnezeiesti, nu si con-
Y2r;,:;2nta lor. " ' ' , , ,
L2 aeeasta, SL .l\!Iaxlm i-~l r;;spuns : Dac:1 pc motiv c[< Dumnezeu e
:.c:=::::tor atotputcornic, socote'!ti lucrarea omeneascci opusil ci, pentru ca
\:'"'~'~ 'JU'-ivitatc. att1.11ei si Jiinta omcneasdi trebuic sa o socotesti rca, pen-
t::':_~ !-=::~t ccet ciUlTl~Iczcjasc~i cstc' bu11ft. · - ..
L1r, la 'intrcba:.·ca l:Orecisi''t a l'-1i :)yrrhus : ,Dar n-:1u numit Piltin~ii
ornc~nc.~l.<;c~l, p~Lsi-vltatc: ?'~ Sf. IVIa:..:.in1 i-a r~ispuns :
,ilU nu1:lit-o in n1ulte idurl, dup:i subintl'lesurile aflate in ea".
/o.u r:.umit-o '!i putcre ~i lucra.t·L: ~i j)asivitate. Au numit-o pasivitatc, in-
t~:_:·:~it 11u cxi,"~t). ca rnisc~tre, pri11 ea, ci Dri11 actul creator al ltli Dui11-
'l0..,.
.._---~·
.l:. '" 1 1 ~r 1'11t~· ,',.'i" D 11 l11,11"ZC'l.'1-"' f··~.~·u'- .~r·"a·tur·i F1r·~ IJu+ar(• ·1"·'>r·~t l'lCr"'rc.
.l'.J'\:.t_ _,_.... i_t\.,_1, I_.~- - ~- ~ L ... Cl, c~-.... L ...__ "-.:- .._ _._c_ Q l.rL-..._ ., C-l C L U L)

-~~:.J ~:un1it-o ~l lucrJrc. ~i fiind f~lcutc'\. 1:1-:::-rare de Dun1r1ezeu, ea l1ll se

cpt~c.-~ lui D~_1!?.1t:cz~u, ci c fdc~1t~l pcntr:..t cD.~lt~lrea lL.Ii Dun111ezeu, prin
·::::):''"'_crarc~-1 Ctl El.
La intrc•i.:uxca lui Py~Thus, Ccc:e s!nt .1cc.ste sublntclesuri, cc lc vecle
· · · · --. pasi v j tu . · :a Sf. J\'Icn·~icn spuil!: :
n.l.:)_U liL~l:-d_t-n ;·/- r;~~~tcrc 0i iuc;·:_-n·c~ s;;i dco:-3ebe~tc:: si n"li~cc_Li~~: ~l .lns:_t~irc
::.it~ltc ~;i ,_,_L d2r r1.u pr·in opDzitL: ic::tU de~ cea durnncz2iasca~
('0 ,_._,__ L-,,.;arr~_; a firii, p1~t-~·rc : ca 1111a ce caracterizeaz(~l 9i aratt1, In
·1.:. ~~2l Ct2 ~"<-': gel1, ic:1.entitr-:tt?~2 n~~~c}Jjn10attl, lLlCrarc, ca u:na ce disti11ge 1
c.J. :_:na ce i::Iciic,:;_ e::istcni;a resJC:l, rni~c:2re ; ... ca una ce c n1i:7cata,
'>/it·rt·2 ()::~.-~-ilnirc). C2.ci toatc: cc~:~ di11 Dun1l1eZ'2Ll ~i dupa Dun1nc~zeu
~)lrl~. pasi·v(~, pril1 farJttll ca .(:;int n1i~cate, n:2~Cii11d rni~care prir1 elc. Deci
c:J.~·::. 11-au Y:L~~:·1it-o pasivitatc, pri11 opozi·~ie (fata c1e lucra.rca dun1I1-e-
z~~~i:=-tsc8.), ci p2l1tru iarJtul cU s-a sddit. l11 1110d creator de caLz:l, care a
d~tt -£li11t3. tct:..•Jui. Dar toc1nai d2 e1ceea s-a fnlosit ~i pent:-·1J. ea. acela~i
132 PH. PROF. DR. D. STANILOiiE

cuvint, ca pcntru lucrarea creatoare (care a produs-o), nuh1ind-o lucrare"<

Dumnczcu eel lucrator nu a dat existent[! unei creaturi rationale
pa.sive, ci active, .spre a :inainta fii prin mi~ca~"ea ci sprc El. Pa.s.iva .se
poate numi creatura numai pcntru ci't nu-'!i arc cxistenta ~i r:1i~carea .spre
Dumnezeu, prin ea ins::l.'ii. .
Astfcl, crcatura con'itienti't se dovcdqte prin pasivitatea ei ca nu
e de la sine. Dar, prin caraderul activ, cc• s-a da't acestei pasiviti:tti A ei,
ea a fost creaLl. spre a Inainta spre Cel ce a creat-o. A fost creati:'t din
darul lui Dumnezeu. Dar, din darul ncincetat ce i s-a dat i se sustir:e
lucrarea, ca sa inaintezc spre El.
Dar intrudt, prin ace.st caracter activ al ci, creatura con~ticnta
.se poate mi<;;ca ~i contrar .scopului spre care a.spirii, in mod normal, firea
ci :;;i intrucit, datorita liberti:t~ii s-a mi~cat de fapt contrar scopului ei,
ded nu spre Dum.nezcu, insu~i Cuvintul lui Dumnezeu, prin Care ~i dupa
modelul CJ.ruia a fost creata, S-a f;kut Subiectul ei. Prin El, ea a fost
readu.s[t la mi~carea normala spre Creatorul ei. Dar Cuvintul, ca Subiect,
i-a dat puterea ace.stei mi~cari normale ~i intrucit, a intiparit in ea, in
mod deplin pe1.sivitatea ei de creatur2, ~i odat~i cu co., con:;;tiinta ca nu
c de la ca, de la Creatorul ci. Aceasta con~tiinta a intarit-o prin for-
maroa ei de catre El, din Fecioara, printr-o putere mai presus de cea
pusa in legea firii. De aceea, poate mi~ca cu toata puterea ~i cu dorinta
neabatuta a firii <;ale, spre mcntinerca ~i intarirea ei cu firea dumne-
zeiasca. Dar ace01sta da putere ~i firii din o;:nnenii ceilalti pentru mi~carea
spre Dumnczeu.
E argumentul cu care Sf. Maxim i~i incheie dovedirea asumarii de-
r:atre Dumm·zeu Cuvintul, odata cu firca Lui omcnea.sca ~i a vointei ;;i a
lucrarii acc.steia. Acest argument convinge deplin ::;i pe Pyrrhus sa pri-
measca dreapta credinta, dqi, dupii o vreme, ispita reinaltarii in Scau-
nul de Patriarh al Constantinopolei, il face sa adopte iadt~i croarea
rnonotelita.
In cea m_ai adinca semnificatie ce ne-o araiil unirea celor doua firi
In ipo.sta.sul Cuvintului sta in aceea ca Fiul lui Dumnezeu, facindu-Se
om, iube'ite 'pe .oameni ca pe fratii Siii, m~trturisin:ctu-Ie, totodata, iubirf';t
Tatalui fa~a de ci, ca fata de fiii Sai ; iar pe oameni ii ajuta si:l se simti:t
ca fratii Sal '!i ca fiii Tatalui, deci s;1-L iubea.sca :;;i ei pe El, ca 1Je
Fratele lor ~i pc Tati'il Lui, ca pe Tatal lor. 1i. iube~te pe oarneni, ca pe
fr2tii Siii, dar C'-l iPhire d:_,mnez~"iasdi; si uncste iubirea fata de Tatill
Sati, ca unul nascut cu iubirea de om. Da ·iubiril fata de oame~i, simtirea
dumnezeiasc~i '!i iubirii fata de Tatal, simtirc:a omeneasca.
Intr-o LJnicii iubirc de Dumnez~u S>i de omneni, Iisus Hristo.s uneste
vointa dun'.nezoiasca ~i vointa nmenea.sca, Drii sii lc confunde, ci:lci pune-
in aceastii iubire sau voirc a iubirii ~i simtirea sau voin~a dumnezciasca
:;;i pe cca orncncascii.
Sf. l\1axim a aprofundat, ca nimeni altul, posibilitaWc- $i aspiratiile
umanuiui . spre celc mai inaltc, mai generoase, mai nobile culmi ale lui,
identificin~lu-lc cu indumnezcirea lui. De acee:1, ole se dovedcsc ;;i azi
'!i se vor dovcdi totdc<mna ra cole mai atriigatoare pontru oamcni. Pentr:J
ajutarea ~_cmanitatii in acest urcu~, sprc adcvaratcle lui culmi, S-a intru-
pat Fiul lui DuJTillezetl S-a ridicat ~i a lnviat, ca oro. ln l1ristologic.~~
1

Sf. Maxin1. c :n1plicatit ,,::_~evi:l·ata <mt.ropologic.

 PAHTEA A IV-A

CONCLUZII

Prima concduzi(~ care rczuW1 din hristologia SL Maxim este strinso.

le;'iturii cc o face Intre intclcgerca mintuirii, ca .indumnczeire a firii
onL·ne:;;li o;i afirmarea exisicntci intcgrale a umanului in Hristos.
SI. :Maxim a mcrs, clupCt anul 640, let Roma. pentru a gdsi elCOlo
~-_;=;c·ijin in apdrarca vointci ~i lucrarii OJTtelw~ti a lui Iisus IIristos, e~cccn-
1LE<t•2 acolo, concomitent cu o oarcco.re Inclinare sprc ncstorie1nism. Dar
e: nu-si insu~e~te incline1rCcl accasta, ci ramine la pozi\ia lui, care afirma
patr:rnic unitatca cclor douc't firi. vointe ~i lucr<:1ri in Hristos, unitatf'a
CFP cste implicaL~t in Intclegerec1 du c[ttrc d a mintuirii adusCt de•
I-Li<;tns. ca lndumnezcirc. Acce1st~1 .intelegerc o avca Sf. Maxim de la SI.
Atcmasic :;;i Sf. Grigorie de Nazianz. Dar o g<"isisc, mai stdruitor dcz-
voltat<"t, in scricrile lui Dionisic Areopa~tul. Accstc scrieri, Sf. Maxim
le-a. cunoscut dinainte de :t scrie partea e1 rloua (pus[t ca prima) a
scl·ierii Arnbigua, dqi se pare cd a scris $coliile la ele, clupd cc a ajuns
L<. Eomu (Vezi Scolia lct cap. III, clin Ierarhia Cereasca, P.G. 4, col. 13b C),
pcoJ.te tocmai pentru a balimsa, ~i prin accasta, tcndinta nestorianCt cle
'i2CtcTc oarccum scparata a iirilor din Hristos, gdsitCt la Homa.
lntre afirmarca intregului uman in Hristos ~i clodrina indumnc-
zsi:·il, Sf. 1\Iaxim nu vccle o contrazicere. Numai daci\ l-Iristos a luc~t
lnt~·egul uman. la jnclumnczeit intrcg, cum spu.',esc ~i S£. Grigoric de
Na.ci::mz.
Sf. l'vbxim c in acord in aceasEt voint:, de concilicrc intrc dirmarf'a
um:mului in Hdstos si inclumrczeircn. si cu ,c:ilug<"trii sciti" din Dobro-
ge:t, Cim:; <:lU frinat te~dintdc monofizit~ din Orier1t ~i pe ~·t:lc nestoricnc
c1s i:1 l[,)ma, h ::~nul 5:20, cu fcrmub lor : ,Unul din Trcimc s-:t n'istignit
cu trupul '', Er:t o formul[t care afinna, aii t in lesritaV'c1 cdor dou[l firi
k : fri'>1os. cit ':i unitaL·a lor in Pl'rsoana Lui
Unul clintrc :tcci cC1lug;'iri (lVL:!xcntiu) mcrSL'SC in aCL'i1Sti'; tendint<l
c'c-:'. il~lpc'lca cdc doui='t tendin\c opusc, din acca ·,Tcmc, chiar pin~i acoh
::i.i. ,.,;:·~·isL·se o e<trt'-'. combi='ttind direct tcndintcle ncstoricnc cc sc mani-
:fesi.:Lc Ll w1ii crc:;;tini ciin Occident.
.\cms~a nc face sCt crcdcm cc\ scrierilc• lui Dionisie vor :li ap;:irut
'?i c1e :intr-un loc ~1propiat de ,cJlugcl.rii sciti'". t.Lin acem)i Jorin~J ck
c:.n~·iliL·rL', intrc t.mdc tC'm1in~c pre:1 contrarc, dintcc Orient ~i Occident.
I>~ tcec•a, l' probabil cCt autorul scrieriJor :1cropagilice de ct cCtror influ-
t'!:;:; sc· n•,hdc· Sf. JVI<txim. s:\ fi fost in lcgJturCt cu acci cCtlugari din
:=Jo'J:'o:;ca. Era un i,inut cu o pozii,ic intcrmcdiC!r<~t 1ntrc Constantinopol
.';i I; :;m;::, din nmlt·:: punch• de~ \·cderc. Sc vorbca 'in d Lttinc~ic, ca la
 I'll. PRUF. DH. D. ,<..;TJ\NJLO/d~

Homa, cc1ci crau rornuniza~i, dar hnutul cbpindea biscrke~te de Constan-

tinr;pol. Cilugc;ni lui 1m>.i i:wDta~i, dintn: care ~-i. au.torul scricorilor aero-
pagitc, "·orbeau 'ii scTiau latinc~:te, dar cuno~teau clesigur ~i greaca.
/'utorul mre a cnmpns scricrilc sale in grccc:;;tc, ic-a atribui: lui
Dio;.-1isi(2 Arcopagitul, de Ll inccputurile crqtinismului, pcntru a ~e ~b
c mai n1are auturibte. De accea da si uncle l_:;ractici cure crau v;.;lc-Dile
atuJJci. Dar s-ar putea ca aceste practici ale cr:e~tinismului de la incepu.t
sa fi fest croDrii si
~ ~ ,
unei Biserici misionarc fntr-o rcriun!.C
0
veche cu o
lurf'ce paginga, ce se afla la n~arginea ei sau se infiltra in spa~iul d i~1
general...
Astfel, Sf. Maxim folose~te prilejul venirii la Homa pentru. a cm-E:da
~i el, i:nclinarca Jlomei spre SC'parationismul nestorian, c:.cccntuind lmi-
tatca reGlizata .intre cele dcuc'\ lucra.ri ale lui Hristos. ,';)i se intemeiaza,
pentru aceasta, pe autoritatea lui Dionisie Areopagitul, pe .care soc:tea
ca le poate impune cclor din Roma, prin afirmarea c[t acesta :;;i-a alci";tuit
scrierile cunosdnd practicile Romei, odatii ce, dupa o tradi~ie, el c-, =:est
misionarul galilor, deci, o anL.Imita legatura cu Homa.
Sf. IvTLlXim folose9te astfcl, termnii lui Dioe?nisie, in care sc expdr11a
unitatea celor dou:i lucr[lri : theandrie, ierurghie :;;.a. Hristos lucra ca
om, dar lucra dumnezciqtc, sau lucra ca Dumnezeu, dar lucra C"l,e-
nestc. Continuarca prczentei Lui active in toate slujbele siivirsite c:e
ier~rh :=,;i de preoti, face ca ~i actel.c biserice9ti ale acestora sa aiba ~ct:2sta
calitate lmbinat:l, dumnezeiasc-omeneasca, fddt ca si:i se anulezc :nici
c&rc;cterul lor clumnezeiesc, nici eel omenesc. Toatc s'int acte de sfin:~ire,
can:' le arata ian':l9i caracterul indoit. Caci credincio~ii s'int sfintiti p:::in
actelc icrurgice sau tcurgice ale episcopului ~i prcot.ilor, dar In aceasta
sfir1tirc c activa nu numai lucrarea dumnezeiasca, ci ~i cea omene;:;sca.
In aceasta intelegere, Hristos nu mai apare numai ca Cel ce a sa-
tisfi:icut juridic onoarea jignita a lui Dumnezeu prin pacatul omer:esc,
tenninind, cu aceasta, rostul intruparii Lui, Gl sa lasP pe oameni :::~,r;'i
o lucrarc continu<.':l, divino-omcneasca asupra lor, ci doar ajutati 62 o
gral;.ie crcata, ca 'in catolicism, sau nici cu aceasta, ca In protestantism,
cu singura nadejde ca, in baza credintei, 'in icrtarca cc le-a mijlocit-o
rasti~nirea satlsfa.cdtoare a lui Hristos, se vor bucura de viata Yiitca:·e,
intru fericire.
Prin lucrdrile imbinate, exercitate de Hristos, El i:;;i 'indumnezek;te
intii firea Sa :;;i apoi, prin continuarea lor, :;;i :in OClmeni, ii indunn:e-
zcie:;;tc :;;i pc ace:;;tia. .$i 'in aceasta indumnezeire ;;au sfin'~ire, 1nccr;;uta
inca in viata accstora, se vor desavir:;;i in viata viitoare.
OMLIL SI
'
DUMNEZEll
 I. PERSOANA UMANA
IN COMUN1UNE CU DUMNEZEU $1 CU SEMENII,
CHIP CREAT $1 NEMUR1TOR AL SF1NTEI TRE1lVII

· Pc-rsoccma umana cste in primul rind o existcnta con~tienta de sine.

Dcsc_artcs a v:lzut-o accasta afirmind ca adevar fundamentaL despre ca :
,cog~te, orgc sum", adica sint pentru caci cuget. Dar prin aceasta cl a
int<C'l9s actul cugetarii ca un act al persoanei Indreptat spre ea ins·a~i,
deci'_-ca un act al con~tiintei de sine. 1n formula : ,cogito, ergo s1.iin"
a CLlprins, prin aceasta, cloua afirmatii : eul .;;i cugetarea-lui, sau con~tiinta
lui c~e¥i)rc sine. -
- Dar fie c.:i intclcgcm accst act ca ~i cugebre, fie ca-l intelcgcm
cu ~_i _con~tiinta de sine, eul nu practica cugetarea fara un continut, sau
nu se ·nmltumc;;te sa fie con~tient de un sine fara nici o precizare. Eul
urn1;1rc~te prin cugetarc, sau prin. con~tilnta de sine s;'l ~tie ce este el,
sau sin~a d(~ care e con~ticnt. Eul urmare~te prin cugetarca sau prin
con~;tiinta de sine sa ~tie eel putin ce este, de uncle este :;:i cu ce rost este ?
Caci omul se cunoa~te ca nu e de la sine. El e con~tient ca ,nu e propriul
SclU _~undament 9i propria sa origine, pentru Ca nu-9i este SUficient sie:;;i.
Exist(:\- o rmlitate mai inalta 9i mai adinca decit cl'' (B. Vi:;:eslavtev, Das
Ebe~1_bilcl Kottes in dent Silndenfall, ip. vol. Kirchc, Staat und Mensch,
Gen( J 937, p. 322). Dar omul vrea sa :;;tie nu numai cine l-a ad us la
existeni;{t, ci ~i in ce calitate :;;i in ce scop. Eul personal se simte indcn:.nat
sa raspund::i la aceste :intrebari. Ele sint implicate in Insa~i cxistenta lui
cu:::;ctatoarc. Altfcl n-ar cugeta. Deci se poate spune ca persoana mnani"1
este o existent~\ cugdatoarc, pentru eel este o cxistenta intrcbJtoare, sau
vircv:a5rsa.
Animalul, planta, lucrurile materiale nu O?tiu de ele O?i de aceea
nici Iiu-:;;i pun intrebari dcspre ce sint, de unde vin ~i ce rost au ~;i ':"lL:.:i
nu c·uget[t spre a afla un raspuns la ele.
Numai omul, ca eel ce are con9tiinta desprc cxistenta sa, f9i punc
intrcbarilc amintite 9i cugeta la raspunsul ee-l poate da la ele. El i~i
punc 'asemcnca intrebari pentru ca prin raspunsul la ele, se lamur(,~te
chi0r 'in privinta existentei sale.
Amindoua aceste lucruri le spunc in mod clar dec:it ,cogito ergo
sum", cuvintul roman esc : ,fii om de~tept". Omul de9tept e 9i omul treaz,
trezi-t 1a con:;;tiinta de sine, dar ;;i omul care i.5i d[t un raspuns la nrnin-
titcle ii1trebt1ri, ca 9i Ja cele despre cele ce sint in jurul lui 9i chiar
clesprc ccle ce trc:buie sa le faca. Prin aceasta el are con:;;tiinta ca exista,
cum nu o are eel adormit 9i cu atit mai putin animalul.
Starca de trezvie, sau de:;;teptaciunea e un plus de existentii pe care
nu o poate avea decit omul. Ea depincle 9i de vointa con:;;tientci a omului.
Iar vointa con:;;tiintei de a se lamuri clespre existenta sinci sale ~i tre-
buinta de a raspunde la 'intrebarile amintite despre ea, au nevoie ~j de
 PH. PROF. DR. D. STAXILO \E

stirca despre C'Xistenta celorblte persoane ~;;i de r.'ispunsul la a.c::clea~i

intnc:bilri cu nrivire la ele.
Sensul 'meu ca persoana umana cugetC:itoarc so lumineaz:vt ]n mod
nni satisfaC'ator numai din imbof'J'atirea cu s•c'nsurile cc mi le dt'scopera
cc·i:~•lti ;;i cu s0nsurile ce le desc'opar. in lume, impreuna cu al~ii. Caci
in ':tirea mea despre altc persoane intcrvine si clementul nou al unci :;;tirl
l11~1i oogatQ despre alte lucruri.
$tirea despre alte persoane nu ma face pe mine sa aflu numai Ci1
~.i elc :;;tiu despre ele, cum -;,tiu 9i eu despre mine ;;i curn nu :;;tiu existcn-
tel•.c neinsufletite, ci 1mi clil. noi m£wturi i con~;tiente des pre exi'itenta mea
:;;i despre faptul Ca ;;i ele i;;i pun acelea:;;i intre)x1ri despre cle s_;i CksprP
toatc cntitatilc, intarincl con9tiinta mea despre existenta mea ~i dcsprc
fa;::tul crl ;;i cle i;;i pun acclea:;;i intrcbari despre elc ;;i dcspre toate
entitatlle, int:J.rind con;;tiinta mea despre existcnta mea, precum elc se
simt intiiritc, prin ~tirca lor dcspre ~tirea mea despre clc ;;i despre
lucruri, in con~tiinta despre existen\a lor. Prin aceasta il simt pe altul
ca ,viat<'i" sporit:i a mea, cum aflu de la el. cd ~i eu sint pentru el
,,vL<tii" sporiEi.
Formula lui Descartes : ,cogito, ergo sum", inteleasa ca ,scio de
m-2, ergo sum", i~i afli't o intarire a concluzici despre propria mea exis-
tcntj tras~-, din con<;;tiin~a despre mine, prin con'?tiin~a dcsprc existenta
aH.uia : ,SciPns quod scis de me, majore modo scio quod sum".' Sau :
~tiincl unul de altul, cunoa;;tem ;;i mai mult ca existnrn. Iar aceasta :in-
seumna ca de fapt existam ;;i mai mult. Ast.fel, in ,cogito" sau in con-
~tiin~a de n:ine sint implicate pentru afirma~ii : cea despre exi.stent,1
cului, cca dcspre cugetarea mea, sau con9i:iinta dcspre mine, ceca c!esprc
cxistenta unor lucruri incon9tiente ~i cca despre cxisten\a altor enfitJtl
con'.'tiente. Existenta mea ca entitate con;;tienta sau cugctatoare are o
dimensiune impartita in comparatie cu entitatile inc•Jn9ticnte.
Aceasta ne face s:l ne puncm intii intreb0rea : cum sc cxplic{~t acc''t
plus de cxistent,a simtita a mea prln ~tirea despre tine, sau plusui de
L·xistcnta simtita a ta prin 0tirca ta desprc mine? 'Jom vedca mai incok
cum se explicii plusul de existenta a mea cc-mi vine din cunow;tcrea
enlitc\tilor neinsufletite. Plusul de existcntc'i a mea din 0tirea despre
tine, vine din faptul ca ;;tirea mea despre tine nu e o 9tire pur teorctic:;,
nu e o ;;tiinta des;xe un obicct pasiv 0i orb, pe carc-1 pot folosi m.imai
cu cum voicsc, ci cu eu intilnesc in tine un alt subicct c;1re imi ;;tcord::i
o in~portanta, care·mi da un ajutor in mod libcr, cum 9tirca lui clespr2
mine il ajutil si't mr'i stie in stare sa-i dau §;i eu o important:l si si'l-l' itjut.
In :·cla(ia con<;>tientii 'clintre mine ;;i tine c' implicate[ o pre(ui;c JTltituali't,
car.; merge intre unelc persoane mai apropiate pinf.t b iubirc, carri cstc~
o c•>'Jtmicare de putere. De aceea a avut dreptate patriarhul Calist de
Constantinopol din sec. XIV sa spun~1 cu mult inainte:t lui Descartes :
,TuiJ·2SC, deci sfnt". Prin aceasta a arMat ca in comunicDrea prin iubire,
fiec.Jl'c persoani1 td1ie9te mai mult existcnta dccit prin cuQebrea separati'l
la sine sau la altli. Plusul de cxistenta vine clintr-o comunic::m:~' reciptoca
8 c~'>istentci prin iubire.
Dar care c prima concluzic ce se poate trage din fapiul cc't oamcnii
elm clcsc prin aceasta o fratietate intre ei? Caci s[nt Lcuti de fant
rc~~ t:·u o.-~l cornunica puteril~ existentei, pc'ntru a se tntcleGf~ ~i ajut'a.
 Ol\1UL $I DU:i\I?\'EZ£U 1:19

Pr,i;;1a concluzic l<~ care ajungem e di ea le da o anumitii multur_nire

E~i. Jericire, adica o traire mai bogata a exlsten~ei. l<'aptul acesta dZi un
r21spuns ~l la lntrebarea de' undc sint, mm precis de uncle s.intem ? S-ar
pufl:a spune c21 oamenii sint unii din a Hii, intrucit se nasc ca copii
din purinti. Dar relatia de copii fat::1 de parinti ~i invers nu ;:n'at2t
ultinml acllnc ;cl lor. In generali tatea lor, toti oanienii traiesc o :·elatie
frateasc~l. -
Oamenii nu se simt numai ca frati, ci ~i ca cei ce nu au existcnta
de ·l'" ci. Ei sc 'simt ca avind o oric;ine comuna. Fraternitatea trait--, de
ei e unit<1 cu tr,1irea unci origini comunc ~i e confirmat:1 de ea. L se
simt toti avind o origine mai prcsus de ei \'i de natura neinsufletiti'i,
infcrioan1 lor. Ei sc simt ca fra\i, pentru c<l se simt av1nd un Tata per-
SC'l'lill superior comun. Chiar noE;terea unora ca copii din altli ca p{n·inti,
rc·zult/t in ultima analiz;1, din putcrea unui Tatii rnai presus de pi:irintii
onwnesti. Hristos nc-a invatat de accea s21-i spunem toti lui Dumnezeu
TaLi c~rcsc. Jar Geneza ne 'prezinta pe Dumnczc~u ca F<'icator con)tient
al primci pcrechi de oameni. De aceea insu~i faptul ca to~i cci nascuti
d1n protopiirinti sint fra~i, ii arata in acl:incul lor ca fii ai Tati'tlui ce~,esc,
Care i-a f2tcut pe primii oameni protoparin~i 9i cl.21 putere tuturor ur:11a-
~ilor lor sii nasca copii.
Prin acmsta to~i oamcnii sint nu numai fra~i, ci ~i copii. Jn accasta
se V'-.'dc in toti reflectatii atit calitatea Tatalui ceresc, cit ~i a Fiului
('(TCSC:. $i \'Om vedea ca in fiecare e reflectata ~i calitatea Duhului Sf.int.
Dc-ci nu oamenii sint ultima origine a oamenilor ce se nCJ.sc, ci in
adincul lor toti au calitatea de fii ai Tatalui suprem ~l de frati ai FL1lui
Lui. De accca 'ii in calitatea de chipuri ale Fiului ei re£lect2l ~i trLit'sc
~i o simtire filiCJ.L-t fatcl de TaUll suprem impreuna cu EL Astfel, ei nu
tri'ticsc numai rebtia frat,cosca cu Fiul Tati'1lui, ci E;i rclai;ia Fiullli cu
Tat:1l. $i vom vcdea ca E;i o relatie cu Duhul Stint. Ficcarc pcrso;:ma
cstc~ astfel ~i un chip al Sfintei Treimi. De a.ccea spune Dunmezeu in
G:'ne-:o-;}, b L-rt'area lui Ada11'l, numit b singubr: .. Sa f1-cem <Je en ~>~mfl
cl~ipul \'i Dsem::lnarca noostra" (Gen. I, 2G), aclica chipul nostn: ca
Trcimc.
Dcsic_rur. omul chiar numit la singular, implica in sine rela~i:l sa
cu ccilalti toti ca frati, chiar cind unii sint copii ~i parinti in rapcrtul
dintn: ei. Omul nu poate cxista singur, nici spiritual, nici material.
Ei au ca tr2tsatura fundamcntCJ.la proprie pe aceea de frati ai Fiului
cercsc ~i deci ~i intre ei. Iar in aceastii calitate reflecta ~i rcla~b
FiuJui cu Tati'il ceresc ~i cu Duhul Sfint.
De aceea, asupra trasaturii de frati intrc ei si ai Fiului ceresc vom
conccntra rc:£loxiunea noastrc! urmatoare.
1nccputul E 1rangheliei Sfintului Evanghelist Ioan prccizeazci ~i Tnai
mult dcdt ru::;ilciunea ,Tatc'il nostru", fratietatea noastr~i prin oric;inca
in Tatc'il clumnezeiesc comun, prezcntind-o ca fratia noastra cu Fiul Lui
sau cu Dumnczcu Cuvintul, ,prin care toate s-au fiicut" (loan I, 3). Tatiil
ne-a creat prin Cuvintul sau Fiul Sau Unul Nascut care a pus pe noi
pecdea de fii ai Tatiilui ~i de frati ai Lui, dar nu dupa fire, d numai
prin ori:.;inea comunii in acela~i Tata. Aceea~i Evanghelie ne spune ca,
Cuvint:.1l sau Fiul Unul Nascut al lui Dumnezeu Tatar s-a f[lcut '?i om,
 16J PH. PROF. DR D. SL\..:\JLO.\E

inti-irind :;;i mai mult calitatea noastra de frati ai Lui :;;i de fii ni T~itil.lui,
dnp~1 har, facindu-se :;;i ca om ,intiiul niiscut intre multi frati". reniiscuti
(Rmn. VIII, 20). Ca urmare a acestui fapt, Sflntul Apostol Pavel ne t:ere :
,Fiti dar urmatori lui Dumnezeu ca ni:;;te fii iubiti'' (E.f. V, 1), Acesta e
r{;spunsul dat de Evanghelie la Intrebarea ce :;;i-o pune omul de:'lpre ce
sau cine :;;i de uncle este. ·
Acesta e :;;i un raspuns la intrebarca : care e tinta cxistcntei noastre 7
Ea c iubirea desavir:;;ita intre noi ca frati, din putcrca iubirii fa~~ de
noi a Celui ce, creindu-ne ca frati ai Lui, s-a facut ca om ~i fratcle
des[tvir:;;it al nostru. ·
Iubirea Lui hta de noi, care a mers pine! la jcrtfa Sa pc cruce
pentru noi, poate ridica ~i iubirea noastra fata de El :;;i. 1ntre noi la
cea mai mare ir.Etltime :;;i o poate intretine astfel 1n veci. ~i accast.a IF'
va procura o fcricirc maxima, fc1ra sflr:;;it, fiind una cu iubirca fat~t
de El si a Lui fata de noi, mai ales cind le-o ar<'tii'"ml altora in suferin.tele
lor ( H~tei XXV,· 32). El s-a declarat F'ratele nostru p.ina a se idcntihca
cu noi, mai ale<; cind sintem in suferinta, dnd nu ne socotim C!tlt de
impnrtanti prin trufia noastra, incit sa ne inchipuim c<'t ne putem sadsface
noi in;;ine toatc trebuintele noastre. E o tainica identificare a cclui milos
cu cr•i ce sint in suferinta, care totu~i nu e o contundare a propriei pcr-
S0ane cu a altorG.· Mintuitorul spune aceasta cind afirmtt :;;i idrntilicarf'Cl
Lui cu ci, dar $i distinctia de ei : ,Intrucit ati facut unuia din ace~ti prm
mici irati ai Mci, Mie mi-a~i filcut". Acela dintre noi care c mi;;cat de
mi [,i fata de cei in sufcrin1;a, se identificii !'li E'l cu ci ca :;;i Hrisfos, f{tr<'t
sa sc' confunde cu ci. Acest dublu Clclevar se bazcaz<:1 pc faptul c[i F'iul
lui Dumnczeu, fiincl Cel prin care a creat Tatc11 cercsc pc oanwni," ~l pus,
pc de o parte, pe ei, pecetea Sa de Fiu, deci :;;i o prczent~t potcritiaEt a
Sa ;·n ei, ca Frate al lor, iar pe de alta, le-a dat ~i o existcnV! de pcr·-
soane distincte. Act>astc1 prezenta plina de putcr e potential;} a Lui in
oa<rcn.i se aC'tualizeazil cind aC'C$tiR se dcschid ei prin creclinta :in El, d;tr
:;;i dnd c•i i:;;i :inving mindria, cerinclu-1 ajutorul de Frate in :,tai:·(;a lor
de .' uferintti :;;i insuficienta.
Dcscoperirc•a lui Hristos in o~unenii suferin:.d o fac ~i fratir lor
O~lmEni, c:we au BflC~t de El, ciJci in cob,wirea Lui lt n~tme·l\ .s~ _,n.v-•·:•7,'
ccc; mai intense} umanitate a Lui, dar prin accasta ~i cca mai dc·plinc""t
:!cii.;,:!izarc a chipului Fiului lui Dumnez,>u in om, prin acti varea Lui
ca prototip al 0mului. da ~i a omului ca chip al Lui. Nu c om deplln
eel lipsit de mil:1, dcci :;;i Hristos ca prototip c foartc ~ters in cl. IIris':cJs
sc :ocvcleaz[l chhr in calitate de Dumnezcu <;au ca protr>iip :1l oi11ului
eel. mai mult .Jn scnsibilitatea lui fri1teascd, cleci prin miEi [atit de
oa!:~·'ni. Dar :;;i omul care II vcde pc Hristos .in omul sufc•rind Il simtc
in ~tcesta pc IIrisbs coborit cit mai c:tproape de sine, iar in miln trczitc1
in ::·~ fatil de accb, 11 simte, de ascmenea, pc Flul lui Dumnczcu Lkut
om, lucrc1tor cit mai intens !'li in sine. Hristos, ca prototip activ al lor,
li kag{t pe amindoi.
Ca urmare, omul i:;;i imprcuna tr~iirea cu I-Iristos prin n•ilJ Iat<\ de
cei ir;. suferini,a. Cel milos se une:;;te nu numai cu ci, ca fmti, ci :;;i cu
Hri-.tos ca Frate comun. Aceasta iubire frateasca vrea, :;,i nc ajuti~ Hristos,
sA o sporim intre nni toti aici, ca sd ajungem la capdtul l:'i in vial;a viitoarc.
 O?YIUL $I DUMNEZEU lGl

Dr;; a:::eea, declara ca acolo unde sint doi sau trei adunati in numele Lui,
e;;;te ~i El ,in mijlocul lor" (Matei XVIII, 20). E vorba nu de un ,mijloc"
ext~rior lor, ci de un mijloc in care sint uniti. Hristos insw;;i e mijlocul
in c::H·e sint uniti. El e trait in comun de ei ca Cel ce-i une~te, sau
ficcare Il trclle7te pe Hristos in celalalt, fara ca El sa-i confunde. Hristos
m:-e prez~'nt ca Frate in fiecare om, aratlndu-mi-1 9i pe acela ca frate;
s~w fn ficcare om vazut ca frate, e ~i Hristos ca Frnte. Adincimea omului
0i 'l valorii lui std. in :faptul ca in el vedem pe Hristos, de a carui iertare
arc nc"'·oic, dar care indemnat launtric de Hristos, imi cere ~i mie sa-l
ied:, yj;,lnd in mine pe Hristos.
Un interpret al lui Dostoievschi spune : ,Dupi'i Dostoievschi, drumul
spre omul nou, care e totodata drumul spre Dumnezeu, poate fi afl.at
1l'ln>.ai in rcla~i::l cu tu al semcnului printr-o iubire ... care e capabila
s:'t iubeasc:1 pe omul concret, a~a cum este el, in intreaga lui suferin\ii,
1n toata sFibiciunea ~i rautatea lui, printr-o iubire care e capabila sa
Ll'::'£i. cc·ea cu s-a intlmplat ceva ncintimplat, adica sa ierte cu adevarat...
Ddr acest lucru e posibil l1l.lrnai daccl crccle in. rni11U11ea ca Du1nnezcu
;=:r:·-~=~ tnrul poatc~ f~ce iarcl~i totul l10U, a die.§ dacd ere de ca exist~ 0 lnviere"
I.jeb, Die .!4.ntropologhie Dostoevsch.y's, lJ. 282).
Dar dact1 Hrlstos e in oameni, mai ales in cci sufcrinzi si nedreD-
;;i cci ce 1i pre\uicsc pc ei, pretuicsc pe Hristos, eel ce 'ii dispr:.:-
ci, ll disprctuiesc pe Hristos insu~i. Adic::'i cei ce nu-i vad pe
ca frati, nu-L viid ca Frate nici pe I-Iri.stos, instrainindu-se de
Ei. L:· accccsta arc ca urmare, dad_ \ine tot tirnpul vie~ii piiminte~ti,
insingnrata] stri111batO. ~i chi11t1.itJ. i11 , ..eci. i\. ceasta o spu11e
J-:r~is~-C).') ntit in cuvl11tul de rnai stls despre judecata din_ ur1nR~ cit ~i in
c::>rintul de lTFli SUS despre judccata din Urma,clt ~i in cuvintul urmator
JY,··~·tui~·ca cclm· c•? au in ci pe Hristos prin deschiderea netrufa<i
~~ rl:·· .?1, <;'"l pl-·1''1 Uli<iliJ't'' lor '''""'~'"'''"'"' ,..Ql•·i " nr'll'l~l·lnr'
..L.J;.! ~..,..;CtL .... ~..:. ......... ~ ...... ,::... 'i l-' '"-"
0
• ,\...... i•1c
... v ,~..,
c.J.,__...__.l_l-'-'-lJ.'-'\..~ '-..-t:_,_\_.:.. l.L •~-.~C .!. Vl.t

prir:ti }J·~~ ~1ce::;;tia in l1lllTH:::1e JVIeLt} pe I'v'Ii112 lvi8. p1~i:~:11c~te. IRr cirte va sim\i
Dl~ ur:u1 dintr-ace$tia 1T2ici care crcd in. Iv1ine, n1ai bi11e i-ar fi lui sa-~)i
Z\: H n,,, cl•? l~it 1J piatra de mo2ra ~i sa se afunde in adincul marii" (Matei
3--C). V 2dcm si aci aceeasi identificare a Flului lui Dumnezeu cu
cJ.ccea:;;i voi1~ta de-a pu~1e in relief m{\retia omului, prigonit :;;i
L::·,~i':t de: s2n12nii lui. Cel ce dispretuie~te pe om CCl frate al lui Hristos,
il pe Fiul lui Dumnezcu E1cut om. $i aceasta il scoute din
2::~~1L~:.1~-~c1rca 2u I-Irlstos preze11t 111 oarner1ii sn1criti ~i pri~Ioniti. Cine vrea
s' ' mai mare ca ~c;ne_nii si'ti, sc ~e~parte_ nu~ n~nn~~ ,~-e ei, ,.ci ~i d~
I-L:_=. _: :rJ.s. c>::l pr~~ze11t 111 e1. In. aceasta l11Va~:atura 91 pllGa a F rulu1 lul
DclTnczcn facut om, e pusu in evidc"1ta valoarea omului ca in nici o alta
iLUr~L

. . Ot;ml ar~~ o :1oblete !1~ma.rginiti'\, ~dar, pe de al~a parte, e cr~at ~in

l1LiE·~. hceasti.l noulete sta m :taptul ca e creat de Dumnezeu pnn Fwl
c:\l'C' ~l-C:I pus prin creatie pecetea Lui in el ~i-1 ridicii prin intru-
plti:'J. Lui la calitatea de frate al Lui pentru veci.
Onntl prime';)te prin aceasta o noblete dumnezeiasca, o valoare vq-
nb'\. -'?i o adlndmc de neajuns. El se poate dezvolta la infinit in Dum-
nvZ{O:U. El poart~i stralucirea potentiala de frate al Fiului lui Dumnezcu
:;;1 de fiu al Tatalui ceresc. Adindmea lui Dumnezeu devine ad1ncimea
162 PR. PROF. DR. D. ST ANILOf-.E

Lui, eternitatea lui Dumnezeu devine eternitatea lui. El va dura 1n ','Eci~

pentru ca infinitatea lui Dumnezeu nu va sfiqi sa i se arate lui ~i :::::·h1
cl. El va dura in veci, pentru ca Dumnezeu nu poate li'isa s~1 se pi~l-~;[1
vreuna din entit:itile purtatoare ale pecetii Fiului Si:lu. Chiar daca ;;;1ii
oameni nu-l recunosc pe Tatal ~i pe Fratele lor ceresc, care a luat ~i El,
prin intrupare, pecetea de om, ei nu pierd aceasta pecete ~i, de acEe:·a,
Tatal ~i Fratcle lor ceresc nu-i poate lasa sa se piarda pe neunii ()in
purtatorii pecetii Lui, dc~i ea se arata foarte ~tearsa in ei.
Trista r2alitate a mortii s-ar p:'irea sa contrazica nobletea e;zali~;;tii
cu Fiul lui Dumnezeu data omr,enilor ~i implinirea restului lor, de E' se
bucura in veci de comuniunea intre ei si cu Dumnczcu. Dar moa::·:ea
a venit ca o urmare a ie9irii lor libere dh; deplinatatea relatiei iubiLare
cu Dum.nezeu.
Moartea nu atinge decit trupul oamenilor, nu 9i sufletul lor. Ea
nu poate lipsi definitiv de sens existenta umana cau.t;'ltoare de sens. =ar
Fiullui Dumnezeu, sau Cuv1ntul, ca fundament a tot sensul, n-a renun~at
nici dupa cadcrea oamenilor in stapinirea unei astfel de morti la reface:·ea
inteo:ritatii lor pentru veci, sustinind totodata in ei aspiratia lor dupa se:1s.
In acest scop s-a facut El insuo,;i om, raminind ~i Dumnezeu, ca suponind
El insu~i moartea, s-o :invinga in Sine ~i prin unitatea de fire c:ne-
ncasca integrala cu ei, sa le transmiEt invierea tuturor celor creati, ca
purtatori ai pece~ii Lui, in firca lor spiritual-trupeasca, chiar ~i celc,::::' c-e
nu vor sa-L primeasca, spre a dura in veci, in integritatea lor, cei ee-L
primesc intru fcricirea comuniunii cu El ~i intreolalta, cei ce :-:;_l-L
primesc in chinul singuratatii.
Rautatea celor din urma poate lua ~i ea forme de rafinament nes::'ir-
9it, de cllinuire reciproca, de nemarginite feluri, caci r21m:ine intre ei
legcitun cu frati, precum pot strimba puterea fara sfir9it, rxin care s::1t
sustinu(i in existenta de Fiul lui Dumnezeu ~i continutul ei. de nesf.:o;ite
virtualitati. Di::spartirea lor voluntara - nu 9i ontologica -- de ?iul
lui Dumnezeu, le aduce 9i o mare neputinta, o mare 1nc;ustare. Rafin-:u-ea
neincetata ~i perversitatea sporita a r;;;.ului din ei, sufer[t totodata de o
marc 9i chinuitoare monotonie. In rafinamentul ;;i complexiiatea lor nu
e nimic esential nou. Exprimarea ei ia forme tot mai subtile, in mascs.::-ea
ei in bine, dar aceasta subtilitate ramine in monotonia fnchidei'ii lo1_,
de altii ~i de Dumnezeu. Altfcl, riiminind in comuniune YOluntal'E: cu
Dumnezeu ~i cu semcnii, oamcnii se imbogatesc la nesfiqit in mod ~-eal.
Cei despar~iti voluntar de Dumnezeu 9i dezbinati intre ei, vor 2Yea:
parte de o eternitate a monotonici infinite ; cei uni\i voluntar cu D~cn­
nezeu Cuvintul, de o eternitatc a imbogiii,irii infinite prin comtm::.me
iutitoarc tot mai deplina cu scmcnii 9i cu Hristos, sau cu Hristos l=:-in
semenii sai devcniti tot mai transparcnti. Ultimii sint pusi sl ei intr-:.;n
relief tot mai lum(nos in iubirea lui Hrlstos si a fiecE\rui 'sa~m al lc·~- in
unicitatea lui, precum in intunericul monoto'n al iadulai, r:mtatea :::ace
tot mai pu\in rclichEi distinctiet persoanclor neiubite.
c;;ici insu~irea funclamentali:i a chipului Fiului. lui Dumnezeu irn-
primat in OcHllcni este caracterul de sublect con~ticnt de sine, prc;c:du
in comuniunea iubitoare cu semcnii, luminati :;;i ei tot mai mult de iut::::-ea
rcciproca intre ci 9i Acela, dup~l asemanarea comuniunii intre Perso~~-;c~e
Sfintei Treimi. ·
 O:NIUL $I DUMNEZEU 163

Can\ctcrul accsta de subicct unk al fiee<'irui om nu se estompeaza

:::~"Ul haf, o data ce prin el omul traie~te o comuniune asemanatoare cu
P'C:>·'Xmelc Sfintci Treimi, deci o tot mai marc iubirc intre el ~i seinenii
s3.L Ceilaltl sint cu atlt mai fericiti, cu cit _rna simt mai unie ~i mai liber
hi Llbirea mea fata de ei ; ~i eu la fel rna simt cu atlt mai ferieit cu cit
tt:~ i ~sc mai mult in iubirea lor ~i mai liber iuuirea lor ca unici fata de
mi::2. Pc cei cc nu rna iubesc ~i nu-i iubesc, dimpotriva, caut sa-i uit in
lTc~::'itatea lor, ca ~i ei pe mine, de~i n'Ll ptitem realiza deplin ace.asta
ulc: ~tc. Ri:iutatea Hncle la o dispretuire sau depersonalizarc reciproca. Raul
ca ;::0tima imi sEibe:;;te libertatca, deci caracterul personal.
·- Cel de-\renit subiect ;crl harului traieC?tc aclaugat la existenta ·sa. un
!'inu ·:)lus, ~i anume eel mai uria~, ci'ici e dumnczcicsc. De accea, Hristos
:ie ca El este ,Viata", sac.1 plinea victii ~i eel ce erede in El, sau Il
1:,~;--:incj pe EL nu va muri (In. XIV, 6 ; XI, 25 ; VI, 30 etc.). Acela devine
S'.''~icctul vie\ii dumnczeie~ti, caci e unit cu Fiul lui Dumnezeu care s-a
Fc.·t Subkctul vietii lui omcne~ti, umplindu-o de viata Sa dumnezeiascc'i.
£i '<::Jore-;;te c::1 subicct. unindn-se· en Subiectul dnmnezeiesc facut Subieet
c( ';;,~nilniEitii s3lc, subiect omenesc. Dar temciul acestei minnni s-a pus
r~·>;~ cre::m::a omul'.li ca subicct dupa chipul Subiectului Finlui lui Dum-
n-=="·U.
· Paradoxul nmului urea astfel la suprema treapta. El este ereatura,
,,::c":· :5 creciturj fckut<c1 subiectul vietii dumnezeie~ti, creatura indnmne-
~:-:l•.:. ;\dlncimca persoariei umane se afla in infinitatea lui Dumnezeu.
I::-h. e~-i soarbo bogAtia infinitatii.
De c;c::cca S-il pntut spune ca persoana umana e in acela~i timp cu-
rr:·.<-:utc] ~i c;pobticJ. Dumnezeu (in speta Dnmnezeu Cuvintul) e Ratiune
~i C\:vint c~' ni sc: face eunoscut '!i nc-a faent pentru a-l cnnoa'lte, dar
-c, L: uccla~i timp, mai presns de cunoa~tere ~i ne-a Iacnt 9i pe noi cu
E.!':·":,le aceste 1nsu~iri. B. Vi~eslavtev spune, pe temeiul SfintHor Parinti
~>,rnind clc la con~tientul '!i incon~tientul pe care-l poarta fiecare om
'in(' : .. :ln aceasta consti'! ultimul ~i eel mai inalt moment tainic al
"'" ':~1Cin{lrii ono_nlui cu Dumnezen. Dumnezeu imi este transcendent ~i ,eu
ir:s:~;rni'· irni sint la fel transcendent. Dumnezen estc ascuns ~i eu insumi
s'c·-;. ~ h Iel de ascuns. Exist a un Deus absconditus si exist[l un homo
,,_,,c :·mditus. Exist::l o teologie negativa, care nu indreapta spre taina
z.~:'·-.::::[t a lui Dumnezeu. De aceea trebuie sa existe 9i o antropologie nega-
h·~ care indrcapta spre o taina a omului" (Das EIJenbild Gotteim Wesen
(e:· Menschcn, in vol. Kirche, Staat nnd lVIensch, Genf., 1937, p. 334).
Omul estc apofatic pentrn adincimea lui neajunsa chiar pentru el
insJ_;~i. ca dovada ca nu el s-a facut, ci Dumnezeu eel cu adevarat apofatie
per:.~:--u orn. $i acest caracter apofatic al sau il arata adincit in Dum-
r.e:-- 2:.1. 1nsc1. el face totodata pe om sa nu sfiqeasca niciodata in a se
c:w1 'a~te P'2 sine. Dar cstc apofatic pentru el numai daea nn-9i inchide
}:''i -irea fa\Cl de cl insu~i ~i de semennl sdu, reducindn-se pe sine la tnipul
s;•;.' -;;i pc acesta reducindu-l la animalitate. Cind se vede in adincimea
Sc'. \'Cde :?l prin ea pe Dumnezen insu:;;i in a~a masura, ca nu poate
u~ic: c:t sc tr,:i.ie~te pe sine mai mult decit pe Dumnezehl. Caci~ apo-
. ·ul nu c: lipsa de L"C:tire a tainei sale ~i a tainei lui Dumnezeu din
ca fundaiiJ.ent al s{m. Ba poate spune ca 11 traie:;;te mai mnlt pe
DLF~-,nczeu decti pe sine. $i accasta se intimpla 9i in relatia eu semenul
164 FR. PROF. DH. D. ST ANILOAE

sau. Vede s1 m aceasta rclatie mai prezcnt O?i mai cople$itor pe Dum-
nezeu, declt' pe semenul si'iu.
Con::;tiinta despre transpC~rcnta lui Dumnezcu prin sine ramh~e In
mod paradoxal ::;i ln sbrea pogorlt<'i a omului prin pacat, mani£estlndlHSe
In ru~inea ce-o are unul de altul, in raul comun ee-l savir;;esc, De ;:,ceea,
Adam $i Eva se ru$ineaza dupa pacat unul de altul, deO?i slnt nurnni ci
amindoi. Aceast.."l ii opre$te sa dispuna unul de trupul altuia, numai ca
de un obicct materbl. Daca ar fi numai animale, nu s--ar ru$in<1. In
trupul insu:;;i vad prin conO?tiinta taina prezentei spiritului ;;i a lui Dum-
nezeu. Cea mai mare decadere o triiiesc oamenii cind savir$CSC acte urite,
sfidind cu hoh'irire sentimentul ru;;inii, Atunci nu mai vor sa vad~t pe
Dumnezeu in fiinta lor, nu mai vor s<.t vada nimic din nobletea lor. Ei
\or sa fie animaie, cind nu sint de fapt. In paradoxul caracterului lor
de cxistcnte cu originea in nctul iubitor al lui Dumnezcu, dar create
din nimic, chemate la o viilta indumnezeita :'?i nemuritoare, chiar cu
Jrupul lor, sta ~i posibilitatea alternativei de-a fi subiecte ale vietii
dumnezeie9ti sau ale unci vieti animalice, dnd i:'?i astupa privirea spre
originea lor dumnezeiasca :'?i spre destinatia indumnezeirii lor, In cazul
cind le vad pe acestea i~i indumnezeiesc ~i trupul; in cazul cil r1u lc
vad, sau nu vor sa le vadi:i, coboara ;;i spiritul dln ei la scrvirea trupului
animalizat. Viata lor se coboara, se ingusteaza, icse din orizontul _,arg
9i inalt, din orizontul spiritului lor deschis infinituluL
In retinerea trupu:lui de la o viata pur animalic[l, sUi !?i rostl1l <hS-
cezei. Aceastu retinere nu o realizeaza numai spiritul, tratincl trupul ca
un obiect, ci la efortul ei participa i=;>i trupul. Intregul om se afirma prin
asceza ca un subiect liber. .';)i prin ea trupul 1nsu'?i devine mai parti-
cipant la libertatea spiritului. Dar asceza implicii in ea ~i o anumit<-1:
atitudine a persoanei umane fata de lume, sau o anumita rela\ie volun-·
tara cu ea.
Cu aceasta am ajuns ;;i la intrebarca rostului lumii in destin;:ltia
persoanei umane. Nu intelegem prin lume pe ceilalti oameni. Toti sint
chemati sa. ajute persoana fieci:iruia in inaintarea spre implinirea desti-
n<ltiei ei. Ficcare e chemat sa contribuie la realizarea celorlalti prin
asceza sa, prin taina sa vadiE1 altora, prin efortul lui de cunoa~tere a
sinelui propriu a altora ;;i a lumii, prin intelogcrea ~i ajutorul s~hL
Dar ce rost are lumea cugetatoare ~i neinsufletita pentru irnpli-
nirea destinatiei omului sau a omenirii ? De:;;i lumea nu e J:n stare sk't
fie un partener de comuniune cu omul, este ~i ea un dar dat oamei:ilor
spre cre:;;terea lor duhovniceasca, prin comuniunea ce-o prilejuie~te 'intre
ci O?i cu Dumnezcu. A vine! ei sa petreacu o vreme in ea cu trupul, care
are nevoie de ca pentru hrana ~i acrul cc li-1 ofer5, iar ca atarc, fiind
CCl pe de o parte un dar acordat tuturor, iar pe de alta, oamenii avind
nevoie sa se ajute reciproc pentru a putea ob\ine din natura ce1e ce
le trebuie truneste, f1mt care le cere si o ratiune comuna spre a putea
fJ.:::e aceasta, lm~1en n~cugeta.toare 9i l~einsufletH.a e un dar- dat tuturor
oamenilor, cu scopul sa intareasca comuniunea intre ci, Ei sti\pincsc In
acest sens lumea ca pe un obiect, dar 9i cresc prin accasUt stapinlre a
ei. Cresc rational prin cunoa~terea ei ;;i spiritual prin comuniunea 1ntre eL
Dar pot stapini lumea tot mai mult 9i pot cre~te prin accastn, de ase-·
 165

menea, · tot mai mult, pe rn8surii cc sc inmultcsc. Gcncratiile ce vin

mai tirziu Ja existcntJ sc pot .:n·;~tta mni crcscutc in stC:pinirca lumii ~i in
comuniunc•a dintre clc, folosinrlu-se de mo:;:tenirca prlmita de la cele an-
tcrioare. I::!r cele nntcrioare, vor avea in vcci multumire de Ja folosul
ce 1-au putut da cc1nr ce 1('-<:lU urmat. Acest lucru il spune Dumnezeu
primci perechi do o:mwin in GcnezZi, prin cuvinh:Ic : ,cre;;teti ~i va In-
nmltiti $i urnplt't,i p:imintul $i-l sb.ipiniti pe cl" (Ccn. J, 2o). Veti stapini
p<1m!ntu1 tot m:1i mult, pc' m;~\sura cc• vcti cr!.::~tc spiritual :;;i vu ve\i.
inmulti. Dn!' pc de ;dt:\ r::nrte, nu ve\i c-rc·::tc $i nu vi't veti inmulti, dedt
.stc!pinind p~":mintul. 1n <!Ct :;sta DunmL·zeu privc:-;tc nmenirea ca un in-
tre;.:, fClg<lduind tuttmn· un folos din sLipi~nirca p<\mintului, ceea ce in-
scanu1;t ci:i n1t·mbrii dlfcritdor gcnera\ii nu mor total ;:i definitiv. Eu nu
pot uita pe cei rce mi-atl L1sat o mo~tcnirc in putcrca stupinirii pdmin-
tului si mi-au n1cut DosibilCt crcstcn•et mal rlcnmtl• si. Drin accasta s-au
f;}cut ~rednici de iubi~·ca mea. Si · accia nu s-aci str[;d~it. pentru crestc-rea
lor £ur[l sC1 :;;tic cu vor an·a ]n 'vcci o mu1\umirc de pe urma mo;;t~nirii,
ce o las;:i urma."5ilor.
Aceasta inseamn[l cC1 lnsu:;;i C·c!ai.orul lX:r.snane]IJr umcmc a pus in
ele atit caJXlcitatca :;;i tn•buinta de ~~ nu se uita, eli :;;i pc accca de a nu
1nclrcpt<-1ti o uitare reciprcc<'t a lor, sau de-a Ltcc' i mpo<:i.bilc1 o astfel dr~
uitarc. Acea.sta impliUi fapi.ul ci Dumn~·zr'u, c~1 insu;;i Creator al lor,
nu 1c uita ~i prin <lCcsta lc:-a dat o cxi.stenti't ~.;i o valonrc pcntru etn·-·
nit<ttc. Numai un Creator personal a putut da o a';cnwnca valoarc pre-
\Ui Ui :;;i iubit/1 pcrso;:mclor umanc ;;i poatc .sC1 nu lc-; uitc ~i prin aceastt
s<·l l<' dea o -v-i;Jt;} pentru ve:micie. Num~1i un Crcntor personal .si iubito;-
prin Sine poatc 'su dca perso;;nelor crc:ttc o Vcl.loare pri1{ care .sCt s~ lmpun:"t
ca c:xistcntc de ncuitat !'Wmenilor, deci ~i ncputint::J de a sc uitu in \f'Ci
uncle pe altele, fapt in care se ar<di't C<i le-a fc!cut pcnlru vc~nicie. Faptul
Ci~t Dumnezeu il1su:;;i a fc'icut persoanelc Ol' JF·uiLa1, deci vqnice, il trdiFt
nu numJi l:n nc•putin7;a de a le uita, ci ~i ln con~liini;a de ncsuportat c:~t
dac{l le-am uita noi, etccasta nr inscmna c:'i Dmmwzeu insu~i 1e-ar put;};;
uiti1. sau \Tea sJ lc uite, disoretuinclu-le. D<tr z:cec:sUi cnpacitate 9i necc-
.situt'~ a lXTsoo.nelor umane 'clc 'a nu .sc uita nici dQ Dumnczcu, nici m-
trc,•lalt[:, care in<Dlica valoare.1 lor eterni.i, treD'~Lic s:1 inscnmezc totod:t Lc't
L~n Icl de pul.intci a lor de a nu indrept<~:n o cpui/,:lre n inlr•rsului lui
Du:1;D2ZCU pc:ntru clc 9i ill unora pentru ctltele. ']'rci:cllic> sa fie ln elc ()
!~'·>ie:·•: ncsecClt{t de a iubL dar ~i o in.s1Y)rc de a 1c Jacc vrednic~; clr.
i '-l i~i t ,la 11esflr~it, prin unicitate.1 CL~rc cst;,_l (~a l11s:'i~.i ur1 fcl
cL~ infinitntc. Dac~l 11:Ll sint infinite de lt1 clP lnscsi\ tr(lbuic sri. se bu-
cure dt2 o inJinitatc (lintr-o unin: ;1 len· :'u Diwm~·::r•u cd in:'init pin
El ir:'iU\ii ~l din ori.:.,;inea lor din Dum;w~cu. Eu pr:t iubi, cbc:~ yoi.csc,
·ln nes[lr~it o altd. persoanil, pentru c:l pi·in un.irco. 111CJ. cu Durnn:~:Lc:.1
·':-i prin }Jutcre<I ce-n1i csie dattt de l~I pcntru nc:c-,_tstfi u11ire, L11i pt.Jt p:"<;-
lungi $i innol la ncos:fr~it iubirca ml'a fati de: ;K.:ea peu;o;:nZ\, dar si
pcntru Cil exist<i o unirc a ci cu Dumnczcu care o face vreclnicc.'i de il l'i
iucita L1 ne<!r:;;it. Pcrsoancle umanc nu-mi sint. infinite p;·in ele, ciar
~int infinitf" prin lumina lor unictt incpuizabiL"t cc lc invaluic, sau c:Fc
face unJ~tniL·!.tcn :~i unicitatea lnr Jn stare sz'"'t apar:..l In ·veci altfcl ~?i
aitf(J, rnc::~u :;i }q vcci atrJgc!tnarc pentru inLirca rnc':t :;;i c!1nclu-"1e lTlCrcu
11ni putcri d·c· n rnti jubi.
 PR. PROF. DR. D. STA:\ILOc\E

0 reflC'xie mai atenta asupra lumii neinsufletite insa:;>i, ne arata

cb. · ea ~i viata noastra in ea nu pot fi ultima realiiate, sau ca nu din ea
prJvenim ca persocme ~i nu sfir~im in ca, cu valoarea. ei de neuitat cu
cc;rc s.lntem inzestrati. ·
Lumca ne este inferioara ontologie noua ca persoane, deci nu ea
ne<:t putut aduce Ja existe:1ta din ea. Dar nici noi n-am facut-o pe ea,
cmi1 nu ne-am facut nici noi in~i:;;i. E adevarat ca ne na:;;tem ca persoane
din alte persoane, avlnd drept condi~ie pentru aceasta lumea. Dar primele
persoane n--au fost ad use la existenta de lumea ncinsu£letita, de-'!i a -fost
folosi.ta :;;i ea la aclucerea lor la existentCL Iar pe:tsoanele uHerio:.tre
vin la existen~a prin unirea intre barbat -'!i femeie, are au trupuri for-
mate :;;i din lume. Dar nu numai prin aceasta. Apoi lumea c organizata
in mod rational, dar nu de om, insa pentru a sc folosi omul de ea, atit
p0ntru a dura :;;i cre-'!te trupe~te, cit ~i pentru a cre~tc spiritual.
. Aceasta arata d1 un Creator, superior, lY?rscmrtl, a creat-o si · pe ea
:-i pe noi, dar pe ea a crcat-o pentru oamcmi. Aceasta se vede ~i din
f'1)tul c{t a creat ficcare componcnta a ci prin cite un ,cuvint", sau
im:xim1nciu-i o ratiune, cuvlnt sau ratiune de care sa se poata ajuta
o::tmcnii atlt 1n folosirea fonwe'lor lumii pentru trebuintele lor trupe~ti,
cit :;;i pentru a se in~elege intre ei in aceasti"t folosirc, insa nu numai
pentru accste trcbuinte, ci :;;i pentru imbogatirea lor cu un continut spi-
ritual care depa?e:;>te acestc trcbuin~e :;;i le serve:;;te spre comuniunea
ir,ttr,' ei pe can~ o vor ncsfir:;;ita, ca ~i pentru a le pune ni~te intrebari
;;;i pcntru a-i indemna la ni:;;tc ri:'tspunsuri referitoare la originea existenta
tmuror ~i la o viata a lor dincolo de viata de pc pamint, fara de care
lor de pe pc'imint n-ar avea nici un sens.
OanY·nii vJd prin aceste ratiuni din lumc 1.111 Creator con~tient care
s-ec folosit de o ::;lndirc :;;i n avut in vedcre un sens al lumii in serviciul
omului nu num2i trupesc ~i temporal, ci ?i spiritu~1l :;;i vqnic.
Daca lumca ar fi n~mJai pentru trebuin~cle mCltcriale ~i temporale
ait.' ;~crsr)ctnclor m11ane, ar fi far2 rost C'Xtensiunca ci in asa fel ca nu
pnaf,e> ajun:~c omul la marginile ei - sau nici nu :;;i lc poat~ inchipui: -
'im)reun~i cu rntionJ.litatea coextC'nsiva, extensiunc care nu-i este de folos
c·n-,L'lui pcntru trebui.ntele lui trupc~ti. Accasti:'t extensiune materiala ~i
ra\ionnl.f< a lumii, unitft in accla~i timp cu taina ei de necuprins, dar :;;i
cu insuficien~elc ei, face pe om sa cu~ete la un Creator mai prcsus de
lunc in puten'a .~i gindirea Lui, cobor:lt, pc de o parte, prin rationali-
tatea lumii la ni velul lui, dar prin taina ei nccuprinsa, aflat mai presus
c1.c o:n. Cuci ltnncJ. insa~i e, pe de o parte, inferioara omului ~i la nivelul
L1i, ci.ar P·2 de alta, 'nni pr·esus de putcrca ·:;;i de cuprinderea lui :;;i inex-
plicabilcl pdn cl ~i prin ea. Ea nu-l poatc satisface, dar totu~i e mai
pr2sus d~· puteril~? ~i de in~elegerca lui. Cu cit o cunoa-'!tem mai mult,
cu ~1tlt nc minun'm1 rnai mult de gindirea ~i puterea Crcatorului ei. Dar
cu cit o cunoa~tem mai mult, cu atit ne dam seama de neputinta de a
c cu;Jrinde in intrcgime, sau de caractcrul apofatic al ci, care are fn el
recctea car:tcterului apofcttic al lui Dumnezeu. Pe de o parte, o cunoa:'ltem,
1~2 de 2lta clcpii~c~tc mcreu cm10a9tcrca noastra ~?i stimuleaza efortul de
a cunoa~tc mai mult ~i a ctmoa)tc prin aceasta ~i mai mult pc Dum-
l".CZ'.CU eel 1:2 de o parte cunoscut an mi:'tretia gindirii :;;i putcrii Lui, pe de
 0:\l UL ';)I DTJ:\I0EZEU

alta mai presus de cunoa~tcre, n:flcctat in ~lmind•.:u:i

Lun1ca o cuno3~tt~n1. pentru c2 e raj~ionaL:t, dar unitcttc'~l
ci n-o putem cxplica suficicnt :;i extcnc;iu"•ea d c.<-;tc c:C::: ""~' ~c·L cu l!L -
dat:\ omul nu poDte ajungc la m::m:;inilc ei.
J'vfarc dar ne-a clat Dumnczcu, pentru a cunoa';'te prin ea m~L·21;ia
l<Ji Dumnczeu 9i a crqtc mereu prin ea la cuno.1~terea Lui. Cltiar n~:;ar­
tea :;;i ;Jolile ce-i vin omului din lurne, arat:l c,tit insuficicntclc ci, c:: si
neputinta omului de :1 o sLiplni, cit 9i nccesitatca existcntei unui Creel-
tor al ei. CDci mo~T'cca, bolile :;;i insuiicientcle ei nu o pot nimici, L1-
sin::1-o, dintr-(J -;~-:._:ter<:: n13i pr~·sus de noi, sa sub.siste Jn nepL!tjnteL~ ~:i..
To2te ac~'stea " aratt1 rwfilcut/1 nici de om, c;;i nccxistincl nici pentru ea,
nici prin rcC!, ci adusa la. existcnta ~i sustinuta de un factor supe-
rior ci, pcntru o folosire a omului dcstinat ins:! unei cxistcnte mai pre-
sus de ca.
Infcrioritatea, dar ~i nec2sitatca lurnii in r0port cu omul, se arata
9i in faptul cil eu c.i9tig din folosirea material<:\ ~i din cugetarca lum~i,
elM ca nu se folo.se~te. Noi ne folosim in comun de lume, .imbo;;il\indu-ne
spiritual ~i Intarind comuniunea dintre noi ~i reu:;;incl stl strJvcclcm prin
ea pe Dumnezeu, dar nu realizam comuniunea cu ea ~i ea nu se Imbo-
ga'(co;te spiritual prin noi. Nu ma cugcta ea, cum o cuget cu. Ea nu se
foloseste de mine sau de cnmuniunea clinrc noi Dentru 0. rcaliza printr-o
comu1;iunc trdita de ea ~i prin lcgJtura ei cu mine o cre~terc spiri-
tuala a ei, o ckpa9ire a ci spre Dumnezeu, sau pentru a avea o bucurie
con9tienta de rcbtia ei cu mine. De aci .SC! vecle c~l Jumca e f<ckuta
pcntru folosul mcu, sau al nostru ca oameni, dar nu pentru ca sa rciminem
la ea, ci ca sa urcc!m prin eLl clincolo de ea. E f<c'icut~! de un Creator
pErsonal pontrn a urea prin ea la unirea cu El clincolo de c:a, folosin-
du-ne de ea ca de un ITlijloc de dialog cu El, dialog prin care Creatorul
ci ne cheama spr.:~ El. Chiar clacii aclucem mocli£ic'iri ~i noi aranjamente
in lmne, adieu clacliri, rnonumcnte, realizate prin folosirea Pi, nu ea
ci~ti::;a prin ele, ci tot noi ca persoanc. De o.ccca nu se mentin ln natura
c1nd oamenii mt se mai intereseaza de ole. Pelltru u! nu ca s-a realizat
rrin ele, ci omul. Omul depa~eo;te lumea, folosindu-se de ea, dar lumea
nu depdc;>c?te pe om. Dac~l omul poate sJ sc ck:zvolte prin folosirea
lumii 9i s2\ G d2pJ~eaSGl, inseamna ca LllC in sine capacitatca Scl Se
dc:z\Ioltc pri11 ee_, di:ncolo de e~. L1acc1 lun1ea 11u rctine ill rnod c:c:ti v
nimi.c din ceezc cc imprima omul in ea, e:1 n-Cl putut avca nici :in sine
o virtualitate c~paoiEl sa sc clezvoltc de la sine in factorul mnan, car8
c:ezvolta In ea potenta, a caror actualizarc ca nu le rctinc. Intre lume
:;;i om nu e c legatur;J crganic~1. Nici omul ca exisienta spirituala nu e
procius de lume, nici lumca din om, din existenta lui spiritual-corporala,
dar nem::irginitil in puteri.
D2r dac<l lun1ea 11-a~--e ni~'i o constiinttt a existentei sale si nici ·:J~1
rost pl'in ca insi"i~i, ci e in functie de o cm1',)tilnta care. sa-i dea un rost,
ca n-J putut fi ;:",due;} la existcnta c;;i n-a putut exista nici inainte de
om ft:ra o con:;;tiinttt ca.rc su-i vada un rost. A fost neccsarci o con:;;tiinta
care nu a vazut numai in ca, in prealabil, un rost viitor, ci a ~i creat-o
cu accst ros t.
DacJ n-ar fi iost cineva con~tient inaintea omului care sa gindeasca
crcL!rca lumii cu un rost pcntru omul con:;;tient, ea n-ar fi m-ut nici o
1GB FR. PROF. DR. D. STANILOAE

justlficare, nici un temci al existentei, cc'l.ci Cel ce a creat-o, n-a creat-o

ciintr-o nevoie de ea, o data ce a putut exista inainte de ea.
Daca lumea are o justificare a existentci sau un rost al existentei
pc:ntru existr:mta con~tient1 a omului, ea a trebuit si:i-~i primeasca justi-
fkJrea existenk•i inainte de a fi aparut omul, de 1a o constiintil care
a :;i creat-o, ~tiind inuinte de facerca ei despre con;;tiinta 'um~na, pe
care tot el o va aduce la existenp. 0 Con~tiint<"t dinainte de lmne
~~ creat lu;nca p~J.1tru n f'OI1:rtiirLt£i ~seinenC".<l celei a Ltli, pe care tot
El o va creEl. Dac;,, om;_J ar fi cxistat inaintc de ca, r.-ar fi avut ne-
vui0 de ea.
lVIvl~imea de scnsurJ c::- :weau s{l. fie p1.1se in Iumina ~i adunaho in
cl de omul c~mtator de o;en.suri ale existentci sale ~i in stare sa le des-
c:opere 111 ltlrrH?, spre folosul 0i crc~tcrLa lui, a fost glndlti:i I11 }Jrealabil
~i imprlmat<'i in lmr;c de Ci'ccttorul ci.
!.JU111ea n fost adns[t let c·xj,~;tent3. prh1 Cu•:..'lr1tul crealor, care are
in sine din vcci toate sc:j_1surilc ci, spre l!npJil1irca omullti creat dupa
clJir::ul L:__li, care lnscteZtz~i dup!~ 1r(1plirli::ca prl11 cls ~i dllpfi tot ni_ai
depllno linire cu El. i\_cestC' :~<'n.suri, descoperlndu-le, persocn1ele t1n1ane
~1 Jc; co1nunica ~i J.n)~.Tc. el2 cu--:linte, ilnbo,~~c1th1d cOI1til1litul lor Sl~i-­
rl tu~;l co1nun scEildat ln. iA'lO~:"t~l lt~lllin;:")s i11finit al Ctrv~fl1tultli, ca iz\ror al
C):is~en\ei lor ctec1e. !mbog5\itc de aceste sensuri nesflqltc. sci<lc1ate
in l;1.finit:ttea Cuvi11tului, p2r:;c·ane]e inse~7i vor putea sil se cornunice
t:nclc altora 111 vsci, en su0iccte necunfunc13te cJe 22nsurilor E;il al.e lLn11ii
c:·~~:J:J~Ite ln lun1ln>l infinib1 a Cuvlntuluj, S~ll a izvorului l1CSf:ir::,;it al
,~~l-ldirii ;;i iublrji IJuij lun---,in:~t 0i iz•/r~r c2.rc n11 lc c:copcr~j, ci 1e f:.tce
't"•Jt rcc:l lurninoas0l dar ~i lr: ~-i dcscolJer~t tot n1~1i iLl un_itat~~~l }or "in 1~L
c:::~-::-·i cu cit perso~tTlel:_::: sJ~:.t n-:~d. Ul1it:~ spiritual i"1.1 Ctrv_intP~ tuturnr
cuvlntcl:Jr scn1 sensurr_cr, cu atlt se corr1unicLi 111ai lTltllt unele altura
L'LJl sensurilor. 91 inyers, cu cYt sc
n1ai de s~~':'o\U~'ile CtJ.vhttu.luj, ca iZ\.!CH"' CO~l~c1n, c~l atit
se con_;_t-:ntc[t n1ai j·nn]t UlJ:l :t~tci,:l. ~~;1 Cll at1t se 1..:11J}:.l2 fiecGl\3 1nult
CC' itEJdia7·~.j din_ C~uvllYtul, sc in1bogiit:::~';.tr:: rn:_:_:l 1~1ult
d~lt in COll_~lltrliCCH"'C CU cclcJaltc !J(:rsuanY:.

"<i '>:.:, 3 dtH_ldt st:,:~~~-.: _,._._ ,-:; de J=-rlnla) C';tr~ ~:.C:tc~~-L ClC E<_:ll.:)~~ri~.(~ tUt!.!!."'Cl~~ pe
( ·.:·~~ nu lc "'·/ec.i.'_) dcclt a""v"i1ld o.~·l=~;incG lntr-L~Tl Jzvor al l(JI"\ sJJJ
J)uiTlll.C>:c•u. l)eci) in ::;ErtisL:cct'2a accst(j s:?te cc inctii1 t·ea~~) rrH.:~r~t~ 1

l)Ul1111C'ZC:Ll, C1J cit yJ::.::rS0311d Il1ai liJUlt dil1 ~~-='l"lSL~ril'.:3 lU~1_!.ii.

ale s:::mcnilor s~d, cu atit C:C' ineti!;'J. sp;-c 1L'I
· ~: ~;CilSUl sqprr:lTl ~ll tut;__:ror; ~i Ctl crtft i~i lllai ,;·nult S~..:nsu~
;·-~:
••_
1
c~1 sublect n:~Jcorri\.1ndat cu <Jlte subiccte ale tt.Ittu·;-;r s2qs:.:1rilnr.
s;~':Lsu.l :Jc:r.so~tnclor l1ll IJOatc sta dccit iil fcricirca cc lc vin(~ din. cornu-
~;.ic;1~"ect intrc cle a tllturor se11surilnrl sau a S(::n~~ulL:i iln:.:;\.;_:;;:1tit al fit:-
r~·c:rcia dil1 to:d~C! Se11Sllrile, inclusiv al izvorului lnr C~Ull1TIC72iC~:~'::::. i\CCd.SL3
c· o fer.icirc ctcrnil, pentrtl ci:i eter-nU c:ste ~i a~~en.stii cornun:care lntre
'>.:rsoane a sensurilor nes:flrslte ale tuturor, scalcbte in lumin::t infinita
~·t C:..rvintului, care ecl1ivalc~z[l cu. l11s£1;;i e:on1unic~rca lntrcgului con-
spiritunl, identic in LYn, sau cu d\ruirca lor rcciproc{l, idcntica
', u dt1ruirc.1 de S\nc n CuvlnLului, unit cu ficcarc pcrsoand, ce se cEn·u-
 OMUL .';)I DU!\1~\EZEU

ie9tc si prczcnt in tu<Jtc scnsurilc lv.crurilor crc0tc de El, sustinutc t1e

El, adunate 'in fic:c<Jre pt'rso:mrl un1uniL A-c('~tst:'t cEiruirc c una c:u iubir~.·~~
rcciprocu dintre clc ~i clintre de ~i Cuvintul.
C1ci dacc'i ar r~'tminc numai la scnsurik cc i sc dcscopcri:"l in lmm~
:;;i i11 alte pc)rsJane un1anc, ornul I1cl ~i-ar ~;.:Isi tot sc11s-ul lui. J~l ar ri1n1irv:~
in monotonir~ m;}rginitii 9i Jr gasi l:n 1nc•artc o r:~libcrarc de plictiscala,
sc:m o justificarc, cind de Japt moartca priVC'i17.c1 toah: de scns ; adic[i
ar gasi o juc;ti!'ic:::rc absurd:l a nonsc•i1•;ului. :·Ttn1<li o comunicare cu o
exister1tr:1 per.scn1:tL! infll-litd) i:L\:or nl scn.("Jurilor nesf.ir~lte !?i ca atarc
nesupusa mortii, c1:l pcrsoanclor Wllimc .') jumii un scns :?i o justificarc
vesnicD.
'•.
r· Persoan:l. l~i _gJ.sc~tc SC11SUl ~~i i'c"'ricil~C':l_ nun1ai in bO,£!,{ltia 11ern~tr~~­
nita de scnsuri ~i c~ vrn!c.re, intr-o lrc"jre ~i ccn·1unicare rcclproca il1.fi-
rdtd n lor, cu. alt:_~ l>~'l'S::-Jai::: ~~i en Cuv·i;1tt.~l ::J:_•r.~onG1; L~\?Orul in_finit Ztl
tuturor sc~l-(3~~-;.~iJ.-:l~; i:~bit ;r·ul i_Lrtu(OJ p:.::·rsr::;J.nelor 111 cu.ro scr1Slirilc s:i:.1t
ii1COl.lYlratc.
c:-rr:~c~~:-'1~~,-l r~ l~·~ 1 .,

voi11t:~ J.:.~r· c.~n 2 ~-':: :_;rill ~~- r;_i_ c-.'..:-~ .:rL~-~- ?~: c~;. 1_. :,:s.)
arc·~tCt ~~;l j~~;~_·t::: . :-....,~ir~:~c~.:~.'-~ :1-lC~~<:~.-n.-:-~tc c\: G.·
Durr111;::~~2u la d~fcr_: t.~lc
·:~-:. c.·: 2
,.~ lL!(ru~ , L.r~~~~ncl i.n~t_:~.11nul
vE.11:t p.!-:~11 cle: de la DLt~TJY12~)2~.~, s~r:.I ".l d-.~ -.~C:Sl.lllii h . Li [)1j_l"-1YiC:~~Cll
cu C!":Clul. . A.:: . ..!:.Iel, l:nn2.:1. c t~n ~-~i.i.)loc :~~~:r-,i~l c=·'-:.~2 l)nlfll};:;;?~:=:ll ""/.::~2a s:·l
un c!.~-~:_ 1 -~_,:~ cu c-~-.:_-:_-:_~~-· C\i::.r f-~~~Jtl~l ctt L>.__:tEl!.-=':z:c-;_1 Sl ci.~i ~-L.~c:::~"Ln"'ll'.~ c:1 Il1ij 1_:~:ace
orga:_'Y~.:~s.t·2, sc:.u ::~tti<J]_!.c:lr~ ~=·.:::1~Lru 2a L~d CU!_1,;az~~:_':"'::·:i
lui, ~~T·~~:j llE~~<;~t c:;.--~~=-~~:1 ca E·~ijloc c~l -..~l~;.~_:-::·:1 _.j _j cu Cll..lt~1. i\.ccst c~i:J.-
log, prilejtli~::cl ~i o c1~2$t2rc prl11 ct:nocL'?~Lrt:::a .:;cnsErl:ur lc:~l1l.ii, cl.ar ~i
IJrii1 ccmunjcc:r22 t1.-:ss>::r s211s:..;_ri ]\:tre 02,Tl1E'D.l) ar:~t.D. ::;i capacitatca :)i
necesi·~~atea pt~s;1 rJ.2 Cuvlntul ll1 ocuneni r:cntl'l1 scbin1barea de CLlVil1te
intre ci. Prin trvpul ;:;i pdn gura lui, omul comp;,me intli 24 pina let
30 de sunete, pe care fiecare popor le combin:J in vreo 5G.OOO de cudnte
~i pe accstea le combina in diferite fcluri, cite 2, 3, 4, 5, legfnd de cle
milioane de intelesuri, referitoare, in mare parte, la obiectele lurnii,
sau la relatiile OlT.ului cu ea, la sim\irilc, gindurlle ce i le procura
relatia lui cu lumea :;;i cu semenii, dar :;;i aspiratia spre un plan su-
perior.
Aceasta arata ca daca lumea e facutii pentru cre9terea spirituala
a oamenilor in comuninne, f?,ri'"l om lun.wa li-C:l' 2vca nici un rost.
P'-ccasta 111SE:21Til18. cO. rcalitii!;iL; 11\-~insl..lflel,.ite 11u cru u11 sens sufi-
cient in ele, dat fiir1d ca nu exista pentru ele. Sensul lor e parte din
sensul cdstentei orrmlui, ajutindu-i sa-:;;i vada sensul existcntei lui legat
de Dumnszeu. Lumea n-are ratiunea suficienta a existentei sale in ea
insdsi, ci isi are aceasta ratiu~1e in omul al carui sens' e denasirea
exist,'ntei l{Ii in lume. De a~eea fiecare persoana umana poate ~a1'nine
in e:;i.stcnte1 ci:erno., cum nu ramin toate obiectele :;;i im1ividc.Dlitatiunilc
anin1olclor ~i plant?lor. Chiar de se decl:o.rJ contra Cr'-':::;torului sD.u,
persC<1113 t"'.::.nart;t r ~1rtlne 111 exist.cn·i/~1 1 fie ea cit de s~l.rt.c:it-:1 ;;i stY"in1bat~L
;_-_~:-~ .l LF.ilY'. hdifc>rcnt de fcrmc-lc ~l speciile ei, pentru Ca Omul
"' ~:·._·scut spiritual :;;i a v;_'\zut pe Dumnezeu :;;i prin ea. Dumneze_u n-a
·.. Lt ~mi·:::tlul C]. iEdividlw.litatc, cum l-::t f<kut pe on1, ci ca specie.
Onul fiincl perso;:mft con:;:tienta, dar neintilnind in componentele
r: ~nsuUc:tite :1L~ lumii, con~tiintc personale, le poc.tc folosi in mod in-
p:cntnJ sine, ca pc·rsoana individuaEi, pentru a cre:;;te prin
e· ·,;pr~· Dum1wz.eu, scm :;;i ele fac posibilil actualizar2a puterilor omu-
h- cr:•<;ten·::t lui spre Dunmezeu, deci pentru el E,>i pentru puterile
H•~- l:.:n;c·~l nu pune nici o intenti.e yoitci in aceasta, sau nici o
c· ~"'?tiintc\ ill ac.:·stc vaiorif.icdri ale ei de ciltre om. Din aceasta se
Y "~'·- cCt · •.!L'ul e intr-un anumit fel pentru sine, sau ca toate cele nein-
,,~::: tc n':· lumii sint pcntru el. Nu pentru sine izolat, ci pentru sine
i1: ,_, imuciunc cu scmenii care ii dau fcricirea, buni'1tatca, [;>i cu Dum-
n ~ru c:rc' il dci o fe:'icirc desiivirsitii. Chiar Creatorul c cu::retat de om
' <.")

;::_, :-:~.m~;,; ca Ccl pcntru cc;rc~ exist;} ca om, ci ~i ca Cel care vrea sa
s:: ;JucuL· :'i El de om, deO?i nu in mod necesm, :;;i in acest scop vrea
s_- i fie' de folos omulvi, d.J\1du--i accstuia o existenta nu de simplu
nu1tru El sau Dentru altceva. ci ca eel ce e cllemat la o existenta
- c•l in'm~i, dar- in comuniune cu Creatorul lui. Omul fnfrmm.~­
s•"'c'aT-1 ltn:ca pentru el ~i pentru semcnii sai, farii colaborarea ei con-
~~icatit ; Cn?c;torul a infrum.usetat-o ~i la fel o infrumuseteaza fara co-
L:::;;r;ncJ. c·i. cbr pe om il infrumusett>az'i cu colaborarea lui si pentru
c: imu~i, it~ C')m~miune cu semenii 'lui, dupii cc i-a dat ca'pacitatea
2•_-._:"tc·i ':r'~~',]Jor ~1ri. Omul se onrti:i prin aceasta. ducind mai departe lu-
c:,c-~r~a lt~i Dun1t1ezcL1 de infru1nusctarc a luu1ii, f8.ra colaborarea ei
:':ii'.·:-1. ;xntru el insu:;;i ca om. Dar ~i onml etctualizeaza puterile lui
rc·b~i2, OT;ului cu lmnea, n-ar avea cine trili con~tient
:-: S)'J a~late in chip actual, sau potential in lume,
,_ .-i alT1C , fnilTlt.;.sei:ile ci actuale sau potentlale. Toate
__,~teci. ~ t:. ~\i-L:=: El ElOd CG1?..2,)ti;~l1t sau pot fi L_1CLlte s:i fie tr~tite in
L-1---· =~ c:)I~\ ~-·~u~ :~1 cL: c~\tre 0111.
on!. ar T(_~~-1_'~~1:~ li1 l!.J,'?:re parte cbr si omul
:=~~.rt~ :~-- -~'cc~;_~~-:li~~rt. Dctr l:J..El~_i, a.cest2 '='·"'"'+'l'"1.,l~ ~,.?"i~i· lllU-1.
Lt'- '-''-C... .11:.<...->...l ' ...

z•dFc o astfcl de
cl1iar

p2 cr~l ~i care
·' _._,·,-
~
s.~~;_:
t?c:,retice care
d·_\ s:~~.'~urlle sh1pll?i intil-
9i etcrni:i, care
1 S<:=:: cctrc 11u aju11ge

CJj_·~-u~~l s~~ n---~ :'.-;__:;T1ai ca

Stlbicct .:l1 scr1suril21r ci ~i al vietii
-~ (!..i _:..:.1:c_:.> ~~at EJ[ti _ales cu sen1ei:ii sai. Dar nici al tuturor
~i nici al vie~ii depline 9i ne-
 O.:VIUL $I DUiVLNEZEU 171

El are nevoie de un ,sum" deplin .~i etern.

Daca persoana umana c f~icuta pentru a se dori un astfel de
,sum", conditionat de cunoa9terea tuturor sensurilor, sau al sensurilor
tuturor, ea nu le poate gasi acest0a decit in unirea cu Cuvintul lui
Dumnezeu, izvorul lor personal.
Omul nu vrea sa fie numai purtator al tuturor scnsurilor, spre a-9i
completa sensul sau, ci e ~i cautator de viata deplina pentru sine. Iar
viata o gasqtc in parte in altii, insa fiind cautator al vietii depline 9i
ve::,;nice, pe aceasta nu o poate avea decit in primirea ,suflarii" Duhu-
lui personal al Persoan0i supreme a Tatalui :=,;i a Persoanei frate:;;ti
supreme a Fiului. Pe Acesta, pierzindu-1 omul prin pacatul ie:;;irii din
comuniunea deplina cu Dumnezeu eel personal, i 1-a readus Fiul de la
Tati'il, care intrupinclu-Se S-a umplut cl"? El 9i ca om.
Omul nu e numai cuvint cuvintator, sau existenta ce aduna :;;i co-
munica sensuri ca chip al Cuvintului suprem, printr-o tendinta de cuge-
tare impreuna cu ceilalti la toatc sensurile ce se cuprind in Cuvintul, ci
:;;i comunicant iubitor al lor, deci purator ~i comunicant al vietii care
vine de la Dumnezeu, adica al Duhului de fiu al Tatalui ;;i de frate al
Cuvl'ntului intrupat. al Duhului iubirii lor si al iubirii Sale fata de ei
;;i de semenii sa( ca.re ii sint impreuna frati cu Cuvintul :;;i fii ai 'Tatalui.
Omul se arata :;;i prin aceasta chipul Sfintei Treimi ca persoana, dar
ca persoana in comuniune cu Persoanele divine :;;i cu persoanele umane.
Persoana 'intare:;;te comuniunea ce o are cu celelalte persoane prin co-
municarea iubitoare de sensuri, unind-o pe aceasta cu comunicarea vietii
sau a Duhului iubirii, unit cu sensurile $i cu Cuvintul, izvorul lor.
Prin aceasta impline9te, la rindul sau, fapta implinita de Fiul, care-i
trimite pe Duhul de la Tatal. $i a9a se arata, aflindu-se in legatura $i
cu Tatal d0 la care purcede Duhul peste Fiul, ca sa se raspindeasca din
el 9i peste oamcnii frati ai sai, sau peste fiecare om, ca din el sa se
comunice ;;i celorlalti, pentru a intari fratia intre ei.
Daca nu primeO?te O?i pe Duhul dragostei sau al comunicarii, omul
nu se poate realiza cu .:1dcvarat ca om deplin ;;i frate al celorlalti. Un.
teolog contemporan spune : Dulml Sfint este suflarea lui Dumnezeu, care
face ca omul estc chipul lui Dmnn0zeu. El este libertatea noastra. Cincl
deci noi lucr<'im sub impulsul Duhului Sflnt, nu suferim o presiune exte-
rioara, ci slnterr1 rni:;;cati cl2 o fort.a care vl:ut; Ui11 eel rnai 1nare adlnc
al nostru, care cste existenta noastra insa~i. Cind noi lucram din iubire,
noi lucrc'im In mod liber ;;i nu prin constr'lngere. Este Duhul lui Dum-
nezeu care se c:.scunde chiar in radacina liberE1tii noastrc. !ntr-un act
cu adevarat liber. vointa onmlui se inrE'tdacineaza in libertatea Duhului
lui Dumnezeu care est~ in el. De fapt, cind Dumnezeu a creat pe one,
El l-a creat sufllnd in el suilarca Lui propric, Dulml S~m propriu. Duhul
Sfint este de::::i, in acda~i timp, Duhul lui Dumnczeu ~i principiul in-
susi al exi.stentei noastre. Omul nu e cu adevarat om. decit pentru di
Suflarea (Duhul) lui Dunmezeu este in el ; 9i omul nu este cu adevdrat
liber decit cind aceast~i Suflare (accst Duh) il inspira.
lntr-o scolie, la cap. 25 din R'ispunsuri catre Talasie ale Sfintului
Maxim Marturisit:orul, se spune : ,Ratiunea cea mai presus de ratlune
are ca Nascatoare unica Minte spre care, calauzind ca spre capul Ei,
 P'' f'iWl·'. DH. D. ST:\~ILOAE

1Tlintea cc-i lii'!lie.~~z/i, r_)rin Duhul eel de 0 fii.n~a cu I~a, li d~l :Viatd" ..
{Filoc., trad. r·om., vol. liJ. p. ii'l). Subjcct.u1 nostru cilliluzH prin Cu-
vintul dumncz,'ic:sc s:;re Captd scm Origin:..crt Lui, prin Dulwl eel de o
fiir~ tel cu I]) i..rtdc~·}tt::~ l~y;flttli_'a cu Sfinta Trcjrnc ca viatti, ca SJJre _Capul
r•i, 1~'1~ :~c.:-t nn;_ot::-··:1-sc:-i nu a,]unj.~'~ dcclt pf'l1t negart-'..::t i11 se11s de d~p·a~ire
--!

:1 cclor Li'"·1:c Insi ca s~i. le nege pe toate, trebuie sft le: cunoasdf intli
pe toatc ~i sci vadd cil prin 1\jn1in:::-rrca Ja ele nu se poate ridica 1ni11tea
ornultli In tr{lirea Iui Durnn.ez2u: li.,U.ra trftirc-a n1-Jrgi11itult!i, 11u· se i1a9te
setea de neln2T.:.~init.
Prh1 acca~St;l dep§.~,irc D. t;.:rturor, 0111Ul 1111 so ridica nu1T1ai la trairea
~ui l)Lu:;nczou, ci ::;i la o dc.scor:;~rii·<."~ a taiaci sen1C111.1lui s1 la o iubitoare
con1l.rnicare ·c1..1 cl.
Dac;t _:;la tcrn.elia sn11 a eului, s~ll a subiectultti, avcn1 -pb:Tata
].~lr ll1 con~Uirr~a cle sl11e ln:J)o;:_({tita Cll clt mal n1!_tlte se11sttri c rcflectat
r juL ~i in COlTlUnicarea iubit;J[1rC Cl.l ceilalti sc (:ffJd lucr2rca I)uhului
11

Sfh1t} unit cu -deplh:a co119tiin!;j de si11c 9i cu toate se-nsurile, lntelegen1

cu per.soan& l.ln.Jllna estc tri11itrrrU. lr1 ea Jns~{,~i, d:Jr chi~1r prir1 c:t{:easta
cste l11 rt:latic cleplil1 i:Jbitoc-:rC 11u D_umai cu Duinne-zeu eel i1:1 Trehne,
ci ;;i cum celcl?lt·_c persnane um:me, intrucit ea, 11eiiind infinita in ea
i11sa~i, ca s:J. aihU iotul in siEt.\ are nevoie de Dun1nezeu, dup5. care este
<;.i inset a tft.
 II. 1NSU$IRILE CONTRASTANTE $1 POSIBILITATILE
iN A.INT ARII ALTERNATIVE SPRE ETERNITATE
ALE PERSOANEI UMANE

Persoana umana este o unitate in veci persistenti:l, inepuizabila,

cnrcc unc~te in sine cele mai extreme contrastG a tot ce existil, dar e
deosebiti'i de toate, nefiind nici una din ele. E o sintczil din toate ::_;i
intr-un fe1 le cuprinde ne toate si totusi toate i:;;i pCtstreaza e::istenta
lor proprie, deosebita 9i il;dependen'tii de a' ei. . '
Prin aceasta, persoana umana este o dovadf< vie a unei c:::istente
:,;upreme deosebitii de ea, a unei existente personale mai presus de ea
~i de to::tte formelc lumii cu care persoana e leg:JU\, a unui Dumnezcu
etern 'in sine, a unei unitati de fellll persoanei umane, care le cuprind<:::
rL~ fapt. pe toatc, dar nu are nevoie de ele ~i ele nu s1nt independente de
E:l, cum are nevoie persoana umana de ele ca de ni~te realitati inde-
ccDdE:nte de ea. Persoana umana fiind o unitate constienta de sine si
1 in7ind si:\ devinE\ con9tienta de toate, care sint independente de ea, 'e

•) doveld{t in dorul ei dupa constiinta realii de toate si dupa un fel de

tmitate reali'i cu ele, ca exista 'o a~tfel de unitate co'n~tienta de toate,
c.Jre le cuprinde in mod real pe toate 9i fata de care acestea nu s1nt
independente. l'Jum<li acea con9tiinta personala a putut cia fiinta unor
GXistente personale con~tiente care sa tinda spre nivelul ei de con~tiinta
de toate si de unitate cu ele.
Daca persoana neidentica cu existenta personal~t suprema ~i deci
neprovenita din ea, nu poate fi decit marginitii, dar 'in tendlnta spre
neJ:m'irginire. ea trebuie sa aiba alaturi de sine ~i alte multe · persoane,
dar ~i o lume de obiecte, care sa reprezint~ :;;ensurile glndite de Dum-
nezeu 9i cu care sa se imbogateasca, pentru a intclcge tot mai mult pe
Ce:J. ce le ginde~te din veci.
Astfel, Dumnezeu a dat fiinta nu din Sine, ci din nimic, difli afar,}
de El nu exista nimic altceva prin sine, nu numai persoanelor umanc,
d 9i lumii de sensuri incorporate in componentele ei obiective, de care
persoanele au nevoie, spre deosebire de Dumnez2u. $i numai existenta
unui astfel de Dumnezeu transcendent lumii a putut. crea persoana
urnana, care pe de o parte face parte din lume, pe de alta e in legaturil
cu Dumnezeu eel transcendent lumii ~i tinde sil sc uneasca tot mai
lTiUlt CU }_:l.
Desigur, toata lumea creata e legata de Dumnezeu Creatorul ei
'c::mscendent. Caci altfel nu s-ar putea explica existenta ~i durata ci,
pe: de alti'i. parte insuficientele ~i limitele ei.
Im;a persoana umana, de$i face parte din lumea creatii, deci e
multora din insuficientele ei, pe de alta parte are in ea o uni-
Ldc:; deosebita, care nu-i poate veni din lume, ~i tinde in mod activ
-~ con~tic:nt sa o cuprinda ~i sa o depa~easca, fie ca se pune intr-o
1 ,.,
~,

PR. PROF. DR. D. STANILOAE

legatur& libera cu Creatorul ei transcendent, fie ca trebuie sa se recc~­

noasca pe sine ca subiect cunoscator ~i modelator liber in parte al Ei,
superior ei. Din acestea decurg diferite forme ale caracterului paradoxal
sau contrastant al persoanei umane, care sint legate intre ele. Vom n:da
unele din aceste forme.
a. Un parado.r fundamental al persoanei umane este caracterul ine-
puizabil, dar finit al ei. Acest paradox al persoanei e trait concentl-at
in setea ei de infinitate. Persoana nu e infinita, dar are in ea sete~>.
de infinitate 9i inainteaza spre ea. Asupra ei se exercita atractia inii-
nitului. Mereu e noua in starile ei suflete~ti, in gindurile, sim~irile, in
felul actelor ei voite, aratind in aceasta capacitatea eternitatii ei ; ~i
totu9i, nu poate ie9i din identitatea ei, care o deosebe9te de alte existente,
deci o margine9te. Astfel, fiecare persoana este indefinita ~i definita.
Fiindu-i proprii aceste aspecte contradictorii, nici unul nu poate. :fi
anulat de celalalt. Ea nu poate cugeta moartea ca putlnd-o anula de:fi-
nitiv, dar 9tie totu9i ca va muri.
"' Fiecare persoana e un adinc unic, nepieritor, de viata in actuaj-
zare continua, care nu poate concepe sa fie desfiintat, sau reductil:;il
la altul, deci supus unei morti totale 9i definitive./ Dar un adinc a
carui viata dupa moartea cu trupul - care-i vine fara voia ei - 1:u
i-o poate asigura dedt Creattorul, care i-a dat !?i viata paminteasca. Pt:I-
soana une9te astfel atlt simtirea destinatiei ei eterne, inepuizabile, cit
9i a nedependentei ei de puterea sa.
,c Astfel, persoana se vede posesoarea unei vieti eterne, chemata sa
o traiasca in mod liber, dar pe care nu 9i-a dat-o 9i nu 9i-o po2.te
asigura singura. Persoana se triiie9te ca un adinc inepuizabil in mi9care
pururea noua, un izvor nesecat, dar un izvor deosebit de altele 9i de-
pendenta de un izvor suprem independent de nici un altuUjSe traie9te~
prin {mnare, ca un adinc nesecat, dar limitat. Aceasta o arata ca un chip
al izvorului a toata puterea, gindirea 9i. viata, dar numai ca chip, neegal
cu prototipul suprem, sau dumnezeiesc, care e izvorul vietii nesfiqite,
mai bine zis Creatorul tuturor izvoarelor de viata. ·
Daca persoana umana ar fi numai inepuizabila, ar fi singura reali-
tate, cum de fapt ea nu se traie$te ; daca ar fi numai definita 9i depen-
denta, n-ar indica spre o existenta absoluta care sa o explice.
Aceasta capacitate de nesecat~i traire 9i comunicare ii vine persoa-
nei 9i din relatiile cu alte 9i alte persoane 9i. lucruri, in alte 9i aite
imprejurarL Dar numai aceasta n-ar putea explica caracterul ve9nic:
nou 9i inepuizabil al starilor :;;i mi:;;carilor suflete9ti ale ornului 9i ce>-
municarea lor, caci animalul nu arata aceastc'i capacitate inepuizabild.
E in ea capacitatea unei variabilita\i inepuizabile, dar 9i o definire
in raport cu altele ~i o dependenta de o existenta inepuizabila nelimitac2.
Aceasta calitate a persoanei umane nu s-ar putea explica daca n-ar :fi
in legatura cu o existenta personala care este ln sine izvorul varietatilur
cite se arata in lume ;;i al tuturor posibilitatilor de variabilitate posibile
de realizat de persoana. umana ~i spre a caror unitate in sine tinde :;;i ea.
Numai comunicarae cu acea existenta, care are in sine actualizate toate
posibilitatlle poate da 9i pcrsoanclor umane puterea actualizarii a tot
mai multe din posibilitatile realizate ale Aceleia.
 OMUL SI DUM:NEZEU 175

Numai in izvorul a toata existenta si viata numai intr-un izvor

:inepuiza bil, dar nu ~i limitat ca persoan~ umana i~i poate avea caracteru1
tr:eouizabil, totu~i limitat. $i in relatie vie cu acel izvor nelimitat poate
cV~~_c\~i persoana umana anumita monotonic, primind din ea continuturi
cu ·'J:Ievarat noi, dar, totu"'i, l.ncadrate in klentitatea ei ~i corespunzatoare
.ei, ::c care sa le traiasdi ~i sa le comunice ca proprii ei, altor persoane.
P~- ··)riu-zis spre aceasta inepuizabilitate a fost creata fiecare persoana
un,._na, spre o inepuizabilitate eterna, lipsita de orice monotonic.
S-ar TJutea afirma ca aceasta noutate continua a starilor sufletesti
ale )Crsom{ei umane se explica' dintr-o legJ.tura cu natura ~i cu celelalte
p:>c'>'Jane mereu schimbatoare. Dar chiar cbca raminem lunga vreme in-
tr-; convictuire cu acela9i semen, sau intrc acelea~i lucruri, traim o
no'.itate continua a intelegerii lor, a schimbarii neincetate a simtirilor
su:':-2testi. Aceasta ne impune explicarea lor din legatura cu infinitul,
c1r:c: provo3ca in noi, in relatia cu acelea::;i iucruri ;;i persoane, alte ~i
a~~'=' ginduri ~i simtiri, care nu depind nici numai de amintitele lucruri
~i :;ersoane, nici numai de sinea noastra ~i de voia ei. Ele apar ca un
fei de ,inspiratii" a unor intelegeri ~i simtiri noi din parte a unui factor-
su7erior, care ne deschid uneori ~i calea unor cercetari noi.
Duhul nostru simte aceasta. Calist Patriarhul, autor duhovniceso
dire sec. XIV, scrie : .,Dar omul nu va putea sa se minuneze cit se cuvine
d,2 faptul ca sufletui e iubit de Duninezeu :intr-at:ita, ca e facut sa ~i
re>:Jire :impreuna cu El 9i sa fie facut parta9 de bunatatile mai presus
de ceruri ~i i se 1ncredinteaza a~a de mari taine" (C'apete desy;re Tuga-
dc :w; Filoc. rom. VIII, p. 36).
Persoana umana se dovede~te prin caracterul ei inepuizabil ca o
?~:: ~tenta Lira sfirsit. Ea nu se poate opri niciodata in cresterea ei ·
n _; poate :inceta niciodata in comunicarea ei mereu noua, in' primire~
~i comunic2rea altor ~i altor continuturi ~i stari suflete~ti, in analize
p:·o;y,·jj prin gl:ndire, in extinclerea ei prln cuEca~tere. N-are niciodata
L ::.1l infinit, dar nici nu se poate opri in drum.ul spre el, intr-o anumita
c:c":unicare cu el. Traieste mereu infinituJ, dar il traieste ca tinta de
:.:1~ :~s. !l ':e:~e spiritual, la orizont, :il simte, ll ginde9te mereu, ciar nu-l

:-· . ~-,•-"~_"1--'"-":u~", L. s.1,,~t';'0 1.1_ sl:"e, .ec' [-'etc~ c1n:;; 11.1 0ll1t. .,l pe ~011~~ pa.truns
k~ ~:::~~~~::7e::f.~,, n~~io~;ati}_3n i:~tref:~mc _:1.'___ ;~~~ler~a,'_, c~. _s~rrjirea, Q~: gil~~irea.
1n i~l. l1 vc~ce d2c1 S':JlrltV.nl, 1l s1n1tc s1 f;lndeste totodata Olilcolo de
si;~·::, prLl prin ~elelalte per;,oanc, 'pdn nat'ura cosmica sau direct.
r~. :st:~. f:~s;:=:~~l1l~12i eel i11fir1itul CLl care COlnt.InicttrD, CLl care sirliCll]. e}:is-

~;~~~-a c~~es~~:~~z;~~~~: ~,;fst~~\~tt~;6~~~=s~;~,.s;:lJ~~c~~')~r~~lacJ f~;

1 0
!n " 3:
L'2T·=: din l1·~Jl ~l Cl.l fieco.rc 1110:i11.er1.t. I~-a:rn putea trai aceste fenorne11e ca
~.~1:::mene :x:rscnale, c1ac8. nLI ar fi prcvocate 1n noi de un factor care el
;,,~'"'_i
.L~~·, -- ,.,~ f"C•"'- J::-J·.J,.... 1J.u
_..._c. ·- ~.~sib1' fi t~::;;,.,"'l
~L ct..~._,_ ~c .. lOl"
. ._ C'-1
_ s:Hr'
1;~, l spiri+•'"'l"
·-- -~uL.._ c -l-·,prsona
'-'----- ., _ ..... 1.. e • ..l'l
1 1'T-ar nn·i·c.a
c. l:-' ..... ~...,ct-
2.I=C1c'>-?in sil"ea
noastra ca fenomene personale, dadt n-ar avca :in insaOji
s'-~::-sa lor c.2va care le face posibile de trait astfel. E adevarat ca feno-
msnele naturii, de~i impersonale, provoaca in noi cugetari, acte de voin~a,
si::.1i:iri, comunicari personal2. Dar in starile provocate in noi de natura
r.u ne sirn\im revendicati intr-un dialog.
Numai o existenta infinit inepuizabili'i, care e in acela~i timp per-
s:;nala, putind a1imenta fiecare persoana spiritual cu continuturi mereu
 176 PR. PROF. DR. D. ST ANlLO""i.E

noi ~i corcspunzatoare identitatii ei, poate face ca fiecare persoan;} umaJla

s<l fie ve~nic noua ~i vqnic identica cu ea 1nsa9i, fapt aratat in ve~nica
ci respo1;1,sabilitate.
Dar, aspectul paradoxal al persoanei umane, legat de caractcrul ei
inepuizabil, se arata ~i in faptul ca noutatea manifestata de ea, legc.tZ\
de o identltate, dcgenercaza uneori in monotonie, ca 9i in faptul c~i ea
nu scapd. de multe insuficiente, neputinte, greutati, nemultumiri, care
altereaza ln ea bucuriile ~i dureril2, frica de moarte ~i plictiseala de
viat:a. Aceastct vine din faptul di noutatea continua a ei cste tinuta
cumpana de o inchidere in neputinta de a se comunica cleplin :;:i Jn
neputinta cc;lorlalti de a i sc comunica deplin, :;;i ca urmare in neputint;:J
(]e a 1naint2 deplin in cunoa9terea existentei supreme, acoperitil de tr:irw
a~ tot ce exista. Jn n1o.rc Darte alter11area sau chiar sin1ultant:itatea de
bucurii ~i dureri e IJI'O\TOC~lt1 de unitate-1 ln acela~i sttbicCt a str£1clulni
"?i a trupului.
D.-crerea t:ruoutui e sirn1.1lta11fl Ctl o bucurie, dar si eLl o n1
c.:ufioi- .. ~ pl0r>,.·::n"D,O=l 1;1.- +ru1J e si111uitc:p.:"'l ru o +-ric:i"2·J-o. 1""11 s~lflct dar si cu o
,_. ........ .___. '-' , :--.~.._..._,.~; '--l...<. ..:...~- v ;: 'J..J. . . . . __ .., , ~c ._.. v.1. >J'-' --'';'-' , _._ .. ~ ,

bucurie in cl. Ia:: bucuria care ·vine sufletultli dh1 Stlportarea Ln1cr
dur~ri iJ:1 trtlp -c_ 1-::'zat2~ de sin1t.ii·ea u11ei con1urdcfiri de putere dL1 }Jartc~;.
t~li D:..nr1-I1ezcu; sau de siTIJ.t.irGa 1..1nei i11~lll1:2'iri a sufletului spre Durt1::1czct:.

~·aft~f~~,i~~e s~\~~~~~~~~it~~~ei s~~~~~~t~ cc~~t~~,~~~~{ ~sl~e~·c~~ c~,;~im~~, ~;-~~~,~ ~~~

2 1 11

cor1.TLll1icarea raai i11tensU cu ea. Chiar liloartea cu tru.Dlll ;~au

ci peats fi acceptata, c1atorit8. ace:st~i shTfultaneita~~i, CLl . . o bucurie.
Se rnai poate spu11e cii c~iar la. virsta 111aturizBrii sp;.;.~].tl..1. :llc\
~~i3el~~le;;2~ ~~~~;s ~l~d~l~"~~g~~o1n:~~:~~~tbi~~~~,~~aer~a,a f~~,i~Jc~~:~iJ-~;~~ 3_ t~~:;Tl~~r~~~
trB.ieste In ·Inodul eel Il1ai accentuat liinitele si l1el)litil1tele sale sp1rrrua1e
~i tr~pe~ti, marginirile sale. · '
Pe de alta parte, e_ceste insuficiente fac ~i mai vadit
persoana are o legiHura cu infinitul ~i e sustinuta de el insu"ii in ll1C.tlD.-
tarea spre el, dar in acela~i timp e deosebita de el.
De multe ori, insuficientele acestea, daca persoana se opune ccmu-
nicarii CU infinitul, 0 fac Sa savfqeasca 0 falsa inaintare pe loc, S2Ll
chiar un regres. Dar ~i in monotonie, sau in strimba inaintare, sau in
regres, omul ramlne stapinit de setea Inaintarii ~i e de fapt sustinut cl:::
o p:;rnire fn acest sens pusa de Creatorul in el, creind prin formele ei
rafinate amagirea unei inaintari.
Inaintarea spre infinit ia formele mincinoase, monotone prin rp,fi-
narea placerilor trupului in lumea n1.ateriala, ~i prin exprimarea tot mai
subtilfi ~i deci parute mereu noi ale aceluia~i continut spiritual limitat
sau a unui continut de viata mai mult trupesc.
Uneori apar in acelea~i persoane momente sau etape de ie~ire din
monotonie :;;i din falsa inaintare, sau, in cazuri mai rare, pot fi vazute
persoane care de la o vreme - sau de la inceput - realizeaza o inaintare
reala in infinitul adevarat, transcendent lumii. Acestea ajung astfel
la o adevarata sfintenie prin viata lor curata traita deplin in Dumnezeu.
Dumnezeu e mereu disponibil comunicarii ,~ie\ii Lui, dar depinde
de libertatea omului sa se deschida vointei lui Dumnezeu de a-9i cornu-
 0711UL .';>I DUM?-iEZEU 177

nica v.iata Lui 9i de a folosi puterea sa pentru a. sc cura~i de tot cc

impiedica lucrarea lui Dumnezeu in el. Dumnezeu le comunicii iuturor
putcrea de a exista, chiar dupa despiirtirea suflctului do trup. Dar 1n-
trctine in cei ce vor ')i setea inaintarii lor in El.
Unii se am[tgesc cu iluzia ca gasesc infinitul in satisfaceri de crdin
trupesc sau intr-o ctmon9tere 9tiintificC:i a naturii, socotita infiniL'l in
bogatia componentclor 9i formelor ei de organizare, pref8.cincl pui:erca
acestei sete in dorinta acestor satisfaceri .~i a acestei cunoa9tcri. Dew cci
ce recunosc ca nu sint numai tnm, ci si suirit, folnscsc :\ccast<l sctc
pentn; inaint~U'l'il in infiniiul real 'mai prcs{rs de ~;rdinea lumii JL::-:te-
rial~ ~i a poftelor trupe~ti. Iar aceasta lc acluce o 111-<lrc lc1rgirc ~~'i o
irilbogatire re:o.lil cu11tilllla a vietii lor spiri tualc, o trJ.irc real{! in inl'in i i.tll
cl u l-:1 n ezeicsc.
!11 felul ~lc:est:!~ pc:csoetn.J un1211U inetinte~-~Z[l ~i ett l:t c_·'
lr1telegerea ndevclrl-:t~t a realitlitii di·vine· ~i create, ajun~.:~n.d DS~lncnc:::} : Lti
Dun1Il~Zetl C'Ll~e l-Cl f{;c·ut pe orn cu dorinta ~~i cu C.=liJ~·:~'it~~ t, .a cu~-)rLnclerii
clepJ"ir~-~:, p·~ cit c y;~;~;i~Jil orr:ultti) a infb.1itult~i) la cc.r2 \~.]. 1n '-.'i=~~a
\·11 roarc.
b. Gil. edt pCi.rGc~ox al j:)CtSOCl!Iei urn::uzc esDe c~ cc~ L)?'t::: /.·:.: c~<·-:~
}Jt'in CU710C~$t2re; tc·~:te 7 eLect ?lit re·u~e:}te SCi le . }~~~l "'·.li~::_i ·--, ',.

l1ll aj1..~~1ge 11ici2::-~att1 sc-1 CU})I'inda de})li11 lr__·~n.1ca ITl.:tterlt:;;Ci ~.~ cu c:-1tLt n-;.~J.
puti~~ ~Jl."''Jpri2 ~i a altora ~i p2 Crecd~SI'lJ.l .s:::tl te~,~~e.inl ~?i .~c;~:rul
1:._~L t..::~'·l> i~iC~c\ tc:~. cl2r in L~ lc~:p, L·nC1.::e i :~.;
c:1 Ilc:pL~tl::.l_j
f.i cuprinsc do ea l11 rnocl des,I;,.·l:;.~~it. J-Tu
11u pocri:e st~ipJni pri:n c·~n1oa~tere rnai ales pe.rscc~.l1ele ultcra
cu at~t rrai pu.tin pe Creatoru.l perso11etl, car2 e ~i scolJUl lt.n:.tli. i:1
2ccla.?i tin1p c~cpe11de~t.~ de r..2.tur~\, de ~1l"(~ii; e ~:ic~ ,.. -. -.
cauza care a creat ~;i sustine toate ~i care r2.u poate fi dec}\
ca sd fie cu adc•..rCirat liberil, supcrioara lui.
. J~i ?a. se~ma.. c~ sta_pinirea a~upra alt?ra nu-i pont~ m"!ccc~ o P<V1-
tur,-nre, caCI ce1blp 1 se sustrag cmd e mmat de acca.';ta pormre, }'cc:;_·e
exnerienta ca numai prin resDectarea, ajutorarea sl iubirea t:.1turor E,e-
m~nil:;r ~ai personali i se de.schide inima lor 9i n{Jmai accasta 'il a:;_lt<1
sa-i cunoasca ;>i sa nu fie l2.sat intr-o izolare nefericita. Deci e dependent
do e1, in inaintarea spre tinta cunoa9terii lor 9i a fericirii proprii ce
i-o da comunicarea libera cu ei. Dincolo de sti'ipinirea sa asupra altora
9i a sa de catre altii, i se deschide zarea cunoa9terii prin comunicarca
iubitoare in libertate. Dar aceasta relatie cu altii nu o poate realiza
el insu9i 9i nu o poate realiza nici impreuna cu altii. Sirnte ca nici
in cLmoa9terea lumii, a semenilor, a cauzei personale a tuturor nu va
putea inainta pina la un capat deplin muJtumitor, care stii in unirea
cu ac<::a cauza personala creatoare, fara ajutorul ei. 1n aceasta se arat;:i
iara9i caracterul personal desavir;;it al acelei cauze, dat fiind ca nmTtai
comunicarea cu alta persoana poate da multumirea.
Prin aceasta chiar cunoasterea Creatorului se vadeste atit ca re-
zultat al efortului propriu, cit 9l ca o daruire comunicativa' a Creatorului.
E o daruire din care vine 9i puterea de cunoa9tere a operei Lui, din
care face parte ~i persoana proprie. De aceea chiar pe sine nu se
poate cunoa9te omul deplin fara sa-L cunoasca pe El prin daruirea de
Sine a Lui.
1 -o
/U PR. PROF. DR. D. STANILOAE

Astfel caracterul paradoxal al persoanci umane in. aceasta privinta

-se ~:rata in cumpc1na in care se tine cunoa~terea cu necui1oa~terea sau
cunG::t?terc.:t c.:t cunoa~tere a tainei. Persoana se cunoa9te pe ea ca deo-
sebi;:Zt de alte persoane 9i se cunoa?te totdcauna i1cdeplin, cunoa9te pe
fieca"·c persoana cu care ajunge in relatie in~ trasaturile ei gcnerale,
care o disting de altele, dar isi da seama totodata si de taina fie-
careia. Cunoaste, de asemenea, t~t mai amanuntit legil~ naturii dar isi
d2 seama 9i cle Cimza plina de taina ce sta la b~za ei 9i a tot c~ existd.
Chiar unirea intrc componentele lumii create 9i a tuturor partilor ci e
o bina. E o taina unirea intre suflet 9i trup, intre celulc in orgai1ele
trupului, intre organele variate ale trupului, intre trup 9i lumea in-
treaga. $i totu?i aceasta taina explica multe. Recunoa?tcrea tclinelor e
9i e.:: o cunoa?tere a unui Dumnezeu transcendent.
Recunoa9terea unitatii tainice dintre toate componentele lumii, re-
cunOE~$terea neputintei de a ajunge la marginile ei, unita cu o afundare
a ei in realitatea divina, e :;;i o cunoa9tere a lumii, a maretici ei, dar 9i
a DJretiei nedeplin inteleasa a Creatorului, din care rezulta maretia
lur::ii de ascmenea niciodata deplin in\eleasa.
$i tocmai taina care persista in fata efortului omului de c;_moa.;;tcre
ii cc\ indenmul sa inainteze fie spre o imbo~·atire reala tot mai mare
dir: lumc ~i din Dumnezeu, izvorul existentei; fie spre o cunoa.;;tcre
paruta noufl, monotona a lumii, dar in fapt 9i a sinei proprii, privite
in de inse:;;i, adlca ca un intuneric etern, cu gindul ca va stapini odata
prin. cunoa:;;tere totul. V e:;;nica persistenta 9i noua infati?are a tainei e
pe:;,tru unii sccmnul sigur al existentei lui Dumnezeu pentru cei ee-L
rccunosc, iar pentru cei ce nu-L recunosc, semnul intunericului iadului
:;;i al eternitai:ii Lui.
Pe cind cei ce se reduc la preocuparea de lume 9i de trup se ama-
;::;e::::: cu iluzia cEi. cunosc sau vor cunoa:;;te toate, nerecunoscind persistenta
tainei, cei cc recunosc existenta lui Dumnezu, recunosc 9i realitatea
uin;ci Lui etcrne, dar izvor de vesnica cunoastere. Dumnezeu n-ar fi
ac~<: cie mare daca ar fi cuprins d~plin prin ~unoa:;;tere. 11 cunoa.;;tem
ca EJare .;;1 cuno~.;;tem mereu mai n1uJt din El,. pentru ""ca in a~ela7i
tllTJP e rn<:'reu m:cn presus de ceea ce cunoa9tem dm El. Srmtul Gngone
Lle 2\Tetzia:nz splll1.2 : 11 DUn1IJ.ezeirea 11.1..1 poate fi ir1dicata pril1 nici u11
n:.::~le. Ac:easta o demonstreaza nu numai rationamentele, ci :;;i cei mai
:;;i mai vechi cEntre evrei ne-au dat sa o ba.nuim. Ei n-au su-
sa iadlce prin caracterele fclosite perttru alte e:xisten.t2 de dupa
pentru DurnD.ezeLl il'1SU~i, cB.ci ei cu.gctnu ca dun1l1E:Zeirea
P fara raport cu ceea ce e propriu noua; caci socoteau cc'i un cw;int
: .2:-.:l.:::"U ceea ce c supus dizolvarii nu poate prezenta firea care nu se
(ii.zolva .;;i Cdre este altfel. De fapt, nimeni n-a respirat vreodat<1 totali·-
L.;.cea aerul<.li ; cu atit mai putin, nici o 1nintc n-a cuprins :in intregime
lui Dumnezeu, ci dupa ceea ce este in jurul lui (pornind din El,
n.n.), ne iacem o inchipuire despre ceea ce este El :;;i ne faccm un chip
obscur 9i slab :;;i divers prin elementele acestea. Cel mai bun teolog este
pentru noi nu eel ce a descoperit Totul - caci inchisoarea in care slntem
ncl prime9te totul - ci eel ce :;;i-a inchipuit mai bine decit altul :;;i mai
bic.e adunat in cl insu9i chipul adevarului, sau umhra lui, exprimat
 Ol\IUL $I DUM?\EZEU 179>

prin numele pe care il folosim" (Cuv. 40, despre Fiul, cap. 17, in: Gri-
gorie de Nazianz, Discours 27--31, ed. Cerf, nr. 250, p. 261-263, publ.
in grcce~te ~i tradus in franceza de Paul Gallay).
Dupa Sflntul Grigorie de Nazians, nici cele ce se saviqesc cu
no1, fi'ird voia noastrd, nu le putem cunoa~te deplin ; ~i deci, nici cele
cc se st1viqesc in lume. Sfintul Grigorie de Nazi<mz o spune aceasta.
pentru a arata ca nelntelegerea acestora nu ne poate opri de-a admite-
na:;;tcrea Fiului lui Dunmezeu ca om, pe motivul neintelegerii ei, a9a
curn nu ne poate opri de la admiterea celor ce se petrec cu noi :
,Cum a fast deci nascut Fiul ? Na:;;terea Lui n-ar fi o fapta mare
dace) ar putea fi cuprinsa de tine, care nu cuno~ti nici macar nm;;terea
ta, sau care nu cuno:;;ti clecit o particici'i din ea ;;i intr-un fel in care
te ru~inezi sc"t-1 spui. $i tu crezi ca o cuno~ti intreaga ? ... Te-ai osteni
mult si:t dc'scoperi mijloacele de explicare cum ai fost adunat, format,
adus la lumina, cum e legat sufletul cu trupul, in~elegerea sufletuluL
cum se mi:;;c[t ratiunea spre intelegere, cunoa:;;terea, l1ranirea, senzatia,
memoria, cum anumite laturi fac un tot, ca snfletul 9i trupul, in vreme
ce altele se be in mod separat ... $i chiar atunci fere:;;te-te de a explica
na~terea lui Dumnezeu. E un lucru periculos. De fapt, chiar de-ai cu-
noa:;:te propria-ti na:;;tere, nu cuno:;;ti pe cea a lui Dumnezeu. Iar c1aca
n-o cuno:'?ti pe a ta, cum ai cunoa:;;te pc cea a lui Dumnezeu? Cu cit
e mai greu de a cunoa:;;te deci pe om, cu atlt e mai incomprehensibila
na:;:terea lui Dumnezeu decit a omului. $i precum, daca n-ai inteles nu
zici ci't n-ai fost nascut, a:;;a nu se cade sa suprimi atitea lucruri pe care
nu le-ai ini;eles ~i inainte de toate pe Dumnezeu" (Cuv. 29 clespre Fit~l,
cap. 8; op. cit., p. 191-193).
Dar mai mult dedt modurile existentei, neinteles ne rilmine faptul
existen(ci. cum se face ca existc'i lumea in care traim, fie c-am consi-
deni-O m?,rginita, fie nemarginita, care sint la fel de nein1;elese, ca ~i
existentc: ei ? Insuficicni;ele ei nu nc lasa sa o experiem prin ea insa:'?i.
Dar :;:i acest fapt ar fi de neinteles, ca :'?i modul aducerii la existenta
de un facbr superior, care ar fi de sine. Dar modul existentei de
sine al acestui factor ne este :;;i mai neinteles, dar mai posibilii :'?i chiar
nccc>sara.
c. 0 uWi fonna a paradoxului persoanei umcme, care face intelt>asa
o ult:: pc~:oibilitate de mi:'?care altcmativ<i a ei, se arata in faptul ca per-
soana se simte fie insetata clupa un urcu$ fara sfir!}it spre desavZr$ire,
fie ispitita mereu spre placeri p6tinw$e socotite infinite. In om e data,
astfel, o scarJ virtuala de urcu:'? sau de coborire fara sfir$it. Ultima i se
pare :;;i ea ca o scara suitoare. Setea de existenta ii poate fi ca o scara,
G1 un urcu:;; etern spre :;;i in Dumnezeu, niciodata terminat in cunoa9terea
srncreniei sale, :;;i spre semeni prin respectul 9i iubirea lor, fie ca o cobo-
rire ncsfir:;;ita spre :;;i in inchiderea tot mai accentuata in intunericul
singuri'W\tii proprii :)i al lumii privita ca ultima realitate. Ultimul lucru
sc intimpl<l clnd eul propriu 9i lumea, nu sint vazute ca mijloacc trGns-
parcnte ale lui Dumnezeu ~i de comunicare iubitoare cu semenii.
Setca de curatie, de bunatate generoasa fata de al~ii, cu un cuyint
de des<c!viqire, s-ar putea numi :;;i o sete de sfin~enie, a carci put€re
se vorbe~te de o insu9ire a omului de a vedea in toate ceva sacru, ceea
 FFl PR. PROF. DR. D. ST ANILOAE

ce ar face ]YJ toti oamenii sa considere cca tot ce anima pe om e sacru

0

~i Sa j}f'l"SOJWlizeze toate aceste tendinte in zei (Venus, zeita desfdului,

·Mart0, z,,ul r.l.zboiului, Mercur, zeul comertului). Dar, azi, putem vedea
pe multi dintr~ oameni ca nu mai accepta nici o zeitate in fortele naturii
uraane scm flzice. Accasta ne poate face sa socotim ca existft in om,
$i sub acest raport, un caracter paradoxa! : o tendinta spre sfintenic, dar
o;i una spre s:=1tisfacerea trebuintelor vietii in trup, care-1 poate duce la
amagirea cu o falsa sfintenie, numita de amintiW istorici sacro, cum
s-~r aratBt si s,~ mai arata in religiile panteizante, dar in timpul modern
;;,i intr-o sfintenie in impulsurile patima$e ale trupului $i in natura fizica,
cc le poate satisface. Sfin\enia adev2rata e legata de spirit ~i de libertatea
lui, nu de natura d personala ~i de legile ei.
De fapt, on:ul se realizeaza cu adevarat numai dnd, pretuind pozi-
tiv putcrile sale umane 9i fortele naturii cosmice, le cople9e~te prin polul
tcndini;ei voluntare sprc sfintenie, spre infrinare 9i cun'itie, care sint
prcprii JJcrson11ei.
Falsa socotire a tuturor pornirilor lui ~i a for{elor naturii ca sacre,
s>~ na9te din ne:=;nrea simtirii sfinteniei, care vine de let o existenta mai
presus de trupul sau 9i de natura fizica, intrucit le vede pc acestea ca
sin;:zura realitate. Caci, pentru cei ce vad trupul 9i lumea ca unica reali-
tate, desigur, ele sint inzestrate cu calitatea sacrului ; sau, pentru ei,
tot ce se mi:)ca in ele e sacru, oricit de urlte ar fi pornirile trupului
:;;i fclosirea lumii SlJre satisfacerea lor.
SUntul Apostol Pavel vede la originea z~ifid"irii fortelor naturii 9i
a patimilor omene~ti pacatul omenesc, care a voit sa dea o justificare
patimilor lor urite. Cei ce n-au voit sa vada ca, Creator al firii P~ Dum-
:nc-zeu, ,zicind ca sint intelepti, au ajuns nebuni. $i an schimbat s!ava
lui Dumnezcu celui nemuritor intru asemanarea chipului omului celui
stricacios ~i al pasarilor ~i al celor cu patru picioare ~i al tlritoarelor.
D3 aceea, Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca
sa-r;;i p.ingareasca trupurile lor intre ei" (Rom. I, £2-24). Iar Sflntilll Ata-
l'iasie spune ca, ,sufletul orrmlui ascunzindu-se in cutele poftelor trhl-
pe~ti... umpllndu-se de toata pofta trupului... ii da lui Dumne~ett pe
care L-a ultat cu mintea, chip in cele trupe9ti 9i supuse simtirilor, dind
lui Dumnczcu pe care L-a uitat cu mintea, chip in cele trupe:;;ti 9i supm;e
sl~turilor, dind numele lui Dumnezeu celor create 9·;_ numai pe acelea
le slave'?te, pe care le voie9te 9i le simte ca dulci. Deci slujirii la kloli
i-a premers pacatul." (Cuvint cut?·e Elini, cap. VIII, in voi. ,Sf1ntul
Atanasie eel }/Iare, Scrieri'', I, Bucl!lre$ti, 1987, p. 40).
Credinta cre~tina nu vrea si'i anuleze trupul $i lumea, ci crede ca
clt:: pot fi sfintitc, dar prin puterea unui Dumnezeu mai presus de ele,
care le-a crcat ~:i lc sustine spre folosul ve9nic al omului. De aoeea,
cre:;:tinul incepe minarea cu o rugaciune $i face semnul crucii peste plil'lea
pe care o taie. Iar casatoria o sfinte9te socotind-o taina ca una ce e
neccsara pentru continuarea neamului oamenilor chemati la viata ve9nica
'intl·u curatie.
Dar nu sfinteste betia si desfr1ul si nici un act care considera
trupul 9i lt.imea c~ 'singur~le ~ealitati, ne]ustifidndu-le cum face teoria
c~1 toate sint sacre, bazata pe ideea ca toate sint justificate, intrucit
sint mi9cari ale trupului ~i lumii, ca singurele realitati.
 181

Cdc clouC1 laturi ale compozitiei paradoxale umane, tendinta spre

;tin(enic ~i ncc2sitatea satisfacerii trebuintelor trupc~ti, nu justifidi dis-
prctuirca nici uncia din ele, ci cere patrunderea celci qin urma de pu-
terz'a cclci dintii. Omul nu se sfinte9te nimicind trupul ~i despartindu-se
:; lL'llY', ci sfintindu-lc .-;;i pe ele. Iar sfintenia i9i are originea in Dum-
n··:;~cu eel tro.nscend~nt lumii, care vrea sa le tina in rationalitatea ~i
,.,,slul ve~nic cu care le-a creat. Omul care vrea sa se sfinteasca din
nur~1Il2Zeu riclici:i la unitate compozitia sa bilatcrala. Numai eel ce e
p::·c:ocupat prca mult de trebuintele trupe:;;ti, devine unilateral :;;i supus
_il.COrincJ.Lticlii.
ct [Jn alt paradox este accla ca persoana se trCiie$te ca Zegatii cle
:::.cincnL~:l prcz:;nt, dar :Ji c1~prinzind trccutul .'Ji Zntinzindu-se spre un
;_·;.'f;!r icird sj'Zrsd. /:.re menwria fntregii vieti trecute, ba cauta sa stie
:1
\.Jt ce fost 1n~intea venirE ei pe lmne ;;i din veci, sa ~tie de existe;1te
c;re nu pot fi una cu lumea, caci lumea accasta nu poate fi in insufi-
_i,::ntelc' ei din vcci. E,)i nu se poate impaca cu un viitor limitat, ci vrea
s i exi.stc fntl·--un viitor ve:;;nic, care iari"t~i nu ii poate fi dat de lumea
x::;et.sh. ci c"le o existentCt sunerioara ei, care a si facut-o si o poate si
c: "Sc-tv!r~ii. Dar niciodata 'nu c~moa~te tot trecutul· ;;i tot viitorul. ·
P.::rsxm::J omcneasc{l este astfel temporala, dar depaf;)e~te timpul prin
:..;lnc~iroa ~;i a:;pi:·atia ei. :Mu poate accepta sa lie inchis{t in timpul pre-
za:t. Ea e in ~"J., dar .;;i mai presus de el. Crede ca-l depaf;)e~te trednd
din cliuc:"t in clipa. Da imoorhmt0. clipci Drezente si la ceea ce ea ofera
:;i celor cc lc fac2 'il"l e<.\, dar '1nvata din cele tr'ecute si-si pregateste
{·,:2reu prin ele viltoml. Traie~te in. timp ~i aduna cele ·din timp, dar
rentn1 cte'rnitatc. Pretuie~te timpul, dar il ~i dispretuie!')te cind il gin-
:te~i.c ca siw:·ura rcalitate.
c. 0 altli forma a paracloxului persoanei. wnane este unitatea $i
ccm.plc:rita.tea ei. In oclJil semenului vezi mereu alte 'intelegeri, simtiri,
vniri, d:1r mereu un unic ~i acela~i subiect. Guvinteie lui sint mereu
nl.tclG, dar e acela:)i vorbitor al lor. Trairile mele, rclatiile mele se
sd~i:nba. Dar con~tiinta lor e una 9i aceea:;;i.
Trak.sc simtirea intepi'lturilor fn trup ~i ginduri inalte, speculative,
ch.:r ma ~tiu ca acela~i subiect al lor.
Unito.te3 mea ca subiect da si variatelor continuturi ale trairii lor
o unitate. Pd '.rose cu ochii forme· mat~riale, dar traiesc in ele ~i ni~te
l_"atiuni s~osiz2.te cu mintea. Traiesc in ~enzatiile ce le am ~i un inteles.
Tnoi tri:~::sc ]n sc"Jsibilit;::te ~~inc1uri 9i sint subiectul unor imagini pline
ck ratiuni P"'OIJl'ii. Accasta poate coborf glndirea mea la rolul de sluji-
·k<:.::·e a mwr t1iiiri n1ai mult trupe:;;ti, ~ocotind ca acestea slnt totul,
o;:-~·c< poate um;:ole b1aginile :'?i slmtirile trupes;ti de spiritualitate. E o
·; r·;j ·c li"ir:.>:ita, care explica :'?i viata viitoare in trupul 1nviat.
Iar in acc:st paradox se incadreaza ~i leg<'itura indisolubiliJ a persoa-
n 'i umnr1e cu lumeE'. :;;i dependenta ei de absolut. Despre aceasta forma
~·:,-, 'c>:'tit :;;i la unirca par2doxala intre sctca omului de a cuprinde totul
~l. n.-:::-:pvtinta Jc~i d(~ a realiza acest scop.
Aici vor.1 refcri aceasta forma a paradoxului la unirea speciala
i-;tre suflet ~i trup ~i la unirea omului prin trup cu lumea :;;i prin amin-
doc.ca cu Crcatorul :;;i Sustinatorul lumii :;;i al sau.
182 PR. PROF. DR. D. ST ANILOAE

Persoana traie:;;te, ca una, toate ce1e ce le face, le ginde:;;te. le .sinnO?

~1 1 se intimp~a fn planul spiritual ;;i trupesc. Traie;;te ca una ;;i aE:eea~i,.
·ln mod con;;t1ent, cele mai multe din mingiierile ;;i durerile referite la
trup ; ;;i actele cugetarii, ale intelegerii nu se produc fara o miscare
in creier, care nu e dezlegata de o mi;;care in trupul intreg. '
Persoana umana se extinde cu cugetarea la fenomenele departate
ale lumii ;;i se inalta cu intelegerea la factorul creator :=,;i sustinator mai
presus de lume, dar nu fara participarea trupului atit de limitat in spatiu.
Vede prin ochii trupului limitat ;;i a uneltelor folosite de el la distante
astronomice, dar prin ochi le vede spiritul lui ;;i aceasta o face sa cugete
la eel mai presus de lume, caci lumea apare prin toate ale ei dependenta
de Cineva mai presus de ea.
Cuprinde lumea in sine ~i cugeta la Cel mai presus de lume, folo-
sindu-se de organele trupului aflat intr-un spatiu minim. Animalul nu
poate face aceasta. Omul cugeta la eternitate :;;i la Dumnezeu eel infinit
printr-un act spiritual, sustinut de mi;;carea dintr-un moment temporal
a creierului. Om.ul se mi:;;ca prin spirit intre imanent ;;i transcendent.
Spiritul lui da o unitate tuturor gindurilor, senzatiilor, aduce intr-o
unitate cele din spatii ;;i timpuri tot mai 'intinse ;;i cugeta la cele mai
presus de timp ;;i spatiu, nemultumit cu acestea.
Aceasta unitate, mereu LCirgitii, nu se poate explica tara un factor
spiritual unitar suprem, cu o capacitate con;;tienta atotcuprinzatoare,
cu care sta intr-o anumita legatura eul uman ;;i organele trupului aces-
tuia, ce ocupa un spatiu atlt de restrins. El face prin spirit trupul
str[tveziu pentru sine ;;i pentru toate cele din tot spatiul ;;i timpul, pen-
tru eternitate, pentru ccle n:wi presus de lume. Persoana e mereu intr-un
spatiu ;;i moment marginit, dar ;;i in tot spatiul ;;i, prin amintire ~i
nadejde, in tot timpul, insa totodata ;;i dincolo de spatiu ;;i de timp,
care totu;;i o marginesc, dar o tin iara;;i in tensiune dupa nespa~ialitate
:;;i eternitate. Aceasta inseamna ca i;;i alterneaza trairea intre unele ~i
altele, ba nici nu le trilie;;te cu totul separat. Nu e inchisa permanent
;;i cu totul in spatiu ;;i in timp, nici ie:;;ita permanent :;;i cu totul din ele.
Aceasta o arata facuta sa inainteze prin timp in eternitate ;;i prin spa\iu
sprc atotprezenta.
In aceasta se arata ;;i un alt efect al spiritului asupra trupului
:;;i asunra materieL orcfacutr' de el in trup. sau adusa prin trup in lcg<";.-
tura cu el ca spirit. Spiritul poate imbiba trupul de spiritualitate, H
poate . face organ al lui, 'lmplinind prin el functii spirituale :;;i sta-
pinind prin e1 pornirile spre placeri pur trupe;;ti, care ii sEibesc ~i­
bertatea ; ii da puterea sa invinga slabiciunea fata de senzatiile trn-
pesti, ii subtiaza opacitatea, facindu-1 mijloc de sesizare a starilor
suflete;;ti ale altor persoane ;;i de strabatere la intelegerea uncr
reali.tai;i spirituale mai presus de lume. $i, oridt de variat e C0.'1-
tinutul pe care ll aduna persoana in sinea ei, ea se men~ine unitar2,
dind o unitate ;;i con~inutului variat pe care il aduna. Chiar natu.:-a
umanil, care api:!re realizata concret ca persoana, e o varietate, dar in
acelasi timo e traita si ca o unitate. Ea e alcatuita din suflet si trup,
iar s{lfletul are mai ~mlte puteri ;;i moduri de activitate ;;i trupul · o
multime de organe ;;i de capacita~i de mi;;care interioara ;;i de activi-
tate exterioara, ceea ce face posibila relatia persoanei cu uria;;a varietate
 O""IUL .')I DUl\I:'\EZEU 183

a I·~:mii cxterioare ~i multimea de gincluri, de acte ale vointei, de sim-

ti:·:. Dar in toate se manifesta un eu unitar :;;i toate aspcctele lumii
si:~c adu:natc; in el ca o varietatc in unitL!tc. S-ar putea spune ca c propriu
IE~~1\ii sci adune imaginilc ~i in~elcsurile multiple ale lumii 21i sa le retina
ic~"-o unit0tc Drin unitateo. ci, ictr facultJ.tii simtirii sCt sc ma:1ifcste ca
c• eLi tate ln sii'-n1;irile ci variate 'li vointei ~elei u~1icc sil se vada ca una
1 ~: -~ctc·lc ei \Tariate.
Dar de mintc, de facultatea sim'~irii, de actele voin~ei dispune un
~.. ; care le are pe aces tea intr-o unita•tc. dar etre cli-spune numai. in iParte
c~' elc, iar pe de alta parte nu ~i le-a dat cl insu21i. Caci eul sau
s•_:.·,icctul lor cste sustinut ~i inspirat intr-un anumit grad de o putere
s·~:.-~t:rioan'i lui. Taina unitatii eului uman, animata de setea 'li 'inzestrata
c-;_:~ capacibtea dP a cuprinde toate, nu corespunde nici numai unei ar-
m 'c1ii a tuturor, ci se dovedc21tc sustinuta ~i de un factor unitar, superior
eL care a si creat-~o. Acel factor sustine insa in eul nostru 9i capacitatea
u:;.~:i fntclegeri 9i simtiri mcreu noi, odata cu unitatea lor.
Ctmoa21terea aceasta a cosmosului ~i a intclesurilor lui adincite
b•r-o cauza superioara, realizata prin trup, de un trup care in forma
c\C"uala e muritor 'li printr-o lume, care in forma actuala e acoperita
6.-:: o mare opacitatc, satisface totu9i setca persoanei de a inainta spre
c 1ntelegere mai adinca 9i la o stare mai si:ravczie a trupului s;i a lumii,
c:1 sa ajung:a in viata viitoarc la o spiritualizare desavir9ita, egala cu
i:,vierea trupului :;;i cu transparenta deplin{t a lumil.
Omul se poate 9i amagi, socotind ca-')i satisface aceasta scte de
cLJ::oa:;-tet·e tot mai deplin[t prin indrcptarca ei sprc lume ca realitate
ex:·~usiv;-l ~i sprc bucuria dc ea excluslv prin trup, fapt care aduce mo-
r:::.:;;lia :;-l inlputinarea spirituaEt pin{\ let ccea ce e socotit ca moarte.
D".:' putcrca asupra trupului n-o arc persoana clecit, pe de o parte, prin
lliccTtatca con~ticntLl, iar pe de alta, prin tt1ria cc-i vine din Dumnezeu,
'~ ::} m:;i Jl'esus clc t:atc putc~·ile lum~i c?;catc. 1\T~:m~.i prin Dunmc_z~u
·L:·' _ :ttoruJ_~ c~n.--~ c 1110.1 prest~s c~e 100.te 1eg11:_; 11atur11 ~1 Cl2 puterea Obl~­
:r-~:_ ~._c1 a Sl~L--itului an:.:-1::_1 de a org.J.niza rnateria ir1 trup ~i de a lucra in
- -=~ C ~~,~~:1L1it r::;.~il1 e~, pua tc; spiri tualiza f-'r?I'S().~~l1~J pl11t~ l~: CO'/ir~lrea Jn
~ ,;;i pTi11 ==~~ ~i i~1 J~.:nl~-- :-;;r1·u.itc.~. J?i~in lln:_!~e~_1, ·l~d~re .t ·~;i
-~l--.-.-~,-. l}C'r'~· <tl-:..d t..L~T,_cL~l~t : :_: cc:;_ce ~::;p~.rL.uaJ.i:.::eaz{i n1at:-:c.cia, saLl o face
SiJi:;... ituale. ~J_t tnt c:a e factci'nl care jJJ.Cde:_r_:::azd cos-

'!IC:~;!rllca.
Pri11. PcT::;oana
, ...
·-·· pentru ea
: ___j cU-..:-~:-: 01 D ]Jt_,_t,L;L-C; ~U~C~~ S~_;l.'8 Ct ~;_l ll1L1i c:eparte
~ 2a. l~~<n :.·:_cc,:~,_;~ct s.:: arat.c~~ cc·~- 1-natsi'ia r . Li c,stc c=_l totul l11ch:~a spi-
. . . .
-~.>. Ll ~i ~! ~C!. lvcra asU}Jra l!latcriei.
L~~:-~1c.\a1 {~;~·d per.SC':ll~(l Ull1J.l1{l, l1-cr:_. 8\'2C1_ S\~TlS, ct; lll1d2 tlrn1eaz8. ca tot
1::..-.-~ntr-o e·;.,.i:-.;tt-~ni;d a fest create~ c:1 lin ser.ts. ~F"Urii lu.cra.rca per-
s = _:_n.ei LLJlarl;.~ cLsup_;_~;l tl'Ll}J-_~lui :?i lurrdi, .':ipir.ii~L~l 11ll 9i-ar D_r[tt:3. plnL{ la
co.:J~it IJuL·;_~ilc S£~~(_~ \ . i1·tualc asupTn n'latcr~.c:i ~i 11ici Spirital di~lil1 nu
i--:t~-- putc2 da pri11 crenrc u11 se11s. SIJiritul i~i arata prin_ rnaterie ordinea
din sine ca frumusete. Accasta ne ajut2 s:l intelegem putinta 9i rostul
1::--.-~ierii h''.)-iYului ~i a strMuminarii spil'ituale a cosmosului material. Cos-
184 PR. PRO~ DR. D. STAXILOAE

mosul a fost creat pentru om ca persoani"t spiritual-trupeasc:l si ;;T <>

douil pentru vesnicie. Exista intr·e om si cosmcis o lc::oii(urj intcri·
dar $i intre cos1~osul unit cu omul ~i Dm~mczcu. -., .
Dumnezeu va putea ~ine ~l va tine, do accca, in vcci l.unwn ca
marturie a puterii Lui spiritu~1lizatoarc ~i transfigurato~u·e a makrici
pentru om .<;>i, in parte, ~;i prin Jucrarea omului, ca m:1rturie a fnlmu:;:etii
spiritului uman ~i, de aceea, ~i a spiritului tEvin hlcrator prin cl, :fru-
musete ar<:itata prin materiale, pe care a Etcut-o capabila su fie orga-
nizata ~;i infrumusetat8..
Lurnca n1aterialfl se descoper;J, ln ndi11Ci111ile $1 frun;.usc~.ilc ci
varate, numai printr-o libcrt3te
Va ex.ista in vi(-lta vrii~oc:r2 o .~er; 1

~i putcrnic:i -spiri t"...l3l

robit ci.
f. _Di:t. toJ::s
J705:i"Uil:tatea ei cle
riei create, clar ~-;i
ISidJ.c.--{rea ade\72.re_:t2, pcs~c
c:1i11ir'-O le;~~Lturcl
:::cc:;.~;:_ls de ac2lr:::
• o o A *
Llllfll El SL!_·2

:r--:.c;J cor~t!_r:.u_u~ dar T)C:z~te Cll

ih1.zia c~l ir1e.i'i.1teaz8.~ ln. re:-:al~i. I-leflc>:i~J_ni:e cc:: S2 r:·;:~2
cu referire la ac,2st parudo;;:: 11u f:JC declt s{t cnnti:nu(~ CC~2 Jjc:,J t no
n~2rgi11ea p.2I'<1.do::.:v.luj de la _c~_), cu care sc2sta estc inrudit.
,.._;~·-~-' :.:1(~ ·par::~dc~·,;:·:1l:Ji pc;rscc-:_n ·-~ trtEt8 DflZl coil.~sttt ·i~£
tr.~~iTii sin1 1~llt~l1-2 2·tft a lTJarginii sale, ~i a. i11fii1itatii div-il1.E\
lnaint~t tot n1ai lllUlt i11 aceastcl il1:Einitatc, f3rc1 s3. p[triiseaSC('i Sa1l S~~
Ltite 1n2r~h1irea sa. $i aceasta tni11[1 sla l11 le;_:;;Uturcl c·U tail1a cEi,
nirea sa se IJOate concilia, S:J.ll se poate deschide ne1nRrgin.irii divine, f~\r~i
sa-~l pJ.rase2sccl In§_rgiJ.lirea. Tcologia Ortodo:{a folose~te pe11tru acc:~tStG
for111.~la indumnezc:rii prin har, dar nu prin fiin~a a crcaturii "LcD.J.<me.
Aceasta lnseamna ciJ., :in mqrginirea omeneasca e o. putere care o face
capc;ti!a de tr~irea r:e~narginirii divi~e. Chi~r .in set~a omului vdup~ e~.
e dc:na aceasta conci.lere paraCloxala a margrmtulm cu nemarg1mtw.
Marr:dnitul, uman nu e pur si simplu maminit, ca marginitul existentc-
Ior llpsite de spirit. In spiritul creat e o '-'deschidere spre nem1rginitul
divin. E taina persoanei create sa poata tri"ii nemarginirea, sa fie inepui-
zabila, pl'in relatia ei intimi'i cu nemi'trginirea clivina. Intemeierea c:c:cstei
im1::':;5.ri, in persoana umana, ne-o dfl invatatura despre energiUe cce-
crea~e ale lui Dumnezcu :;;i cea clespre part.iciparca omului la puterec: L~).
Dunmezeu, afirmata de Sfintul Atanasie. Omul nu se face subicct ~cl
fiintei divine, dar se poate face subicct in grad mai reuus sau mai dc:c:-
voltat al vreuneia scm mai multora din energiile Lui necreate. P1·in
aceasta, ele se adaugii. la puteri1e naturale ale omului in a~a fel, ci pe
de o parte omul i~i simte puterile prcprii mercu sporite, pe de alta
io,;l ca sc-ama ca sporirea acerrsta ii vine de la Dumnezeu, ca se dcn<Jse~ctr::
p~ sine. La aceste cnergii participa omul, adica intr-un f:->l li ciJ ,_in
 O:i'viUL $1 DUMNEZEU 18:J

p-rc;prii, in altul se simte parta'? la ele ca la unele ce nu cresc din el.

E ·,;:·cu de distins intre putcrile naturale ale omului .;;i adaosul ce-i vine
c'.:~, cnergiile dumnezeiee;;ti, mcreu sporite, cad ele fac sa creascci inse~i
r ·.':'rile naturale ; dar nu se poate nici confunda accst adaos de putere,
c>.'· · vi:1c putcrllor n:Jturale din cnergiile nccreatc, cu inse~i aLx:ste

De ac€ea~ se l)Oote spunc, pe de n p:~tte. c[t perso~1.n.a 1Jn1Jnc_,. rnsa.~l

-:- ,,1:_• s;Jidtual b ncsfir~it, dcp;l:;;indu-~.i
alEi ~~i altii margine, pe de alta
~'t Cd r;\mine prin n;tlura ci mcreu m:!n_;init:) 'ii identic;} cu ca insa:;:i,
r: ·,f;;lfunda[[!_ cu Dumn•::zcu.
c":-~prc.~i~l : ,JH11Ul so Llc~ pilrt0.;:;" de puterilc:~ dun;nczeie:;;ti,
in' ~;'.it ;,·.-~.rginirea lui, cit :;;i dcpu:;:ir:•:t b ncsiir:;:it a m;\rginirii
, ?-.-Lci:"'lctu-s? pZ1rta0 d.e putcrilc dtH1111CZ(.~~~·~t~~ se fac:. _poscsoru~ lo,.r, ~i
1 ca putcnlo sale naluraJ.c, tramcm-le unw~ cu ele m :colo-
rJ rnrtsc: cii•:>th1ct0 ont.:Jlo;~ic. J?:_:r::.;0~lna ~ crcsc1Jt 111 lucrarca
~.. t ~.ni!{l din c:::l~ d'.JLE~~ put;~ri, d~ll' pnir'ril,:; f()losltc de en 11u se st"2llirnlJ8.
_ll ~·~.:·,_:·; lor.

r\ceust:1 !~~: Ynt lntr<:~~]t fc.l. ~:.l cu prin ct·lrC S2 lJl~3ntln

' ' ._Tcc1turilo r·:insvflc\itc:. Unc~, n-ar fi la b:t7a pu(r.'rilor lor
:J ...,: · p-u>=.:r~_)a dun~nc':<eic;~c:~l, r·.\: n~l s--Jr puLEa .stisti11e ~1 rni)Ca. fn
·::-~ ~·c,__·~)t" ;-,~~j~c;< c: r:r;·/~~,;~tj 0i a:_~ti\~.~j put::r,:·:.a duinl1tz.::.:iascU.
CJco:;c~::-irca c:/ce ct1 Olt;.uJ.ui i S{'~ daturiL'i con~;ti.intc:i ~~i .,.v"Oi11~ei
" 1 :::.u n;.~T{'n :1c_~ec.1~i cn(·t'~~ic, ci c110r~~-ii 'Var:iatc ~?i supcrio::n'C\ corcs-
;~~-,~.::t~'Fl.1>~ cu con?tiin::::-1 crnLilui ~l c~1 \'Oint~l lt i, crn·G; poatr~ f.1cc :__1z de
1

:-: ~ t--~ ~,.;_ ,: ~ L: cn~·:. _:~ii, confGJ.-.111 unr;r sc· :pl;ri 111:_~~--\. 1 :.1 dcnscbitr~ UlTntlrlte de
·-; ·, iinL1 cc,~·~t~?rii ~'~- !rii ltii nu ~1un-::ai fiziCf\ ci ~i s~JirltLL112.
~)l ~-,.! i s:~ lu r..tr~.c~L-:?1 ~i ~/njnt;_l i se l11L~rc;~tc ~i prin Jun1in.a
lt~~ ;-?~1 c-:~ 1 .t;~~ d:1rui·'sc de I\:rsoo11rl svpren1tt clu11111ezeiclSC8. 1--tstic:l,
:~--~~-tc:: ~?i ,'-;(? ~:;z,::lh-~ n 1~1 infinit, trccin.cl .rncrcn de la
; ~:~ .::-~:tul, ~.-..:_ . ~~;. i --1 r--
1
_n,_-··:_':l~. ,~i persc~-rne, ct~p~it~11d ~i c11e:rgil
·:_; .-~2;. ~-~.;~i n1::r~..~·1.: C~"CSc-u-~·(: ~i \';--iriaL_-, ;_1in infinit~J.tc'a Jui f)tLTHlczcu c.~:l
-~ -. ;ll, c:J~1fr;r':.1 ;~e:te:i !1.~i de li~_rt.n"lt. 1-: C('l;<l C·~~ 11u so J'ntirnpltl cu ani-
) ,: 5;i cu pj~ln·Lc·!(', ale ctn·c:r i_ s;; uclu~dl/~c~azU ln indivldllalit-~i1;i,
ci_(:<,~"/tJlL~l u;J.j]r;rln :~l nu au Ln cnrrnnut 0pi.citunl T!1CI'CU clcosebit~
,·. ~ \- "'~:c·~1t~·u c._1~~~; cle ni~_·i 11u-~;i vorbL~Sc, c;-:ci 11-~Hl cc:~ siJ-~?i spuniL
~::~~'C\., p,__::"')oJ1l~1 :.~ 11 "d es·L; ~:i ~11c\r:.;inlLi prin [ilr:
l .~J.,~ ·~1 Ll-·
1
de cl,_ ··i::: -l~i~ \.'a continL~.:l e1 oric;·trci 1rL1l't_~ini in vintn ~i spiritualc;l
>J'>2;. :;t~-:!~c C·~~ i s~ faC'e . . <ic~it~l ~i ln spiri-
.. , __ . . __ t1'Ll2JU~.ui, c~~·rc ::;.? ~;:~·,ntru dcs:~~--:. -ir.;;it.J lui sprituali~<J.TC<t
ll·:\.riCl'~~- ~ro.~1~~~ acc:;L;~l sJ·nt nj!_~:-atc cle lc nccreat.t nl c~irot.
1

~,=·\ s) p:J~1t'~'- -I~tcc F-·c:rso~n'~J. L:Tn~rn:~L l':·t ~:~i dcp-~L--:~-·-~ t"C2 n1c)rell n1~lrginirca
1

C:(<r-:~L~njc(:rf:.~l cu Dun11iCZcu, i-~\rnrui c~-:lstc11~l~i intirdtc. cnn1unicar2

I\.:~l~:;:·;~Jna dar cinrnic~i ,)i c.~tp.:l1;i1tt prin lcgti-

urnnna cst.e nljrginiL.l 1

J C;U c:·l\_;~tLorul ~i SEsti11~~J·~)l'Ul

s~l S(: dt~iJ[l~C\.1,)C;~l. contil1UU prin COn1Ll-
c:i
.i .'_,:~.~.1 c:r f})nlnezt~U eel llCllJdr~inlt. f\1r~tul ctt t~ crcatCt ~i susti11uta :in
:·xis~ ..-_··n~j c1~: Du1i:1nczeu eel }JC>rs:;nnl, ii cL-t ~1Ct\~tsL1 posibilit2tc~ de~ crc)tcre
J.,-~ liOcrt~ltc. pc care 11-t:r a~v't::l-() d._tc:J. 0.r fi o ernanatic ilnpc~rso11alil a
ur:.;i ·:s,::n~c, In baza unci legi. !n sdca ci de ncrnurginit, a~ezatii in ea de
186 PR. PROF. DR. D. STA~ULO/~_E

vointa Crcaton1lui person2l ~i iubitor de a-L dori pe El, pcrsoana U1L:~1a

nu c pur :;;i simplu marginitd, ci c insuflctita de o mi~c<trc conti~:ua
sprc ncmarginitul personal, care sta voluntar, cu puterea Lui, la tcn:,:::Iia
~i la dispozitia ci ~i c \intn ci atractiva.
S~1 d:lrn, bsa, ctieva texte din Sfintul Atanasie dcspre ,part~ci­
parco'' L1TJturii consticnte la DuterEe dumnczciesti. Sfintul Atar:.2.sie
spun:c de ;,Fiul ci:i cs'te Pcltt:rea ".~i Intelc:pciunca :;;i Cuvintul Tatalui, ::e-
fiind acestea prin fmparta~ire, nici adauginclu-I-se acestea din afar<", ca
celor ce s2 in1p§.rt?~~e.sc de El, ci si:nt fllteleptiti de El ~i f~1cuti putcrnici
o;i cuvlntdtori (rationali) in El, ci cste Intelepciunea de Sine, Cuvil"Ltul
(Ratiune2) de Sine, Puterea de Sine proprie a Tat:)lui..., pe scurt roc:ul
atotd;sclv~~r~it , a_l Tc~a.Iu_i ~i U11ic~ul ~...itr, ~hi~u~ il:tocn1ai . c:l Tat~: ui ~
4

(Cunnt WLJJOtrl7.;a ~lz.mlor, cap. XLV li; m ofmhu Atanas1e eel ::\iG:-:e,
Scrieri, I, Bucure~ti, 1987, p. 84).
Dum:1ezcu eel necreat nu are nimic nrin impartasire. Numai cele
care nu sint din fiinta lui Dumnezeu, deci sint creat~, prilncsc de ~a.
El, cele ce le au prin impart:l~ire. Acestca sint ale lui Dunmezeu ~i-i
fac pe cei ce le primesc asemenea Lui, cleci nu lc au de b ele.
Dac~'t le-ar avECa de la clc, o data ce ar fi lntocmai cu Dumnezecl,
ar fi de o fiinta cu Dumnezeu. Ele, insa, le au de la Dunmezcu ca ck la
Cel ce nu e de o fiinta cu cle. Creatul nu e de o fiinta cu Creatc·:.ll,
dar el nu ::tre nimic declt de la Crc::ttor. Le are prin impartil~ire de ~a
Cel deosebit prin fiinta de el, prin impi':rta~ire. $i, de ce s-ar imparr.a~i
persoana creata de la Dumnezcu daca nu de putcrea, intelepciunea, l'cti-
un2a Lui, dar in masura cu mult m::ti midi, insa putind cre~te in asel-:1a-
narea cu El p:dn nee:ontenita imparta~ire de ele. Caci au chiar in e~e
tencJinta crqterii spre infinitatea ce o au in Dumnezeu.
Creatul lc are pe acestea, pe de o parte, prin creatie, dar sporiTea
sau reinccrca lor dupa slabirea lor prin clespartirca de Crcatorul, le EEl
prin darul Lui primit de ele in mod voit.
In alt loc, S£intul Atanasie spune despre primii oameni ca, ,.fii~1d
stricacio~i prin fire, ar fi scapat de ceea ce sint prin fire, prin impsr-
til.~'lrca de Cuvintul, daca ar fi r~'tmas buni" ~i nu s-ar fi 1ntors de 1a
Dumnczeu (TrcctcLtul prim clespre Jntruparea Cu.vintului, cap. V, op. ci:.:.,
p. 94). Harul e o energie Slipcrioara dumnezeiascil mai tLlre, care, pa-
trw<zlnd in firea omului, ii da puterea sa invinga proccsul stricaciunii
produs de slabiciunea ei, sau de legea descompunerii carcia li este sup~:sa
prin slabiciunea ei, cind nu sUi in legatura cu Dumnezcu. Dar ene:·gia
?cccasta a harului da putere spiritului omenesc, sa reintre in comunics:-e
cu DLunnezeu ~i sa se faca bun ; ~i numai prin aceasta colaborare e
invins procesul de descompuncre al trupului. Ast£el, paradoxul persocl!J"i
umane ca existenta compusa din suflet ~i trup, unindu-se cu paradcxul
care o face loc de intilnire intre Creator ~i creat, are ca scop ~i rezultat
~i ric!icarea rnatcriei cleasupra procesului de descompunere, Eicind oo:·lUl
intreg nemuritor sau ctern. Persoana umana a ckvenit subiect al energiei
superioare a harului, unit cu puterile Sale, ridicind fin·a stricacioas:, a
trupului sau cleasupra proccsului descompuncrii. Omul devine, c1intr-o
unitate de contradictii ame:nintata in existenta ei ca unitate, o uni.tate
de contraste Drmonioase, care traieste in mod mai boc:at lucrarea cL:-:1-
nezeiasc:l In ea. Aceasta face din p~rsoana umana o ti11ibte cu ade"-~':at
 OMUL $I DUI\INEZEU 187

i;lr:;Juizabila, atotcuprinzatoare ;;i de o etcrnitate fericWi. Temporalul,

n;_~,:·glnitul, materia, care slnt laturi ale caracterului ei paradoxal, slnt
2·i='.icatc in ve~nicia fericWi, in nemdrginirca realJ, ii:1 transfigurarca spi-
t'i~TJiiz:tti\ sau patrunse de acestca, fara sa fie desfiintate, ci folosite ca
fc:·:11c noi in carP stralucc<;;te bogCttia ve~niciei fericite, a nen1~trginirli
r·2.~'~e. a spiritualiti'ttii dumnezeic~ti. Iar aceasta se poate inti.mpla, cu
or::: ·.1l, pentru ca este prin fire o unii.ate paradoxaEi intre spirit ~i materie,
s:.:.c.tinuta clc Dumnezeu 0i in'>etata de El.
Tot ce arc omul_ ii vine din impartil~irea lui· de cnergiile nccreate
c•~.: lui Dumnezeu, intii de cele care procluc ~i sustin puterile naturale
al.- omului, apoi de encrgia harului, care-l ridicil mai presus de fire,
r< ;: faptul ctt S2 face subiect al lui. Dar, cum sc poate intelege taina
;:,cc·-;tci impJrEi;;;iri care implic<':'t numaidcclt 0i o atractie a omului de a
s:_~ _;_-::1ce subicct Cll c11crgiilor Ile.l·r~f;qte~ dc~i rih11ine subicct creat ? ---.
g. [in paradox rnultiplu une9te in persocma U':ncma nu nllnwi uni-
tc'·-'t"t <;i complexitntea, ci marginirea $i i?de{i11itul, ]Jl'CCJ.Lnt $l unicitatea
]icc. :1rei rcrsoone cu egalitatea ei cu altele $i viata ei in sine cu inclrep-
:r~ ··':'a spre ctltele, in sjir$it iclentitatea ei neschirnbatil cu progresul ei
<:on:imm in bine scm in rem, toctte le cxpliciJ, in bine scm in rau fat a
·?Je !"-" oanei.
Nu exist;] ~i n-au existat in lume clou,"l fete cu totul uniforme. Iar
l!'i ~·nicit.ai;c·a ficc[Jrei fete cste o unitate ~i, in acela:;;i timp, o negrait de
i ~ ::t[l complcxltate. In simtirile, In gindurilc mereu schimbatoare ale
un.·i pcrsoane exist[t o pecete unitartl, neschimbata. E o pecete pe care
'· ".Ln~im 0i in pa~ii persoanei, In vocea ei. E o minunc cum o fata mi1r-
;;~ni t:J. c•xprimCt o bogt1tie, o adincime spirituala a pcrsoanci care nu poate
fi ::'clprinsC:t. oric!t de mult s-ar extincle cincva in clescrierea ci. In ca se
'\;:'~::: o indreptar·e sprc o realitatc mai presus cie cca a lumii ;;;i a per-
'< .. ,dor privitc. Fa1a pcrsoanei cxprima mcrcu o stare noua :;;i raminc
t•: ~'-' c;;i idcnticc1. Ea exprimii stiirile interioare ale persoanei, dar stari care
se 2'2Simt de_• lucrudle la care prive'ite :;;i, mai ales, de persoanelc cu care
sc -~rb in rdai;ie.
Ci1iar clra~ostea erotica a bi:trbatului c trezitJ nu de un trup fcminin
::,::_ fatil. ci e o simtire treziUt de fata unei anumite femei, cu simtirile
cc::.s'ient·:', cxprimatc de c::t, ~i \'iceverscL Aceasta d(l un caracter spiritP8l
~:'l:",. drm;ostei erotice, sau trupct~i. ~i caracterul ei spiritual e tot mai
:.::,· ·ntuat prln sporirca comuniunii intre barbat ~i femcie. Aceasta dove-
C'ii le:~iltura intrc con~tiinte. ce ~i-o citcsc pe fc~e, c factorul prin-
c.i:>d al ins[t;;_;i clrar;ostci eroticc. Prin aceasta se descopera un tcmei de
~ ~·..::. _, tur,'i. spirlttnli't, chiar in clragostea erotica. Caci prin con:;;tiintele
:·,-., ~::1ifcstcttc pc fete se trcce din colo de planul strict material ~i chiar
c:.e eel al clipei temporale. Astfcl, pc fata unei persoane se manifcsta
c :,11po:·Lmtc"t ~i o adincime etern{t, pc care o simte persoana care o
·: ~·~h;.
In ,.;cneral, fata pE•rscanci se vedc c;) e prcocupati't nu numai de
r;· ··Jlemcl c ci prezente, ci ~i de cele viitoare ; ca poarta 'ii pecetea tre-
e:~ :.;lui :;;i s2 resimtc• de bucuria nCtdcjdii scm de l(rija ~i tristetea lipsei
'l'{deJdc a Ylitorului. Pc fati1 se reJlecUt spiritualitatea persoanei
...... -::lise! spre cde de dincolo de timp, sau nwdul in care o pcrsoana a
188 FR. PROF. DR.D. STANILOAE

spiritualizat ~i dcschis materia trupului ei !?i a lumii in care tr~ticstc 7

printr-o relatie cu tr;:mscendenta personal<1, infinita 9i eterna a lui Dvm-
nezeu.
h. Am rcn1al·cat 1nainte en e un privilcgiu pentru om ca e creatura
n lui Dumnezeu eel personal 0i iubitor ~i nu o emanat.ie a unei csent,e
oarbe si supusc'i unor legi implacabile. 1n ncest caz, n-ar putca sciioa de
neputh~telc, C\' le manifesta acum, inclusiv de mo.:1rte. !n leg{ltu~ii cu
acc;:,sta am spus ~i mai 'inainte c:, omul, avind imprimata in el pccetea
CuYintului personal creator, nu va fi lasa't sa piaru ck•finitiv, cki Dum··
nezeu dnd s-a hotadt ~d-1 creezc 9i cind a pus pecetea Sa pe on1, a
f;~ct;t accasta ae:ord1nd nmului o irnportani;[i pe care nu e potrivit Lu'<
s:'i n-o mai recunonsC<i. AccasUi importanta imprimati'i lui de Dumnucu
o tn"lie::;,te omul in neputinta lui de a accepta cil va muri de£initiv.
Acestea pun 1n luminii un alt p;:m:tdox al persoanei umanc : c2 c
o creaturn din nimic, 9i aceasta trebuie s{t l:i1tretina in cl con~tiin~a
smereniei, dnr e creatura con9ticnta a lui Dumnezeu, cnpabiEi st1 stie
de El ~i aceasta li da, in acel<1~i timp, o valo<m~ de neprctuit. l\dici1 d
i9i rccunoa9te marea valoare prin con9tiinta smcriti'i en e creatur;:: lui
Dumnezeu. Numai un Dumnezeu atotputernic l-a putut crca £[1r;1 a :lvca
ncvoie de ccvn m<irginit. Omul cste opera cxclusiv<'i a lui Dumnczeu
eel infinit, D'l a unei esente marginita in putere, supusil unor lcpi. De
aici, importanta negraita a omului. Cu cit e mai smcrit, cu atit HT1l-·
noa~te omul mai mult originea lui de supremZi noblete :;;i atentia u~ i :oe
;1corda de atotputernicul Dumnezeu ca, creatun'i a Lui, pe care El nu
o poate rcnega. Cu cit e mai smerit, cu atlt vcdc mai mult putcrc:: lui
Dumnezeu si cunoast(" faptul cc"l e crcatun'i pretuitc! a Lui. E £;\cut din
nimic, dar c' fdcut d~ Dumnezeu, care ~i-a arc1tat ~u atit mai mult .
si iubirca fatt1 de om, cu clt e sinr;urul c:1re n-a fost necutinc:ios In
l;imicului. A~est paradox H aratil omul 9i J:n raport cu sil;e 9i cu semeniL
Cu dt e mai smerit omul in recunoa!)terea C<l n-n avut nici n c•.mtri-
bu1ie la crcarca ;:;i n-m'e nici tma L1 sustinerea sa 9i a scmcnilm· siiL
cu atYt Sl:: minuneazu rnoi mult de taina fiintd sale ~i cu atit c L1ai ~L,•lL'!
ea fatii de p~Jtcrea lui as1..1prn eL
In a mu_ri pentru aitul, se JElnifestii c;.·cdinta maxin1<'i in v:,Ic:,,,e:l.
c:t'.:rni1 a aceluia. Dar, in aceasta se implic.\ ~i crcdinti"t 1n va}C:;rca
ei:crnc! a persoanei proprii, care nu va rnuri de tot ~i prin a dlrci
sc asigur<1 ctornitatea sa )?i a aceleia. In iubirca care l!J<.::r~:c pin:) L'
se manifcstCt Ins2< :;;i credin~a in Creatorul, care a clat existcn\Ct scmcr:L"<l
meu 9i ccu-e nu poate sa nu tina la cxistonta ctornil a acelui:t ~; a
mea prin iubirc:1 fata de e:l ~;;i de mine. Iubirca mea pentru :dtc.li ''"
5ntilnc:;;tc in jertfa pentru -el cu iubirea lui Dumnezcu, s~:m sc
din iubirect Lui. care mil iubestc ~i pe mine cind iubcsc De eel
de El. , ' .
Cu cit c IT1~1i smcrit) CLl ~·ttlt rf:lcunon~te OIT1.Ul n1ai rnult Y~llonre;, .s:i
'?i :1 scmcnilor s:}i. In mDcl ~.;pecial, cu cit se comportc\ cu mai n:nH/;
smcrenic fa\{\ de sc:;;enii sa. cu atlt lc recuno~1~:;te mai mult Y<.1lC;n:·n
venitd de la DumnezE:u, ~au ii ajut;1 sa-~i vnlorifice pulerile pu.se ;-;·_, e1
de Dunll1ezcu .
.Dirnpotrlv.:}, trLlf;~~:~tl nc~vUzlnd \~aloarea scrncnilor st\i, 11u vcd;::: in
fon.-d nici L-dna sa ca on1 ~i, }Je nccen, pic1 de fJricc: putcre de r:_
 OMUL $I DUMNEZEU 189

descoperi puterile lor ~i de a le valorifica. Lipsa de smerenie ii sliibe~te

pe aceia ~i pe sine insu~i.
Smerenia persoanei, care valorifica pe semenul sau, poate m€Tge
pini:i la jertfirea ei pentru acela. Paradoxul sti1 aici in faptul ca, prin
jertfa pentru altul, ea se desavir;;e~te la culme, cad in jertfi:i ren~mtind
la viatd ~i primind m.oartea, se preda total lui Dumnezeu, care-i nxl;j
viata pe un plan superior.
Smerenia persoanci une;;te in ea con~tiinta marginirii proprii ~i seiea
de nemarginire, pe care ~tie ci'i nu ~i-o poate satisface din rni:irginirea ei.
Cine crede ca are chiar in setea sa de nemarginire puterea de a cre~te
la infinit, dcdnc trufa;;, dar se ~i insingureaz<"L El se amiige~te socctin-
du-~,i milrginirea drept nemi'irginire potentiaEi prin sine.
Comuniunea cu altul prin care i~i depa~e~te marginirca este iubi-·
rca. Dar omul i~i di"t curind scama ca iubirm altuia ~;i iubirca s:1 fa\2t de
altul, deci !]i comuniunea prin care i~i poate invingc murginirea, f&r<'t
s2t i se anulezc in acmsEi comuniune con.~tiinta cii prin sine c marginit,
nu se poate realiza numai intre sine '?i semenii um.ani, ci .intre sinfc ~i
suprema existent<i pcrsonal<l, ca izvor de iubire dcsavir~itii.
Iar lipsa iubirii depline a cuiva fata de sine, e unita cu un senti-·
ment dureros al unui minus in existentu. Numai iubirea Creat(;rului
nemarginit, care 1~i arata desavir~irea in faptul c2t se face El insu~i om
;;i primeow.· p'infi :;;i rnoartea pentru el, .ii satisface omului dcplin sete~t
de iubire ;;i-i d.:'"t ~i semenilor sM puterea sii-1 iubeasc2t pina la jertfii,
dacii e nevoic, ~i lui aceea~i putere de iubirc a altora ..Accasta o aratft
E'. anghelia realizata in llristos.
Cel ce r<:'unine in amagirea ca are, in mii1·ginirect sa, putint'' de :1
clcYcni netnftrginit, sau de G dobindi toiul, cade In putin[ctatca ii::Ci de
cxistenta, care e una cu raul. El cauta sa se imp una altora, sau sa f nrc
din existent-a altora, fara iubirea dftruirii benevolc a sa SilU a accloril.
EJ nu cautLt s[l obt.in[t prin smerenie o soorire a existentei din izvorul
personal suprem e1l existentei, prin iubir~a Acelub, c<'iruia sc dc.scllide
}Jrin iubirca sa.
In orice caz, iubirea ~i daruirca benevoli:i a existentei nu poate
aHa Ioc dccit intre perso:uw : intre persoanele umane in grad ncdcplin,
i:~[re pcrsoana umana ~i divina ca daruire des[lvir~Wi n existen~ci c~e la
Persoana divinn ~i ca daruirc a existentci m~·irginite de 1a pcrsccma
wn:mf:.
0 persoan:,, ie:Jit:t prin evolutie cllntr-o esent~<- ::;i destiw1E1 se
intoarca in esenta inconC?tienta, nu poate iubi altj persoan~i ca v<tlu;;ro
cterna ~i nu poatc Ii iubita de alta persoan<'t in mod netrecat(Jr ~;i C!L':>~!­
vir;)t. Iubirca m:unei fatCt de copilul ci nu se poatc lmpiica cu g1nclcl <Jt
iubirea ei e trecc"itoare, cleci cu gindul c:t persoana copilului ci e in'ci-
toGre. Iubirca mea acorchl o valoare absolut~i cclui iubit si e cerutCt v~I:.tru
veci de la eel ce ma iube~te, pentru ca aceln are pentru mine ,;,;lc::.rc
alJsoluia. Altfcl, iubirea se relativizeazJ chiar in timpul tr<"iirii p£trn'n-
tc;:;ti a persoanelor ce se iubesc. Iubirea nu poate fi dccit intre IX'!·sc.cr1c
de valoare eternu ~i absolutu. lar pentru ca oamenii nu au prin ei :.c,::;:;t~i
valoare, trebuie sa admitem ca au primit-o de la 0 pcrso:m21 ab<:u:nt?i
;:i eterna prin ea 1'nsi19i.
192 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

i. Un alt paradox al persoanei umane estc valoarea ceo arepentru.

ea edit tin".pul cit ::;z eternitatea. De aceea, ea trebuic sa deq importai1ta
fiec{\rei clipe ~i intregii sale vieti in timp, d\ci ae felul cum 0 folose-$te
de~)fndc fericirea sau nefericirea ei ve~nica. Importanta ce o a'i-6 pentru
ca timpul, o poate' face sa se inchida in placerilc gustate in. ea ca· intr..:o
.eternitate amagitoare. >$i, de fapt, ele au· pentru ea, ca U:rmare, o ~ter­
tiitate, dar o eternitate nefericita. · Numai eel ce vede ttairile t<;Ji1pdrale
avind in ele o eternitate real<'\, aceste trairi vor ·fi de natura sa..:i asi)4iJre
o eternitate fericita, reala. In ambele cazud se arata ca omUl nu poate
,dec;parti in sine temporalul de eternitate. Cel ce cauta·. cu exch.lsivitate
satisfactiile ce i le dau placerile trupe~ti, ·sau pozitiile inalte treciitoare,
ca unele ce vor dw:·a in eternitate, va avea parte de fapt de o eteri1itate,
dar de o eternitate lipsita de orice buctirie -$i cinstire. Numai eel ce se
simte legat in viata lui istorica de o alta cternitate, decit de umi ase-
menea vietii lui de placeri ~i de satisfactii ale trufiei, va trai in istorie
o vL',tcl care-1 va duce la o eternitate cu aclevarat feticita.
Omul nu poate scapa de eternitate, pe care, de altfcl, ~i-o dore:;;te
·:;;i rl. In accasta se arata valoarea lui netrecatoarc. Eil va expcria in
ctemitate pe Dumnezcu, fie ca pe Cel ce-i va fi izvorul fericirii prin
relatia pozitiva cu El, fie ca pe Cel in lipsa cilruia nu ponte avea fcri-
drc1. Cel cc se inchide comunicarii cu Dumnezeu, sc inchide :;;i ccimu-
nic,Ctrii cu semcmii sai, din gre~ita parerc ca prin nceasta sc aflrrni"1
mai puternic pe sine. Urmarea este ca, dorin~a lui de a se experia pc
sine cu deplinatate in veci, ramine, in veci, nesatlsfiicuta. Caci, afirmin-
-du-se numai pe sine ~i singur pe sine, experiaza in veci sar<'icia existon~ei
sale, il;tunericul -$i triste~ea ei.
j. Un paraclo.r al persoanei, clar $i o mcmifestare a aclincimii inter-
minabile $i a neclintirii ei, este imdierea cle lumina wu clc intuneric fara
~'>fir.:;it. Ea vrea sa lumineze mereu alte ~i altc straturi ale realita~ii -$i sa
se l~lminezc pe sine tot mai mult, dar, in acela-$i timp, l::;;i cl~1 semna de
misterul ei -$i al tuturor. Ea le traie~tc pe amindoua prin con~tiinta ci.
Ea :')tie de sine -$i vrea sa ~tie tot mai mult ~i poate inainta In aceasta
~tiinta de sine, dar in acela~i timp, Inainteaza in a ~ti 6t i~i ramine o
tain{t. Ea vrea sa fie tot mai con:;;tienta de sine, caci chiar con~tiin~a
de ~inc li dczvdluie -$i misterul ei. Dar ea se poate manifesta atit ca un
mister tot mai luminos, cit ~i ca unul tot mai intunecat.
Dar numai alta persoana receptioneaza lumina ~i taina iradiata de
o persoana, adica de alta persoana, nu obiecte. >$i nu receptioneaza numai
lumina ~i taina ei, ci e -$i atrasa de persoana ce le iradiazi:'1. E o fortzt
deosebita in con~tiinta altei persoane sesizata de mine. Viata mea se
implinqte prin forta -$i taina ce-mi vine din con~tiinta alte persoane ~i
din forta ei atractivJ. Astfel, o persoana exista deplin prin alta per-
soan&, prin nevoia de-a iradia prin con~tiinta ei spre alta persoana .~i
priil forta ce-i vine din aceasta iradiere. Aceasta ne ajuta sa intelcgem
lumina :;;i taina ce o simteau Apostolii, iradiind din Hristos. Ei Il simteau
nu ca o lumina care iradia mereu, dar era mereu marginita, c11m e
lmnina persoanei omene-$ti, ci ca o lumina nemarginita a existeni,;ei; cum
se tr3.ia ~i Hristos insu~i pe sine (,Eu sint lumina lumii") -$i ca taina
ncm[crginita, su~erata chiar prin cuvintelc Lui (In VI, 60). Numai pentru
 0:;\lUL .'3I DUMNEZEU

ca era Dm1mezeu ~i om, dar intr-o Persoana, Hristos are cuvinte ome-
lW.~ti, dar cuvintelc Lui sint cuvintele vietii vqnice, sau cuvintele Lui
sint Duil ~i viati'i (In. VI, 63, 68).
0 pcrsoanci ma atrage pe mine, alta persoana, ca izvor limitat de
via\<1. _Dsr Hristos rna otrage ca izvorul vietii nelimitate, cleci ve~nice.
In persoana ~i in mi~c1rea ci intrc cunoa~tere ~i taina, se arata
cc'i reducerea c;.,_istentei numai la ceca ce sc cunoa:;;te la un moment dat
clii1 pcrsoana ~i din csistenta in general, sau la ,9tiinta'~, inseamna o
supcr£iciala ingustare a lor. Con9tiinta de taina ne asigura despre lar-
gin1eCl nesfir:jit,) a e':istcntei peste ccea ce se cunoa9te. Taina insa9i
e constiinta vnei nesfirsite EtrPimi a existentel Ea nu e contrara .::u-
nna~L:riL 'ci sursa ei n'esiirsitd. Cine nu adini.tc ca real decit ceca ce
9tic,' prin ,ctmra1·e;•, se incl;ide intr-o silracic a .ingustimii ~i unilate-
roli L~ tii.
Prin intrupcm.:, Dumnczeu S-a £ilcut ~i mai mult protDtipul on~c\lui
care, pe de o parte, se cunoa~te ~l e cunoscut, pe de alta, e cuno.scLtt ca
eel nccunoscd, ca taina inepuizGbilcl.
Precum exist'\ un ,Gpofatic" (un necunoscut) divin, dincolo de ceea
CL' sc cuno<:l')ie din El, a~a exista ~i un apofatic uman, dincolo de ceea
cc se cunoaste din el. Dt>siC(Ul', apofaticul divin e infinit mai necunoscut
decit cd uman, fiind nccreat, pe cind eel uman e creat. Dar nici umanul
nu e numai un nimic, ci are la bazd o putcre divina care a facut din
nimic cec~a ce expericz ~i cunosc 9i-l sustine. Apofaticul uman are prin
ace2sta u inruclire cu apofetticul divin, sau e scufundat in el.
Socrat:c a spus : ,,.';)tiu cc"t nu ;;tiu nimic". Mai drept e a spune :
,Stiu c:\ exista o infinitate nestiuta dincolo de ceea ce stiu" · ceva ase-
m,~m;Hor a spus Jaspers. E un ;,pofatic nccunoscut de cm:e 9ti~ ca exist<"l
$i c iz.vorul a ceea ce :;;tiu din existenta. E un apofatic care nu e ins[l
totc1l acopcrit de intuneric, ci un apofatic sau un ,,intuneric luminos"
sau .,supralurninos", cum a spus Dionisie Areopagitul. E un intuneric
de ure ~tiu cd e izvorul necunoscut :;;i infinit al luminii.
Dar in scntin~a lui Socrate ,~tiu ca nu ~tiu nimic" so dezvaluie ~i
in Cllt mod tainil sigura a perso:mei. Cincl zic ,~tiu ca nu 9tiu nimic'\
ma n•cunosc ca pe ,eel ce ~tiu". Eu ca eel ce ~tiu sint deasupra faptului
crt ~Jiu ~i cleasupra a cee:1 ce ~tiu : dar 9i deasupra con:;;tiin\ci ca nu 9tiu
nirnic. Clncl ;de ;;tiu, afirm ca dat sigur eul meu care :;;tie, sau nu :;;tie.
Acl'asb nu 1ns•~8mna ca eu sint suprema realitate. Clliar in nesiauranta
JT;c\1 de-a sti, se arata nu numai existenta eului meu, ci ~l dcp~ndenta
C'Xi stentci lui de 0 cxistcnta suprema. Caci ~tiu ca n-am putut ~pune
tr)tcle~mna ,,~tiu ca nu ~tiu".
Dar, in legaturCt cu p::-tr::'cdoxul persoanei ca 9tiutoare ~i ne:;;tL-;tcure
sc mai poatc remarca ~i Gltccva : Persoana nu cunoa~te alta persoona
d;ccit prca putin ;;i in m_od sur::erficial prin r8tiune. Eu cunosc alta lJer-
so::ni'i moi ale'' prin sirntirc spirituala, de7i accasta cunoa~tere este pe
de :_:lt:'i parte o cunoa9tere a t:1inei ei. 0 cunosc iubind-o, bucurindu-ma
de ea, cormmicind in mod indefinit, sau du~manind-o. Numai obiectele
le cunosc fie prin ratiune, fie prin senzatiilc trupului.
Ce:1 m:1i dcplina cunoa9tere a altei persoane o am printr-o stare
de ckiicatqe a mea, aclica de curatie de patimile egoiste, care n:a fac
 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

r_;rr ;r,lan. Numai delicate tea aceasta pc'Hrunde in acUncimilc vibrante,

sin:';itoare ~i ele, ale altei persoane. Iar culmea delicatetei sau a curatiei
de ~atimi este sfintenia. Aceasta e suprema pretuire sau iubire a altei
pcrsoane. ]\Jumai prin si:intenia care e una cu simtirea cea mai delicata
pot cunoa~.tc nu numai alte persoane, ci mai ales suprema existenta
per:-;;JnaEi car2 e Dumnezeu.
· Faptul c<:! pcrsoana umana tinde spre aceasti'i suprcmii dclicatete
s;m spn~ s£intcnic, arata ca exista o existenta pcrsornlD. suprema, sa.u
D~:r::ne/J'U, sprc lc;:;ahcra cu care tind prin delicatctc, sail si:intenie, sau
iubitc.
Ca s5. rc-vcnim putin asupra iubirii, care e mie:;;ul delicatctei sau
,!] s~intenici. ea c bina fundamentala a vietii si a bucuriei de ea. Ea e
ln: ,;n:t' ~i t~in6. E tai21a iaexplicabila care· exiJlica ~i d;J sens tuturor,
C" :'l persn:ma care, cind e nestrimbata 0i pe cale de rcalizare (vorbhn
de pc·rs.oana un1an8), iube~te alta pcrsoana ~i e iubitU cte ea. Ea lcaga
cL -~:::~e-vt~rat ~i bucur.3. persoa11ele .
.t-\C2:J:Jla i1.1·:;(~a1nna ctl e}d.~:;tc1 Lll1 Dun1nezeu In trci Pcrso.:1ne, deci
tm ~;;_m;'_1C:!:0U al iubirii, care a creat persoanele umane pe care sa le
it:.1 ;. ~--1.::.c~l si s2 1c d2a puterea s8.-L iubeasc~l. si s~l sc iubeetsc~L Farrt itlbirc.
r],,,.; f-;,"1 ·,,,-rsnanro
'-----·-- 1-'·---' • ,· "'""·-
-....<.~<...~
+o+11l a·1-' -Fl. r''l,-.:--t ~ost .1~-1-,' r·u.]~i•'n e si <:l'"'or''1"" 1.,,;-;Ul';,
1 ._.. "'- -~ L C .. ..t.C -1 , oc·.• .1. J~J.\.~ •,• ,_ --'-.;_-"..._ ...._..! J.C~ -J.;'..l ..

a tutur~)r. Pentru o p2rSoLn1;1 care 11u sin1tc sau n-~t sin1·0t iubirea nici
u:;.·,'l alLc pe::rso~n1e, via"'(,a e ur1 pustiu~ un chin.. Cel cc nu iube~te pc
trcbuic~ sa urasca eel putil1 alt:1 persoan.El, In c~;_r:~ irtiie~te r3_stur-
lL;; j "<:-.?J'_-:etrcJ acc:leia, fii:1d preocupatd In fOilcl t0t cL; dorin to. iubirii.
care nu se inlpune onn12nilor de la sin.c nu--~i nre I.nccputul
in OJrt1<?rli ~~i 11ll S(~ })Oate r;.lci satisftlce deplh1 cu cit L-:: d~i c~a. ~~:1 vin~
Ll C<Lt:-:_:~)n.i de la lJu.~11nezcu, iZ'/OI'lll iubirii absolute ~i ii atrage pe on111enii
c:-_-:: sc~ iub.:·:~.c :J}Jr2 El.
E:-t i~i arc ori~i11ea in izvortll c.tbsolut ~i vc~:nic al c:i, cctrc r:u
p,:;: -l ~Q _;~i L1:2clt relcrtie i11tr,~ ~::ersoa11c absoltite} ttna Jr1 'fh.ni;ft ;:,;i. iubire ;
::;.i ·:~·.~t 11 c~ DC nanl:~ni I11 iubirc:a lor snre absolutul si '/C.Snicio. Per-
'c;:-::
- _ ,--, -,'"''
,~--.J __,~ ,:;,o , ..,;.-, "'~1'"' Tn'o· iro;:, 11'L' IJOatc fi '1",--,-f-:,.,;,.ls-'' a,nzl·~"''+·-1 ··d" n'r·Jsnl,-~;
'-·.l"--'- -.-C•~~ '>' •••. l L . _..._,_i. ~-..__,__.. -t <, ..:. .-.~,·-.. • .LCL-o.• U! '-- • '-"-,.,'-~'--"-·· L ~~ c ~_,.~.._ '-'

~i d·2 \-~::::n:icie, ca origi11e ~i ti11ta n persoanelor urn9J1e de care e Iegata

fiinh :.:c, f;')r,~ cr-1 accasta sCt fie una cu acea origine 0i tinta.
luJJ:ro~J st~} C]. u11 £u:1d21nent absolut a.l on1enlrii n.eidcntic cu ca
total relativa ~i fragilJ, sau o rcaljtatc cu preten~·ii
de ·valoare.
K. Un aU: pmaaox Gl persoanei stc'i in caracternl ei, pc de o parte
~e~' ps de cdta etern, :-:a-u in i?nportanta eterna a clipci temporale,
sau i(c ccmtim;tul clat cterniteitii ei de clipa temporahL :N-a~ vedea nici
o ·. :1'-xm:~ in clipJ., daca n-ar depincle de ea cternitatca mea, sau n-a:;;
c:<.·":• ~)resentinE:ntul eternittitii, dacZ1 dipa n-ar avea o importanta cterna
pc'J:'··:l ::1inc s<1u daca n-ar fi o cternitate a mea care d~t importan'(a
ete;~n,t cnpclor ntc:le.

D0.r n-.:1::;: avc'a prescntimcntul cternitatii, daca n-ar cxbta un :bum-

nl',:::u pcrs0nal, care poatc fi etern atent. la mine ca pcrsoana de valoare
uni'-' ~. Punc:tclr~ clipei nu ar face posibila linia eternitatii, daca ele n-ar
£i L: nite de puncbl superior care le une~te prin liniile cc clue de la ele
fr·rmind un triunghi.
 OMUL $I DUMNEZEU 193
Dumnezeu da clipei mele valoare eterna 9i umple eterni.tatea mea
de timpul specific trait de mine pentru ca e Persoana eterna 9i ma
pretuie9te pe mine ca persoana eterna in clipele timpului, pentru ca vrea
s'1 fie in dialog etern cu mine. Fara Dumnezeu ca Persoana n-a9 putea
fi nici eu ca persoana 9i in acest caz n-ar mai avea pentru mine valoare
nici timpul, nici eternitatea. N-ar mai avea cine pretui timpul 9i eter-
nitatea ~;i nici cine le distinge 9i uni. Le am 9i le unesc pentru ca Dum-
ncz(·u eel etern m-a facut sa vietuiesc in timp, dar pentru eternitate.
Ff.tra un Dumnezeu personal creator al omului ca persoana, totul ar fi o
temporalitate eterna.
1. Unitatea, care le leaga in lume pe toate $i in special taina para-
dru:nlii a uniti'ifii persoanei $i a puterii ei de a cuprinde realitatea mul-
tipll'i. a trupului $i a lumii, nu se pot explica fi11'ii un Unul absolut in
care sint virtual toate $i care le-a creat $i le sustine pe toate iri miitate.
ln special taina imbinarii in persoana umana a unitatii 9i multiplicitatii,
suprorioara tainei unitatii 9i multiplicitatii lumii, trimite la cauza simi.,
hm'i ;1 unui Unul absolut care are in Sine insu~i in mod virtual mul-
tip1ul lor. Persoana tinde spre Unul pentru unitatea ei. Dar nu se poate
despi'ir\i de setea de-a cunoa9te cit mai multe. In Dumnezeu va avea
pe Unul, dar pe Unul care le cuprinde virtual pe toate, avind 9i ea in
El pe toatc. Dumnezeu care s-a facut Unul care le are in sine realizate
')i prctuite pe toate este Hristos. Persoana este un chip al tainei unitatii
lui Dumnezeu !?i a cuprinderii de catre El a intregii multiple realitati
create, dar ;;i a unitatii Lui de fiinta $i a Treimii de Persoane 9i a
multimii de energii, ceea ce da fiecarei persoane putinta sa cuprinda
:;;i s:), dE·pa~easca toate fara sa le anuleze in trairea unitatii sale ~?i a lui
DuJnl1ezeu.
Aceasta taiml a fast descrisa de Calist Catafygiotul, autor duhov-
nkesc din sec. al XIV-'lea. Vazind baza persoanei in minte (nous), nume
ce se da ;;i persoanelor ingere;;ti, El afirma in mod staruitor unitatea
mmtii ca chip al unitatii lui Dumnezeuo;;i mi~carea ei eterna spre Unul
~i in Unul dumnezeiesc eel nemarginit, care e mai presus de toate ;;i
care totu;;i le aduna toate in El. Acesta e unul din motivele pentru care
rnintea sau persoana umana se mi~cc"i spre Unul eel mai presus de orice
unitate ~i totu~i atotcuprinzator.
Al doilea motiv e ca mintea omeneasca e singura facuta sa se mi9te
etern, dar ~i sa gaseasca 0 lini~te, aclica sa uneasca mi9carea eterna
cu lini~tea, cu odihna, cu multumirea eterna. Daca s-ar mi9ca numai intre
cele create, m?irginitc, nu 9i-ar ajunge niciodata lini9tea. S-ar mi$ca
degfcaba. Numai in Dumnezeu se poate impaca trebuinta mi9carii eterne
~i a odihnei eterne, ca un alt paradox al persoanei umane, care are ca
sin:; bure minteu. In insasi miscarea eterna este setea de odihna care este
o stabilitate in aceea9i ~ni9c~re, cum spune Sfintul Grigorie de Nyssa.
lata cum descrie Calist Catafygiotul acest paradox indoit al per-
sr,anei umane : ,Toate cele ce sint 9i-au primit mi9carea de la Cel ce
k"-a Hicut, potrivit cu ratiunea 9i cu firea lor, deci 9i mintea. Dar mi9-
c2.rca mintii tine pururea, ceea ce inseamna ca e fara sfir9it 9i fara
hotar .Deci e contrar demnitatii 9i firii ei sa se mi9te 1n chip marginitJ
jj!i hotarnicit. Iar aceasta se intimpla cind se mi~ca inu·e cele marginite
;~i hotarnici te.
194 PR. PROf'. DH. D. ST.-\.'.JIL0:\1:

Deci, mi$Carea nesfiqita a mintii are nevoie de o tintl't ncsfiqitr<

?i nehotarnicWi, spre C:lre su
Sic; mi$te potrivit cu ra\iunea ~.i cu firea ei..
D;u, ncsfiqit ?i nehotarnicit este Unul prin fire $i In Intclesul propritL
Deci, mintea trebuie sa se mi;;te spre Unul eel nesfiqit ~i propriu-zis,
adica spre Dumnezeu ... Deci, mintea fiind una dupii fire, macar ca sinl
multe dupa actele intelegerii, Intinzindu-se -;;i mi;;cindu-se spre Dum-
nezeu, Cel Unul dupa fire, dar multe dupii lucrare, nu se poate bucura
deplin, jmtinte de-a patrunde prin Duhul In Cel Unul nemi'lrginit prin
fire, trecind peste ce1e multe ... E propriu mintii in chip firesc <;;'i sP
mi~te, sa se :lntinda, sa ajunga $i sa se bucure in Dumnezeu, Cel Sin,;ur
Unul in chip simplu $i nehotarnicit.
Toatc'i mi;;carea celor create, deci ~i a mintii. se grcbc::;tc spn·
opriri $i lini:;;tire ... Dar, mintea e singura dintre cclc create, can\ mi:;;-
cindu-se intre ele, nu poate sa se :lmparta~easca in cle de npl·ire ';:i de
1ini~tire.
Ea nu se va linisti si nu-si va putea ajunge tint~t, s~m nu va avca
in sine o mi'ic3re st~bil~ fara' sflr:'?it, cum s-'a spus inainte, dacii st:
inchide intre cele marginite ... Deci, nu este propriu ci s<'i-'!i aflc Jini;;tirea
S3U stabilitatea in cele create. Dar, unde ar putea mint,'a s(l se foloseasc1
de ceea cc-i este propriu, adica sc'i ramina stabilii 1n mi:·1carc ::;;l sJ se·
lini:;;teasca in acest sens !?i sa fie in pace ~i sa primeascii () adcv:\rat:J.
~:im.\ire de odihna, daca nu ajunge in Cel necrei!t <;.i nccL;cumscris ? lar
ac.~sta este Dumnezeu eel Unul in inteles propriu 'ii mai prc·sus de· lume.
Dccl, mintc:t trebuie sJ ajun;:;a prin mi~care In accst Unul '!i nc•circum-
scris (nemiirginit), ca sa-:;:i afle lini9tea sa fireasc:1 'ii s:l-~i dilb]nde:1scf:<
odihna intclegerii, dupa cum se cuvine. Cad nici o minte ajuns:"1 in acPl
Unul nu va mai fi lipsita nicidecum de stabilit3.te3 pin Duhul, ck odihna
d<e' care se minuneaza, de nesfiqitul care e sfir'?itul tuturor, ~i de mi~car:~;>.
(De'pre viata contemplativil; Filocalia rom., vol. VIII, p. 400-402).
Avem aci tot felul de contraste sau de paradoxuri. 1VIintrc:a c creab ..
ckd mcirginita, dar nemarginitl ~i eterna prfn trebuinta mi:;carii ctenw,
s:u insetata de Cel nemarginit. Ea trebuie s~i se mi;;te pururca, dnr
e InsetatJ de o tinL'i a mi$cArii ~i de o odihnii in c1. Tar odihna pe care
o f,r,aseste in Cel nemarginit e unita cu m.i;;carea, c"ici se minuneazil d.::
Ecm.arginitul In c:~re se odihne'?te. Ea sc odihnesh' 1n ncsfir~itul care e
sfirsitul tuturor. Ea se oclihneste in Ncmarginitul, ~ ,~tci n u 1rai tin de snre
c m~r~ine; dar se mi~ca in El.. · '
Dumnezeu insu~i e o unire de contraste sau paradoxuri. Uici .:c
Unul, dar e in trei ipostasuri. ~i av'ind toate posibilitilt;ilc, toatc putGrilr:,
nu are ntevoie sa s:e mit;>te sp1~2 ni:mic. Dar, sr1 mi$c::l odihnh:1u-sc in
dragostea dintrc cew 1TCl Ipostasuri !)i cu lubi:t'c s::re ccie create. l'J-an"'-
nevoie .rle nimic in afara de Sine, dar S(' ;Ywte hoti'iri ~;,-, cr..:eze lume:t
!?i persoanelc inc.;;,~re$ti :?i omene:;d.i, mi$cinclu-se din iubirc, dar nemi;c.-
dndu-se spre ceva dintr-o nevoie.
Cel mai 2reu e de intcles faptul c[t e Unul in mod absolut, curn
nu e persoana umRn<1, dar e .intreit in Persoane. Ficcare persoanil divin<}
e atit de unit{t cu Cdelnltc dou~t, i'nclt se slmte cu de ca Unul. Atit
de unit C' Fiul in Tatul, incit nu-L rnai tr~lie~te decit IX' Tat:lL uitind de
Sine 0i I'atiil atit de mult e unit cu Fiui, incit nu-L mai iriilt'~;t:, dL'CiL
 19)

pe Fiul. .$i :tmindoi se tn'iicsc atit de mult uniti un al Treilea, care

·<' Duhul Sfint, Incit nu-L mai triliesc clccit pe El. Nu poate trai nici
una unihtea fiintci lor fiirli s5. triiiascii in sine De celclalte. }\;,ici eu ca
'1n1 nu ;;ot tr:'li unitatea pcrsoand mele r~u tn:1t<,; caracteristicile ei deo-
">ebite fiirii s,-, tr;~ticsc perso<cmcle iubite ca cont,inut al persoanei mele.
Eu sint caracterizat prin ele, prin relatia cu ele. Dar aceste relatii se
(bt0resc unit;;itii noastre de fiinti1. lnclt pot zice : eu sint unul, dar in
;1cc"J unul care sint cu. sint f?i tot,.i cei cu care sint in rela\ii.
l\Iintuitorul T1ristos spune : ,,Eu :'?i Tat8J una sintem" (In. ~. 30).
~-u spmw prin :1:-:casta e<l sint o fiintil cugetata deosebit de Persoanele
Jr,r, ci ci:'t sint mn chiar ca Persoane, far.'t sa inceteze sa fie El. Fiul
-~i TiltM. l:::u ca Fi ul am in Mine pe Tatf'1l :;<i nu pot fi inteles despartit.
d' Taif;l ~i dcci nici Tat:ll nu poate fi in\eles despartit de Mine, Fiul.
,-ic :·arc e impri mat, c curacterizat prin c:eliUalt, este ceea ce este, prin
,., L-tlalt. Dar Hristos spune ca e Lt:1:l cu Tatii1, chiar cind e intrupat,
de~ i ::;i om. ;\Cc'asb )X'l1tru ca El ram inc 0 Persoana unitara chiar insu-
':indu-~i o unitutc complexu de or~~ane carora s-a facut Subiect, savir-
sind prin ck multe fcluri de acte, dar ca un Subicct unitar. Unitatea
Subictului Sau covir~c~te multiplicitatea organelor ~i actelor saviqite
de El prin de. I-Jristos se poatc veclc·~J. JXin toate ca Unul ~i nu numai
c1 tm Unul dc:>·:~scbit cle T<1tM. ci ca Una cu Tatal. Ciici il vede pe Tatal
lucrincl prin Si~v.: ~~i pe Sine ca Gnul intipcirit de Tatal, nedespartit de
Tat,>L chidr til Lmtclc Sale siivir~ite ca om prin organele multiple ale
in1puJui S ·m. Desh;ur, c o unitate f{trli confuzic .
. \ ?:1 ', , pcJ:1te incadra ~i perso;:nn pur omcneasca in unitatea Fiului
<.. Pi Unl.'l, c·arc c' uaa cu Tatc'll ~i cu Duhul Sfint. Deci ~i toate persoanele
n:r,:c:JW. d:1c:~, v·>rbcsc. $i accasta cstc tintR spre rare irebuie sa tinda
>ccr:oo<un c;mcncascft prin mintea srtu spiritul ci, cu toate cele adunatc
in c•a, cl1iar d'lcc'l nu e de o fiinta cu Persounelc Sfintci Treimi, cum sint
::ccstea lntrc cle. Caci subiectul eel unul uman, dqi e creat, putincl
deveni subkct al cncrgiilor nccrcatc divine, se poate uni prin aceasta
cu Persoanele divine. $i accasta se poate 1ntlmpla cu toate persoanele
umanr c.:n·e pot deveni astfcl una ~i intro ele. Dar subic~ctul uman poe1te
inclrept:t toate celc adunate :in sine, prin unitatea lui, spre Cel Unul,
ndun1ndu-se in El, cu toate cl'le adune1tc ~i unificatc in El, cind nu-~i
impartc atcntia sprc multe obicciive, ci numai spre El. Jntrucit in toate
actde lui prin c:::rc lc rctinc pe toatc sc manifcsta o singura con:;;tiintii
"'i vointcl domi:1atnarc :;;i unificatoarC' a tmui subicct, cl, poate face ca
acensta con~tiinta ~i vointfl dominatoarc ;;i unificatoare sa se indreptc
sprc Dunmezeu eel Unul. facind ca toate actele lui unificate sa fie unit.e
cu act~'le unificate ale lui Dumnezeu. Toctte cclc adunate in minte, devin
astfcl in el o unitate, f<:l.ra sa inceteze a fi multe. $i a')a persoana nu
mai poate spune ca cste sau lucreaza numai ca, sau numai Dumnezeu.
C:i poate spune atit una cit ~i alta. Cici mintea a devenit subiect lucrator
"i va~:ator _in Dumnezeu :;;i Dumnezeu Subiect lucrator ')i vazator in
rnintc.
Calist Catafygiotul spune : ,Prccum apa unui riu e mai mare cind
c:urge unit;\ :;;i nu e desp<Jrtita in mai multe piraie, a:;;a ~i privirea mintii
-~i mi~carca ~i dorinta ci estc mai puternicci atunci cind se atinte~te spre
196 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

un singur obiectiv 1n chip unitar ~i fara impartire !?i nu e despartita·

in multe ~i multe feluri. Iar aceasta se intimpla cind se intinde, cauta
:;;i prive~te la Unul eel simplu ~i mai presus de lume. Caci Unul atot~
simplu ~i mai presus de lume are cu adevarat puterea de-a o aduna
toata. $i invrednicindu-se mintea sa-L vada pe Acesta, e cu neputinta
sa nu ia forma Lui, pe cit se poate, asemenea unui chip, :;;i sa nu se
faca unitara, simpla. Cad mintea ajunsa acolo s-a preschimbat intr-o
minte dumnezeiasdi ~i a imbracat forma dumnezeiasca, intiparindLH>e
de Cel ce e simplu, fara chip !?i figura, Unul, ~i celelalte spuse inainte ...
C<ki Dumnezeu este unitatea unificatoare f?i J\1intea mai presus de 1nte-
legere. De aceea mintea prime!?te intiparirea Lui mai presus de lume,
atunci dnd, deodata cu cele spuse inainte, se face ea insa~i unitate mai
pre$US de intelegere, patimind aceasta prin intiparire dunmczeiasca;~
(Op. cit., p. 435-436).
Iar, trec'ind la explkarea concilierii unitatii dumnezeie~ti dupi'l fiinta
cu Treimea Persoanelor, ca model al concilierii unitatii sufletului, cu
treimea facultatilor lui, autorul amintit spune : ,Treimea dumnezeirU
mai presus de fiinta este impreunata intr-o mutate mai presus de fire.
Caci Dunmezeu este o unitate intreit ipostatica. De aceea, sufletul nu
poate ajunge la asemanarea inrudita cu Dumnezeu, ca un chip al Lui,
dedt daca, raminind intreit, se face una cu sine in chip mai presus.
de fire".
Dar se poate adauga ca, concilierea unitatii de fiinta cu Persoanele
Sfintei Treimi e model fii putere pentru condlierea nu numai intre uni-
tatea persoanei umane ~i facultatile ei, ci ~i 1ntre unitatea de fiinta t')i
multele persoane omene~ti. Caci f?i Dumnezeu ~i menUne unitatea chiar
daca i se adauga firea omeneasca prin Hristos :'?i toate cele create nrin
cei ce se alipesc Lui. $i aceasta este un model f?i o putere pentru unitat(?a
ce o realizeaza mai ales sfintii intre toate componentele persoanei lor
f?i fntre ei 1n~i~i.
Sfintul :rv1axim Marturisitorul spune despre unitatea ce se reali-
zeaza i...'1tre componentele persoanei in sfinti, ca urmare, dar ca ')i con-
ditie pentru realizarea unitatii intre ei :;;i intre toate componentele vi>:Oi;ii
lor f?i Dumnezeu, ca e o unitate spre care a fost creata de Dumnezeu
fiinta umana. E o unitate in care se realizeaza cu adevarat fiinta umanii,
facuta pentru a-:;;i afirma unitatea ei prin iubirea J:ntrc persoanele umane,
dar ~i pentru a actualiza unitatea ei in unirea cu Dumnezeu eel UnuL
Unitatea desavir:;;ita realizata intre componentele persoanelor lor
')i in firea cuprinse in ele, se datoreeaza, dupa Sfintul Maxim Marturi.-
sitorul, unitatii de fiinta in Dumnezeu, conciliata cu unitatea de fiinta
a Persoanelor Sfintei Trehni. Caci unitatea in persoana umana promo-
veaza :;;i unitatea de lucru intre ea fii semeni asemenea celei dintre Pcr-
soanele Sfintei Treimi. Explicind un text al Sf:Intului Grigorie de Na:-:ianz
(Cuv. III despre Pace ; P.G. 35, col. 1166), Sfintul Maxim vede uni-
tatea 1n sflnt realizata prin depa:;;irea doimii intre materie :;;i organcle
trupului, prin care materia f')i actualizeaza fn functii :;;i afectiuni distinctc:
potentele ei. Aceasta depa.;dre se realizeaza prin lucrarea mintii indreptata
spre Dumnezeu; care produce unirea mintii cu Dumnezeu. Aceasta 1i d:t
putere persoanei sa cople:;;easca afectiunile trupe~ti pentru ccle mate-
riale. Unirea mintii cu Dumnezeu aduce unitatea persoanei umane, sau
 OiYIUL $I DUMNEZEU 197

unitatea per.soanei aduce ~;;i unitatea persoanei cu Dumnezeu. Caci, in

unirea mintii cu Dumnezeu, omul nu mai traie~te decit afectiunea fata
de El. Iar unirea persoanei cu Dumnezeu prin mintea care a cople$it
afectiunile simtuale, promoveaza ~i unirea ei cu celelalte persoane, ase-
menea unirii dintre Pcrsoanele Sfintci Treimi, prln puterea ce-i vine din
unirea acelora. Unirea realizata in fiin\a umanu, intare~te unitatea in per-
soana ~i intre persoane, dupa pilda unirii in fiinta acelor Trei Persoane
dumnezeie~ti. Sflntul Maxim accepti1 ideea lui t\ristotel despre unirea
in irup a materiei ~i a formei, dar o interpreteaza in sens crqtin ~i
vede ln ca un sens crcstin.
Dar sa redam cu~intele Sfintului Maxim. El declarll ca, dupa Sfln-
tul Grigorie, sfin\ii, prin ratiunea :;;i contemplatia prin care au cunos::::ut
pe Dumnezeu, ,,.s-:1u ridkat mai presus de doimea materiala pentru uni-
mca cwgetati'i in Treime'l. Iar prin accasta ,banuiesc ca arata ridicarea
1M peste materie ~i forrnu, din care constau corpurile, sau peste trup
~'i materie, pe care depa~imlu-le, s-au unit cu Dumnezeu ~i s-au invr·ed-
nicit sa se impreune cu lumina preacurati'i. Aceasta inscamnii ca au lep.!t-
cint afectiunea sufletului fata de trup 9i prin trup fn~a de materie,
~au vorbind in general, toati'i mi9carea simturilor fata de natura sen-
si Lila familiard 9i au imbrati~at sincer numai dorinta de Dumnczeu, pen-
1ru unimea cuc:etata in Treime ... Caci, cunoscind omul ci:i sufletul stii la
mijloc intre Dumnezeu ~;>i materie 9i are puterile care il unesc cu am1n-
doua, adic<"i mintea cu Dumnezeu 9i simtirea cu materia, simtirea pentru
cde sensibile au lcpadat-o cu desc'iviqire din dispozitia lui ~i prin mintea
~ingura s-au familiarizat negrait cu Dumnezeu . .$i, vcjzind astfel sufletu
inireg unit, in chip ne9tiut, cu Dumnezeu intreg, ca pe un chip cu mo-
delul sau, prin minte, ratiune ~i duh, 9i avind, pe dt se poate inrudirea
cu Dumnezeu prin asemanare, au cunoscut tainic unimea cugetata in
Treime ... Caci a ajuns nu numai la unirea adevarata ~i fericita cu Sflnta
Trcime, ci ~i la unitatea inteleasa din Sfinta Treime, ca unul ce a devenit
simplu ~i neimpar~it ~i uniform dupa putere, dupa ce, fii.nd simplu ~i
rwimp;~rtit dupa fiinta, s-a facut simplu dupii deprinderea virtutilor, imi-
1ind, clupil putinta, bunatatea ce ramine la fel ~i lepadind insu:'lirea
putcrilor 1m partite dupa fire, pentru harul lui Dumnczeu eel uniu".
(kmbigua, cap. 64 ; trad. rom., p. 182-193).
Se afirma aci nu numai tendinta omului dupa o unitate, asemenea
celei din Dumnezeu, din iubirea fata de El, ci ~i vointa !'li puterea lui
DunmczeLl de-a realiza in om, intre oameni ~i intre oamrni !'li El, uni-
LJ tea iubirii.
m. Bogdtia spirituctli'i a persoanei $i nezgircenia sau lmniitatea. In
<ntitatea d$tigatc1 in sine, cu Dumnezeu \<:i cu semenii, de persoani'i prin
indreptarea mintii spre Dumnezeul iubirii treimice $i prin harul ce-i
vine din uniLatea Lui, persoana ajungc nu numai let iJnbog((firea cu tnate
cele aflate ?i adunate in Dumnezeu, ci ~;i la virful bun<'itatii. Ci'tci buna-
i a tc8 lc une~te pe toate. :\cesta e scopul unitatii persoanei, care vrea
s<J. le cuprinda pe toate in unit2iea ci, asemenea lui Dumnezeu 5;i In
unire cu El. De aceca, in introduccrea la .)colile ,Rc'tspunsurilor ctitre
Talasie", ratiunca e vazutil ca o putere care. intarita de Duhul, cre!'/te
Jn bogdtia ei prin virtuti, care sint in fond forme umane ale bunatatii
unific0toare dumnezeie~ti. I <tr ratiunea e insu~irca cc11 m~1i proprie a
 198

firii umcmc, fiind totodaUL uccctca Cuvlntului lui Durnne7eu in ea. Asa
cTeste omul de la starea pc 'care o arc prin fire, la siarc~a cea mai pres{ts
de fire, care ii devine proprie dup~t har. Acc;1sta viide')te ')i unirea intrc
ratiunea adeviirat[t ~i credintii.
,Dcci nimic nu e nni prapriu chlp[t fire, celor rationall, ca r::<tiun-c··:,
nici mai pc:triYlt pu:.tru cei i'..t:bit~wi ell· DFmnezeu, ca stt-~i ;:nttte credint:;
hr coa dreapEi. dccit. studierL'El si intC'lenprca ci ... E:a cstc ratiunea D"
c~m' o an• fin-•c{ ctscunsii in chip ·fiintfal ~~-!lc!untr ul ei, farii nici o inv"<cl-
t:Ch·n1 ... P;• accc:sh ~;i Duhul Sfint al lui Dumnczeu si-o asociazi:'t moc12-
i:!t:l pc~m Yirtuti ~i. CJ fac:P statuie dumnczeiasc:t a fn~musetii cclci dup[t
<:Sl'lil:·nnrc, ncEpsindu-i nimic dup<'i har din insu~irile naturale. Caci
(·c:te U:l 0rgan Clc' adunCt cu pricep('rt~ toaE't descoperirea bunat.frtii lui
Dumn,•t.eu cc ';tr:"tlucc~tc inteliglbil in Etpturi" (Filoc. IU, trad. rom. ;
dcsprc virtun c:t forme umane ale b1.mi"'1tLtl:ilor dumnezeie~ti ; Raspun.,·
ct!trc Tolasie, 22, op. cit., p. 77).
Ratiunea con~tim1ta sau personala une~te, dupL-l acest text, functia
unificatoare cu bunatatea. Bunatatea uneste, iar in cele unite sau armo-
nizatc este ~i o ratiune. Raul dezbina ~i 'in nici una din cele dezbinate
nu mai este forta existentei intregi, deci nici ratiunea adevarata, can'
vrea s:;t cuprindCt c;i sa armonizeze toatr·. Cel bun se vrea unit cu toti
in chip nec~:,;oist, sii fie fn lcgatura cu toti ~i cu toate, sa fie in comu-
nicare cu toti., in conmnicare cu toate prin toti.
Persoun.a umctna, .prin unita,tea ei cuprim:atoare .a nmltiplului, unc.';)fe
dcci ratiunea cu bun:ttatea, fiind prin aceasta un chip al lui Dumnezeu.
E:l face aceasta in baza con9tiintci de care e legaL'\ vointa, iar aceasta
de·- a alcge binele contrar raului.
Ea nu anuleazCt cclc multe, dar nici nu le lasa in despartire, d
promoveaz;:i armonia sau unitatea lor. br deplina unitate a lor n-o
P'l::-tte a£1:1 decit Dumnezeu, cauza tuturor in armonia dintre el. De aceen
,-atiunc:l clind imjYJrtcmti"'t atit unitatii, cit ::;;i celor multc pe care le armo-
nlceaz8, p:;nte [i folosit{J. ~i ca 0 facultatc ('C d{i atcntic exclusiv;'i COTI1-
p·.;<Pnklor dcspiirl;itc, cind nu mai ilTrpline.~tt· ;;;i functb ei unificatoare
~;1 dC'ci nu rnai slujqtc prin vointa bindui. Sint altc doui't alternative
;:] , pcrso:wci.
Dar ;:;ceclst~l folosire a ratiunii nu m3i ]mDline:;te toati"'1 fundia ci,
:•rc const'1 in a c~mta un sens. ell existentci pint( dim;olo de posibilitatea
r; :tiunii de a-l explic:L Ratiunea adevarat£i sti:'t in Pcrsoana Cuvintului
C.\l'C c• mai }Ff''>US de rc1tiunca noastrJ, dar m1 contrara ratiunii noastrc.
Fi dl h1i Dumnezeu fiin~l Cuv1ntul, adici1 i.zvorul tuturor · cuvintelor :;i
ri!.tiunilor, nu :;c poatc ingusta in cuvintc~ ncarmonizatc, ca pcrsoana
L<m:md, care e num;:d cuvint ')i nu poRte sa nu fie izvorul armonlei
i ut :Jror.
lL(iuned .supremi't e Persoana ca izvor al tuturor gradelor de rati-
unc: 'ii chbr crcatoarc a f8pturilor structuratc rational ~i subiecte ale
ratiunii cunoscatoare, Gt subiccte ale ratiunii o;;i ale cuvintelor care le
c·,:prima in sch\1 lor ncs£11~'iita de in\-elegere a tuturor in armonia egala
cu binele pir:tt b Dumneuu 'ii de exprimarc a lor in cuvinte. Prin
u:::ec1sta perso,ma uman''l c mai prcsus de ra~iunc, ca funci,ie, dupa chipul
 0:\IUL Sf DU :viNEZF:tr

Ratiunii c,uprcme, de~i, pe de altct parte, e un subiect izvoritor con~tient

t?i voluntar de ratiuni descoperite ~i exprimate.
In fond, ctcesta c' rostul tuturor insn~irilor contrastante ale per-
soanei umane Ea tincle spre cuprinderea tuturor, ca ~inti a bunata~ii,
dar inca nu le are pe toate ca Persoana C:uvintului, ci c in drum sprc
aceasti:t 1;int(t. E ncsccata sau inepuizabiEi 'in cuno~tinta ei mereu sporita
~i in n'cuno<Y;krC'a tot mai bogata a tainelor prPzcntc fn toatc. E tcrn-
poral:i ~i ctcma, spatiala, dar in acela;:;i timp aspa\ialj in voin\a de
cuprinckTe a tuturor ; unitatc !?i multiplicitate. urcu~, spre buni''ttatea
dornic::i c;:'t se revc•rse peste toate ~;i s,·i sc daruiasc[< tuturor, persistlnd
i'n identitate. Persoana vrea sa fie in toatc, neabsenttt in nici una. Din
accasta rczult{< ca trebuie s;;i fie o existenttt personal~i prezenHi in toatc.
Ea are leg<'iturcl. cu Dumnezeu, suprema e.xistenta, dar e o.i in cele mai
mid p<~trtic-cl(• ale n•alit<'l~ii. .$i toata sdca :;;i mi~carea ei estc sa le
uneascc'l in sine cit mai cleplin pe toate, pe cele mai inaltc ~i pe celt? mai
de jos, tr&indu-le in unitatea ci in chip nccgoist prin unirea cu cxistenta
suprema !?i cu toti.
n. Persocma este astfel, universala, dar punct unk in :1cest univer-
sal ; sau tot uni'.'ETsul, inclusiv Dumn<::,zE:•:J, e in fiec:arc. ca intr-<.m pund
unic atotcuprinz:ltor ~i, prin puterca lui Dunmczeu, de nedistrus. Cad
ioilte sint una ~i nepieritoare in el, aflat in Dumnczeu. Dar ~;i in putin~a
de a se intinde spre toate st~t !?i pericolul ca ficcarc sa se consid~rc ca
neavind nevoie de alte ascmenea puncte, aclica sii se considere ca ncavind
nevoie de altc ascmenea puncte, adica sa· se insingureze, ~i S<'l se tru-
feasca, di.<:pretuindu-le pe celelalte. Dar poate s<l. se .~i uneasca cu toate
celelalte puncte, vazind in ele acelnsi continut mliversal Ji prin cl pe
Dumnezeu in modul eel mai transparent.
Fiecarc persoana umana simte deasupra sa pe Dumnczcu de care
ckpind~, ;;l dcdcsubtul s2,u lumca, dar nici lumea nu o simte produsa ~i
s'Jstinut{t de c;>. ci ca data de Dumnezeu ca m·in ca s:'i-L vada pe El
~i sd inohYccze siJre El. Il simte pc Dumnezeu dr:ept cauz<'t a lui 0i a lumii
:;;i \inta lui, la care ajunge prin lume, in unire cu to\i care vad aceea!'j>i
lnme ~i sint plini de 0a ~i vad prin ca pc Dumm'zeu n•nit c::~ aceea~i
tinttl in intimpinarea lor.
Lumimt Cuvintului facut om cople")e~te lumea pe care a adunat-o
in Sin::- atit de mult, incit lumen nu mai c v;1zut~t ca dcsp,'ir~it[t de EL
F, cc-ea ce s-a v<1.7~1t anticipat pc Tabor. Dar unit) ]n IIristos, sint prc·-
Y-<'nti ~i ceilalti cu aceea~i lume adunati in C'i ~i tramparenti prin ea,
Jiind uniti cu Hristns ~i 'intre ci fara sa se confund2. $i fiecare pcrsoana
<' unita totndaFl cu Hristos ~i cu cC>ilal\i, cLn :;;i H'dc pc liristos ~i pe
ccilnlti ca dcos~·bi~i de el.
De fapt, Hristos ca Dumnczeu facut om, ~~r~:· lumea mai prezenta
.in El ckc:it n aw•m noi. De aceca, vi:\zindu-L De El, pcrl.<'m s[\ o avem
:;;i noi r_·npl<>~iCl de lc_nnina Lui ~i de a noastr.:-1, c:1rc c mc;:'i;_:i lumina Lui
dcvcnit~ ~.i a l1n:lst-r-.~~l.
Pcrso::na Linde s} poatii ud toCJtc in sim· nurnai JX·ntru c;~t Q in
~eg[tturit \j .-;c; po~1tc uni en Dumnczcu eel Unul ~i sc po~lh' uni cu El
pcntru ca l'Stc dup:t chir;ul Lui. Dar unitatca lui DumlW/i'U in El insu:;;i
csic :tlta clccit unH;1te:; pLTS:J;~lwi umanc ~i :\ unirii 1ntn.' l'Li cu Dum-
n(>:c; ·u ~i cu lunwa.
200 PR PROF. DR. D. STANILOAE

In unitatea lui Dumnezeu $i a Persoanelor Sfintei Treimi este data

virtual unitatea de alt ordin care sc poate realiza in persoana umana
intre puterile !7i componentele ei $i intre persoanele umane, ca $i intre
ele $i lume. Caci altfel n-ar putea crea persoanele umane unite in felul
lor intre ele $i cu lumea $i inaintind spre o tot r'nai mare unitate intre
ele, pe care Dumnezeu sa le uneasca cu Sine, avind in ele in comun
toate cele create, dar mentinindu-le neconfundate. Chiar ·faptul de <~
crea persoanele umane ca distincte, dar $i unite $i cu tendinta spre o
tot mai mare unire intre ele $i cu lumea, $i lumea, unire pe care o pot
des<ivir$i fara sa le confunde cu El din dorinta de a cuprinde totul,
araU'i c3. Dumnezeu are in unitatea Lui in mod virtual $i forma unitatii
lor $i putinta de n perfE'ctiona unirea lor cu El !7i intre ele, fara sa le
confunde.
Chiar in destinatia persoanelor de a se intregi $i de a se cunoa$te
$i cuprinde fiecare totul, e data virtualitatea unttatii lor, din puterea
unitatii lui Dumnezeu. · '
Dar unitatea con$tienta $i in progres continuu e sustinuta ~i de
efortul lor. Aceasta e propriu creaturilor con~tiente, sau persoanelor
umane.
De aceea, ele au fos•t aduse la existenta ca unitati parardoxal care
unesc in ele cele create cu Dumnezeu, · intr-o insetare $i intr-o capaci-
tate de progres continuu in unitatea cu Dumnezeu, fara sa se confunde
intre ele 9i cu El $i fara sa anuleze legatura lor cu universul creat. 0
<c:stfel de confundare ar anula bogatia $i valoarea creatiei $i ar face im-
posibila iubirea. ·
o. Destinatia lor de-a se uni in mod con?tient $i progresiv, folosind
§i un efort propriu, tot mai deplin in ele 'lnsele, intre ele, intre ele si
Dumnezeu, fara sa se confunde, ne arata, in mod accentuat in carac-
terul lor, dialogul care este o relatie deosebita intre ele ~i intre ele: ~i
Dumnezeu.
Aceasta arata o alta unitate contrastanta. Sintem facuti unul pen-
tru altul, dar ~i pentru noi in$ine. Celalalt e viata mea, dar $i eu .sJnt
viata lui. Celalalt se ·face viata mea, numai daca 9i eu rna fac viata lui,
daca merg in aceasta pina la jerWi pentru el ; 9i eu ma fac viata lui,
numai daca el mi se face viata mea, daca trebuie, pina la jertfa. · Se
arata aci ~i valorificarea celuilalt de catre mine, piin smerirea mea,
care in.sa in acela~i timp chiar prin aceasta 1mi descopera ~i 1mi 1ntarc~t(!
~i valoarea sau viata mea pentru el. Cel ce moare pentru altul, invinge
moartea sa prin valoarea neconditionata ce o da aceluia. Prin aceasta
realizam, ca persoane, unitatea virtualii ce-o avem prin fiinta, unitatea
la care ne cheama fiinta comuna. Dar 1.n aoeasta sete nusa in fiinta
noastra de-a actualiza uh.itatea ei prin $i in persoane, simthn ca sinte~
f<!cu\i dupa chipul unitatii de fiinta a celor Trei Persoane divine $i c:t
puterea de-a satisface aceasta sete ne vine dt:! la Sfinta Treime. Dnr
Sfinta Treime ne arata ca in setea mea de unire prin iubire cu altul,
nu trebuie sa-l rup nici pe el ~i nu trebuie sa uite nici ea de ceilalti.
Nu trebuie sa ne inchidem intr-un egoism :In doi. Pe de alta parte,
plingind impreuna durerea unui al treilea, sau bucurindu-ne impreuna
de bucuria lui, :intarim chiar unirea dintre noi 1ntr-un dialog funda-
mental cu Ea.
 OMUL SI DUMNEZEU 201

Daca n-am ajunge la dialogul perfect eu Persoanele Sfintei Treimi,

dialogul intre noi n-ar avea nici un rost. Caci aceasta ar implica !]i
o disparitie totaEi a omenirii intr-un viitor oarecare.
De aceea, toti trebuie sa se bucure fntr-un plan al ve~niciei de tot
continutul il11bogatit al umanit<'i\ii in cursul timpului prin varietatea de
traire a tuturor in mod viu, prin eomunicare directa a continutului
imbogatit ~i prin experienta comuna, dar totu~i variata a unei vie~i ~i
eunoa~teri mult superioare, trait in ves;nicie intr-o unitate, deci ~i intr-o
comuniune desavir~ita.
Fiecare persoana e insetata dupa un con~inut spiritual nelimitat
!'?i dupa o comuniune ve;mica, neimpiedicata de neputinte, cu toate per-
soanele, dar 9i cu comunicarea Persoanelor supreme ale Treimii, fara de
care, continutul ce 9i-l comunica oamenii ar fi nesatisfikator in ve9-
nicie. Deci, chiar aceasta comunicare desavirf;iitii trebuie sa aiba loo
odata.
Nu poate urea omul spre Dumnezeu eel de oameni iubitor, fftrii
sa urce in insu9irea iubirii Lui fata de oameni. Nu ma pot desaviqi
in comuniunea cu Dumnezeu, fara sa rna fac tot mai daruitor altora.
Urdnd spre perfectiunea mea, sint legat cu o comunicare tot mai
deplina cu semenii. Persoana nu se poate desfa~ura, nu se poate realiza,
nu se poate actualiza ca izvor virtual inepuizabil de putere, din puterea
lui Dumnezeu, decit in comunicare iubitoare eu semenii. Dar in faptul
ca in persoana e data f;ii valoarea ei proprie, sta ~i putinta alternativei
ispititoare de-a pune accentul principal pe sine.
Pe de aWi parte, persoana umana nu se poate comunica niciodata
cit ar voi. De aeeea, ne-a dat pilda 9i ne da putere spre aceasta Insu~i
Fiul lui Dumnezeu facut om, aratlndu-ne in aceasta in ce desaviqita
unitate se afla din veci cu Tatal in Duhul Sffnt.
Dar, 1n trebuinta noastra de-a ne comunica desavir~it, avem dovada
ca sintem creati spre scopul desaviqirii proprii in unirea cu Dumnezeu
0i · cu altii, dupa modelul unirii intre Persoanele dumenezeie~ti. Aeest
scop a fost fi'icut posibil in mod deosebit de aceentuat printr-una din
Persoanele Ei, facut om. $i, de fapt, in relatia cu Hristos $i prin El cu
Sfinta Treime se impline:;;te setea noastra de comuniune desaviqita,
pe care n-o putem satura in comuniunea dintre noi ca simpli umani.
Numai din com:.miunea desavirf;jita cu Hristos 9i prin El, cu Sflnta Tre-
ime, luam puterea de a realiza :;;i intre noi comuniunea desiiviqita. Prin
Hristos folosim ~i noi spre desaviqirea noastra paradoxul persoanelor
umane, fiicute spre a desaviqi unirea intre ele $i cu Dumnezeu in Treime,
dar si snre a ramine in aceasti'i unirc neconfundate, ba chiar a se realiza
deplfn. Caci numai a9a se poate bucura ficeare in Dumnezeu de fiecare.
Dar, cbca dialog:u1 nu are loc dedt intre persoane, iar dialoqul
desi'rvir:;;it nu pr:>ate avea loc desavir!'?it intre om ;;i semnul sau, el tre-
buie sa aiba loc in Dumnezeu, in care exista cu acest rost trei Persoane.
De aeeea :;;i setea omului dupa dialogul perfect eu al\ii nu poate fi
satisfacuta decit cu 9i prin Persoanele divine. 1n acest scop una din
aceste Persoa:w s-a fi"icut om, ram1nind :;;i Dumnezeu, pcntru a ajunge
~;i noi la dialogul desavir9it atit fntre noi oumenii, eft ~i cu Sfinta
Treime.
 III. PEHSOANELE U1\1ANE,
EXISTENTE DIALOGICE SAU IN COlVIUNTUNE,
DUPA CHIPUL SFINTEI TREIMI

a) Originea ,~i rostul persoanelor cle-a comunica sau dialoga unele-

cu n[te;e. Persoana umanil este cuvint cuvintator inepuizabil. Dar ca
\'Orbe'!tr-' totdeauna altor persoane, care-i pot inteleqe cuvintele ~i-i pot
raspunde. Omul este prin aceasta o existenta h1terpersonali'1. Persoana
nu poate sa nu vorbcasca altei perso:me ~i sa nu aiba trebuinta de riis-
punsul ;;i de cuvintul alteia, careia b rindul sau trebuie sa-i raspunda.
Persoana umana sc dovede9te prin aceasta o existenta dialogic'i, mai pre-
cis o unitate dialogica cu alta, sau inter-cuvintatoarc.
Termenul romanesc ,cuvint" (de la latlnescul con-vcntuS==venire
impreuna) cxprima in mod fidel faptul acesta. Dar 9i termenul grec
logos, care trebuie sa aiba la origine verbul lego=leg, exprlmii acest
fapt. h1sa faptul ca in grece~.te logos inseamna nu numai cuvint, ci 9i
ratiune, arata nu numai ca persoana ra~ionaeaza inainte de-a vorbi, ci
!7i cf1 prin ratiune se lcaga de alto persoane, iar aceasta, prin comunicarea
tmnr lec;aturi pe care le Lice intre ccle cc le afla prin simturi ~i ccle
ce lc experiaza ~i le ginde:)tc dcspre le;;atura sa, cu lucrurile sau cu
nltc pcrsoanc ~i intre elc. Ratiunea este 9i o f;_mctie prin care pcrsoana
lca.:;a componcnt;.;lc rcaliEr!;ll, pc sine cu ele '?i cu alte persoanc, dar ca
inire componente neconfundate. Faptul acesta se exprima :in latine~te
prin termenul inteUgo de la interlego. devenit in rom<'me~te inteleg.
Accasta inseamna ca persoana umana i;;i da seama di toate sint
lc:_;2te ;;i ea lnsa;;i e legaEi cu toate. Ea aduce in plus con9tiinta acestei
1csCtturi. DLir vom vcdea cJ prin con~iiinta ea ;;i promoveaza sau stric<'i.
1c,:iiturn intrc pcrc;o-:>.ne intr-tm fcl, iar intre lucrurile materiale in alt-
fc:l. Dar ca nu ajunge nicl b cunoa9terea legaturii depline intre lucruri,
nici la pron,rrvar,::a perfccti:i a legaturii Intre per.soane. Aceasta ins::amna
c[t cxista o constilnt:1 care cunoaste deplin lc't:;iltura intrc toatc si chiar
c crcatoarca ci. 'Cacl da61 lcgatur'.'l si o anumita dezvoltare a ci 'sc cen:~
dup<:1 intelegerea ei d~~ c:~itrc~ 'o con9tiin\{l uman.\ dar accnsta nu ajunge
niciDdatiJ la o dcplinil dcscopcrirc scm cn'urc a lec;aturii intrc cJmpo-
nc;l1cle rcalitatli, trebuli~ sa fil' o con:;;tiinti1 intelcgatoarc care cunoa~te
deplln leg:ltura Intre toate, rn chiar c[t lPgutura intre toate llU existrt
Independent de voia ci, ci c• supus;:'i. voii ei :in mod deplin, pin:-1 tel a fi
creat:} si ';nstinuta de nuterT3 de intelegere sau de c, leQ:l.re a lor intrc
clr: (inter-leciare) de c\tr-• en, 'o;r{i.tl poate sEibi I-;,inj la ur. grad
Lce:ast5 lcgtlt1Jr{L
i\cC'~1Sta lilS:~:llLl1t!
C.:ii 1/' '';X1ndc um:me tinzind sprc: 0 tot mai strinsa
lc.:i'itur;"t lntrc· de, c~·
cd<' u: tind spre imoreun[1 cunoasterea tot mai
adlncu a lc,;.:Z<turii di11tr._• c;,;mponcntele rcali{atii, urcii. totodata impreuna
sprc intcle~iere::-t Llturrn· de ciltre Ccl ce intelcge desavlr.:'!it ca un Crea-
 ;·:, ~<.l ~ust.in:d... J\' crnii_p'.lti~'rrtt~lc Iunru.. Iar ~ccasta In~-. ~:anin{t
totodat<.l
LtJ':.~L\)Ul .\pre int~-·lc.:..::T·rcd lt·.~~~~~ ~Jril tt1tU!~or ~i dc-ci ~i c: sinei lor perso-
J:all; cu EL
Dt.tctt lcgiitU!'(.l intre con~tiintc c rnc-d bo~;a~·.'i ~i rnai vie dcclt 1.eg8tura
intn~ cun:;:tiin1) ~i lucrul'i, lcgc'irw a intn~ um.';'iiintelc create ';'i cea a lor
creatoarc, trebl!i'' s{t fie l'(';l n1:1i viL'. D:tc:-t pc•rsonndc un1;me nu-9i co-
munica num<1i icki d~·sprc lc.c;·r,tt.u a intt'>' hJcruTi, pin:\ b leg~itura lnr cu
un Creator al lor, in c~tl'l' c.~I ultima c),plica1·e :t lor, ci·-~i comunicl1 •;;i
bucuria dc-o au uDclc de aHde. c!nd sc afb in coJrmnic:1rc iubitoare,
sau intristarca cind accasU< c\•municarc e sl~ibtti:i, e de intc>lcs ca aceasti:i
bucurie sau intristan• o arc 9i DumnezcLt fa\c'i de om, sau omul fa\.~1 d,,
Dumnezeu, cind se afla fn cornunicarc dPplini\ iubito:m"' sau lntr-o comu-
nicare impu~inatl1.
Aceasta araUi ca ccl;Halt. L:r in gradul clcplin, Dumnczc>u e \'iata
mea, dar :?i cJ Dumnezcu fnsu~i a primit s:} sc intri~,tc•z0:, pentru urmilrile
dureroase pentru noi, cind nu-l comtmicJm dcplin iubirca nnastra. Dum-
nezeu in,su~i, ca 0i sen1E'11ll·l n;)StLI, 11~1 ne cen~ ,'>j l: -:':;:r:·cci':Jl:n nn:n:1i
idei, nici noi nu le cerl?m numai aceasL1. ci n<·i \TL'm c:t si cei!alti 8.i
Dumnezeu insu9i sa ne comunice dragosL:a lor, precum ei ~lC CtT. I~ou.:.1
aceh19i J.ucru. Ideile au importanta ca :-;tiri clcsprc clragostca reciproci"1
intrc persoanc.
Eu simt nevoia sii-mi comunic prin cuvintele mclc altora si lui
DumnE'zeu pllnsul meu, durcrea mea,- pentru ncatentia lor ~i a alton,
sau bucuria mea pentru atentia lor ~i a altora, ~i s8 cer de la ei partici-
parca lor la durcrea mea 9i bucuria lor, de bucuria mea. Durerca mea
devine suportabila cind o comunic altora 9i ei imi arata mila lor. Bucuria
mea nu e bucuric decit cind e insotita de bucuria altora.
Dar daca semenul nu ma poe1tc m.lngiia deplin In durerea mea
prin mila lui, nici nu poatc spori deplin bucuria mea prin bucurb lui,
trdRlie s:': existe CineYa C<il'C ma poate mingiia cleplin ;:i bucura deplin,
printr-o iubire, printr-o h:birc ncumbritci de nici un e,qoism.
Dacii ccL'Ualt mel poc:ic mingiia 9i ma poate bucura, aflind de dure-
rca ~i de bucuria mea, prin comunicarea con9ticnt£1 a lor ciitrc el de
cc'itre mine, din nevoia ce-o simt de mingiierea ~i bucuria lui, pentru
ci"1 are ~i libertatea ~i pornirca fireasca s{t sc decid;"t, pcntru mingiierea
n1ea sau pcntn.r p~1rticlparea la bucuria meD. Di..lr aceasta ins2an=ina ca
trebuie s~ fie cineva care mil poate mingib ~i ma poatc bucura deplin,
<wind aceasta pornire in grad suprem, in pL:J.cerca ce-o 'tre El insu9i
de-a o face accasta in rnod co11~tient ~i libc~r, ca r~crs:J~.~~1U 5LtpremL{.
F:}r.} o co.n::;tiinta, li t:_-·rts.tc ~i o yJldccrc de-.=-~ lllln,~_:s"Jia ~;..l r · .: a -~c
buc:._;r:::. })T'h1 1nin1iierca altora, mai presus de l:}n1E\ 11-ar cxistu nici
l:ntLlic;·~: re. rniL~;_ n"!insiict:~~~.re 9i bucuxlc lr1 l:..l~H~'~;_ ;.,ce~sta.

durc-~rc~1 ~i ]'_1 1n;c·~.rL-~ mc~a~ Cli I"nilcJ. (~d. bucuria Lui pcntru noi, prin
cnn:-_;till:~a :·?i L.ibcrtatc~: I..1L~~~ p~' bc:.:r.a c;~ £11~·/~a I...z. j il1SU ~i existU
2c:..\a~.:t:-~l ~:;- :. ~i :J llit ~ l t·:::~.
1\. . ebuil1)~a de-a 11r:: con~~u~1ica ctlJ'('~~~-::a ';l b J.CL~I-J..a ;_tltor-~l, pe11tru a
prin1i n"\ila ~:i p~lrticipEtre.:;t Lt ;.;:_:.curi:::t l1.);;stcc·l ~;-.-·:t:_j :.xnirca a1ai rnare
1
204 PR. PROF. DH. D. STANILOAE

intre persoane, ca intre lucruri, sau ca intre persoane ~i lucruri, fara

confundarea persoanelor intre ele, ba chiar trebuinta unora de altele.
E cea mai man; unire produsa intre noi ~i Dunmezeu ~i chiar intre noi
in~ine df' miln ~i bucurb lui Dumnezeu fatii de persoanele umane, pentru
c<'i El e Persoana capabiEi de cea mai mare mila !?i bucurie pentru noi,
fara ca maxima unire produsa nrin acestea intre El si noi si intre noi
1n~ine sa ne faca sa ne confund~m cu El 9i intre noi. Pentru' ca in mila
~i bucuria unuia de altul e 9i suprema pretuire reciproca.
Dmnnezeu, prin rostul ce ni 1-a dat de-a ne minr:;iia ~i bucura unii
pe altii, ne-a dat ~i o raspundere a unora pentru altii in fata Lui. Fiul
Lui ne~a poruncit in mod dar aceasta spunJ:ndu-ne cind s-a facut om :
,Porunca noua dau voua : Sa vii iubiti unul pe altul". Ne-o porunce"?te
aceasta, pentru C.:1 ;ii El ne iube~te, aratlndu-ne prin aceasta valoarea
ce ne-a dat-o in ochii Lui. El ne porunce~te prin urmare sa faco.m
ceea ce face El. Daca nu faccm aceasta, ne denartam de asemanarea
cu El, dispretuindu-L pe El. Acestca ni le arata 'cind ni se da ca pildii
in iubirea celorlaHi, aratindu-ne prin pilda Lui, ce trebuie sa facem noi :
,,Precum Eu v-am iubit pe voi, a~a ;;i voi sa va iubiti unul pe altul"
(ln XIII, 34). !n aceasta pilda se cuprinde ~i porunca, deci raspunderea
in fata Lui pentru noi in$ine, insa ca persoane iubitoare ale altora.
El ~i-a aratat iubirea fata de noi creindu-ne ca chipuri ale Lui. Prin
aceasta ne cere sa pastram $i sa dezvolt<'im in noi tot ce ne-a dat inrudit
cu Sfinta Treime, ale carei Persoane se iubesc una pe alta. Aoeasta ne
impune in primul rind rnultumirea continua fata de El $i obligatia de-a
ne pastra ;;i dezvolta a:;;a cum ne-a facut el, adidi de-a afjrma valoaPea
noastra, intruclt afirmam ~i sustinem valoarea altora. Astfel, facindu-ne
persoane dialogice care ne facem bucuria comunidndu-ne unele altoca,
ne-a facut totodatii ca pcrsoane ce avem datoria 9i raspunderea fa~a de
El de-a ne comunica ~i intari spiritual unii pe altii.
lntrucit aceasta datorie, raspundere ~i bucuria ce ne-o procm·am
prin aceasta unii altora 9i lui Dumnezeu Insu9i, n-o putem implini decit
pentru ca ne-a facut El insu:;;i astfel ~i ne da continuu puterea pentru
ea, pe de o parte trebuie sa-I mult11mim pentru aceasta, pe de alta s~1
-facem :;;i ccva pentru ca sa putem implini aceasta datorie care e totodata
~i o bucurie ce ne-o facem reciproc noi ~i Lui.
Astfel, :dialogul cu noi l-a inceput Dumnezeu !nsw;;i, prin creacea
noastra ca fapturi inzestrate cu capacitatea 9i cu datoria de-a dialoga
cu El 9i ·intre noi. El este supremul factor care-l 1ntretine, prin menti-
nerea noastra in existeRta in aceasta calitate. Orice trebuinta de-a ne
vorbi unii altora 9i de-a ne a9tepta raspunsul, e din porunca ce-a pus-o
El in noi de-a vorbi OlltOra, de-a a~tepta raspunsul lGr, de-a a$tepta sa
ne vorbeasca ei 9i de-a le raspunde. In toate e necesitatea implinirii de
ditre noi a tmei raspunderi fata de El pentru noi in~ine ;;;i pentrti aHii,
chiar daca nu s1ntem toti si totdeauna constienti de aceas.ta.
La baza necesib~i\il 'di~logului l'ntro noi. e ~ecesitatea dialogalui cu
El. I'fu putem fi Etr:=i alUi, pentru c{t nu putem fi fara EI. Chiar dia-
logul du~manos e o conditie pentru a cxista ~i o dovada ca sintem aten-
ttonati de El.
Comunicarea sau dialogul pozitiv este pentru ~ei'soanele umane mo-
.du1 menvinerii ~ mbiririi lor m existenti. P:d.a comunioare primesc o
 OMUL $I DUMNEZEU 205

1ntregir~ a e:x:isten~ei mele de la altul 9i dau altuia o lntarire a lui in

existenta. Aceasta o fac eu pentru altul prin incurajarea ~i mingiierea
ce i-o dau ~i o face el pentru mine prin incurajarea ~i mingiierea ce mi-o
da. Devin prin incurajarea ce i-o dau purtatorul curajului lui ~i el devine
prin incurajarea ce mi-o da purtatorul curajului meu. Tar prin mWi rna
fac impreuna subiect al durerii lui, mic~orindu-i-o, ~i prin participarea
la bucuria lui, adaug la bucuria lui un plus de bucurie din partea mea,
devenind amindoi purtatorii aceleia9i bucurii sporite.
Intr-un fel am devenit unul, in alt fel sintem totu9i doi. Sintem
unul intrucit traim aceea9i durere ~i aceea9i bucurie 9i sintem doi in-
trudt aceasta unitate a noastra are loc prin comunicare. Nu-mi pot im-
putina durerea ;;i nu-mi pot spori bucuria, adica nu-mi pot intari exis-
tenta singur. Prin aceasta, fiinta umana purtata de noi devine mai unita,
dar 9i mai intarita. Chiar prin dialogul du;;manos ne mentinem intr-o
unitate a fiintei, dar intr-o unitate slabita ;;i dureroasa. ·
Precum numai in persoane exista concret fiinta umana, a;;a numai
prin comunicare iubitoare intre doi, sau mai mul~i, ea se face mai unita
9i mai inturita.
Fiinta umana, existlnd numai in persoane, implica in ea mi9carea
comunicarii interpersonale 9i se intare;;te prin actualizarea acesteia, sau
prin dialog·ul sincc:r ;;i pozitiv intre persoane.
Comunicarea sau dialogul deplin nu se poate realiza intre persoa-
nele umane, tara comunicarea sau dialogul intre ele 9i Sfinta Treime,
deci nici unitatea ;;i intarirea fiintei umane aflata in persoanele umane
nu se poate realiza deplin, fara comunicarea cu fiinta divina, aflata in
Persoanele Sfintei Treimi. In dialogul cu fiinta divina aflata in Persoa-
nele Siintei Treimi, persoanele umane trebuie sa-;;i comunice nu numai
plinsul ;;i bucuria lor, ci ;;i credinta, nadejdea ;;i iubkea lor. Numai prin
acestea se deschid comunicarii de putere a fiintei divine aflata in Per-
soanele Sfintei Treimi ;;i deci numai prin ele spore;;te fiinta lor in uni-
tate si in existenta.
·Din Sfinta Treime le vine persoanelor umane nu numai caracterul
dialogic, sau comunicativ, care men~ine ;;i intare~te unitatea lor, in baza
unitatii de fiinta, ci 9i neconfundarea ve::;nica a lor. A:'?a cum Tatal,
Fiul ;;i Duhul Sf1nt ramin in veci neconfundate, a;;a ri'imin ;;i persoanele
urmme. Cu cit sint mai unite persoanele umane, prin dialogul sau comu-
nicarea in care arata ca nu poate fi una fara alta, cu atit ramin mai
n(·crmfundate. clupa modelul Persoanelor dmnnezeie;;ti.
Cu cit sint mai unite persoanele prin iubire, cu atit i~i sint mai
scu:11i>e unH alteia, iar in cazul persoanelor umane, cu cit sint mai unite,
cu atit slnt totodata una alteia mai pline de taina. De aceea, o tot
mai mare delicatete opre~te persoana care iube9te sa trateze in mod
gr· •s d<m pennana iubita. Cu cit se unesc mai mult, cu atit se minu-
n~·az<·l mai mu!t una de alta ~i se comporta cu mai multa ginga;;;ie ~i
grijb una fat<1 de alta. Acesta-i paradoxul relatiilor intre persoane.
Mama. care e cea mai apropiata de copil, vede mai mult ca oricine
~i tot mai mult taina lui 9i nu poate sa-l considere trecator ;;i sfi nu
vada prin el pe Dumnezeu, existen~a suprema, ca poruncitoare a supre-
mci iubiri. D2 fapt. fiecare persoana umana e pentru Tatiil un chip
·difcrit al Fiului .Sdu, .infinit. imparta!'?indu-se in unitatea lor de infini-
 PR. PROF. DR D. STANILOAE

tatea Lui, dar p;'l.strind toatc in adlncimca LJr In El '?i v:J:nre:.1 F'iulul
care se reflecta 'in elc. Paradoxul lor este ci:"l nu sint nici de filnt:'i dum-
nczeiasca a Fiului, dar nici lipsitc de ,.particip:.trea" h El, sau la 'putt•n;.:t
creatoare ~i sustinatoare riroprie Lui. 0 mam:i prh·c<;>te fotogr~di:1 fiului
cu o iubire care nu e deosebit'l de iubirea cu care i:;;i privl~~1c fiul Ci
in persoana. Cu atit mai mult privcste Tati'il chiourile Fiului S':u cu o
bbire care nu e straina de iutJirea ~u care-si lJ{·ivc\te Fi,;l lmusi. dat
fiind ci'i aceste chipuri sint vii '?i pot r~ispund1'· :;1 , 'c· j,Jl;irii Lui c;_; iuJji-
rea lor. In aceasta sta taina apoiatica a persoanclor umane. $i cle aci
orovine paradoxul relatiei intre JJersoanele umane. Nici .in individua-
hsmul separatist, nici il~ aroganta ·. dorintei de stapl:nire nu se descopen·l
nici taina fled'irei persoane umane, ~i nu se promoveaza nici unitntea
intre ele. Realitatea persoanelor ~i comuniunea .intre ele nu se clesco--
pera de aceea nici in lupta intre ele, nici in filosofiile care vor sd ~tie
totul, reducind wnanul la trasaturi comune ale fiin~ei, ci in relni;iile
pline de raspunderea intre ele, in care traiesc valoarea fiedlreia ce li
vine de la Dumnezeu, Creatorul ei, dar 9i insuficienta ei in afara
comunicarii.
In credinta persoanelor se manifesta con9tiinta ca nu pot intelege
sau lega 1ntre ele J?i cu el~, in mod perfect toate componentele rea1itatii
cosmice, ded nici persoanele umane inse~i nu se pot intelege sau le:;a
intre ele in mod deplin, ci trebuie sa creada ca exista o con9tiint2i su-
prema, care le intelege sau le leaga pe toate ~i poate comunica 9i per-
soanelor umane aceasta intelegere sau legare cu dt:. a tuturor .impreunil.
cu int£>legerea sau cu legarea lor proprie intre ele, da2· :;;i cu insa~i acea
con:;;tiinta.
Aceasta credinta le da ~i ncl.dejdea ca acea con~tiinta le va ~i ajuta
sa ajunga la intelegerea tuturor, la legarea cu toate ~i cu El insu~i,
ceca ce le intilre:;;te ~i mai mult existenta. In sfir~it, accasta crcdinFt
~i nadejde in O~l ce le une~te in Sine pe toate :;,i poate comunica inte-
legerea <;>i unirea cu toate si intre toate ~i cu El insu:;;i, face ca persoanele
umane sa iub2asca acea con:;;tiinta care pe toatc le le'.lga 9i le intclege
din iubire.
Faptul ca existam si sintem sustinuti in existent:~ prin El,. inzes-
trati cu at[tea lnsu:;;iri ~i puteri de spori.re in unirea cu El in ve.7ni··
cie, e un dar continuu atit de uria~, ca nu poate S<'l nu ne tina treazil
itibirea.
Iar cornunicarea persoancolor cu Dumnezeu prin intelegere, credinta,
nadejde 9i iubire, intare~te ea insa;;i cxistenta persoanelor umane ~i lc
m<'lrc~t,, n<''incetat bucuria.
/~stf:.1 . pri:1 ,~~ct"u1 Stiu creator ~i pri11 su.stl:ncrca ir:.tr-o lcg3tur[! a
tuturor, in ioloslll creaturiJ.o:r COl1~tie11t.e S:.tlJ a p·ersr)anci :.Jr:·letne, I)un1 ~
1LCZ?ll zt in.z:-=sttat ~;i aceste crca"l~llri ca cr)J1.~tlinta lc:;:·{iturii fn1·r-e toat~-\
(1_~:::." ~i C'~l cJ. cur1o~tinta ac2r3tei lc::t,i~tu.::i iritre t~l{"1t~:: o 2r~;
1~11 Creat0r ~,i .Sustinator al lor ;;i cu eN I:r ~~cc.-.:t~~t~;l
~?i trDirc Cl lcc~itttirii rna:::in_:.c (:Ll toate ·.. ,,-_~r ajun:-;r.: ~~i e·lc~
El ln.st.~~?i, 111 sflr:;dt ~:i cu i Ebite~1 cc=t.c·c 1e-<I cre:1t pc cle
~i ani~rne !n lcg2tturc1 c1_1 t~;ate ~i ell butt1ri::1
 O"MUL :)I DUMNEZEU 207

de E:l ~i de toate. Intrucit aceasta iubire se cere comunicata, chiar in

nee:esitatea conmnicarii con$tiente sc manifesta iubirea sau trebuinta
iubiriL
Dar aceasta nu le poate veni persoanelor create decit de la fiinta
divin{i, ca o fiinta iubitoare, fapt manifestat in Treimea Persoanelor in
care acestea se manifesta ca $i fiinta umana in persoanele umane. De
accea, trebuinta de iubire intre persoanele umane lc vine acestora
c'1iar prin actul crcatnr ~i sus~inator al lnr de cAtre Dumnezeu, eel Unul
in fiinta si intrcit fn Pcrsoane.
I~r 'iubirea intre persoanele umane spores;te unitatea iubitoare a
fiintei umane tot mai mult din unitntea iubitoare a fiin~ei divine, dato-
riU faptului ca fiinta umana e opera actului crclitor ~i sustinator al
fiintei iubitoare divine, care t>stc un ad de iubire .continu[L Dar, ?. , 1
cum iubirea persoanelor umane fata de Dumnezeu c nedespartita d:~
crc•ointa in El $i de nadejdea unei tot mai mari comunicari a iubirii Lui
:'?i a njutorului 'in creo,;terca iubirii lor fatc"t de El, a:;;a :;;i iubirea intrc
pei'-"Danclc um_ane cre:;;te prin credinta ~i nadejdea cc ;;i-o comunic\
.unl'lc fatJ de altde ca-~i vor spori iubirea intreolalta. In aceasta sc
arata o mare pretuire a puterii lor de-a se face fericite, pretuite ~i
putcrc care le arata ca avindu-~i existenta de la Dumnezeu, izvorul con-
Hi:-nt al existen~ei lor. C~ici, prin comunkal'ea reciproca c:t acestei Gv-
--dintc, nadcjdi ~i iubiri, care le aratd ca fUnd de Ia Dumnezeu, sprc [1
cre~tc impreuna in Dumnezeu, persoanele umane i;;i sporesc o data cu
unirea fat:l de Dunmezeu ~i unitatea intre ele.
Ins[t provenirea persoanelor umane de la Dumnezeu, pcntru a cre~te
in unirea dintre cle $i Dumnezeu sc arata eel mai puternic in raspun-
dcrea unora pentru altele ~i in diinta ce le stapine~te cind nu o;i-:m
implinit acea';ta raspundere.
Ca sCt fu:::·mulam, cu cit persoanele ajung b o con~tiinta mai acuF\
a r~l.spunderii redprocc, dcci a valorii lor, cu atlt i~i dJ.u s,"ama m-~ti
mult cil raspunderea accasta e totodat21 o raspundcre in fata lui Dum-
nczeu ~i prin fornwle dialogului se conduc reciproc spre o tot. m:;i
mare apropiere de El : prin comunicarca intelcgerii lucr5rilcr spn~
nmoa~terea lui Dumnezcu ca un Creator minmnt ~i diiruitcr al lor.
prin mila ~i bucuria unuia pentru altul, sprc unitatca intrc noi cu EL,
-<.:cruta de El.
b) RU.spunderea persoanei in fafa lui J)umne?cu ]JCllf;ru vin}a etern1
a ~'a $i a semcnilor ~·'ii, temeiul dialogului ei c~L Dumnczen .;.i cu semenii
scli. Prin dialog, omul e chemat sa-:;;i faci urcu~ul sprc o tot mai deplin5
1-;nitate cu D:..nnnezeu ~;i cu semenii siii, dlin'il1i;1cl neconfundat. .$i tot
p:.-in dialng se arata ca nu poate :;;i nu trebuie sa-~i faca Etcest urcu')
~:ir,~ur. Vars:1nufie, un parinte duhovnicesc din sccolul al VI-L:1, spun··
dl Dumnezeu nu va fi mul\:umlt de eel ce voie;;tc sci ajungci singur in
f~1t::tLui. In existenta sa dinlogicii, 0:1!Ul arata ca nu c facut sa fie ~i sa
s.' r~'c:lizeze s-in~ur. El se d2so:v.iqe~tc impreuni:l cu altii, implinindu-$i
ri:ispunderc'l fata de altli. Comunicarea cu altul il inbre~tc: $i pe :>l dar
int:~re$tc: c;i nc altul. In aceast:1 sc :1raU un l;l p,s-~~,ct :C~rcdr: 'll al
C'-~1~'-s.~:·t::-~rului per;.;.J311ei 1J1Yta:!e.
ln'nc;i:'·'a ~1i_tJ.r:~ica ii arat'l '")e om pe de 0 parte 0 exisk:nta intoarsa
sprc sin~', r:: sJfta indrroptalt:a StPre ailtii. E-l trlebuile c:a ·_"~;:r'('). l!.1
208 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

sine asupra cuvintelor pe care vrea sa le spuna, sau asupra faptelor

ce trebuie sa le faca, dar trebuie sa reflecteze pentru ca trebuie sa ie
spuna aceluia sau sa le faca 9i pentru acela. N-ar cugeta, daca n-ar tre-
bui sa vorbeasca sau sa faca ceva altora. Animalul nu ginde~te pentru
ca nu vorbe~te sau nu lucreaza voluntar ~i pentru altul ; dar nu vor-
be9te nici pentru ca nu e indreptat permanent :;;i con:;;tient spre sine.
Persoana vorbe!?te con~tient !?i cu sens persoanelor, pentru ca via\a S:l e
legata de a altora, sau a altora de a sa. Dar, nu s-a pus de la sine in
aceasta legatura necesari'i ~i indisolubWi.
Persoana arata prin cuvintele sale 9i prin multe fapte ca nu e libcra
de legi'itura cu alte persoane, dar e lib2ra sa actualizeze intr-un fel
sau altul aceasta legatura. Ea are nevoie de legatura cu altii, dar c
libera sa realizeze aceasta legatura intr-un fel sau altul, deci manifest<"!
in aceasta legatura 9i o raspundere.
Dar cine sile~te o persoana sa raspunda altei persoane? Simtc
aceasta trebuinta in sine insa9i. E supusa acestei trebuinte de Puterca
care i-a dat existenta ~i care trebuie sa aiba tot un caracter personal,
daca. are grija de persoana careia trebuie sa-i raspunda ~i de persoana
mea, careia o alta persoana trebuie sa..:.i raspunda. Aceasta aratc1 pe de
o parte dependenta absoluta a fiecarei persoane umane de Puterea per-
sonala suprema, pe de alta valoarea negraita ce o da acea Putere per-
soanei care trebuie sa raspunda celeilalte 9i aceleia careia trebuie o alta
sa-i raspunda. Dialogul intre persoana ~i persoana sta sub puterea lui
Dumnezeu, ca Cel ce are grija de persoanele noastre ~i ne-a facut atit
de importante una pentru alta 9i capabile sa ne ajutam ~i sa ne imbo-
gatim existenta una prin alta. E un dialog in trei ~i intre to\i, daca tinern
seama ca doua persoane care-9i vorbesc, vorbesc adeseori de datoria lor
fata de a treia sau fata de mai multe. Dar datoria aceasta le e impusa
de Dumnezeu, ca factor de care depind toti. Dialogul uman are astfel
caracter dublu trinitar : el e intre om ~i om, dar 'il include 9i pe eel cu
Dumnezeu.
Dialogul in forma cea mai clara a comunicarii gindurilor ~i ajuto-
rului unei persoane dat alteia, intr-un fel care nu Ie. confunda, il traim
prin cuvint. Dar el nu se reduce totdeauna numai la cuvint. Uneori cind
se reduce numai la cuvint, poate cadea intr-o slabire a comunic:lrii,
sau chiar lntr-o comunicare mincinoasa.
Caci ~i Dumnezeu nu ne vorbe9te numai prin Cuvintul Sc'm ipo-
static, ci ne ~i creeaza, ne sustine ~i intare~te ~i ne conduce spre El
in comunicarea Sa cu noi. $i ne-a facut cuvinte ipostatice, punind pece-
tea Sa in noi, nu numai ca sa ne vorbim ~i sa-I vorbim, ci ;;i ca sa ne
a.j:.1tam prin fapte. Caci gindurile sint samint;a faptelor. Cuvintul ipo-
st<tic al lui :Dumnezeu TatiH, pe llnga faptul ca e 9i Intelepciune ordona-
toare a relatiilor dintre noi, este ~i Putere . .$i a~a trebuie sa fim ~i noi :
ipostasuri cuvint?..toare cu 1ntelepciune ~i cu putere ajuWtoare. Chiar
in cuvintul nsstru trebuie sa fie 9i intelepciune ~i puterc, sau izv;r de
putere ;;i de intelepciune pentru CJltii. Dcci 9i pomirea de-a implh;i in
fa pte at entia ce le-o acordam cclorlalti, raspunzind cu fapb cuvintului
pLtn de )YL<tere a lui. Dumnezeu, care vrea sa-i apropie de Sine.
 OMUL .';)r DUMNEZEU 209

Prin cuvintele schimbate intre noi, ne invatam unii pe altii din

experienta noastrii, ne imbogatim, ne intarim spiritual, actualizam po-
tentele fiintei noastre umane comune, din raspunderea ~i puterea ce ne-o
da fiinta divina prin Cuvintul, dar ;;i realizam, prin atentia ~i respectul
vorbirii "i ascultarii, o unire tot mai accentuata cu semenii ~i cu Dum-
nczeu, L!ra sa ne confundam. E un mod de intarire a unitatii fiintei
noastrc insii"i ~i a ei cu Dumnezeu. Animalele i"i mentin prin unifor-
L>itatc.:l instinctului unitCltca firii, nelmbogatind-o in mod con~tient 9i
prin vointi"i. Cuvintul omenesc ca mijloc de deschidere ~i de comunicare
ccn9tienta ~i libera, e mijloc de intarire ;;i dezvoltare a firii noastre,
rcalizind apropierea ei de firea clurnnezeiasdt infinita. Aceasta face chiar
schimbarea de cuvinte intre pcrsoane importonta, ari'itindu-le ca punti
dC> putC>re intre ele, aflate intr-o depa~ire continua unele spre altele 9i
spre Dunmezcu. Chiar cuvintul deschide :;;i une:;;te persoanele prin co-
municare. El large:;;te orizontul unei persoane, deschizindu-i orizontul
in p<lrte deosebit al alteia. Cuvintul deschidc persoanele unele altora
~i le un>O:;;te dnd deschide totodata orizontul persoanelor spre lumina
iubirii infinite a Celui in care este cxistcnta :;;i iubirea suprema.
Toate cfcctele amintitc le ore cuvintul :;i mai mult cind e insotit de
fapte. Dar orizonturile ce :;;i le deschid persoanele sint mai clare cind
o fac aceasi:a nu numai prin fapte, ci :;;i prin cuvint. Fapta aduce ins[l
o a<;igurare realil a iubirii mdrturisite de unele persoane altora prin
cuvint. l1olul cuvintelor sta in dcschiderea de orizonturi largite prm
clragoste de catre unele persoane altora, iar rolul faptelor de ajutorare
a unor persoane de catre altele in greutatile acelora, de:;;i se refera la
trup, mi~cc'l sufletul acelora sprc o unire mai deplina.
Chiar cuvintele scrisc de altii in cilrti sint deschideri de orizonturi
noi din partca autorilor lor. Dar 'acele 1nt5riri ale dragostei, la care sint
inclemnati prin ele cititorii, sint aduse de pildele de ajutorare ce sint
elate de acele scrieri. Prin cuvint se arata pretuirea celui ce vorbe~te
fat:c1 de eel ciiruh ii vorbe:;:.te, dar se pune in relief 9i eel ce vorbe~te
in fa\a celui caruia ii vorbe9te. Fiecare are nc::voie de celalalt, dar are
9i capacitatea 9i clatoria de a-1 ajuta pe acela. Iar prin implinirea dato-
riei de-a ajuta pe altul, de-a raspuncle cererii lui, raspundem ~i lui Dum-
nezcu. !n aceasta simtim ca Dumnezeu ne-a facut unul pentru altul.
In aceasta se aratii ca sintem fikuti nu numai cu cc.macitatea si cu datoria
de-a rilspunde :;;i lui Dumnezeu, ~i 9i cu trebuint~ de-a ce;e lui Dum-
nezcu puterea sa ne raspundem unii altora :;;i de a-I multumi ca ne-a
dat aceasti:i putcre, prin care sporim iubirea intre noi :;;i sa-L laudam,
1ntruc!t prin aceasta noi in~ine cre'?tem spiritual "i ne mintuirn. pentru
via'~3 de veci.
Hd..spunsul meu la trebuinta altuia e de importanta neconditionata,
nurnai c.1ncl simtim ca de el depinde eternitatea fericita a mea '?i a lui.
E?i, de £apt, sint cazuri cind eternitatea fcriciU1 a mea !)i R lui depinde
de raspuDsul meu ~i cind cleci se pune 'in eviden\a valoarea eterna a
110astrcl, a an1.Lndurora.
Sint per3oane care, nemanifcstind in ceea ce cer dC> la mine vointa
sau ~tiinta
de-a ci~tiga viata noastra eterna, reduc importanta clialogului
mu:.1ai la ajutorul ee-l pot da, prin d, vietii noastre paminte9ti. !nsa
prin accasta reduc 9i m<1rimea raspunclerii lor de-a se ajuta prin comu-
 210 PH. PROF. DR D. STA:'ilLO,\.t:

nicare .sau prin dialog. Accasta lasa ncexplicat caractcrul ncconditionnt

al raspunderil simtitc de uniL pentru alte persoane. in astfel de GlZUri
cu sau altu1, care traim raspunderea neconditlonata pentru acelc per-
soane, avem. datoria sa le deschidem acelora ochii pentu valoarea lor
cterna, care, singura, explica raspunderea unora de-a se ajuta in mod
ncconditionat.
In. vointa mea necondi~ionata de-a ajuta pe al~ii, vad tot timpul
valoarea mea :;;i valoarea lor eterna ~i vointa lui Dumnezeu de-a ne
asigura :;;i prin noi in:;;inc fericirea cterna. Raspunsul dat in acest ca:~
de mine nevoii altuia, este totodata un raspuns dat lui Dumne:wu. El
c:~re con:;;tiintei mele un r:lspuns la cererea Lui lnsu:;;i de-a ajuta pe altii
~c;ci--~i ci:;;tige fericirea cternii. Caci El no-a dat noua valoarca etern<l.
cu rostul de a ne--o ci:;;tiga :;;i prin rcciproca ajutorare, fericirea etern{t.
Prin aceasta imi cf~tig ~i eu fericirc'a etcrna voita de Dumnczeu, d<:lr
Jasata in dependenta fli de voia mea, arciUnd :;;i in accasta valnarc~Cl Cl'
mi-Ll dat-o. Deci, tot dialogul lui Dumm'zeu cu mine e un dblog in
vederea eternizarii mele fcridte si a cel'Jrlalti Prin aceast:t sc arah
ci'i dialogul intre noi e sustinut din iublrea l{li Dunmczeu in YL'dcn·:t
etE:rnizilrii fericite a noastre. Deci, e un dialoc, pc care vrca sj-1 sus-
tin[! cu noi :;;i. intre noi in eternitate. In acest dialog, practic:1t de: nni
cu Dumnc7eu si 1ntrc noi, ne doscoDerim ca existente cre~tte si tcmpo-
ralc, dar ln ac;la~i timp in lc::;atur;'{ cu Dumnezeu c~l necreat' ;;i dern,
pcntru a ne face sa ajungern b o cxisten~O. in care e coplc~ita calitate;1
noastr2l creata ~i temporali1 de vlata Lui necreata ~i ve~nica.
Dum1wzeu ne-a facut nu numai sa raspundem altorCl :;;i prin aceGsb
Lui 1nsu~i pentru altii, c<ki aceasta ne-ar putea face s;l nc mindrim, ci
:;;i pentru a-I cere puterea de-a r{tspund~~ si de~ a-I mul\umi, ar£ttincl
y::rin aceasta, cu smerenie, ca de la El avem :;;i put..crPa dr:-·a ruspundc.
Dumnczeu nc cia o mare valoare, cerindu-ne ~i dinch.1-ne putcrea sJ. r[t'>-
punclcm pcntru altii, cum dii o mare valoare :;;i celor la a ciiror trebulnt;-t
smerita de ajutorul nostru ne porunce~te sa raspundcm, dar ne dc1 ~l
con~t; i n~a smerit:'l c:1 valoarea accasta o avem de la El.
Prin tr2buinta nccondltionatii. de-:.t rLispunde <~ltora si prin aceasta
lui Dumnc:--:eu, dar' ~i de-a si{nti trebninta cuvintului de at~ntie, de fapta,
de ajutor, din partea acelora se arata ca oamc-::nii nu pot urea sprL'
ctcrnitatca in Dumnezeu dedt imoreuna. C1ci, prin aceasta, ne reCLt-
noastcm rccipt'oc valoarea dar si 1~::irginirc·.:1 :'i nZ' des[rvirsim unul prin
altul :;;l urcilm sprc Dumnezcu' imprcuna, d(r:.. ruterea ~( porunca -Lui
de-a ne iubi unul pe altul.
Dumnezeu voie:;;te Sil raspundcm nu llU il!:il trebuintei de mintuirc
<1 aJtera, ct:rlr:.d spre accasta ajutorul Lui, :;;i .C,cind-o in numelc 9i cu
J; t:·rc:1 Lui, c.i sl necesitatilor de viata pamintea:sca ale o.celora. Clci si
~Jr~n aceast~1 lc 'ct.Jvedin1 i~birca si l; dC·::;coDorirrt vuloarea. 1\._noi, chia'r
In imnortanta C2-0 ~lam vietii piirr{intcsti .se ~raU1 c2 sintem rw~tru ctcr-
rli:ate". ~;ii Si~t:::~uc~t de bic~L oamenii ·i11 greutdti si Sltferh1ta, de rru.1ltc
rri nu inoxaz11e-·" 'lntr-! delicatete cc lt-; est2 ·pr'oprit\ s·1 nc ceara t;i
i11.~i~'i ~ljUtJrttL D:1rrn1 ~z~~~1 fac::: El lns-ti;;i 3·~eastl ccrere in 11urnclc lor.
I)· r accosta r:.) '"')
1 ·~ r p 'TU~tcit:are. Pril1 21. :1ratl ~i 'iBl ~;nre2 11'Jastrc-i
si 1 acelor.J., da:~ i J -. ri '""rit·1tea .L~J.i. De alt.feL i-r.tscl~?i cerere:_l ElC·~lo:ta
.!--
1
':"' -~..;at.'-1 PJYUq :-- r; , -...:inte ci n'_·n1ai pri:n suferi11ta lor~ are ir1 ea
c,:rcrc:l porundto:n·c' a 1ui Dumnczcu. Ccrerea poruncitoarc prin ~i pcn-
tru acz·:;;tia nc-a ~l :;;·csat--o Hristos cincl a spus c;l viata noastra ve~mca
intru fcricirc va dcpinde df• :Ijutorul d:tt cclor bdnavi, fli.'lminzi, goi,
prigoniti (llvlt. XXV, T2--·1G), mtf'Ucit ajutinclu-i j.:c accia, pe. El L-am
:1jutat. ~i acc::;'.;F; CLT(Tl' o face Hristos in oricc timp ficcaruia prin
ClFtiin';a ireziUi fn noi de I<:l dc•;qrc acc:;sta ccrcr;; a Lui prin fa\.'l
C< loJ ~dla\i in astL·l cle snfcrintc. Le~;~Hur:1 omulu: CLl semenii s:h prin
nnit·~tc~t dt~ fiint-:.1 ~i in1plinirc.:a nr=.~_lia pr·in ~lltu1, t! trilit:J la culn1e d~·
} lr:c;L:)'-'. cd fi"tcut de o fiint<1 cu noi, prin unin•;:; cu cd cc so deschid
i;l;;it·ii I_t,i prin smercnia sufcrintc'i >;i prin v··in(a de-a 1w uni pe unii
u.1 ~.~t,ii ~i cu El jXin <ljut:wul d;;t dt' unii ;Jit':lra. ,,lntrucit ati fucut
~n~ui<t din acc~ti jJr\'Cl mL:i fr;l!,i ;~i J',Jd, JVfj,, Mi-c,(i fJcut" (1'\'lt. XXV, 40).
Dumnczeu sc snH~n·~tz· pe Sinr' ~.i nc' cinstc~;te P'~ noi, facind dependenta
G1intuirca noash<i ~i de ~fL-u·c;J Lui de c::~tn' noi in cei 'in suferin~a. Dar
m<Ji ales fdc!ndu-Se om, se sn~erc:t~· pc: ~)im· ·1tit cle mult, incit 'i~i facP
din suterin~a lor graiul rugMor :;;i intr-un fel poruncitor al Sau. El le
dti c~celora o valoarc $i o putf'rr d{) tcc,zii\ · ~1 11oastr~l~ egal~l cu a ~Sa.
Dar da ~i cdor cc1rora le cere ;1juLrul clet·lorn o uria~;J valoare, facin-
du-se El 1nsusi ru:::;ator ci'itn· ci. Nt' bet· :- : i vedcm sufcrinta altora ca
suferinta Lui ~i s{< auzim graiul rdinut dir, deib1tete al acelora dcvenit
graiul Lui. F~;cc din suferin\a lor· Ftcutcl. ru~;imint~a Sa smerita ~i in
aceL:~i timp poruncitoare. Dunmczcu Uicut om se une:;;te atit de mult
cu Sl'~menul nostru, incit lK c-ere S<i identificam pe semenul nostru su-
fc-rinc! cu El insu~i, dar faru sa-i nesocotim aceluia existenta propric.
Dumnezeu sc face mic in fnt.a noastrJ, dar face de o inal~ime egal<'l
cu a Sa pe eel mal smcri1 din scnwnii nu~tri. Face dependenta bucurict
Lui de noi ~i fericirea eLrnu clt:•pcndenta de cc·l mai mic dintre oameni,
cu care El se identifica, sau prin care ni se face transparent.
Prezenta lui Hristos in cci suferinzi se poate sim~i ~i prin faptul
c{; fata acestora trezqte in noi mila, c::;rc e •.1 umanizare a noastra,
cnre mi~ci:l. in noi, cu o ::mterP mai prcs;..n de noi, put(•rea descoperirii
i1npu1··~~ln~ci altuLt :7i pornirea clc ~t-l njuta~ CZ!rc I~lri:1 aceasta 11e i11tiirc~t-~\
coJ--::tr:-11' c_:·_;oisnlului c.:-lre 11e sL'-tbe~~tc. D~:· aci s::_~ vcde ca. s1nerirea lui
l L·i:-~to:-; pt~in ~tr~ttarca L:._.li h1 fata suferi11dil a scn1e11ului 11ostru, e ln
il('i'h'j tim'} o :xmerc In lucrarc In accl om a puterii Lui, dar si a
r.\spu.nderii. n-xl:;tre :in L1ta Lui prin om, c:1re ne intare~te ~i pe 'noi.
C:tv]ntul h;i ~Javel Apostolul dcspre locuirca lui Hristos in slabiciunile
sale, Ccea ee-l face clnd e slab sa fie tare (fl Cor. XII, 10), se potri-
'vT;,;lc oricurui suferind, oric.Jrui smerit, care face, prin slabiciunea lui,
t:·;:r:s;:;arent l-Iristos. Dar, prin cuvintul accsta, Siintul /:~_postol Pavel
l-c.::~r dj d2 ~i cd 1Iristos face tare }Je om, pril1 slElbicitn1ea lui
r;_.~·>.T:Y-;curC: ::;:1 de: cei care-L vad in acelc:.. Cine nu se simte mai tare:
d 1~-l'U~~l, l'ind s·~' simte lndemnat sa mingiie pe al(ii ? E un nou paradox
al pcr:;-:;cmei umzP1e : taria in slabiciune prin credinta :in Hristos, dato-
";" '· ' c c:.::_ ntci lui Eristos in el ; sau : eel slab int<'lrco~tc p2 eel pn:tins
'"''·-', Si:lc'dndu--l. Alexe, omul lui Dumnezeu ccr;;eLJ. pc'niTu al~i.i, cum
;· .. ,, ' C·-..L
'~•'·- ·; :··; U'lii "'rcs'ir;
'it • ~~ L~
'- -, .
.<..I.
l'U P''lnai
~ !.....
.....
IJPntru
~ · a Tiu+a !-'
C.; ,..,., s:h.. ,,-; •·' c:'
'-' ~ ~ U.·~;.J ,1
Ll 'Y'''1tru
1 '----l
..

a t.rcz1 ~iiYlanlt:tt:~a celor de la care cer~esc.

r:u~11nczeu ·~'"oie:~tc 11.--1 dialogul nostr-u, nu nun1ni .:::.2-I rd.SJ}Lll1den1
Lui, la C<::' vrca 'iii facem pentru al~ii, ci 9i sa-i cerem puterca de a
212 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

raspunde semenilor no~tri F?i prin aceasta Lui insu~i, adici'i puterca de
a-i njuta pe aceia sa ajunga la eternitatea lor fericita in unirea clcplina
cu El ~i prin aceasta de-a ajunge ~i noi impreunil cu El la acea eter-
nitate. Voie~te, sa-i cerem sa ne dea putere sa ne ajutam unii pe altii
in vederea eternizarii noastre fericite comune prin lmplinirea voii Lui.
Ne imbie sa-i cerem puterea, sa oferim iubirea noastra, din iubirea Lui,
altora, chiar cind aceia nu ne-o cer, dici e mai mare iubirea oferita cind
nu e ceruta. Iubirea se dovede'?te mare mai ales in oferirea ei cu sme-
renie. Prin ea punem in relief valoarea semenului, dar ~i m[drea lui
Dumnezeu, care a dat o astfel de valoare aceluia. Valoarea paradoxala
.a noastra ca persoane se arata ~i in comunicrea cu Dumnezeu prin cei
pn."'o. /mici 9i in marea bucurie a Lui de-a comunica cu El, comunici:o1d
intre noi ~i pentru cre:,;terea ce-o ci~tigam prin ca, depa9indu-ne prin
ea spre El. Ciici, in aceast acomunicare, tn'iim ~i granita intre noi ~i
Duamezeu :;;i intre noi in;;ine, sau marginirea noastra o data cu neputinta
de-a ne anula, dar 9i folosul far:'i sfir9it, ee-l aven1 din aceasta co-
n11.micare.
Dunmezeu, ca altul decit mine, J:mi poate da, ~i eu pot avea de ia
el, ceca ce nu mi-a9 putea da eu fnsumi, chiar dacii a9 fi eu insumi un
infinit viu. ;;>i, la fel, semenii mei, care sint granitele mele in vcci de
nedesfiintat, imi pot da ~i eu pot primi de la ei, ceea ce nu mi-a9 putea
da eu insumi, chiar daca a9 fi infinit. In aceasta se arata valoarea de
altO. infinitate a fiecaruia, traita in comunicarea dintre ei.
Dumnezeu ;;,i semenii, care sint granite pentru mine, imi dau nu
numd continuturi pe care nu mi le-a9 putea da eu, chiar daca a9 fi
infinit, ci mi se dau pe ei in9i9i ca inepuizabili, Dumnezeu ca funda-
mentul absolut continuu al existentci mele, semenii mei ca impreuna
sustinatori continui ~i originali ai acestei existente din Dumnezeu eel
infinit prin Sine. Deci daruirea aceasta a lui Dumnezeu ~i a semenilor
e necesara existentei mele. Dumnezeu a binevoit sii ne creeze, ca avind
nevoie nu numai de El, ci ~i unii de alW. El e fundamentul existentei
fiecarei perseane umane nu :in izolare, ci legate intre ele. ,Sa ne iubim
unii pe altii, ca intr-un gind sa marturisis". :i'vlarturisindu-L pe El, ni-L
facem fundamentul unei existente mai tari, mai bogate ~i mai adinci
a noastre ; dar marturisirea cea deplinii a Lui e cea facuta intr-un gind
cu altii, ca sa-L avem fundament comun; ca sa-L traim ca fundament
puternic al nostru, simtindu-L 9i fundament al altora, care ~i ei, cu cit
11 simt pe El mai mult ca fundament al lor, ni se fac ~i noua mai
sustinatori ai existentei noastre, mereu mai imbogatite.
Daca nu-i cer putere ~i lui Dumnezeu, inseamna ca n-am con-
9tiinta nevoii mele de El ; daca nu simt nevoia de ajutorul altora, in-
seamna ca nu am con9tiinta limitelor mele, ca rna socotesc, in mod
iluzoriu, suficient mie insumi; ca nu vad valoarea altora pentru mine
~i a mea pentru ei. $i cine n-are o valoare pentru altii, n-are o valoare
pentru altii, n-are o valoare recunoscuta, ci-~i vede numai el valoarea
sa. Aceasta, cu atit mai mult, cu cit neaga ~i el valoarea altora pentru
sine. Dar omul nu poate trai real recunoscindu-9i numai el valoarea
sa :;;i numai pentru ~i negind valoarea altora pentru sine ~i a 3a pentru
altii. Nietsche~ care a dispretuit mila ca o cotnponenta a rela\iei illtre
 OMUL $I DUMNEZEU 213

''ameni ;;;i a criticat cre:;;tinismul ca pune atlta accent pe mila lui Dum-
nczcu, n-a vazut valoarea ce o da eel rnilos celui de care are mila 9i
chiar valoarca ce o da Dumnezeu omului prin mila ce-o are de el. Cel
railos traie~te 9i cl o suferinta pentru eel de care are mila, iar Dum-
nezeu i~i asuma suferinta cea mai mare pentru oameni, faclndu-se om
:::i primind moartea pentru ei. $i eel ce nu sufera pentru altii, din mila,
nu vede valoarea acelora ~i nici dependenta fericirii proprii de fericirea
acelora, sau fericirea acelora dependentil, prin cinstea ce i-o da Dum-
nczeu, de mila ~i ajutorul sau.
Dar in capacitatea de mila ~i de suferinta, pentru altii se arata
c1devarata maretie, adevarata largime de intelegere. In mila umana pen-
tru altul se arata valoarea ambilor 9i din ea cresc spiritual amindoi.
E o tain;:'l in asumarea suferintei de catre Dumnezeu pentru oameni.
Dar e negr{tit mai minunat un Dumnezeu Care-:;;i asuma o astfel de
c';uferinta, clecit un Dumnezeu rece, nepasiltor la trebuintele de fericire
ale oamenilor.
Iar daca omul n-ar adrcsa :;;i cereri lui Dumnezeu, L-ar dispretui
pe Dumnezeu, nu s-ar ridica la o adevarat"l intelegere a maririi :;;i milei
LLii. S-ar crede suficient sie:;;i. De fapt, cl insu.~i ar rc'imine prin aceasta
In fngustimc:.1 Lui.
Ar suporta cu minclra resemnare insuficientcle lui, perspcctiva sigura
a mortii definitive. Dar, prin aceasta, s-ar socoti ca nimic. S--ar socoti
~~ lipsit de oricc valoare a sa. In cererile sale catre Dumnezeu, chiar
'ln cererea icrtarii pacatelor sale, omul exprima atit recunoa:;;terea mare-
·\fci reale a unui Dumnezeu con9tient ~i liber, cit ~i valoarea sau im-
portanta daruita lui de Dumnezeu.
La fel, in ccrerile de iertarc adrcsc.tc scmenilor sai, vede atlt va-
loarea lor, de! a cciror iertarc depinde ln parte fericirea sa eterna, cit
si a sa. Aceasta valcare a lor si a sa o vcde omul si in cererea sa 9i a
.lor de fnv{t\J.tur,'l !?i de ajutor 'ce ~i-o adrc:;eaz{t redproc, ca :;;i in buna
20nvietuirc a sa cu ei, mtruclt de acestea depinde ve:;;nica fericire :;;i
a fiecaruia, de care to\i ~tim ca le vin·e de la Dumnezeu, cind se iubesc
unii pe altii, implinind vola Lui.
Astfel, din multe din cererile omului catre altii nu lipsc~te cererea
ditre Dumnezeu. Iar din ccrerile lui catre Dumnezeu nu trebuie sa lip-
.seasca cererea pentru scmenii sai. Caci omul cere lui Dumnezeu nu numai
s3.natate o_;i ajutor, ci :;;i iertare de gre:;;elile sale. Iar acestea sint cele mai
multe gre:;;eli fa'~a de semenii sE'J.i. Iar sanatatea :;;i ajutorul nu le cere
pentru o existenta egoista, ci pentru o evidenta, care sa fie spre folos
.')i altora. Cere sa nu fie ispitit la alte gre:;;eli fata de altii. Cererile catre
Dumnezeu le adreseaza nu ca unui despot, ci ca unui Tata comun. $i
omul, cerind iertare pentru. gre~elile sale. fata de altii, se angajeaza
in fata Lui sii ierte :;;i el pe ceilalti. In rugaciunea ,Tatal nostru", model
.al rugaciunilor atotcuprinz{1toarc, Dumnezeu e simtit ca Tata, dar o,;i ca
lmparat. caruia ii cere ajutorul sa-L laude prln faptele sale ~i putere
pentru tot cc contribuic la venireu !mparatiei Lui prin implinirea voii
Lui catrc toti ~i de catre toti. Cererile omului ciitre Dumnezeu sint
cereri nu numai pentru sine, ci 9i pentru altii Si chiar pentru to~i.
Fiind cererl t?i pentru al~ii, prin ele omul i~i impline51te raspunderea
pentru ei.
 P~nnd'lxul persoanei umanc, pr;.•zcnt ]n caracterul d dialor.;ic, ~'"
arabl i11 fa1_}tul c{l ln. riiST)tn;derca cc i se imPl.ID8 pe11tru altii cstc: irn--
plicatil val~art•·1 c·i, iar in Ct·rcrilc cc lL~ face"'" Du.1n11Czeu ne~1tru lrnnli-
;Jin:n accstPi n1spunderi pc'nlnt serneni ~i in cere rile ci de' icrtarc aclrc-
;.atc lnr, de c:are dcpinde :;:i iertarea ei cle catre Dumnczeu, sc araFt
clcpt•ncknt.a ci de Dumnezcu Creatorul :;;i Judeciltorul atotputernic, dar
in p:u'ir:! :;;i de Sl'menii sni, ciirora ll'lSi:l tot Dumnezeu le da putinta accstei
con tributii la rnintuirca ficc}ruia, deci valoarea unora pentru altJi. Toti
sint intretesuti ~i inzestrati cu o valoare reciproc~! cb Dumnezen,
1nc1t prin orice fapt<cl., cuvint, omul trebuie sa se Gdrcsczc lui Dum-
nczcn, dar fih-;~; a uita de semenii sai. Ficcare om e o valoarc, cbr in
lf~~;,:,tm·:1 cu toti ~i prin toi;i cu Dumnezeu, sau prin Durnnczeu cu toti.
Accst paradox al persoanei umanc consta in faptul ca · c creat::i din
nimic, dar c crcatet de: Dumnezeu dupa chipul Lui. C'\c:i nmTui Durn-
nezcu a putut-o crea din nimic: si numai Dumnezeu i-a putut ch valoan·a
cxtremii ue chip al Sau. Omul· ~u c prin sine, sau nu ;, o L'l1HlJ.al.ic din
Dumnezeu, ca csentd involuntarii. In acest caz ar fi chhr Durnncz::u,
nu chipul Lui. Dar neputinta omului, l-ar anita in ac:'st caz Ccl eman:d.
dintr-un clunmezeu neputincios, farii voia lui ; clintr-un dumnczeu C:H'e
produce individuatiuni supuse mortii, deci raului.
l<'iind 'instt numai chip al lui Dumnezcu, nu Dumnezeu .in<;u~i, ciccl
avind in el libert:ttea, dar libertatea de-a cre~;te sau de-a nu cre;;tf>.
intrucit nu e infinit, omul poate ~i cre:;;te la nesfirsit sprc asem:"man_';:l
tot mai mare cu Dumnezeu din comunicarea cu El, dar ponte ~i scadea
refu:tind cre~tcrca din comunicarca cu Dumnezeu, traindu-~i mai muH
nimicul din car'~ est€ creat, mai precis tr:1indu-~i tot mai mult nim.icul,
dar nepicrlnd, pentru di pastreazi'i :;;i in accst caz, chiar in lxv;a ere.>
tiei sale de ce:'itrc Dumnezeu - cnoatic: c~ nu ~i-o dczmintc Dumne;;:cu ---
o 11esfirsire 111 n-tiscJ.rca s~1 s;Jre nirrdc, ca fiin.cl o l11iscarc h1 rnz-~11ot,Jnie~
<wind c~ fapt pozihv doar existenta :;;i chipul lipsel ei' de continut. ·
'1-· Dar comumcare::t cu Du;Tmc:zeu in libcrtate sc L:ccc prin dial'J[.:(, prin
claruire ~i primirc lib2rd.. HcJ:uzu1 dialogului cc.1 Dumnczeu, du::.:.~ la ne-
garea lui Dumnezeu de cat:te om, ca, Creator al lui mai presus de lumc
:;;i ca. ~u~tina_tor ~i contin~1~1 ~amit~r _de via~J din Sin~. Ducc, 1~ fnchiderc~l
omulm 111 sme>. Nu se c.uru1e:;;tc 1m Dur:.1ncz0u pnn dcscnlclere, ca St
poatc1 primi darurile victii c1U1Tll1C:Zeic~;ti ll'l slric. :)i u_ceasta ducc la 11C-·
gar2Cl valorii sale ca on1 creat de Ln1 l)LElln~Zcll atot}Juter11icj 1Y1:li presus
de lume, care ii poate darui bogatia de cnc,rgii necreate, nwreu noi.
R2fuzul de cdtrc 01n nl di~Jo,~~ului c-:_1. fJurn11czeu, 111ai Jn~-:co.:_·!!_n} ~i rcfuzu1
r·csps~isnbilit5.1;ii sale ill Ljui; ~l 2ccasta duce la sl=~tbirc~ rc:slJonsa-
bill L~1tii p-~:nt!--u dcci ~-"-1 sl.:J bir2a ~---; ric8rui cu z li. T)~-t :;~-i s-Jc~>­
tc:~c eel 1~.L1 c:~;istii Ull. Du.nJD.2Z£1.1 l)Crs:-:,r.al, care 111-c:.}·· :LH_-~" r,;J_(·;)unzitcr,
f~1tj de S1.l1E\. pe!1tru semer1ul n1eu~ raspv_1·1z:ltor p2ntrt1 -vi:t:.. a eternr~,
toale ar h s:J_pus.:; unor legi implacabile, CJ.r ..:; ar }Jl"iVcl 1:.e oc-;; de oricc'
·;,.,alc\arc. ill 111arcrr n;_ca responsabilitate fatU (_le 8un1i1CZ·2U pcn.tr~J. serr1e11ii.
r;-,,:i t;~£\i,:::;c valoarea eternii ~i valoarea eterna a semenilor rnci . .)i aceasta
r T"l-o pGt ~rEd ct~ci t ln. f ata :..n1ui Dun111ez:~tl p(:Tso11al, tra11sce11-
r:~_Yt! t. l1.~rnii, nes·_tjJ1J':; in.s'Jficie11telJr ~i legi1or l"i;L:-nii. $i 11-0 pot irdi decit
I-n c~:~itatca d2 crea..turd p~~-rs:~·~1alJ liber~l Zt LLtl. Nun1ai calit~ttea -.:te crea-
 01\If.fL ::-;:_ Dlf_;\t~-if:_/.EtT

t.~I.:ft a Uii1ui Dwmne'l.i~:u oten1, •Ci:tne rrn:\. e:•ns,t.u;;tt• 1CU: :t'ol.ul c:c pe:ntlene1r
con!o;;tien:t ~i Jiber in di<ctl'Og•tlil cu EQ, pentru >C;T·~Lor;ou nc:c:.frir:;;ita ]1n El,
rna face ~i pc mine dern.
DacJ pcrsoana ar fi intrcaga, sau in parte prin sino, n-ar putca avea
c,Lttl;rnicla ~i adlncimL'a far[! fund. Aceasta n-o are clec.it pentru ca i~i
::re existen\a, :;:i-~i trdie;;te viat;a numai din puterea atotputerniciei divine,
n vi :-tii nem:!rginite a lui DumnE~zeu, de':;'l nu face parte din fiinta Lui.
: )Jy, nezeu eel infinit poate intre\ine la nesflqit o vi at<.\ in om :in con-
tinua cre~tere, pentru ca El 1-a :;:i creat din nimic.
Fiindca e sus~inut de Dumnezeu, omul este ilwpuizabil, dar nu cre~te
cll"Cit dac:l acc2pta ~i el comunicarea cu Dumnczeu, care de aceea are
forma dialogului, al cererii :;:i al primirii de noi ciaruri :;:i al multumirii
pcntru elc. C:lci acestea nu i le da Dumnezeu toate dintr-o data prin
nctnl cre:1tlci, p,~Etru ca Dumnezeu Ii bee cinstea sa crease{! si prin
V~ilnta lui,, prin' cd·erea libera de noi 9i n8i daruri ~i prin rodirea' lor de
d. Aceo.sta 2..rat~1 carl?.Cterul de per.soani:i llber;) a omului, deci ;;l a lui
DUJrncznu can: 1-o. creat astfel. Il arata pe om dependent de Dumnezeu,
dctr ~i Iibeu: in aSicundere fa1;{t de E[. Dumnerneu ;e.ste exiGibEm\ta p2r'SIO!fiala
infinita sau inepuizabila p:ri111 Si111•e, i•ar omuil, do9i lihe<r, ·e :c:nl2jt c:1
-::ut,2we, ck:d ea o exis1en~a in dev8ll'i1re, in •oo.munkat'C co.nJtliiTIIU~\· •CU Dul11-
nc:z~u. Estc inepui:o:abll in crestere, rJ.minind cu voia in lccr:ttur~t cu Dum-
nczcu, d:1r pr)ate fi inepuizabil 9i intr-o existen~a monot~na, sau mcrcu
scft:::ut':i, fiind tinut t'Jtusi d·' Dumnc'Zf'U eel etcrn in le;:;;:ttura c11 etcrni-
btl·a Lui, ciliJ.~ fCir;:t colaborarca omui1Ji. c

0 esent{t n-ar fl putut aduc0 b existentt1 Pl' om din nimic, ca PL'r-

s·l:ll:o'l ci<Hn in::puiznbiE1 in sctc'<1 cie clevcnire, putinch.t-se afb in continuit
('r:':~tc'l\' pdn pri•r!irca liiPr:':'t a cbrurilc:1· date liber de Dumnczeu, s:l:.I
111~1·-cl d;_;r::Ui ctern lll'll1~>t:m"i tot prin vob can• Si' inchide lui Dunmezett
bt libcr. Esc·ntil n-ar produc:c dcc:it individuatiuni supuse unor legi
m:;notnn•.'. ;::_,,,~ n-cn.l ca cine di::loga in vcci :;;i cu c:Jre nu e Cincva
c:,r:· ,,:·t :ti 1J:l int5cs ;_;i lib(•rUttr• S'.t dlalnQhe;;;c in veci, pentru a l2
'ci1w ca (>Xist::'ntz· pL'\iOasc. de neinlocuit, din Gu·c ficcare folose:~te in
mod J:.ropriu, r·_·~:a Cl> i se clC1 de un L;;vor personal, interesat de fiecare.
l\1ai p;·pci s, Dc.mmC':o:en cn:eazd j)(:rsoana umanCt pcntru dialogul fiir:·t
slir::_;it :.:u l;a din iubirca Lui fata ck e:1, intntcit iubirea nu vrca s;t
pi?t·."•. \Tc·odatd perso~mu iubitil ~;i intrucit a fdcuL-o ca pc un subiect
dr· n:'inhcuit. C"l pe <; iu bire noutt. ;;;i i.ubind-o, vrca sil-i dea mcrcu
alto cbrvrl. br ornul t• c.rcat c:t partcncc ln acest dialo;:; prin r;t:spunsul
propd:_: Lt acc:hLt iubirc :;;i cu con~tiinta cil e dator cu mul~mnire pen-
t:·u cr:l>L•:·n.\.1. ·.; 1 ')i p~ntrLJ daruril:>, c· i .<,-au cl:tt :;:i i se cbu de Dumnezeu;
~i cu t:htxia rb- 1 implini cu voia sa voia lui Dunme:o:cu prin folosin'a
l'~r sr:n~~ s:1, pril1 aproplcre .1 l11 curnunicarea cu Duntnczcu;
)i cu vr1in~a dc'-·'J c•·l'l' ;c•ci'l'U p-utcrc:> :ln acest scop :;:i noi dnr·uri, sprc
crc0t':.'~"'ea SJ 111 C')E1Uni1Jnea cu Dun121czcu. Dacd rnJ o face aceasta, rd.-
m11w ir1 f;losi.rcn monoton5. a d:,ruluiexistcn~ei ce i s-a dat. Dar uneori
c cuprins (.tc• mustwrea cugebllui pc:ntru ace3sEl ne:implinire ~' voii lni
Dc:m:v:zeu. }\tit in CDZUl ca implinqte voia lui Dumnezeu, clt ;;i b
cazul ca tr<'iic"/"2 o mustrare pentru neimpJnirea ci, ornul se simte sc.m
s2 Ya simti odatJ. in fata lui Dumne?.eu, ca, Creator, poruncitor, sus\i-
216 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

nator, daruitor ~i Judecator. In fond, prin toate aceste simtiri, omul

creO!te pozitiv sau negativ O!i cl In simtirea iubirii lui Dumnezeu, 'In
experienta bunatatii primite sau refuzate a Lui. $i, aceasta experienta
nu poate sa nu capete in om ~i o expresie prin cuvinte de multumire.
de lauda, de cerere sau de refuz. Toate s1nt partea omului in dialogu1
cu Dumnezeu.
X Dumnezeu vorbe~te omului prin tot ceea ce-i da, dar in mod mai
simtit de om, prin sentimentul de raspundere pus ~i sustinut in con-
~tiinta omului. Iar acesta raspunde pozitiv lui Dumnezeu prin faptele de
care i~i da seama ca corespund voii Lui, insa ~i prin cuvinte de recu-
no~tinta, de multumire, de lauda a lui Dumnezeu ~i de cerere ce I-o face
pcntru puterea de-a folosi darurile, ce I le-a dat, ~i pentru noi daruri.
Toate aceste feluri de cuvinte reprezinta rugaciunea omului. In r·uga-
dune, cmul simte ca Dumnezeu il asculta ~i-i raspunde la cererile ce lc
face, cu W'i daruri sau cu fagaduinta de noi daruri. 1n cuvintele adre-
sate lui D, 1 nmezeu, omul impline9te functia de virf a cuvintelor sale.
Traie:?tC rolul sau de partener direct al dialogului cu Dumnezeu. Toatc
cuvintele sale, catre semenii sili, sint cuvinte de multumire pentru bu-
nuri relative cc! i le dau aceia, de lauda pentru ajutoare ce i le-au dat
~i de cerel'i de 1lte ajutoare relative. Insa, fata de Dumnezeu, cuvintele
sale sint cuvintt· de multumire pentru darul existentei si al ridicilrii ih
trepte real noi al ~ existe~tei, sau al sustinerii ei car~ n~mai El o poatc
da, cuvinte de cer ?re de noi daruri, cuvinte de lauda pentru fnsu~irile
~i pentru bunatate,< de caracter deosebit ale lui Dumnezeu. Jn fond,
cuvintele de lauda, de multumire, de cerere adrc::sate semenilor, sinl
pentru ceea ce au ~i dau oamenii, tot din puterea lui Dumnezeu. Deci,
tot la Dumnezeu se refera. Toate cuvintele rasar din dialogul cu Dum-
nezeu, pentru care e creat omul, dialog care-l arati'i pe om ca nu c de'
la el ~i nu poate trai singur. Dumnezeu apare ca izvorul 9i daruitoru1
absolut al tuturor darurilor in cuvintele omului catre El, ca daruitorul
existentei lui insu:7i.
Dar eel mai clar 9i mai direct exprima omul atirnarea sa absoluE\
de Dumnezeu eel absolut in rugi'i.ciune. Cuvintele noastre de multumire,
de lauda, de cereri catre oameni au la baza multumirea, lauda, cererile
catre Dumnezeu, sau faptul ca sintem de la El. Iar cuvintele ~i faptole
noastre de nispuns la cererile lor, au la baza raspundcrea noastra fata
de Dumnezeu. Astfel, tot dialogul omului cu sernenii sE'd are ca kmoi
'!i ca miez dialogul lui cu Dumnezeu ~i dependenta de El in insa9i exis-
ten\a sa. De aceea, uncle sli:ibe~te dialogul lui direct cu Dumnezeu, sUi-
be~;te ~i dialogul sincer cu semenii, devenind in mare parte 1m dinlo~;·
mincinos, o masca a egoismului. Omul are totu~i nevoie de el macar ca
n1asca. pel1tru ca e prln fire o existent,:l dialogicii, o existe11ta care I1L!
e c:e 1a sine:. ci de 1a Dv_mnezeu.
Di~tl::._J;;,~-u1 0r:~uluj cu Dumnezeu nu reduce pe 01n nurnai ca ascliltiitor
$i implinitor l"fls;.mnzqtor al porunci1or Lui fata de semeni, ci in el cere
~i Dfnul lui Dumnezeu ajutorul Lui ~i fericirea comuniunii cu El. Cer
s1 i'U atentia lui Dumnez(!U fCJ~a de mme. Ornul nu se multume~te numai
c.~ fericin~a ce J. ,c~ ci~ cnmu11i unea cu sc:rrJc11iL A ratc1 ~i prin aceasta ca
e fr1cut pentrn absolut. Omu] nu e nici ""-'-' raport cu ser"1enii nurnai
1" ..::'~11~·1; ~-r "\Tu se iJn·:.)o~ate~te nur.1ai e1 de 1a al"~ii. ?.Ju s~tnte nux:'}ai tre-
 OiVIUL .'3! DUMNEZEU 217

buinta sa 1 se comunice altii, ci sa se comunice 0i el. Vrea nu numai

sa asculte, ci $i sa fie ascultat. Sa-i fie ascultat~l asigurarea de iubire,
cc o are pentru aceia, dar ~i trebuinta lui de . iubirea acelora. E con-
~tient in aceasta de valoarea lui, dar $i trairea acestei valori o are din
atentia acelora. Fiinta umana se ma11ifcsta ca o cumpana dinamica intre
pcrsoane. Traic$te bucuria in relatb iubitoare clintre persoanele in care
subsistS..
Am spus ca, cuvintul in romane:;;te vine de la latinescul convcntus,
Yr·nire la un loc, intilnire. E venire nu numai a altuia la mine, ci $i
:1 mea la el. Iar logos, in grece~te, ca substantiv al lui lego (vorbesc)
.:n·e la originc legatura ce se realizeaza prin el intre om .-;;i om. Chiar
d:tc{; logos inseamna in grece$te $i ratiune, cl arata $i in acest inteles
i) disiinctie, dar $i 0 legatura intre om ~i lucruri, cautata pentru a 0
('<)n;:mica altora. Dar logosul $i cuvintul, ca legatura cu altii, le are omul
de let Dumnezeu. Animalul nu vorbe0te, pentru ca nu rationeaza. Logosul
'<lU cuvintul leaga persoanelc Hira si:i le confunde, le leaga prin nevoia
unela de alta, dar aceasta e ~i o nevoie de iubire. Omul nu vorbe9te
~u lucrurile, ci numai cu alt om despre lucruri, mai bine despre gin-
durile sale despre lucruri $i despre sine. Prin. aceasta, persoanele i~i
comunica simtirile lor. De la una la alta tree sensibil ca un fluid de
\'ia\;1. De aceea, cind numim persoana existenta cuv1ntatoare, o intelegem
c·<~ cxistent{t ce se comunica altor persoanc, trebuind sa se comunice, dar
li ber~ in modul comunicilrii.
Omul realizeaza prin cuvinte nu num.ai legatura cu oamenii, in ln-
tPlegerea lucrurilor, ci 9i cu Dumnezeu. Caci numai in Dumnezeu sint
legate toate ~i toate i$i au prin aceasta sensul in El, sau in un.irea lor
in El. Toate sint legate in Logosul lui Dumnezeu. In Logosul divin
_;,'isim explicarea legaturii intre toate 9i chiar a existentei lor.
Omul, folosind cuvintele, nazuie9te sa lege toate cele create, per-
soane ~i lucruri, cu sine $i cu Dumnezeu. El vorbe~te despre toate cu
,Jlte p~rsoane, pentru ca Dumnezeu i-a dat judecata $i impulsul vorbirii
: :,1 :s:1 uneasca in sine pe toate cu Dmm'lezeu. Caci Dumnczeu nu a sadit
nmnlui cuvintul sau logosul ca sa lege toate numai intre ele $i in sine,
r;iminind cu totul in afara de Dumnezeu, ci s-a imprimat El insu$i prin
Cuvi;.tul Sau in oameni ca ratiune 9i in lucruri ca rationalltate pe
ndisur 1 ra(:iunil omene$ti. Cuvintul, exprimind din vcci o legatura a
S:; cu Tatill '?i cu Duhul Sfint, in baza unitatii de fiinta, se imprim{t
.•1 legiltura rationala ~i in oamenii cei crea~i ~i sustinu'(i prin El '?i 1n
,-;~~ionalitatea lucrurilor, prin care omul sc imbogate~te ~i cunoa9te mai
L,inr: pe Cuvintul, dar vorbe$te $i Tatalui ca persoana cuvintatoare, im-
!JrY:urdt cu Cuvintul dumnezeiesc $i din puterea Lui, care cere sa-I vor-
;)L'lC>c<i sau sii-I vorbeasca El Tah:Uui.
In darurilc deosebite ce se dau de Creator fiec;kci pcrsoane umane,
dar ~i in pornirea imprimata ei de-a multumi iii de-a cere altele, ca
i in rJspunderca de-a le folosi pentru ccldalto persoane (cum spune
SfLdul Vasile•) '?i in darul schimbarii de cuvintc, se arat<-l valoarea dat(t
de· Crcatorul pcrsoanelor umane pcntru a cre:;;te in unirt:~a .lntre ele ~i
cu El, dcpcl~ind despartirea intre de ca, crc:'ltc $i fntre El ca necreat.
Chiar in schimbul de cuvinte are loc un schimb de daruri ~i de multumire
intn: Dumnezeu $i om.
2JB PR. PROF. DR. D. STA.~lLO \E

Numd Pcrso;..tna cre;,to:tre poat-2 da persoanelor crc0tP dStkl ck

uaruri ~i d<-• ru<;punderi, o daE\ cu sporirea in comuniune. Prin acc'asL;
\hv· in kr;iHur:'i libcra cu Sine p(•rsnanclc umanc, dindu-lc o man' im-
portcmt<1. Nurnai o Persoani1 crcatoan' poatc impunc r::':ispundc,ri nc~con­
ditionate ~i num;ti unor perso;me clependente in mod absolut dP ca, capa··
bile s{t tr;\iasci1 relatia cu Pi'r<;oana absolutil. Si numai ea poatc fac2
dependentS. de' im;)li~1ire:: acc·stm· ;'{!:,;punJeri p; in li h<sbtca lor, cY:i';-
tcnta lor fcricit\ vc~niciL .$i bt numai o Perso:u1i:i crcatoare a putut
imprima ~i intr,·\inc ~i in JX'l'soanele cr0atP caJX1citatc·a cle-a trai ·~.i
implini trebuinta ncconditionaUt dc-El fmplini ac·est(' ri1spundcrl, c::n·,~
s]nt dcci :~;i ri'ispunderi ciltn! Ea. Dar prin <JCcasl.a le d<'i :?i lor o valoar•'
negr;)it:i_ <"<l :)i celor pcntru G1rf: lc-::t imprimat ;tCl'aSti'i raspunclerc.
Dumncz.cu face dcpendenL.i dernitatc:1 fcTi.:JtD a tuturor persoancl<lr
nu de jud<'Cth arbitrara a S<t, ci d<~ rilspundcre<< implinita in libt>rtate
a unora pl·ntcu ;tltele. De acc·ca :;;i juclccata 11supra lor, cu cfcctc etern<..o,
se va orient;l dupu implinin·a acestvi nlspunderi, ar;J.Und nc~ilr;1mritii
valoan' :tcorchtt\ oamcnilor ~i comt.micarii iubitoare intre ci. Propriu-zh.
nan1E'nii in~i~i :;c vor judeca sau vor sufcri consecin\cle comunicttrii snu
nccomtmk;:\rii ci. Dumnezeu nu va f<lcc dccit si.l fac:! eficace fn rela\ia
Lui cu ci aceasL1 judecati"t cc ~i-:m dat-o ci In~i~i prin 1mplinirca s:nt
ndmplini;·,':-t libera a ni.s])underii lor. Tn felul ;,ccsta Dumnezcu on•l--
r,•;m} pt' oanwni prin riiS]JUndcre<t cu care sinL inzcstrati. i\nimale]P nu
prlmcsc o astfel clc r2spunderc, pentru c~1 nu au o constiinb si o libcr·-
i:ttc, ck'Ci nid nu vm· · primi printr-o astf:cl de judec~lFl fin~l:'l st::m·::.
dc:rn;i de un fel sau altul. Iar asupra omului nu decurge dintr-c1 esent.l.
~ :,cnn)ticn1 :1, sup usa faril. voie unor legi atotstap.initoare. Persoana uma n,·:
c t idicat3 numai de o cxisten~<':i personal~i suprema, crcatoare, l<l treapt:l
de rwrteiwr;_'l C'~~Tnii a ei, sau e lasata in neferkirea 11{'COmt.miunii cu
ca. Numui :!tc·n1;i:l sau ncater.tia unci persounc imi da Icricire sau tristet".
Prccum con'!tiinta unui Dumnezcu personal face sau \ine treaza !n
om r;:ispundcrca neconditionatii pt'ntru sine ~i pcntru scmenii s:'1i, Lt fd
n.umcli cm~tiint:1 <'Xist<'ntd ctcrnc proprii ~i a celorlalti poate d;1 rii';-
pundcrii lui IX'ntru sine ~i pcntru altii un caracter necondi\ionat. Dacj
eu sau altul nu vom suferi ctcrn pentru nP1mplinirea dtspunderii mclc
f:,1Ji de mine s·m de al~ii, pcntru ce m-aC? mai socoti atit de raspunz'J.hr
pentru mine ~i pcntru ei? Tn C<1ZUl accsb n-ar mai C'Xista nici 0 judc·-
cata finalc"t serioash asupra fapt.elor melc. Toti ne-am pierde in nefiin\.<i.
fie ca am f<kut bine, san rliu. Deoscbin~a .lntre bhw e;;i ri\u nu e;;i-Y-
ma:i prr.imi e suprema ~i "''O::.i''li:ca initiirri:re. Nrumari con:;;-tiin~a pe>rsG'!"~:<.1'l:t c1Ct
un t(~mei deosebirii intrc bilw ~i r;'lu.
DL1ecl n-:w c'xista o juckcaE1 cu urmari mni pn'sus de sine asupr-:1.
umului ~i omul s-Rr socoti rC:spunz:Jtor numai fa\.fi ck sine ~i pc sin,~
ca sllpremul jud('CL!tor, s-ar slttbi nu num<ti rdspundcrca lui, ci ~i ori.:·, ·
ordinc morali\, chte fiind sFd.JidunilC', care fac pe oameni supu~i trufi('t,
nricini\ a iutur·or dPzbin:'trilor.
E n~",':'S'''·a ''xistenta unvi con~tiink ;>bsolute ~i atotputcrnice, car,:
~:i1 clca onmlui. C·)nstknt :~i l·], u r~t:'.pLmderc- abc;oluL:i ~i c necesar{l I)
'::t1r>i:r-e absoluti\ n ordinii m1;rah· cli'IJ"nd<'ni ~, de Dumnc'Zl'U ~i clc ct(·rni-
t<:;tca pcrsomK·h;r um0nc, ct s:! s(· LT1punj :'<·::lii:lt"·a l'.n<'i jw.lccai;i care.·
 ~l!)

s,i den kricirPa sau o nefcridn· cLTnCt pcntru implinirea sau neimpli··
nirca ci.
D<.<.r fnptul ci:'t s1ntcm Flcu~i nu d(• noi s:m ck o naturc1 incon~tienta,
d de Dumnezeu, U!nsul pe11!t1'u ·altul, ba chi,ar fPCirliLru a ·nc fr:cc dopendc~nil:{t
fcdcirca ctcrnii nu n tmai de voh lui Dumnczcu ~i de cbrul Lui, ci ~i
([;• in1plinirea Iibcrtt a rc'i'.;punJ,Tii ce-o <~.V'~rn unul pentru altul, SP
a.r:tFt nu m: mai in r.~;spundr:rr~:t n;•cnnditi<nnt:i et'-O tniim. unul pcntru
4\ltul, ci '1i :in diint;a de ncinabu~it ce-o trc1[m c1nd nu nc-am implinit
<lC c:asU r;1sounclere . .ln accasb se Vi~d-.·· din nou valoarca ctern[t a scmc-
nului nwu ·pcntru mine ~i a rnca pcntru ;_•1, pcntru cCt cl r~1mme in vcci
n;·redll'; la obir·ct. Nu pot tc1ativi:;:a ncsDcntirca cu care am trabt pz:
;:l1ul, ncajutlndu-l sa sc mintuiasc;"t, prin deschidcrca ochilor lui la va-
1oar<:a lui et::-·rn:-l si la fcricirca ctcrn:l ;wntru care a fost Lieut. dcpen-
dc:nt:l dr· prc\.uircl' ce-o acordii Sl'nwnilc~r s:ii. C~ici, prin aceasta nesoco-
tirc. acop:'ir si vedcn•a imDortantei nwlc nriTW pcntru el. Eu DOt con-
h'ir;:_;i Lt pj,,l:cl:·t·ca fericirii lui e'terne, sau la· ci:-,;tigarea ei de ~atre el.
Ltr prin a.cc;.tsl~~. dccid ~i soarta n1ca (~t('l'llii.
Dar cu l) pDt face ;wcasta, pentru ca Dumnc>zeu mi-a dat putere:l
sj-l ci:~ti;,; pc altul prin viatil ::i prin iubL·c~t mea, pe semcnul meu la
pCilb;:a sj met ascilltc, cincl Li vorbesc de valoarea lui eterna, dar lTd-a
,; '' ~~ lii:<··rtak:t cL :1-l LlC\' pc nccla s<.1 sec niarda, despartind vhta si
1ibertaten men, deci ~i a lui, de Dumnezeu, ririn pilda ~·i c~vintul {1lctl,
prin ceca ce ma piercl ~i pe mine insumi.
Prin cvinb pcntru neimplinirca rttsp:.tn.dcrli mele de a-1 face pe
Du:-,-,ncZl'U vizibil in puterca Lui altuia, rcvin L'U insumi la k2:;ltura cu
Dumnezcu si h iubiroa de cei a c."!ror fericirc etcrni:'t am pcriclitat-o,
reci~tigind ~i pentru ei pe Durmu·zeu, dar ~i pe altii. Il rcci:;;tfc; pc Dum-
nezeu chiar pentru cei ce au ckcedat rug1ndu-mc1 pentru icrbH'C1 lor, ca
Dumnezc:u sa •.,rada in acPst mod valoarea lor reviizuta de mine, pe C:lTL:
m-am silit sa o pun in vcderc prin rugaciunilc melc pentru ci. Accasr '
;.:,,·:~~'.i J-::UiV i:n cvicknta vclloaren mea pentru altul, dar ;o,i depencicnta
1.; . s~m ·a ·rericirii mel c.', de COlY:Dortarca 'mea nentru altuL 'cleci de rcc1:l·-
H<:~tcE'a valorii o.ltuia. $i n-an.;, a vea nici un~rl o astfel de valoarc, dac:·t
n-:1111 fi chernZl\i la o existenta etPrn~i de un Durnnezeu pen-onal. Numai
cn·clinta ln existcn\a noastrc\ ctt:rna datodUi lubirii lui Dumnczcu fat[i
c1c noi, eLi tC'TJei un,::i ordini morale", sns\inu Ui de un Dumnezeu per-
.<--··,nal, :;;i unei vieti omC'm':;;ti dt:• rcal{J l'l''Sponsabilitatc.
Dependcn\:t fcricirii H'''l'> trc etnrnc dr• implinirca rii<;pundcrii unui0
pcntru altul, SitU clc c"tintA pentru nccimp\inin•:t ci, sau d:~ iertarca cc:
nc-o cercm ~i nc-o d~;m unii altora, nu arahi numai Vc!lo:u·ea ctern~i <~
pusoanelor urn;-1nc, ci ~.'i im]XJrtan l:" nc'~armurit·'t rbbi de Dumnezeu vif~(:ii
n•nstrr' in timp. Tim;Jul n';strn cb pe pc'"m1'int ,. tn,ci:itor, [clul cum l-arn
tr.-;it, C'l r,'Ltii Intr;" n0i, c!in rc'cs;xmckn'a ctttrc Dumnezeu, are o impor-
hnta dcchiv:\ pcntru n1oclul c'wrnltiltii nnw;tn· : Importanta aceasta o
<ln' m0i ales pcn·tca firwltt a victii nnastn• ;~:uninte~ti. Prin aceasta sr:-
\inc seam:\ )i di' sLihiciuni!n noastre omeTte~tL Am putut gre:)l faVt
de semenil no:;;tri, dar e lWCCS'U" ca rn:(ur •:;)L' ';firO?itul viet;ii p~uninte:~ti
c:} ne dli·n :;;i S(l cu·cm icrbn· lui D·FLiW:<:·u :,;i, de c pnsihi1, ~i cclor
Dell" accasta nu lrcbuie S[l nc
220 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

faca sa ammam ccrerea ~i acordarea iertarii ~i diinta pentru gre.;;eli

pma la sflqit. Caci cine 9tie de nu ne va veni sfin;;itul in mod surprin-
zator ? Pe de alta parte, obi9nuinta cu egoismul pacatos ne slabe'?te
capacitatea pentru pretuirea altora ~i a lui Dumnezeu ; sau obi;;nuirea
cu idei contrare acestei pretuiri 9i credintei in viata eterna, ne va face
;;rea schimbarea sufleteasca la sflr~itul vietii.
De9i temporala, viata p[l!I1inteasd'i poate produce in noi o mare
sonsibilitate, sau o mare tocire pontru valorile spirituale legate de cre-
dinta in eternitah~a omului ~i intr-un Dumnezeu e personal, care e
iemeiul acestei eternitati 9i a raspunderii ce rezulta din ea pentru om.
Timpul trecator are uria9a lui valoare tocmai prin calitatea ce i s-a
dat de stadiu trecator, dar pregatitor al modului eternitatii noastre.
Daca n-ar urma dupa el nimic, n-ar avea nici o valoare, nu ne-ar angaj~t
la nici o fapta de mare efort, de mare seriozitate ~i oboseala, de decizii
grele, chiar de renuntare prin jerWi la viata in el. Dar calitatea cli-
pelor de momente scurte in care ne decidem eternitatea, ne dau puterea
de decizii cu caracter absolut in ele, de decizii cu adevarat eroice. AceastL\
calitate o pot avea ele, pentru ca, in ele omul i~i poate activa toah~
puterile firii sale suflete~ti ~i trupe~ti ~i poate, in acela~i timp, invingc
s1abiciunile lui ~i ajuta semenilor sai sa ~i le 'lnvinga pe ale lor. In viata
pur sufleteasca de dupa moarte, nici nu mai putem folosi toate puterile
firii noastre ~i nici nu e nevoie de folosirea lor pentru coviqirea sl6.bi-
ciunilor legate de trupul nostru.
Numai un Creator atotputernic ~i iubitor, care in vointa Lui de a
ne face 9i pe noi sa contribuim la cre~terea noastra 1n binele ce ni-l
daruie~te, ne prezice 1?i o judecata absolut dreapta pentru eforturile ce
lc-am iacut in aceasta directie, a putut da ~i timpului nostru trecator
o astfel de importanta, sau 1-a putut face un factor ajutator in cre~terea
noastra. E ~i in aceasta o cinste ce le-a dat-o fapturilor sale. Aceasta
o face El pe de o parte aratind ca nu-i este indiferenta degradarc:1
voita a omului, pe de alta incredintindu-i in buna parte lui decizb
asupra sortH lui eterne, sau oamenilor decizia reciproca asupra sortii
lui eterne, cle;;i aceasta eternitate le este fikuta posibilil de El, Care
li ajutil mereu la ci~tigarea eternita~ii fericite prin dialogul cu ei '?i pdn.
continua incercare de a-i trezi, la con:;;tiinta prezentei Lui in ac<~.st
dialog.
El vrea sa pregateasca prin dialogul temporal persoana uman'~'
pentru un dialog etern cu Sine, cu existenta personalU, pentru un dialo~
nl iubirii :;>i deci al libertatii desavirsite, caci iubieea fora libcrtatc
deplina nu e iubire dcplina. '$i de fapi, pentru care alt motiv ar
Creatorul cre<1tura personala inepuizabila ~i eterna, dacii nu pentru un
dialog nesfir'lit al iubirii cu El, dialog Yn care crcatura sa prinwas61
tot mai mult din infinitatea lui Dumnezeu, sau sa se unease;} tot mai
mult cu El, iar El sa aibi'l bucuria de-a vedea nenLm1arate creaturi
devenind tot mai mult asemcnea Lui ? Creatorul n-ar putea inltia ')i
sustine un asemem~a dialog cu persoanele create, aduse la existcntil in
timp, daca n--ar fi din veci 'in El, o astfel de comunicare intre Persoane,
adica daca n-ar fi in El insu~i un astfel de dblog din veci, care sa fie
9i un model atractiv pentru persoanele create. Astfel, persoanele create
 OiviUL $1 DUMNEZEU 221'

sint create ca persoane inepuizabile :)i pentru un dialog etern cu Dum-

nezeu ~i fntre ele, pentru ca, Creatorul lor insu~i este o Treime de
Persoane. Creatorul n-a putut ajunge la dialog, 1'lumai cind a creat pe
oameni in timp. Astfel, daca Perso;:mele divine sint inepuizabile datoritci
fiintei lor eterne :)i dialogului iubitor din veci :;;i nesffqit intre ele pe
baza fiintei lor, persoanele umane, cn~ate de Dumnezeu 9i wstinute
de El, sint :;;i ele inepuizabile pcntru ca au o fiinta sustinuta de fiinta lui
Dunmezeu ~i, ca atarc, are o inrudire cu ea 9i se afla intr-o legaturti
cu ea, fiind ajutata sa cunoasca tot mai rnult din ea. De aceea, se actua-
lizeaza 9i fiinta umana tot mai mult, in comuniunea sau dialogul cu
Sfinta Treime 9i cu persoanele semenilor. Nur'l~tai prin persoane 9i pentru
persoane se actualizeaza fiinta umana ~i cre9te spiritul prin lucrarile
necrcate ale fiintei divin eprimitc prin comunicarea cu Persoanele in care
c1 e::dstii. Fiinta umana nu se realizeaza 9i nu ,devine" in afara per-
soanelor, cum spun cele mai multe din filosofii, care au un caracter
panteist, nccunoscfnd dedt o singura fiinta, ci prin persoane. Prin apro-
pien:~a Intre pcrsoanele divine 9i umane sau fntre lucrarile lor se face
:?i apropierea intre fiinta divina 9i cea umana.
$i cu cit se apropie persoanele umane mai mult de Dumnezeu, cu
aUt simt mai mult apropierea 9i comuniunea intre ele. Caci cu cit trii-
ksc prin aceasta mai mult unitatea fiintei lor ~i imbogatirea ei, cu atit
simt mai mult ca aceasta unitate 9i imbogatire le vine din Unitatea
suprema :;;i din bogatia infinita traita de Persoanele divine. Mai precis,
prin aceasta se fac tot mai asemenea Fiulni dumnezeiesc, triHndu-se ca
fii ai Tatalui impreuna cu El, pline ca :;;i El de Duhul Sfint, Duhul comu-
niunii supreme. Prin aceasta, sbnt tot mai mult ca valoarea lor e legatf1
prin Dumnezeu de a tuturor persoanelor pe care El le-a creat ~i aceasta
insuflete9te dialogul intre ele. Fiecare vrea sa se imbogateasca cu ceea
ce gindesc ~i simt toate 9i sa se bucure de atentia tuturor, simtind
aceasta ca o intarire proprie. Fiecare vrea sa cuprinda cu Intelegerea ~i
cu iubirea sa toate, dar cu ajutorul tuturor ~i insu~indu-~i cunoa9terea ~i
simt;ind iubirea tuturor. Fiecare vrea sa le cuprinda pe toate celelalte per-
::;o;me, dar cu voia :;;i din dorinta lor, dlci :;;i ea vrea sa fie traita ~i cuprinsii
de toate, dar cu voia 9i cu bucuria sa. Cad nu poate cuprinde cu ade-·
varat o persoana o alta persoana decft cu voia ei. Fiecare vrea sa le aiba
\n sine pe toate, dar nu prin vointa de-a le stapfni, anullndu-le, ci prin
d<iruirea lor liber5., ca rezultat al raspunderii fmplinite pentru ele. Intrucit
nceasta raspundcre n-au putut-o implini deplin persoanele intre ele, i!?i
cbu bucuria pe care le-ar fi d0t-o fmplinirea acestei raspunderi, prin
iertarea ce 9i-o dau prin neimplinirca ei. !n ambele feluri se produce
o unire a tuturor nu prin staplnire, ci prin reciproca daruire 9i desco-
periren valorii de ne'inlocuit a ficc~lrcia. l:l am pe celalalt cu atit mai
mul t 1n mine, cu cit il am mai libcr .in daruirea lui.
De aceea, cu cit se apropie de Dumnezeu, persoanele se fac mai
comunicabile 9i mai unite intre cle, dcscoperindu-se unite, dar deplin
p·e\uite in El, fc'idndu-se tot mai asemenea Pcrsoanelor Sfintei Treimi,
deplin unite, dar neconfundatc, dcplin libcre in unirea lor. Caracterul
incpuizabil al lor e striP..s unit cu comurJ.cabilitatea in nesfir:;;it progres
a lor, dnd a::est caracter inepuizabil e folosit se hrane9te din comuni-
c :rca t')t 11.1ai man• intrP e1l>, duprt modt:'lul ~i din puL're:t Sfintc·i Tr,·imi.
1\'<•asta aratCt caracterul lor incpuizabil avindu-~i cxplica\b in Sfint<t
'frdmo. cca d~' o fiint[l '?i ducind fiinta um<.mtt tot m~ti df)J'I):tp-' ch' L';•:~
d}y i n{l pri11 put::.~r(~a c{ireia i~i arc: existcn·ta. I>recun1 unit~1 tc:t tL'".~~~-t vi r:~i t
inbit·>arr: a _[iil11;t."-i divine e tr~-dL-1 de I")i·;~sr;anv1o SJintci --i:'rt~i:]li s:_lU i~i
:-:f •. ' c:Xi'·d,c~nt:-t C0!1C~rl'tj .in Pc'rsnanclc' SJint:~i Tn·ii·~·li, a::;~1 .fiinf,:t 1il1l'tn.:t i.:?L
1

;,cu~aHzcl;:l·,;:j Jdincurilc {'i tn cnnlun_icLlrea dcl.s}\·lr:-.it:·-t di11lTt~ pc ..rs{)~U1C\

r:-:··in ccea cc se al~at~l CDllforrnitatca .fiin.tt.:i urn:1n~ cu fiil1t-.t diYln:·t ~(i
c:~~_-;trc:a ci in ;JPrS(Xll1l' de cJtr~· .')finta 'Tr:-·ln1:\ ~~t~:~ cl:~' u sin~-urj I.iin~.~
dLL"llnezeia.sc:J
l-'c11tru a-i ~qJ-rdpia tJI~iil unir(\J intrc ei de~ Sine, J)urnnc.~~:-'U a cr:_'dt
"'l tine pc' oamcni intr-un di:lloL; ca frati inl.re d, din pukrT\ f i ·i
cL~ l~iul [jju ~:~tc~'ti si. dt• aCL:"ea, :h1 continurl r;~t-..;nundc'r(-' (t uni-J!';-i pv11trL1
.:t:\.ii In fat:1 L.ui, dh~ I)Ht(_~rt~a Celui cc suCJtil1;_• :fr,·i1tiJ intt\' f'i. "''~~ J~r~d.el(!
,,ttF!~~~~lTl at tt!b.II".Jr ~i c~-t Fiul C;,~1ul \_tl c·~trni :Lii '-/t't"a :.:~t-i LH' ·! ~j pL_\ c·l.
!:1 scopul ~lcesta, Fiul Sju in"'u:;,i 'hl E1cut c:mul cc~l n'.li ,,·:sptm:~~d ~,,.
!1 nini noi in fata Tat:i.lui Scm. Acc:!sta ii :riut·"t ';"i .,,. simtcl. lc•c>:ati intc..2
d fi\ra ca vreunul din ei si:t-i lPgc ca taL! SclU ca stcipin absolut. Ei S'-'
:,..lmt frati. pcntru ca se simt tot[ In acda9i limp fii ai aceluia:;;i P~irint<>,
Creator al lor, uniti cu Fiul Lui. Dar aceast:l inse<:nnna cii distm1ta 1nt:·:•
ei ~i Creator este ]nvinsa prin har, sau prin iublre, nu prln fiint.il, cL~
Fiul Creatorului, care s-a f:1cut Frate cu el ~i i-a facut 9i pe ei fii ,,].
'l'ntalui. Sau, dupi:i chioul Lni d0 Fiu Drin nastPre. Din acestea se vdl'!
(•i'i "tl";'J'It'l'i'·n
-'~ t:""i. l~ ;~'1. r)rlnl···l•l'l',,;.
, . _ ..._,_\.
~ -'~ <1"--"
._l<,._ ···~L~ • .._z._.._ _ 'it•tt•p
·.1 L"l"''''";("·l' ~,, _._
~
01: I''l se baz·ea7'cl3 11lll-n'.11,
L. _..._ • . ~ ,
...... '"'
JJ\..
...__!_'..

th:ust'birea lor c::l IJCrS')an . ~ ce aLl 11cvoic sj .~~~ ir1tregeascf.t ci ~i pe fiin~. ~t 1

Jnr comuna. Dar 1wmultumirea lor cu cce:,l ce i'!i dau ~i primesc 1ntre
<'i prin comunic:1rea intrc· ci :\ unci flint:(~ finite, explic{t s-:~tca d:~
cr_~~·nu11icar~ cu Pvrsoa11ele dlvi11,.~ infinib_., !.~are ~?i elc .'·dnt nu nun1~ti
d·~o~.(~bite, ci aLl $i o fih1tt1 con1un.j, d:u-- o fiint~i infinit:l.. i\t>·:::t\_~:-t pot
~, ;·; bo~·~iti. pt~rsoanele un1311c si fl i.~-l~-~1 lr;r ~ :1_ veci, in baz~-t faptu1-u i c::--l
<!:_l·asta e creatc.1 de c-le, dccl pot prilni cL~ Lt eL: QnPrf~iilc n._\cn.:=~L.' ;tie__~
iiintei lor Cll toat[l gc11crozitatca iubirii ct· o au h1tre el(\ d.Jc;~l ~i p\~·r·-~
sc;c~nelc ttn1~n1c vor s[t sc clcschidj dtu·ulrli lo~,.
 IV. FIIN'f A UMANA
ACTUALIZATA IN RELATIA DINTRE PEHSOANE

In ,-et<U' cu iine, al ciirui rol il ia rnereu alt .~i alt el, trflkS·'
mai intcns viat;a, fn bucurie sau in durere, pentru ca exi~t.i t.u care n-::1.
iube:;ti ~i pe care te iubesc, sau care nu mii iubef5ti ~i pc c:tre nu te
iubesc. Traicsc: tristetea, sufiir pentru cJ e~ti tu 7i el, care imi faci suu
i:T'i face r<!u, sau caruia i-am tkut eu r{m. Bucuria ~i durerea 1;in de
fiinta umanii, pentn.l ca binele <;i raul tin de fiinta umana, dar dt~ ()
fiinlJi umanj care arc? un cnr.:1ctcr interpesonal, care e actualizata concr,_'i:
in persoanc.
De fiin~a umand tine conjugarea interpcrsonala a diferitelor mi:7 ..
csri ale ci. Fiinta uman;l c trdiU! in realitate de pcrsoane. $i c trL\iFl
mai intens in binelc 0i rciul n· :;;i-1 fac perso!lnele. Raul e trait c:u
JOC·~)Lt'?i intensitate ~ca ~i bi!neile. Dw:: ·cu o alti~"'l da i:nrtx~nsirba:t:e. Bite:c·L·
~i raul sint clouil din fonncle in care e actualizab1 fiinta prin 9i in p{~r­
soane. Bincle ~i raul leat.;a perso~nwlc, fiecan' in ff'lul lui. Dc:;;i fiecar,:
persoan<-1 are in sine toat:J. fiint.a umuna, fiecare traie:;;te intreaga fiin~.~~'
uman£1 in rl'latie cu altele, sau ~i-o actualizeazc"t in relatie cu allele. Fie-
can>. traicste 'intreaga fiinta umani"1 intr-un mod propriu si soorestc in
altele pri1; rela\i;:t cu ele t~airea sau actualiz:.~n:a fiint.ei um'ane' in ~1oJul
propdu :il aceleia, prin modul propriu i:n care o tn'lie~te ca. De acc•ca,
tri1ire:< in tre::;ii fiinte umane de cil.trc fie care persoana, sc une:;;te cu spo-
rirca trairii fiintei intregi de c{ttn~ ca in mod propriu, prin relatia cu
altc pcrso;mc, cane o tniiesc in fclul lor.
N-ns sti de iJine, dar nici clt; ri1u, daca n-ai fi tu. Tu csti cauz;l
binclui ~i· rJului pent.ru mine, dar e:;;ti accast<::i cauz,cl pentru ca' sint eu,
IJH1tru Cd i~i dau prilejul Sa fii ]Wntru mine C<tUZii a binelui ~i a riiului.
Ace;1sta nu se intlmplu in rnod fat<d, ci prin libert.atea ficcareia clintn•
noi doi. De libcrtatc depindc m1mai modul relatici fntre noi, nu .<;:i
rd.-1\ia !n<l~i. Reia\ia unei pc~rsoanc .cu alte persoane e necesariL Dac
[c1losirca intr-un fel sau altul a Iibcrta\ii lor fn relatia dintre clc, (L•:;;i
line ~i ht de fiinta comtmc'i, se m:mifesUi practic in relatia dintrc p~:r­
c;u::nw prin liberhte:1 lor. Relnt;.b c impus:'i de fiinta, felul ei il adw::c~
[Wrsoan<i. Tu t·•-:1i putea opri prin vointa sJ te folose~ti de prilejul re-
L1id cu mine ncntru a-mi face r;1u si eu as Dute:1 s:1 nu mil las intrisl..at
:-cau inclw·i·r~1t lj,, n!ul pc care n1i-l f;~ci. :)i ;:Jr. fi de clorit aceasta. Dar nu
,. tot n~:l de• dnril s1:'i nu tc foiose~ti de libel tatea l.a :;;i de prilcjul rclat-lei
:·u ndnc· pcntru a-mi fact' binele.
11;'\ul S(' hcl' cu o rr1ai redusii fnlosire a libcrtatii decit binele :;;i
'intimpim;rc•a r;~ului cu ri'iu cll'iVit<1, b Eel, o mai redusa folosire a liber-
h\ii ..\cC'ClSb pan' a fi ;;legcn•a und socotinte care se afirma impotriya
drcptt·i ntiuni a firii. D:;r, 'intrucit :in ca se manifcsta trufia, ea nu e
ckplin libu\~'. E propriu r:Ki:som~,·i sii fa:.:h orin: 1JZ de vointa firii, dar
 PR. PROF. DR. D. STANI'LOAE

cind face de ea un uz contrar binelui, sau comuniunii, nu se manifesta

cu deplina libertate. In acest caz, ea renunta liber la deplinatatea
li bertatii.
Binele se traie~te de persoane cu cea mai deplina multumire, iar
in r;:-m multumirea e amestecata cu nemultumirea in eel ee-l savirseste
~i produce 'numai nemultumire in eel ca;uia i se face. El e trait 'de
persoane ca o sfi~iere, chiar daca nedeplina, in fiinta lor umana comuna.
Ma doare raul ce mi se face de altul, sau in parte chiar eel facut
de mine. Ma doare nu numai raul facut de altul cu atentie, ci ~i neatentia
lui, sau raul facut mie din neatentie, din lipsa iubirii. Dialogul implica
o reciprod.i pretuire, cind se savir9e17te normal. El e atunci una cu binele.
Cind slabe~te buna atentie reciproca, slabe~te dialogul, sau devine min-
cinos, adica sla.be~te considerarea celuilalt ca persoana demnii de pretuit.
Prin aceasta se slabe~te in fiecare simtirea deplinei ~i placutei existente
sau fiinta insa9i. Simtirea existentei e trilita :in acest caz ca suferinta.
Sl<'ibirea aceasta a fiintei intr-o persoan11 e asociata totodata cu simtirea
slabirii unitatii fiintei comune.
Sfintul Maxim vede in iubire puterea prin care pcrsoana, unind
alegerea libera cu vointa firii, intare'?te in pcrsoane unitatea firii in ea
insl)~i 9i cu Dumnezeu, care a creat-o cu o vointa unica. ,Iubirea con-
vinge socotinta noastra (personaUi) sa procedeze potrivit firii (comune),
neopunindu-se ratiunii firii, prin care toti precum avem o unica fire,
a~a putem avea ~i o unica socotinta (liberul arbitru) 9i o unica vointa
cu Dumnezeu 9i intre noi, neavind nid o distanta de Dumnezeu ~i
intre noi... Caci la inceput in9elatorul diavol l-a in~elat pe om... infa-
ti!?indu-i momeala placerii ca iubire de sine. Iar prin aceasta 1-a despartit
pe om de Dumnezeu ~i pe noi intreolalta, fac1ndu-ne prin alegerea soco-
tintei sa parasim cugetul drept 9i sa impartim in modul acesta firea,
taind-o in multe opinii ~i chipuri... Cad s-a folosit pentru aceasta de
puterile noastre 9i a impus ca sprijin al staruintei raului, in toti, lipsa
de acord a socotintei lor" (Epistola a II-a catre loan Cubicularul; P.G.
g 1' 397)_.
Dar nu numai in faptul ca in altul e realizata altfel fiinta comuna,
traiesc binele relatiei pozitive cu el, ca o intregire a mea, sau triiim
iubirea sau binele ce ni-l faccm. ca o intarire a fiintei noastre, Eii raul
ca o separatie 17i du9manie intre noi, care ne impatime9te ;;i slabe~te
fiinta, ci chiar in faptul ca el este pur 9i simplu ca persoam'i ln relatie
voii£1 cu mine. Chiar 1n faptul ca cl este ca alta persoanii 9i ca el sta
ca ntare in legaturil cu mine, aflu in el un izvor, o putere care ma bucun'i
cind Imi dii atentie pozitiva, sau ma face sa sufar cind nu-mi acorda
o. astfel de atentie, sau dispre~uie9te acordul cu mine. El este o mare .~i
deosebit de importanta taina vie pentru mine prin faptul ca este ca
persoana. Faptul ca este ca persoana da acestui este o alta putE're l!ie
viata pentru mine decit faptului di e::;te al pietrei, al plantei, al anima-
lulu!. Aceasta face posibila 9i atentia lui pentru mine, sau neaten\ia fata
de mine, ceea ce are pentru mine o ]nsemnatate nesfir~it mai mare decit
faptul de a fi al pietrei, al plantei, a1 animalului, al lucrurilor cu care
s1nt inconjurat. Imi dau ~i unele ca acestea o bucurie, cind le am, d;1r
nu o bucurie datorita atentiei lor con~tiente, ci doar folosului pasiv ee-l
 OlviUL .';)I DUMNEZEU 221

u:prczinb"t pentru trebuintele mele trupe9ti. Numai atentia sau neatentia

c_,::~iva, cono;;tientil fata de mine a persoanelor, numai iubirea sau neiubirea
~-:::', numai legatura lor cu mine prin vointa lor con9tienta, imi aduce
bc.:..::urie sau intrlstare, pentru ca intare:;;te sau slabe:;;te unitatea fiintei
11\)&stre, s<cm ins;1$i fiinta noastra. Este al persoanei dindu-mi prin atentia
sau nmten:;ia ei atita bucurie, sau durere, atita intiirire sau slnbire a
fiintei melc, prin slabirea unitatii noastre de fiinta, imi da o nesfiqit mai
ciln6l puterc.
Pcrsoana este rcalitatca cu eel mai inalt grad al existentei, pentru
c.\ ;:;tic de existcnta sa :;;i a pcrsoanelor $i lucrurilor. $i e a01a, pentru
G~ cste, ca cu, ca tu sau ca el, ca o con~tiinta indreptata spre alta con-
~tiinta. Estc al unei persoane are o importanta atit de mare pentru mine
faptul cii are forma noua e.;;ti, sau al unui t'U, cii 'ltii de mi.ne. Este
::tl unei persoane, estc important pentru ca este un el, ca existenta con-
~L;ntcl. de mine, ca 9tie sau poatc $ti de mine ca eu. Iar existenta mea
ca pel'SOccmZl e::;te atit de importanta pentru alte persoane, datorita nu
n:_::nai faptului ca sint altfel clecit alte pcrsoo.ne, ci ca sint un eu care
3~\;.:; de ele, cd pot fi pentru ele un tu sau un el con9tient de ele, S':lU
C1'.Xlbil de-a ~ti de ele. Cuvintele simple : sfnt, e:;ti, este, nu exprim<'l
ir:cci misterul persoanei, ci numai adaosul lor la cuvintele: eu, tn, el (ea).
Pi:1tra, planta, animalul nu pot spunc : eu, tu, el (ea). Deci nici : s'int,
esLe. Numai omul poate spune aceste cuvinte despre ele, ca sint,
~:Jr nu po:1tc adcl.uga 13 numele lor aceste cuvinte : tu, el (ea). Omul
s;-;une dcsprc sine, in relatie cu elc, eu, dar fara sa traiasca calitatea sa
cL~ el-~ in accasta relatie, ca :;;i cu ceilalti oameni, cu tu sau el (ea). Omul
:·c1:ninc; intr'-un fel, el insu9i, singur, in mijlocul lor. Tu 9i el inseamn[t
:._;:1 raspuns in raport cu eu, cu care mf1 indic pe mine. Acest raspuns
n_l mi-l pot da pietrele, plantele, anima.lelc. $i ]ntr-o astfel de singu-
~·j;_atc. sint lipsit de deplina cxistenta, sau in mod sigur de intensitatca
;•xistentei. Cind incerc sa nu-i mai am pe ceilal\i ca t1t sau ca el, (care
dc,'v"E'l1i pcntru mine tu), eu insumi sE1besc in cxistenta, sau o pierd.
1ntr-un eu care s-a obi:)nuit sa nu mai aibi:J. cleloc un tu, sta iadul,
ex: rema :imputinare a existentei. In ,eu sint" al lui Descartes 9i atita
·:,::. nu nr:' nfirmam ca centre unii pentru altii. Sint tot a9a de bucuros
s,: spun eu s'int, ca ~i sa mi sc spuna de altul tu c;;ti s:cm ca el (ea) este.
-$i nume1i in acmstii referirc reciproca unii la altii existam fiecare in
1n.:;J Existenta mea deplina nu o pot deci avea dccit ca un centru

_,_n accasta sc aro.ti\ fiint:t comunii ca fiinta vie, ca fiinta traitii in

·~· <~:~niwv de persoanc dife~ite, ca fiint{, irnbogatita prin toate per-
De m.Cisura numarului pcrsoanelor aflate in relatie si mai aks
cu "~:)mu;;iunc. Dar existenta mea c1eplina nu mi-o podte da decit o
P('rsonaE\, con'?tiinta suprema.
::;ii fiecarL' pel'Soana tra:ie9te iri rclatie cu £iecare alta persoana alte
Sl c<Ec c;induri, simtiri, bucurii, suferin\e, griji, ispite, alta este iubirca
:·;· o simt btcl. de fiecare 9i de la fiecare, alte f~:'luri de nemultumiri,
-:lc• neatentii, de ispite. Pe ficcarc o simt ca un altfel de izvor inepuizabil
Jl binelui :;;i al rciului. Dar trebuie sa fie un izvor al binelui suprem.
E;:bi;iile intre persoane nu au un caracter abstract general, uniform,
::i 'Jn caractcr viu, continuu, schimbator, modeJindu-se de fiecare in mod
226 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

unic, cnntinuu, h ncsfir~it.'· Ficcare persoani', este :.n1 izvoc' incpuL·:c_'>H

de iradicro ::~cti v<l ::~ formelor coricreto de binc si dE:> ri"nJ. s::~~l cl::c ;: i:~.e
amestecat cu raul. $i aceste iradie:d le traic)tc fiecare o.tit de putcrc-;ic,
pentru ca sint ale altei pcrsoane cet existontii ccn~tientfi de ncsfir':iia
ad.ll1cin1e ;:;i 'irnporta11~2 ..)i crcL?ar,ta s2 dcscOpera i11 relatia ~i cCTl1Ul1h.:.:~ea
intima cu o:r. Grija m?nwi pentru cnpil ia IJropm'tii neli:11it~!te pc·.·cu
cc3_ 1-::ersncrna lLli c..rc o adfncirne ~i o in1lJ:1rta11ta ric:lin1itatd ~i c \ralc·?.re
ctcrnil. SirrrL ca voi tr{d ·ve~nic Yil1~l. pcntru lip~-1 de gl~ijcl~ neater:·~ia~
r~~lll f8.ct1t alt'Jr p2rsOLtl1C, dar ~i n1lllttuni'rc:a ve~11ica perltru bi~-:c:e
facut lor. Dar 9tiu ca accast2._ ir::1porbnta suprcmi'i a ::.-c-,1 e
de loc de la cleo . ci de la o Perscan<1.
CAci valoarea netrecatoare a persoand mele si alt·Jra, ecce se i}·fl-
ptlne 2uget3.rii 0i sirntirii l"'-:_1Cle c contraziscl de neputi11tele ~i lin1ite:e
ci. Prin accasta, pcrsoana se descopera mcreu paradoxali:i : Yaloarca ei
nctrcc&toare ni se impune clcoc'catil cu limiteico, cu insuficientelc ei. :·:e-
puth1d 11e:~a 11ici o lcd~ul--A, nici ccalaltii a pnradoJ..:ului e:i. Latura poziti""~a
c< paradoxului ei, nu inxinse dccit adwi~ind o existent;} persc,~:_i.Oi
suprema, atotputernic<:l, con~tientil 9i libera, de care persoana umanL se
simte dependent} ~i care o salvcaz:l de insuficicnta valoare a ei. .\eel
for suprem expllca -~i dcpendenta ~i limitcle ei, clt ~:i valoarea ei etc~·;oa.
In comunica.rc~ cu cl pEcrsoana umanc'i se bucura de eternitatea rec.~R
:;;i de depft9irea continua a insuficientelor ci, dar ramine :;;i intr-o ve~Tcita
dependenp. Acel at0texistent, implidi :;;i El pe ,Tu e9ti" ~i ,El cs-~e'',
precum ne spune TatiU in Ps. II, 7 : ,Fiul 1\'Ieu e:;;ti Tu, Eu astc'tzi Tc-fcffi
nc\scut", :;;i Fiul in ln. XV, 26 : ,Iar cind va veni MingiietoruL pe cc::·e
ll voi trimitc vouil de la Tatn, Duhul aclev2rului, care de la Ta.tdl
cedeH. Fiecarc Persocmi1 dumnczeiasca lc poate indica pe ccleL•lte ,_la
:;;i cind spune numai : ,Eu sint Cd co sint", pcntru ca unirca intre Elt:
estc desavir~lta. Iar unirea aceasta cste nu nurnai prin fiinta, ci :;;i ;~;:·in
iubire btre perso-anele ei. Nu poate f:i cineva farft o legfltnra cu
Cu atit mai n'.ult nu poate fi nCel ce cc;te'' fc:ira scl J.ib:l in Sircc iui.;~~ea
dcsCtvir:;;iti''t )i accasta implica numaidecit :;;i pe ,Tu c:;;ti Cel ce e~ti''
:;;i pc ,El cste Ccl ce cste" unit cu cei Doi. Ei nu pot sa nu zoib.'-t i:: Ei
si pe al Treilea, aratindu-se :;;i prin aceasta infinitatca ~i ckschidc::e,1
iubirii lm·, ca model :;;i w~marc:;initc'i pentru iubirci~ no:,s-:::di.
A eel for trebuie S~l cancteru l coxiste,1tci ncJimitde priL 12l
insu~i, al c-:xistentei care are in sine toaFl bogf:tia ~i poate fi CreaL::ul
si Sustinatorul prin sine a tot cc cxisLil limitat si izvorul a toata l;·."_iy:;..-
g;1i;ire~ cxistentei limitate 9i dcpcndcnte de el. ,
Daca fiinta con:;;tient2 c;·eata, ca cea mai 'inalt[( dintre existen~e~e
crc::tte, poate spune ,eu sint'', ins:J. numai in legatura. cu ,tu e:;;ti", "el
cstc", ~i incadrat in ,n.oi sintcm'\ Cc-:1 ce este exi.stent prin Sine, !Y:,re
spunc ,El sint Cel ce sint", aciica nu tmul din cci ce sint, ci atotexist\C~1-
tul, cxistcnta totala, nelimital;l, con~tienEt de Sine ca 3bre. Dar ca ~~=-c­
totip :;;i cm1z~i a existcntclor con:;;tiente create, El implica in dcclc:l~-?~ia
,,Eu sint" pe ,Tu e~ti", ,El cstc•:, ,Noi sintcm", implica Trcin1ca ir;:,r-o
pcrfecta unitc;te.
Ac-2asta ne arata ca atunci cind ne uniln prin iubirc, ne apro':ie'1l
tot mai mult in relatiilc dintre noi de Sfinta Treime ca prototi:: ai
nostru.
 0:\:J:UL 0I DU!\11\EZEU 227

C1nclllpse~te iubirea :;;i mai ales cind Jocul ei il ia trufia, ca iubire

'" sine, invidia, clu:;;mania, fiinta umanil se sfi:;;ie, tara a inceta totu:;;i
:murniti:t lcc:£iturtJ intre p;<rtile sfJ'?iate de .. persoanele devenite indivizi.
i~ n unitate sfl~bt;t prin socotinte indiviclu;:tliste, cum spune Sf.intullVIaxim
~·turisitorul. Indivizii ,'lsi comunic;t in acest caz mai mult lovituri. Ei
si;L pirti ale fiintei Ce se rod intrc ole, traind intrcgul firii ri"mit prin
_, <niin\e ~i actc de voin~a opuse. Dac'i n-ar fi o unitate :intre ele, . n-ar
ln mod dureros sfi'?iere:t intre ole ; sfi:;;ierea presupune unitatea.
;:=:<~ nu rc·u:;;esc prin rii.ul n' S;li-1 f~1c s<:Y rup~i firea pim'i in adincul ei
Ui.,;m. Po:1te <:cccasta ar ,fi tina cu desflintarea a tot ce este omenesc. Dar
o sL1rc:' de boalu in fire traiEt de ele. Boala aceasta insa poate
s:~ nu fie trDit;l de persoanelc, care nu reactloneaza tot prin du:;;manie
-.,- de ccea ce se mcmiicsta in acte de clu:;;rnanic fata de cle. Aceasta
.. ·:btore:;;~<~ Eaptului c<J. eel b1.m nu r;tspunde cu rau celui ce-i ·face
'_.:, sau rCtspunde c:hial' cu ginduri bune ; dar S;li- faptului ca se poate
.iib:l rcla~ii cb p·ic~'-'';;ic, de conwniunc pozitiva cu alte persoane .
.Jc . c tn~tiUi de arnb2lc persoane, cind lma pricinuie:;;tc rau alteia ;;i
·:1 J:i tc'tS?JL:ncle la fel, sau dnd unct ispiteste pe alta si aceea se lasa
titC< Pri1;tr-o ~1stfcl de is;Jitire a uneia de 'cMrc alta s~a nascut prima
'- _-• riiul. cwn sc spune- in Geneza. Eva 1-a ispitit pe Adam :;;i Adam
,_ Ftsat Ispita c,e:' poate produce prin cuvint :;;i prin fapta. Ea
fi produscJ. in mod ctctiv de o persoana asupra alteia, dar o per-
'" ·::t poatc· :fi :;;i pricini'i pasiva de ispita pentru alta, cum se intimpla
w.~~-:,Ti ini!'c L-':rbat :;;i femcie.
In GCl12Z;l s:..• pure ca a fost $i 0 ispita de felul celei produsa de
•;c:~,[c a.s•~tDLt b:'irbatului,- datcjritii faptului ca au trupuri facute sa se
liT:~- :,c;,~;~t rk·ntru :1 naste alti oameni. Ccl.ci se spune ca in urma pacatului
.. : :1oi c-tu \'::':zut ct1 sint goi 9i s-au ru:;;inat. Dar accasta arata ca chiar
· ;11! c.J rc'm produce S;li o rcactie contrara lui. Dar se pare ca aceasta
'-< a urmat celci, prin care Eva ispititi'\ de cliavol, a ispitit la rindul
·· -• /cJ 1.111, lG clorin~a unei cunoa'?teri prin care oamenii sa poata stapini
·;:.:1ra JJri:1 ci in:;;i9i, dcci ca una cc poatc~ fi reclusa la ceea ce pot cu-
::,-.1' tc prin ci in.~i:;;i, adieu la o cunoa;;tere ,'?tiin~ifica". Prin aceasta omul
c. c 'izut in pZtC'cltUl minclrici. Dar, tot prin accasta, fiinta umana a cazut
:..:, '' tn•apLl lE•Juhovniccasca, de cunoa:;;terc pur rationaL}, dar nespiri-
c> ,,·,, nepreo.:::upatJ de spiritualitate, slc'\bita in sesizarea prezentei tai-
-... · a lui Dmnnczeu in natura si in fiinta lor insasi. Aceasta coborire
tr!ik:; nni iutcnsa :;;i aproap~ exclusiv,<"t a scnzatillor trupului, a dus
s1 '-' cadcrea omului sub stapinirea placerilor trupe:;;ti, incepind de la
cei2 rzoduse de mincare pina la celc violentc produse de unirea tru-
;:.~c: ,c:t imTe bar bat si fcmcie. care trebuie sa fie covirsita de bucuria
;...::.:~ii spirituale. Apa~·itia acestor pofte, satisfacute prin a~est fel de pla-
c'-~ L a cniJc~·J:t ;Jtit trupurile lor cit :;;i natura, vazuta :;;i foloslta ca natura
'::-;, :usi\· llL'ih:rial~!, in stare s[t satisfaca exclusiv placerile trupe~ti, la
"- idrL' d.:' coruptibilitate, dat fiind faptul ca trupurile n-au mai fost
cL spiritul omul.ui plin de puterile dumnezeie:;;ti, nici natura
r> · io'>t '.·:'t::: 1.<ta de om ca tr:m.spz1rent al Dulmlui dumnezeiesc ;;i cople:;;ita
..<:L .- c~c Du'.lul chu:;mezcicsc. Jar corup~ia s--a introdus ca un proces care
- . c' l.l B1'li.lrt~~. LE trufia :;;i lilcomia trupeasc:a de placeri nascute prin
228 PR. PROF. DR D. STANJLOAE

aceasta, a produs in oameni o rasturnare a ierarhici componentelor pcr-

soanei umane, adica o subordonare a mintii trupului, 1nsotita de o slabire
a ierarhiei Dumnezeu-Om, sau chiar de o negare a lui Dunmezeu, WciTl-
du-se omul pe sine suprema rezistent<"t. Aceasta a produs o 1ngustctre
~i coborire a vietii persoanei, dar ~i un fel de dezbinare launtridi, irl-
trucit mintea nu s-a lasat cu totul subordonata trupului. Aceasta pr<:'-
\'alenta a Hicomiei trupe!'lti ~i a trufiei a produs :'ii o dczbinare, sau o
slabire a unitiitii intre persoane, sau o sff!'liere a naturii lor comww,
prin actualizare.1 vointci proprii firii comunc, in socotinte !'li acte arbi-
trare, opuse ale persoanelor, cun1 spune Sflntul Maxim M<lrturisitcruL
Totu~i natura umana continua s<'i existe :'?i in aceasta stare de pur-
tare a dezbinarii sau a ingustarii ci in fiecarc persoani1, pentru ci1
dadi n-ar fi fiinta fiipturii, pe cine ar putea-o rcersoanele dezbina si
clac8. n-ar fi icrarhia componentelor ci, cum s-ar tri'ii in mod durero;;;
nisturnarea acestei ierarhii ~i clurcroasa ins;ustare liiuntricD.? De f;c:::/:,
persoana sufera in natura sa proprie aceste rasturnuri ~i dezbinari ~i
le produce prin puterile ei. Daca r<"ml ar avea o substanta proprie, n-ar
avca nevoie· pentru existenta lui de puterile firii create. In acest caz
ar putea nimici cu substanta lui firea creatii de Dumnezcu s<m aceasta
i-ar nimici substanta lui. Sau s-ar putea afla intr-o ve!'lnica lupt.J, ca
dcua realitati exterioare una altcia, nedevenind rea Insa~i fiintR crc;c.t:'i.
Numai faptul ca raul nu e decit folosirea de ditre fc1ptura insa~i prin
libertate a puterilor ei in mod nearmonios !'li in dezacord cu voia lui
Dumnezeu, face posibila o eternizarc a raului in fiin\a frtpturii ins{i~i,
fntrucit Dunmezeu mentine fn existenta eterna fCtptura creatc1 cu Fli-·
tc'rile ei componente, socotind ca chiar coborihi la aC'casta stare r:.ec:r-
monioasa, e:xistenta ei e mai buna decit nPexistenta. Fa e !'li in st::Jre:'.
<lceasta o mil.rturie a existentc::i ~i a puterii lui Dumnezeu, dar :,i d
cinstci si deci a libertiltii neconditionate ce i-a dat-o Dumnezeu.
Astfel, nu numai 'in starea ~le bunatate sau de unitate, creatiune&
e o marturie a existentei ~i puterii lui Dumnezeu, sau chbr a bundt£.tii
Lui, cl ~i 'in starea rea in care s-a coborlt ~i fn care poatc nlmine pt>n-
tru veci ..
Sfintul Atanasic eel Mare prezinta r2ml pe de o parte ca folcsirc
a puterilor firii de catre pcrsoane contrar icrarhiei ~I deci armorHel
intre elc ~i indreptarii lor spre Dumnezeu, din carP omul se poate im-
bogati spiritual in veci, pe de alta vede ca factor al acestci necuvenite
folosiri a puterilor firii :in modul trufa~ :;;i egoist al actualiz2n·ii vointe·
firii de ciitre persoane, printr...:o socotinta individualist<). care merge
plna ncolo incit sa socoteasdi eul propriu ~i lumea ca ultimele realiU1ti
:;:i ca izvoare de putere ~:;i de voin\~1 nesfir~Wi. Prin aceasta vede ::;i el
r<l.ul ca ncavindu-si o substanta proprie, ci fiind o forma a capu.cit~;'yii
omului de·-a se amagi ~i de-a se l<'isa amagit de iluzia cJ in eul prcp·i:'
~i in lumea privite in ele insqi, e totul. Dar ~i aceasta i~i are baza in
setea de absolut a omului, insii intoarsa spre sine ~i spre lmne, care, cJe
fapt, cind sint despartite de Dumnezeu, nu pot da omului nimic, fiind
in existenta lor de.spartita de Dumnezeu, mereu la marginea nimicului,
de~i Dumnezcu le retine de ]a aceasUi prc1bu9ire in nimic.
Sflnti.1l Atanasie spune cii raul este ~i el o strimba mi!'lcare a
turilor C011'1tiente. Iar mi:;,carea a fost sadita in firea lor, pentru Ui
 229"

marginite. Raul c produs de persoanele create, deci marginitc, cind in

loc sa foloseasca mi~carca lor spl'C Cel ce e cu adevi'irat ncmarginit in
existent-i (Cel cc cste), in cDre pot cre07te la nesfir~it, o folosesc in-
dreptind-o spn: un nemarginit aparent, iluzoriu, adidi spre un mftrginit,
despre care i:;;i fac iluzin ca c nemdrginit. Prin acmsta cle nu numai ca
se inchid in granitele lor naturale. ci se ]nc_;usteaz{t 07i mai mult, dici
celc spre c.:trc 1~i !ncln:~q)ta mi~;c;:m::a fiincl create din nimic, sint in esent{t
nimic, dnd nu vud prin de pe Dumnez;c,u 07i nu comu~1ica prin ele cu
Dumnezeu. Cecatul con~iient P f:kut s<~t r{unina in comunicare cu Dum-
nezeu, izvorul existcntei :;;i imbogc'itirii lor. i\cmsta e via~a lor naturaEL
Astfcl, Pilrintii Biscricii spun cJ r5c<l nu a1·c o subst:mta proprie,
ci e sus~inut de libcrtatea arbitrara ~?i de putcrile persoanclor create,
trufa9 ~i egoist folositc ~i spre pliiceri trupcO?ti, pc de alta, cii raul aparc
din folosirea acestor puteri ]ndreptate spre m<:lr,~initul creat din nimic,
c:'iruia persoana ii poate atribui prin iluzic o existcnta infinita, datoritA
faptului ca accst ncm{lrQinit c sustinut l'n veci de Dumnczeu ~i poate
da. - fie prin o setc d~' infinit a cului trufa:), lie prin complexitatea
lumii in a carci cunoa$tcre ~tiin~a poatc mcreu :inainta -- iluzia cii c
infinit !?i ca dincolo de cl nu mai e altccva.
Se poate spune astfcl C';;i, prin acca',Fl cunsidPrarc a sa ~i a lumii
pc care o poatc cunoa!7tc, ca infinite, omul sc poate socoti nu un chip
al lui Dumnczeu, deoscbit de El, ci Dumnezeu insu~i.
Sflntul Atanasic le spunc accstca in urrn<1tornl fel : ,Caci firea
U'm· mi:;;catonrc, nu incetc•aza de-a sc mi'ica, cliiar dac~i se 1nt0arce de
la ccle bmlC. Dar ca nu se mai mi~c:-t pe cnlc;1 virtutii, nici c1 sa con-
temple pe Dumnezcu, ci, ~;!ndind la cele Cl' nu sint, preface In cele :·c
sint pe cele ce stau in putcrea ci, folosindu-sc riiu de aceasta, pentrn
poftck ce le--a nascocit, dat fiind c:1 :1 fc;s!- cre:\G cu voh libcra. C/u_i,
Drccum poate inclina spre ccle bum~. ,,sa p0ate s:i sc si intoarca de l;:
~elc blm.c. l?r intorcindu-se de la binc,' S(; :.::indeste m~maidcdt la cell"
pntrivnicc. Cuci nu se poate sli nu sc mistl',- fiind prin lire mi~ct:itoarc
ObserYiim .ins{! cii prin ibzie, omul a socotit ccle rde spn~ cart' s-a inter'::;
el, ca bun e. De a ceca se spunP in Gcnczi\ c:a omul a ci'in1t, m1nc'ind clin
prmml r:uno~tintei bim~lui ~i r;1ului, adic~t si-a 1nsw;it i1u7i<l c;~ r;lul alc•s
ri<:' c·l cste blnele". Desigur, termcnul ,porrml cuno:7tintd bindui ::;i r2mlui",
n~e1i n-;nrc :;;i nlte 1ntelesuri :c de pildii, c~i unii oameni pot fi du::;i ~i
suferintele ce i le produce rc'iul, la clnrirca oinelui. •;c.'inind de iluzi:~
cii ril.ul, c bine. Ei nu vit;!_ cu toLul ch: bi;lc, n~(m1nin,cl :in" el lupta intrc
Lin<~ ~i r£\u, sau )ntr-o oscila\ie intre de.
Prccil:ind 1~indul lui, Sfintul /\\im"lsie cnnt!nu<~t : ,.:;~i cunnsclnd fii~J­
tqra Jibcl'iatca ei, se ,.~edc pe si11e puti11d s~"! .c.;c Ioloseasctt de n1Ctdu1arclc:
lrupului atlt spre ceh~ ce sint, cit ~i s;)rc cc•lc r:,~ nu sint, iar cc"le cc
sfnt, sint ccle bune, ~i cele ce nu s1nt, sfnt cclc role .•$i zic Cil cele bune
sinr, pentru cil an modclcle (paraclign<clc) lor in Dunmezcu, Ccl ce estc.
Tar ccle rele zic c;l nu sfnt, pentru cc1 nu sint dar au fost plosmuite m-in
g1ndurile nmcnc~ti".
Celc ounc sint, pcntru .c:::i sporesc fiinl;a omcncasccl., sau inalta pcr-
soanclc ci in Yh\:1, pcntru c;l. aproJ)ic pc om d(• DLlmne~('U, can· c; izvorul
vic~ii, sau Cd cc: cstc din veei !7i pina in ~,eeL in mod l1cm<~trginit ~;i de
 PH. PHOF. DR. D. ST}\::\JLOl\.E

<Eeea e bun ~i generos ; care nu trage ale altora spre Sine de frica de-a
nu i so imputiria viata. Celc rele nu sint .pentru c:'i imputineaza via~a,
deoarcce C::lUtR sa atraga spre sine ale altora, pei1tru ca SO teme de
im:Ju~inarca cxistentei Sale. Cel bun e generos, chiar daca e om creat,
pennu ca prin credinta in Dumnezeu prime~tc de la El, care estc izvorul
:::;•·neros al vietii, puterea generozitaW darnlce a Lui.
Cel rau, dimpotriva, trcigiml toate spre sine, i~i cUi iluzia c[t se imbo-
c;C:itqte. cind in realitatc se sari'lce~te, aparindu-se toti de el.
.';)i Sfintul Atanasie continua, explictnd fqlosirea egoista a putcrilor
ririi de cutre individul Unlan : ,Cad avind trupul ochi pcntru a vedea
zidirea :=;;i, prin armonioasa alcatuire a ci, cuno;:t~te pe F'acator, avind
!)i urechi spre auzirca cuvintclor dumnezeie~ti ~i a lcgilor lui Dumnezeu,
ba avincl inca :=;;i miini spre lucrarea cel0r de:' trebuinta :=;;i spre intin-
der':'a lor let ru~i.iciunea cea catre Dumnezeu. su.fletul piirase~te privirea.
~pre celc bune ~i mi~carea spre ele, ~i, ratiicind, se mi~cii spre cclc po-
tri\,nice. Cfki v~izind puterea sa, ~i folosinclu~se, cum am spus inainte,
ll' chip ran de ca. vcde Ca poate mi:=;;ca Hl<'idularcle trupt;lui ~i spre cele
n:lc ... socotind ca o data cc sc mi:=;;ca astfel, i~i s:Jlveaz[t demnitatea ~i
n1~1 )i'icCltuie!')te, facJ:nd ceea Ct.:' :c.ta in putt.:'rea lui".
Astfel, ,,mi.;;dndu-~i mintea spre ceea cc c potrivnic, omncnii au
s;;t omoarc si si-au d2t auzul snre neascuEarc si celelaltc madu-
spre dcsfrinar~, 1i1 loc de-a lc folo~i spre na~tcrea de prunci" (Cuvint
En?potrira Elinilor, cap. IV; 'in vol. SfJntnl Atanz:sie eel Mare. Scrieri,
Pe1rtea I. 1n colectia PJrinti ~i Scriitori biserice~ti, Bucure~ti, 1987,
IJ. :1-±-~33).
Iluzia ci'\, slujindu-:=;;i intcrescle e,~oiste prin pW.cerile trupe~ti cc i
1
·' c:,~
lumea ?i ca, afirmindu-se cu trufie, sc 'b1bor;·5tqte ~i sc intare~te,
e U;cutJ posibiEt JJrin sc:tea de infinit a omului ~i prin bogatia complexa
a naturii, ncvazind monotonia si mil.rQinirca acestci conmlexitati si a
Jri:.cftrii s~tle in ea. Dc:tr aceasta 'ncvedere s·i prin urmare ~:=;;i iluzia ~ ~i
\'r::itil. $i prin accasta omul se ~i in'!ala sEm se mintc in mod voit. Este
~·oane subtil ;1cest amestec de voit 0i neYoit, sau de iluzie ~i minciuna,
in aceast;;J socotire a raului drept bine. In orice caz chinr raul aduce
prin aceasta un omagiu binclui. Raul are ncvoic de masca binelui pentru
a z;,~, sustilw.
Trufia ~i lilcomia, ca plilccri trupe'iti, nu r~tmjn inchise intr-un eu
izolat, ci sc manifcsta in rele<\ia cu altii. Ele au ncvoie de aceia, ceea
ce cste brft~i o rccunoa;;terc involuntari'i '!i strimbata a valorii lor. Caci
trufb i:;;i cere lauda de la altii, sau se impune prin dominarea altora,
i.aT setea de placeri rnatcrble c insotiEi de lil.comic care rape~tc cole
ce sc cuvin altora ·'?i de abuzul de altii. Astfel, JTtincitm2 nu c sortWi
s;t- si arnitc;easci1 numai eul singulJl', ci trebuie sa sc extindil in relatiile
cu ~"eilalti. pentru a-~i a co peri' in fai;.a lor raul trufiel ~i al lacomiei,' cu
m1s~'a int(Tc5ului pcntru ci, cu masca bunat;Jtii ;;i a scrvirii lor, cind,
de f:-tpt, abuzeaz[t de ei. Minciun;:~ ia o extensiune sociala tot mai mare
cu cit o:-tn-,cnii se inmultcsc :=;;i au ncvoie de bunurilc materiale, ce tre-
iJ1~:i:• irnp(lrtite intrc n1ai mullj, din care tmii i~i sustin prctentiile deo-
sctdr~ prin puterea ce ~i-o impun cu trufie asupra altora.
Bi.nelc aparent, pe care m.inciuna pretinde s[t--1 servcasca, se poate
dcY2bi de bincle real, prin faptul ca el sta in slujba egoismelor care
 '':1'

dczbinJi con~tn1~tat.:a un1~u1a. ~·/Iil1cit111a f'-1C~C? ~-;trd v:~•zic· tr·ufLt --.~ l~.c Ji.~~i::
tuturor celor C'~? o $i ca de a~~cea ~~j ltlpto celol~ cc·· ;;e
V~!d in'?elai,i pdn .';)i cu cit se ;nrnul~l'SC: cci. cc~ mint, cu atit
se ex:ti11dc rnai l11lllt lr1 societatc, ~i cn1un1e clliar ?i intrc cei ct~~ se JTibJ~c
Llnii IJO al~ii. Iar ch. l~Tl1d11ia ia fo:rn1c ·violc~r1te, c;1rc n1~~~rg p:in<l la ucid Ql~i
~i ril.zboaic iu.stificatc in. cl1ip 11J.ii1cir1os~ pri11 prctcntia cd se sltl}2~te c:1iar
prin de binelc.
c=nd s-a pl~oc~us prin Cain p;'imet uciderc lntre (jill11Cni, oamenii fiind
putini pe pi"im'lnt, uciderea n-a fost pric:inuita de Elcomie, ci. de invidia
trufjci. Dc?i .S'::2 nlai o oarcc2re cre::l.i11~~1 i11 Dun111ezet1, chiar de
eel trPf2S, ~Y'.cfirt l-et llc'pins sJ ucidu pe fratclc lui, minat de invidia Ca
acelL-~icl a .£0.st 1:.1~li ·binc prii11it8. de Dtn11nczc1J.
In timpurile noastrc, cind trufia s-a asociat cu li:icomia :;;i cu sla-
birca credint:i in Dt.:m"nezcu in multi dintre oameni, du~mi:1nia capabila
SQ 'YCVrga tot 'c1ai mult la L~cideri 9i razboaie a luat proportii inspaimin-
ti:ttC2TC. Riittl se bee tot mai v:idit '?i ia tot mai mari, proportii, ca actiune
ccntrara c:istc1tci. El da prin accasta vointei sau liberta~ii ci un caracter
iraUonctl. Deci, nn libertatea prin sii1e este irc:ttonala, cum spLme Jacob
Bc.\hrne. Ea poatc fi insa folositi'i ~i fn mod ira~ional, cum pot fi folosite,
contra;:· rost;.llui lor ration2l, toate puterile firii, cum am vazut ca spune
Sffntlll i.l.te111etsic.
1nsi:i, UTracterul paradoxal sau contrastant al puterilor firii 9i deci
9i al liberta\ii 0 aUt de adinc :;;i de subtil, incit chiar in decizia omului
pentru o latura a caracterului contrastant sau al alteia a firii se mcni;ine
'?i latura opusa. Astfel, chiar pentru decizia vointei urnane pentru o acti-
une ir2i;ionaliJ cl gasc:;;tc 9i o justificare rational[t. Omul nu poate scapa
de sub for~a rLli;iunii, cmn nu poate sc[tpa de forta binelui, chiLlr dacil
lc foloseste acestea numai ca masca.
Un~ori, omul poatc fi dus prin necredin'va in Dumnczeu '?i, dcci, lXin
socotintet ca cxis::enta e fara sens, chiar la folosirea violentei, care e
forta de sustincrc '?i prcmov2re a existeni;ei pina la sinucidere, care e
vcl.dit irationalii si contrara cxistentei proprii scm sensului intregii exis-
tentc. Dar ~i in aceste c2zuri, omul i~i justifica ,ra~ional" actul lui total
irational. El socote'?tc ca e mai binc s<l nu mai cxiste, decit sa existe in
mod ci1inuit.
Dar de cxistenta. d nu poate scapa. Cici precurn nu el ~i-a dat-o,
a~a 11u ~1-o pc·ate r:dci ltla.
 V. DUMNEZEU 1N TREIME,
FUNDAMENTUL ULTIM $I TINTA VE$NICA
A FIINTEI UMi-\_NE, CARE EXISTA
$I SE ACTUALIZEAZA IN PERSOANE
PRIN COlVIUNIUNE

Am mentionat dec mai multc ori ctt fiinta umana nu cxisti'i, nu se

actualizeazi'i ;;i nu se dezvoWi decit in ;;i prin pcrsoane, in comunicarea
c1intre elc, dar ;;i in comunicarca cu Dumnczeu. Ea se rcalizeazi'i in ;;i
prin persoane, prin dialogd de cuvlnte ~i intre ele, datorHa fap-
tului ca pcrsoanelc sint dcoscbite intre clc ;;i s-e complcteaza reciproc.
br aceasta are o baz.:l in insu:;:i caracterul fiintei umanc. Fiinta umana
nctualizeazJ in rclatia coml~nicantii intre eu, tu ~i el, sau intre noi, intre
noi ~i ei. Fiinta umG.ni='t insi't~!i cste dialogicii in potenta. Daca nu s-ar
re;_>liza ca eu constient, dcci ca persoana_ n-ar sti de en, nu s-·ar· folosi
in mod, in parte iiber, pentru u .se reallz~1. Dar 'ca se realizeazi:i_ ca eu
l~Um<li in relatia directa ~.;i indircct:l. en el ~i in relatia lor sc ~tiu ca
noi, si in alt fcl de relatic cu voi si cu ei in diferite feluri de comuni-
'~"n' 'cu toti. Unitatea filntci uman~ nu e o uniformitate indistincti'i, ci
o unit<ite intre subiecte con~ticnte 9i deosebite. $i numai prin relatia
directZt dintre ele se ClctualizC"ztza si se imbogatcste fiinta insasi. In fie-
c:rre pcrsr)anu aceeasi fiinta sti'i d~osebit ca existcnta c~ncrcEi.' dar Der-
s:;ancle sc afla in c~muni~cre intre ele, nici o pers;nma neputind c:,~ista
cu totul separaE1 de altdc. Dc·ci nici fiinta umana nu poate exista incllisa
lntr-o Sillgurcl pcrc.;oo.n,J.. l)··Ju .__:stc bil1C sa fie 0111111 sin-.';5Ur", a spus Durn-
l11.~Z('l_l la crcarc::-1 £,-ci.

Nu ·vorbirn nu1ne1i de n~~··cositatca u11irii intrc btu·bat ~j fen1eie, pen-

tru :1 sc na:-;;te 110i pcrsc2nc. ci 5?i de 11ec:~.·j.tatca C'1. fiir1~a cxistent:;i lntr-o
}j(~rso::ul~ si\ fie ln tr-o co~11Un.ic~1re cu filD.ta existcnt;~l il1 altc pcrsoanc\
' cll"P, r;c Cl~ 0 rnrtc, c ilCcea:;;i fiin~d. pe de cllb arc din poxtca ~cclci per-
tll' ni:;;te tri\:~Muri difcritc_ Dar, fiint,a um:mC1 C2c1 urw Ceti'C cxisti't in
nJ.(;d V3riat ln_ pcrsoa11c, se rc~t-!i?e.~lZiJ. f11 ele 11~.t 11un1ai prin con1unicarea
cle idcL prin con1U11-icarea stirii unora ;dic~]e si ~1 cunoast·2rii
t ,,, ··-nticc 'l 1'"'''l.i cln C'l.LLr"' lll~nl,-· ("Jtl"0 '' 1 tn1c• Cl. P'i'l. 1 crJ,'<ll't"'""'~'"" ·t,'n,~u-
- ~ '-· -~ , C -'-.<1.1 • -~'- ~-· \.... -~-'-- '- , <-~. ~ 1 LL '---· ' ...1
1
..c. • ~- .l..o.~ ..... c~ '-._.Cl - .._

n1ingi1c,rii rc'ciproce 111 durcri, pri11 con1unlcctreo. <t bucu-

, propriu-zis ~tccs'cr.:;a necxistind dcplln filra comLin\cnrc. I'o2tC1 •:i:1t,a
ir1ic~te ~i .~i-o actualizeazil fiini;n umanil In ~I prin pers:xmele comu-
nic·atc~. ,Cogito;• al lui Descartes, care mil asigur~1 de cxisten\a mea, nu
~r;:·buic inteles ca o reflexiune tcorcticC1 asupra unor tcmc abstractc, in--
·,-,;ntate, ci ca traire con~tientj a durcTilor, a bucuriilor, a tcmcrilor, a
.',!Jeran1;clor, pc ctre nu lc po~1tc avea o pcrscwnu slngurCt, ci in comu-
ni unc, sau eel putin in trebuinta comuniciirii. Numai sim1;inclu-l pe altul
 0:1\IVL .';)I DUM:\EZl:U

stind llnga mine, sau sprijinindu-ma cu existenta lui nepicritoare, inte-

meiata pe un fundament nepicritor (suprem), mc"1 simt ~i eu intarit ne-
clintit in existen~<'i.
,Cogito, ergo, sum' e de inteles, de fapt, ca : sint con~tient de exis-
tenta mea pentru cil e in comunicare cu a ta, pentru ca nu sint singur.
Calist patrh1rhul a spus inainte de Descartes, in secolul al XIV-lca :
,Iubesc, dcci sint", care implica nu numoi con~tiinta de ,ego", ci ~i de
altii. De aceca e mai drept si"i spun : .,Eu s'int pentru cc'i c~ti tu ~i este
!'}i el". 0 mamt1 va spunc, cu mai rnultii siguranp de cxistenta decit un
filosof : ,Eu sint, pcntru cii imi iubesc copiii ~i pentru ca ei ma iubcsc
pe mine". E mai drept s<l spun : ,cu sint, pcntru cii sintem noi" sau :
,eu am fiinta c1manc"t pcntru cJ .o triiicsc in rc.:latie cu tine, cu el, cu
voi 9i cu ei". Mama tri"iic~te eel mai accvntuat abso1utul personal in
spatele copilului iubit ~i trjicc;te sctca d de ve~nicie .in iubirea fat<1
de copilul iubit. Ea c cca mai clar:} dovacl<'i 'impotriva teoriilor indi-
vidualiste.
Filosofiile au rilmas aproape toate la reflexiunea asupra unor teme
teoretice, pentru ca au voit sA redu61 ~i recilitaica la fiinta uniforma,
care nu existil in concret in persoane, pentru a-~i satisface pretentia
de-a ~ti totuJ, rczumabil, in unele generalit~i1i. De aceea n-au dat rils-
punsuri la problemele vii cai'e frJmintU multimea persoanelor concrete,
ci au ranns Ia niste Drcocur;ari speculative, de lux, ale citorva insi ·
sau, cind au reu~it sa· impm1~i. cxplica~iile lor generale, au fortat fl~r~
negri:ti.t de varlaHi a vie~ii omcne$ti, sa se reduca 1a o singur<'i pL1nta,
stingheriud existenta celorlalte. Dar n-au n'U$it sa impuna o astfel de
mentalitate decit teoretic, nu in practica vietii.
De fapt, fiinta umana generala nu exista concret decit intr-o varie-
tate personaE! nesfirsita si numai asa se rmlizea:dt. Sfintul Vasilie eel
Mare a spus ca e propriu fiintei uma~e sa aiba par, dar, in concret, parul
nu exista decit ca par rO$U in persoana lui Petru, sau ca par galben,
in persoan<'t lui Ioan. Cine n-are par, nu e om. Adica, e propriu umani-
tatiL sa aiba par. Dar un par pur, filra o culoare, nu exista in concret,
!'}i culoarea o capata in persoane. Filosofii se multumesc sa vorbeasca
despre parul incolor, deci inexistent al fiintei umane, care nu exista
de fapt, d numai in nnetarea abstrada, straina de reali>tate.
Dar deosebirea culorii parului nu rupe legatura intre persoane, sau
un:itatea :firii umane .
. Stapiniti de aceasta pretentie de-a 9ti totul prin reducerea la unele
scheme generale, unii filosofi au vazut din om. numai materia, altii numai
spiritul. Dar un om fara spirit, sau farii trup, nu mai e fiinta umana.
Trebuie vazuta fiinta umana a!'}a cum se prezinta in concret ~i trebuie
promovata 0 armonie inlre toate aspectcle ei, concret $i intre toate
persoanele. ·
.A reduce umanitatea la ceva uniform, .inseamna a nega necesitatea:
comLmicarii, deci sau a rupe umanitatea in indivizi ce n-au nevoie de·
com-qniune, sau a confunda persoanele intr-o masa indistincta, uniforma._
, Mcntinerea ~i actualizarea unita~ii de fiinta 9i a varietatii .per-
soanelor se face prin comunicarea care inaintcaza la tot mai multa.
comuniune libera intre persoane. Numai prin ea are loc o cre$tere a
fiint~i, se intelege, in persoane,
 PH. PHOF. DH. D. STAXILO.\E

C>1c i c•Jnttmican'a nelibe1·iJ. c.:·hiYaleTc(l cu strimtoarca pcrsoanelor

1=~.-, -ltrt· t!J-:. -ln:=livid sau de 1rn rJ:TUD de iJ1clivizL carC' rcusesc s5. · ti11Ei
1 lor pcr-.o::m~·lor ; dcci echi valcaza en 'o sliJ.bir~ a
fii n(.ci cEn per.c;'>::mc, 'sau a pcrs0cmelor. Let fcl, sEUx~:;;te cornu-
~-:··- -·~_'(-'.~l ir:trc j)i.'r.so.]nc, 1.111 I]rc~1. rn{1rc i11di vid~J.allsrn al lor·.
I):_:: t'~r-·cle vine vc~rlet~lte~l persoanc•lor. ln care sc reslizeaza fiinta
L ·_,,_ :-:.·1 s_~JrC: ce tinde {1ezvolt~~-r:~?a fiin"!;ei lor, sau_ a lc;~ •lnselei ~1Jri.n
cc '~'71!!L':L :'.l 1ntrc elc, pr: ern•." c face po~ibiEi. :;,i dorita atlt unitatea
tt~ clt ~i ,~,.a.rietc:te~J lor IJcrson,:tlil ?
_i\nt ~,~_,r'cro rc,~t c:i l~Pi3l1i\ cxist~l de atitea ori cite pcrsoan.e
''' -r ')i ill ficurc imr-un mod intrucitva difcrit. Ac;tfel, fiint~ umana
end UL1 trup si cxisb in atitea suflcte si Gtitea trupuri,
cil·' .stnt. Dar suflc~tcl9 :;;i trupurile sint pe de o parte la fel,
:>' al icl cle()c;,"blte. Toatc suEPtele au o gindin:: prin care se in~eleg,
'.imiire c:Fe po:1tc fi con:nmicat~l altora pentru. a fi tr<'iitc"l prin parti-
~::.'L' :;;i ck: dC>. Dar gind.i.rea :=;i simtirea lor c totuE)i dc•oscbita. $i toate
umstcn.1 din acclca::;i orr.;:cmc, prin care persoanele pot comunica,
~i folosi lume::t. Totu:'/i, tTupul fiec~rcl persoane are o iden-
ti u k: dcn..;;•lJi.L"i de a altere\, un mod deo.sebit al acelcia;:i vederi, auziri,
C"f''c :; cc le indc•amna sa-0i conmnice moduri~e lor de-a vedea, auzi, gusta
lw:wa, de~i, pe de alta pelrt.e o vild, o aud, gusta impreuna prin acelea~i
sc~!Dtli produc;e de ca in simt;urile proprii tuturor persoanelor.
Unii filosofi. ispitit,i ct~ .12indirea lor reduqionisti""t, au afirmat ca
v:::·id;ttca trupurilor provine din varictatca momcntului in care au fost
conr_:cputc, din lmprejur<'irile extE.'rne 2le lumii in care se dezvolw. Dar
;;-!n t fr 1ti ~~ env•ni, conceputi in acela:;;i moment, tri~"ti tori in acelea;;i im-
pt ~'juri'1ri. ;\ceasE\ varietate a chipului gcmenilor corespunde varietatii
sm'~,,tclor lor. Dar de unde vine aceasta ? Ea nu poate veni numai din
cr:11bin<<rca sufletelor pttrin~ilor, care i-au conceput in acela;:i moment,
cu :tccea:;;i sim\irc.
Materia nu s-a putut org;:miza de b sine in complexitatea unit.ara
a. mmi trup. Trupul insm;i sc sirJte dependent de un su.biect unitar deo-
sciJii ck sine. E un subicct care sc arat£'1 in originalitatea aceluiasi
c· stnlluce:~te prin toClh~ glndurile !7i simtiril~ ce se vad in ochi,
ir:. toatc in~elesurile prinse din cele auzite, in toatc simtirile, in toate
ac·;:dc. Trupul ;:i to~tc ae:este ginduri, sim~iri, acte s:int obiecte ~i lucruri
v,Eiat<~ ale acestui subicct. Dar subiectul 111.1 poate fi fara ele. 1nsa nici
su bieclul mcu personal nu se traie;;te ca ultima realitate. Ma shnt ;:i eu
lE"Umi ck·;x·ndent in Pxistenta mea de o puterc supz~rloara.
Trcbuic si.l. admitcm. dcci un factor superior care a dat un alt chip
fi,:cilrui suflct - subicct. iar prin ace:.ta 9i fiedirui trup. Acest facto:u
C3c·e a dat existenti't ficdirui suflct om.c.1esc trcbuie sa aiba 9i el un
caracter de Subiect. Caci un obicct ce se mi;;ci'1 uniform, conform unei
nu poate aduce la existent[t subiecte, sau mereu alte ;:i alte subi-
ecte. Subiectul care aduce si sust.ine in existenta alte si alte subiecte
]n mod libcr, trebuie sa se deosebeasca de subiectele ad{tse ~;i sustinute
de El in existentii. El are o libertate care nu-51i simte existenta depen-
dent§ de a altui Subiect., cum ~i-o sim.t. subiectele tlmane.
Astfel, toate suflctele cu puterile lor de organizare a materiei in
trupuri proprii ~i de m.anifestarc prin ele 'iEii au orginea existen~ei :;;i
 O?viUL $I DUiiiNEZEU

a varietatii lor intr-un unic fundament ultim, care nu are sfir~it. De

aceca, nu pot sfiqi nici cle niciodata in dezvoltarea ~i manifestarea lor.
Prin vointa Lui a pus pe fiecare subiect o aWi pecete ca prototip de
bogi:itie infinita. Dar toate pecetile se vad ca ale Lui.
Iar pentru ca sint chipuri ale aceluia~i prototip ~i au temciul sus-
tinerii in El, acesta iradiaza in ele ~i o sete de-a se uni tot mai mult cu
El, prin aceasta ~i intre elc, care sint interior legate intre ele. Acest
prototip tine unite nu numai sufletul ~i trupul fiecaruia intr-o fiinta,
datoritci careia sufletul organizeaza materia in trup ~i lucreaza prin ea,
in general, la fel, ci ~i toate unitatile de trup ~i suflet intr-o fiinta.
Acm.sta arata ca accla:;;i Subiect face Cil in fiecare persoana sufletul sa-:;;i
n1anifcste la fel puterea asupra trupului, dcci El sustine ~i unitatea
intre persoanele in care exista. Dar le da totu;;i o varietate, pentru a
manifesta cit mai mult din bogatia Lui.
Persoanele nu pot avea aceasta unitate intre ele dccit prin El ca
prototip unitar, bogat ~i atractiv al tuturor.
Cu cit sc intiparc:;;tc n:wi mult in om sufletul asupra trupului, dar
intr--un mod unitar care une~te pcrsoanelc intre ele, cu cit se accentucaza
mai mult unitatea chipurilor in care exista fiinta, cu atit persoanele se
unesc mai mult cu Prototipul personal creator, dar reflecta in strinsa lor
unitate de fiinta pe care o realizeaza ele astfel :;;i unitatea de fiinta intre
Persoana creatoare a Fiului lui Dunmezeu ~i celelalte doua Persoane
divine, prin care Ple crecaza toate.
Nu putcm sa ne intilnim cu Dumnezcu decit in cea mai intima
comuniune cu ceilalti. Cad fiecare persoana umana e o taina adincita in
taina infinitci a Pcrsoanei Cuvintului. Toti, adincindu-ne prin comuniune
unul in altul,,Il descoperim tot mai bogat pe Dumnezeu Cuvintul in noi
in~;ine .~i unul in altul. Pc mi:isura ce urcam in accasta unitate a comu-
niunii noastre, urcam nu numai in unitatea fiintei noastre, ci :;;i in
prototipul Fiului ~i in comuniunea Lui cu Tatal ~i cu Duhul Sfint.
Aspirai;ia fieciirei persoanc estc sa ajunga la o comunicare ~i deci,
la o unitate a comuniunii cu toate pcrsoancle, sau in rclatia mea cu
toate, cu tu al mcu, pcntru c::t bog[ttia cc o ci~tiga fiecare sa se apropie
clt mai mult de bogatia spiritual;} repartizatil in cle de prototipul Cuv5n-
tului dumnczeic.:;c. In scopul acesta e cu putinta ca fiecare el sa poat[t
trecc in cursul timpului ~i in ve~nicie din rolul de el in eel de tu ::;i
invers, pastrind -?i in rolul de el roiul important de int;:lrire a unita~h
mclc cu eel ce mi-a fost pcntru un moment tu, fiind un punct de dirccta
intilnire intrc mine :;;i eel cc-nu cstc pcntru moment tu ; dar, 1asind in
mine 9i amintir'ca vic a rolului lui de tu pcntru mine, :imprcuna cu
toate celelaltc persoanc.
Dar numai in comuniunca :intre cle ~i cu Dumnczeu, persoanele
um;:me pot crqte spiritual la infinit. Num_ai il9il inainteaza totodata .in
buniitate. Cci cc vor si:i rumina numai la comuniunea lor ca oameni, nu
se inalta spre punctul comun al unitc"ttii lor, al ori:,;inii lor, al Celui in
care au plcnitudinea. Ri\min in insuficicntJ. unirii lor, a comuniunii
dintrc ei. Iar unde sEtbc:,;tc conmniunea, slabe~te binde.
Toate crcaturile con:;;tiente crcsc spiritual :;;i sporesc in unitate
~i bunatate la nesfir~it numai in comunicare cu Dumnezeu eel in Trcime.
 l'l{. PHOF. DR D. S'L\'\ILOAE

Altfd, cle sint condamnah' h o milrg·m1re o;;i dczbinarc. Pcrsoana aUuia

];;li poate da o bucurk :;;i-mi drschidc:;- un orizont pc care nu mi lc })oate
cb lumea obiectebr ; irni desc;Jide orizontul atcntici con'?ticnte la x11ine,
c\; con~tiini;d clornicc sa cuprinda to~Ltc, ti\rc'. sa ujungCt l::l implinirea
L!~'C!Stl)i dorint;e.
De ::ceca, sctrca mea clupa orizontul ncsf:ir0it ;;i dupa bucuria de-
plin muli;umitoarc sc 'cere dupa comunicarca cu o Existenta pcrsonala
Glre are in sine, de fapt, orL~ontul infinit ;;i putinta de-a ma bucura
i;: mod dcplin rnultumitor. Acea l'XLstent;'l pers,maEi trebl,!~c~ s;'i fi.Q
1ranscendcnb:1 lumii Jimit2tc: de pcrsoane ~i obiectl~ cu care mil aflu,
.· ·~ L,, 0 lcrr, ,_, 1 , + • ' - '" . i -"' . . . , .. ' ' ....
Jl.-\t~- ~!,at.J '.'1 l1a . . Ltr.:J.~a. _r_.~l nu-n?I __ poa~c-. ~1 nu.1na1 o granrt;a ,nan.1ra1a"..
2:.2 pcr.soana S?l11(0nu1ul, cr o r;ramt2 dc 8J.t: orchn. Dm·, prc:cum pcrsoana
scJTl2!lului n·u-n1i e:_;tG 11urnai gr~.nJ.ii;cl, ci trD.nspc~.rcnta 1111ei zor:.e dcosc-
b:ic de a m(,:.1, co;11unicat;:i de voin~a ei, dar nu radical dc::osebiti'i, a~a
Existenta personali\ transcenclenttt in1i este prin wanii;"i o;:l cnm:..u:.icare
transparcntul unci zone cu totul clensebitrt de a -mea :;;i de a tuturor
pcrsoanelm·, nl unci zone cu adev5rat infinlt{i de iubire, de lumina, de
bucurie.
DacE! oricc persoana poatc iradia din ea o infinitate, fiind mai
adinca declt infinitatca, c:tdcviirLlta infinitate nu o poate in1dia in mine,
clecft o Existcn~<"t pG!'sonal~i transcendcntil persoanelor umane legate de
mine i11 mod na~ural, cl1lar dacCt EJ. este, in accla;;i timp, cca mai
~u..:-ce11tua~~i gra:1itct pe~1iru n~in.e, trrtindtl-rni totalil dep·e11de11ta de eeL
Daca altC1 persocm:\ umcmi:i ilc-;i :x1ucr:o o lC1rgirc a orizontul.ui spiri-
tual, prin faptul ca 0 cxpurie:~. totodata Ccl 0 graai\[1, doci ca Ul1 factor
care-mi descop"rC1 nfnTinirea, deci si o bucuric pe c::Tc n-o am prin
n:ilJ.c, :iiJ.Sil nu-mi pot da ori:-r'21tul ne:~Imltat . nici bucuria deplin satisfa-
c:Z;t':'JD.re, acest orizcnt virtual infinit :;;i bucurb clcpl.in sati';facatoarc mi-o
clc·: Durnnezeu ti"2it tobcl::tta ca ~Tanita cea rnai. acccntuata. In trairea
rrar:scen.dentci L.ui, tr~;.iesc: f[ll::.::-tul cc1 r1ti sirtt 111JlTtai eu ~i lurnea aceasta
cu n1onotonia lo;·.
Faptul ca pcTsoana (' mai adinc~, decit infinitatca, c~c:d Persoana
~':u~2rema e mai acl:inca decit s1..1prema infinitate, l-a s:Jus SiJntul. Maxim
1\~;>;xturis-itorul ~i l-a sp~1.s n~a1 recent tcologul ger1na11 E\vald Burger.,
Sfh1t;_~l JVi=txin1 spu112D. : ,,I..:ucruri ale lai Durnn. ezc:Ll care au i11ceput
;';:\ existe in tL>.JJ sint toate ?.Ct:~lea care exista prin DC1l"ticioare. Asa, de
pEdi'i, diferitcle eseni;e ale lucrurilor. .. Iar lucruri ale" lui Dt1mnezeci. care
n-au inceput su existe in timp sint celc participate, la cclre participa prin
har cele ce se imparta~esc. A~a cste, de pilda, buntitatea 9i tot ce se
c:.nrind.e in l'atiunea bunatCrtii. $i simplu vorbind, toa+::s. victtLl, nemu-
rirca, simplitatea, nc::c;chimbabilitatea ~i infinitatea ~i cite sint cugetate
(.:~··:. C~{istill~J fiil1tial in preujrna lui l1u.nl.~1f::zeu" (CapcL:e unosti.ce, II, 48;
Fz!oc. rom., II, p. 139). Ca Persoana, Dumnczeu cum spune tot
SLntul Maxim, de infinite ori infinit chiar deasupra infinit[ti;ii Sale
cit., cap. LHJ, p. HO). Poatc prin aceasta exprimi:'t :,;1 nmltele feluri
de ,infini t:..lri <• traite ~i de om.
Iar Ewald B;.u·geT a spus in tim.pul mai recent : ,Nu infinitul este
!T;:::i a::J.lr:c decJ:t ~J2rs<Jnalul, ci pcrsonalul este mai a dine de cit infinitul"
(Der lebendige Christus, Sti.Ittgart, 193:3, p. 215). Chiar persoana ome-
 O~!UL $I DUMNEZEU 237

neasc.::i. ate lc!;at de ea predicatul .infinitatii, prin faptul .cii nu va pieri.

niciodata prin setea de infinit pe care o manifesta 1n toate cele placute.
Chiar persoana omeneasca nu poate exista farii tensiunile spre infinit.
P,::rsoana e mai adinca decit infinitatea, fiind subiectul ei, iar ea predicat.
RemarcEun :;;i precizarea Sfintului Maxim ci:i de participarea la in-
finitatea lui Dumnezeu, persoana omeneascii se bucura prin har, nu prin.
lege naturala pusa in el prin creatie, ca de ,infinHatile", de care poate
fi amc'.Jit ci sfnt infinitltile adevarate.
Totu~i, '?i pentru aceasta participare ,prii.1 har" omul a pri,mit o
Ci:l!Ji.lCitate de-a se putea OUCUra prin creatie. lnfinitatea aceasta la care
omul poate participa prin har, e 'insotita de con:,;tiinta lui cu purticip::1
l:l Dumnezcu eel mai presus de ceea ce e pus in ereatie, la Dumnezeu
eel transcendent. Desigur, tr::mscendenta experh;W a lui Dumnezeu in
a::::est eaz, nu inseamna un Dumnezeu separat de om, d~:pil.rtat de el, ci
Dumnczeu eel deosebit de tot ce, a creat prin caracterul Lui nccreat ~i
Creator, care-i da insa ::;i omului pnrticiparea la acestea. El cste prin
:'lceasta do o fiinta dcosebita dedt ·a eelor create, sau de o fiinta mai
presus de fiin~;L Pe de alta parte, l'-Tecreatul ~i Creatorul nu ,pot fi dccit
p,"rsoana, caci obieetul, prin pasivitatca Lui, nu poate sa nu fie supus
c:1ctului c:~terior e1l unui Subiect, care are chiar puterea de-al crea.
Obiectul nu poate fi necreat ~i, cu atit mai putin, Creator. Numai un
.3ubiect poo.te fi Creator ~i numai Subiectul suprem poatc fi Creator.
1n comunicarea Lui prin har cu noi, Il simlim. ca Subiect, care ne-a
:::::cat !?i ne sustlne in chip liber, con~tie:nt ;;i iubitor, dar nu ca sa ne
str.lrntorezc ci, casa largeasca prin iubire<} Lu,i. .
Primind harul acestei infinitati, dniul e ridicat. la alt plan de
cxistcnti.'l, care patrunde $i transfigureaza ~i lumea in care trELic:,;te.
::3£intul Maxim Marturisitorul spune : ,Tot ce are existenta ca precllcat
'?ste lucn.1 al lui Dumnezeu, iar altul e sadit clupa har in ccle ce s-an
facu.t ca o oarecare putere inni'iscuta, vestind limpede pe Dumnezeu,
care este fn toate" (op. cit., cap. 49, p. 141).
i\.m vazut ca omul se simte chiar ca subiect al tuturor actelor spi-
:,lt.uale :;:i trupe:;:ti ale sale dependent de un Suoicct superior, absolut
~i totodatii atras spre El. Aceasta se vede ~i din faptul ca in raport
cu nwlt2 mi::;;cari din sine, omul este n-c1 u.n subiect activ, ci pasiv.
Sau chiar 'in. raport cu mi~carile sale, fata de care pare a fi activ, e
nci numai activ, ci f?i pasiv. El alege gindirea sa, clar o gindire trcbuk
sa aleaga. Cu toate acestea, e atlt de mult subiect, ci'i nici un subiect
11man NU-l poate face pe altul obiect. Dar nici Dumnezeu. Caci a~a 1-a

i1cut · chiar El. Deci omui se simte, totodata, subiect ~i dependent in

~xistenta sa de un Subiect absolut, dar ~i atras de El, iGsa nu in mod
sLit. De aceea, subiectul transcendent de c:are omul intreg se simte
dependent, nu e una cu spiritul lui, de::;;i nume1i prin aceasta on1ul
roate comuniea cu Dumnezeu ~i se simte dependent de transcen-
d.E:l1ta Lui. ·
Dcosebirea spiritului creat omenesc de materie ll arata ~i ea pe
de o parte dependent de Dumnezeu, insetat dupa Spiritul dumnezeiesc,
, l cu adevarat infinit ~i cu totul independent. Limba germana face
c:.:.2oscbirea intre viata spirituala inchisa in omenesc si cea aflata in
:omui1iC'are cu Dunm'czeu·, numind-o pe prima Geiseigkeh, iar pe a doua
238 PR. PROF. DR. D. ST Ji..f{ILOAE

Geistlichkeit. Limba romfma o nume~te pe prima, clteodata, viata spi-

rituala, dar pe a doua, totdeauna, viata duhovniceasca, indicind prin
accst termen di ea ne este procurata de Duhul dumnezeiesc. Trah'Ea.
in acest plan li mai da poporului roman :;;i sentimentul de ,sarbatoa::e'',
de viata intr-o lumina mai presus de fir,e. Aceasta aratE1 ca ;;;i
de trup, spiritul omenesc poate cople~i prin viata in Dumnezeu pe acesta
Ca spiritul nu e prin sine una cu Dumnezcu, o mai arab:l invatat"clra
cre:;;tina :;;i prin credinta despre existenta ingerilor ca spirite create, CE':'E,
ncfiind una cu Dumnezeu, se mi:;;ca :;;i ele spre El.
Dionisie Arcopagitul vorbe:;:te de noua cete ingere:;;ti, care urc:a ~n.
spirala spre inal~imca neajunsa a lui Dumnezeu, cele de mai sus ajutind
pe cele de mai jos, dar avind :;;i fiecare din cele trei triade la mijlcc
pe Dumnezeu la un nivel coborit la nivclul lor de intelegere, dar ~i
inaltindu-sG pe masura urcw;;ului lor, cum :;;i fiecare persoana umana,
traie:;;te pe Dumnezeu coborit la nivelul ei, dar urcind spre o treapta
a intelcgerii Lui ajutata de persoane mai induhovnicite, se inalta ~i
Dumnezcu pentru ea. Urcu:;:ul acesta inseamna o tot mai mare transpa-
:·enta pentru Dumnezeu. De aceea, cei ajun:;;i pe trepte mai inalte :::ot
ajuta :;:i ei celor de pe trepte mai de jos, sa urce :;:i ei mai sus.
Ingerii urea nu numai ei spre iniiltimea fara capat a fntelegerii lui
Dumnezeu, ci ajuta :;:i pe oamcni, care, ca spirite create, au :;;i ei sacli::2,
in ci setea acestui urcu:;;. De aceea, unii oameni ajung la o mare fami-
liaritate cu ingerii :;;i apropiati de ei.
Dupa Dionisie Areopagitul, Dumnezeu eel transcendent :;:i mai pre-
sus de fiinta, a adus la existenta toate formele de existenta creata pcn-
tru a le tine :;:i urea pe tcate in comunicarea cu Sine, spre a se impartci:;;i
tot mai mult de bunatatea Lui, fiecare dupa gradul ei, dar !i;i intr-:J
comunicare neconfundata intre ele, fadndu-se fiecare de folos celor-
lalte : ,Dumnczoirca cea mai presus de fiinta, creind prin bunatatea Sa
fiintele creaturilor, le-a chemat la existenta. Caci aceasta este proprie-
tatea cauzei tuturor celor ce exista :;;i a bunatatii celei mai presus (~c
toatc : de-a chema pe celc ce sint la comuniunea cu Sine, a:;;a cum cere
fiecare din celc existente, dupa propria ei masura. De aceea, toate lucru-
rile existente participa la forma divina ce porne:;;te din dumnezeirea
cca mai presus de fire :;:i cauza a tuturor. Cele neinsufletite partidpa
toate la ea, prin aceea ca ex:ista, pentru ca existenta tuturor este dum-
nezcirea cea mai presus de existenta. Fiintcle cele insufletite particip5
la puterea Lui cUitatoare de viata, care este mai presus de orice via;:':.
In sfiqit, fiintele rationale :;;i spirituale participa la intelepciunea b;i
cea dcsaviqita 1n sine :;:i absoluti'i, care este mai presus de orice ratim:,e
:;;i intelegere".
Toate creaturile participa la existenta, viata, intelegerea Creaw-
rului, dar El este totu:;:i transcendent tuturor . .:;>i pe masura ce crea-
turile participa prin ceea ce au primit la mai multe din cele proprii
Crc-atorului, sint mai asemanatoare Lui ;;i participa la mai multe din
ale Lui. ,Estc deci evident ca numai acelc dintre fiinte sint mai aproape
de dumnezeire, care participa la ea in mai multe feluri. _Din aceasH1
pricina ordinele sfinte ale fiintelor cere:;:ti participa la comuniunea dum-
nczeiasca .intr-o masura mai mare decit lucrurile care au numai existen'p1,
decit fiintele nerationale, sau declt cele rationale de felul nostru... D2
 OJYIUL $1 DUMNEZEU 239

ac2C"a, se ~i bucura _de o mai strinsa conmniune cu dumnezeirea, fiind

kcccdrate in dragostea dumnezetasdi cea neschimbatoare". (Ierarhia
tt2d. din grece~te de Pr. Cicerone Ior:d<'lchescu, ,cap. IV, 1-2).
Sx.: : ,Dunmezeu,. prin bundtatea Lui, S-a cbmunicat creaturilor . Sale
'i~ tX1tc crcaturilc sint parta~e la Dumnezeu" (op. cit., cap. IV, 1).
Cea n~ai de sus triad~1 in6ereasca, cea a Tronurilor, a Hcruvii:nilor
c _, multi ~i a Serafimilor cu aripi multe ,e a~ezata in chip nemij-
·~·;_it", ,in cea mai mare apropierc a lui Dumnezcu", ,in jurul Luir~, ,in
v:'-:indtcrtea Lui" (op. Cit., cap. VI, 2). Dar nimeni, nici chiar ele, de
:a -~,trc pornesc initierea ~i ia ordinele inferioare, ,n-a vazut ce este
E:.. 3inc fiinta tainica a lui Dumnezeu" (op. cit., cap. IV, 5).
Dumnezeu cste expcriat in modu1 direct ~i eel mai accentuat de
triada, dar totu~i ca transcendent ; este experiat ca viata, ca rati-
uc-cc., prin insi:i~i viata, ratiunea, intelegerea ci, dar, totu~i, mai presus
de viata, de ratiunea, de intelegere:l ei, nepotrivindu-i-se aceste numiri.
,0umnezeirca este mai presus de orice substan~d ;;;i de orice viata ... , nici
o L1mina ncputind-o caracteriza 9i toatil ra\iunea ~i mintea fiind incom-
··abil departc de a se asemana cu ea. Uneorl, insa, ea este proslavita
Scriptti:ri prin predicate negative : nevazuta, infinita, nem;'irginita ...
r:u ca ceea ce este, ci ca ceea ce nu este'' (op. cit., cap. I, 3).
Poate din aceasta foarte mare cunoa~tere, care estc in acela~i timp
~.·c:ocinatate foarte mare a misterului divin, sc poate explica ~i caderea
c<~iei mai inalte trcpte ingere~ti, care a avut in frunte pe Lucifer. Lu-
rn[na mare care-l umplea din apropierea maxima cu Elumnezeu, 1-a putut
f:Le sa se socoteasca pe sine suprema lumina. Sau l'nisterul lui Dum-
lv~zeu, a c.il.rui vecinatate maxima H facea pe Dumnezeu cu atit mai de
n2jnteles, l-a putut face sa se considere pe sine lumina suprema, sa nu
Vc'da pe Dumnezeu ca o lumina mai mare decit el. Eefuzul tainei este
ad0seori ispititor pentru cei ce :;;tiu foarte mult ~i care, prin aceasta,
d-~dn trufa~i, parindu-li-se ca ~tiu tot, dar raminind prin aceasta in
1'2:1litate superficiali. Taina lui Dumnezeu, care nu poate fi epuizata
pt in cunoa~tere rationala, intelegatoare, e cunoscuta prin credinta.
A:-easta e implicata chiar in cunoa~terea rationala care margine~te ne-
lnirginitul, dind iluzia unei continui extinderi a marginitului.
Dar, din cea mai mare comuniune in care se afla ~i in care avea
:s2i inainteze cu Dumnezeu, Lucifer ajunge, prin trufie, la mare du~ma1,1ie
impotriva lui Dumnezeu, sau la negarea Lui, ca ~i la o legatura chinui-
t<).'lrc dar necesara, cu cei pe care i-a ispitit sa i se alature lui ~i pe care
E silea s;;-1-i dea laude de care avea nevoie, iar ace~tia i le dadeau 'in
nlx1 ambiguu.
Prin caderea lui, acest. ,~arpe vechi", diavolul, satana, belzebul
(A.poc. XX, 2), s-a facut ,capetenia demonilor", care fiind ingeri, ,nid
ei nu ~i-au pazit vrednicia, ci ~i-au parasit loca~ul lor, ajungind ,in
in':uneric" (!ucla VI), cum spune limpede Sflnta Scriptura.
$arpele eel vechi, nume care da pe fata mi9carea de necontenita
v(clenie a Saianei (,ci ne mintuie~te de eel viclean"), prin care mascheaza
r~ul 'in bine, a ispitit ~i pe primii oameni sa se considere prin trufia
cunoa~terii lumii, socotita singura realitate, ca dumnezei, care~ nu mai
au nevoie de Dumnezeu, iluzie cu care amagesc continuu popoarele (Apoc.
•xx, 3).
 2-iO PR. PROF. DR. D. STANILOAE

Acesta e un semn ca s;i ingerii buni pot ajuta pe oameni sa cunoasch

prin maretia lumii, dar ~i prin insuficienta ei, sau prin neputil'lta de-a
fi explicata prin ea insas;i, pe Dumnezeu Creatorul ei necreat, ba '?i de
a le face cunoscute poruncile lui Dumnezeu :;;i chiar de a le ajut:1 so_
le 1mplineasca, cum ne arata in sute de locuri Sfinta Scriptura.
Daca Dumnezeu lucreaza asupra unora din oameni prin altii, cee:l
ce nu inseamna ca nu e El insus;i in oamenii prin care lucreaza, de ce
n-ar lucra asupra lor s;i prin ingeri, ceea ce iara~i nu inseamna ca 1~u
lucreaza ~i El insu~i prin ace~tia. Puterea lui Dumnezeu e in toate :;.i
in toti, dnd prin ele ~i prin ei ne ajuta la implinirea voii Lui. Acea«tj
angajare a celor superiori in grija pentru cei inferiori nu e lipsiti:i de
prezenta puterii lui Dumnezeu in toti cei ce lucreaza pentru al1;ii :~i
spre implinirea voii Lui prin aproppierea lor de EJ. 1n aceasta se uraL:
solidaritatm pe care Dumnezeu o sustine intre toti ~i intre ei :';-i
insu~i.
Legatura cu oamenii datorita unei solidaritiiti voite de Dunmezu\
se mentine chiar 1n ingerii cazu~i, manifestata in pasiunile lor de a-i
atrage pe ace~tia de partea lor, socotind ca aceasta le i'ntare~te pozitir1
lor. Pe de aW'i parte, se vorbe~te de unii sfinti ci:i au ajuns ca niste
ingeri in trup. Ajun~i la o tot mai mare apropiere de Dumnezeu, ase-
menea ingerilor, au dobindit ~i ei o transparenta pcntru Dumnezeu, d~1r
o au aceasta intr-o comuniune strinsa cu ingerii.
Individualismul protestant l?i neoprotestant care dispretuie9te
torul ce ni-l pot da ingerii 9i sfintii, nu tine seama de ra.spunderea
sadita in fapturi pentru cei ce au nevoie de ajutorul ce i;ine de 21tru.-
ismul ~i nobletea fapturii.
Nu tine seama nici de voia lui Dumnezu exprimati'i de Fiul s;:;,_J
,ca toti s~ fim una", precum_ El cu Tatal Sau, urihate ce nu sc poate
- dobindi daca nu ne silim 9i noi, prin iubire 9i prin faptele iubirii. ,Pn-
runca noua va dau voua : sa va iubiti unul pe altul, precum 9i Eu v-an-"
iubit pe voi" (In. XIV, 33).
!nsu~i Fiul lui Dumnezeu S'-a facut om, ca sa aduca iubirea Lni
intre noi 9i prin aceasta sa restabilim unitatea sfi~iata in firea noastr:\,
apropiind-o prin aceasta de modelul firii dumnezeie9ti, care arata acca:::te;
unitate in dt;agostea G.esav:lr9ita dintre Tati:H, Fiul ~i Duhul Sfint.
Ingerii buni ~i cei rai cauta sa atraga la fericire, sau la nefericirP:l
condamnarii pe oameni, chiar prin judecata particul(lra, ce se rostcE?te
asupra lor indata dupa moarte. ·
Sfintul Maxi_m Marturisitorul spune. ca dupa ce ,patimile au ii"L-
.trodus boala dezbiniirii in firea purtata de oameni, Fiullui Dumnezeu
s~a facut intreg ca noi, din noi, pentru noi.. .., dar' a ramas totw;;i deplin
Durimezeu. $i aceasta a facut..:o ca. sa curme lucrarile diavolului '?i, re-
dind firii puterile neprihanite, sa ·reinnoiasca puterea iubirii prin care
· oamenii sa se uneasca cu El '?i intre ei 9i sa se opuna iubirii egoiste.
primlil pacat al diavolului, maica tuturor patimilbr .. ;" Prin aceasta si
prrn inlocuirea patimilor cu virtutea iubirii de Dumnezeu '?i de oameni,
,s-a restabilit in noi ratiunea firii". · Cel in care s-a intimplat aceasta
,nu mai socote'lte pe celalalt om ca pe altul, decit ca pe sine, ci cunoa'lte
pe toti ca pe unul 9i pe unul ca toti''. $i o data cu ,ratiunea cea atotuna
 OMUL $I DU:MNEZEU 2~1

a firii II vede apurind pe Dumnezeu". ,Caci nu era cu putinta sa se

adune cum se cuvine in· Cel simplu ~i Acela~i eel ce nu era f<'Kut ca
acela~i cu El ~i simplu, ci impartit inca prin socotintE'l in raport cu firca
in multe parti, daca nu unea mai intii prin iubirea cle oameni socotlnta
cu iubirea ~i nu arata in amindoua ratiunea impaduitoarc :;;i nesepa;,,,t~J
~i nemi~cata spre nimic altceva din cele de dupa Dumnezeu (Epistola
ditre Joan Cubicnlarul: Despre iubire; P.G. 91, col. 400-401).
Persoana umanii, dc~i ramine ~i in egoism., in ratiunca firii, Sli't-
bc:;;te unitatea ::~ccstcia prin socotinta neconforma cu a altora, din pricina
trufiei. Ea nu picre de aceea ca persoana, ramin1nd incadrata in :r;::.ti-
unea firii umanc, care are ca temelie pe Dumnezeu. Dar ca se ~ntit-·
re"ite 9i cu VGia ei in unitatea firii sale prin solidaritatea cu perso;.melc
ci 9i cu firea spiritelor ingere~ti ce-;;i are tcmeiul in fiinta cea intrcit
ipostatica a lui DunU1ezeu, care ;;i comunica iubirea Sa crcaturilor. br
prin aceasta contribuie ;;i persoana umana la imbogatirea firii umanc
care-;;i are ~i ea temeiul in Dumnezcu, nlclnd ca de aceasta imbogC1tire,
care face sa se rcverze in ea noi bogatii clumnezele;;ti, s:i se bucurc .~i
cclelalte persoane.
Persoanele umane pot contribui la imbogatirea firii lor, deci ~?i n
lor lnse:;;i, in alte conclitii decit ingerii. Dar ele pot fi ~i mai u;;;or
la iesirea din comuniunea intreolalta si cu Dumnezeu, 'ins;\ si recu·~
perat~ in cursul vietii paminte;;ti ~i chi~r dupa aceea, pina la ]udecata
din urma, d:1torita <K~es,tor condltii. Ele realizeaza ;;i imbogi'r!;esc firm
lor in cursul unei vieti istorice, datorita faptului. ca nu sint num;.;i
spirite, ci fiecare are ;;i un trup legat ,organic" cu celelalte pcrso<eme
~i cu lumea material.!L Ele au misiunea de-a face sa se reverse prin
.spiritul lor lucrearea dumnezeiasca de spiritualizare ;;i chiar de inchnn-
nezeire 9i asupra materieL Prin om se impline:;;te nu o dialecticil ce
cauta sa reduca creatiunea umana la o singura componenta a existentei,
ci o unitate intre toate partile existentei, cu covir;;irea spiritua1Wi\ii
hn'ini te din Dumnezeu.
Daca n-ar fi un Dumnezeu transcendent lumii la virful existentei
:;;i b materie la treapta cea mai de jos a ei ;;i daca n-ar fi omul care
este in leg·atura ;;i cu Dumnezeu :;;i care cuprinde ~i materia lumii prin
trup, existenta ar fi monotona, extrem de saraca.
Prin om se poate spiritualiza :;;i indumnezei materia organizatii in
trup :;;i ordinea ur;ia;;ii a cosmosului, dar omul, poate fi ;;i ispitit mai
u:;;or, capatind iluzia, prin placerile inferioare, ca ele s.lnt singurele
placeri posibile. El poate fi ispitit de cunoa:;;terea lumii uria;;e, sa se
;;;i desparta de Dumnezeu, socotind-o ultima realitate. Dar prin aceasta
nu se. 'socote;;te pe sine ca unic:ul Dunmezeu, cum se socote!?t"'
ci se vede conditionat de natura, sau dumnezeu in solidaritate cu eq,
marginit de ea, ee-l poate ajuta sa fie :;;i scapat de aceasta iluzie, rnai
ales cii pe de alta parte din ce cunoa;;tem mai mult lumea :;;j dependenta
trupului sau de ea, cu atit cunoa~te mai mult :;;i insuficier1,tele lumii ~i
neputintele trupului siiu.
Poate :;;i a;;a se intelege avertismentul lui Dumnezeu dat primei
' perechi de oameni di de ·1a Iume va cuhoa;;te :;;i binele ;;i raul : poate
in acest cuvint nu se spune numai ca omul va fi supus ispitei de-a face
~i ·~: :1cle ~i ri'ml, c1 ~i cC1 va cunoa9te nu numai stari de satis[actlc, ci
;;i ,t:lri ck ncnmltumire, de necazuri, de greutiiti, iar eel mai mare
1~:~u- :::.1_;~1osctrt \/:l fi n1oartcQ.
Dac:~t omul ar fi ·rcmns la con'!tiin~a cCt prin lume ; cunoD~tc pe
~'Juj~!JJ.c ze:u, cl <.1r fi inaintat
intr-o viatli duhovniceascii, p1inii de puterea
fi copll':;>it pliicerllcc pur trupe?ti sau Inate-
]1_ci :JLci1111t.';;cu, prin care) ar
dct;', cc.' i le po:tte da lumea. Sfintul Grigorie de Nyssa spunc c<:J. in
etc.·;c caz 11ici L1mul\irca c;.tmcnilnr nu s-ar £i produs prin placcre.'l
'.ri.:: ~nEt a unirii trupc~ti intrc barb at :;;i fcmcic. Viata o;:ui.wnilor ar fi
f:o~' c o viati't 'intr-un rai plin de trcmsparcnta coplc;;;itoarc a lui Dum-
n~/.'-'·
Prin icsii·ca din comunium.:a cu Dumnczcu, s-au nus in lucrare in
lu>? <:proap~ e:xclusiv lcgilc dominatoare ale materiei,' care altiel ar fi
l'd:~'-as cbmhatc de libertatea spiritului intarit de putcrea lui Dum-
ncz.~u. To~1tc s-<11' fi implinit dupe-\ chipul minuni.lor, care se silvir~esc
UE ~~ri de oameni plini de Duhul lui Dunmczeu. In n1ateria lngro'?atci
P"~:~ ie;;;irc<l clc- sub puterea Duhului in sbrea de dupil cc'ldere, legile ei
d.c; ~~ompu1wrc ~i descompuncre ncmnifiind coplc:;;itc de puterca spiritului
orc·iwsc plin de Dulml dumnezeiesc, m.t mni pot fi moclclate de om
ck·~lt in parte. Prin ele se manifesta in general stricJciunea (corupcrea),
C<L"(~ sflr:;;c~te cu moartea. Iar moartea chinuie~te, prin con~tiinta dcspre
ea. mai ales pe om. Aceasta inseamna ca mo::1rtea e contrara aspir<J.tiei,
sc;·,; destinatiei onmlui. De fapt, el nu moare decit cu trupul. 1Intrucit
cl .:: fdcut in intrcgimea lui ca fiinta spiritual-trupeasca, el nu se poate
im:)dca cu gindul mortii, carc-l lipse:;;te de trup. Dnr tocmni realitatea
ei ii aratC:'t omului insuficienta lumii, care, prin dominarea ei de pro-
ce<;l.il unei continue coruperi, produce :;;i moartea trupului o111cnesc.
Astfel, chiar moartea, suferintele ;;i bolile care o anticipeaza :;;i
ca:-c· sint legate de starea actuala a lumii ~i a raportului str1ns al omului
cu e:1 prin trupul sau, il ajuta sa nu le vada pe acestea ca reaHtatea
ultin.1a, s~l. nu se trufeasca, sa nu se lase stapinit de patimile lacomiei,
de :)ltkerilc trupe:;;ti, de egoism. Intr-o rugaciunc a Bisericii ortodoxe
de Ll inmormintare, se spune : ,.$i ca sa nu fie rautatea fara de margini
a l:isat Dumnezeu moartea". Moartea, ca urmare extrema a raului de
pe pamint, pentru om a devenit astfel un niijloc care pune un friu
rato.lui moral, in care a cazut omul.
Sfintul Ap:)stol Pavel vorbe~te ;;i de ci:iderea prin om a fntregii
fid materialc in procesele sau legile striciiciunii, 'in ale de:;;ertiiciunii
pnprii ei dnd nu mai e dominatii de Duhul dumnezeiesc, dar ;;i de
nJdejdea ce se na9te chiar din durerile produsc de aceasta stare a ei
omlllui, niidejde ca in Hristos stricaciunea ~i moartea vor fi invinse,
n'ldejde pastrata in om prin faptul ca el are in sine suflctul cu nostalgia
lui dupa stftpinirea materieL ··
,Caci fiiptura a fost supusa stridiciunii, nu din vina ei, ci din cauza
ce:ui ce a supus-o cu nadejde. Penti·u di :;;i faptura (creatia) insa9i se
va izbavi din robia stricaciunii, ca sa se bucure de libertatea miiririi
fiilor lui Dumnezeu. Cad acum :;;i toata creatia impreunii suspina :;;i
impreuna are dureri pina acum. $i nu numai atit, ci ~i noi, care avem
pirga Duhului, suspinam in noi, a9teptin¢1 rascumpararea trupului nostru"
Rorn.. \ 7III, 20-22). ~:Li~,:
 OJ\IUL $I DUMNEZEU 243

Prin Cuvintul lui Dumnezeu spus oamenilor la inceput : ,Cre:;,teti

:;;i st.'ip1ni1;i pamintul"' li se da acestora puterea sa creasca duhovnice~te
pcntru a domina prin Duhul din ei legile coruperii .materiel ~i ale mortii.
Numai pcntru ca i s-a dat onmlui aceasta ptuere, el a putut-o intoarce
spre o dominare neduhovniceasca a ei - care e paruta dorninare -
Sj)rc o stapinire prin instrumentele cu care marqte puterea simturilor
:'?i orgcmclor lui trupe~ti : vederea la distanta a starilor de pe a:;;tri,
auzirea sl.met:"lor de la distanta, sesizarea imaginilor de la distanta, puteri
clistru~atoare a rinduieliior cosmosului.
Capacitatca de dominare spirituala a materiei, deci ~i a procesului
de de?scompunere a ci (a stricaciunii) ~i a sfir:;;itului acestui proces pcn-
tru om prin moarte, e restabilita in firea omeneasca prin F'iul lui Dum-
nczeu, car2 i:;i face proprie aceasti't fire, prin invierea Lui, pe care o
va extinc1e asupra intregii lumi materiale, cu care trupul omenesc estc
In lcgiltura organica. E,l nu o face aceasta o data cu in}'erea litl u:r-
sonali:i, caci vrea sa lase lumea in forma aceasta supusa stricaciunii o;;i
mortii pcmtru a cre~tc duhovnice~te oamenii ce vin pe rind la existent:i
~i prin con~tiinta lor ca lumea aceasta, ingro~ata a~a cum e acum, nu e
ultima realitate.
Cosmosul va ic~i de sub robia legilor coruperii o data cu invicrea
tuturor oarnenilor. Atunci ei nu vor mai avea nevoie de mincare ~i bau-
tur2. Trupurile lor vor fi transparente. Sufletele lor se vor vedea prin
trupuri ca :;;i prin tot cosmosul. Prin legea iubirii i~i vor simti reci-
proc prezenta cind vor voi. lubirea va tine in toate o ordine superioara,
nesupusa stricaciunii. Se va putea im.plini dictonul Fericitului Augustin :
,Ama et fac quod vis". $i toti iubindu-se vor simti in Hristos, trait
El insu~i ca prezenta iubitoare, in toate ~i intre toate, indreptate prin
El ca om spre '1'atal. Oamenii vor fi foarte ase1nanatori ingerilor. Se
vor tr:'li unii pe altii prezenti, in transparenta lor, care le va cople:;;i
irupurile, dar fiecare va fi vazut. in unicitatea lui, care se va resimti
o;i de unicitatea trupului si'm ;;i a experientelor adunate prin el. Uni-
·versul va continua, dar nu intr-o forma opaca, ci ca ceea ce a insenmat
el pentru viata caracteristica a oamenilor. De aceea, va fi la rindul
sau intrcg pcrsonalizat, coplqit de prezenta unitatii tuturor persoanelor
mn,mc, traitii printr-o mare intimitate reciproca, in legatura cu cca a
incc:rilor. Pcrsoanele umane vor trai miscarile de atentie iubitoare intre
cl;~, ·:iscare indreptindu,-se cu ateni;ia potrivit5 spre c~ &re 1.;rcpriu fie--
care, dar, pe care, H va vcdea in legatura cu toti. Mi~carea tuturor spre
toti va fi intc1.ritJ de cnergiile- nccreate, sau de atentia lui Dumnezeu In
ficcare, fata de toti.
Universul acesta iritreg personalizat de unitatea ncconfundata a
tuturor oamenilor adunati in Hristos ~i prin aceasta :indumnezeiti in
Hristos, Cel indreptat :;;i ca om iubitor spre Tatal, va fi primit de Tatal
in Fiul S:lu prin iubirea Lui, realizat ~i descoperit prin · Fiul Sau, din
puterca Te1talui, in toate formele lui create tot prin Fiul conform rati-
unilor TaL~_lui, ca sa fie Tati'il in toate, sau ca sa se vada toate in Tati'il,
conform cuvintului Sfintului Apostol Pavel : ,Iar cind toate vor fi supuse
Lui (Fiului), atunci ;;i Fiul se va supune (cu toate cele adunate in El,
n.n.), Celui ce I-a supus Lui toate, ca sa fie Dumnezeu totul in toater•.
(I Cor. XV, 28). .
2·H PR. PROF. DR. D. STANILOAE

Din clra::;ostecl Tatalui a,u venit la existenta toatc prin Fiul. in

dngosh'a Lui se vor intoarce toate prin Fiul, dupa c'e se vor fi desco-
perit 0i rc::1lizat ~i ele, umpllndu,-se de aceasta dragoste.
Leg;~;1 iubirii, care izvora9te din TatEil, va tine pe toate in unitate
~i in lumina mereu sporita a lui Dumnezeu.
Aceasta ar mai putca explica pl:na la un punct ~i puterea omului
credincio.s dc-3 1nvinge chiar prin moarte, moartea, urmind lui Hristos.
Da.ca moartea e destramarea materiei ajunsa in grosime $i opacitate
absexi.ta Duhului dumnezeiesc din om, eel ce se intare$te in Duhul
poate a9tept'l cu o anumita dorinta destramarea aceasta pentru a primi
ca o imbrilc~tminte materiala subtiata, transparenta, cople~;itii de Duhul,
care; :!1 :inalta cu sine, dar c.are nu il fereste de rnoarte inainte de sub-
\hTeil inti·egii matcrii a cosmosului. l'v1oartea va fi intelcasil astfel pen-
tru cd credln,cio.c;i ca o poarta a trecerii la viata, ca arvunii a invierii.
Abb J_tunci 'persoana ca fun,danient spiritual, menit sa transfigureze
;$i :cndcria, va fi ajuns la tinta ei.
!ntr-un fel de cople9ire a trupului prin spirit vor fi 9i cei ce vor
fi In intunericul iadului ve:;;nic, apropiat de starea lngerilor cazuti. $i
si etceasta stare nesupusa rnortii, ii va sustine .in pi:irerea ca n-au
ncvoie ·de DumnE~zeu. · · '
Ingerii rai neavind trup $i de aceea nefiind supu.c;i mortii, sint de
p(! acum o.mC1giti ~i prin aceasta ve9nicie a duratei lor ca intreguri sa
c·eadd ca r~i.ul lor moral nu are o urmare 9i mai grava pentru ei, sau
cu iluzia cc'i sint existenti prin €i in9i$i, nesupm1i unei autoritati supe-
rioare. Ei nu sint chinuiti insa de o lume din care le pot veni mereu
alte rele.
Dar lumea 9i trupul prin care omul e legat de ea '?i care leag[t
persoane1c omene9ti $i intr-o alta forma, pot sa fie ornului nu numai
prilej spre inchidere in placerile trupe9ti $i in considerarea · lumii ca
singura renlitate, ci ')i prilej de o alta inaltare spirituala dcdt a ingerilor,
prin comunicare cu Dumnezeu. ' ·
Omul poate vedea ~i acum, da,torita legaturii sale prin trup cu lu-
mea, pe Dc.1mnezeu. In acest scop li sint date simturile trupului. Iar
prin. simturile trupului, omul ia cuno~tinta de minunata organizare ~i
maretie a l:.unii. 1\!Iai ales ca prin diferite instrumente; omu.l i;;i poate
-extinde la departari nemasurate cunoa9terea lumii. In acela:;:i timp omul
io;i da seama ca lumea nu poate fi ultima realitate, datorita nu numai
faptului ci:i nu-i poate asigura o viata deplln multumita 9i ve9nica, ci
9i faptul ca intr~un fel el este superior ei, av'ind con$tiinta de ea, iar
en neavind cun0~tinta de sine, datorita £aptului ca, el este subiect, iar
ea obiect. Pe de o parte omul o admira, deci vede ca ea nu poate fi de
lil el, pe de alta vecle ca prin insuficientele ei nu poate fi nici de la
ea, ci de la un Subiect superior :;:i lui 9i ei. Intr-un fel e mare el ca om,
in. nlt fel e n'J.are ea ca lume, dar nici el nu poate fi de la ea, o data' ce
D.;.·e ceva ce n-are ea, nici ea de la el, o data ce ea este independent§. de
cl. 1ntr-un fel, nici ea nu-i poate da omului totul, nici omul n-o poate
:face desav'iqita. Se influenteaza, dar sint in mare parte 9i neputincio9i,
eCJ. fata de d 'li el fata de ea. Lumea e facuta pentru om, cad el nu s-ar
putea dezvolta fara ea, iar onml pentru lume, caci lumea n-ar avea rost
 o:-.IUL $I DLJ'MXEZEU

citr'";_ om. Dar nici cnnul nu s.e poate dezvolta deplin prin lume, mc1
.lumea nu se poate · elibera de toate insuficicntele prin om. Impreunii
':rlmit Ja un Subiect care i-a facut : pe ca pentru om ~i pe om pentru
lmX:~·. ca s.a se ~esaviqeasca 9i lumea pentru om 9i omul pentru lume,
:na.l Dme ZLs cl:il co p·?ntru Creatorullor.
PD.rintil duhovnicesii ai Bisericii soun ca omul trebuie· sa se des-
de t0ate ale lumli pentru a afla ·pe Dumnezeu. Dar Psalmii vor-
r'c'SC adesenri de cunoa9tcrea lui Dumnezeu prin lume. Sfintul Apostol
spunc 9i el ,ca cele nevazute ale lui Dumnezcu sc cunosc din
: vesnica Lui. putere 9i dumnezeire" (Rom. I, 20).
Dcci, ct·":>prinderea de lume nu are scnsul totalei nefolosiri a ei
cur'lC•a~terea l•.,l Durrnezcu, ci nealipirca la ea, la ceea ce satisface
·~-.:nni tnqul, s:11.1 neconsiderarea ei ca ultima realitate. Lumea trebuie
nc fie o oglinda str2vezic a lui Dumnezeu. Ea ne e dati'i ca sa vedem
' cln ea dincolo de ea. Ea nc; fac:::- mai accesibiEi maretia lui Dumnezeu.
:i\~c';>:tin~a ei de a fl prin ea, dar in acela;;i timp maretia ei, ne arata
Du:;,::ezeu, Creatorul ei, mai presus de puterea noastra de a-L de£lni.
_ _n aceasb ne curatim simturile de pornirile lacome de-a ne alipi la
·x;nca ci materiala, ca la o parte opaca, nestravezie. Omul se poate
d:iJ.r in trupul lui prin lume, prin efortul de a nu vedea nici
m ea, nici in, 2l nurini partea materiaEi. Desigur, acesta e un lucru
:'o:crte ;:rrcc.~. De .2ccea, mn:1l c2.cle mai mult din sl[lbiciune, decit din
ca diavolul. $i de aceea e 9i mai u;;or de recuperat prin puterea
D~·;mlu: ce-i vine prin Hristos de Ia Dumnezeu .. Pe .de alta parte, trupul
- T11t:'.::l s-Ru dat ornullli nu nurn.ai pentru a cunoa~te prin ele puterea
Tc::ctoJ.re a lui Dumnezeu, ci ~i pentru a sluji ca mijloc la spiritualizarea
~:l trallsfigtirarca lor.
Si.intul l'L1:-~im M:i'\rturisitorul descde astfel aceasta folosire a lumii
r·~ntru C'-ll10a~.terea l'.ci Dumnezeu, dar ~i pentru spiritualizarea simtu-
r:lr)r lui, prin e'l. folosire care e c1liar prin aceasta o biruire a ceea ce
~·;.(·c lcu-r~·?:J. ca is~:itire p211tru sirnturile lui, cll1d e v3ztrta 11U111ai ca materie,
::au ca sinc:;uxa rcalitate. Iar aceasta se intimpEi dnd omul e stapinit
de; pe.tin1~le trupe:;;ti sau de trufie, cind iese din realitatea completa a
~·1 ~i a lumii : ,,Mintea, aplecindu-se spre cele vazute, intelege lucrurile
~y,trivic cu fire2, prin mijlocirea simturilor. Caci nici mintea nu e rea,
:1icl h1·~elcgerea c=a dupa. fire, nici lucrurile, nici simturile. Fiindca
nce:1sta sint lucrurile lui Dumnezeu. Ce este riiu atunci? Vadit este
C! c:sc:~i2ta cu i:ni,clcsul eel dupa fire. Dar ea poate sa lipseasca
din CL'~scLw:>'l intclesurilor, cincl mmtea privegheaza" (Capete despre
dragost2, II, i5). Sau : ,I-lostul poruncilor este sa faci'i. simple in'1elesurile
1uc~·ur~-~.orf,(. cit., 4). i\:cestea '\li11 de la Dun111.ezeu ~i l11dreapta 111111t8a
c~ J)un1DCZ2U. _l\ce.stcn sint lTiiJ1Ul1ate ~i curate. Ele l.II1'2SC pe oamcn.i,
n:-1-i fc.c r)cltin"}o.~i ~i egoi:;;ti. Dcci,- prin. patimile ln. care cad oamenii
r::th1 cc-:r-2 ~;_,_)ociaza la_ lr1t~.;lesurile lucrL1rilor atractia lor trupeasca sau
ci ac::Jpera nu nur.1ai marele sens de origine dumnezeiasca a
ci ~.i in.tep;ritatea UlTial1itEttii lor. Dar aceastii curatire a seilStlrilor
::"E'S·=' a!c lt:c~·urilor :;;l a ckscopcririi umanitatii lor e una cu descoporirea
lui Dumnezeu in ele :;;l in om. De aceea, Biserica Ortodoxa
'.Tactic.:J. sfintlrea lucrurilor, care e totodata ~i o sfintire a omului de
v2derca lor p{:tima~a. Prin aceasta, lumea redevine loca~ al lui Dum-
246 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

nezeu, cum redevenim :;:i noi. Aceasta se face chiar cu lumea cazuta
in stridiciunea sau coruperea materieL Deci ;;i in cadrul ei se v:t
cunoa~te sensurile simple ale lucrurilor date de Dumnezeu. De aceea, ne
rugam in rugaciunea ,Tatal nostru" ;;i pentru ,,piinea noastra cea de
toate zilelc". Iar Sfintul J\<Iaxim Marturisitorul spune : ,Nu mincarile
sint rele, ci lacomia pfntecelui, nici na~terea de prunci, ci desfrinare :
nici banii, ci iubirea de bani, nici slava, ci slava dqarta. Iar daca-i a~a,
nimic nu e rau din cele ce exista, decit reaua intrebuintare, care vine
din lipsa de grija a mintii de-a cultiva cele cere;;ti" (op. cit., III, 4).
De aceea Biserica sfinteste si mlncarile si sfinteste ca Taina :::ii.
cilsatoria. Aceasta inseamna {u~ pas spre starea 'viitoar~ 'a lumii scapatJ
de stricaciune.
Chiar ;;i in viata aceasta se recomanda credincio;;ilor nu numaiJ.
eiiberarea de patimi ;;i uitarea intelesurilor simple, curatite, in rus;a-
ciune, ca sa se gindeasca numai la Dumnezeu. Tot Sfintul Maxim spline
de aceea : ,Cind patimilc stapinesc mintea, o leaga de lucrurile mate-
riale ;;i, despartind-o de Dumnezeu, o fac sa se ocupe cu acelea. Cine!:
insa o stiipine;;te iubirea de Dumnezeu, aceasta o dczlcaga de legaturHe
cu ele, induplecind-o sa dispretuiasca nu numai lucrurile ce cad sub
simturi ~i insa;;i viata noastra vremelnica" (op. cit., II, 3). Dar la aceasta
inaltime sau tarie spiritualii nu s-ar ajunge fara depa;;irea gindurilor la
lucrurile din lume. Deci ele tot sint necesare pentru a putea fi depa;;ite.
Pe de alta parte, in alte rugaciuni le cerem ~i ne aratam iubirea fa\.<'i.
de oameni. In definitiv, ne rugam Dumnezeului tuturor ~i al iubirii
de oameni.
Dar in lupta aceasta oamenii sint ajutati, pe de alta parte, de Sl.Ife-
rintde cc le vin din egoismul lor patima~, din dezbinarea ;;i ura intre
ei. Acestea ii pot ajuta ;;i sa renunte la ele, sau sa fie treziti la mHi'J.
unul fata de altul din pricina bolilor, durerilor, ce le vin oamenilor din
patlmile lor trupe;;ti ~i, in general, din pricina coruperii ce le vine de
pe urma stiirii de pacat in care au cazut. Toate acestea, datorindu-se
faptului ca oamenii sint fiinte in trup, insu;;i caractcrul acesta al lor
poate deveni indemn la legaturi, apropieri emotionale intre ei. Trupu.l
ii poate indemna ~i la pacate, dar poate prilejui ;;i legaturi mai iubi-
toare, mai pline de mil<1, de pornire de ajutorare.
Starea de rudenie, de vietuire apropiata, care le este prilejuita de
cw?·:'t"'"l'~ cl<2 fi;•1te cu tr~,~p, cr-ecc'azi'i $i diferite stari de afectiune, de:·
:ieg{Jturi suflete')ti. Mama, care na9te copii, se ridica la trepte de sfin-
tenie in jert£elnicia ei pentru copii. De asemcnea, sotii intrc ei. Fra·~'ti
se iubcsc :in mod mai accentuat. Accasta leaga suflete~te in mod deoscbit
~i pe oamenii de un neam. Amintirea parintilor, care ne-au lilsat mo~te­
niri spirituale detcrminante, nu se poate ~terge. Aceasta ne face s~t-i
pomcnim, ne intare~te credinta ca n-au pierit de tot. Se face sa vede111
o ·v-aloare in cei ce au fost ;;i sa ne gindirn, in ceca ce facem ~i spunem,
la raspunderea noastra fa~a de cei viitori, la o raspundere istorica. Nc
face sa vedem istoria ca un intreg, sa veclem in ea un factm· de cre;;tere
spirituala 2 noastra.
Slabiciunile, durerile ce ne pot veni din trup, dar ;;i legaturHe
deosebit de vii, produse intre noi de acest fapt, accentueaza raspunderea
noastrii reciproca. Fiecare avem nevoie de ceilalti ; avem nev:oie sa fim
 Oi'IIUL $I DUM?\EZEU 247

::-::<ulta~i in nevoile noastre de ci, dar ~i clatoria s~t-i ascultam pe ei.

_0~;-=:i unul n-arc dreptul numai s~t profite de altii, sa fie E~udat de ei,
o,, dispn~tuiasca nevoile lor, sii fie acsultat de ei, dar nu sa :;;i asculte
cc.:-: ei. Aceasta accei).tu;2aza fc1ptui dt nu pi.1tem cre:;;te decit impreunb..
Suferintele semenului il c:1juta :;;i pe el :;;i pe C€1 trezit :in pornire
r ~. ~-l aj<.tt.'l, de a-1 mingJia, S~l realizeze 0 COl11Ul1iune mai vie fntre
c..J-~i descoperc mai deplin fiinta 1Jmana comuna :;;i sa o readudi la
c. l~1ai strinsa unitate. Iar in aceasta pornire de comunicare mai vie,
~~: ciescoper£1 valo::1rea ve:;;nica, cei doi ; eel ajutat in negraita tarie ce-o
~~:·i::1e:;;te de 1a eel ee-l ajuta, eel ce ajuta in pornire de neretinut de a
.c:ju.ta pc eel apasat de sufcrinta lui. Iar in valoarea ce :;;i-o descopera,
li:::5re:;;te Dumnczeu care le-a dat a2easta valoare prin creatie.
Lupta omului spre a urea spre eliberarea de robia patima:;;a de
L~..:::n1ri, :;;i uneori chiar de intelesurile lor simple, o poarta omul prin
v~>inta care e proprie firii lui. Insa :;;i vointa o poate folosi el nu numai
potl'ivit firii lui, ci :;;i contrar firii lui. Caci fiecare :i~i modeleaza vointa
c:nform unci socotinte proprii.
 VI. FIINTA OMENEASCA $! \TOINTA EI,
LEGATA DE DUMNEZEU CA ORIGINE
$1 'fiNTA A EI, ACTUALIZATA IN PERSOANE

Fiinta omcneasca nu poate £i cu£~(2tatr, f:'\ri"l voint;J. Ea n-ar fi

fiintu omcncasca, daca ox fi lipsitc'(c1e voint{t. Voin~a rcprc;:inta c:;r:-cc-
terul dinamic constient al fiintci um:m.e. Si., In 0celnsi limo, t' ic:;,:i
afirmarea ei in existen~J.. Nu 'se po;:rtc CtJgcta filnta' omel~easc:) L,r~l
voint::t ei de-a fi 'li de-a manifcsta aceast:t vnintcl, dc-:1 fi i~; tot ldu: · :,,
fa pte spiritualc: 9i trupe~ti. 1<7m'i voini/1, fiintC! omenca:sca ar fl mn::.: ·,;·:,
adica n-2r cxista nur si simph1. In voint~'i se mJnifcstCi in:;:1si viat;: ,;i,
Numai tcoretic s,; po~tc deosebi 1ntre Iiin~:1 <mwnmscil ~i ' . :•j
l11 concr2t, lns~l~i CY~ister1~.a fiintei on1c·r:e.~li in1plica voi11t~1 ei c~c·<~ il
~i de-a face mereu ceva pentru a fi ~i pentru a se arata alck~
altfel.
Fiinta Ul11Cll1.a '\.,.ren sa durezc, c1~1r n:J l1Urnat Sll dureze, ci '·.' ~·:t.l
creasc2l spiritu'tl, sau Si."i fie mai mult declt c;ste. Chiar peniru ''C
men tine ca ceea ce este, trebuie sa se manifeste in alte 'li alte ;:;1nc.1 . 'll,
sim.tiri, fapte. Daca nu s-ar mi:;;ca in acestc fcluri, ar inccta c\';L,~· :ii
fie. A fi mai mult, e una cu a fi ca ins;'J.~i. Sflntl'] r,faxim Mc\rturisiH;ru~
spunc in ,Ambigua", cap. 7, c~1 omul a primit cxisteni;a, Car c1 th<c
spre a fi mai bin2, ca sa aiunga la a fi bine in veci. Se intelc:;c 1n'-':'
Cd chim in existenta D2 Ca;·c a primit-0, omului ii cste dat'a tend;T!'~:~.
sau vointa lui de-a· n" mai bine si de-a fi vesnic binc. Deci nu i s~0
dat o eXi~tent~: tara vointa. !n insa~i existenta l~.i c implicata vointa cic-;c;
fi mai bine, 'sau de-a fl ve'lnic bine. De ~ceea, Sflntul Maxim' spune
ca insa:;;i existent.? fiintei omene~ti e un bine, intrucit tinde prin 12a
insasi sa fie mai bine. Acensta inseamna cii insLisi existenta fiintclc:c
ratio.nale c buna, 1ntrucit tinde spre binele lor clcplin ~i ve~~ic. El~ :c:u
de aceea originea lor intr-un Creator bun ~i tind spre unirea cu EL
Vointa lor tinde prin fire spre binele desaviqit ~i ve:;;nic. Sau firea lor
e f:'icuta s21 tinda spre El. Sfintul Maxim lVE1rturisitorul spune : ,Dcci.
daca fiintele rationale sint facute, ele numnideclt se ~i mi:;;ca, ca unc'l(.'
ce ~;int mi~cate dupa fire dinspre inccput (m~L;ine), pentru f::cph:J c,
exi-:ti'i, spre tinta lor finala prin socotinta sau spre existenta buna. C":
tinta mi~carii celor ce se mi~ca c~ste existenta fcricitJ (buni:l.), prccu;~:
inceputul lor este insa:;;i existenta. Iar aceasta cste Dumnezeu, Cz::<.. , F
:'?i Dt:tatorul existent(·i ~i Daruitorul existeni;ei fericite, ca inceput '!i
finalil.. Caci, din El a'.'em :;;i a ne mi'ica ca din inccput (origine) :;;i putc;~,,.,
de-a ne mi~ca spre El ca tinta finalii" (Ambiguu, i.rad. rom. Buc., 1:'i1:::.
p. 7J-74).
Existenta con~tientf1 creata e buni:i, dar nu are in ea binclc tr:<taL
caci acesta e Dumnczeu :;;i e facuta sa se mi9te spre El, pcntru a r c e
~i ea prin vointa ei ceva, spre a se uni dcplin cu El. Dar :i11 1: c~,:
 OMUL $! DUMNEZEU 249

d ,~pre Dumnezeu prin inaintarea in bun'itatc, nu poate fi despartita

(_.c; .sporirea in bunatatea catre semenii ei.
Mai c de precizat ca pentru om ca persoana con:;;tienta a fi bine
mi sc poate dcsparti lung timp de a fi bun in rclatie cu altii. Caci
el nu SQ simtc binc in izolarea in care-l inchide egoismul, sau fara a
n L.cut bine :;;i altora, spre deoscbirc de anim<1l, care cauta, prin instinct,
s:.l fie numai el bine. Dar animalul aduce chiar prin accasta un serviciu
':rnului. Jnsa eqoistul nu aduce nici un serviciu altora prin faptul ca e
bin~ cl. El e mai jos prin aceasta ca animalul.
Pc de al-1::1 parte', omul fiind bun cu al\ii, sau f.Cidndu-le bine, ii
Ltc~ :;;i pc ci bunl.
S-ar putca spunc ci:"1 '7i natura ncinsuflctita c buna in scnsul ca
fe~c:c fiir:'t s:1 vrea binc omului. In acest scop a f6.cut-o Dumne:z:eu buna
or.·~~ i:ru OiUncni. Tar oanwnii continulnd s:~t adauge si ei ccva la aceasta
i;:n -,tate• a ci, cbr neavind puterea s~1-i dea ins;l~i e;~istenta fundamental
: ,,~~,-~. arati"i ci'i se continua lucrarca bunJ.Utl;.ii lui Dumnezeu pentru eL
:_'.~,:~:,w.tca ca bine inc1rcptat constient in afarc':"l nu are loc decit de la
1u·., Janu, ca :;;i raul. Btinutatca 'c o. pcrso::mei pcntru persoana, ca :;;i
r:wb.teo.. De acc2a :;;i bincle sau rJul incon:;;tient cc emana din existen~ele
:1ei:1sufletitc, an' ca uJtim punct de plccarc nl lor pcrsoana :;;i c indreptat
.. ;::•re persom~ii. Binele lumii <We ca ultim punct de plecare q lui buna-
':.:t\~' i unui s'~lbiect crr>c1tnr, iar raul limitat din ea, care nu 0 poate
d ·•;fiima, subiect~: relc', limitate "in puterc. Bun~itatca si rautatea sint
.- 'bni .:lntrc pcrsoane, i<n· binele :;;i raul sint mod uri 'in CJ.re I9i fac
~:ntita unelc: persoane bunatatca sau r:J.utatea lor altor pcrsoanc. In
·ic·~· ct>-:, ::1ici un fel de cxistcnti:"t nu poate ic:;;i din neccsitateG binc~lui,
r:~i:i chi<u· cc;0istul, can·-1 1ntelc:;c ca exclusiv pcntru sine. Animalul
:ii1de incon~.tient spre bin:' pcntrc1 a scrvi omului, natura e ajutaEi de
, . ~, ,:;pn: R-i servi mai binc lui ~i semenilor.
Dar toatc tind sprc bine, neavinclu-1 deplin, Dumnczeu insu~i. avind
... ;;-;clc to~al, nu 2rc mi:;;carca din tcndinta spre bincle total ca fiinta. Dar
'cl sc poatt: spunc ctt c b~n f£\ri'i voia Lui. Totu:;;i, -nu e bun numai pcntru
~ r.:~l. Existcnta ;;i vointa Lui slnt una, ins[t nu In scnsul ca vointa
cl. · in sine c~1 orL;ine, fiinta, ci viccvcrsa. i\.9a, Tatill are in Sine :;;i pc
r·; ·~·! ca n,'ts:::ut nu prin voln1;2t, d;:,r nlci contrar vuinteL Il an; prin fiinta,
;r intr-o fiir:tc't care arc in sine> ~i voint:1. ··
1\u dcsp[l.rtim in existen\a suprem:"! voinl;a de fiinta, iar pe aceasta
:i." )1tnc'ttatc, in sensul cJ voin(a ar produce fiini;.a pur ~i simplu, incli-
- )rc·~-" ul 1~1 bu1.1&"tc.;.tc, c8.ci accastJ ar lnsen1DQ s:l ved2111 voi11ta i2~i11d
<:;1 t'imic, ca la Jacob Bi:ihmc. Trcbuic sa fie o cxistenta ca si:"l poat?t
·· ·' Prin s::'r:sul accsta nu dcspilr\im voint::t de fi1n~a. Dar cu rcfcrirc la
, ,. :..: ttd, cxisi:Zi o vointi:i in::intc cb fiinta lor. Acl'astfi voint~'t e o.ltcui. va
· :t:· · L'Xistc~l si ca:rc arc pDtcre sa c.lducci ;:1ltccva sc.m pe altcineva la
~ :.: i ~-; u~ lYtrt.
Dar o ·cbt:i cu fiinta .. omul a !Jl'imit in ea ,)i voin\a, care sc mi~ca
sere~ a-:;;i .imciri :;;i condt1ce fiinta sprc crc~tcrc spiritualC1 din Dumnczeu .
.:\. :.':l'ob c 0 cre~tere in buni:"t tate.
Crcaturilc neinsuflctitc nu crcsc in bun5to.te prin voin\a lor. Caci
~,i,.: nu crcsc decit biologic., .';)i clccasta sc face prin lcgile pusc in ele,
Uitj vob lor.
230 PH. PROF. DR. D. SL\.'i"ILOc\E

Fapima ccn~ticntii nu-;;i mcni;ir:c ~-iinta propriu-zis prin voi::\2,

prc~~V-'11 nici Dll ~i-a dat-o sau IlL~ ~i-o del prin '-lOii:t;a sa, ctlD1
\_-: e~;n_ I\:n.Il Scr~tre. caci, insa~i \ 7 0in.ta in1p1icci il1 ea existCil~a sau fiin·~a~
De aceea 11ici 11u .)i-o ]JO&tc dcsfiil1~a p.rin_ 'lOiiL1/i. Dar conchJc·e
nc o calc st·irnb:'i fiinta sF;',ind-'> n 1"'"Ur1 o ,~o.1te CO'YlUC"" snrp izvn··nl
r y-{ ~..:+,~
e ..... H•<
+_.. :1; 11_ --~ ~ d'!;:-r 'c _.',~- ·~~l:~f.. f1-iv~ 1-~~·.._ ~.;~ -;__
e,, C0.1L." lll I a \lLc.Lll .LHlu,~l Cl. In .ol'DSLtl ecCe., La 0 pOccLC .Ll.v.. ~ ~
11\CL
c ~~ -~"', 0-. ~ ~': - -- . ~~ ~-.~~'- '.:. 1-~.~\~i
~i ]JOate face sa creasccl spiritual ca cc~ea cc este. I>~ttn1ai l11 serlSlil ac:e:sta
se \'Orbi d~; o devcnjrc' a £ii11tci prin_ i>_._ct::asta
ca pcrso.s_n::-t pc;atc ajLJta sj ,c~c rcalizeze fiin~·a ca ct_~ea ce
J=:c.:~te ~i strin:.ba.
Popc:cul r~dlncl eel \-~oin.~a rni~clncl"Ll-se sc
sau cu fih1ta (de la a fi), pri11 care t~. adt:cc tcrn1el~tJJ
greccsc ~ p1.rne il1 eviden tU fr1ptt1l eel v·oi11ta SLlstirlc cxistcJ1tZt, c~c~i-:a
fClptul c~i vointa nu e decit care Jucrcazci pentru ccea ce c.ste
existenta uman;:l. Iar firea sau fiinta umana se su.stine ca ccea cc ccc:e
inccin~ind ~ sp:ce Du.mnezeu, iz\:?n~l ·~ricA.rei fiin~e . c~cate. Fiinta crecc-::2,
COll~tL.:rrta, .2re vointa ca te11CU11ta ~l n11~care a e1 spre Dtn11nezetl ~-?.~t
in bunat::th:-. Dar ;;i Dumnczeu lucreazil asupra el :in acest scop. i?T
Durnr:ezeu rru ch-Ice fn.s3. cu sila, prh.1tr-o lege~ cr~a~ura spre ci T:.:_~irt
vr·i.a ci. Cdci l112intarea spre J)un1nezeu e l11ai11tarda·ln bu11B.tate ~i iubi:··e,
ca r:ispuns le1. bunatatea si iubin?a Lui. Tar aceasta implica libcrtatec;,
;;i caractt.Tlll pC'rsonal al ~mbelor parti. In vointa data de DumnE?e~l
mnului sc m·ata nu numai clemnitE,tea acordata de Dumnezeu acestc.:_b,
ci ~l caracL"rul personal, liber, al ambelor pJ.rti.
Bun2tatea, iubirea, ca toatc valorile, au pcrsoana ca subicct,
rclatia ei fl.\il cle aWi }Jersoanii. Persoana da buniHatii, iubirii, existe:rct~~
rcc:li'\. Per-scana s:cm persoanelc in relatia dintrc clc, sint singurele ca~-e
chu suport bunatatii, iubirii, bucuriei, tristetei. Inaintarea lor spre bur,il-
tatc c cgala cu inair;.tr,rea in unirc. Dumnezeu le vrea pe toate ur:ite
intre de in Sine.
Dcsigur, omul folose;;tc vointa nu numai pentru a lucra asu.pra
fiin!;ci sale,· ci ~i asupra lucrurilor din afar<l, care ii stau la dispozi-;ie
in m.od c:..1 tdul pasiv ; o folose::;te ;;i spre a lucra asupra lor ca Sci ~e
fac::l rnai bur:.e, mai de folos pentru sine :;;i semL'nii sai in unitate. =:lc.:·
:;;i prin aceasta ornul lucreaza ;;i asupra sa, :Eie crescind spre Dumnc:-::.~~,,
fie ztleQind 0 c::tle strimba, vazinc1 toat;l lucrarea vointei dcdicata lucru-
rilor, cosmosului ;;i a semenilor in favoarea cgoismului s~iu, scm cc;:si-
dednd lumoa ultima realitate. Dar aceasta lucrare ii ingustcaza
sa in mod egoist.
De aci Sr? vede ca vointa 0 data omului sa lucreze cu put<:Tile
Iiintei ci'ireia ii apartine, spre cre;;terea lui in unitate cu semenii ~i cu
Durnnczeu. Vointa umana apartinc nu unei existente neclefinite, ci fiin\Ei
speciEice umane ; tine de setea pusa in ea spre cre;;tere, de r~ccesiE~i;ile
;;i posibilitatile componentelor ei. Ca atare, omul trebuie sa-~i manifeste
vointa ~i in rel.J(.ie cu lumea, datorita necesitatilor trupului sau, da:' ~i
in rela\ie cu nccesitatile .scmenilor sai, datoriE1 lcgatl1rilor ce le are
cu ei. De ascmenca, ca trebuie sa satisfaca armonic necesitatile tutur·or
componentclor fiintei sale, ca sa nu o sli'ibeasca sau ingusteze pe aceasta.
Dar tot de aci se vede ca vointa omului tine pe de o parte :1e
fiinta luj .specific;}, pe de alta ea depinde de el in modul :[olosiri] eL
 2.)1

A ·c.·;t fapt l-a remarcat Sfintul Grir:;oric cl~. Nazianz. care a facut o
::' _'i)Scbire intre subiectul care voieste si vointa 1nsfisi. E ceca cc a putut
:.:> Sfintului 1\'I:1xim Mi:irturislton.il si sinoclului 'fr ecumenic temeiul
r·=::1tru a vu1ca in Hristos o Persom;i:i, dar doua voin~e : cea clivini"'< :;,i
C!:d UlTlClllc-L
Sfintul Grigorie de Nazianz spune in acest sens, ca Fiul nu e pro-
(:_: 'Lll '.roin(c•i Tati"'tlui. ,Cel ce voieo,;te este, dupi:i parerea n1ea, altul
d··:_'it voini;a, eel ce na~te altul clccit na:-;;tel'ca, eel cc vorbc::,;te altul
C:.~dt vorbil·r~a ; pc de o parte c eel cc se mi.~dt, pe de alta e, ca sii
s::~:;1c::m a~a, mi;:carea. Astfel, clcci, Ct:'l ce e voit nu apartine vointei
- cj de fant eel voit nu ·vine in mod absolut din ea - si Cel ce s-a
:c·.',~Ut l1U apartinc nao,;terii, E?i eel vorbit l1U apar~ine suneh.{lui ; ci apar-
:> ,• celui ce v0iqte,· ,celui ce na~te, cclui ce v·orbes;te" (Cuvintarea tea-
l ;~,:c:a, 2fl, i:i; in ,,Sources chrctie;1nes", vol. 2~)0, p. 187-189).
:?c de> altc'\ parte, din ccea ce spunc Sf:intul Grigorie nu trebuie
(c:'~u3 cc\ vointG nu e proprie firii, de~i, dupa cum spune Sfintul Cirll
c<~ c\.lcxanclria, na:;;terea Fiului nu c un act al vointei Tatalui. ci al
spre dcosebire de crearea fapturilor. Flul e nascut din fiin~a Lui,
::.i_:_'~ lTU contrar -v.Jii Lui ; crc~turil2 si11t aduse la existe11t~l din. 11in1ic,
zc'.::lusiv prin vointa Lui. Dar nici vointa aceasb nu .e contrartt fiiiltei
•'. _ si acest act Cll ci nu inseamna aparitia a ceva din insasi fiinta Lui.
L · 'Durnnezcu c voint{t prin care sc n~anifesta insaE?i fiil~ta (n~~terea
ui) si o voint~·t care nu e o manifcstare neccsar.'i a fiintC'i, deo,;i daca
: 1ta Lui n-ar Gvea fiintLl Lui ca tcmci, n-aY' putea fi Creator. Omul
in.' 1 arc o voinf;<1 prin care f2.ce ccv·a asupra fiin~ei sale, prin ea insa~i;
~1 :'lta prin care lucreazi'\ asupra lucrurilo'.'. Deoscbirea e ca omul trebuie
.:. l':;cCi ceya 0i ::tsl;prCl lucrurilor E?i in relatie cu altii 'li prin a2casta ci~tiga
< luL pe cind b Dumnezcu nu c aceasti'i trebuinta de-a face ceva
L Jf~H'::t Lui. Omul prin toate i~i mentine ~i-i cluce fiinta spre mai mult
b~~~ ', sau o clur:c spre r<Ju. ceca ce nu se intlmplil la Dumnezcu. Omul
e ,ndHiona t in cre~terc<1 fiintei s::tle de alt,ii ~i de lume, de toatc'i crcatia,
:~F ·: c mndidonat o,;i de Dumnezeu. DunmC'zeu nu e conclitionat in plcni-
L~-~:_nca c'-:'istentci sau fcricirii Sale de nimic.
0i 1n<t-;;i vointa ace:1sb, care tine de fiinta omnlui ~i prin care
:_·,,;_,<D_ t)incle nBi marc li cste data de Dc1mnczcu, nu o are de la sine,
cL-. ~' nu c1rc nici fiinta, care nu e intt·cagil fc'ira vointa. Voin~a omului
_ '-~ <:c n:1sLc' prin C.J insa0i din nimic, nici nu 'ii-o are omul ~i nici
C' .~i-o produce cl insu~L Dar o poate folosi contra lui Dumnezeu, care
clc>.t -o im preuni'i cu fin:· a. 1ntrucit o poatc mc:nifesta ~i contra firii
c;~,c.1 a lui Dunmezeu, poatc avea impresia ca-o,;i produce vointa el
sc.m ca s::: na~tc prin ca lnsti~i, cum crede Jacob Bohme.
Apar~~'ncnta vointei la fiinta umana, ca mi~care Yn cazul natural
~-=- _bi11c sau ::;pre bul1[ttatc, adic[l sprc Dun111ezeu, ~i pri11 aceast-1 spre
. , : tPr,•::< Eiintci sale, o prezinta Sf:intul Maxim M~cirturisitorul prin urmi'\-
i> .:.:·de cuvinte, baz'indu-se pe alti ginditori : ,Unii din aceia au spus
c:- ·,·oin~a s~m voirca natuntli1 este o putere (£acultCJtc) doritoare a ceea
c c propriu firii. Sustinuti"'l in mod natural de vointa, fiinta clore9te
s fie :;;i .,a. se mi:;te potrivit simtirii 9i cugctarii, poftindu-se dupa exis-
t~:~~] ci naturale} ::;i dcsJyfqit~\. Ci:ici firea a fost constituita ca una ce se
 PR. PROF. DR. D. STAu~ILOAE

voie~te pe sine ~i toate tin de constitutia ei, fiind legata ca dori:;t~:

de ra\iunea existentei dupa care s-a ~i facut" (Cat1·e Presbiterul 111arin , 0

P.G. 91, col. ll).

Fiinta umana e realizarea unei ratiuni, a unui sens. Acest sens
reali.zat e o unitate intre suflet ;;i trup ~i a multor functiuni ale ambelor
acestonr. Toatc vor sa functioneze in mod armonios pentru a men1,inco
unitntea firii !'_;i a :lmplini dorinta ei de cre;;tere. In vointa firii se
h:prezinta aceast/i tendinta a tuturor componentelor firii de a spori ir:
mnd armonins, pentru sporirca armonioasa a firii. Accasta tendintii ~:
voin\a unitard a firii. Farii ea nu se poate cugcta firesc. Cind mi~ulrh'
vointei satisface tendintele tuturDr componentelor firii de-a sc mentirH:
~i spori 1n mod armonios, aceasta nu~care e conformu ratiunii firiJ.
Cind du ntentie mni mulEt tendintelor trupului, vointa nu mc;i lucn:<:zo
conform ratiunii firii ~i prin aceasta sl<Ibe~te firea, intretinind dezcr-
dinc:a in ea.
Dar, a:;;a cum firea n·u exisU decJ:t in persoane, la ft::l nici
nu cxista declt in ele. Ciici viata firii se desfa<;;oan1 sprc cre~ter<:
relatiile schimbatoare clintre persoane ~i prin trebuinta de-a raspunde 1cJ
tot felul cle imprejurari mereu schimbatoare. Insi:'t aceastii varictntc ;_:
relatiilor c1intre persoane ~i a imprejur<rrilor in care ele trebuic s;} hi-
creze, face necesara o deliberarc' a modului cum sa riispundi:'t, prin
fiec<.1rei 1mprejun1ri ~i relatii impuse de ea, prin ceea ce fireG c chen:J<i i:";
sCI creascCt spiritual in bunatate, sau spre Dumnezeu.
Prin accastii deliberare persoana ajunge la o socotinti'l care c :;
dispozitie, o aplecare spre decizia pentru o anumita f<~ptii sau comport;_;re
in impr0jurarca ~i in relatia data 1ntr-u anumit moment. Dar socotinta
~i dccizia snu alegerea faptei ca forme concrete ce le ia vointa in p·..:r-·
sor:na, c cin'EtiJta atunci cind tine se::m1;1 d.:~ cerin\:t armonioasrt a tuL>l .:
componentel0r firii, adica de ratiunea ci unitnrFt ~i d<: dorinta ei
de-a se mcntine ?i 1nainta spre desv.viqire, sau spre Dumncz•;u, crest·i;-,,;
in bunatatc, nu e decit deZ\'Oltarea firii in cce.:t ce-i cste propriu. D:1ci;
perso::ma Gclopt:l o sc:>cotini;a ~i sc decide pcntru o fapta, care nu
seama decit de impulsurile unilaterale ale unei singure compc•nente 2
ei, mai ales de cde ale tnipului - ~i nu tine sca1na de• dorinta
a firii din ea de-a cre~te prin bunatate in reb(ic~ cu celelalte pcrso::nc
in c:1re c•xist.:'i concret, aceca~i fire care estc ~i in ca ~i In
de Durnnc•;,·cu, originea firii lor comtu\c ~i \inta sprc care
crestc in unit::ttca cu ele, dcci in unitatca firii lor comune, proch,cc
sfi~icre a firii din ea de fii·ea din cclclalte persoam~ '<i oprc~tc; iru.:") .
tarea spre Dumnezeu, produc:ind o sEi~Jire a ei. Cind socotin\<1 s,, unc·c.tc
CU VOini;a firii de-a ramfne in Unitate, poate Sa nti mai fie numib Sc~CO-·
tinti"i. Num~1i in cazul contrar e numita totdeauna socotin\i:i.
Dar, I!ici in acest caz, nu se rupe tohl firca ·dintr-CJ p2rso:m:'1 ~· ·
firc:a din Cl'iblti, Caci 0 persoanil llU })Oalc Si'i l1U Se intereseze de Cd
pe care nu-i uibe~te, sau de cei pe care vrea scl-i cxploateze, sau clc
carnr laud:t, trufia lui are nevoie. A~a cum bunLHatea nu poate ::vc:1
loc dccit intre persoana ~i persoan<1, a~a ~i ura sau truHa implica nevoid
celui ce un1~te ~i se trufqte de altii pc: care ii ur~~:~te ~i fata de c<,rc sc
trufe~te. E un fapt care arat<1 ~i cl cCt persoan:1 nu c crcata pentru
 OMUL $I DUMNEZEU

pieri. Ea vrea sa dureze ve9nic chiar in egoismul ei 9i vrea sa do;_,'reze

ve~nic 9i cei pe care ii ura9te, ii dispretuie9te, sau de a caror lfmde
are totu9i nevoie.
Astfel, in vointa devenita socotinta, fn persoana e implicata relatia
ci cu celelalte persoane, relatie in care persoanele i9i comunidi nu simple
idei, ci bucurii, dured, compatimiri, ajutoare, intristari. Numai in pcr-
soane sau in relatiile dintre ele i9i traie9te fiinta uman:'i viata ei, crescind
drept sau stri:mb.
Chiar cuvintele care au un a9a de mare rol in manifestarea ~i dez-
voltarea umanului, nu pot avea loc decit intre pe:rsoane ~i toata puterea
lor de mingiiere, de 'indw;n1ianire se datore~te faptului ca sint schimbate
intre persoane. Ma bucura sau ma intristeaza un cuvint, pentru c.:1 este
al unei persoam~. Persoana ii da lui toatil importan~a pentru mine,
Sunetele animalelor, ale lucrurilor nu ma bucur:l, nu ma dor. Persc::ma
e izvorul de atentie nuantata a cuvintelor pentru alta persocma. Numai
persoanele i:,;i pot produce bucurii snu intristari, ~i fiecare altfel de bucurii
sau intrisEtrL Numai persoanele traiesc · impreuna toate valorile c:j cu
fiecare persoanu, pcrso::ma in ea traie~te altfel aceste valori. Admir L?.r-
nicia unci persoanc, ma impresioneaza smcrenia ei, mi-e mila de sufcrbJ;,a
eL $i acestea sfnt traite altfel de fiec::1re persoana ~;;i mila mea fat2 de
ale ei este traitZ1 e1ltfel. Numai in !'elatiile emotionale intreolalUl }n;:;in-
tt:>aza persoanelc, sau fiinta din ele, spre desavir!?ire, snu se strimbJ ~i
rumin In chin ~i in relatia cu fiec:1re pcrsoana cresc altfel. FilO.'/::flik
C<'~re reduc totul b ni~te scheme 1-lscate, nu cunosc realitatca adcv2;rc1til,
yj,-, a fiintei, triliti1 altfel in iiecare si altfel in relatia cu fiecare oersoan{t,
si nu dau' nici un pret valorilor re~le traite de cl~ in n10d pasionat. bun
sau r;m, ci-~i construiesc o notiune abstracti:l, stri\ina de realitate, clesprc
Jiinta, amiigindu-se c£1 in felul acesta pot cuprinde totul in formt,Jele
lor schematice, dar in realitate raminind la ni:;;te speculatii gn:tuite
tc::n:tice, care nu intereseaza clcc'it pe putini. Ele nu mai dau nici '-'n
deliber:':\rilor, socotintelor ~i cleciziilor fiedirei persoane ce un11eaz;;,
din elc, fit" c:J sint bune, fie ca sint rele, pentru ca nu dau import:.mtli
persoanelor in Yarietatea lc;r, deci nici bucuriilor sau, durerilor Vc:triaw
pe care orice p2rsoana le produce altora prin socotintcle ~i dcciziile
s:ile despre :iltck. Propriu-zis aceste filosofii nu mai cunosc nici m;;,car
n \·uinta gcncral:1 a fiintei, sau esentei, socotincl ca toate mi~c[n·ile escntd
:<:u fiintci se produc in baza unor legi uniforme.
Nu mai peste fi vorba, In opinia acestor filosofii. nici de socc
bune 9i relc, o dati ce totul e produs de csenti:'l in virtutea unor
Ek rcimin str~tine de trairea umana adevaratc'i.
Dar, prin ::tce~tst::~ ele nu explici:i, cami fnpt .se datoresc :ltite,~ : , f·
rinte f?i bucurii clcoscbite·' ale oamenilor. Considcrindu-lc fenomcnc r;c-
ccsate :;:i uniformc ale esentei umane, nu cxplica pentru ce cscn\ci cstc
producutoarc eli:~ suferinte ~i de bucurii mereu deosebite. Elc nu v.>J0
nici {!xplicatia na~terii lor in oameni, nici a rostului lor. Ele sint Fhll·
i;umite · cu faptul c-2 aceste suferinte ~i moartca ce le urmcaza lasc'i
sii subziste, chiar daca persoanele apar ~i dispar rind pe rind clefiaitiv,
purtlndu-~i toate suferintele ~i bucuriile lor. Concluzia pesimismulu1: sti1
25± PR. .PROF. DR D. S1\i.:·.JILO.c\E

lin;c~j poate fi tradusa in alta, arata fiinta comunl1 actualizatd, exprimata

Schopenhauer, c{t suferinta 9i moartea sint legate de aparitia clistinctiei
per~onaJe, cste inevitabila. Vom vcclea mai departe explkatia c:i~<;.$tind a
sLJf.cl'in\elor C?i a n1ortii ~i a rostului pozitiv cc pot clobindi pcntru intc'i-
rinc-:< fiintci ill. persoanele umune. E singura concep\ie care valoiizeazii
chi:11· sufch11tete 9i moartea, ca mijloacc de intiirirc a ei.
Numai pc1:soanele. i9i procluc suferinte, bucurii, minglieri . .';)i nunni
persoanelor i9i produce una alteia sufcrinte, bucurii, rpingiieri
' '

Gindirc~a cre9tini'i considerii nepieritoarc ,.atit fiinta, cit. 9i persoa-

nclt', fiin\a crescind 9i imbogaUndu-sc spiritual prin persoanc. 0 persis-
tep;:;l YC$nici:i ,a fiintei n-ar avea nici un sens, cind toate per.soanele in
caTc se concrdlzcaz5 ar pieri rind pc rind, definitiv.
Dar cxpJicatia crestinc'l chiar a suferintclor si mortii pcrsoanelor, ca
~i n stu.l pozitiv IJC Q::J~~ ole il pot dobindi cpentr~l pets~anc le \'om pre-
zen:,,. nwi incolo.
A. ci, vom evidcnW> mimai cE't socotin~ele pers,lnale uu un ITlC\rc rol,
tru viatC\lor. Toatc bucuriile 9i durcrile lor, sau toata victl;a lor''rcalJ,
t0aU rrri~cc1rca fiintei lor spre o desavlqire in bun~itatc, sau sprc
Z1 scrimban' in rilutate, ~i prin 2Ceasta tot intcrcsul persoanelor ii1treo-
laltc. \'ine din cxi stenta unei vointe, care p0ate fi folosiEt 'intr-un fcl s:m
1lt:1l de per.o;oanc prin socotintelc ~i deciziile lor. SocotinJ;ele :in c:1re i~i
:JJJY"'ctizcazi't D2r::;oana, in fiecare imnrejurare si 1·cl~ttic altfd c;i altfd
voin\a dc-cl n' ~i de-a spori a firii, "sint bunc · c1nd 'sint confo~'mc cu
::rm :nb intrc' toate componentelc din firea pcrsoancl, d;:n• :;;i cu ceca C(~
- unitatea firii din to ate pcrsoanel2 ; cind nu prod uc sfi9icrl
nic'_ h1 lJuntrul JJer-.';o:cmei. nici intre persomie, adic<"t in firca csistent;;t in
de. ci intilresc Lmitatea ~i 9i tenclinta ei unitarCt sprc Dumnezcu, adiccl
spr.· tinb conlcma a fiintci clin toate persoanclc, adici't ratiuncn ei ade-
v:;tr.::U.
Sf:intul Maxim Mc1rturisitorul de~crie accasE1 concrcti:D1H' zt vointci
,;CJL'rale zt firii, fie in socotil1tc pcrsonale, convcrgen~c, cctrc inE1resc
uni;2tca firii din persoane 9i dintr'c·ele, sau ratiunea d ~i pc clc cu
Dm:mezcu, fie in socotinte personale clivcrrrcnte, care sfisie unitatea ci,
cxplicind pe nrimelc din' iubire, pc ultim~le din patimi, egoistc. E de
rcncn;·cat Ccl. 9i unitatea firii pe care o rE'stabile~te 9i o spore:;;te iubirca
prin socotin~cle convergcnte, cctre nici nu pot fi socotinte in sensul voin-
tei · de afirn-:.are proprie, nu inseamna o confundare a persoanclor, caci
ea c fCtcutci posibilC1 clE:'-abia prin persoane ~i :intre persoane :;;i ckci, prin
refcrirea unora la altele prin atentii reciproce, care au totu9i un caractcr
de: "'~Jcolinte personalc. ,Cel eliberat de iubirea egoista, nu mai ~tie de
mi1:drie, trc'is;'itura a ing]mfarii contrarc lui Dumnezcu ... , nu niai cunoa~tc
~JaLt picritoare ... , vesicje:;;te pisma ... , dezradacineaza minia, lacomia ~i
toaL; ccle In care s-a sfi~iat omul eel vechi. Caci, o dat~1 cu iubirea de
sirh:· ... , smulge to:.1te celc ce rasar din ea 9i clupd ea ... Nemai£iind aceasta,
nu :'':li poatc subsista nici un fel de patimii. Dimpotriva, sc saEi:;;uiesc
1J';;:J ), ~ fdurilc virtutii, core intrcgesc puterea iubirii, care ad una cele
Ciiviz::tc :;;i Iacc pc om ic:ra9i o singur{l ratiune, un singur mod de vie-
 ' Oi\1UL $I DUJ'/INEZEU

\uin:> .... J\f~'i mult, fiecarc atr<lge cu voia pe c:.pro'apele la sine (in locul
::::'tu) aC?a cle nmlt C?i-'1 cln"te~te cu a tit· mni mult pc altul ca pe sine. cu
cit m::i in::ti'nt~· 11 rcs;)inQC<l si rivne::\ sa fie el 1naintea acelu.ia ... Si fie-
r•,C";I'C•
"---· col f'nro:->>"Jll." Slc t_.:~l·l
"
~..___ L~ -L~- V ,· .
_ _ , .... ~ .,j' 't·uinl"'JI' sr· l~l"l. C18
-~~ '·. c_t--. ''"l"'ha'-
t\......::_., c.._u
,_,';_,t,. \. , c•"tl. ],,; Dnrnl,1"''L-"'ll
_._ -'-l ..r..L~1. t..-• '-· ..... ,

dcci.t 1Jnii ·cd altora.-. ~?i ca o.tarc, toti s-au f2cu.t UllUli a\".i:nd l11 ci r81;itE1ea
cca un·a ~1 fiintci, ar:lbtil C<l atctuna prin fire ~i prin voia lor Jiberi"1 (ca.re
inclqde convc··.~;cntc ale lor, n:n.), ~;;i pe Dumnezeu eel in~:eles
:,,_ e;:: ... , 'in c.e>litate de Crcaior ~i Faciltor al cclor ce sint'' (CCitre Iocm
C:nbicL!nnil, Despre iltbire; P.G. ; 91).
~Jj_ .'3·2 ~lrat} D.Ci c3. Lll1itcttca de fii11tEi Ufl11dritQ prin. iubirc l1U e 0
t;1oi[:::"te de ~' unuia, ci de vointii manifestata in deciziile conTer-
·1· ~'Cl~'"'--'~~"'rlr-
~ ""'~ j~• ·. :YJu•l,·.: <JI' rlifnr·i..~-e
,a~~" ,L . Ti'n De. ~ ,,cCtll. :
VI' na·
Cela~l~lt .• ~n c
0 S :0 \"'Cet '. C Sa' , c ~ ""<' -:-
l"l''l01 l.
!1Gl.S'·,t pent~·u nune cecil cc nu pot 1mplm1 eu pnn v01nta E1ea. Eu 11111
prcci~>~:z vcint:1 clc-:1 cx:ista ~i sporl ·a fiin.tci n1cle, ln.tr-o socotil1~2~ caTe
C~1 ~\~lc~tl3lt s8. prccizeze a2e2a~i ·vointc'i ·a firii ·co:rDlU1e Jr1tr-0
& lui, care s} rilspunda sxotin~ei mclE~. Numai prin socotintele
dt?:J.scbite, C::tr Ct:">rl\re?rgc11tc 3le persoa11elor di:Eerite se rea1izcaza voi11ta
lll"Jibrc1 a fiintei de-a se mentine ~i pro;::;resa. Vointa cea una a firii,
sc:u vninta firii celei u.na clc-a sc nwntine ~~i intihi in viatd sc realizeaza
prl~l socoLi:1i:cjl(":: il1tre~~itoar:.c ale persoa11clor.
FiccFc persoanij_ e de iwportanti.i eterna ~i absoluta. Detr e imnor-
t:cnFt rwc nurnai pcntru ca, ci ';'i pentru alte pl?rsoane, ';'i are nevoic=: de
acdea p·~ntru a sc evidr:nti<l importanta ei.
Firea i:si cauti:i unitate::l ei vie 9i se dczvolta in rclatb dintrc ;xor-
sconc, prin iubil·ca intre. de, manifestata ir;. sentimente, in cuvinte 9i
faptc, .inclrcptCltc de:; la una la alta. Aceasta unitatc nu e o unitate ric;ida.
nE•noton:!, ci o lElitatc comunicantd, producatoar2 de bucuric. Pcrsoanele
sirnt trvbuir:tcc sa 2Jle si si:'t tri'tiasca ccea ce le c comun, sau fiin1~a in
cDmunic:-:re, h-1 cmdele ~ietii ce nornesc si tree de la una l~ alta. Fauteie
;..,1."
•-..~Lt
0
.lLc:1nLL "l'n '~"~SnJ""1°i
•~--.~- I.e ..
·~ lJ·~.lC,~Ll'C· ]~-. 0 l'S~"'l'dv'
_..;..._J
l.t.l , l
..........' Clctr
-L~., 1'1,.l C... "Ce<:te
Uc~ ,..., f-lj~Jt'n\.... ')(;l'Sn,;:l<C
..J-U l . VL, ~
1 ''
.l.~..._;

tr{:ic:~;c Ln-:ita.tca lor c1e fiiili;~t ~ii o l~1t[1resc f&ra scl se COl1fLillc12 ca ::;er-
sc~t112. Fiinta ·;_-,_lTl~tnZ't 2 Lll1ci pcrsoa11e COJT1lU1~ Ctl a altnra are l"Levoie
clc bun--~ ~1le fib.1~ei .cJ.:ist:~rLtc il1 alt:l persoana. Trecerca de 1a
:J r~·cr'nan<1 la c~lta prin aceste fapte e atit de mare, ca persoana care face
binc se sin1tc tot a'?a de binc ca cea e<'ireia i-l face. Adica ea-';'i face
i)i~-;.c:lc: ci .il~i~i~i, IntCtdnd in ca fiinta comuna cu a celol'lnlte pcrsoane.
Eu am nevoie dE: cuvinte de incurajarc, dar etccste cuvinte trebuie
s~' JTj lc spun': o alE1 persoana. Accea le da putcre pentru mine. Cw,.cin-
telc ce le comunic~t o persoani't alteia s1nt, pe de o parte, cuvintele
und fond comun, manifestlnd · unitatca lc,r de o fiinta prin aceasta
.';'i prin nc.=-ec;itatca de a le spune o persoanJ !?i de a i se spune de
alb. D:1r in flecare persoani'i cuvintelc iau nuC~nte proprii c:ind le spune
c ;)crso::na i1lL"i pcrsocme, dc~i persoanele i~i comunica una altcia cu-
v~ntclc din fDndul comun. $i numai aceasta comunicarc de la una la
c:.lla eFt viat~t fiintei amindurora. Fondul acesta comun de cuvintc a
fost fon112.t de un popor fntreg :in istoria lui, prin comunicare fntre
r~crso::me, dar cl a precizat fiinta lor Umana comuna. Iar faptul ca orice
de toutJ umanitGtea. Fiinta com1.ma nu se realizeaza ~i nu se dezYolta
2JG PR. PROF'. DR. D. STANILOAE

dc··:L:~ prin pcrsoanc, prin comunicarea intre cle ..)i in toatc cuvintele
si : '')telc sc manifesta socotintele ca forme de concretizare activa a
~·c:t·t~i fiintci umane de-a se 'mentine, de-a cre:;;te in bunatate prin
co"~:Jnicare. E nccesar ca pcrsoancle sa-~i comunice ccea ce le e comun,
d;;:·. totu~L variat, ca centre vii, care au nevoie uncle de altclc, pentru
!nt:1·:-irea vietii lor. Fiinta umanii e ca un ocean, de1r accst ocean pulseazii
in pc~·soanc ncconfundatc, ~i-~i intre~ine mi~carea prin cle. :;;i accst ocean
nu 'f'!ie:;;te num:1i sa se lTlcntina la fel, ci devine nwreu altfel :;;i altfel.
C:.,c[ via(a unui popor ~i a umanita.\ii e altfel ~i alt.Icl in fiecare secol.
Dar cl dc:dne altfcl, nerD.minind numai in el insu~i, ci inaltindu-sc
sp;·,, ceca C(~ c deasupra lui. Cad oricit de mare c oce;.mul fiintei
:mL<l:e, i~i simtc: limitele ~i nu se poate 1mpaca si'1 r;';mln~l 1nchis 1n ele.
Da::i. iubicea intre persoane sustinc unitatca firii :-;;i inaltarca spre o
vL1iJ< peste limitelc ei, dupa care inseteazii, o intarc:;;te in legiitura cu
Dicmnczcu, cgoismul manifcstat tot prin socotin~c pc1·sonalc o sfl~ie ;:;i
s;'t :,~·:: .._,~..~::; te.

FiintG umani'i, de~i sc irnbor:;atc~tc mercu prin com1.mictn·ilc intrc

jXTc.•'' ll1C, l1U multumqte persoanele, dac;'i ramine inchisJ :in limitelc ci.
Ii;':.lii'L'a :intrc ele, oricit de fericite le-ar face, nu lc este suficienta. Iu-
bi;· 'J lc face ,,a_ nu sc :impC1ce cu gindul mortii, lor, clcci cu rdativibtca
y;; ':x·ii lor, cbr nu lc poatc scapa de moarte" s~ Vl'dc prin aceasta ci·l
iu0\r.<t dintrc ck: lc intrci;inc numai o dorinta, care tn:buie Implinittt
ell' L:birc·a unci persoane care are putcrc asupra mortii. Elc nu se satur:t
ni:::iodattt cu iublrca cc 9i-o dau in cursul vietii p;'lminll2~ti, ci doresc
,, ' iubeasc~i vesnic. E o dori.nti'J. Cl Jirii si nimic c<: estr~ a1 firii nu <~
L·:cziL scl. r<'im1n5 1~cimplinit. Propriu-zis, n~unai implinirca a tot ce esLc
al fi:·ii d::"t un scns existentci, nu o aratc'1 imprimata de trcjsil.turi absurdc.
Fiir.~~, pcrsn:mclor umane sc cere dupa etcrnitate. dupcl. aliment.:m:~:1
i1J~,i:·ii lor clintr-un izvor de iubire faril margini, f;}r;} limite•.
A.c:'ust.:t cu c1tit mai mult, cu cit din viata omeneasc:\ pc• p,~1mint nu
nici suferintcle. Elc pun, ca :::i moartea, n intrclx1re crn·cia nu-i
cum mn mcnticn:.;.t, filosofiile escntci.
Su~t·rintelc sint ~i elc prilejuri care ii fac pc nanwni sJ-:;;i mani-
festt\ cl~ celc 111~1i rnulte ori, iubirea in forn1a milel lntre ei. Iar acca.st:1
lc :: ]n rnrte suferinta. Dar nu h; .. o curmtt drplin. Accasta ctt
:r: 't nFti mult, cu cit suferin\ele ce lc au de suportat ~i le ~i. procluc
ad ,c;ri unii altcm1 din sncotin\c egoistc, p2tima~e. cbr elc provin ~i
c:>, neputintclc, pcr:,pcctivclc intristJtoilrc ale: mortii :;;i. nlc dcs-
,;,i''\' ·i; de moarte. Dar, cal·e c~te originea ultimCt :1 a:::cstora '! 1\r fi
c:: <:c..:l si"t-~i aibj originra Inir-o cscnti;i unica, sau 'in vointa pcrsoanclor
<:L' : s,c incliviclu3liza, ic~ind din unitatc:1 nccontopitCt a cscn~ci, cum
':; ·.:' ' Schop:.·nbmer. Ct:ci sprc accast5 personalizarc tindc ins::i0i fiinta
'.:;:•x:::'t comtmC1, care nu poate fi in afara pcrsoanclor.
Credlnt,a c1·e9tini'i vedc o cauza. mai profund;:l a lor. Ele nu provin
din ~irca un!;m,~t insa9i, ca atarc, ci pc~ de o parte din faptul cii fiin\a
wru:L't csL2 alciit~litc1 pc de o parte din suflct inscbt dupi'i o viap supe-
: i H'Ol cclcl cc i-o poate da lumea 9i din trupul lept de lume, pc de
 0:\HJL SI DUMNEZEU 257
<ilt;: din trebuinta unei comunicari r>rofundc a ei cu Dumnezeu. izvoru1
\ i ~i Creatorul tuturor, pe care ·trupul nplecat spre lume impiedica
l~C om s{i o S:ltishcil. Dar de ce se nac;c unele persoane cu nnormalitati.
de ce au de suportat greutati ~i lipsuri mai m.ari in viata, dei?i au o
\i rclati v miii dreapta dedt altii, care nu sint supu~i unor asemenea
rnvcri mai mari ? Ele nu sint acluse de Dumnezeu, C'i de spirite contrare
care vor sa rupa pe acei oameni de Dumnezeu, ca pe dreptul Iov.
Dumnezeu le ingaduie numai, intarind pe acei oameni 1n rabdarea lor
si 1n st:iruin\'1 iubirii data de El Cii spre valorile umane superioare.
El(• sint facute posibile numai de starea gencrala de slabire a
''Pir)tului asupm trupului, adusa de piicatul originar ~;;i de promovarea
inQ£~alitatilor prin slabirea iubirii intre oameni, adusa de acela9i pacat.
D:.r greutatca lor mRi marc poate fi explicat{i prin rostul ee-l pot
a·;c:; do-a solicib un mai marc efort de credin.tf'' ~1 de rabdare din
p;,rV'a celor ce le sufera, ca pilclli pcntru semenii lor, ~i de-a mi~ca la
;;-<li mulL~ compatimire pe aceia $i de-a trezi la mai multa intelegere
cl insuficientelor vietii de pe pamint a fiintei umane. Slabirea legaturii
cu Dwr;nezeu, izvorul ·deti}, prin amagirea ca lumea materiala, care
~;athface trebuintde ~i placerile tempnrale ale trupului a devenit o pri-
dnd a su ferintelor, bolilor si mortii oo.menilor. Iar slabirea aces tor
le;.;dturi a \·enit dh p;k;1tul o~·iginar.' care a adus, dcd, aceste suferinte
~i n1oart<<1 peste~ t<lti namenii. El a fost · o pornire de ',:ttisfaccre a tru-
puiui. cu uitarea ratiunii firii ca armonie a intregimii persoanci :;;i
Z~rrcnnici ci cu celelaltc pcrsoane :;;i cu Dumnzeue, Creatorul :;;i proto-
fiinl;ci umane, A fost o scapare a materiei trupului de sub fona
cmUicato:n-c a spiritului pcrso"anei. Aceasta e singura explicatie · mul~u­
mitcare .s::w r·ationalfi a suferintelor ~i mortii ce nu $l le produc direct ·
omnenii unii altor:a, de~i in aplecarea lor mai mult spre lume c inclusa
:;;i Jipsa de iubire intn:o oameni.
D.ar, care e ca11za unor s1lferinte spc(~iale ce se adauga unor o.aJ11eni~
c<;rc nu provin din pi:l.cate pcrsonalc dcoscbite de eel originar mo.;;tenit,
care a ad~1s c0r·upcrea $i moartea generalii a oamenilor?
Explimrea lor .se include in faptul general ca, o data ivite, boUle
:)i moartea tuturor persoanelor C?i grcuti'itile speciale venite asupra unora
:in .UDT1a slabirii legaturli fiin\ci umano cu Dumnezeu prin pilcatul ori-
nu distrug de tot. rx,rsqctnele umanE~ Cii fiinta lor, d fi folosite
ca mijloar·" dr' Int;'lrire spiritu::1lii ::;i ca drum spre o vi,3,t;:i de ve'?nica
f~·::·icirc ft L~.r intl·-o iiintG. un1J.n_r~ Inttirit.} r)rin refaccr.ea ~Olllll1i~nji
cu fiin\a divinC1 a Perso;:melor iubitoare ale Sfintei Treimi, in
:cnr'" sP rnanifcsb'l unitatea ei descivfrfilEt. Persoanelc supuse unor mai
rr-:c-e'i sufcrinte I)Ot ~i cre~t'2 n1;1i n1ult prir1 rt1bdare l11 ,,..iata superioara
Jrl ~L)UE1:1CZel.J.
Cu1:1 cun s1Jus, nici o collceptie Iilosofica sau religioasa Pll val~­
l'~f.ic3 s~lE,?rin.telc ~i n1onrtea diJ.1 viat.a de pe pRn1i11t a oa111.e11ilor .ca un
de re1ntcirire a fiin~ei umane $i a unitatii ei prin iubire 1?i deci
de; ·inaintarc sp1·e fcricirea vc~nict! prin comuniunea intre ei $i l:ntrc ei
 PH. PHOr. DR. D. STANILO,\E

Budismul vrca sa atenueze aceste suferintc l~rin scufuncbrea per-

< ':mci In abisul i.ncon:')tient al C'SE'n\ei, conceptiE" preluata mui mult sau
L;::i pn(in l:Xpiicit de tnate filosofiilc in g·eneral p.:1nteiste.
Credinta cre~tin~t nu cauta s[i cvite suferintde ~i moartca, ci re-
comanda suportarea lor ca mijloace de intarire spirituala a persoanci.
Crc~tinul apasat de ele cauta sa sporeasca tot mai mult legitiura lui
cu semenii 9i cu Dumnezeu eel personal prin iubire, ca din puterea d
s{< ia Uirie in rAbdarea suferintelor, int:1rindu-~i spiritul. Iar prin moa.rt: ,
primita f<'irfl spaima, crede 61 va intn1 in cea mai dcplint: lmire cu
Dumnczeu. Poporul romf'm socote:;;te de aceea in ,JVIiorita" moarti•<~ c:·.l.
o nunta a sufletului (in grece~te de genul feminin, cum e uneori privit
nmul in Vechiul Testament ca mireasi'i a lui Dumn(?7cu - Ch<Lrca CI::-
ta,ri1or) cu Dumnezeu, sau cu Fiul de Imparnt de care vorlx·:')t<.' Ev~n­
ghelia (Mt. XXII, 1, 14). Numai credinta ca prin rabdarea acestor sufe-
rintc :;;i acceptarea fara spaima a mortii se 1nHire~tc spiritul um~m p<~ntru
o viata viitoare, da un rost rabdarii lor !?i o puten=· d'>~t lc riibtb. /\itfel.
ce rost ar. mai avea rabdarea lor '! Acest rost al patimilor ~i ;;I mor\ii.
ni l-a descoperit !nsu~i Fiul lui Dunmezeu, care s-a fikut um ~i S··a
r:'istignit · pentru noi, ca ,prin moarte sa cake mo~n'tea" sau s~i invieze,
dindu-ne siguranta ca !?i noi vom 1nvia la fericin~, ck-·i vom urrn.a pih.lrL
Hri~tos a facut astfel din suportarea durerilor !?i a mortii un mijloc de
manifestare a increderii Sale ca om in Dumnezcu, a iuhirii faFi de E1,
{br ;;i fatii de oameni, dindu-le pilda ~i lor pentru un r;ispuns de iuhirc;o
la aceasta fapta de maxima iubirc dumnczeiasd. In llristos, D1mmczr~ll
a 0dus oamenilor puterea iubirii depline intre ci :1i fat:l tic Dumnez"''·l,
pc care nu o aveau ei din puterea lor. Era rwcesari:l v1.:nirca iubirii de-
nEne la ei din initiativa si puterea lui Dumnezeu. Altfel, la ct• ~;r rn:,i
fi fost de folos i{lbirea intre oameni, dezarmlgind mercu prin n . .·p:!-
tiD\~~:1 ei ?
Tar oamenii, de~i nu puteau avea de la ei iubirea mintuitoare
moarte, au putut-o primi ~i s-au putut mintui astfel de moartc ~i dohindi
\c(t\a fericitii de ved, pentru ca pi'icatul lor n-a venit numal din ei. <nt
clin aplecarea trupului spre lume, ci ~i din ispita unci alte exist . ·n\('
per:;onali.', care nccazind din sl:'ibiciunea unui trup, ci din pura tru
:;mJ inchi•)uire c:l e ea insusi dunmezeu. Prin accastn s-a adiiugat b
i~pita de J)lacere trupeasd1 a trupului 9i ispita trufiei ca nu existc1. nim.k
af:m'l de lume, pe care cunosdnd-o, se pot socoti ci tw;hi durmwzeu :tl eL
De cite ori nu simtim ~i noi lucrind 1n noi ispitc mai mari, ckcit <.:':'it.'
cc pot veni din poftele noastre trupe~ti, sau din trufic ?
Dar, despre semnific:::;tiJ. amintiti'i a intruparii ~i riistign;rli Fic;>li
Jui Dumnezeu pentru a 'lnvinge moartea n'1astr~i :;;i pentru a 1w da t:'~rh
s.'l suportam cu folos mintuitor suferintele ~i moartc·a, vcm vorbi intr-<in
c:-t;;itol .sp:•'Cial.
Ad ~obserTam din nDu, ~c~, ::;hiar __.suf:;ir:.~eh' ~':i mo,trtea, .ce lrcbuL· -;t
le suportam, ca urmare a slab1ru legaturu funteJ umane, prm peno:1P ,,,
U!1Hmt>, cu nin.ta divina a Sfintei Treirni, an!tindu-·ne cii lumc:a U'•.'~i.'-~-~.:
:>an esent~~ cj n~_: po~~Ft-e fi ultin1a re~t1i:tJ.te. ne ·pot ·lnt:\:·j credi11t-~l in l)L ~­
nezeu1 v~~ fiin"'~.:::t dt:~s[~vir~~i~:~~l ~{ ;. t!l{:li crtn)u.rritrni ch~ P"Cr-so~lTlf\ in ,~1!_'<~~
i:ll:.•}f'f'.
 OMUL ,51 Dtr~ISEZEU

Dacii n-ar fi moartea, lumca aceasta ar fi. curn a spus patriarhul

J\ lcnagora, o nc•sfir0Wl plictisf'ali\ prin m;\rginixea ;;;i monotonia satis-
ra:~·tiilor. C'(:: ni lc poate da. Moartea face transparent[! in chip misterios
c:d;:tenb unui nhn de viaUi de c:omuniune desi'tv1r.".itii cu o comuniune
t:k P<-rc:oanc dc~si:'ivlr')tfL . ·'
Noi nu nc scufundiim prin moarte in esenta incrm~tienta, ci int.ram
Ji' c Jmtmiunea iubitoare desavin,;it.a int.rc noi, hruniEi de comuniunea
iui)i';:Ja.rc• clesi'tvir:;;ita de care ne face parte Treimea personaUi dumne-
zr:i;,•,c{t. Perspectiva ve~nidi a noastra este fericirea iubirii, nu intu-
nn ;,·ul incon~tient ~i lipsit de sens. Nesfir~it de m<\reata 9i de minunata
'·'-.i<tcntft nu poate fi lipsita de sens ~i de con~tiintele care 11 sesizeaza
:~; ~c bucuru de cl, prin comuniunca cu suprema Intelepciune creatoare
':i atotcunoscMoarc.
 VII. ALTE REFLEXIUNI
DESPRE VOINTA GENERALA A FIRII
~I FOLOSIREA EI VARIATA DE C.ATRE PERSOANE
$I DESPRE VOINTA LUI DUMNEZEU
CARE A CREAT ~I VOIE~TE SA MINTUIASCA
PE OM

Firea umanii e inzestrata cu vointa de-a dura ~i spori in existenta.

Dar perseanele, in care ea exista, pot folosi vointa ei :;;i contrar duratell
!?i sporirii eL Cad persoanele pot folosi prin libertate vointa firii, ca
~i puterile firii inse~i, in moduri diferite. Persoanele se pot folosi de
vointa in modurile pe care le aleg in baza vreunei dedzii a lor.
Vointa firii ce exista in persoana e data iirii spre a M' mentinc
~i spori in existen~a. Dar pe ea o folose~te fiecare persoana in modul
ales de ea. Caci, in vointa e implicata libertatea ei de alegerc. ln fa1a
persoanei apar, datorita imprejurarilor variate in care tri'iie:;;te ~i carac--
terului ei unic, diferite motive pentru folosirea Yointei intr-un fe1
sau altul.
Persoana tine, de obicei, seama de un motiv sau altul in 1olosire.'1
vointei proprii firii ei. Dar, uneori, se poate folosi de libertatoa sa con--
trar tuturor motivelor. Ea tine. de obicei, seama in hotarirea ei, dE-
motivele ce rasar din vointa firii de-a exista ~i de-a spori 1n existentil.
dar se poate decide ~i contrar lor. Cind tine seama de motivele favorablle
existentei firii, sau de rostul natural al vointei, omul ::1sculta de con-
~tiinta raspunderii in fata Creatorului pentru sine ~i pentru a1iii. Dar
omul se poate decide ~i contra acestei vointe a firii, conforma cu voin(<>c
lui Dumnezeu. Alege o lucrare contrara vointei naturale ~i a lui Dum-
r:ezeu. Chiar in vointa naturali'i e data, ca libertate, putinta unei vointe
contrare vointei comune a firii. $i totu~i, intrucit perso:1na face uz de
vdnta data firii, ea ram'ine in cadrul firii, de care tirw :;;i voin\a. Omu1
se folose~te in acest caz de vointa contrara firii, in mod arbitrar.
Daca fiinta nu exista concret dedt in persoan;}, iar pcrsoana se
poaie folosi prin vointa in mod liber de putedle firii, rezulEi ca de
fiinta umana fnsa~i tine libertatea. !n fiinta umanii este data potential
liLcrtatea, precum este ~i cuvintul. Pe am1ndou£i le actualizeazc'i per-
soana. Dar faptul ca se actualizeaza in pcrsoane, din aceasta rezulta :)i
variabilitatea lor. Persoana umana e cuvint ipostatic ~i libertate ipostc,-
tic<J, prin fiinta ei. Persoanele care nu s.int decft fiinta um£ma ce sU.
deosebit in fiecare persoana, sint tot atitea ipostasuri izvoritoare ric::
cuvinte ~i acte de vointa sau fapte schimbate in mod liber in dialogul
dintre ele. Persoanele se clovedesc astfel. orin firea lor, nesuouse unci
legi uniforme. Ele ramin in cadrul firii, cla~· firea. i:1sa~i c;re in. r,tructura
ei de nedepa~it posibilitati prin care persoanele pot s[, unen:;ca in d•-"
 OMUL $I DUMNEZEU 2Gr

crcatul cu Creatorul 9i pot transfigura firea creata prin puterile Crea-

torultii, dat o pot 9i opune Ac€luia 9i prin aceasta o pot sli'lbi.
. . D21r, ee-l fclce pe om capabil de alegerl ;;i acte arbitrare? On1ui'
<li'ota c;_'l nu .se explica prin el insu9i, chiar prin actele lui arbitrare,
ncmoti vatc, neintemcbte pc voint;:t natural a de-a exista, acte care par
sa. se opuna cl1iar vointci lui dc...:a cxista. Ei se decide pentru aceste
acre· dintr-o opcYzitie fatil de un fm' suprc1i1, care li impune o raspund,;n~
dintr-un'temei raticmal, din temeiul sustinerii 9i sporirii firii in existent<L
Ac(·asta opozitie, lnirucit se un.e9te chiar cu nepasarea £ata de exis-
tenta propric, pare a ave a in ea .rctuzul. oricanii temei, sau o alegere a
.:1bisalului, a nedetermindrii liberti:itii de nimic, a libertatii pt:mtru libcr-
tC)te .. S-ar parea ca, in aceasti'i dedzie. libertatea e rnai ad1nca dedt
e::istenta, s<m nnterioaril ei. Totu:;;i, omul ~_; minat in decizia pentru nc-
detcrminat din opozitia fata de faptul c:c1 este ~i deci fat<1 de Puterea
ce 1-a adu$ la :cxistenta pc de alta parte, intruclt acest abis al indetor·-
rnin:'irii absolute nu l-ar putea alcge mnul dace! n-ar exista, 9i am.1m,,~.
ca persoana uman;1, aceast;1 libertatc are totu9i ca suport existenta, :;zi
;mumc ex.istenta personala. Iar intrucit persoana nu poate exista fi\.r~i
fiinta umqnj, libertatea paruta absolut nedetenninatii, sau abisala, e o
Ubertate ce-~i are temeiul totw;;i in fiinta ce nu ::;;i-a dat-o el, ci crcat:1
de Dunmezeu, 1nsa care voie$te sa se opuna chiar existentei datu de
DunJ:nezeu ~i deci lui Dumnezeu insu9i, fiira sl't poatii anula prin aceasta
existenta sa ca, opera a lui. Dumnczeu 9i ca baza a vointei, fara sa-:~i.
pc,ata anula chiar vointa ca act negativ, pe care r1u 9i-a dat-o el.
. Scufundarea persoanei umane in abisul negarii existcn~ei date de
Dum,nezeu e, ,de fapt, o descoperire involuntara a abisului ce sta la baza
cxistentei sale, dar, de aceca, ~i al unui factor care a scos existenta sa
din .?.cest ab~s, dar la care nu poate ajunge omul, ciici de dincolo de om,
El e acoperit de Dumnezeu Creatorul. De aceea, omul nici nu poate
aju11ge. la abisul de dincolo de sine 9i nu se poate anula nici pe sine
c.:: persoana. El r<:1mine in existenta $i anumc in cxistenta ca persocm.\
chiar · dacc'i crede c~H)i poate anula existenta prin sinucidere .
.'- Aceasta m.ai inseamna ca, chiar prin fiin\e! lCir, persoanek unHne
s:nt,,pe de .o parte, lihere sa se opunti Creaiorului, pe de alta intr-o
cu El, care le sustine ~;i in aceash'\ postura, nec.nulindu-le libcrtatea
opusa Lui 9i cxistentei date de El.
· Libertatca omului nu s-ar dovedi adev£iratil si Dersistenti:i daca
cl nu s-·ar putea decide pentru nimic, dar, pe de :~lta' parte daca nu
-:;i-ar da seama ca nu exista astfel de la sine. deci cl exista printr-un
Lc:tor superior lui. El se decide impotriva absolutului crc:1tor:, dar ca
;;i creat de acela nu-~i poate nici crea, nici nimici existcn\a, ci clnc;r
~i-o poate slabi. De unde ar avea omul posibilitatca ca unci astfel de
voin~e nccldcrminte s;:m pentru nimic, daca n-ar exista un Cre::d:or-,
r!u1cterminat de ninwni in crearea lui din nimic ~i dacii, pe de dEl
; ~1rtc, n-:~r vcd('a cJ nu cl s-a ad us pe sine la existent;i'i ? Dar omul
trufi:t lui pcnte .s<'< nu rccunoasc:l faptul ctl chiar Dumnezeu i-a dat
putii'ltn cle-o nu sc L1sa detc\rn1inat de 11irnic. !11 accst caz sc decide
·l·ntru rccunoa~tcrca ab.surdului irai;ional. El se nfirm{l ca produs al uni:i
libeh;'l\i proprii, ncdPtcrminate, <mterionr{t sie~i, dar nu al lui Dum ..
 Pit. l'HOF. DH. D. STANIL01\E

1wzeu. Dar acca':>ta n-o poatL' face dcc.lt refuzind oricc cxplicatic a
cxistcntci sale, sau afirmind contradictoriu cit e produsul unei libcr-
tati a c<."trci cxisten\ii o ncas;a, o dat<"t u• o socotc~te ca ddcrminat::l.
de· nimic.
!n putinta cxpcricrii unci libcrtati, de nimic altceva dekrminaLt'.
Sf' aratCt c;l Dunvwzcu bee partP omului de nC'detf.rminarca vointr•i
lui d.: nimic altceva, ncdetcrminarc• can• <' propric ~i. lui Du.mr.ezz•u,
c\::r omul nu prntc GV\'.:1 y;[\rte de aceastft nPcidt•rminarc a voin~ei lui
rLtori1'i mwi exi.stcnt(' pc c:tre d .)i-ct dat-o. Pc clt~ alta parte, Dum-
n•·z,•1! po:,_;,. u:~ •.l d." o libcrLill' ncdctvrminatCt impotriva crearii omtt-
lui, pcntru c;·t El poatp crca din nimic. Dar lil.Jcrtatea aceasta este
~~ L,ui. .f11 bv~;;;)si t)x~stt~J.t-t 1. ul. D{_~ ectre o are 11rin ·~in1:~ nrr-~ si 11b.r'it~tt.~T~\
Lui ncch•tcnTlil~:lt<l de nii;1ic decit de El insu~i. -Dumneieu ~rc o libertah·
ncdctcrminaE: de ninwnl ~i de nimic - cum nu o are omul - pc'ntru
cit libu·tatca Lt.1i io;i arc fundamcntul in El insu~i, in existenta Lui, care
nu e de la altul, d o are prin El :insu:;;i. La El libertatea nedcterminat;'l
estc una cu exist(•nta nedeterm.inaUt a Lui de altcineva. El lnsu.Si estc
r•'\istenta o;i libertat~a prin Sine, de nimic altcva determinate, p~ dnd
cmml, deo;i nrc libert<:tten lui nedeterminata de nimic altceva sau · alt-
cineva, o arc detcrminata de Dumnezeu.
Dwnnezeu, avind o Jibcrtate nedetcrminata de nimic, poate da :;;i
onnilui putin\:t iluziei ci"1 nu e determinat de nimic, nici chiar de Di..im-
11<'/'CU . .)i cn~ul, i:t trufia lui de--a se crede c<1 nu e ;:;dus la existel<tii.
;: DmT:nL·:.cP' 1, Doatc_• s<cl. .se dccidi"t printr-o libertate arbitran\. de nimic
d.-tc·rmine<Et si ·;~· cl,_,cide lmuotriva existentei sale. socotind-o absurd;_).
s ~~~ nc!ntcmcbn )}'' nimic. S[.lu, furat de Jiiicerile trupe-;;ti ~i de trufia
'· c:i,Jrtctiil·~,,. tr,-r_·jtro;:trc·. nu-si ooat..-_• da seama ci"t llbertatea arbitrar{t de
c1:Y hi··c ca?., nu l' o lilx·rtc;tL." ncdctcrminaEt ci mai dcgraba e stapinitCt
d ;jo[klr• lui p:~ttim.!~l'.
D<~r l~~'hr dac-Ct omul nu rccunoa~tc pe Dumnczeu ca autnr al exis-
t ·;~tci •-ul,• ,.,.JcOi:i~,~ ncclC'tcrminatc, sau nu folosc~tc libertatea pcntru
1:'~:-,rin :t ci, ci impltrivn L':Xistentci sale ~i spre sli"1birea ci prin patimi,
Dun:;wzc>u m: n·1wag,~t ~i nici nu lngaduie si:'t piari:i in nici un caz per-
·' ;,ncL· ::o cc:r•· Pxistil cmcrct :firea umana ~i folo:-;irca libera a vointci
P''''' in r·:;, o chtC; CPa crt'at-o a~:L
lA' l(c"' '· d_ Undc pcnu:tr>l' VOr <;{t fnlOS•~:\SC[t VOinta COntra CXiS-
V ni,·i l;;:· ~i a V•)ii lui Dumnr'Zi'll, c·n-e punind in fire vointa de-a exista,
v ic~t~· El insu)i r·t f'~l s:~1 r•:{ic;ti.•, pc•rso;Jnr•le re.spectivf~ nu pot invin,qe
u';i v•,in(a l1Ji IJ;m!JWZc'U, pri~1 care E1 voie~tc c:·l ele sa exist.e, nid
nLT u~}t ~lt1U1:1 di:1 v.le nrice vcJinLl, ci o n1~1ni£csttl cldar h1 vointa de-a
i·u ;.~.j,;ta in'\<· -n J'orr:1t1 oarccc;n· 'vninta de afirnnre p:.1sa de Du~1nezeu
lli Fir;·a crcat:~1 ct..· El, o dab c • chiar in voint;t contrar£t existentci ior,
z· '•:1plicat.::1 in c•xisicn\a lor, pc care o :1firmii; folosind chiar contrar
i>;i () \ ~··intc'l l}Ll'i -i de Dumnc~ecu In ca. Cl1i£lr a:'elc Dcrsoane ramin in
'yin!l voiT.:.:t<.·i" lcli Dumrwzr•u C<lrt' le-a c:rent c u o ~oin~a, ce 1;ine de
,.;,isien\:1 s <'.1 d:• lir<t lor. di\ruiFt ~i susti.nut:'i de· Dumnczeu. Ele folosesc
o libert:1k en C"\r;• 1:•-:t 1nzcstrdt Dumnezeu, dc:-,;i ''l fac acE~asta impotriva
c:i';kn(.·i lnt· d:;t:>. tr;t c.lc Dum1wzeu ~i po c:trc·, cic :;ceca, nu o pot anula
ck nt. E '!..Hl 'XlLICiiJ'( clublu in fantul ci"t omul [oioscste cl insusi o liber-
iai.e pe cure' lFl d ~i-ca dnt-o, ~i ca de~i vrc:o., nu' poate sc\,pa rle e:t,
 pt:ntrtl cJ nu poah, sc~ipa de existen\a de care ca tine ~i pc care i-n
dat-o Dumnczcu. Dar dnd persoanelc nu folosesc voin\a £irii si a lui
Dumnezcu, in favo&rca existentci ('i, cad intr-o viatu a firii ~ilraciti:i,
striml?ati'l, contnra firii.
Imnit{Hura despre voint{l, ca tinhu de fire;1 mnani1, S<'iu tdespre fire
ca voluntnr} prin ea ins<lsi, voind nrin t'a sii l~xistQ si dl•spre firea si
vointa toi ca ·l1<';lflindu-se C(;ncret cJpcft ln persoane, care 'precizeaz{l mocltil
concrd ai folnsirii vointci, a dezvoltat-o Sfintul Maxim Marturisitorul,
d ar[,tlml prin ac:<'asta c{i chiar in vointa naturahl c dat{l ~i putinta
:folosirii firii. El ;-tfirmc'i rnai Intii eLl tine de firea umanil vointa ,dori-
t;x1n' ;1 cec-a cc c propriu firii, care Gl in:sa:;;i dorqte". Aceast<'i vointa
natural[! .. ~ine impreunt'i toatc insw,>irile cc npartin lmprcuna firii.. Sus-
tinutrt in mod natural de aceasta, fiintct dore:;;tc sil. fie ~i sa se mi~tc
potrivit ~im\irii ~i mintii, poftindu-sc dupa existenta ei naturala ~i
dcpliniL G\ci firca a fost constituiul. ca una ce se voic:;;te pe sine ~i toate
celc ce tin de constitutia ei, fiind lcgnL1 ca dorin\.."l de ratiunca exi<>-
tcntd''· Dar dupa accasta dcfinire a vointei firii. Sfintul Maxim trcce la
dcfinirea vointei ei precizata de persoane, de ,noi" : ,Altii clefinind aceastu
voint<l naturaL!, au spus c<.l. ea este o dorinta naturalc'l, au spus c{< ca este
o dorinU1 rRtionala si vital;} · iar alcgerca e o dorinta deliberahi a celor
ce atlrn'a de· noi... C~ci dorir{d, mai intii deliberarn, ·~i dupa ce am deli-
berat, judeciirn ce c de ales ; ~i dupa ce am judecat, alegem ccea cc
se aratil din judccata mai bun fata de ceca ce e mai rau. Vointa a.t'irna
numai de naturd (cle Jirea noastTaj, im· alegerea numai de cele ce atirnli
de noi $i pot fi j'c'icute prin alegeTe". (Despre cele dovJi vointe in Hristos;
P.G. 91, col. 11-13).
D<lr vointa firii, pus;1 in fire de Creatorul, nu sta intr-o fiinta
;mtcrioar<1 nerso~nei, ci se arat:1 tot in noi si o cunoastcm tot in noi.
~ii 0 cunoa~tem mai. acccntuat cincl inccpem sa cugetan1 la ce avem de
<llcs sii fncem in momentele concrete ale vietii. Ni se face cunoscuta nu
numai .ca o dorint•1 de-a ne mentine in existent,;\ 1n general, ci ca O·
trcbuinp de-a alege ccva care sluje~te cxistentd noastn• personale in
iiecarc moment.
C;ki, daca 'Pdvim bilw, vedem dt nu numai v·oint;l nepre~iz;li{l dc·-a
fi in general, nu ne-am dat-o noi, cum nu ne-am dat ]n genl'ral noi
cxistenta sau fiinta, ci ~.i putinta c,;i neccsitatea dcliber<1rii in vederr;a
<~legerii a c-c.;ea ce avcm de facut, implicata in vointa firii, IY' c dat;l
de Creatorul nostru. Dar accasta nu exclude ~i rolul no~;tru in cfcctuarca
NTstei deliberari.
Faptul c;1 voin~a accasta c pusa in fiint;t omem:asc~i. cxistcnt<1 con-
crd in persoane, ~i c:} <<1 cstc dclibcrarca acctsora pentru a se mentine
~:i rnx.n·c'S:< in existent:\ ne aratCt cii insu~i Crcatorul voiv7ttc ca noi ca
;xTsoane s:J. Drecizinn volnb general;} a fiintci noastre sau insi\si fiinta
iw:;stril in ;1~tc C\Jncrl'i('. Voi~1i,a noastn~, nu, c totu:;;i una cu volnta l{ti
Dunnwz:·u. Elv r:unin dnu:\ \'ulntc. Jn czul c:ind nr Ii o voini;a identidt
eLl a lui D~tnmt'Z('U. t<cl n-:tr pntca ::.;n·~;i, n-ar putva siJ. se dccid;l contrar
vointei lui DunllL'Z"U · r;u nc-arn Dutca simti dcnenclcHti de Dumnc'Z('U
~;i ri:{spunz~itol'i fap d;·, El. Dar e hinc S:1 in:1plinim pri1~ vointa noastra
voint;l lui D~m>lWZ<'U, ~.:'\ nc insu:;;im prin voint;;1 noustr;I vointa Lui. Sa
;n•n1 Ct' Vl'(~;l Dunmczcu. CC;d El voic~te cPca n; voic~~tc J'n mod nonnal
 Pl\. PHOF. DR D. STA:--<TLO \E

O?i vointa noastra : sa ne facem pe no1 m=?ine ferkiti in unirca cu El.

E o aWi forma a intilnirii vointei noastre de unitate interpersonala ~i
eternitate cu unitatea interpersonal<'\, cu eternitatea lui Dumnezeu, Lilt~i
oglindire a abisului Lui in nci. .,Caci daca voini;a lui Dumnezeu e p!'in
fire mintuitoare, iar a oameniior e prin fire mintuitii (parta~a la min-
tuire), cea care mintuie=?tc prin fire ~i ccR care c mintuita prin fire,
nu pot fi niciodata idcnticc, chiar daca scopul <m>indurora este unul :
1rdntuirea tuturor ~i a fiecaruia in parte, pc care Dumnczeu o lucrcaz;'i
~i o imbie, iar sfintii o aleg" (op. cit.; P.G. Dl, col. 20). $i ,1n nimic
altceva nu consti rc'lul clec1t numai in diferenticrca socotintei noastre de
n:da lui Dumnezeu'' (Din scrierea ciitre Marin, Dcspre lucn!ri $i voinfe,
cap. 51; P.G. cit., col. 50).
Dar pentru cc a pus Dumnczeu in fiinta trc1iii'i de noi ca persoane
o vointa care sa poata fi folositTl s;l contrar Lui '? El n-a voit s[t creeze
ni:;tc obiecte, ci subiecte, care sa r;:'ispunda vointei Lui de-a ni se comu-
nict la infirlit Lui si sa traiasca in aceasta forma a vointei intimitatE>a
;.;i eternitatea Lui, s~u nedeterminarea Lui abisala, sau de~chiderea spre
infinit. De aceea, le-a inzestrat eli o libertatc nrin care se not decide
:;;i s:J- L iubeascc'i .~i sa nu-L iubeasdl in mod nedeierminat E)i, la infinit,.
sau si'i. se foloseasca de voia lor 1n mod nesilit, atit conform cu voia Lui,
cit ~i contrar ei. Le-a dat prin aceasta o vointa care poate fi folositii d~
o libertate ncdeterminati:\ de ccva, sau de cim:va, ca ~;;i vointa Lui.
Dccsebirea e ca totwii accasta libertate c a uriei fiinte sau existente, ·
can' nu e de la ca, ca a lui Dmhnezcu, ci de la El, sau ca aceasta libc1:-
Lltc ne 0 totu-;;i clat:1, implicata in fiinlia noastl·a, ca nu · e de la noi, ·
pc cind libertatea Lui e a unei fiinte sau existente pe care nu o are
de la altcineva, sau altceva. Noi sintem prin aceasta numai chipuri ale
existcntei supreme, nu insu;d prototipul. E· o minune ~i !n f~1ptul c:i\
sintem, prin puterea ;;i valoarea ce ne-a dat-o, chipuri ale Sale ca pt'o-
tctip. 0 alta deosebire e cc'i noi, avin,d o fih1t~l limitata -:- · intrudt i1e
c data de un Creator infinit - putem S<l~ folosim vointa chi'ar impotriva
fiint,ei noac;tre sau ~i impotriva Datatorului ei, in dorinta de-a · nu· he
rccunoa:;;te fiinta daE1 de altul, pe cind Cel ce-~i are prin El fiintJ,
oricit s-ar afirma pe Sine, afirma totodata 1ns<'1;;i fiinta Sa.
Paradoxul eel mare .al pen;oanelor umane este d'! sint ·create~ :fttdt
s~~, fie intrebJ.te, dar sint creat;:; ca persoane liberc. Ele nu..:~i cbu ex is-'
tcnta, dar sint inzestrate cu o voint<"t prin care Y;;i aleg ·In mod libec
modul \~ietii, sau clestimitia lor eterna. Ele pot fi tentate stt cipun:i
Ycintei lor fiintei lor, Intrucit nu-~i au fiinta prin ele, nu sint explica~ia
ultima a fiintei lor,· nu s1nt existcntc prin cle. De aceea, pot afinrn
caracterul nedeter1ni11at 31 vointei lor, dar, totodata, caracterul detcr-
n;lnat al existentci lor ~i, deci, al libertatii ce-i apartine. Prin accast::t
fol~si cum :o~ exi~te1:ta ce ~e-a . fost to~u~i da~a. ~i pe care n :o
pot anula. Dar emu nu tm m .::cora vomta pusn m e:ostenta lor cu volii
Crrcntorului, ci, fir" ca voiesc s;'1 ;::i-o mentin;l L"tr<l Crcatorul ci, fie CCl
\·oiesc chiar si:l ~7i-o anulc~ze, ch~ nu he dcdt sil o s{tr[weasca ~i s{t o
striiY.;.bc la nc:sfir~it, dur triiiesc ::;i h1 acc\asta o cter.nitate J1efericit(l.,.. _sa.u
u existenta golita la extrerr1, su~;tinutA tc:tu)i (:a existenljii cL~ putcrea
C'reatorului~ ncaj-u.ngl11d niciodata la disparitL!. In prirnul c£1.z ·tr8:ieso
abisul plinatatii infinite al cxistcn\ci, in cazul din urn1tl abisul golului
n;:sfiqit, datoritJ sustincrii lor in exiskn\.c1. de put"'rea CreGtorului, dar
fiiril lcgElturci lor voitd cu El.
./i·stfel, ,IJ-ersoanele nu sc sin1t, in ni:ci Lln cc1z, strirntornte in liber-
tatea :or de faptul ca i.Hi fost create far:"\ sa fi fost intrcbate. Ele vin
In existent.a fc"1ra voia lnr, dar modul existentei lor fericite, sau ne[e-
ricite, depindc de voi~l lor, De~l e crcat:l de Dumnezeu ca insu~ire a firii
ornene01ti, voin\:a libcra a accsteia de-a fol()Si firca cum voie9te, E<r~i sci
o poata anula, arata ~i ea c;i omul e fc~cut dup<! chipul lui Dumnezcu
eel liber prin Sine. Omul se poate considera prin vointa ce i s-a dat
atit do liber, incit s:."i i se par<1 c::l el i~.i scoate 1ibertatea din nimic ;
de asen-:enea, se poate considera ca fikut de c1 ir:.sw;;i (de p<'irintii lui)
din nimic ~i cii. se poatc dezvolta prin cl insu~i, cum voie~te, din nimic,
sau cc'i. poate duce nrin el la nimic existenta lui intr-o negare a crearii
sale ~( a lumii, de Dumnezeu. Lui i se poate pc"!rea cJ poate dispune de
nimic, in sens pozitiv s&u negativ.
Dumnezeu i-a dat prin libertate &ceasta putcrc. Totu$i, cl nu so
poate duce pe sine 9i nici lumen la nimicul absolut, o dati'i ce existcnta
lui a fost creata din nimic de Dumnezeu, nu de cl 1nsu$i 9i Dumnezeu
nu mai vrea sa o reduca la nimicul total.
Omul, crezind insa ca poate dispune el insu9i de nimic in mod
deplin, nu se mai crede avind existenta din Dumnezcu 01i putlndu-~i
dezvolta cxistenta scoasa din nimic prin un tot mai mare plus primit
din Dumnczeu, desigur dind 01i el o contribut.ie a vointei in acest sens.
El nu mai folose~te vointa pentru a colabora cu Dumnezeu la cre9terea
sa, pentru a fi ,creator" dupa chipul lui Dumnezeu .in acest sens, ci
folosqte vointa pentru a cre~te exclusiv prin el insu9i, sau pentru a o
nimici fn mod constient. In aceasta consta raul.
Sfintul Grigorie de Nyssa a socotit, in scrierile mai din tinerete,
ca raul, fiind lipsit de o fiin\:a proprie, nu se poate mentine in veci,
dr~ci nici iadul. Dar rciul nu ajunge la non-existenta totala, nici prin
nimicirea ei de catre el, nici prin topirea lui ca rau contrar fiintei, cum
socotea Sfintul Grigorie de Nyssa (Epist. 31; P.G. 46, 1020 D - 1021, A;
Despre alcCit1drea omului, 17 ; P.G. 44, 189 C-D).
Raul ca n2folosire a puterilor firii umane pentru a cre01te din
Dumnezeu, a9a cum o cer ele, sau conform firii (a01a vcde riiul Sflntul
Vasilie), nu poate si't due'\ firea pina la nimicirea total.!\, .intrucit Dum-
nezeu a f2cut-o pentru a nu putea fi nimicita total, caci ea ramine
in cadrul infinitatii lui, de9i golindu-se in veci in cadrul ci, fara sa
ajunga la nimicul la care vrea sa ojung{\ in vcci. Astfel, omul ramine
intr-a infinitate niciodata epuizata a puterii lui Dumnezou. Aceasta se
traie$te in el prin iluzia ca, chiar instrainat de conlucrarea cu Dum-
nezeu". poate s<i gaseasca in sine ceva nou, chiar dad\ or:est nou e foarte
monoton, spre deosebire de viata in mod real mereu nou{t din Dumnezcu
in care inainteaza eel ce ramine in acord cu voia Lui :;i cu set:o>a reala
de infin.itate a fiintei Lui.
Iluzia ca se misca intr-o noutatc'! continua i-o mai da omului si
faptul ca cosmosul. apare posibilitatilor lui, de cunoa~tere extensiva, ir~­
finit, de:;Ji, pe de alta parte nu-l poate cugeta, conform unei antinomii
a lui Kant, nici infinit, nici finit. Pe de alt.a parte, £aptul ca cosmosul
 2C6

nu nre :;;i un continut spirihul, capabil de :.let.· mercu noi, curn are
pcrsoana propric sau a S':'mcni1or, il face s:"1 Vitdi! din acest punct de
vedcre cosn1nsul ca ~nferior ~ie:;;l. l\ce:1sta ?en~ru c:Ci el ~unoa~!e cosmosul,
nu cosrrwsul pe cl, Jar D•-' smt• ''" cunoa:·:r::: st ;mH putm ck~c1t cosmosul.
in '-"-.o.';' 1 U'l. lln' <>lt l.l1f1''1'1·t '"' de •-ctl'·i'
ll'l ,)
<·irF>
\._, '"l'l
,.),_ '- "H't';1 1'i.'- U-1-
~-'-'- ''')'·'''"
d, ·- ''>"'U
'lL! l '~ --' l ._..t c{·»·
. Lt.._ .i"''-· l"-~

p•1rte .~;i sinea s:1 i sc anta mim:;init:1 de altc fk'r.c.oane ;;i de cosmos :;;i
vede ca nici pe sbe nu s-a facut el, cum nid cosmosul.
Deci, pe de o parte omului ii aparc 3tH sinea sa ~i a semenilor
ca infinita, cit :;;i cosmosul, ;;i ca ncc:lllzatc de c:l. DGr, pe de alta parte,
ncestea ii apar ca ni~te inflniturl pentru posibilitatile ~nle de cunoa~tere,
dar rr;fl:ginilc: prin puterca lor. Omul poate sa ale.:1~;u din ac:este doua
.:tspect.P, d..:_~ n1ttrginirc ~:i de infi11itate, pr~ eel dh1 urrnfi, in care poate
iaainta, de asemenea, ve~nic, dar intr-un mod monoton.
Libertatea creaturii con:jtiente nu o lipstia de putinta de-a ramine
in veci contrar;'i lui Dumnezeu, nici prin faDtul ca dtul nu o poate scoate
din unit<ttea fiintf'i umane in toate 'pcrsoaiwle, care era al doilea argu-
ment al Sfintului Grigorie dc Nyssa, i:c scrierilc: din tinerete, Dentru
revenirea tuturor in Dtunnezeu (;Vu sint trei Dunmezei; P.G. 45, l20 B).
Cei rai ramin de fant si ci legati de ceilalti oamcni si de cosmosul
<::reat, dar intr-un sens du9;11E'mos. Aceasta e ~nitatea d~ fir,; in care
ramin cu ceilalti. E ~i in vointa de-a face rau altora sau in invidia sau
in critica cu cure ii prive;;te, o falsa satisfactie a lor, o satisfactie care
le l1r.'ine~te ri'mtatea. E\ nu devin niciodata indiferenti fata de aceia.
Pi118. .la judecata dh1 urnli;t dcn1o:nii caut:1 sa ci;:;.tige pe oan1enii
din toate gc~11eratiHc !=>=-' psrtc:a lor, Irnpotriva lui Dun1nezet1 ~i aduc
fel de L:l de l-ei<: asupra cclur bunt, in acc:'la;;i scop. Dupit judecata
di11 ur.lYJ.~t li "lOr clu~n1~ird ln \~eci I>? cei cc se aflB. linga Dtu-ru1ezeu ~i
intr-un fcl li vor dispre~ui, pcntru smerenia ;;i ascultarea l•)r de Dum-
n c.~ cu.
La fel, Cdllt[l sa f:l'ciJ. r[lU ~l S2'J.--i is.pi teasc[t l~t rC1U, ().~1111~.-~.:~ii r~~. L pe
1

sen;cnii lor, r.z<1sind in aceasta o pl;;l.cere inferioara, dar care lor le face
pl~:cerc. Im· dupa judecata din urma i;;i vor pastra E;>i ei o du;;maniB ;;i
un disnrct p~·ntru cei etllati in comunlunc cu Dumnezeu, neintelegind
Jcricin•a ce-o d:~1 ca. Libertatca in r[m, intdeasil prin trufie, unita cu o
falsit s:m supc'riici~tld (neduhovniceasca) cunoa;;tere, il face sa staruic in
iJ.Ct'c:SU lnc:-lpcltinarc, cu iluzia ca e 0 stare superioara.
Taina cca marc aclus;'\ de persoane in accasta prlvinta in relatiile
dinire clc stcl. Ins[! in accca c~'i raul f.i'tcut de una alteia sau ispitirea
acesteia b r<"m, dac{t nu se face ~i cea din urm<1 rea, nu afecteaza fiinta
ci. Iar pcrsoana care face rc\ul sau ispite:jte pe alta la rau, i;;i mcntinc
firca con1w1c\ cu accea, ca bazd. de comunicare, sau de legaturil cu aceea,
dc:;;i srnt in dezc-tcord intre cle prln vointa, sau de::,;i comunicarea intre cle
clcYine mai mult extcrir,Jr;\, c;:nt £0r:1 un efect de la una Ja alta.
Comunic'H·e:; nu (' cumuniune in acest caz intre persoane, nici cind
sint amindmL~l tTl·.', t<.'::.;.dura insj fiind, s:nt inscmnind totodaE\ o ,sfi~i­
erc" a fi.rii. cum spune Sflntul ~viaxim lvlarturisitorul.
Sfinlul Gric~ori(' de Nyssa a inchinat, in scrierilc din tincrete, in
care f'.P n~simte influen\a lui Origen, spre apocatastazi'i, dintr-o redustt
in\elegere a libert:.lt;ii dat:'l de Dumnezeu creaturi1or con5)ticnte, s::tll
 0:\Il'L ,')I DC1\'i\iEZFU

dintr-o :tcccntunre prca m;:rc ~ cscnt;ei, sau dintr-o despartire a ont0-

1ogic,::ului de libcrtnte. E o intciec;erc a raului care sc ckpiirteaz<-1 de cea
(;v;mghdic,'i, personalist;'\, care chi toati1 importanta libc>rtatii ~i vcdc
rilul mai mult in clezbinarea celor; create de· Dumn<Y(:U contrar unirii
sporitc intrc ele ~i cu Dumnezeu ')i prin voin\::L (Explicarea ri'iului de
n!tre Sfintul Grigorie de Nyssa prin ccle dow'i argumcntc de caracter
ontologie, sub influcn~a filosofici 0linc, am gi\sit-o in studiul prof. An~
dreas Teodoru, de lii Facultutea de Tcologie din Atena, 'in :n·tic. : ,Exista
pedeapsa ve?1ticr1 ?", in Orthodoxos Typos, Atena, din 17 f~Cbr. 1988).
. Nu a~C\ cste insa in Dwmwzeu. EI nu are existen\a sau fiinta d<;
la altcineva, existind prin sine~ ~i fiind de aceca infinit ~i etern. De
aceea, nicl vointa Lui nu poate fi contrara l:iintci Lui, sau mijloc de
si1racire a ei, o dat~i ce El nu are nici ncvoic• de altul sau d(' altceva
pentru a fi fericit. El arc tot cc c trcbuincios f(Ticirii Lui in El insusi.
Voin.ta Lui nu se poate punc ln dczacord cu e:xistenta sau fiinta altcuiv'a,
care L-ar margini. N-arc pc altcineva s;m altceva cu care s;l poata
c<)uta sa se punii de acorcl. 1\ceasta c' contri'lr firii S;llc· in cnre :m; totul.
La om, saracirea ~i ncfcricirca vin din faptul ci vointa se poate
pune in dczacord cu fiinta lui, ndlisind-o s't-;;;i gascasca imbogatirea
!n Dumnczeu ')i cu Dumnezeu insu'/i, cu care nu c confundat. l\ceastrt
posibilitate a vointei omene9ti de-<:i se pune in dezacord cu fiinta sa.
vine :;;i din faptul ca, stind de sine in clifcritelc persoane, acestea 0 pot
impiedica sa se uneasca tot mai mult cu existcnta ei in alte persoane.
i\stfel,: ea poate fi rupt1:1 intr-un anumit grad prin persoanclc in care
cxisti1. Iar aceasta se poate savir~i, dupa Sfintul Maxim lVEirturisitorul,
prin putinta persoanelor de-a nu folosi vointa comuna a firii conform
cu ratiunt>a ci, prin sccotintcle lor dcosebite.
Persoana e ea insi1$i cuvlnt ~i libertate, se~.u izvor de cuvinte ~i
subiect al libertatii, · pentru ca e in relatic cu alta. Persoanele dum-
nczeiesti sJ:nt unite 1n mod desavirsit. Dar Persoanele divine s1nt unite
in moci desi:ivir.<;>it prin cornunicare iubitoare, nesilita, inclt vointa lor nu
ia carac:ter de socotinte deosebite. Aceasta pentru ci\ dou~i Persoane
divine sint de la alta. care e Tatal. Si cum ar avea Tati'il iubirea desi'i-
vir~ita fat2i de Fiul 9i Duhul Sfint, daca acestca n-ar exista din veci '?
Jubirea din vcci intrc ele, implica existenta lor din veci, impn'2una cu
iubirea lor, care nu e Jipsita de vointa. Tatal na~te prin fire pe Fiul,
care e deci din vee! ~i El Dumnezeu prin fire, iar de firca Lui nu poate
fi despartita iubirea din care nu poate lipsi vointa. Nu c voini;i'l Tatalul
inaintea Fiului, did nu e nici iubirea inaintea na~terii Lui. Nu e vointa
Tat'ilui inaintea Fiului. ncntru di nu c nici iubirea T<•Lilui de El
inaintc de existenta LLti 'din veci. Si nun1.ai ].)cntru cJ exist:'1. (lin vcci o
iubire intre Tatal ~i Fiul, din care ~u lipse~tc vointa; Tatc'il crecaL{i prin
Fiul lurnca cl111 ''oin.ta .';i iubirca lor con1uncl. E)~~.Lr:tul /:. ta11asio spune :
ltli' Dun111ezc:__l rcft.~ri to arc lu cc~L:~' cc~ i11cf't
rcCU110(1~tc~i 1ui Dun.J.n.e~..-:cll c2ea ·2(~ c llial p:·esus

~i~Lt intu 1~~{:: ;;n,c:;'~il~,~ c~~~,~~:~~~l :'~,~~rc~c~;,':.;,:;1 iE~': ~ ~~~':" ~. 0 1~~~: 1~~~:
1 1 1 1 1
al C'm
I.:J. 231)~ c [:),_-dJi~~~c:t :.1l ,_,.,;~jntci ~;au ;1!. H;~;crt~-:~-ii~ nu prod.u.s al cl.~ precun1
e -Sub~2ct al c:_i_Vhit.u.1ui. 1\TrJ~ e 1),-_:1'S'lelY:\) ·:_~,_-;~_rJrrltl1ui fB.r;) cuvil1t ~i liber~­
i?l_~~ d.2J:- l1i~1._ 2 })l\Jdus ~tl lor. Tntr--tn1 -~~ pc·:~ . :;~);J~Ia c·rntllui e subiect
 268 PR. PROF. DR. D. STANfLOAE

al cuvintului ~i libertatii, dar nu prod us al unui cuvint ~i al. unei liber-

tati manipulate exterior de o persoana, ci nascuta de o persoana ciivin-
tatoarc t;;i liber<'i. Numai creat de Dumnezeu, omul e produs al vointei
:olositc de fiin~a, nu al fiintci insa:;;i. De aceea, firea omului se. poate
L1ia de Dumnezeu ;;;i in ea insa:;;i in perscana. Sfintul Maxhn spun~ de
Avraam ca, prin ascultarea lui Dumnezeu ,s-a inaltat spr.e El, parasind
varticularitatea celor divizati ~i care divizeaza, nemaisocotind pe cellllalt
ca pe altul decit ca pe sine". Prin iubire pari'ise9te socotinta ,care su;;tine
despartirea 9i dezbinarea". ,Prin iubirea de oameni, sa unim 's(>cotinta
proprie cu fir2a, aratind in amindoua ratiunea impcl9iuitoare 9t i").~sepa­
raUi 9i nemi9cata spre nimic altceva din cele de dupa Durrinezeu. Readusa
J;; c~Cea:stJ ratiune, firea r~'lmine netaiata 9i neirripar~ita in cei ce au 'pf.imit
.aceasta harisma" (Epistola cZitre loan Cubicularul, Despre iubire; P.G. 91,
400--401). . .
Cind nu se intimpla aceasta1 persoanele nu-9i mai comunka · firea
din ele altora ; vointa firii fE'lcuti:i o socotinta egoista opre9te 9i corriuni-
unea deplina prin firea ce o au in ele. Au despartit vointa de fire ~i
.:;;i-au lmpartit intr-un ariumit grad 9i firea. : ·
!ntre ele are loc mai degraba o comunicare a acestei simtiri s·epa-
ratiste, du9manoase, Necomunicind deplin prin fLrea lor,· nefacind-o
aceasta tot mai una in ele, persoanele nu ni.ai comunica · nici cu Dum-
nezeu, sau se inchid 9i Lui, care e Unul in mod desaviqit 9i care nu se
poate comunica decit cu puterea Lui unificatoare. . ·
!n Dumnezeu unitatea intre cele trei Persoane ''este desavir9itii,
pentru ca fiinta lor nu sUi de trei ori in mod deosebit, ca in persoanele
umane. Ele au firea intr-o comuniune desaviqita, dec:i 9i vointa.
Dupi5. Parintii Biser:di, ~]_nt patru feluri di::- oomunicare a fir.ii : cca
dintre Persoanele trelmice. care i5i comunica ioata firca, in sensul ca
e concretizata o singura data in toate trei ; cea dintre persoanele umane,
in care aceea9i fire sta de atitea ori cite persoane sint 9i ele 9i-o comu-
nic:, mai m.ult sau mai putin deplin, dupa cum ramin mai mult sau
mai putin in unitatea vointei, far2'1 sa sc rupa niciodata complet ; cea
dintre firea dumnezeiasca si omeneasca in Persoana unica a lui Hristos.
Comuniunea intre acestea · nu e nici ca cea a firii dumnezeie~ti aflata
nedespari;it in cele trei Persoanc treimice, dar nici ca cea a firii ome-
ne9ti aflata in mod deosebit in persoanele omene;;ti. Ea e ascmanatoare
cu cea intre sufletul O?i trupul omenesc intr-o unica persoana. Hristos
traie9te ca un Singur subiect tot ce e dumnezeiesc 9i omenesc, dar nu
de.spartit, insa nici contopit, ci omenescut transfigurat de dumnezeiesc
~i dumnezciescul inomenit de omenesc, cum traie9te subiectul uman in
mod spi1·itu~1l intepaturile din trup ~i manifesta in bucurii 9i acte vazute
sti'irile sutlctului. Persoana cea una a lui Hristos i~i insu9e~t.-::: nu numai
fir~a omcnc:asca, ci ;;;i vointa ci, adica nu o tine in sine contrar ei, ~i
aceasta pentru c3. i~i imu~e')te 9i vointa ei, conforma cu ratiunca ei 9i
ot.l dorinta de-a implini voia lui Dumnezeu. Astfel, !1ristos traie:;;te ca
unul cele doua firi in acord desav:iqit intre ele.
!n sfirO?it, este o a patrG comunican~, ')i anume cea intre firea dum-
nezeiasea 5ii cea orneneasca prin persoanele dumnezeie;;;ti 9-i omene~ti,
comunicare ce se des{tviqa9te in Hristo:s : este cea prin energiile necreate
dumnezeie~ti, din care cea mai accentuata esto harul dumnezeiesc. ::Oav
 OMUL $I DUMNEZEU 269

i:nergiile necreate sint unde ale fiintei dumnezeie~ti, care o lasa pe

~;Jceasta neepuizata. Comunicarea prin har are loc cind ~i orriul se deschide
vrin vointa sa in acord cu firea sa, lui Dumnezeu f?i voii Lui, care nu
se comunica omului, care · nu se deschide lui Dumnezeu si de aceea
voate ram'ine in existenta lui saracita in ve:;;nicie. Prin har insa are loc
';; comuniune 1ntre fiinte, fara confundarea lor. Omul se patrunde in
'icest caz de dumnezeirc, se indumnezeie~te prin lucrarea harului, care
devi11e ~l lucrarca lui.
!n trei din cele patru forme de comunicare se comunica insa9i firea
sau firile, dar prin persoane, iar in Hristos printr-o Persoana. Comu-
nicarea firii sau a firilor produce bucurie numai pentru ca 9i-o comuhica
persoanele una alteia, sau, in cazul lui Hristos, se com.unica una alteia
printr-o Persoana. E bucuria Persoanelor in Dumnezeu, pentru ca i:;;i
~omunica firea intre ele. I:;;i produc bucurie oamenii pentru ca fac ace-
la:;;i lucru, dar nu deplin, pentru ca firea omeneasca, nefiind infinita,
1m poate sta in nici o persoana in infinitatea ei nedespartita !i produce
bucurie Dumnezeu omului, pentru ca Dumnezeu ca Persoanii i:;;i comu-
nica prin har una fiintei Sale omului, iar aceasta bucurie o are :;;i Dum-
nezeu. 1~i produce bucurie Hristos ca Dumnezeu pentru ca i~i cornu-
nicS. fire:_1 dumnezeiasci'i sie~i ca om, f;J.ra sa confunde cu aceasta, ;;i · ca
<Cm prime:;;te aceasta comunicare de la Sine ca Persoiima dumnezeiasca
1li-~i daruie~te firea omeneasca prin aceea:;;i Persoana, care e t6todata
~i om, lui Dumnezeu.
Fiinta omeneasca sta o singura data in cele trei Persoane, pentru
ca ea este infinita, dar :i:m e lipsita de iubire, care implica Persoanele
diferite. Iubirea desavir:;;ita implica atit unitatea, cit ~i Persoanele
diferite.
Iubirea desaviqita implica trei Persoane ve:;;nice :;;i infinite fiecare,
dar in acela~i timp unitatea deplina a firii - sau nerepetarea firii cu
fiecare Persoana - care se poate intelege astfel : Iubindu-se pe .sine,
Persoana - principiu, sau izvor, iube:;;te chipul Silu. Dar iube~te chipul
Sau ca iubitor al Sau. Tatal iube~te chipul Sau, dar n-ar avea deplina
satisfactie a iubirii, daca n-ar fi ~i El iubit. In aceasta e data :;;i unitatea
si dualitatea reala a lui Dumnezeu. Iubirea reala a lui Dumnezeu cere
o proiectare a unei Persoane spre alta, s~m in alta, dar nu se poate
proiecta spre Aceea in afara infinitatii Sale. Aceasta inseamna o dedu-
blare personala a lui Dumnezeu, dar nu o ie~ire din Sine, sau din fiinta
Sa. Aceasta e na:;;terea din veci de catre Tatal a Fiului pe care Tatal
il iube~te, dar care ;;i El iube:;;te pe Tatal. Astfel, iubind chipul Sau, sau
pe Fiul, Tatal daruie:;;te Fiului toata fiinta ~i iubirea Sa, in care e im-
plicata vointa Sa iubitoare, ca acesta sa se intoarca cu toata fiinta :;;i
iubirea daruita de Tatal spre Tatc-11.
Dar Tatal are unita cu iubirea chipului Sau o bucurie de El. $i
bucuria aceasta de chipul Sau nu e numai o simtire subiecti.va, ci ia
forma de ipostas, care prive:;;te impreuna cu Sine la chipul Sciu, ca sa
nu fie Tatal singur, care prive;;te cu iubire la acest chip, ci sil aib,1
cui i-o comunica. Pe de alta parte ~i acest ipostas al bucurici Sale de
chipul Sau, sau de Fiul, purcede din Sine spre Fiul Sa.u. 1i da deci ~i
Lui fiinta Sa intreaga ;;i vointa bucuriei Sale legata de ea. Astfel, Fiul
270 PH. PHOF. DR. D. STANILO.'\E

~i Duhui Sfint ntl sint produsele unci vointc dcosc'bitc ck cxish'n~a,

sau de fiii1~a Tat;Hui, cum o lumea creaJ::!. N<.i.sdnd }X' Fiul, Tutcil
afirma existen~a Sa ca chip pe care n iube~te ~i care n iube9tC ~i Ut
Lucurie de acest chip al S:'m, care nu-l las:'"t lntr-o bucurie la carp nu
partidp::1 )i 'altui pe masm:a Lui, 9i a Fiului de care se bucura .. \firmlnd
Persoana TatiUui ca posesoare a vointei, dar nefacind pe Fiul ca produs
.11 unei voin~e, care nu e unita cu fiin~a Tatalui, Sfint•J] Atanasle spurw :
.,Dar daca Fiul este prin fire 9i nu prin voin\:"t, ,.,,k o~<re El far.'1 \'Oi:l
TaL1lui ~i nevrut de TattU '? Nicidecum. :)i Flul l'Ste voit de TaLU :;;i,
cum El 'insw;;i zice : ,T2t'll iube9te pe Flul 9i toate lc arata Lui" (In.
l II, 35). Caci precum Tatal nu n inceput sa fie bun prin vointa (deci
nu n fost voint-a inaintea Lui, ca Cel ce iube;;te 9i na9te pe Fiul, n.n.),
dar aceasta nu inseamn{t eli e bun fara intentic si faril voie -- c~d.
ceea ce este (adlca Tata) este ceea ce este voit ·de El - la fel f?i Fiul,
de~i nu a inceput si:i fie prin vointi'l (printr-o voint~i ::mterioara · FiuLuL
n.n.), nu e nevrut de Tatal ~i nici contrar voii Lui. Cad, precum TatJ.l
isf voieste ipo:stasul Sau (dar si-L voieste existind, n.n.) asa si Fiul i'ii·1d
p~·opriu 'fiintei Tatllui, nu est~ nevrut de El (dici de fiinta di.1mnez~iasca
sau de existenta plenaril in Persoane tine ~i vointa de-a fi, n.n.). Deci.
Flul e voit ~i iubit de Tatal (iubirea nu e lipsita de vointa de-a fi eel
iubit, n.n.) ~i de aceea poate socoti cineva cu dreapta credinta c;1 Dnm-
nezeu se voie~te 9i nu lipset?te vointa in El. Iar Fiul, cu aceea;;i voinFt
cu care e voit de Tatal, iube~te ;;i voie;;te ~i cinste~te pe Tatill. DecL
sa nu introduca cineva vreo vointa premergi'itoarE', ca Valentin ... C:.ici.
s-ar dovedi lipsit de minte, punlnd intre Tatal ~i F'lul, vointa 9i cu~t;­
tarea ... ((. ,;De fapt, una este a zice ca a fost fa cut prin vointa :;d altce\?
ca Fiul, fiind prin .fire propriu Tatalui, e iubit :;;i voit de El. Caci a
zice c;'t a [est fficut prin vointa inseamna n zice c5 El n-a fost cindv:t,
a poi cii . Cel ce l--a facut are putinta de indinare 'in ambele purti. In
acest ca:>:, pc:ttP cineva cugeta ca Tat5l 9i sa nu fi voit pe Fiul" (Curi:c-
tul III i'mpctriz:a nrienilor trad. rom., p. :399---400).
Iar 1n existenta sau fiinta constientu pe care o creeaza un astkt
de Crecttor, n•l se po'ate sa nu s~ refle~te iubirea <;:i bucuria proprie fiin~d
I..JLti, r021cr2tiz3rj. L1 ·fel fn }J-ersoa11e aflfitoare, ·cl1iar :Prin firoa 'l:O!\ in
:;;i :insebte de::• o iubire ~;i bucurie desavfqita a unora de altt'·lc, precu'n
nu .se p(ntP ';~· nu le comunic:e puten::a apropierii de El ~i de iuhire:'
~i bucuria din El.
Di'lruin•a t·eciprocc't ~1 firii scm a firilor de la persoan:l la persocm:~t
produce atib bucurie, atita dulcea\:1 spiritualii, pentru c} in ca este u
daruire total~'t a persoanelor intreolalta, prin iubire, fara sa se confunck,
cad fn ocest caz nu s-ar mai putca bucura una. de alta.
Caracter11l d~ perso[~11ll al OlitultJi ~i al lui Dtn11r.tczcu face IJOsibi'tc{
chiar d~~ruirea firii dtnn:nezeiesti. c~e c3.tre I.)crsoana dtlninezciasca, cf..ltJ
on1enC'~ii~ ~i prin1irea ei de cai~---e ·~~CEi on1Cl1caS-c{t, _dar ~i a cclci on1el1<~~ti
celei dmnnezeie~ti, pentru ca, C:On~tiin~a UJ1eia de alta ~i de i; \birea CC
~i-o pot arata una fata de alta, arunc<'t o punte ini.rt' ele . .)i Dtmmr~zc.:
ca Persounii poatr2 face pe om din iubire in calit:1te de penoo:ma chip
al Sau, un chip cu care po2te 12omunica prototipul, fdcindu-~i o bucurie
din faptul ci'i firea umccma .are prin crea1;ie o temelic spiritual;) care
face posibila comunicarea reciproca a firilor de ciitre persoanele divine
 OMUL $I DUMNEZEU

:¥i umane ce o poarta. Astfcl. temelia spiritualil a firii un:ume ~i carac-

terul ei de persoan:i'i face posibila iubirea intre persoanele divina ~i
: rmm3.. $i iubirea e pun tea activa intre ele. Facind persoanele umane
chipuri ale Sale, insa nu posesoare ale firii infinite ~i subiecte ale comu·-
nicarii ei, ele au fost inzestrate numai cu sdea acestei iubiri in top,
data ce au brrza PXistentei lor in ea, dP aceca :;:i cu posibilitatea de
'1 '>" i.1 1''l,·ri di11 1 T>'ind,·i.-c. nrin faptul di RU lll 0ln l'l1ipv1 infirJitului r:'t
;~a~~sc. ~~;l~ti~utui ~~ist~~t:~i inffnite ~i al iubi~·ii "{;_lt~i. a.l bu~u·;iei d~ ~1
in cle inse~i ~i in lumea de care li se p:1re di vor dispunc deplin. In
accst caz ramin intr-un fel :lntr-o s3ri'icie nesfir:;dta ~i intr-o eternitate
ca prelungire a monotoniei ce n-ajunge niciodat<'i la sfir~it, iar prin
aceasta ramin lntr·-O nefericire fdr{t sf]r~it, care le poate da ~i iluzia
unei multumiri ca dureaza vesnic prin ei insisi. Rinnin etern 1n existenta
lor nede;chisa comunicarii c~ Dumnezeu ~~J cu adevarat infinit, d~r
avind ca suport etern vointa lui Dumnezen de-a le sustinc in existenta
E?i puterea Lui care le sustine, caci El nu-<;>i rencac-a actul vointei prin
care le-a creat ; ~i pentru ca chiar fata strimbat'i ';;i saraciti:i. a Elpturii
con~tiente are o unicitate, ca semn al imaginatiei creatoare nemonotone
a lui Dumnezeu. Dar in sustinerea lor in existenta este numai Dum-
nezeu activ, nu ~i ele, de~i lor li se pare c5 s1nt numai ele. Nu e din
partea lor o contributie voluntara la mcnt,incn·a rclati2i cu El. Ele sint
sustinute in existenta ca ni~te creaturi lipsite de subiecti·vitate, cu ade-
varat creatoare, ca ni~te creaturi neinsufletite. i';)i fari'l aceasta relatie
Ul Dumnezeu, acceptata de El cu subiectivitatea Lui, de riim1n fard.
fericirea ce o da comunicarea con~tienta cu o alta existenta iubitoare.
Iar vointa care le-a fost data tocmai pentru aceasta acceptan: a rela\iei
con$tiente cu El, se slabe~te, raminind o staruire intr-o existenta mo-
notona.
Dumnezeu le-a dat putinta sa aleag.J. liber ~i o cxistenJ;il filr£i relc~­
tia con~tienta $i fericita cu El. Dar libertatea aceasLJ, oriclt de nedeter-
minata li s-ar pi.irea, nu le da puterea sa scape de cxist::'n\.;i. Coci, c·hi;tr
<laca se sinucid, nu scapa de existenta, dincolo de existen~<l vic,~ii 1n
trup. Ele vor trai in veci ~i in acest caz, facind expcrien~a und parute
libertati nedeterminate de nimic, dar tinute 'intr-o existen~u pe care nu
~i-au dat-o ele. Au putut face oricc ~i vor putea nega in vcci sensul
-existentei, dar nu vor sdipa de existcnta ; sau pentru ca nu \cor sciipJ.
de ea, vor ramine ~i cu acest fel de libcrtate. Dumm:zeu le-a dat pu-
terea sa traiasca, folosind Jib0Ttatea lor )i pcntru nega:-ea Lui, in chip
nedeterminat, dar aceasta c totodaU q nc:putintil de-a sr:~ipa de existenta
1or ~i de l.ibertatea ei folositii chiur impot;·iva Lui si spre ndericirea lor.
E ~i in ac~::asta un respect etern ucordat ior de Dumnezeu. Aceasta se
intimpEi ca sa poata face uz in cternitatc de libertatea lor. Ele sint
facute pentru un dialog etern cu Dumnczeu, acccptat in mod libcr. De
aceea, ele pot ~l refuza dialog-ul con~tient cu El in eternitatc, de~i cl
ramine ca relatie a lui Dumnezeu, ne~.tiut de ei. E ;;;i l:n aceasta o ati-
tudine libera fata de vointa lui de dialog. Ele sint tinute totu;;i in
"2Xistent;:1, ca dovezi ale libertatii de-a n•fuza in ve:;;nicie pe Dumnezeu,
rde-·a se opune in veci prin libertatea lor lui Dumnezeu, care le tine
totu~i intr-o legatura sau intr-un dialog cu El, nevazut ~i ne$tiut de ele.
212 PR. PROF. DR. D. STANILOAE

Libertatea aceasta e semnul demnitiitii pc:rs'cmci crcat(\ dar si al

puterii lui Durmwzeu. superioar.J oricarei' legi ~i capclbil sJ creez~; sl
atle existen\e superioare legilor. 0 creatun1 libera, chiar suferind
tru folosirea liberta\ii ei contrar Creatorului, sau supremei cxistente,
e marturia unei demnitati infinit superioare a persoanei con~ticnte
de creaturile nelibere, fie ele chiar emanate din suprema cscntiJ., :5i a
unci existen~e creatoare atotputern.ice, superioari'.. tuturor lq~ilor. CG.;·i
cd superior legilor· e cu adevurat atotputernic cir:c1 <J.re acectstil superiu-
ritate prin sine ~i in mod con~tient.
Cel din iad poate spune : ,Sint in iad, dar sint negri:iit superim·
pie:trelor, plantelor, animalelor, chiar daca ar fi socotite emanate din
esenta ultima". ~)i cine vede just, vcde ~i in eel din iad un semn :J
atotputcrniciei lui Dumnezeu, al puterii Lui superioare legilor 9i a1
lipsci Lui de teama de cei ee-L neaga. $i Dumnezeu prefera sa-i lase in
existen~a, chiar dacii Il neaga, privind la ei cu mila, dedt sa-i clistruiC·':J
din team~:'i sau din razbunare. $i in acest caz nu s-ar arata atotputernic.
Sic:rea lor din iad reprezinta ram1nerea lor in ve~nica libertate, chiar
daca se opun ve9nie lui Dumnezeu, socotindu-se ultima realitate ca ~i
Dumnezeu. E o stare care nu li se poate sehimba - neprimind plinatate_l
vietii din Dumnezeu. Caci, de9i folosirea libertatii in mod contrar lui
Dumnezeu e unita cu mari 9i nefericite ingustari 9i strimbarl chinulte
ale vietii lor spirituale, necunosc!nd nimic dincolo de existen~a creaUt,
pe care o umfla in mod artificial, ea nu e amenintata cu pierderea
- fapt care-i incurajeazii in amintita ingustare !?i str:i'mbare nelipsita de
chinuri - pentu ca Dumnezeu prefera respectul creaturilor s:1le, chiar
dac<l. ele Il dispretuiesc, dispreWlui prin care le-ar nimici, care n-ar
fi lipsit de o anumita frica ~i ura. Ingustarea lor 9i suferin~a intrctinutrt
de ea tine in cumpanu cu satisfactia unei anumite trufii, datorita iluziei
cd se sustin Yn veci prin ele inse~i. Se mingiie mai mult cu apareni;a
unei existente asemanatoare unci bi'i~ici de sapun umflate, dar care pare
sa umple totul, decit cu 0 existenta marginita prin sine, dar in comu-
nicare cu viata infinita a lui Dumnezeu, pe care nu o au de la cle.
Iar Dumnezeu le lasa ~i le sustine in veci in aceasta existenta umflatii
prin iluzie, pentru ca nu vrea sa distruga existenta data de El nici
cind libertatea unor fapturi o reduc la extrem. Raul se mentine prin
iluzia marimii proprii a unor creaturi, preferata smereniei con~tiente
de originea dumnezeiasca a plinutatii lor. Cei mindri ~i cei ce se Imbatil
de placeri trecutoare, socotesc ca fericirea din Dumnezeu vine ca o
mila care-i umile!?te. Ei re:Euza mila lui Dumnezeu, pentru ca sint invir-
to~ati in trufia lor, pe care o prefera bogatiei ~i inEiltimii spirituale can.~
le-ar veni din comunicarea cu Dumnezeu, pe care trufia ~i in<~ustimea
loT spirituala, ce tine de ea, nu-l lasa sa-L cunoasca in marirea Lui..
E un fapt care se vede chiar :in iluzia Satanei ca L-ar ptuea face pe
Hrlstos sa cada.
Ei prefera, cu atit mai u:;;or, aceasta libertc:;te ·contrara chicH Li
Dumnezeu, cu cit trufia le face libertatea mult slabita, sau ii face pe
ei .,robi" acestei libertati, de~i li se pare ci'i sint st<Jpini prin ea. E :;;i
aci un paradox : eel caruia trufia sau orice patir.na ii da lluzia unci
libertati mai mari, e mai putin liber.
 Cl:Vll'L "I DUMcHC:ZEU 273

A.:casta arat{t ca adevurata libcrtate e legat<1 cu folosirca integrala

a bo~;r1~ici fiintei.
Din cele spuse pe baza invatclturii Piirintilor, s-a vazut ca nu se
po:<te vorbi de o voin1;[t f~<ra fiinta ;;i fari'i persoanele, :in care €Xi.o:,;\
concret fiini;a. Chiar dae:c\ la oarneni vointa poate fi folosit<l fmpotri va
:fiini;.2i lor ~i a lui Dumnezeu, ea nu poate fi fol.osita nici in acest c~1z
dc·cit de persoane, care au in ele fiinta. Iar i'n rcstul voh1tei de-a 1'i, :n
::cord cu fiintJ. ~i de-a forma fiini_a, sta rationalitatca ei.
Aceasta rationalitate a fiintei spirituale este infinita in Dumn•·; .'\1,
i::r in om e insetata ~i capabila de o 'lnaintarc in infinit. De aceea, se
po~1te vorbi ~i de un abis ncsfir:;;it al rationalit5tii. Caci tot ce e vointa
e rational, dar merc'u deschis unei trepte mai inalte de rationalitatc.
De aceea, ratiunea e insetaLl dr: infinit. cum spune Sfintul Atanasie
(Despre intruparea Cuvintului, cup. III). Dar aceasta sete dupa nesflr-
siU< rationalitate c o sete si de ctcrnitatc in om. In Dumnezeu ins[<
~ationalitatea are toata infil~itatea din veci. Nu Em"t rost una din Per-
so~nele Sfintei Treimi se numeste Cuvintul sau Ratiunea insilsi. Sflntul
Maxim Ii da acesteia numelc de ,Hatiunca mai pr'esus de ratiune". In
Cuvintul se cuprind ratiunilc ultime, niciodat{t ajunse de noi, ale tuturor
celor ce pot exista (Scolia 8 la Raspunsul 25 ciitre Talasie, Filocalia
rom. III, p. 89). El e Cuvintul, nu un cuvint ipostatic dintre cele multe,
pentru ca e izvorul rationalitatii infiinte.
Vointa devine nerationala la oameni c1nd persoana folose9te ra~iu­
nea ei nemarginita, contrar fiintei omene~ti, insetata de infinitate 9i
deci, ~i lui Dumnezeu. In acest caz nu ajunge niciodata la nimic ~i deci
e abisala, ca lipsitii de temei, nu dQ un tcmei neajuns prin admcime.
Dar ~i atunci e folositil de pcrsoana, chiar daca nu rccunoa~te pe Dum-
nezeu Cuvintul ca temeiul ratiunii sale 9i al fiintei de care tine, pe
Dumnezeu Cuvintul, care a creat-o prin libertate pentru a duce fiinta
spre infinitul Lui, spre imbogatirea ei infinita in Dumnezeu Cuvintul
nemarginitei rationalitati.
Contrar acestei invataturi a Parintilor, Jacob Bohme vede liber-
taiea ca anterioara fiintei lui Dumnezeu, deci ~i fiintei omului ~i prin
aceasta pur ~i simplu exclusiv nedetcrminata ~i irationala. Dupa el, daca
fiinta lui Dumnezeu ar exista deodata cu libertatea Lui, fiinta Lui ar
determina-o pe aceasta :;;i n-ar mai fi o libertate adevarata. Fiind de-
terminata de fiinta, ar fi ~i rationala, ceea ce ar slabi-o ca libertate.
Bohme vede astfel libertatea nu ca expresie a existentei con9tiente, adica
a celei mai inalte, ci ca o mi~care incon~tienta, irationala, ca ceva ce
duce nonexistenta la existenta, fapt imposibil de inteles, cad libertatea
e ~i ea ceva existent al cuiva existent.
Dar noi am vazut de la Sfintul Atanasie ca vointa in Dumnezeu
e a Pcrsoanelor, ~i ea e din veci una cu comuniunea prin fiinta lor.
Iar aceasta implica 1n Dumnezeu iubirea intre ele.
Daca poate fi numita Persoana hedetenninata de nimic, putem
11umi 9i libertatea ei nedeterminata. Dar Persoana suprema e iubirea
suprema. $i iubirea e intre Persoana ~i Persoana. Persoana insa~i e un
abis nedeterminat de nimic, dar abisul acesta n-are nun.1ai caracterul
unei libertati nedeterminate, ci ~;;i al unui suport, sau al unui subiect
 PR. PROF. DR. D. STANlLOAE

ai ei. Asa cmn fizica moderna nu ooate reduce uitimul l'uncli;ment d

materiei 'numai la o energic, nici nuinai la un nucleu inactiv. a:;n :1bl:iu~
persoanei nu e nici numai o libertate fara subicct, nici nun:ai un subic·ct
dcsc:bit de libertate, ci e subiect liber, izvor de libertatc, cum e ':i izv T
de C1.1vh1te. Pe lingii accasta, El nu Sl~ traic;;te nurnai ca un abis mono-
]X:rsonal, ci ca abisul comun al altor dou~i Persoanc, dcsavlr~it libere
si ole in comunicare desClvirsit libera.
, N. Berdiaev reda idee~ lui Bohme astfel : ,Bcihme a fi.icut prlmut
\n istoria gindirii umanc, din libcrtate fundamentul prirn al existPntcl
fondement premier de l'Etre) ; ea est::: pcntru el mai adlncil ~i mai
pdmarc'i dcclt tot ce-ar ii existent (plus primetirc que tout Etre), m:::i
:H:l'inc<:l. ~i mai primar:'"i dccit Dumnezeu insw;i {I:,lus profonde ct plus
primaire que Dieu lui-mem.:o) (N. Berdiaeff, in primul studiu introductiv
hUtulat : ,Ungrund" ct la liberte, la cartea : Tacnb BiY1me, l\1ystcrium
~'-fagnum, Paris, Aubier, p. 18). El s;: lntcmda:r,,( pe cuvintele lui Biihm,~ :
,Jil:>::rtatea, adica Neantul nu posedi'1 in sine nici u cscni;It" (J'viystt~riun1
1V'.'"~'l1'Ll'TI
-~,,.l_t:~J t ed • "l't
•~ ., 1~ 42'
IV ' ;.:..}• . •.CJ\.
J• El n 1\Te'll'tlll
!.. ~<.:
L S"
_j._lj
1l
U.·~· I'l,+lll1('•Tl.C11
1 .ll
.., , -
1
l te'hl]
.. )..,_ .. dcT1 -'-'-'-

Ncantul care se dore9tc dupO. Ceva, dup:J. Lumini1, dupa existcntJ.. Ber-
diaev coment1ndu-le, zice iari19i : ,Bohrnc r: [ Timul in istorb gin-
dirii L.unan(' c2re a recnnoc:cut ca fundament :~tl '~'Xbic,nl,ei ~i anterior
existentci, libertatea insondabiLI ;;;i dorinta ei pasionata de-a deveni c~'Vct,
tcnebrelc in cn.rc se lmbrati;;;eaz(\ focul '3i lumina".
Dar cum am vazut din tr•xtde Sfintului Atanasie, la Dunmczcu
-.;:oinb nu e anterioara cxistentci nersonale a Lui sJ nirnic din fiin~n Lul
~1''•
>. '· __ ll·n~·l't
p. 1:-''' c UQl'"t'~
aL, , ~" . ..._v, rl~,.
.11yct. '""'l'Otlll "'vni+ -.1.<..1.,_ 1'11 ""l'l.l1t"-0'
1.lj -!. ,;,)i,~t,,
• ,<>ntp>·i')"""
.1~L':''"..........
~".;, ;..,
~tlc.1
ci ~

+:: '!Oit dh1 vcci ~i a\rind vointa inJprcu11J.tr1 ell c·xistc:11t;.L 1n.~-;t;.~?i. existr:~n\·l
V_;.i implica in e::t vointa Lui. El c>:istii din vcci :;;i :>•:' voi•~' it;.: dln vuci.
El e din e'dsten'l;a voitoL!re din veci.
Omul exista intii printr-o vointil a altuia. Dar acea vointa ii d,-~
nu numai o fiinta deosebitA de vointa. ci o cxistenta care sc voie.<;>tc :;;i
ea pe sine. !n aceasta v,,r1:, c:wacterul lui de: chip al lui Dumnezeu. Omul
exisEt intli din forta unei vflint'~ suprenw, implicate intr-o fiintJ. Acea
vcin\il 'ii d:"1 omului exisl<:'n\a, <:au o fiin\1! inzestrata cu o vointa prr.prie,
prin care omul. isi sustine si vrca '>a-s1 S')Oreasc:J fiinta in coli:lboran'
cu vointa lui D~mnez~u. T)ar Dumnc~e:cu ~ ii eLi omuJu'i :;;i o llberbtc
r;:~i~1~rtl.dit-~t cL~ nin:ic, ca 0i a S:1. Do.r. !1c-exi.st1nd prirt sine, ci pri11
Dumnl':!.~'U, omul nu so puatc nic:i unula prin v da lui, iar Dumnezeu
nu-~i retragc voia prin care 1-a creat pc om a'/a. Astfel, omul poate
folosi libcrtatea chiar contrar lui Dumnezcu :'?i prin aceJ.sta contrar
sie~i, dar prin aceash nu--L miqoveaz[t pe Dumnezeu Gi nu se anu~eaza
P'" sine, dc:si sc poatc ingusta in existenta lui, putind iesi cu constiinta
din inflnitul lui Dunmez~u. cum nn p)atc ie'?i Dumnezeu', care ar~ infi-
nltatea prin fiinta.
Omul vrea sa cxistc~ pentru ca exist"! prin Dumnezeu, do2ci e atit
subiect al exi.stentei sale, cit ~i obiect, ;:rvind fiini;a 9i chiar vointa ei
de la Dumnezcu. Ca Rtare, nu poate ie:;;i prin vointa sa din cadrul fiintci
si chiar al vointei sale. El trebuie si'i sc vrca. De el depindc numai cum
~c vrea. A v.ind in fiinta si in vointa sa in'.iil si un aspect de obiect, care
r:n depinde de sine, ~i de Creat01:ul lui, el 'nu poate ie9i ontologie de
:tot din legatura cu Creatorul lui. Nefiind numai subiect, ci 9i obiect
 0!\lFL Sl LHL:VlNIJI:U

;tl vnintei Creal•;rului, c'nml e o:tn'cum si SUDUS vointci lui DmnncZc'U

:-;i \'nini;~i sak, care i s-a im]Jrin1~lt de Crc~1tonil, spre d~osebire de Dum-
r;e;:eu, ·c3re nu e dedt Subiect. neavind nimk de obied. pentru ci1 nu
l' ell' !a altul, dcd fiind din n·ci SLtbied. nc•fiind facut astfcl de c:lt-
cineva. El cste. iubire. pentru c·i\ est(• cxistentu des;}virr;;iUi. Nu hicrcaz[l
nici nsuora Su ca si'1 sc dl'Stl\'irseasc<'i. nici contrar Sicsi. El cste o Treiml'
de Pt'rsoane car·e nu sc iubcsc' fX'ntnr a !:.e desi1vir~i. una pe alta, ci cu
ficc:Jn' cu buc:uria de iu~:;in·a Jcs;\v]rsitc\ cc-r) <ll'C fai;a de ccilal{i ~i c:.t
c:t:·,.j s;:: rc~1sp~mck de c<:•lelaltc.
lar in iubirea Lui este implicattl vointa, in;,z'l nu ca antcrioara iu-
Lirii. Chbr iubinclu-Se, PC>rsoaneh• divine s~· vuiesc din veci. Nu Sf::'
roate spune t:<'i Dumnl'ZCU voink (\'ite ll1;1intr:a iubirii, iar iubirea inain-
tca cxbtcntei d:·s{<virc:itc-. lnsjsi existent< Lles{l\:irsittt este iubire. Cum
S·-ar iubi ~i 'c:;:n ar yo{ sa sc~ iubz·<lSCCt dacii n-~1r cxi~ta ? Iubirea nu poate
fi inainica Sllbicctclor unite prin fiinFL deci ~i prin vointa ~i iubire.
Inaintea subiec:tclor cc se iubcsc. Dar nu S(o JXlate spune nici ci:i \ntii
sint subiectele ;:;;i <1poi iubirea infre de, s:w ':ointa implicata in iubirea
dintre elc. Un subiect c\i>plin m.c po:;te vxista dc~cit :ln rela~ie cu alt
subiect deplin. Nici un su bicd dcsih-lr<;:it ncl vrea si1 fac<:1 din subicctul
pc care-i iube:;;te un obit:'ct, na \TP:J c/l-l coboare de la calitatea de
::>ubiect, c<1ci prin accasta s-ar imputina comuniunea intre ele.
Iubindu-Se din vcci, Persmmele divine SQ voiesc din veci, dar nu
C\\ obiect~-. ci ca subiectc. I\'iai bine zis sc iubesc si dcci se voiesc ca
ce;:a cc sint, ca subiecte de desavir:;:ita comuniune · ~i iubire. Existenta
;;;i iubirea, una cu vointa lor de-a se iubi. s1nt amindoua din eternitate.
De aceca, spune Sfintul Atar:asic c-."t ~:i FLll iube:;;tc pe Tatal. ,Iar Fiul
cu aceeasi vointa cu GH'C:' c voH de Tat<H, iubeste si voieste si cinsteste
si El pe,Tatal'< Nu-L iubestc si voieste Tatiil, pe,Fiul ca I<..:iu, inah~te
de a-L iubi ~i voi ~i Fiul J;e T~tal ca' Tata. Dar nu se voiesc unul pe
nltul cu o voin\a anterioara, pcntru a se aduce la existenta ca obiecte.
s~· voiesc din v2ci, existind din vcci ca T.::;ta :;;i Fiu, sau ca Subiecte
dcs~~tvirsite. Dtll11l1CZC~l c.cit~l si s~· Vt"JL::-)·tc), pe Sil1l! din. \-reci, fiin.d din ·veci
Pc-rsOeil~c de o fiintj ~;i de, o 'n.ln\2'. r'iinta 'li vointa sau iubirea lor
.';int trc~lite de Pcrso:ml'lclo.r simaltan din vc-ci. Simultaneitatca acc:1sta
vcsniccl a iubirii s;cm vnintd ';'i u existcn\ei S<W a fiintei lui Dumnezeu
sr~ datorc~te faptnluj c~i 1~1 e~.te lTrc~.n10.
Nunlai rrr(?ilT!Ca e:-~r1icd iubirea libc:rZl Gll1 vecL Nun1ai pentrll ca
c o Trelmc C:e Persoa!J.e ce Se iubesc din ved, ea a .putut sa cre,~:;-:e
fiinte con~tiente pentru a le iubi 9i pe ele 9i pentru ca sa se iubeasca
~i rEle si S[l i·:.lt~e.s.s<:;8_ si ele un ]J·unLnezeu, in ·care exist§. ·O iLlbire in·Lt?r-
p~·:·rS'JTl~~lCt des~}vir~ita djn veci.
Dc'nselJir:a c:ea mare fntre Persoanele Sfintei Treimi ::;i celc umane
~'~. ·i 1,~~ ~:ccea c:"; cle9i oamcnii sint adu~i la existenta din vointa lui Dum-
J',: ~,cu, ')r)t o ·:hUi adusi la existcnta, sCi iubeasca pe Dumnezcu si sa se
iul.::l'asc,: i~1trc ci in n~od liher, d~r ~i sa nu fadi aceasta. Ace'asta sc
t·xplictt clin ,-"eickntitatea fiintei lor cu. fiinta lui Dumnezeu, sau din
n-. 1rginirca lor. Ei se pot mi9ca in mod l.iber fie spre Dmnnezeu, fie in
;_·i in~i:;:i ~i in lumea de cure sint legati. Dumnezeu se mi9ca ins0, ln
infinitatea Lui, pe~1tru ca n-avea ceva mai inalt decit EL MiO?dndu-sc
in El, nu poatc c2clea.
 ::!76 FR. PROF, DR. D. STA~..JIL01\E

Dar in unin~a intre faotul de--a fi fost adus la existenta printr-o

alta vointa ~i de-a se mi~ca' o data adus la existenta prin v~ia sa, este
n mare taina. Dumnezcu creind pe om, li imprim0. asemanarea cu Bl
in vointa libera, dar omul, nefiind una cu Dumnczeu, deci m~rgini.t, se
I>Jate mi~ca ~i ramln!nd in afara lui Dumnezcu in mi$carea voini;ei lui
O?i intr-o despartire de Dumnczcu, sau nimic, !:~:·a ca sa cad~ in nimic,
o data ce iubirea lui Dmnnezcu care l-a f,kut nu-i retrage existen~a,
care i-a dat-o.
Dumnezeu, avind iubirca ca mi';icare fntre Subiccte, facind pe om
';Y'rl'tnl iubire, n face $i pe el ca subiect. Dar omul, ca subiect milrginit,
ir-:setat de mi$carea spre Dw1mezeu, car2-l iuh•2•0te ~i spre ~em2nii s~li.
s•2. poate mic;;ca, cum am spus, $i contrar iubirii pentru Cel ce este,
a:niigindu-se cu iluzia cii mi:?cindu-se in el insw;i, se poatc mi~ca ]n
iil\finit, cum se mi~cc'i. $i Dumneze1i, rilm.inind in El insu$1. E o iluzie
C>ir'2 se poate 113.~tc in om din caracterul de chip al lui Dumnezeu, prin
"Ultarea ca cl nu poate avea cu aclevarat infinitntea prin iubirc dccit
din relat,ia interpersonaEi dcsavir~ita pina la unitate, existlnd in Dum-
nezeu eel in Treime.
Subiectul uma!1 filcut pcntru iubire, dnr ca marginit, poatc' sii se
Tni~te ~i in sinea sa egoist<'\, dar pcntru idenfinitnl ci, pentru posibili-
iatca de-a acapara tot mai mult din cxistenta, dindu-i iluzia m,i~carii
farii sflr:;;it, cu bata monotonia ei. Deci, se poate mic;;ca despartit de
Dumnezeu, izvorul iubirii. contrari'1 cgoismului, ri1minind in sine ipostas
· al libert~i.tii. Omul c prin dcfinitie subiuctul libertatii indeterminate,
nesfiqite, pentru ci:i poate fi subiectul iubirii nesnr~ite. El e subicctul
Jibertatii nedeterminate, fie spre cre~terea nesfln;itii in monot;.Jni<i mi?-
carii in sine izolata ~i in iluzi.:l de m;;irirc ce i-o da trufia.
Dar, prin faptul di vointcl lui Dumm:zeu mcnti.ne :fiint:1 sau existenta
omului ~i vointa lui, nu numai c.ind aceasta se mi~di potrivit ratiunii
fiintei omului, omul i~i poate da iluzia cii existii o anumita rationaEtate
a ei $i 1n mi:;;carea ei •contrar firii lui Dumnezeu. Dumnezeu, iubindu-:?i
creatia :;;i deci, 9i chipul ei, chiar ingustat $i strimtorat, 11 men-
\ine pe acesta !?i cu o ratjonalitate strimbata a lui. Aceasta ne arata,
cu at.it mai mult, ca nu putem considera vointa lui Dumnezeu opusa
fata de tot ce e rational, cum o cugeta Berdiaev, care lauda afirmarea
caracterului irational al libertatii de catre Bohme $i 'cri,tidi, drept tratio-
nalista, nu numai gindirea elenista a scolasiticii d pe cea a teologiei
patristice : ,Doctrina Indeterrninatului ~i a libert[ltii se opune rationa-
1ismului elin in care era scaldata scolastica medievala ~i de care nu e
Iibera patristiCct insa~i. Se cuvine sa salutam in Bohme pe fondatorul
-adevaratei filosofii a libertatii, care reprezinta adevarata filosofie ere-
.. """ .
~~t1na
Am v2,zut, Pe de alta parte, ca 9i Berdiaev recunoa$te Bohme, ca
lib2rtatea considerata de ei irationala este maka existentei rationale. Dar,
cum poate fi irational izvorul rationalului ?
De aceea, chiar libertatea omului, oricit de indeterminata ar putea
fi, s~ mi~ca in cadrul rational al omului, sau al iluziei de rational ~i
de bine.
Insusi Berdiaev da din Bohme un text in care e conciliat iratio-
!nlul cu r~tionalul libertatii. E un text in care nu se mai afirma corttra-
 Ol\IUL $I DUMNEZEU 2T7

:iictia iration::~lului 9i rationalului libcrtE'1tii. d numai o deosebire intre

>:ole, ca Intre apofatic (tainic) :;;i catafaticul ce deriv<:l. din primul, care e
'?i un fel de ,ratiune cterna" : ,Cmcl cugct ce e Dumnezeu, eu zic ci'i
El cste Unul fata de creatiune, adica un Neant etern. El n-are nici
ratiune, nici inceput, nici re9edinta. El nu p6seda nimic, decit pe Sine
insu9i. El este vointa Indeterminatului. El n-are trebuinta de spatiu,
nici de loc. El se naste in Sine insusi din eternitate in eternitate. El
nu e asem:lnator sau identic cu nimic. · Nu locuie9te in nici un loc parti-
cular. Loca9ul Lui este Intelepciunea sau Intelegerea eterna. El este
vointa Intelepciunii, Intelepciunea e manifestarea Lui".
Deci, libcrtatea nedeterminata de altcineva sau de ceva, proprie
!tJi Dumnezeu, nu e contrara ratiunii, ci e una cu suprema !ntelepciune,
mai presus de ratiune, a toata rationalitatea. Dumnezeu nu e irational
'in libertatea Lui, ci suprarational, cum spune Sfintul Maxim Martu-
Tisitorul.
Dar o libertate care are in sine 1ntelepciunea, mai poate fi socotitii
lipsita de fiintii ? Ea are, desigur, o fiinta mai presus de toate esentele
cc se deosebesc 1ntre ele. Dar e totu~i o fiinta, adica are o existenta
z'm·e e una cu Intelepciunea, care nu poate produce dedt forme de
.cxisten~c rationale, conforme cu Intelepciunea ei.
Sflnta Scriptura, numind pe Fiul lui Dumnezeu Cuvintul, sau Rati-
unea, arata ca El nu e contrar ratiunii.
Ccea ce e mai greu de pus in acord in teoria lui Bohme despre
Hbertate cu invatatura cre~tina desprc conformitatea libertatii cu fiinta
divina, deci ~i cu fiinta con~tienta crcata, pare sa fie afirmarea prin
care vcde libertatea nelegata de fiinta daruita de Dumnezeu, ci venind
cu iotul de la om in a~a fel, inclt acosta sa poata socoti ca poate anula
prin ea chiar fiinta sa pe care i-a dat-o Dumnezeu. Dar dacil omul
.e de la Dumnezeu, cum se poate spune ca libertatca omului nu e ~i ea
de la Dumnezeu, care a creat pe om. Nu negam insa ca aceasta poate fi
o iluzie pentru om, nLl un adevii.r. Aceasta poate da omului iluzia ca
.existenta, fiindu-i data de Dumnezeu, iar el putindu-se folosi de liber-
taiea lui, poate ie~i de sub putcrea lui Dumnezeu, poate nimici chiar
existenta ce i-a dat-o Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu 11 poate liisa pe
om ~i in iluzia ca-9i poate lua lui cxisteni;a despre tot, pentru a--9i sus·~ine
gfndul trufa9 ca el e stiipin chiar pe existenta, sau ca poate sao anuleze chLsr
pc ea, adicii totul. Dar ~i in aceasta se vede c[t omul a fost creat de
Dumnezeu cu putinta sa inainteze in infinitul vieW, sau spre nimicul
contrar c:xistentei, de9i nu poate ajunge pina la nimic, cum nu poate
deveni nici poscsor al existentei infinite prin sine, ca un alt Dumnezeu.
 VIII. BINELE $I H.A UL IN RAPORTUL LOH
CU EXISTENTA. MOARTEA ACCEPTATA CA JERTFA
SAU CA SUPREMUL ACT DE DARUIRE
LUI DUMNEZEU $I SEMENILOR $I PRIN ACEASTA
CA ACT DE TRECERE LA VIATA , DESAVIRSITA
'

Moartea aruncil un val tragic «supra existentei umnne ~i un intu-

ncric asnpra intrectii existcnte create. Dar persoana umand, prin t; in-
di.rca ei, care cauL1 cxistentei un scns, nu poate accepta lipsa de s··n•-;
a mortii definitive. Acceptat<'i Gl c•veninwnt dc£initiv, ca priveaz'\ d·.•
sons nu numai persoancle umanc ~i fiinta lor (cilci o fiin~a sau o sp•~.h~
ale carei pcrsoanc mor definitiv, rind pc rind, ce rost ar mai avca ?).
ci ~i lumca intreag<1. Cad sensurile lucrurilor sesizate de persoane lip-
site de sens n-au nici ele un sens. Dar scnsurile lumii nu se pot nec;:1,
cum nu se poaL~ considera IipsW1 de sens nici gindirea lor· de dtr-··
pcrsoanelc umane, a~adar, nici pcrsoanele care n-ar avca rost, daci :>t'
cauta :;;i ur descoperi in mod inutil astfel de sensuri.
Nu mai vorbim ca moartea definitivii ar face inutilil szcu inexDE-
cabilii nu numai gindirea persoanelor mnane, ci toatc valorile spirih.iak:
care le sustin: iubirea redproca, bucuria ce :;;i-o fac prin aceasU1 iubln>.
durerile ce ~i le produc prin neaten~ie, despartire, marea responsabiliLH<'
a unora pentru altele, neputin~a de-a nu le pomeni dup:l moark, imp j -

tanta dat<-1 faDtelor fi'lcutc nentru binele si memoria urmasilor, n<1dejC:. -'t
ca din aceste fa pte cei ce 1::; fac vor avea' un folos ve~nic. '
L

Daca moartea nu poate fi un cveniment dcfinith: pentru per:-;O,J-

21ele umane, ce sens pozitiv poatc avea moarteG pe ce1re tn:Luie sC: o
suporte totu:;;i ele? Vom incerca sc'i punem in relief accst sens, a~a curn
il vede credinta cre:;;tina.
Daca prin cuv:int :-;i iapt.Ci persoanelc i~i daruiesc continuturilc sl
puterea de viata unelc albra, din credinta in Dumnezeu :;;i din puter-_>l
Lui, iar prin aceasta, cele ce d;:1ruiesc ~i se d{iruiesc se :imboga\esc :;;i sc'
:intaresc ele 1nsele in existenti'i, daruirea cea mai d€plina fiind cea nri•;
care o persoana i~i darui<:~te insii;;i viata sa lui Dumnezeu .''i altor:1,
ea aduce f11iUtarea la cE-~a ::11:-.11 dt:pli11li via~:Q ...Acosta c eel 111ai nc;centu;:-lt
paradox proprL: persr;:mci ~JJ!l'mc. Cu cit se daruiE"?te o pen;<J:tnfl F,:-tt
n1Lllt lui Dtlrrtn\_::?.>?ll ~i altora, cu cttit urc(1 la 111r:.i rnult.j sau Lt o rz1ai
inaltcl ~i 111ai nobil3. viatfi. Daca oricc far)t~l bur1il pentru al.tul e. o rcnur1 w

telre la tine Scm o jertfa partialJ a ta pcntru al\il, ::tceasta nu se poatc

!·'~cc dccit ca ? da.r~Iire. si~1-:,ult~na _Iui Dumn~zeu. 1:o~rn?i pri~1 ~~c~ast:-~
1~1 produce o m~curw ~l tie prm Jertfa totalc1 a v'::l~ll talc dnrwta 1m
Dumncz,2U. E firesc sa-ti o.duca 0 bucurie '?i 0 vint[l lF)llil, S~J::Jrita la
maximm11. inh'ucit vine dln partea Celui ce ti-a dC:ruit prin cre;;:tie viata,
::;l ::r.:; m Sine viata infinitu.
 O:VHJL .:)I DiJMNEZCU 2/U

Aceasta ~i pcntru ca, primind moat'tPa, ca jcrtfa cerut;l de Dum-

nczeu pentru nl~ii, mourte~l aceasta nu e n·zultatul unci pun~ pasivitati
n ta, d al unui act de suprema vointtt ~i tarie. Ea nu e un act de negare
n '/ietii tnle, c:wc ar dispretui darul lui Dunmezeu, ci o fo1osire a acestui
dc:r fundamental intr-un act de suprema iubire, pentru care ti-a fost
tbt:"t victta lVIoartea ca jertfa, deci folosirea vietii pentru actul supremd
lubiri, pentru carP ti s-a dat, c un <tct de suprema inaltare a vieW, de
c'·a rnal putcrnicc1 trciire a ei. lar acest act de jertEi trebuie acceptat
~; asunmt cind cei pcntru care iti dai viata, au nevoie de aceasta jerHa
; ta. Nu. trcbuie sa prime~ti moartea ca jertf[: far£1 sa aibi'i altii nevoie
~!z: e;1, Eirf't ca ea Sil le aduca lor un _folos.
·?i iubirea aratatii de tine in aceasta moarte, nu e dintr-o lib21·tate
Pe cC~re nu 1;.i-a dC~t-o Dumnezeu. Ciici, dacii n-ar fi dat-o El, l-ar fi
p:"ec1estin~:t El insu~i pe om la c.iiderea .<?i la suferinta le;:;ata de ea.
Dcnnnczc•u a dat oamenilor ,cadoul fatal" al liberta~ii, de:ji ~tia di d
va duce pe unii la nefericirea eterna. Dacii libertatea c~ dderminata de
Fl, raspur::sul pczitiv al un{)ra ;;i eel negativ al altora, la apehrl ascu1-
t;'irii ck: Ei, ~i-1 di'i El insu~i. Berdiaev zice : ,Soteriologia sistemelor
i;(;nlcgice traditionale poate fi U$Or intcrpretata., ca o corectare nedemna
de Dumnczeu a gre$elii comise de El, corectare care ia, in acelaf?i timp,
'forn•a unui proccs corectional. Teologia rational& catafatica, care uita
i'n cosmologia ~i antropologia ei de Treimea dumnezeiasca, de Duhul
iubirii 9i al jertfei 9i care vede ca scop al tainei revelatiei cre~tine
n~scumpamrca !7i nu creatiunea lumii, nn poate dcpa:;;i stadiul acestei
~omedii didnc si construiestc o dcodicec fictiva".
CLlar ln Dumnezeu, sr)Lme el mai departe, sau in Ncantul echiva-
lcr:.t cu libcrtatea indetcrminatii este :;,i binele 9i raul. Binele nu poate
fi fur\ rZlu. De aci tn.~edi::J legat:l lndis0lubil de L'Xistenta insa9i, ,Ri'iul
nu c pnsibil decit pcntru ci cxista in Dumnezcu o vointa :intunecata,
.in alti h·rn::,ni Tndc•terminatul". ,RZml are, de altfel, un sens pozitiv in
intcriorul na~;;tcrii cosmosuiui ~i a on:ului. Hi"ml e umbra bincluL lumina
p!'esupunc existenta tc•nc,bn•1or. Lumin:t, binele, iubirea necesita, pcntru
a sr.: manilcsta, principiul opus, o contra-parte. Dumnezeu insu$i are
D.ouu £e~c, cca " iubirii ~i cca a miniei, o filt<l a h:minii ~i o fata a intu-
ncricu1ui;'. IJo:m10 insu7i zice : ,C[tci Dumnezeul lumii sacre fii Dum-
Eczc•ul ltnnii 'ntunccate n<I sint doi Dtml1PZ'~i difcriti. Exista un Dum-
n.?cu unic. El cstc cxic;i.ent~l intn;ac;:t; El cstc nJ.ul ~i binele, cerul :;;i
I;ldL:t lUJ~-;in:t ';'i inhmc~ica.L et~~;·ni:'ttc•:1 ~i ~il:1pu~, inceputu~ ~i ,sfiqitul.
hcow l;r1d:: S(' ,_,s;::·undc lubu·,·a .J.l mtr-o cxbtcnta, apare nnn1a 1•.
Bindc se impunc hvinc;inct r.::'\.ul, ltn:nina se impune biruind intu-
nerlct:l. .,Pc cTucc, snmw Bi)hmc•, 1-Iristos ::1 trebuit sa absoarb[t in cxi;; ..
t pl·Ji-
·- .., T ::1· c·f1·1~1'it' ,~l 'i...._
-"--·~-
\'-l ·)~ ~l.~>.. <.:i ;,.,,.2'\Sf':;
•· '-''---"
-l--1. - ·· ,."'"''''ttl J-n1!1l·e c:o-r·n
'-~-._,{.. •. ~.') '- ~L.._
-..c S'·' ti''-'Zl.'"" 1'11
' C • '-- .._.l "S''l1t~
C C
.'')\,; llll.
,L~

Adam;'. br Berdiacv cxplid: ,Bohme concepe ra;;;cumpararea cosmo-

logic ~i ~mtrop:;Lx_;ic ct o prdungir.:: a crea~iei lumii•'.
Noi socotim, contr::tr ncPstei pareri, ca raul nu poate fi inteles ca
legat organic de t•x:iskn\[l, in sr~nsul ca dac5. n-ar fi r[ml, binele nu
s-ar putea impum~. Cum s-ar mai putea impune binele, cind raul ar fi
tot a';)o. de legnt de existenta ca ';)i bine1e ? $i de ce ar avea nevoie bil'l.ele
de rau, ca sa se impuni:i ? Pe llngi:1 aceea, de ce nu se impune binele rn
1oate cr~aturilc COl1$tiente, daca raul C dat Ca sa fie biruit ?
 Noi socotim ca Dumnczeu a Inzc•strat creaturile constiente cu o
1ibertate, dar prin accasta nu dispune El insw;;i de libert~tea cu carr~'
le-a inzestrat. 9i aceasta nu pentru c;1 n-ar putea sa o faca aceasta, sau
pentru cJ. libertatca n-ar fi un dnr al Lui, ci oentru eli El voieste ca elc
ii1se'li s<'i dispunA de libertatca data lor. El" le-a dat o libertate care:
tine de fiinta lor, nu de :Eiinta Lui. Le-n facut fiinte libere.
Existind o deosebire intrc fiinta Lui 9i fiinta lor, cxista o deose->
Dire 9i intre vointa sau libcrtatea Lui .';;i intre vointa sau libertatea lc·r·.
Fiinta lor, fiind marginits in putere, vointa lor se resimte 'li ea cL·
aceasta marginire. Dar fii:cta lor, de~i m?irginita, are o sete de viat<'
ncmarginita O?i posibiliiatcca de-a inaintct in ea, dar cu ajutorul lui Dur:i-
nezcu, fiinta nemdrginiW. Insa aceasta le ch'1 $i putinta de-a nu Lt,:-.
efortul fnaintarii in nemf1rginirc cu fiinta ::;.i cu vointa lor, deci in cDn ·
soliclarea libcrtaW lor. Vointa lor poate riimine s<m luneca spre sE\bi-
ciune, ca :;;i fiinta lor.
$i nu Dumnezeu e vinovat pentru aceasti't slabire. El ofera, n
iubirea Lui, putere fiintei, deci '?i vointei lor 'libere sa creasca :in pute;:-c.
Dar trebuie sii dea pentru aceasta $i aportul lor.
lubirea Il arata pc Dumnezeu ca neuzfnd nici de atotputcrnici:'.
Lui ca sa-I tina pe oameni cu sila in comunicare cu El, dar nici E1sin.clu.-i
in seama puterii lor. Prin iubire vrea sa int::ireasca fiinta, dar $i voin~:.
'?i libertatea lor. Depinde de ei in$i$i sa se deschida iubirii Lui. Cel c~
nu primeO?te iubirea, o face din mindrie, iar aceasta inscamna o slabire:
a libert<'ii;ii. 1\u libertatea produce propriu-zis caclerea, ci rcnuntarc:J l '
deplina libertate. Sta in puterea omului sa revina oric:ind la o libec·La t',
mai puternico. 9i in aceasta e ajutat de iubirea ce i se arata de Durn -
nezeu ~i de semenii s~1i. Cu cit iube9te cineva mai mult pe Dumr.cz.:>L'
9i pe semenul sau, 9i dcci cu cit se uita mai mult pe sine, cu atit c mJi
liber. Nu libertatea ncdeterminata ll impinge la rau, ci nefolosi1·,•:t
deplina a libertatii. care trebuie intelcasa pina 'li ca libertate de sin,:
insu$i. De la altul, care vrea unitatea cu mine, imi vine puterea de-~'
ma intari in libertate $i in ultima instanta de la Ccl ce voie$te sa m:
adune pe toti cu iubire in unitatea, in care ne vom uita toti pe noi ir:
sens egoist, ca ne iubim unii pe altii in Cel ce ne voieO?te astfel, CUlT:.
ne-a aratat diiruindu-se pe Sine insu$i prin jertfa noua tuturor.
In iubire tr2'iim in modnl eel mai deplin indeterminarca, nesilire::
vointei sau libertatea n0astril. Iubesc de bun:l voie, iubesc cu. bucuri~
pentru ca aflu in celalalt o atractie, dar o atractie insotita de ui~are:1
de mine, nu o atractie pentnJ. satisfacerea vremwi pofte. Apoi i1./~ir,..::;
lTtC::l fati.i de C<.::liilalt sc intilncste cu iubirea lui fata de mine si ficc:nrn
(11.11 el'"
~ e 'e ;.l1t(>"l.LLi:J
.1 u.i
... .
..._~
0
.!. .. .. tel . n·~r j)<" t•"C·\)t"'l"
u1 e C' ')Lo\+.',
L ( ... -~. .;.....lu ...... ·'- ... '--"" e·i ~.,;J2"l·noorn
... ~ ~- ..... 1 .... v.._t
L' i"bi"e'" n'''-!
..... ~. -~ .... _ .........
1
n-asteaptli sa fie trezita si intarita de iubirea lui faLl. de mine, ci e;;iG
trezita de recunoa$terea t'ainei minunatc a lui s;i de 'dorin\R de a-1 fa.c•e
si pe el constient de aceasta taina a lui si de-a se mme In valoare c.::;
taina a pute'rii, de-a se face fericit prin 'iubirea ce~o poate araia fata
de mine.
tnsa, Cel care a prcmers, ca exemplu ~i ca izvor de putere pei1tru
trezirea iubirii in noi toti, cu iubirea Lui fatil de noi, cste Fiul lui Dum-
nezeu, care S-'a facut om l;>i s-a rastignit pentru noi, folosindu-se dr3
 281 .

jertfi.l ca dovada a iubirii, care prerncrge iubirii cu care i se va raspunde

c;au care se cxplicc'i pur ;;i simplu din valoarea ce-o acorda celor carora
se arata, valoare cu care, pe de alta parte, El insu;;i i-a 'lmbracat.
Accasta este cea mai indeterminatii libertate. La baza acestei manifestari
'-' libcrtatii indeterminate este taina Persoanei supreme, a supremei iubiri.
Geneza nu ne prczinta Iumea creata de Dumnezeu ca avind sa faca
;n mod neccsar expericnta raului, cind ni-L aratc't pe Dumnezeu ca de-
·~Jarind ca toate au fost £acute bune. Nu ni-L arat<1 pe Dumnezeu creind
~Jra ·voie o lume, purtlncl in ca posibilitatea raului, pcntru a avea impo-
'.rivu cui se impune raul. Nu, nu-L aratii ca dcterminat El 'insu;;i de
•wccsitatea de-a crca o astfd de lumc. Cum ar mai fi aceasta o liber-
1:Jh: lndetermin<1t6. ? El creeaza lumea din iubire, ci"\ci in iubire se ma-
'!ilesL\ libcrtatea cu adevarat indeterminat[t. Dar tocmai de aceea nu
-rcc<1Z{t o lume silita sa-L iubeascil, ci 0 creeaza CU riscul ca ea sa nu
::-LsJxmda iubirii Lui, adicci printr-un act care c~ste un act de pogorLI-
:ninL, de smerire, care ponte fi socotit o jertfa in raport cu atotputer-
ilici<l ce ~i-o pJate manifesta. Cilci nu creeaz<1 folosindu-;;i atotputernicia
,) lume siliFt sil-L iubeasciJ., sau o lume fata de care sa arate di n-are
:t.cvoie de iubirea ei. Aceasta n-ar fi o adevaraU1 atotputernicie. Aceasta
L-ar an1ta ca robul atotputerniciei Sale. $i n--ar fi tocmai aceasta o liber-
tatc determinata. Dumnezcu manifesta o libertate nedeterminata, dar
~·a nu e dcCJsupra Lui, ci a Lui. El insu;;i e libertatea nedeterminata.
AparHi:1 raului in lume, nu trebuie explicata nici din creare:1 unei.
lumi expusc ln mod necesar experientei ri"\ului in lume. Accasta ar fi
mai dcgraba opera unei libertati marginite, nu indeterminate a lui Dum-
nezcu. Rilul a putut a pare in ea. tocmai pentm ca Dumnezeu a tacut
luroca din ce:1 mai indeterminata iubire. Dar libertatea indetcrminati"i
d;'i.ruita ;;i ei implica, fmpreuna cu faptul ca "ea nu poate tri'li binele
dcdt 1n comunicare cu EI, ;;i putinta de-a nlege raul ca necomuniCare
_'U El. .. . .. . .
Fiicincl lumea din iubire, Dumnezeu a facut lumea buna. Dar pentru
c'1 nu o putsa face sil fie ~i s<:1 rc)mina buna decit in comunicare cu
:~l, p.rin iubire, oamenii din ea puteau alege, tocma1 prin libertatea 1or
::;i r:ecomuni.carea cu El, neri'ispunsul la iubirea Lui, deci raul. . Dar,
·:tiiui aceasta, Dumnezeu creYnd lumea, a l10tarit de mai inainte si'l
la o noua coborlrP a Lui la ea, la o ~i mai accentuata unire
:u ca prin iubire; in modul btruparii ~i rastignirii Fiului Snu, in modul
.mci noi renuntari la atotputernicia Lui. !ntre crea1;ie 9i 1ntrupare est<'
legatt; o legJtura. Intruparca nu e o corectura a unci creal)i in1perfccte,
: i un pas inDi departe in apropierea lui Dumnezetl de lum('. prin iubirc,
':naintarc .in iubirea fatii cle lume, pina la unirr::a ei Ctl El in Personna
~·"'iu1td S~itL

.u~ fcl ~e ~n:_erC11ie ': ~cceptat Dt;n1r;.e~~(='1J cllia~ prin c~rcarca lt_Imii:
•·; pnrmrca c1 pma la capat a mers prm mtrup:u·c·a 91 Fmlm
ln qccept8r€a ·Crucii. De .::rc2ea, cre~tinii i::;i ·fac crucc~, l{nxdin.d
:--~Cintn Trein1e, clin mtllttll111rc pe11tru jcrtLt l:~i :Pentru n~Ji, (:?.. cca rrrii
:li:,·c smcreni~~ SE\U coborirc din iubirc pcntru noi.
Dar, cbt fiind faptul crt o parte c:in creaturile Lui con:;;tiente nu
-.:: \'Or folosi nici de al doilea ~i des:"tvir~itul pas al lui Dunmezcu in
;•Ji;,1ja de unite cu ele, ci ram1n in nefcricire, s-a pus Intrcbarea daca
2H~ · PR. PROF. DR. D. STANILO/;.E

n-ar fi fost rnai Lin':' s{; nu fi ('reat Durnnezeu lumca. Bohmc a r:'"ispu~~.'
lcl ace~Jst~t intrebare, prin idH•a c;:! Dumnezeu nu putca s<1 nu crL'c>'c;
lurnca ~i s-o crcezc a;;a cu ma creat-o, printr-o libcrtntc indetcrmirLit:j
mai prcsus de E:l sau antcrh<W<1 Lui.
Crcdin\<l cn~Una ~1firmii c{l Dt;mnezcu a ales, tDtu~i. crearca lun::i
~i coborirca b ea, pintl la 4cnfa pc·ntru ca. pcntru cii chiar o:isL•rcr,.;
'intr-o nc-ckplin~i pmticipare la Dumnc·zcu c m:Ji bur:\a ck-cit non-csisten~ct.
IJu1nnezeu. lc cL-:ruic~tc fc~ipturi]or atit clt 111.1 dcpinch~ dr: 'r~Jia lor sD. prl-
measctL 0 spune :iCPastn Sfintnl Ioan Dmnaschin, rc1spunzind astfcl
manihcului c:<rP-1 intr0ab:1 ck ('(' n mai f<kut Dunmezeu ue diav,)l, stiincl
(··a~ "" c1n''"'l1l. t"'''' · P1•nh·u c·n\'J.J'"J.,..('"t
._ \/{_t, .. ,_ • ~.;· (_~\_._. • '?, _(.
,,.,_ lJtln:'•i ";til. l-··1 •'·~:·ut ·v.> !']
•. !.il>i' ,_. .-~ ,l._,.._ . 'c··,)ei
(...- J.(~l.,., 1-''-~ 0 ..-c, .. ~·

;1 zis : H Vcli lirJsi pe cl cu iotul de bine ~i--1 voi lipsi de subzistent:vi.

Jiindc<'1 "'~' v:; b·c:,; r~l.u si v~1 nicrcle to<ttc btlnurile date ltli ? Nicidecu;,1.
Ci chiar ch· \:: fi n'iu. f~u nu~l voi priva pc cl de participarea. la. Minf\
ci ii voi ch lui un binr: : participarea b Mine prin existcnta. chi:.n
cLiC~l nu V<t vui, sa pariidpc ia. J\:Iine prin existcntii. C?ici nimcni altul
nu retinc ~i nu sustine cr;]e ce sint ]n c>xistenl;{i dccit Dumnezcu. Cici
c:xl;,tenia e un bine ~i e clarul lui Dumnczcu, Toate eele cc sint, a'.!
c·xistcnt~t de la Dumnezcu... Deci, cci ce o.u r:micar existenta, au o
partidpan: partial;) la bine, Intr-un grad ultim. AsUcl, e un binc e:1iar
in rcxistcnt.a diavolului :;;i prin existt:nta cl participa la binc''. (])iul'.-\F;l
cumra .'\Ianiclweos; P.G., n, col. 13tH). Sau : ,Dumnezcu ofer;\ plH'Ur-·>&
di;:volului ccle bmw, d;:,;r acesL.1 nu vrea stt le primeasr~1. $i in vuL~:I
\ iitor. tuturor lc cla cclc bune. Caci este izvorul din care izvori1sc nd':
Lmw. Da> fil'Ccl:"C partidpii la bine pe dt s-a fiicut pe Sine capabi ~.;.
Dc·ci Dumnezeu nu regreta C<'i a facut lumeu, nici dup~i cc o p.·.:·'
din ercatiune a ajuns in iadul ve~nic. El continua sa-i sw;tina 9i pc ac,;,;la
in c;\isten\'1 c-ct o continuarc a manHestarii bunatt<l;ii Sale fat:a de d.
Starca lor din hd nu c' o pedeapsfi a Lui, ci un refuz ill lor de-a prL:ni
mai mult1' din darurilP, ee vrea sa li sc oJere. Accasta nc face sii
legem riiul, n~1 ea o lips:, totalii a bin<:•lui, ci ca un bine mai mic. br ck
;1cest bin,' nni mic au parte unii, nu din cauza lui Dumnezcu ci <t
refuzului lor de-~1 primi u-n bine mai marc. Jar :suferinta vine din accn,:.;Li
m;'n·ginirc a binelui. Ctki omul e facnt pentru a inainb in ncmi\rgini:·.:'t
binclui.
Dar Sl' punc intrc·ban';1 in Cf' ar consta binde mai mic al cc:>c
1 ~ii ~i a eel or din iad ~i de cc este cl imprcunat cu o suferinp '? ~i :n
ce ar consta continutul cxistentci ca bine ? Cki c:xistenta nu p8;lt •. • fi
socotita ca o simpla existent<'t, golitrt de oricc continut. Recuno:1~tt·m :·:•
c :lCc~:Jsta o t:lin;~i greu dt• clC'::cris.
Binele mai mic a) c;;i!::'tcntd ,;clor din bd, c:trc e totu~,i un bi<>:,
c un bi.nc' c:;rc· c :rc[it prin existcn\a lipsita de alte buniitci~i. Dac;l totu'~i
:tm iDClT, it :-;:~t .c,p ..uwrn CL'\'<1 dt.•:.;pn) d, pJate s-ar pute~\ spune Cc\ ·l.
Jnatr.: C'IW·L: in j~aptul c,·,, cn::d. urile con')tientc, ncprimind comunlun _:~l
cu Dumn( ·/c·u, bd nic·i m:"·;ll' c·ornuniunc<: sinccra cu ccilaltl, au
·: l'i~·~..-~J:tJr~:Tl~;:·~ l"n ::-}:dis.L,c~,i;~ cc le-o C:Ei c:>..i.<ste11ta ~i ;.n1tln1e cxistc11~.a
li ;.;c p;lf( ('~-i. o aLl 1~rin vi J.n~h?i i11 V(~Ci, dc,ci i11 trufia lor. Iar lipsa ,~~.;~:
1

dra:.;oste spiritual;!, cc k-<!l' ;;ducP-o comunic:Tca eu Dtm1IK'zeu, k-ar

tr:li rutc•:t fi ;·':J'!'i]J<'J1';:it"t dr' iJuzi<t (':l in Clll10Ll'ikrca l.:Jmii, <lll eunOc1~c,>
 2H3

1 CJ toiului. Trufia ~i iluzia le-ar pulca cb o compcnsatie pcntru lipsirea

fl"ricirii ce le-<1r putea-o da comuniunea C'U Dumnezeu (~i cu semenii).
i\cl'stea douc't li s-ar putea rxirea 0 compem:ttie :;;i prin faptul cti obi~nu­
indu-se sa nu mai experieze fericirea cc.· h~-o poate da iubirea lui Dum-
nczeu ~i a semenilor, pot ajungc sLi creada 61 Dumnezr'U ~i semenii nici
I~l' le pot d't o astfel de fericire, sau chi:tr sii-0i inchipuie c:t Dumnezeu
r;i:·i nu exisUi. Ciici, neexperiind un Dumnczeu, care le poate da o
i 1.;Lirc faril lipsuri, multi din ei creel cii El nici nu exista sau cu nu e
un Dumnezeu al iubirii, sau ca iubirea Lui nu-i poat<~ ferici. Ei sc pot
obi:-;nui sci traiasca in rela\ii du~m[moase, sau indifcrentc f<:t~i:i de ccilal~i
;;:i i a\<'i de Dumnezeu, dRca nu in necn•dinta in El. $i de~i clc produc
nt'' ontenit ncmultumiri ~i sufcrintc. acr:stea h~ sint compensate prin trufia
1 ri;irii in ci in accste stiiri ~i prin iluzia C<l totu:;;i progrcscazi't mcreu ln
nni expcrientc ale c:>xistent;ci in astfcl de store.
1ntrucit numai prin persomw sc• pot acti va in dircctia bun::1 sau
rc:~. potcn\ek fiintei, numai persoandc• s1nt .factorii activi ai binelui ~i
r:",;iui. numai el(• trMr:sc bhwle ;;i r;-rul din de 9i dintrc cle. 0 escn\:.:"!
1nn;ina can· n-ar exista crmcret in pcrsoane, nu s-ar putea activa Gl
bunft sau rea. Persoanele o foe buni:'t sau rea, ea l<:)sindu-se activata fie
c:• Lun<c1, fie ca rea. De aceca, binele sau n:'iul nu se tn'iie9tc declt de
' i!; · , · persoane ~i din parte a pcrsoanelor. Ele fac bincle sau raul, folosind
b;·,. sau r::l.u potcnt;ele naturii umane. Desigur, c.incl persoancle folosesc
pnlentele firii bine, le folosesc in mod nrmonios, a~a cum se afla in fin~
sd:.< conform firii. Iar c.lnd le folosesc riiu, lc folosesc contrar armonici
Je:· '<m contra firii. Dar chiar atunci n1ui nu poate fi savirf;)it fara folo-
sin·;; potentel0r firii, sau a continutului ei. R~iul n-are ni~te potente in
<lfm'a firii. Pentru en numai firea exista. :)i raul e silit sft se foloseasctt
de potentele a ceca ce cxistii. Iar cum ccen ce exista in forma urnan:·~,
.nt, cxista decit in pcrsoana, nmnai pcrso<ma poatc s[iviqi r~iul, precum
n:_,:nai ea poate srtvir:;;i '7i binele. Pcrsocuu folose'?te in mod uri detcrmi-
n,: 1 •' \z~·int" ~'-'l1(Ttl:: dF·<t fi a flintPi ummw, putindu-se Dsa dusa $i de~
ll '/!.t eel. sc:rvc•)tL' fiinta folosind cnntr:tr C'i vnia ei naturaL!. Firea ome-
n ;:s:·;} poatc fi folosita ~i ccntn1r crl''itc~rii d reale, pentru ca pe de o
J-::·~i •.' e fi\cuti'i s:l sc mi7t,• spre a crc•'it". prin Grmonic in ea insa'ii $i cu
lL:::mezeu, p~::• de alta <' Irwuti:'t schimb;Hoare. deci poate fi mi'icata in
c">•e:tcn\a d con-:::rett, ca pn-stlctn[t ~i :.;pre ceca ~:f: c contrar dezvoltarii
i calc, rcluz!nd sa sc ml')te in armonia putiTilor ei $i sprc Dumnezeu,
,;; : :,;iL de trufia c5. se pnatc imbogiin prin i•a Insi't~i 9i prin lumea care
:~L'. l.1 dbpnzi~i:t ci 'ii ci:'mtlnd pl{tccrt:<l ·~xat~r·l'aL-t .)i exclusivft a pl[tccrilor
lc j)'!iltP oferi lumea timpului. Sfint.ul Atanw;ic scric : ,Caci firea,
fiiJ·c1 u~or mis::-tttoare, nu Im·c·tea;,;-t de-a S•' mi'7c',J, chiar cbca sc intoarcc
.f1· la cele bUiw. D~1r C'Cl nu s0 mai mi'?ci:'t pc c;tJea virtutii, nici ca s,-,
Y td{r pc Dumnc:.,eu. ci !.;incline! la cclc cc nu sir:t, preface ceea ce e in
.l-':.nc·n•a ci, folosinclu-sc r:\u de ctccasb pcniJ·u poftele ce le-a niiscocit,
.(>1 fiind c:t a fnst crcaFt ~.i cu voic libr:r•'t. Cici precum ponte inclina
.sv ,, cdc bm1c•, ;ca noah~ si:'t sc~ Jnt(J:<rc~t tk h c·.·h.• bunc. Tar intorcindu-se
(.! · la binc-, s.:: :.Oivl~~tr: mmwidc'Clt la c<'k p,Jtdvnicc. Ciici nu se poat"
1 nu sc mi",>ic• clc•loc, fiind prin :fie(' u';;nr mi-:;catoare. $i cunoscincl
1iL<·rtatc;a ci, s:_; VL:dc pc• sine putind .c.;_~l . .;(~ folrJseasci"i dt\ n1tidularele
·i.~-~.::.pului atit sprt_; Cl~le ce sint, clt ~i ~pt·e ct.~h.~ ce 11ll slnt. Tar ccle ce
 PR PHOF. DH. D. STA~ILOAE

s.1nt, sint c€lc buc1e, :;;i ccle ce nu sint, sint ,cele rele. $i zic ca celc
bune sint, pentru ca au modele lor fn Dumnezeu, care este: Iar cele ce
sint rele nu s1nt, pentru ca nu sint, dar au fost plasmuile prin gindurile
omene~ii... Caci vilzind puterea, libertatea sa, cum am spus inainte, :;;i
folosindu-se rau de ea, vede ca poate mi~ca madularele trupului 0i spre
cele rele ; 0i, de aceea, in loc de-a privi zidirea, I~i intoarce chipul spr;
pofte, aratind ca poate !?i 2censta $i socotind ca, 0 data CC se mi-;;c<i astfd,
isi salveaz11 demnitatea si nu pacatuieste facind ceea ce stcl in puterea sa.
6ici nu fntelege ca n-~ fost facut n~mai spre a se mi$ca, ci ca s:"t se
mi~te spre ccle ce trebuie" (Cuvint ditre Elini, trad. rom. in ,Sflntul
Atanasie eel Jviare", Scrieri, partea I, Bi.lc., 1987, p. 34~35).
Sfnt doua lucruri :in c:re st<1. dup<'i Sffntul Abnasie, rfiul Uicul
de Om : in amagirea lui de pofte interioare ~i lll mindriLi CR prin aCC'D.SLi
se poate dczvolta prin sine insu:~i.
$i, prc~:um fiinta diYinii exist;} numai in Persoane, a:-:> 1 exi-st:t ::i
fiinta umana numai :in pcrsoane. Cvci rnlmni prin cle sc realizcaZ[l cue
noa~terea ~i iubirea. Md ales iubirea nu poate avea loc decit intrc per-
soane. Numai persoanele impreuni"'t pot trai plenitudinca infinita a filntci
cu Dumnczeu ~i inaii1tatea rcalcl. in infinitate a uni:mului.
Prin ~l In Persoanele divine se traie;;te plcnitudinea infiniti:i cL
:fiintei in Dwnnezeu, precum ~i in persoanele umane se tr~iie~te mn~a
umanii $i e dusa aceasta tot mai mult in infinitatea fiintei divine, d;-1r
se poate ~i inainta $i fn fngustarea :;;i strimbarea fiintei umane, "f:-1rii a
sc putea nimici aceastn. Caci aceasta neputinta de oprirl' in inaintarc"
in infinitntc:a divina sau in ingustarea !:?i intoarcerea de catre aceca, se
vedo, la fel, chipul dumnezciesc intiparit ca o tensiunc dinamic:"i in
fiinta uman;1, clar in fnaintarea in ingustare ca e traiEi in mod Lt L
sau parut.
Pe de o uarte si in desavirsirea riiului, omul se foloseste de Cc'r:a
ce-1. es t e aac
' ' 111
,' n1n.;a
.... •. l u1. : d e m1n
.' t ea l Ul. ~l. cl e t rupu l 1u1.. D,<:\r se ",o,o-
'
se~te de de spro rau, alegind ccle ce nu sint, adieu cele care ii scG.d
strimb:l fiinta sau dau JJlaceri treci.itoare. Ccki de distruo.; cu tntul l''' n
poate, o clatJ ce e data· :;;i sus\inuta in e:x:istenta de Dunmczcu. Bin.•;ie
constil in rliminerea in comuniune cu Cel ce este, aclici:t cu DumncL:cu.
ic,r raul in e1legerea a ceea ce nu este prin despiir\irc:'t de Dunmc·zc~u.
In uceste cuvinte ale Sflntului At:masie avem ~i ddini\ia iiintc;
ca ceea ce e chinul lui Dumnezeu. Despartirea de Dumnczu1 c uru ::u
n~ul $i cu sltibi;ea snu strimbarea fiintei. 'Fiinta um<m<l c deci ,,:,i;wl
a tot ce este Dumnezeu : cxistenta, cunoar;;tere, ittbire. Dumnezeu l• :::"c
pe acestca in plcnitudir.c·i! infinita, omul e eel ce lc arc p;: ,<cestc,'l. l:1
dependn\i'\ de Dumnezeu ~i inaintcaza in ele, deschizindu-se comunk:\~ii
lui Dumnezcu.
lnaint~,rea in infinitatea fiintci divine se face prin pcrso0n,·~::: :i
in persoandc umane, in comunicare::t lor neimpicdicati'i, intn•olDli:.J. ~:i
cu Persoundc divine, care se rcalizeaza 1mpreuna. In accnsta ::;L':'t i;Lm: 1-

taten ]or. iubirca lntre e1e ~i intrt~ cle ~i Persoan~·1e di'.ril12. T~ir prin
~!E:C01nunic~:r('a cu Persoanele divinf~ ~i prin du~n1Bnia ~i lupta dintrc:
ele, Cctre (? :;;i ea o comunicare, prom(Jveai:tt ingu.starP<l :~i strirnban'CJ lllr
J:n trufie ;;i in jJOfte cgoiste, opus~~ sn1erl~nici care se deschicl<::: lui l)urn-
 01:\ICL .';)I DUM:\'EZEU 23:i

nezeu ~i prin care S8 deschid intrc lc, fi\cind cu ncputint<1 imboga-

tirea lor.
· lnaintarea variata in infinitatca lui Dumnezeu promoveaza comu-
nicarea intre cle ~i posibilitatea imbogatirii fara sflr~it, cu pcrspectiva
duratei eterne a unor persoane umane, cum inaintareu monotona in trufia
proprie ~i· in complexitatea monotona, ce au la baza totu$i puterea sustina-
toare dar ncimbogatitoare a lui Dumnezeu eel etcrn, sta posibilitatca
unei eternit<1ti in s£iracia spirituol;J. a altor persoane umane. Dar per-
soanele, c:e inainteaza in imbogLil)rca lor prin comuncarea reala. intre
ele si cu Dumnezeu, 1si imbogcl.tcsc continutul fiintei si din ceea cc
prim~sc de la un fel de' comunlc,;n,; cu p~rsoancle du~m~noase, nevruti'i
de acelea, invatind de ceea cc trvbuie sa sc fcreasca ele. Iar persoaneie
ce inainteazil ca intr-un microco.smax nesfin;;it in egoismul lor '?i in
complexitatea monotona a lumii 0cesteia '!i a poftelor mereu reluate
dupa cele oferite de ea, invata la rlndul lor prin opozitie de la persoa-
nele desechise infinitului men~u non al lui Dumnezeu ~i al continutului
reciproc ce ~i-1 comunica, pentru a-~i clczvolta inaintarea in ingustimea
vietii :;>i trufia contrara.
Persoanele ce comunica ct( sinceritate ~i iubirc fntre ele ;;i fr::t;·e
ele ~i Dumnezeu, se imbogatcsc uncle din altele ~i din Dumnezeu -;;i
astfel in1.bogatite isi devin izvoarc mcreu noi de comunicme. Caci fie-
care tnmsfor~ii. in' mod propriu ceca ce a primit de la alta persoanCt,
mai ales cind o vede ':in legaturii cu. fiinta divina, c:1 sa dea, la ri:lcLtl
ei, 1.m "Continut mereu nou a1 ei.
0 persoana traie:;;te, in cecrr ce-i comunica alfa persoan:'1, fi:
umana, care e propric ::;i aceleia, 1mbog;1i;itJ, ca s-o redca aceleia :;~\U
altor3 la rindul so.u, J:mbogi'itiU.
Astfd istoria, ca istorie :1 um;.mitatii, cnpata ui1 sens, insemnind
in unii 9i spre folosul unora din cei urrnatori, o 1mbogatire a fii::.\ei
umane din infinitul dumnezeicsc ~:i o 'inaintare spre el, dar ~i o impi('-
trire in snri'i.cin'a 9i o strimbarc a ei in altii :;;i pentru altii din cei ce
Urmcaza. in fiinta Umana CrCf?iC binele 9i SC inmultesc formele lui prin
persoanc, in pcrsoane !?l pentru persoune, dar .)i raul ~i formde lui tot
p;·in persoane, in pcrsoanc 9i pcntru persoane. Ficcare persoana va avca
un merit, dar ~i o osind<'i pcntru binele sau n1ul sporit in fiinta um:mJ
preluata de personnele urmiitoare.
In pcrsoc-mc, firea omeneascu sc dc·scoper:1 ca una ce crc!'ite, dar :~i
ca mn ce se a£1;:1 strins legatii de Dumnczeu eel infinit, insetata '!i
capabila sa crcascil in El in etcrnitate, ncpuiind fi despi'irtita de El,
dc:cit cu riscul de-a se fncreti, ,;riti, s£1raci, sli'ibi in unitatea ei in pcr-
soane, dar existlnd totu~i, pentru c<"< puterea crcatoare ;;i sustinato<.Tc
a Juj Du1nnezcu nu sc reti\..lge de la L_::n_l(~1L-l eL
 IX. IISUS HRISTOS,
PERSOANA ETERNA ATOTCUPRINZATO.YRF
DE LA DUl\INEZEIHE PINA LA UNiTATEA LEGAT.\
DE LUMEA MATERIALA
SAU
DUMNEZEU IN COMUNIUNE CU Oi-\MEXII
SI OMUL UNIT, UNIT CU OAMENII,
IN COMUNIUNE CU DUlviNEZEU

Am vc'tzut ca omul tr;;lieste, in iubin·a altora, o intttrir,~ a Eiintc-i

din pcrsoana sa, dar nu o astiel de int;l.rin-, C:ltc• st:1-l scape de m()art,·,
as;1 cum dore~tc, deci nici o iubire ca sf\-c_;i 'implineasc<l. scopul Pi. D.~
'"'' ca sc face om Fiul lui Dumnczeu 'insu:;;i. pcntru a-i aducc~ c1 om
o iubire, care si:i-1 po:1tt:t sc\pa de mrnrtc, Cel ce s-a fdcut 0111 fiind
tc~.(data Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu Jnsu::;i sc face in acest scop Pt·r-
soc;n;1 a firii omene~ti ~i. :.1 voi11tei ei, iracliind El insu;;i prin firca onw-
n.e ;s:a. iubire~t Sa dumn<.?<.•Lt:-.c,·J ;:supr~l celor c::[lrora li s-:1 f;kut de .ctc'"'':•-;i
fire :?i raspunzind vnin\ci d••-a fi m!ntuiti d<o moarte a acelora, cu voh
S:1 c[,. semen al lor, dar nu cu o voie lipsiti:'t ell• putcrc, ci plin.:'! cb pntc>re:1
S:; c1umnezeiclscii, dat fiincl eel. voLt 01ll('l1Cc!'>C{t a Sa c 1n'>O\it:\ ';>i de voi:t
S:-~ dumlF':>:ciasca. Filclndu-S\' Pcrso.m:"t ~~ firii omenc:;;ti, Fiui lui Dum-
nc·z: u arata in mod clar ca ii :l':iigurrt (•ternituh·a accstci~1 ; arahi cii ]ns:J~;i
I-\rsoana Sa eterna e fundamcniul d ; :11·:1ti:i cii Pcl'SOClnn dtmmezei;l'<:··\
e n adlncim.c infinita, neclintit<\ prin Pa ins[t';>l, <'tern ';>i total valorifi.·-
C[ttonre a firii omcne;;ti. Persoana Fiului lui Dumrwzeu, Per>;,};;n;, a firii
durrnezciesti, filcindu-sc si Persoani\ a firii ornenesti, f[tr£i s,"; lL' c<mfund·'
pt' ;:ceste>a: ddruie'lte firii omcne51ti eternitatea ~i nesfiro;,in·~1 vit>tii Li
djn ''ternitate :;;i infinitah'a cc o arc fin•a dumnezciasc{t prin c•a ins,:';Oji,
f;'ir.~, sa o confunde cu aceasta. Persoana firii. dumnezcic~ti sc:· pcntc LY'<?
Pcrsoana a firii omenest\, orin faotul c'i e Creatoarc a firii omenc~.ti,
ic<r prin accasta c ~i de'osel;itJ de 'l'::t ~i in stare s;'\ ::;,~ fac;'i Pcrso:tnJ. ~l
ei, u1. una ce e in Hristos, Fiul lui Dumnezeu nu mai rc!mtne ;mmai un
ternci C!l existentei dP sine a firii. omcnc)ti, numai prln putere~' cc ·ira-
di::l;;ii din El ca prototip al persoanei omene~ti, ci sc face El insu~i modul
exi;.;t<:mtei de sine al firii omf'n('sti, avind in El Insusi, ca un Cn':1tor c'l
fir ii on~ene'?ti, aceast;'i capacitate.' Astfel, Persoana lui· I-Iristos :~n• in Sine
m:i; c transcedenta cu imanenta, N ecreatul ~i Creatorul, cu cr c;1tul. Ei
inc:uo;;i este puntea person0.Et intre cle.
A tit prin acPasta, cit ~i prin faptul ci:"t Fiul lui Dumnczcu i~i fa ·c:
vnh firii omene:;;ti, voia Sa persn.nal;;t, dar nu a firii. S:1li• dumnczciC'Ojti.
}~] ;;ratii ci.i sc p.)atc cobori la canacit:J.te~1 de Subiect al firli omc·ncsti sl
~i ::1 voii ei .)i, .1Jrh1 .:tccasta,-· i:rL1lfZi firca ~i voia onl;-•neasc~--t 1a ~-·insb,:a d,c
n re ~i \'die~~ propric a Lui, ~;nu cu El insu~i vrca r;u numai sci mintuia < ;~,_
c a Dumnezcu, ci :-;,i sa se mintuia:occ'l ca Om prin Sine ca Dumtwz:·•_L
Dar l<' poatc face acestea dmd pentru c;'l c Subicctul mintuitnr al
firii clorni;:c: de mintuin', <Jl firii atotputcrnicc in spirit.ualitatca ci ~i :d
firii in stare Scl primcasca spiritualibtca :lcclcia, dcci si libcrtatc:1
"''lj)'J<•;"! !)'liiJ1tr·l· dn 'l j)'"'"·l·~L·'li ';'><>t•'t'l'• ~l')<.("~!l1"1'l c·"l '''i···•·~'c1 •1-Sl' Sn 1·1·,.1'),,]
;,L L•"), L ~ ,-" \..... (_ CA.--( '--•, ~~'-.( _;L(i j_. '-·-·'-. jj, ("..o. C<; J("~\..-..o.J..l l\.. , I, -......U. ~'--"'~'-"

:<<~u Eul voii Salt~ omene~ti, Fiul lui DumJWZ<'U m1 lipse\'te ck libert:dc•
;weasUl voi•·- Dar in ac·el:l!?i tin;p El nu por.te p;:icc'itni prin voia Sa orw•-
:1easci\ d(·~i r•a e d(•venita Jjb,,r;, la culnl(', pentru cc"l c unita cu voia L:1i
absolut libcrt1. El nu JXY\tc p;icUui prin voia Lui omeneascil liberii 1n
mnd suprcm, pcntru cii pl'in insii:ci Wx,rtatcn ci, intarita de libertar.;·~~
durrtJlezeias~_-.-.:l, El 11u pcatt~ vcd dcclt binPlt\ adicti ceea cc V(Jic!:;'t'. ; ~?l
Dunmczc·u.
Dar umanitatca Sa chia~· mintuitii i'a EI, de El insusi ca Ducl-
JKzcu, nu l:' una cu Dumnezdrca Lui, pcntru cii ea cste, pri~1 ea in~d~l,
m.lirginiti1, ncatotputernicd. F'ilc1 ~i vc,ia Lui omcneasca, de9i ca pun.:xrc
de EL nu voLm dec1t binele s:.m cr:m cu totul curate, patimeau de in;;u-
ficie-ntele lor : foante, sctc~ obos!:;-J~-.t~ frica de n1oartc, pi11U cind in st:tr! ~:l
de inviere Gccste insuficicni;c ~m fnst c:1plc~,itc de atotputcrnicb ~i ;a
Lui dumnezciasca.
De acee3, ADfJsto1ii isi cl;';de:nl seam:1 u1 dumnezeirea lui Hrhl.:>,
este deosebita prin fire dt,' umardtatea LuL.lar noi, chiar clnd vnm fi
in viatn viitoare in fata Lui, vom tr<'ii dwmwzcirca Lui ca deoscbi.t,1 cL.•
umanitatea Lui. Iar dat<:,rit;l \'Gii Lui omcnesti intaritii si ridicat;·, l:l
dcplina libcrtate de p;1cat, sau la mputinta dc--~1 pE'tc<"'ttui, p~in voia dum-
n(·zciasc:'<. putcm 0i ]n cursul vii·~ii pi-tminL•;;ti i'ltainta prin unin~H r·u
J 3:·istos spre 11Pputi11ta de-a p3c;Jtui! sprL~ ney:HJ.tint.a de-a fa-ce r{n..t l ~~1 u
s;:;rc ll'J)Utinta de-a nu J:.>cc bindc. E 1naintarea spre deplinJtatea
<·fir~itJ. a pc·rS')anci, de care 1;inc iubin·;: L\t;'i de Pcrsoana dumnezeb--;c::t,
i<'k·utit Persoani:i um::m<'t suprcmit prir.. iubirca d, care ne inti'irc~tc ";>i J:X'
rroi In iubirc ~i deci sprt.' iubirea sen1eni1JH~ no~;trL
E suprema C'instc dntii de- Dumnc·zt'U umanitJtii, :tccea de-a se ::,.,,
trilit ~i v;lzut, in calitatc:1 Lui ck- r\·rso~mi1 infinWi in bun;:ibte ;;i li-
bcrtate atotput:"rnk;l prin fin:a nc~Jstr<'i OBH.:neascJ, prin fata ~i cuvin.tdc
onw1w0ti asumate de EL Aceast<l cL'i oriciln:c·i fete ~i cuvintelor oric:lrui
om calitatea df• a se face simtit El insu~i prin ele, de-a lucra El lnsu:~i
<:supra semenilor prin ele.
Fitcimlu-Se Persoan~i n firii OilH'11C'~ti, Fiul lui Dumnezeu a asi~.;:w·at
cxish'n\a etern(t :1 tmnniUttii in Prnnana Sa, ar:1tind ca umanitatva nu
t' dt"stinaU s:'i s• topcnsc<'i In natur;l, ci prin voia firii omene~ti L!Cuti'<
V<!l<' ;t lui DU!Tilll'Zc'U. natur<~ i'ns.·,';'i. asupra c<'ireia lucreaza aceast~1 \·lie
p·ntn1 puncn·;t naturii in slujb:1 nmului, e chcmaEl s[l fie nu murLii
~ ;n;:;niz;;Li, ci ·) incltm1nczcitc'i. Jn l !ristos s-a arJtat destinul de supr,·m:l
cinstc ul intrcgii crentii. c;trc nu c· L\sati..i s;:i sc rni~tc fJr<'t rost in s[n· H:ia
c·i rnonoton:'i. Pcrsoana lui I~Iristos nc <tratii culmca dumnezeirii, spre ·~:J.re
c;i:-,t r·;it•ma\i s:'i s(' mi~u· t•:m1f·nii ca persoane. Flul lui Dumnezt:u se
L' --all' Llr'i· PtTS'J<m<-l ct firii ,j :< Yoii omene!?ti, raminind !?i PersoanCt a
ll!'ll ~i it Yuii r.lunmLZ•,i··~~ti. ncntru c'i El este Cel ce a facut tir-ca
'll•·'""' :ts:;, ~1 u:t du; ·, c:;lFtil firii :;;i voii Sale dumnezeie~ti :'7i El
 PH. PHOF'. Jm. D. STc\:\!LOc\E

o sustine pe accasta in cxistenta, comunicinclu-i tot timpul o ;mum!ta

putere !'li atractie a Sa. Iar firca :;;.i voia omeneasc'i sint 1n stare s{l dcvina
fire ~i voie a Persoanei Cuvintului dumnezeicsc, dat fiind ca fire:~ ome-
neasdi e facuta s{l tinda spre unirca cit mai strinsa cu El, prin !rwin-
tarea in buni'itateci pc care o arc intr-o m{Jsuril mi:irginitc't d'~ Li El, cu
tendinta de-a spori in ea la ncsfir;;it, fi'u'il. s:\ po:1Ll. rc:-~liza prin c~1 insc'1~i
inc-;intarea Dina la comuniunca deplinii cu El.
PersrJ.:ma omencascii riispundc cu vnia ci concretizata pin;'! 1:1 un
gr::Jc1 prin iubirea 0i, voii unora din semenii siii dupa ajutor :;;i, prin
acc:;sta, dupa Intarirea fiintci dir1 ei, care e in acela:;;i timp o intLirire
a unWitii firii comune, dar numai in Omul care este in acela~i timp ~i
Dumnezeu. poatc raspunde cu voia Sa omeneasca plina de iubirca dum-
nczciasca ~i sustinuta de voia dumnezeiasca, nevoii de ajutor ;;i ln grad
mcr;;im tut:.1ror cclor carora s-a .facut svmn intru unnnitate.
Acesta poate raspundc tuturor semenilor S:li intru umanitate prin
ajutorul plin de iubirea Sa nemarginita, pina la sc:Jpan'a lor de moarte,
El le deschidc portile vietii vc:;;nicc in Dumnezeu prin comuniunea cu
el ca Om, pentru ca este El insu~i ~i Dumnr'zru. Dcci li scoate din in-
cbisoare in limitele puse de pacat fiintei lor omcne~ti. 1i scoate din·
inchisoarea acestor liniite puse de p;:icat fiin~ci lor omene~ti. 1i sco:.<te
din incllisoarea 2cestor limite f?i-i inalt£1 la o viata in Dumnezeu., f(H'il
:-;:1-i facA sa iasa din umanitatca lor, ci le-o indumnezeie~te pe aceasta
insi't~i, pentru ca a indumnezcit in Sine lnsi'l~i firea omeneasca asum::tta,
comunii cu a lor. Jn aceasta se realizeaza. £aptul afirmat de Sflntul Maxim
MArturisitorul ca, prin refacerea ratiunii firii omene;;ti, se rcstabile~te
de;)Jin ~i acordul 9i legiitura ei deplina cu Ratiunea dumnezeiasca, sau
cu Cuvintul in care i~i are moclelul rntiunea firii omene9ti.
Pentru a intelege 9i mai mult Gceste efecte trecute de El asupra
1~ersnanelor umane prin faptul en a unit 1n Persoana Sa firea omf;neasdi
cu cea dumJ1czeiasca, impreuna cu vointele lor, e necesar sa Rprofundam
mai st.sruitor relatia dintre cole douil iiri )i voint;e in Persoaria Sa. Dam
rmli intii un text despre cele dowl. · firi unite in Persoana lui Hristos
din Sfintul Maxim Marturisitorul : Murturisim ca, ,Unul din Sfinta ~i
de o fiintiL. Treime Fiul lui Durrinezeu ... s-a facut om pentru noi f;>i s-a
intrupnt din Sfinta Fecioar[l Maria .. ., c:l '?i-:1 •unit Lui dupa ipostas trupul·
luat din noi de o fiinta cu noi, insufletit dc suflet rational ~i intclegator,
nici 1ntr-o clipa nepreexist:ind dupa ipnsta:-;, ci primind ~i faptul de-a fi
:;;i de-a subsista in insw;:i Cuvintul lui Dumnezcu; pe Cel ce fiind Dum-
nezcu des<1vir!?it, se face ~i om des<1viqit, nclipsindu-i nici cxistenta ca
Dumnezu, prin faptul ca s-a fiicut om, :;;i neflind nici impiedicat de-a
se fc;ce ceea ce nu era, adica om, de fapt~ll de-a fi ramas ceea ce ern,
adicii Dumnezeu ; ci fiind aceasta se fnce ;;i aceea ... adevarind amindoua,
dunmezeirea si umanitatea nrln minunile dumnezeiesti si nrin pc1.tlmirilc
om2ne!'?ti... Dupa firea ~i filn~a pe care o are mn c{, a· T~1t&lui, ll 111ar-
turisi111 11evJ.zut~ nescris llnprejur, n.epB.tin1itor, 11cstric:lcios, ncn1urlLvr1
Creator al luturor, iar clupa firca trupului Lui 9i a noastri:i, pe Acc~)a~i
cn:,at, patimitor, circumscris, fnciiput, murltor ... Cki fiind mijlocitor 'intnc
Dumnezeu ~i oameni (I Tes. II, 5), trcbuia si.l pdstreze unitatea de nat1.n·j
cu cele lntrc care n1ijloce~te~. filnd c!n11Iuloua. /1.c~asta pc11tru ca, unind
cu Gdcviirat irl Sine cele pUrnlntc::;ti ·f7j .ccle CPre~ti, sa adu-:ii firc,J 1!Jate-
 OMUL $I DUMNEZEU 289

y;~\;:. a oamenilor, razboita de pc'icat, lui Dumnezeu ~i Tatal, mintuita,

i:n;:acatii 9i indumnezeita, nu prin identitatea fiintei, ci prin puterea
1·: :-::::·;ita a Inomenirii, spre a ne face 9i pe noi pArta;;i firii dumnezeje9ti
. Petru I, 4), prin Sflntul Lui trup 9i pirga ... E acela9i Dumnezeu ~i
m~ dar nu indoit dupa ipostas sau ca Persoana, pentru ca a fost Unul
-~ i .-1.cela9i 9i inainte de trup ~i a ramas ~i dupa trup ; ~i din intruparea
-::· Fintului n-a avut nici un adaos Sf1nta Treime, nici vreo mic~orare.
:::.L:~ Acela:;;i a piHimit cu trupul pentru noi, fiind ~i raminind Acela~i
~- ::::.':timitor cu dumnezeirea, ca sa fie 9i m'intuirea noastra in moartea
·..:.:~ .~:" Ni.iscut, Fiului lui Dumnezeu (o, ce tania minunata 9i negrilita) 9i
-""' :·~imina :;;i slava 9i identitatea dumnezeiasca a fiintei Lui una cu a
T/dlui nevatamata'; (Catre Joan Cubicularul: Despre dreptele dogme ale
· !J1mmezen $i impotrh;a ereticnlui Sever; P.G. 91, col. 468). _
Accst text ne d:; putinta sii tragem urmatoarele trei _cmrc1uzii :
a) Firea omeneascil nu s-a constituit intr-un ipost~<>/de sine, ci
___ : existenta in ipostasul preexistent al Fiului lui Dt:unnezeu, in care
cx:s:~'" din veci firea dumnezeiasca. Faotul acesta<l fost posibil pentru
... ir: s;eneral, nici un ipostas omenesc !.lV -sta 1ntr-un gol, ci are ca
::.::~:Lmwnt al lui o energie necreata---a<Fiului lui Dumnezeu, in care
· . ·:·c•az;J, asupra Jui, insc.i;;i Fiul-:n:if Dumnezeu, ca prototip al acestui
. :; intr-m1a din multele Lui luciri in mod netrecator. Prin aceasta,
'' '::ere: ipostas omenesr .:de ca temelie un a dine viu, infinit 9i netrecator,
:: -· n care s-a const1tuit In p1ntecele feminin. Totu~i, prototipul dum-
;. ~--!~·i•:;sc r<1m1nc: distinct de fiecare ipostas sau transcendent lui. In Hris-
~ >., insw;;i prototipul 9i fundamentul ultim al ipostasurilor omene~ti, se
: ·-''-' ipostas al firil omene9ti, venind intr-o maxima apropiere de ea.
au lucreaza in firea omeneasca c2.reia i s-a f<'icut ipostas printr-un
sau subiect deosebit de pl·ototipul dumnezeiesc, ci El 1nsu~i. In
acesb. nu se savir:;;e;;te in Hristos ceva contrar cu ceea ce se petrece
in. riccnr·~' om, ci are legatura prototipului umanitatii en aceasta, e dusa
''" maxi.m. Flul lui Dumnezeu nu o face insa aceasta cu toata
.' '
;;rne:'';:,'HeR: ~
.t;cceas t a ar anuw , .persoa~1e"e
1 l ._
1.1.ma~ne, .a a caror mr n~ldlfa 1 a ~
. d' . . l' t t
pnc_;, J' n~l 1m Dumnezeu vole~te sa se faca prm aceasta mm aegraba
Fn::::o Bl insu;;i cu toate persoanele umane, punindu-le pe toaie cele
-~'G .~(:~~, pri:n ace~1.sti:1 fr8tictate i11tr-o legEitur:i Ctl ten1elia dumnezeiasca
':
1

inti~TJ.~l ~~ unr:h1 din for111elc i11 care aceasta S·2 co11stituie ca fire a iposta-
suJE~ i11tO.rindL1-se pri11 aceasta ca persoa11e. El S-f:! f2ctlt
o.r" ,.'"''''"'l
1 ,..,:-·i o~·<•enii
~"--·- .t~ '-·-. ~.!..:,'- \_ C!.J.~- ~ "i rente'
y- ~J
.......... .... . ~~ a J•oas+~u
... ....1___ ....ni·yf·,;"e"
1. ..,..1 ... u~.l. • . 'T'oat"
_..... .._. sfnt
_ " puse
"
<> ~u1 uu:nne;zeu 1acm; om, 1ntr-o lczatura mal rntlma cu El ll1SU91,
en t'c"".::~L:: <.: lol'. Prin umEmitatea Sa, Fiul lc;.i Dumnezeu revarsa iubirea
7_; t::r::t nl~~~:~~~-; \i~st~{~~ tuturOl' ipostasurilor l.JlTlane, daca acestea i se
:0unm,.::zeu :1-a putut lasa ne£ulosita 9i aceasta forma de legatura
1-r1_·~~~.:::rt~l
·c:1 lJcrsoanele 11111ane crec.te drept cl1ipuri ale L1ui} sustir1ut·e ric Eli
n:ai ales cind, acestea slabind legatura mai putin deplina cu El, s-au
sLw~is stricdciunii ;;;i rnortii. Prin aceasta, Fiul lui Dumnezeu participa
di:·,•c!; b via';a pe:-soanelor umane, facuta lor posibila de fiinta lor. El
cotnunict'i vrin accasta cu ele in modul eel mai sirins. Pentru aceasta
l~ Yia\d lor. De aceea ;;i lor li se da posibilitatea sa participe
dunmezeiasca, comunicata lor prin umanitatea Lui. Cad umani-
290 PH. PROF. DR. D. STANILOc\E

hi ':1 Luili'J (> un zid intre viata Lui dunmezeiDscii 9i rwrsocmelc

um::n~>, ci un mcdiu J:>rin c:;re li sc comunic:a acc:-isb, fiind a Acc:lub,;i
Sc_t;)icct, cctrc e ~i subicct al firii omene~ti prin Gtre se face acccsi.Dlr
oamcnilor.
Astfel, in IIristos, fireo. uman<~l a fost ridicata la maxima c~propicrc
df~ cea dumnezeiasdi, fiind facutc'i fire a fnsw?i ipostasului firii dumnezc-
ies;H. Purtatorul din ved al acesteia lucreaza, vorbe~te, simte cclc om<'-
ne9ti. Acela~i Subiect face minuni ~i Acela~i patime:;;tc. Da1~ face mimmi
ca Dumnezeu prin firea cmeneasc~i. si pdtimeste ca om, fi'idnJ
mirea la mijloc de dcpJ~ire a ei prin' farJtul ca' Acela~i c ~i Subic, t aJ
firii dumnezeie~tL
b) Aceastii constituire a firii umane In ipostasul dumr:.>zc•ic'-c ''l
c&Dacitatca ei de-c: fi facuta mediu al comunicarii vietii durmH~zci,~.;i:i,
se' datore:;;te faptului ca, intre firea dumnezeiasca ~i CC.~ O:~~C";Ii\1SC:il, ~U
este o contradictie. lntre calitatea Lui de Creator :"i c·:>,IiL,t<>: filii un~'=lnC
de creatii n-ar fi o contradictie decit 1n cazul c:iml u n·<n· n lrea+:, dr£
El insu:')i. Dar faptul cii El il~su!'ji a creat-o ca atarc, ar::t,'t c:'; c•a a fest
crcata ~i c sus~inuta ctt atan? de puterea Lui, cA traie~te c;1 dare din
puterea Lui, care e un model <!1 ei. Ea e marginiG, cL:r nn dcspo".r~iL=t
iotal de El, ci e intr-un anumit fe1-de comunicare c.u El si <tscm:intitcare
firii Lui dumnezeie~ti. Eet a devenit p~t1rnitoare in urma ~l£ibirii l~·),.(\turii
cu El prin pacat, dar in Hristos patimirea ei-~, nni purtat nimk din
p.;rnirea spre pZicat sau nu s-a mai V\sat Impins-::1--ck dur<'·n·n JX.ttLTirii
spre sctiparea de ea, prin vreo pl.3.cere )Xkiltoas:"l. ci -~t filcuta ch: El
mijloc de rabdare ~i aceasta de fntarire fn D:~;mnc'LC·U~::J.t:in mlt<';Tf!.'l
ipostasului ei dumnezeiesc. La fel, calitatea de muritoare in c~1rc--~_ c:::i.znt
fire:a omeneasca prin slabirea legaturii ei cu Dumnczeu, n-a mai ir1s,.,.,D..::_
nat o contradic~ie fatA de ipostasul ei nemuritor, ci un mijloc prin care -
{<t s-a pus cu totul la dispozitia Lui pentru a se fact> p{trb;;;a prin lnvi· ''~.
de- nemurirea Lui.
Hristos ~i-a trc1it astfel firea omeneasca cu totul deschis:l durn-
m·;zeirii Lui ~i doritoare de-a se umple de dumnezeirea Lui, a~a cu·n :1
fst fitcut<1, dar in gradul maxim. Chiar omul de rind, carc-.~i infrlr:,~:n:a
tnmul de la pLlceri, traieste prin el o deschiderc: sore traire in cuc:,tia
~i bogatia ·spiritului aflata 'in legatura cu viata lui 1i1 Dumnezeu. ·
c) Prin flccast:t Hristos isi traia unitatea S~1 de Pcr<>ocm.fi chbr mai
m.ult decit o trJim noi pe a noastra, cle~i doim(';, no::str:1 se reduu: la
cea fntre suflet ~i trup, nu e extinsa 0i la cea intrL~ iirca dumnezeiascft
:;;i om<.~ncasca, adic1 nu are complexitatea P{~rsoaPei Lui. Dac<1 e posibiFi.
unitatea persoanei umane obi0nuite, dar unitatea unei anumite compk:xi-
tatL cum nu s-ar putea face ~i El o unibte personalc1, care s;~t Ulk_;secl
in Sine nu numat componentele persoanci um:111C' s:Ju firea con:rmsCt
a ei, ci .-;;i pe ea cu firea Sa dumnezeiasca, Eird sit ]c: confuncle ? ?er-
so:ma umanii e o unitato, care poate cuprinde in c·om;tiinta ei, prin S:rn-
tur·ile ei, prin uneltele produse do ea, prin cuc:ct,Jn•a ei tot universu.i ::;;i
intr-un anumit. fel se poate uni chiar cu Dumnezeu. Cum nu s-ar put:':t
face ~:d Creatorul 1xrsoanei umane o Persoana a firii umane prin care
s£\ cuprindi.i, ca St1bicct, direct tot univcrsul ?
Dumnc2eu, in cnlitatt- de Creator a f.=icut nntcrb in st;:r:' <1 'il'
unease{\ cu spiritul in firea um::~r;;_1, purbti\ de persoande un:;mv. C:..un
 0::\IUL .<;I DUIVI:-.JEZEU 2Pl

nu ar putc:a uni Creatorul materia cu Sine ca trup al Sau, format din

c,ufld ~i materie, facind posibila ~i unitatea PEersoanei lui Hristos, care
'onstfi din firea dumnezeiasca si omeneasca. E o mare taina aceasta
unitate a pcrsoanci umanc·. D:1r 'Cel ce a creat at.:easta taina a unitatii
1•i, cum n~ar putca realiza :;;i El pentru Sine unitatea care consta din
firca dumnezdasca :;;i omeneasdl ? Unitatea suprema a lui Dumnezeu e
tr:mclia unitatii intregii creatii a Lui, alcatuita din nenumarate compo-
n :m:>, dar ';'i a multor unitati din el, aldltuite din la fel de numeroase
Ul!}·,ponontn. Cici toate i:;;i au originea ]n El ~i sint sustinute de EL
Dumnezcu a facut componentele cosmosului cu posibilitati de-a se
de-a forma unitati. Este in ele ceva care le leaga unele de altele
:in j~~trcguri, ceva prin care se atrag sau se simt atrase 9i legate unele
cu ;; l tc lc.
lar daca Dumnezeu le-a f;kut toate astfel spre unitate ~i spre uni-
' iar ccle nwi minunate unitati ale lor sint persoane umane, cum
n-a; putca Dumnezeu in Persoana Sa o tmitate si mai cuorinzatoare sau
atoiC"uprin,.:atoarc. El i~i poate insu0i ochii ome;1e~ti pril; care sa vad<l
Jumc« vazutii ca un om, sau sa auda glasurlle omene~ti ca un om ~i sa
le foloscasCct curatite El insu~i. dar si sa fie vazuta ~i a~~ezata iubirea
Lui dumnezda.sca prin ochii. 9i glasul Lui. cum se vede. :;;i se aude iubirea
flrr,ului de c;:itn• semcnii S<ii. Cum ar putea fi silit sft ramina in afara
.~;ccc:wi unWi~i moxime cu toate '?
El vrc·:1 s<.'l sc comunice semenilor Sai prin trupul SMr, prin cuvintul
cum ''C comunic21 sufletul unei persoane prin trupul ei. Dar El
vrc: :c:-1 aib5 ordinea cosmosului eel putin tot atit de unita cu Sine, cum
D ar ," Ol11Ul.
"I'ootc lo-a facut ca sa poat;:i fi unite in persoana umana. Dar prin
acce:sia, El insu~i a fiicut pe om ca sa se poata face :;;i El om, care sa
\::Uprinda in sine toata creatia. Materia universuiui e facuta capabila sa
C'istige sensibilitatea trupului :;;i sa poata deveni traita con:;;tient de suflet
fie :or, placere, fie ca durere. 1n cazul clintii ea poate duce persoana ome-
neasci.I spre pacat, ln ultimul spre mintuire, prin rabdarc. Iiristos :;;i-a
insu::;.it trupul cu rostul din vrma. Dar :;;i cu rostul de-.:1 face prin ea
triiite bucuriile curate ale cunoa~terii lui Dumnezeu in frumusetea ei
Iuminoasa.
Dar ]n toatc" acestea, umanitatea Lui nu e pasiva, ci se mentine
dar ~~cti.vi'l pentru a sc imp8rtii$i de clumnezeirea mintuitoarc a
oentru a se comunica prin ea de Dumnezeu eel intrupat in min-
tuk•-.a tuturor oamenilor care voiesc.
ChiAr prin Hristos, mintuirea se rcalizeaziJ. printr-o colaborare intre
l'irca dumnezeiasca ~i cca omeneasca ~i anume, prin cea mai intima ~i
dr plina colaborare, Aceasta colaborare e facuta posibila prin faptul ca
firea omeneasca e creata de cea dumnezeiasca ~i anume capabila de
'-'Olaborarea cu cea dwnnezeiasca, in vederea mintuirii ei, sau capabWi
'>i"t primeasca indumnezeirea. Deci, nu firea omeneasca se impotrive~te
Iui Dumnezeu, ci pacatui. Firea omeneasca e facuta sa colaboreze cu
D11mnezeu ~i sa tinda spre El. Iar aceasta o face prin voia ei eliberata
de pacat. De aceea, Fiul lui Dumnezeu une~te firea omeneasca cu cea
dumneze.iasca ?i o data cu aceasta ~i voile lor in Persoana Sa.
292 PR. PROF. DR. D. ST ANILOAE

Fiul lui Dumnezeu a asumat in ipostasul Sau firea omeneasca, m-

zestrata cu vointa ei. Sfintul Maxim Marturisitorul spune : ,Il credem
pe Acela~i in chip dreptcredincios intru toate Dumnezeu ~i om desav'lr~it,
pentru ci:1 are ~i voie~te ~i lucreaza in chip desavir~it cele dumnezeie~ti
$i cele omene~ti :;li deci are in mod propriu ~i voin~a ~i lucrarea dum-
nezeiascii ~i cele omehe~ti.
Ca a avut voia omeneasci:1 dupa fire, precum !')i cea dumnezf'ia!'icii
dupa fiinta, o etrata fn mod vadit fnsu~i Cuvfntul prin ferirea omencasc.'J.
din konomie, de moa:Me ... 9i ca a fost cu adevarat 9i :in mod proJ:,riu
om, o marturise~te insa~;;i vointa Lui naturala, care s-a ferit de morirte
prin iconomie. Dar ca iara9i a fost indumnezeita in intregime vointa Lui
omeneasdi prin consimtirea ei cu C€a dunmezeiasca, fiind mereu mi~e<Jtli.
;;i intiparita de aceasta, e v<:l.dit din faptul di implinea 1n mod deplin
numai voia Tatalui".
Acela~i lucru il spune Sfintul Maxim in forma urm<.'\toare : ,,Dec2
ca Dumnezeu prin fire a voit cele dumnezeie9ti 9i parinte~ti prin fire.
Caci era impreuna voitor cu Nascatorul Lui. Iar ca om voia iara~i Ace-
lm)i cele omene9ti prin fire, pazind iconomia (intruparea) curata de orice
nalucire, neimpotrivindu-se nicidecum voii TatiUui. Caci nimit: din ce1c
naturale, precwn nici insa$i firea nu se .Zmpotrive$te vrcoclnW. ccwzei
Deci daca ar spune cineva ca ceva din cele dupei fire se impotriveso
lui Dumnezeu, vina ar orunca-o mai degraba · a.supra lui Dumnezeu
decit asupra firii, ca asupra Unuia ce a sadit in cele cre::1te ro:.-:bciul
natural spre revolt§. ~i lupta fata de El :;;i intreolalta.
Iar ca nimic natural nu se inmotriveste lui Dumnezeu c vi3.dit din
faptul d1 nici una din creaturi nu ·arc ce~a reprobabil in cxistcnta sa
fiintiala, ci dimpotriva s:int supuse invinuirilor pt'ntru abatc~rea lor. Cil.ci
prin aceasta abatere ne facem parta9i de tot raul prin socotinta
asemenea 9arpclui incepator al raului".
Colaborarea cel.or doua vointe poate fi perfecta in Hristos, peutru
ca sint ale unei singurc Persoane. Ba, cele doua vointe, merg prin
colaborarea lor atit de departe 1n u.nirea lor in tmica Persoani'i '' Jui
Hristos, inclt El le une~te intr-o unic{i socotinta sau in imbin.an''' Jor
in unica voire a mintuirii.
Ca voile naturale ale lui Hristos sint doua, dar voitorul
Unul, pentru ca acela9i ipostns lc foloser:;te, Intregindu-le pe amind~Jcla
intr-o singura socotinta, fura sa lc confunde, o spune Sfintul IvL~,·;m
in urmatorul fel : ,Precurn se vede, Sever (monofizitu1) a desfiintat \'Cia
naturala a umanitatii lui Hristos, ne9tiind ca insu~irea principal[, ~i
prima a toatii firea rationaL3 e mi9carea potrivita dorintei ei. Fe aculsta,
avind-o in vedcre Parintii. au marturisit clar in Hristos o cieosebi:·c:
vointelor naturale, dar n:u· gnomice (deci au recunoscut o singm'<i ~uco­
tinta scoasa din cele doua firi de ipostasul eel unul al lui Hristos, n.n.).
Ei n-ar fi vorbit niciodata de o deosebire a vointelor gnomice in Hrist'.)S,
ca sa-L propovaduiasca indoit in socotinye 9i voiri ~( a~a ca luptlnd cu
Sine prin contradictia gindurilor. Cad ctmo:o;.t.eau ca in viai/t nu se pro-
duce deosebirea vointelor gnomice decit prin clespartirea noustra de
Dumnezeu".
Deosebirea in Hristos fntre cele doua vointe ale firilor ~;i o sing ura
socotinta a Lui ca ipostas, o explica Sfintul J'v1axim astfel : ,,Pari:ntii
 O:'v1UL .';)I DUJ\1:\EZF:c T

<lU .lnteles pdn VOinta naturalc'i" puterea prin C<lrC firca pofteo;;te sa fie,
putere in care sc aflc'i pururca capacitatea de a voi. Dar nu e acela~i luc::-u
capacitatc:1 de a voi 0i a voi de fapt, prccum nici capacitatea de a
~i a grc'ii de fapt... E proprie firii capac:itatca de-a putea vorbi
deauna ; dar e propriu ipostasului cum S(~ yorl.Jc~tc, precum "!i putin~a
de-a yoi ~;i de-a voi de fa pt...
CuvL"'1tul 'intrupat avea ca om capacitatca de-a voi rni~cat;;t :;;i 1nti--
pariEl de voia Lui dumnezeiasc;;l... Dar dacfi (vnia omeneasc;{ a LL-u) s-a
indumnezcit prin unirea fiintd Celui cc s--a lndumnczeit cu fiinta Celui.
indumnezeit... ceea ce indumnezcia ~i Cf•ca ce <!l'a 1ndumnezeit erau doua ... ,
dar erau 'i'ntr-o rebti(~ unu cu alta. Dar eel::' c:c:~ s'int una spre (cu)
sint date impreuna :;;i fh~c:lrt' e cugdaLi i'mpreunJ cu ccalalta. Deci,
fiindu-i dat prin fire, l\lintuitorul sc v,jclc$te voind ca om :;;i sufcrirl.Ll
frica trupeasca de moarte, voind s~1 aratc impreuna cu celdaltc patimi
iconomia (intruparea) curat;_1 de nalucire .. ; :;;i br[t:;;i prin pornirea :im--
potriva mortii, omorin'";l moartca cu moartca, ca sCt mintuie ceea ce sc
afla in El prin fire ca' om $i ca s;\ arate $i marPle :;;i neg:raitul sfat at
Tatalui implinit de Et ca Dumnczeu. Cilci nu sa piHimeasc~1, ci ca sCt
mintuiasca, s-a fiicut in mud princi'Pal om ... EJ anii:l, deci, cleocl:1t::'l :,n
frica si ferirea de JDOartc, nornirea voii omului, in unirea naturalii f'U
cea dt~mnezeiascil. impotriv<~ mortii ... , Drin imprimc\rca voii omcnesti de
voia dumnezciasc~'l". S-'-ar putea 'spunc ca chiar in fcrir<2a de m~artP,
Hristos aratii $i ca Dumnezeu ca e contra mortii, de acpea, de~i o
mc:;;te ca om, o prh11c9te ca s-o invingc'i.
Unitettca socotlntei rezultata din cele c1.oui'! vointe in El est(~ encl,
dar .u~1a f~1rCt c:ontJ~pire~ ~r'r : m c un_a cu \·oin_ta OI;."C'ncasc~i ~nda;::--
11ezeita~ concrct1zata dcc1 Jll starca de~ JnJi llT1nPzr~lre. C,()Ca ce c Indt~n1-
l1ezeit ~,i ceea cc lndunJJ1czeic~tc nu S(! cOITfttt1\.li--l, dar rca1iz.caz5 practic:
o unitate in socotint<'i sau in oL'inuirca si fc1ptuir.c•a m]ntuirii
Cmanul in Hristos ~e inf8ptuie9te prin ~/nia dumn:..'zeiascJ, dar nu fi:Jr<~
'""VOia on1encasc3.. Dar 11u 1ndurnnezci£?0te n dun1nczcirc irnpcrso:nal2 tH1 1

un1.:111 i~11pcrsnnal. Ci, act:ec-i~i Per.~~oan3.~ L·1.cbJn1nczc:ie~1 tc ca IJun111ezt.~u~

sau cu \/Oia d!..unnezeiasctt~ ~;;i aceca~i I)~_-:r_c/)t~tn:J e indunJJlez~~it.!:i C(l
sau l11 voia orr1ent~asc/l. Unul 0i acela~i lu.d:_In_1l1~::~cjr·~?tc ca r)un1neze11 0i
trd.ie~te irtdUnJnezejrca ca ()n.1. u·l1lll 2?i sc "!nd!:J r:;;.\ S7rH::
lnsu9L Jndun1n2zein_d CD. Dv.n1nczett 0i liind [rH.1Un1rH~'/(_)lt ca or.l l.frL~tc;;
introduc-e plrga un12nit:~t~ii 11oastre in a1L-P~ul supren1 :1l ipostaslilul tS::~~:I
~(_ . . . •
:: 1 1(1 1 r11PPZ:"'~1.--,c:::c;:-t
.-..-} s--~\ .!..!.-
•J -:.·:~1 ~ .c ·r.l
.t~- ' +1n~i'- c·:r'/1
<:.:; 's-')
-.......l<..t..~
1 " ~r
.. -._\,-j\1 l..l ca slt :_:e 1nti:nrl~1
~-~ -... ..___ r1ir'1.. ea
-~--. '--'~-~~

111Gun.1nez~~1rea peste tot1. o;-n11:::nii. car~; V!_nc~sc. C~c 1ul:1rc ~i cirr.st.c

e acordo.t~l urr.anului !
Chiar on1ul de 'rind tr~tic:)L:' l~1cc;"~r(<t cL.•
sa de cl lnsusi, 1rrlr-uclt crrc i11 sine o :l~-~ti--r~l
rn ~r· r·r)bol<'L-rl '~i· ,-, .,t-,-,l-,"1, "; ··-1·t ·)f.
(I ~'- ' .t , , "-,..-.._ \...
,,, ""'1
Ct -"-~ .. (..~·~ •. ;_ , ll ( '-~-' L•l •

Cuvintul chmnK'Zcicsc Inirupat e un ip:v.tns sau o Pc·rsoanii ]:::Cn.>-

lungitil prin c>hJrirc 1n cclc omerw~~ti ; sau i~i <:1suma voia ~:l toate cde
omene:;;ti, cuni\ito, ca pc un chip de rob (Filip. H, 9), dar i9i pilstrcazc'i
putcrea clurnlwzeiasc}, prin care rabd{l piltimirilc: omene~ti, ins:i le ~i fzD:::
mediu ell' L.tcr<:H'C dumnezdasci'i ~i de rnintuirc. Biruincl pCttimirile 'ji
n1oartea prin r:J.bdarc, se face la urrr1t1 transparent prin cle~ ft5.rtl s~1
294 Pll. PJWF. DR D. STA~ILO.\E

C'nwnescul.· Iar pf1timirile :;;i moartea h• ia nu numai ca moduri pasive,

ci au in ele $i voia omeneascil. Aceasta se araLI insi:'! prin faptul cii nu
sint simplu suportate, cl $i 6i s!nt suportatc prin efort, ceea ce sc vcdc
din faptul ca suportarea e amestecati'1 cu grcututca de suportare, sau
urmeaza feririi de t'le. Dcsigur, ac<'ast.{! ferire nu c o mi;;carc pacMoasl,
d mi;;carea nah.ll'aL·l a Jirii de-a se mentinc in viata, e o dezaprobare a
mc:r\ii de El ca om, dar $i ca Dunmezeu. Iar in biruirea acestei ezitari,
'' CJz·estel fcriri, se arat{l lnt"i.rirea voii omene:;;ti prin voia ;;i puterea dum-
n.·;.cciascJ, CCl s{t ~1ib{1 ocazia sii 1nv-lnr.;<l. moartea. Dach n-ar fi nici o ferirc,
u:r;;:nul ar ti anulat prin indumn0z.drc Dar indumnezeirea nu anuleaz{t
l'f• ,1·t ul voii omcni'')ti. ci il sustine, ceca ce inseamna ca trebuic sa sc
tri'liasc[t 1wcesitatca acestui dort. in care sc cuprinde ~i efortul supor-
t{;rii morW.
Dar nu numal in r;Jbdarca pi:itimirllor ~i a mortii sc arata puterea
voii omcnc;;ti indumnczcite, ci ~i in toata invi'ttatura Lui, care e ~i
tri'dta de El, ln iubirea, mila coplesitoare a lui Hristos. Chiar minu-
nile Lui nu sint s<c\vlqitl~ faril sa p~rticipe 9i voia 9i mila omeneasca
ln ele.
In toate sc arat{l atit coborirea ipostasului dumnezdesc la celc omc-
nesti, cit 9i ridicarea lor la tn~apb de faptL' 9i pb'itimiri ale ipostasului
d umnezcicsc.
Hristos e inCtltat ca om la cunoa;;terea ~i capacitatea de exprimare
<t celor clumncz0ie~?tl. dar :tara sa paraseasca modul omenesc de a le
ini,dege $i exprima, sau o data cu coborirea Lui insu;;i la modul inte-
1t·c~crii :'?i cxprimi'u·ii c1umnezeirii prin omenescul S<:\u. Fiul lui Dumnezeu
~-;; coborit la chipul de rob, dar chipul de rob 11 tra.ie~te ca devenit
prnpriu al Sc'lu ca Fiul lui Dunmezeu. Hristos isi traieste adincimile
.~i-'i c1.moa:;;tc adincimile Sale dumnezeie;;ti, dar le traie$te ';;i lc exprima
in forme omcne~ti. Iar acestea, dupa biruirea mortii, devin transparente
pt·ntru adincimile clevenite dcsavir~it luminoasP.
Dar cine poate descrie taina Persoanei Cuvintului dumnezeiesc
t1(·-,·l'nit totocbtc\ si om? Taina aceasta nu face declt s{t adlnceasca la
m:1:dmum taina n'crsoanei omenesti, care uneste in mod asemanator in
,, : tr:,in'a adlndmilor spiritului ·~i. a scnsibilitiitii ;;i marginirii trupu-
Li, nu in mod dcspartit de spirit, ci trupul prin spirit :;;i -spiritul prin
i •·tq. Hri•-;tos c,Jnfirma taina minunatu a persoanl'i omcne~ti, f[J.clndu-se
i, :c:clia inti1:1a ·1 c:ternitatii si misc:1rii ci fc1ra sfirsit.
Ftn·:t intruparc•a Flul~i hd Dumnezeu ca 'om, fr1ra acceptarea de
Zi ; : l El a t.':llit~\tii de persoan{t a firii omene~ti, neincetind sa ramin{l
::;i. Pf-TS'lctn:'\ ci firii dumnczcie:?ti, persoana omului obi;;nuit ar fi lipsitil
ck tctin~l c•i c·catJ. ca c:xistcnt:t pentru ctcrnitatc $i infinitate, sau in
<·' :~1,.micarc cu izvorul personal al accstora, venit ln maxim.a apro-
de ca.
"c\ccas~£i destinatie nc-a arfttat-o rcalizati'1, ln Sine ca om, Fiui
lui DumrL'ZC'..l ,_:d intrupat, in mod dcosebit prin biruirea mortii sau
pr·in invit.•rc. El a rcali?.at in Sine !nvierea si viata de veci :intru fericirea
t!L!n1nezciascJt 'l ornului.
Flind Dumnezeu ~i fi:iclndu-:7i propric fin•ct omencasca, prin inviere
ar..:cCt ci:i :;;i-a Etcut-o propric ln 1ntregimea ei pentru veci. Fiul lui Dum-
wc;,cu st:: £ace prin aCl!asta ~i ca om Fiul ve~nic al Tatrllui ~i r{uninind
 2[),)

unul dintre o3meni, sctu Frate al lor, :li face pc toi;i, cd cc vor, fii
ve~nici ni TatZilui imprcuna cu Sirw. Sflnta Trcimc nu-~i mai traiqte
viata de iubire far{l umanitatc.
Cind Hristos, murind spune T~lti'ilui : ,.P2trintc. in miinlle Tale ln-
credintez sufletul lV!:eu" (Lc. XXIII, 4€)), El face din moarte o intrare in
comuniunca suprcmi:i cu Tat'H ca om. El se incrcdintcaza prin aceasta
pe Sine insu~i ca om Tatalui, pentru cii cste tot El ~i Fiul lui Dumnezcu.
Chinr murind 1nvingc moartea, pcntru ca chiur prin ea sc lncredin-
\eazii cu toatii siguranta Tah'Uui, cum nu o puh~a face nici un om care
mure;-; ]nainte de El. El a trait ilCl'ast{; tn:cl're si[;uru la Tat;)l prin
monrte ca om. Sufletul Lui, ca baz:'t ::t IiTii um,me asumate, nu putea
nici disparea in n::fiint<\ nici nu se pLltea ducc intr-o stare ~i mai putin
------fJ<Jrticip;mtci la vi<+ta- ~1-llmr!<:'?:ciasc;'i. Fiul lui Dumnczcu il \inc in Sine
~i deci ~i in rcl:;tb Sa cu T:JtM, s<-m Intr·-o rclatic :;;i mni intima cu
T'at3l, prin t<'irb ce-a dovcdit-o rabdind moartca trupului.
Daruirea ;mltata in suportarea nnrtii a fost cxccptional.a, a dove-
elit-e Hristos, ar:::itind ca moartea suportatl, dcci ~i p~1timirca cc a anti-
cipat-o, a fost rcala, deci grea ca a oricil.rui om. Aceasta a aratat.-o
stl·igi'nd c<i simtea moartea ce se apropia ca o cldcvil.rata ,p~iritsire" din
partea Tat2ilui (!\!It. XXVII, 46). Cu cit a simtit patimireC! mai grea, cu
iltit a clovedit mai mult tarie ~i pornirea de dil.ruire a sa suportind-o.
lar t:wia -;;i dtn:uirea aceasta, de9i nu le-ar fi putut avea, daca nu le-ar
fi fost ~ii Dumnezeu, totu!')i puterea dumnezeiascii nu i se comunica declt
J:n efortul, care Il apiirca ca pur omenesc. Putcrea dumnezeiasca nu i
sc comunica in forma, cc.:re sa--L scuteasdi cle necesitatea efortului ome-
11esc, ci in forma care I! Yntarea in efortul suporb1rii p<'itimirii depline,.
nemiqorate a omului. Dimpotriva, omul de rind, in lipsa putcrii dum-
nezeic9ti, i~i pierde simtirea con:;;tienti1 a intregii clurcri. E E;>i 0ceasta o
iconomie a lui Dumnezeu. In 1Iristos intensitai.ca acestei durcri nu
s-a miqorat pdn ncputinta care coplc~e~tc simtirca c:i intcgrala d.a
C<1trc om.
ln Hristos :-t fost lupta cea mai intensa a Sa en om cu moartea.
Numai prin aceasta a putut-o invinge. Dar lupta aceasta biruitoare a
fost f.:'icutii posibiE1 de faptul cit era :;;i Dumnezou. Accasta nu L-a scutit
de-a pune in maxima lucrare puterca de riibdare a Sa ca om.
Ca Dumnezcu r<lminea nepatimitor, dar accast:2 nu o truia in um3-
nibJtea Lui. Ci puterea nepat.imirii dumnezeic~ti o cxperia ca om i:n
putinta de-a trai cu suprema intcnsitate cfortul r<'ibd<-\rii.
E greu omului sc\-~i mentinii pentru veci, in potent~!, calitatca v::Llo-
rnGs<:1 a integritatii sale person.ale. Dar numai prin suportarca accstor
c;reut<l.ti 9i-o r.:;oatc mcntinc. Accosta a avut loc in IIristos JX'ntru a ne
cnmunica rczultatul ci tuturor.
D:1r rlacii )Jl1t-erea ·d:tmnezcic1sc[l, clatorl!t~i ci•rcia :1 putut sustine ehr-
tul rMxhl.rii p;<timirilor :o;i mortii. a lucrat in El in mod ascuns, nu acda:;;i
lucru sc po:1tc spunc dc•sprc minunilc :o;i cuvi11telc Lui de inv<1tiituri=i.
1n acestca El era nw'·rcu piltruns de lumina dumnczt.'irii Sale. Dar ;;i
mul~i din cci ce·-L auzeau ~i vccleau. De: accea. :in ck. paterca dum-
nezeiasca lucra in m•ld ariltut ~i sim~it de El, dar ~i cle al\ii. insc1 tot
prin umanitatca S;L De accca, sttvir~ea minunilc cu u~urin~<l, ba uneori
 PR. PHOF. DR D. STANILOAE

puLrea pentru ·e>k sc slmtm iradiind din El, fara s;:i i se ccm·a de cineva
anume, ci sim~indu-sc doar cum curge din El aceasHi putere, chiar
hainele de pc trupul Sau, clnd ele crau atinse, de cei ce se · puneau
prin crc·din\a in comunicare cu El (Lc. VIII, 14). Iar dadl. in cuvintele
ce lc spunca, ascultiitorii simteau ca erau covir:;;iti nu numai de adevarul
lor lumlnos, ci :;;i de" puterea lor, cu sigurani;a eFt acr:ast:'i lumina :;;i putere
crau tr;lite cu :;;i mai mare imbcl:;;ugare de El insu:;;i : ,eli ii 1nvata pe ei
en unul care are puterc, iar nu cum ii lnvatau cdrturarii lor" (Mt. VII,
,,Cine s-a atins de Mine ?•• (l\!fc. V, 31).
Lumina 'in care t6ja a dat-o pc fa~~'i in modul eel mai intensiv
m Schimb::J.rea Sct 1a fat{t. Lumina n'ispindiU de El era ca a soarelui,
dat· ea nu-L acopc>rm, ci insD~l fata Lui str.cllucea ca soarele (lvlt. XVI, 2).
Ornenescul nu SP pi.crde in IIL'i.;;tos, nu sc c:ontopeC?te in duml1ezeirc,
ct dumnczeirea il pilstrcnz::\ ~i il face transparent al ci :~i_ il inalta la

Am cxpus 1n capitolul nntcrior cxpllcnrea crc::;;tinil a rostului. rab-

cli'.di durerilor, g-rcutatilor, fricii de moarh~. Ea nu poate fi explicata
dedt din faptul ca prin accLlsUi n'ibdare spiritul uman sc intare~te pen-
t?-,; viata viitoarc in com1...miun<: cu Dumnezeu. Intr-o conceptie panteisti:'t
('lc n-au nici nn rost. I-IrisLo.s le-a acceptat si le-a rctbdat cu taria
m:1i dcplina IJentru C'l Si} poatii preda · cu ad.cviirat su£letul Situ lui
.IJ·-~rnnc·z~..~u.
IJ~:r pre;;iitirc~1 pciltl~u Yiata viltoarE~, l11 con1uniunc:: depli11Ei cu
TJ' 1~mc-:~C'U, se face O?i prin alta formi't a cfortului spiritual: prin infrl-
n.rc:a de b pl.lccri . prin ncacccptarea robici patimilor produsa de aceste
l~c~tbdarea durPrilor ~i st3plnirca de sh12 fat£::i de airaclia fi1rO-
a plkeriior s'il1t eel~ dou{1 forme ale lntf1ririi, ale iubirii de
l_)Luj;nczt)u .irnpotriva. iubi1·li c,~\)iste de sine, i11tretinut[t n1ai ales de _trup.
~.L-;11 dCC:a~tJ. SC: f~C'C clliar din trup 1Jl1 l11ijloc de apropicrc a 0111UlUi
~~ n'='":. v1ito;Jrc. [)e accca acccntucaz[t Pdrintii
·-~ de· r-:1~~lt on.J.cltcsc de cdtrc: IIrL;Jt:os. JJi11 nJijloc
in-.:}tJ."'~tin:~:ril d-.' Du!YlnC) :~. )~: P-~~in r)l~lccrj, trupul a· £ost £~lcut de IIristos
de la pl[tccl~i, d{.~ i11tB.rire a
dcci cl,___~ 1t.d J'a_tRlui E3{i"!.1.
~~~:c,tul a:-i·L·feJ. ':_E"li··- CL~ l}:_·~:'l"~n:.;:~cu. ~~1 rid~cat la t:~n~ia ;n~·tX;n.1<.l noat:c h1via
l

,.; t_r: ttl accSt2i prir:.1iri

~:r;~r:l_~!t' '·?l adus~t lui Dun1-
-- 'Ll. C] ;• \,... ~ ltl clc· ca
nJUi:-:tY'tc ()ll"L
.F.i·-~l ::_1i T)~)_n1nc~:o:~_·u s·-~ fac=-· ::;nl 1lJl1·3d trup n-l sup:_u~l!2
ln ttnJbl;ll: Jnrn1e ar:JhltJL(:\ cgoisn1ului
c:_~;ji ;~~ 0i evit::l durr-rjlc: ;-;i acc.~:1sta s~~
·~ .. _-:~/~~~! tJr·~~:Jn:ui"l \'ictli ~l 1un:.i1 c.:1 111ergincl p.ln~i
rno:rtii per1t.ru (J. o birvi nrin in'Iicrc~. P.l.cc::asta e sensu1
l i a nJ.ortii acceptatc de {Iristos ~L eLL.. ~ rd. ·Sf.~ ce-re sa o
~~z·tjn~ ~?i 11oi dir1 putere~l I.~ui.
cec2 cc cu11 spus ~i Jn P~: IJlic::1re~t Sf-:;IJ.su1ui r:J.bcl~rH, rcpetE{J11 ;;i
c:Zl uc:::~\·.;tCt asc(~:!.~, c.~us;{ lJ"ll1~i 1a prin1iren nl(Jl··i)l ca. jcrtf8; 11u are
:-: -:-:.s .:lcc1t in cuclr:.tl dintre on1 ~i
Dun111e:ze:u C(.)l personal~ ca lnta-
de El intr-o ,,xlstcnta etcrna.
 OMUL $1 DUMNEZEU

Jertfa o.ceasta se aducc de Hristos pentru oameni ca persoane, dar

numai lui Dumnezeu ca Persoan{L Iar din puterea lor se poate aduce
~i de oameni pentru ei. Ea pune in evidenta valoarea vc:;;nica a persoa-
nelor umane, jertfa fiind mijloc de asigurarc a vietii lor eterne. Dar,
infinit mai presus de cle, prin jertfa, se punc in evidenta atotputernicia
lui Dumnezeu, care poate scapa de moarte persoanele pentru care se
aduce, dar 9i valoarea celui ce se aduce jertfii, putlnd cie;;tiga prin ea
ca act de iubire, iubirca lui Dumnezeu fata de sine 9i fata de persoanele
pentru care se aduce.
In jertfa, sau in crucea care o rcprczint<i, e implicata credinta
intr-un Dumnezeu personal, iubitor 9i atotputernic e;;i in valoarea eternu
a persoanelor um;:me.
A~a zisa jertfa a unui om pentru al\H, ca s;;i le asigurc o vlattt
mai bun<\ cind nu se cn:ode intr-un Dumn('Zeu, mai presu.s de legile lumii
9i nici nu arata valoarea viitoarc a persnanelnr amanc, e o contradictie
in sine, sau are o valoaro foarte relativa.
Jertfa, ca renun~are a persoanei umane la sine pcntru Dumnezeu
9i de aceea ca predare a ei lui Dumnczeu, are ca cfcct nu numai invi-·
erea, ci ~i sfintirea ei de pacatul egoismului. $i numai de la un Dum-·
nezeu personal, atotcurat de nedeplinatatile lumii, poate veni sfintirea,
ca pregatire p::mtru viata viitoare in comuniune iubitoare desavir~ita
cu Dumnezeu e;;i cu semenii.
In teologia oecidcntali:i ,a Evului Mediu, (prin Anselm 'de Canterbury}
s-a nascut ideea ca jertfa lui Hrlstos n-a avut scop ~i sfintirea ornului
9i invierea intnr fericire ca efect al ci, ci numai satisfaccrea onoarei
jignite a lul Dumnezeu prin pacatul oamenilor, ceea ce 11 face pe Dum-
nezeu sa le dea acestora ca echivalcnt juridic scC1parea de p·edeapsa
rnortii (aut satisfactio aut poena). Prin aceasta, in catolicism s-a sliibit
atentia la sfintirea oamenilor prin jertfa, iar in protestantism s-a negat
cu totul valoctrea ei 9i posibilitatea unei vie\i de sfintenie. Legiitura
intima dintre jertfEi 9i sfintire au aratat-o Sfintii Parin\i 9i in numirea
de ,dar sfintit" dat jertfei. .
In Ortodoxie, legatura intre jertfa 9i sfintire se afirma concret
prin practica sfintirii persoanelor, naturii '?i lucrurilor de care se folosesc
persoanele, prin semnul crucii, dar 9i prin chemarea Duhului Sfint, care
pune intr-o legatura simtitoare persoanele umane cu Fiul 9i prin El cu
Tatal, deci cu Sfinta Treime, izvorul iubirii nemarginite. Prin sfintirea
naturii se. departeaza de la ea duhurile rele, care fac sa apara in ea
luciri ispititoare sau stricaciuni.
In general, Dumnezeu nu ramine un Judec.'itor distant, care ne
absolva de vina prin satisfactia echivalenta adusa de Hristos, ci vine
la noi prin Duhul Sau, datorita insw;>irii de catre noi a duhului de
jertfa allui Hristos.
Legatura 'intre jertfa 9i sfintire se afirma 9i in Liturghia Ortodoxa,
prin considerarea prefacerii piinii ~i vinului in trupul e;;i singele jertfite
ale lui Hristos, atit ca act de jertfa, cit ~i ca act de sfintire. Noi primim
trupul 9i singele jertfite 9i de aceea sfintite ale lui Hristos, pentru sfin-
tirea noastra. Iar prefacerea piinii 9i vinului ln trupul ~i singele Lui
sfin{ite, are loc prin chem:m::a Duhului Sfint. Catolicismul, nemaidind
2D8 PH. PHUl'. DB.. D. :-iTA:\ILO,\E

·o hnpurLn1t{~ .fL~rn1i'i sfintjriL nu n~t:1i practictt n1c1 cl1Pn.1area l)uh.ultli

Sfint p<:ntru prefacerea darurilor RdusP :?i ]n general, acorda mai putin;I
import:lnt{t Duhului Sfint in Cl'c":tini.Jor. lar urin aceasta se neso-
cc,fe:;;tc :;;i efnrtul p(~ care• e chcnnt s:'i_:l facil crc:;;iinul pontru sfintirea
lui. C[tci sf1ni;irca 11u c nun1i.-ti opera lui Dun111ezc:u; ci ::?i a cnlaborttrii
crn:.1lui. l"~i-!r~l efortul acestuic__: p(lntru o viat~'i cttraLl, el nu poate fi sfin~it.
Iar- prin rwc;ocotirca deortului urnului in sflntirea lui, se slabe:;;te chiar
accentul pus pe t'ealizc:rca omulul ca persoan;1. El devine mai mult un
obicct D.l voini;ei, sau de mai multe ori al bu;1Ului plac predestinationist
Ld lui .l)a~1111(_'.!.:~·:_l (ca ln. C.:1lvil1i.sn1).
L~J- cxtrcn1a opt1sJ. protcstu11tilor, dir1 car~~ u.nii dcclara c5. prin_
I I risto--) s-~t lnfclptui t totul, se si tucazil C\)flsiderarca ,setcrului" de eft trc
.LtlselL: rcllgii pdgine sau pa11h::istcl ca o trUs8.turt1 ge11eral8. exti11s8. in
trJate, Icir[; o preocupare Ul' etH'-~tie :;;i de un efort spre ea, sau ca o tra-
s:J.turi:'t cc t,ine de firea omului. !n aceast::'1 conceptie totul e sacru. Orice
forta a naturli, sau a camenilor, o trJ.itc'i, de aceea, ca inspirlnd senti-
mcntul religios, daci:'1 sc vcdc in ca un absolut.
Dar o.cea.sta iarc1~i anulf~az.J. p<: D-un1rlczcu CJ. exist211ti:i pcrsor1al5.
:;oi pe om ca persJani:'l libera, c:llemaE1 la o viata curata de egoismul
patima:;; ~i prin acesta de ve9nica fericire in comuniunea cu Dumnezeu
eel personal :;;i atotlubitor. Toate valorile perso"1ale, sporite prin efort
spre curatie, sint anulate :;;i pcrsoana insa:;;i e socotita ca destinatc'i. sl
se topcasc;.'\ in natura ~i in fortele ei impersonale.
Pcntru crqtinism, sfintcnia nu poatc: fi ci~tigatJ decit de persoanJ.,
prin cfort sprc curatic, de la Dumnezeu ca suprema existen~a personala.
Sfint2nia e o relc1tie de iubir,; intre pcrsoana umanil ")i existenta per-
sonala divina. Ea ridicci la cca m2i inaltc1 curfitie :;;i responsabilitate
pcrsoane1 umanc"i ;;i nu poate ii despi:irtiti:i de jertfa, decl de un. cforl:
al omului de a sc depi:'t:;;i, de a-~i da chiar viata din iubire, dar nu de-a
picri, caci jcrt£a se aduce cu credinta ca prin e8 so intra in comuniunca
iubirii desaviqite :;;i etcrne cu existenta personalfi, cterna, prin ca ins{lc,;i.
Sfintenia unita cu jertfa c sustinuta de credinta in valoarca etcrni:'t a
persoanelor wnane, intemeiata pe credln\a in Dumnezeu ca existent:l
personala, .sau ca o comt;niune personala Oii iubitoare suprema. Una din.
acestc P('rso.:mc s-a fiicut em c~in accastJ. iubire ce-o arc cu celeblte
Pcrsoanc :;;i s-a dtiruit ca om prin jertfa iubitoare TatE'1lui, atr5.gindu-ne
;;i JX' noi Intr-o viata daruitil ~i sfint,ita, sau de iubirc ve~nic5. fati:t de
Tatal ~i de semenii no:;;tri, din puterea Sflntului Duh.
1n accastil ridicare la starea de jcrtfclnicie ~i de sfintenie, ca pre-
'gi:'ltirc pcntru fcricirca vc:;;nici:'1 in comuniune cu Dumnezcu, trupul ome-
nc:sc arc un mare rol. CE'1ci prin trup poatc~ cudea sufletul din taria lui
spiritual:!, din iubirea lui de Dumnezeu, ~i prin trup se poate in.:Uta sprc
Dumnezeu :;;i in iubirea Lui. In ceca ce se intimpla cu trupul se arat:1
slabiciunca sau tc1ria .suflciulul si Ftria sau slabiciunea legaturii lui cu
Dumnezcu, cgoismul sau j~'rtfclni.cia lui iubitoare. ~,
De aceea, Fiul lui Dumn<>zeu a luat nu numai sufletul, ci ~i trupul
ornetwsc. Trupl'll ~i l-a adus j.crtfa ~i l-a .sfintit, unindu-1 .cu Tat;'U ~i cu
Du!ml Sfint. $i trupul S::'m sfin\it ni-J cW. :;;i noua, ca sa luam ~i noi
putere spre 'i>fintirca trupului :;;i singelui nostru 0i deci a unirii sufle-
·;tului no<otru cu Dumnezcu, ca prin taria dobindita de la El, impreuna
 ll\·!UL ~J D1.l:\·i'\JEZEU

cu l:lristos ca om, st1-l po;1Li Invia. L-egL'1tura Intre jertLl ~i sfin~enie,

rc·ctlizab prin rc-latia omului cu Dumnczeul eel personal, din puterea lui
Hristos eel jertfit, <l ckscris-o pe larg Sfintul Cidl din Alexandria in
opera sa ,,Inchinarea in Dull ::;i adevar:•. A Jiicut-o aceasta ca eel mai
aprig critic al p<iginismului pantdst. El a f<kut o deosebire categoric;l
intre ,,jcrtfele sacrc" ce se aduceau in paginism, care nu se adresan
unui Dumne?c•u personal ~i nu asigurau o vi<1~a ve:;;nica celui ce se jertf<~i!
scm aducea vrco jertfa ~i cclor pcntru care sc facea aceasta, ~i jertfcle
ce se aduceau chi.ar in Vechiul Testament. De aceea Sfintul Ciril vede
in ele anticipari imperfecte ale jertfei lui Hristos. El face, de aceca, :;;i
cea mai strinsa legatura intre jertfii ~i sfintirea celui ce o aduce, decla-
r.ind ca numai eel ce intra cu jert£a total nt?cgoistici Ja Tat~H impreuna cu
Hristos se sfinte~te.
Deosebirea aceasta o vcdc'm fikuti'\ clar in Vechiul Testament, mai
ales intre jertfa adusa de proorocul Ilie, eel mai aprig luptiitor impotriva
paginismului E)i intre jertfelc adusc de ,preotii'' acestuia. Ilie ride de
ei cind ii vede cerind foe de sus peste jertfelc lor, ~tiind ca .,zeii" lor
nu aud, pentru c<:1 nu sint persoane superioare fortelor naturii. Dar Dum-
nezeu eel mai presus de natun1, Dumm~zeu eel personal, chemat de lli(',
trimite indata foe din cer peste jertfele lui, aratlnd ca jertfele aduse
lui nu sint adusc numai de oameni, ci sint t?i primite cu bucurie de El
E)i El vine cu puterea Lui in ajutorul cclor ce le aduc, ca sa le poata aduce.
Legatura intre jertfa adcvaratii, ca act si relat,ie cu Dumnezcu eel per--
sonal, mai presus de lume, :;;i viata vet?nica pe care ea o da, celui ce o
aduce in alt plan al existentei, s-a aratat ca printr-o preinchipuire in
Vechiul Tes~ament, in ceea ce s-~ petrecut chiar cu Ilie dupi'i aducerc~a
jcrt:i'ci lui a.devdrate. El este rapit intr-o ci:"lruta de foe la cer, aratindu-se
prin aeeasta ca el nu se tope~te prin moarte in natura, ci se inalta la
o comuniune cu Dumnezeu, eel mai prcsus de lume. De accea c ariitat
si 1n Schimbarea la Fati\ aratindu-se alaturi de Ilristos, care va invia
intru slava. L::t fel, se arati'i in mod semnificativ ali:ituri de El E)i Moise,
ewe a scos poporul lsrail din Egiptul religiei. panteiste, al ci:irui mormint,
de ase:menea, nu s-a aflat. Ei s1nt arMati prin aceasta, 'Ca cei care, ,prin
credinta lor in Dunmezcu eel personal ;;i, prin jcrtfelc instituite ;;;i
aduse Aceluia de ei, ;;;i-au afirmat valoarca lor de persoane nepieritoare,
deci destinate invierii. Dunuwzeu eel personal nu duce la pieh·e persoa-
nele, o datil cc :;;i El cstc Persoana. Numai. zeitAtile pagine, ca for~e ale
naturii, 12 lasii in mo:1rtea dcfinitiva, neputlnd avca grija de ele. 0
perso<ma produsa de natura, c si nimicita de natura. Dar cre~tinismul nu
admitc~ nici primul lucru, nici al doilea.
!n calitate de r.;cr.so:me care n-ou murit de tot, sint de
crediJ-,_t:c, unora dintr~ iudei : Ilie, Ioan Botez2d;orul, Ieremin, sau aJtul
dintre nrorwx:i. ca veniti a doua o:~r/1 ;)c :)'imint 'mb n~1nwk lui Hristos.
I'Tu '--~ ~r:··:~<..·:a ac;i cL: o ;eJn.cctri1are, cj ~de J.':)iln.pla in pcrsiste.n)~a
&c:~l!:::-~l ir: u~--t~.c-i~~ltC'~l lor~ cc.re s·1nt trirni~;i }Y? p~i.rnh-lt L1 idf::ltitatca lor,
intr--'; l1nlU~i nlisju.-n~~ (1\It:. ;'{'/I, 14).
Ii:;us Hri;.;tos, Fiul lui Dunmczeu L',c.dt om :n inlrec;imea filntei
u111:n12 f!')f.~11ata d.in suflet 0i lrUJ)} l't'.~,t:tbih~~tc: nentru veci toa.tc p-cr-
so::.>_r;~,~e umane .in intrcgimea lor. El nu .s---a bent o;11, fA.ciml vreo per-
 I'!l PHClF. DR D. STANILOAE

.s -~2112 nn~.~1n:l st1-si CC1n:d,·ruJ ei de pcrs•xmii ~i luind n.:ttura ei

ir~ P::-rsoan~l Ljui propric:. 3.:~1 s--r1.
_Ltcut orn l5sLnd t0~!.l.c~ p:•rs~);:t11Ple t1n1ane
l~l id~:ntit·Je~1 lr)t -'?i (L; la E10artC?, intru~·ii. ()nlul lntre oarne11i
l)ut~tr:·;:.:z(-:;t, ~r\Tll1d in Sine
c:i pt; care o comunicJ. ncincetat

;\.·..:-ind trupnl n_ostru. dar transfir;urat

cL! c1UlTil1ez::_:ir(\ 1~1 v·a tot univcrstll cu partici-
c)\t_d "'l c1 \/.:::.:11i vr£~1 lTIGc3. .lnvierii,
Clln1 n?-;-t ~tr.~ri:z~~ cu ~~nt:r i p, 1 j~,} pn ~f.'~:dJ::_·:r, cin.d sc r-UslJh1dea dii1 El
-, pe~; >::_: l\1Ioisc ~i IlL; l :.. : rn in :t d vmn_e;:,='il~~c;l t:y:::~Q. D::r: 111ijloct1l
L:-··:~1 carr_: Dun:.lJ::~·-=-.-~l-~ r~l0z6. l1Tli\·cr.s-~11 1nuterJ.n·L e trupul on1211esc

Lirc~1
c ~~-l ,~_-.:t--..c·ascj. Durn:; e:;;(:u n u ~~c fucc il1ger, ci
ci
cunrh1dc iEtirn t')t univcrsul.
lucr;_·~ril S~1lc inl)U.lTlnc:zc-1 tcril--c uni versale O= are
:.J~l1~1r1ezeu, pe \'t:(·_~i rolul S2H S~1!'CiDet d.e f)CTS:)al1d R firii ome-
!>~~ti. Prin .~tcc;..1s·t:1 arc_t5 nu 11Ul~lai supren1a cin.stire 9l valoare acordata
·Jr OE1cn_c~ti, CE cc:re se facr0 Irate, cl ~i n1a~:..im.a i:..~.bire ce o
etc f2ic.~ndu-se partcn.cr de: co;nunicare ~i COl11l.Il'litn1e
inthT1il eLl . ...'i. DuE~Ee/:~_~a sc fa=e P2rsoanii a firii or11e:nc~ti, sau
:;:;:~ul din.trc OD111Cl1i r2l~~.3:t:J\Jd totu~i ~l DLlrnnezeLL DacL1 ar rern.111ta la
1

d~llTll-lezeil"'C~t Sa, ne-~:t arDta }JO~te iubir~-~:=~ Sa, dt?,r 11u 11c-ar putea-o

~~~ <~~~~~f~1'"p~3~~ ; fif:~Ji2~J~-~;)i~;:~~,r~;~~~cl~l~~~~~~s~~~~ ii~~b~~:-;~tfi~~;,i~~, s~~~

1 1 5 1

pu11e In evidel-~ta 11c, ci n~,;tite datil 0n1nlui, prin eel JJun1nezeu

:tns:.J.~i, infinit ln. atot;~·Lltt:rn.icia ~~i sla\ra L1~1i, se face 0111. Aceasta
CT!lstir2 sc ill :Eaptul cc."t l)un1nc:t:eu c-21 in.f.h1lt ~i atotputernic, Crea-
·t~JI'U_l OilJUlui dir:_ nirnic, S'C~ face ~i 01n, dar r~-unine 9i Dun111ezeu, din.d
si.ava SLt dunmezeiasca omuluL E o suprema cinsthT data de Dumnezeu
r:;ersoanei ow_ului, prin f<:mtul cii se face Persoana a firii omcncsti. Numai
':,u o astfel de Pe-rsocmil' omcneasca psate comunica oamenilor infinita
Sa iubire, dar in modul eel mai intim. Dumnezeu insu:~i facindu-Se
I)crsoana 0111011casc8., orata cd 11un1ai l11 calitate de Pcrsoan;i on1.e11easca
pDate COJ.1ll.rni-:et in n1·:dci1 cr-.::1 Inai in.tin1 ~i 111Cli c§.lr}u~~os iubirea S~
dCi1-.:.;enilor. Si D:tilil2$te s8 o faca aceasta. El face pe om., ori11 aceasta"
'·"·' ·11~"rl
~'- J.U.,__ ef"c't;,;
t ...._,, "· -'1':,..,,1' u•~ll·,...,,..,
0
...___...___.~..,_,.._I.A.
·- ..LJlui in 1l''l·re c·u. 171
~'--~u-~ ~ ~..1.-'- ~1.-.. D.~,.. L

Nun1ai persoana poato ccmunica iubirea :;;i num;:li <1ltor persoane

de aceeasi fiinta. Dar Hristos comunic2. Dersoanelor umane nu numai
iubirea i~prim~Ui de insuficiente, ci iubir.ea des2.vir;;ita, infinita.
Pcrsoa11a U111an8. l~i co1nunica iubirea sa persoanclor u1nane ~i le
~:rata suprema cinsti~-e ;;;i prin faptul ca in conditia de dupJ caticre, sufera
cu cle de grcut:'itile lrJr, c1e suforintele lor, de moartea lor, cerindu-le prin
ac:.rasta mib lor. A9a i.i.~ttclc-~ge o persoan:J o altii persc::ma 9l participa
prin compi'itimiro la suferintele ei, la frica ci de moc:trtc, la rnoartea ei.
1\cest rol si-L ia insusi Fiul lui Dumnezeu. El ne intelcgc, ne comna-
time:;;te, n~ min;:;iie, r;articipind la patimirile noastre: dar nemic:;;cr'ate
de nici un pi.icat al cgoismului. Insa. ;;;i cere in veci mila noastra. pcntru
s:.lferinta suportata de El pentru not
Acesb c tm alt s:::ns al patimirii Lui.
 OMUL [)I DUMNEZEU 301

Pat.imirile noastre sint de cele mai multe ori pentru no1 m9ine.
Ti:lr ::-ind sint pentru altii, sl.nt rei;inute de regrete, de slmtiri egoiste. A
lui Erist()S e numai din iubire fata de noi. ·De aceea, riu caut.ii sa le
mic;;;or.:'ze prin nici un dram de egoism. E o patimire totala pentru
noi. Estc in ea o generozitate de o m''i.rime nemarginitii. De aceea,
merge~ pin~i la r:oarte. Dar tocmai prin aceasta 1nvingc prin ea 9i prin
moa.rtea.
Daca numni persoana poate iubi 9i, 'in condltiile de sufcrintii 9i
de moElrt~ in care au de tri:l.it oamenii, numai persoana poatc compiHimi
:,;i nun1ai ea ttaieste trebuinta iubirii si conmatimirii, dar pcrsoanele
;~ixnplu on1ene.~-u 1~t1-9i pot da itibirea ·~i con1pEttilnirea 112l1n1brite de
egoism, I-Iristos a '!e11it sa l111pli11Gasca aceasta J.12zuin·~a a· perso~~n~lor
o:mertesti, f8.r2 de care cl1iar viata eterna a oamenilor ar fi n1onotC;nt'i
:;;i plictisitoare. In Bristos, Dumn~zeti ni s-a fiicut ca om modclul desa-
~1r~it ~i ctern a1 pe:·~oar:.el?r umane 9i al rela~iilor d~ntre ,elc ::;;i izvorul
Ge pute:·e pentru ma1tarea 10r spre acest model, dar ~l panenerul comu-
dunii des'lvirsite. Fara acest model, izvor si partener si fara ef.;rturile
ce-au decurs ~i decurg pentru oam:::ni din 'el, istoria omenirii ~i a 1n-
iTegLi \":"\istente ar fi fost plictisitor de ingustaEi :;;i de monotona 9i
til~sit}l_ d.e v.n so11s 5?i d.c o directie.
 X. lNGUSTAREA $I USCAREA PERSOANEI
PRIN PATIMIRILE EGOISTE $I lNALTAHEA
$I LARG IREA EI iN HRISTOS
PRIN HARUL DUMNEZEIESC

Patimile care par sa largeasca persoana, in realitate o ingu.stc:t>cC:i

prin egoismul manifestat prin ele. In fiecare patima, omul nu urmi',n;~te
dedt afirmarea sa. El vrea sa se imbogateasca prin bunurile matcTiale
dupa care se lacome~te, dar in realitate se inchide cu ele in sinea sa,
inchizindu-se comuniunii cu alte persoane. Vrea sa se largeascZt prin
mincare ~i bautura, dar in realitate nu mai actualizeaza bogatia virtual&
a spiritului sau. Prin pl<kerea egoista cu care profita de altii, ii reduce
la obiecte o;i se sarace~te, insingurindu-se. E preocupat de admira~ia cl<o
sine, sau e insetat de laudele altora, care i se par ca-l imbogatesc, dar
in realitate nu mai vcde valoarea celorlalti prin smerenie ~i iubire, cum
nu o mai vad nici aceia pe a lui.
El se ingusteaza ~i devine rigid in relatiile cu altii. Nu vede o;·i-
zonturile nesflrsit de inalte ale existentei mai prcsus de lumea materbEt
9i ale eului sau.· ·
Omul stc:!pfnit de patimi, voindu-se numai pe sine, taie, dupa Sii:1tul
Maxim Marturisitorul, sau eel pu~in slabe9te in comunicarea ei practica,
firea umanii existenti'i in el. de :1ceeasi fire existenta in altii. El ommc
tendintei naturale a firii coinune din 'toti, de-a sc actualiza' prin c,:,mu--
nicarea modurilor deosebite, in mre e realizata in Eiecare 9i de-a se [m;.JG-
gati astfel ]n fiecare prin toti.
Ba, d::tc0. ea, comunicarea firii din toti, aduc,; £iecaruia nu numai
imbogatitc, ci ~i bucurie, necomunicarea aduce celui ce ramine inchis
in el nu numai saracire, ci 9i tristetc. E tristetea sentimentului de izr)-
lare, de sin;ur::Hate, cRre di.cpa o oracticare indelungat~: face ne ora
incapabil s£i-~i. nni invinga aceastil. stare, sau Il J:nvirto~C'aZ~l in ea.' Omul
devine prin accasta in loc de o persoana vie, cap:::tbila de-a cre9te, dc:-a
se C!mbogati, un indivi'd rigid, 'incremenit in J:ngustimea lui.
Omul se r:cre, dupa depa9irea de sine, nu numai prin comunic:;.cea
cu altii, adicii cl:.1pa o comunicare cu toti cei ce au fire2 comuna cu a
lui, ci ~~i pdn cJmunicarea cu fiinta de care i;,i cli""t scnma cct d<::~pinde
fiinta lui, G:rc ~,i Gl ::,c afla rczilizaE1. In Pt~rsoanc. Cine sc oprc"~t.e n1"1n:.ai
la comu;."licarc::~ cu oamenii, nu 1r:vinge deplin co:;oismul s:iu, nu sco puats-
depa~i des:ivlr:;it pe sine, nu sc poate imbo~;ati la nesfir";i.t, U$c< cu::n
ii cere firca lui. C3ci, la cc s-ar depa~i pe sh1e prh1 it1bire ia~;l de :~ltii~
daci:i ace:!sb m.r-i aduce dL'Pd'~irca vi2tii pilminte$ti, cl.c:c::i cn.:easb nu--i
acluce cxistcntei ccva escn\io.l nou, daca ea nu-l sco.p:t d..:- rD.oarte ? De
ce nu ~i-ar tr[\i mai bine cu toata intensitatea, pliiceri.le vie'tii pamin-
 OMUL 5I DUMNEZEU 303

t~c;ti. daca nu exista dccit aceasta ? In fond, omul se cere, prin firea
lui, clupa o bogatie inepuizabila, dupa eternitate. $i aceasta ~ simte c<'l
nu o poate avea decit prin comunicarea cu o existenta, care este in ~i
prin ea insa~i etern inepuizabila. Numai iubirea aceleia ~i raspunsul
( mu:ui cu iubirea sa la iubirea aceleia ii poate asigura bogatia mereu
3rgita ~i in veci inepuizabila.
Cine nu traie:;;te iubirea aceleia ~i capacitatea de-a depa~i ingusti-
:~c"lCJ cgoismului si'lu prin conmniunea cu aceca, nu poate dcpa~i real
egoisnml sau nici in c:-mmniune cu altii. Sfintul JVfaxim Marturisitorul
spune : ,E cu neputinta ca cei ce nu s-au unit mai inainte cu Dum-
nezeu prin buna intelegere ~i cu cuget drept, sa poata conveni intre ei
prin liberul arbitru". Iar cca care invinge to ate granitele intrc persoanele
umane '?i cele dumnezeie:;;ti, tara sli lc confunde, ci imboqatindu-le la
ncs~in;it :;;i fc'icindu-le sa se pretuiasca in veci, este iubirea. -,Ca si'l. spun
simplu ~i pe scurt, spune acela~i Sfint P:1rinte, sfiqitul tuturor buna-
t:.ltiJm· (drtutilor) ca cca care duce la ~i Gproape de Dumnezeu, Col
mai 1nalt vlrf al bunatatilor :;;i cauzo a tot binele pc cei ce umbla in ea,
estc iubirea".
Dumnezeu s-a apropiat eel mai mult de om prin iubire :ln Hristos.
Prin aceasta a unit firea noastra omeneasca cu firea Lui dumnezeiasci'i
intr-o Pe:rsoana. El a umplut prin accasta totodati"l eel mai mult firea
cmeneasca de iubirca fata de firea dunmezeiasdJ.. Iar prin aceasta a
ridicat firea Sa omenensca in mod desaviqit peste taierea ei de fire 1
omeneasca din ceilalti oameni. Caci Dumnezeu nu poatc sa nu iubeascit
pe toti oamenii la fel. De aceea, numai in unire cu Hristos prin credinta
ne putem umple ~i noi de iubirea fata de toti oamenii, pentru ca ne
mnplem de puterea iubirii Lui dumnezeie~ti ~i de puterea iubirii fatCt
do El. Iar Duterea acestei iubiri este harul Lui.
Astf&l, in Hristos, dep:J.~ind cu tot egoismul nostru manifestat 'in
patimi, ne realizam eel mai deplin fiecare ca persoana, prin comuniunca
cca mai iubitoare ~i mai deplina cu toate persoanele.