De'\ ·:;:;I:lsepernfU e.l fantornatic.

~i lumina era acolc' In su-·

dc'area trebuia S2~are un agor pietros.
l\lI~'arnlr1trebat arunci: ~,De uncle vine un astfel de 'vis ?~.
'1n acel rnornent lni se paTuse de la sine lnteles ca asernenea vise
era.1J trimise direct Durnnezeu - sOlnnia a [)eo flzfssaJ i~j~CUrf1 0

aslrrdlasei.i.1 'l';1sa atlta critica gnoseologica7 i"ncl't alYl fDst 2ts21tat de

IDJoieli, Se putea spune; de exemplu, ca inteligenta rnea e';lcluase
~i brusc la iveaEi Tn vis la un I110rnent dat.
acesta era ~i cazuL Dar asta nu-i 0 explicatie, ci doar 0 clescriere.
care se punt, este de. fapt de ce avusese loc un astfel
d.e praces Si de. ce se i\rrise In con~tiint2L Doar nu facuserD. nirnie
pentru a sustine aceasta dezvoltare, Cl ITiele
tTa.U de parte.a cealalta. Trebuia deci sa actioneze ce\"Ct In
cc-va inteEgent, In orice caz ce\"a mai inteligent deci't . caCI
TiE ITii~-3Y fi trecut niciodat2:. prin minte ideea geniaUi ca lumjnosul
imperiu interior apare, In lumina constiintei; aoar ca 0 UITlbdi
}.\cum am in~e.les deodata lTIulte lucruri care In trecut
lrni fusesers. inexplicabile: ~i anUIl1e ace-a umbra rece a uluirii ~i
i'Dsrra.inarii care trecea de fiecare data pe fetele o::nnenilof clnd se
s~;,fac aluzie la ceva ce aInlntea de uni:versul interior.
T'rebL~ia s~tul Jas pe tlf. 2 In urrna rnea; asta imi era c1ar. Dar
f.\,-avearn ~-'oie pentru nhnic 111 lume sa-l reneg fata de mine lnsumi
,)cLUc.~hL1rsa-l declay nul. Ar fi fast 0 a:utorrlutilare in ri-a-r
rr~ai fi existat absolut nici 0 posibilitate de a ofl.ginil
.-. ~
~/iselor. Pentru iTilne nu era nici un dubiu ca. ill'. L ave:,1 ceva Cie-(;i
face en producerea viselDr~ 91illte1igen~a superioara necesara se i
putea c:tribui ell u~uriITta. Eu lDsurni In3~simtearn. Intr-o luasurti
rot :rIled mare identic ell nr. 1 ~ iax aceasta stare sc do\/edi ca 0
cornponent.a a latuni lui 2; care era rr~u1.tma.i
zator ~i eu care" tocrnai din acest moth/ ~nu ma rn&£ puteam
i,der:Jlc, T":1.". 2 era in rea1itate 0 pfanton1a~i, adica en care Sc;
p·;Jte~.:~
rEl~_su.rain. putere en obscuritate.a lun1ii ....L\J..sta nu iitm:;e'm:rnai
~nainle 51.lrni era inca ~i atJJncL dupa CUIT1pot constata retro~
doar un lucru neHi:D.1Llrit~ chicn~daca~ din de vedere
1'1cOTI:?dentizarn ID mod indiscutabil.
caz~ Intre Tiline $i ''''lr~ 2 se proausese 0 mptul's., care
de nf. 1 S1. rr:s, distanta in de nr. 29 ca.re
o pers()nalit?~te 1'ntruc1t\l8. E',-utcnoDJ.~'L

.SE ClffiI::;e de DUTunezeu (n. t.).

101
N-am legat de asta nici 0 reprezentare a unei individualitati anume,
ca de exemplu pe aceea a unui revenant1, de~i datorita originii
°mele de Ia tara 0 astfel de posibilitate ar fi fost pe deplin accep-
tabiHi. Caci Ia tara se crede ln aceste Iucruri In functie de circum-
stante; ele slnt ~i nu siot.
Singurul Iucru c;.lar Ia acest spirit era caracterul lui istoric,
lntinderea lui ln timp, respectiv atemporalitatea lui. Toate astea
nu mi Ie-am spus, desigur, ln atitea cuvinte, dupa cum nici nu
mi-am facut 0 idee despre existenta sa spatiala. EI juca rolul unui
factor care nu era clar definit, fiind totu~i prezent ln mod definitiv .
In fundalul, In premiseIe existentei mele .

. Omul vine pe Iume, fizic ~i psihic, cu ni~te predispozitii in-

dividuale ~i ia cuno~tinta mai lntli de mediul sau parintesc ~i
spiritul acestuia, cu care, datorita individualitatii lui, este de acord
doar In mod Iimitat. Spiritul familial poarta lnsa, la rindul sau,
amprenta spiritului epocii, care, In sine, Ie este celor mai multi
oameni incon~tient. Daca spiritul familial constituie un consensus
omnium2, atunci el va reprezenta ;.:~ sentiment de siguranta in
raport cu lumea; daca el se afla lnsa in opozitie fata de ce-' multi
~i este el insu~i brazdat de contradictii, atunci se na~te sentimentul
de nesiguranta in raport cu Iumea. Copiii reaqioneaza mult mai
putin la ceea ce spun adultii dedt la factorii imponderabili din
atmosfera inconjuratoare. La aceasta, copilul se adapteaza in-
con~tient, adica in el se produc corelatii de natura compensatorie.
Reprezentarile "religioase" ciudate, care ma asaItasera deja in
copilaria cea mai frageda, erau pUismuiri nascute sponian, care
trebuiau intelese ca reaqii la anturajul meu parintesc. Indoielile
religioase, carora mai tlrziu tata avea sa Ie cada, In mod evident,
victima, au cunoscut In el, bineinteles, 0 perioada vasta de pre-
gatire. 0 asemenea revolutionare a propriei lumi, ~i a lumii in
general, lncepe sa se contureze ~i sa-~i arunce umbra cu muIt timp
inainte, ~i anume cu atit mai mult, cu dt con~tiinta s-a ferit cu mai
mare disperare de puterea ei. Este de inteIes ca unele presimtiri
II cufundau pe tata intr-o stare de nelini~te, care, fire~te, se reper-
cuta ~i asupra mea.
N-am avut niciodata. impresia ca astfel de influente ar fi ema-
nat eventual de la mama, caci ea era oarecum ancorata intr-un

1 Strigoi, stafie (n. t.).

2 Acord al tutmor, acord universal (n. t.).

102
Leren lnsa niciodata ca fiind
ct', Inc:recen.' In (Tedin';a
;cU EI avea- a~a simteam
eu -lntru~=lt\/a de-a f;~cecu 2xdrllC'le pomiL muntii~ clmpiile ~i
'}Ig:'[tc,,U";;,en care contT2stau in mod stro.niu suprafata ei
crt.sdnb si rnaDifestarile ei conventionale. Acest fundal
Inele c.titudini intr-atlt, inclt de 1a el n-a por-
nit nici un fel de , din contra, constatarea mi-a conferit
de fiecare data un sentiment de securitate ~i convingerea ca. aici
,~;;ist21 un tenen solid pe care se putea 5to..Nu mi-a trecut niciodata
Injnte ell de era aceasta fandare. Nr. 2 al mamei
Tnele rni-·era sprijinul cel1nai putemic in conflictul care se na~tea
irtre ~i pHisro.uirile ciudate, compensatorii, pe care
crlstientul TlleU er~~s~irn,i21at sa Ie
'/2/i -:it d.e r-:-.:uha anticioat dezvoltarea mea
H1 "','e",;,..,.."o·11'p'!"
'-' I ·-"-:.,,;c!.-'.·V-"~L""" '""
11h~']'''''''F~i
,•..•._'-,_.:. ,' ....•••.•..•. ·v '; __'
'~'u,m
'V 1 a' r,,"po"0,fJ'Y .. moda'!l'ta~tl'
l-'-''''''C''-'-'' ~ ,
religioasa a tataJui meu, ei't ~i
a irnaginii de azi asupra lumii, care
rnel ea flU s-a naSCLEd.e azi pe mIlne, ci s-a conturat eu mult
'J':nairrcc> avenl noastra personaHi~ slntem,
pe de aha parte~ IT, rflare rntisura reprezentantii, victimele ~i
unu~ spirit colecti"v~ ai c3xui ani de viata Insealnna 5

secole. Putem 0 i'ntreagzc sa crectem di facem totul dupa

Eost~l.' ~j s? rm descoperirn niciodata ca am fost in principal
:pc: scen~ leatrului bmii. Exista insa fapte care, chiar
Cl.acar~., CULoastelD, !~e il1fluenleaz3. totu~i viata, ~i asta ell atlt
rnai rrn.;_tLcu cit ::;lnt ir:.c())Jstiente.
Ce: a~a 0 parte a fiintei noastre in veacuri, Si
(:!,nume.2C=~2. parts cere cu am desemnat-o, pentru uzul meu
pe..
Cee Cii ea 1111 este 0 curiozitate individualii 0
ci'cmo[<streazl'i flo:;str['i occidentala, care se adreseaza ex~
verbis' acestui em};;1terior ~i inceard de aproape doua mii
ne arE in mod serios sa-l aduc3_ 10. cuno~tinta con~tiintei de
S'J.prarat3. ~i persoDalisr:"ului acesteia: Noli foras ire, in interiore
homine habitat veritos n\'u \fa duceti in afara, in omul interior
f

ade'/axul !)

anii 1892 ~i 1894 am pmtat 0 serie de discutii vehemente

~1 ,c+~'
dl,aUI
~_,e ·C'l
• ., .. ~' .. ~p ,., C'COi('-o-p l' bi" t"l t ?
Ifl':",", :-c SfL:'_'l~'~_i'~:U~_l.':",;;~~n::. onen a e, ,al ~.L~ so.
i-
tnE?,Se 0 verSElne ?,raja a Lmtarn Lmtanlor. Epoca sa erOlca se

Prin cu\'inte precise (n. t.),

103
lilcheiase 0 data, cu
~ '-'
'<.ldC':}
-,

uitarii talentul Sall filologic. Ca pieot de Lauten. In 2prc-

pierea cascadei Rinului, cazu l'ntr,~un el-i.tr~ziasnl senT-rElent3-;' 5e
cufunda in amintiri ale \de~ii de student. continL1z~ furne.ze
lunga pip a studenteasca ~i era de:Z2lm :'ct[H de casnici2 32" Face.;:;.
mult bine - prea mull. Ca urmare, era pre;:. c.des:03. pros',
9i suferea de 0 irascibilitEte cronica. Arnb-ii mer lsi dad.e~=';.u
mare siIinta sa duca 0 viatil pioasa, ell [fzuitaWl c:a
mult prea frecvent la scene. Este de iuteles c3. aceste lllil'~ll,E"-" II
zdruncinara mai tirziu si credinto ..
1ritarea si nemu)tumirea sa se amplific21sera
Iui ma umplu de grijil. Mama evita tot ce l-ar fi putut aglta Sl nu
se preta la nici 0 disputa. De~i trebuia sa recunosc
atitudinii ei, deseori uu eram in stape in frlu
temperament. E drept ca rarnineam cJ:lpllo:cii1crlui
nervoase, dar cind imi pares. a fi Intr~o c;.ccesibilz. in
cere am sa leg ell el 0 discutie, 'in de a afla ce\'£}.JTlai rn1~dte
111 legatura ell procesele care se petreceau in interiard 1ui ~i ell
ceea ce l'n1elegea eI despre sine Insu~i. Caci ~-nj~er~~ clilr c~ era
chinuit de ceva ~i presupuncarD eEl acel ceva avea de~a face cu
conceptia sa religioasa asupra lumii, D·intr-o serle de 2dt~zii
seserrl Ia convingerea ell era vorba de maoie-Ii relifzlosse, it'll
parea ca luerurile puteau sta a~a nmnai dad j'j
necesara. Din incerdirile mele de a incfopi eu \'1 21m anat
i'ntr-adevar ca trebuia sa existe ceva aserlJ,arL~tOf, 1':Tt.nJclttoaLe
intrebarile mele erau unnate fie de raSpllriStlf
de viaia ~i atlt de familiare mie, fie de {) ridicare resernnata ,L;
umeri, care-mi incita spiritul de contra(:11(:tll::;, Nu
cum de uu profita de Olice oeazie pentru a se C0I1fru.nt8. Oil Sli:mitla
sa. Desi vedeam ca Intrebiirile mele critice 11i!11tl1:sta,1} , mm spen",;m
'inca sa ajungem Ia (} conversarie CODstrUCt1va. Iv1i se a;_,'rTl2,-
pe inimaginabil ca el sa flU fi Iacur ~i sa nn fi a\'ut Ci3a Tn8.1
evidenta dintre toate experientele, cea a lui Dt.unnezell, ill;3,C;iT
al1ta despre teoria cunoa~terH spre :l ITL~)fi Elm_L~rit ca c 83t['~1 de
cunoa~tere nu poate fi dovedita, dar rni~era 1~~reI de ciar CR nici
D-avea nevoie de vreo tot a~a de putin preCUi1i trebuia sa
mi se dernonstreze frurnusetea unni iqaSEirit de SO;;l:rt· san tearll:i ITI,
fata posibilitatilor lumii Doctume,tmr-lJrl cncd
foarte nemdelTll'natic. 8a-1 trans:rnit aceste fn
plina de sperante de a-I S;jp'Jice c"iestiniJl deQ~~e;bH
de (:';;\.1.",
avusese parte ftlfa ~rn::buia s§~~;eCe,l\e cu cine'c ~j
atunei 0 faeea cu familia lui ~i eu sine insu~i. De ce n-o facea ell
Dumnezeu, sumbrul auctor rerum creatarum1, unicuI care este cu
adevarat responsabil pentru suferinta lumii? I-ar fi trimis cu sigu-
ran~a ca raspuns unul din acele vise magice, infinit de profunde,
pe care mi Ie trimisese mie chiar fara sa-L fi intrebat, pecetlu-
indu-mi astfeI soarta. Nu ~tiam de ce - era pur ~i simplu a~a. Ba
imi permisese chiar sa arunc 0 privire in propria Sa fiinta. Aceasta
din urma era cu siguranta un mare secret, pe care nu aveam voie
sau nu puteam sa-l dezvaIui nici tatei. Aveam senzatia ea i I-a~
fi putut eventual imparta~i daea ar fi fost capabil sa inteleaga
experienta directa a lui Dumnezeu. Dar nu inaintam niciodata atit
de mult in discutiile pe care Ie purtam cu eI, nici macar nu ajun-
geam in raza problemei, pentru ca 0 abordam intotdeauna intr-o
maniera foarte nepsihoIogiea ~i inteIectuaIa ~i evitam pe cit posibil
aspectul sentimental, spre a nu-i decIan~a emotiile. Dar acest mod
de apropiere avea mereu un efect asemanator cu eel aI basmaIei
ro~ii asupra taurului ~i ducea Ia reaqii de enervare, care mie imi
erau de neinteIes, fiindca eram incapabil sa pricep cum de un
argument perfect rational se putea lovi de 0 rezistenta emotionala.
Aeeste discutii sterile ne necajeau pe amindoi ~i in ceIe din
urma ne retrageam, fiecare avind sentimentuI sau specific de in-
ferioritate. Teologia ne instrainase reeiproc pe tata ~i pe mine. Am
simtit asta din nou ca pe 0 infringere fatal a, in care insa nu ma
simteam singur. A veam 0 presimtire sumbrii ea tata ei:izuse inevi-
tabiI vietima destinuIui sau. Era singuratie. N-avea niei un prieten
cu care sa se fi putut sfatui, eu eel putin nu cuno~team pe nimeni
in anturajul nostru pe care sa-l ered in stare a-i aduee cuvintuI
salvator. Odata I-am auzit rugindu-se: se Iupta cu disperare pentru
eredinta sa. Am fost zguduit ~i revoltat deopotriva, fiindea vedeam
cit de fara sperante cazuse prada Bisericii ~i gindirii ei teologiee.
Ele il parasisera, infidele, dupa ce ii bloeasera toate posibilitatiIe
de a ajunge nemijlocit la Dumnezeu. Atunci am inteIes cit se poate
de adine ceea ce triiisem: Dumnezeu Insu~i dezavuase in visul
meu teoIogia ~i Biseriea intemeiata pe ea. Pe de aIta parte, toIerase
teologia, ca ~i atitea alte lucruri. Mi se parea ridicoI sa admit ea
oamenii ar fi putut determina astfeI de dezvoltari. Gare ce erau
oamenii? Se na~teau pro~ti ~i orbi asemenea eatelu~iIor, aseme-
nea tuturor fapturilor Domnului, inzestrati cu cea mai saraea-
cioasa lumina, care nu poate lumina bezna in care orbeeaie ei. De

I Autor allucrurilor create (n. t.).

105
asta eram sigur ~i la fel eram ~i de faptul di niei unul dintre
teologii pe eare-i euno~team nu vazuse eu propriii oehi "lumina
[care] lumineaza in intunerie"l, altfel n-ar fi putut propovadui a
"religie teologidi". N-aveam ee sa fae eu a "religie teologidi";
ea nu corespundea felului in care traisem eu experienta Domnului.
Ea ii pretindea omului sa creada, fara nadejdea de a ~ti vreodata.
E ceea ce, cu mare efort, ineercase tatal meu, dar e~uase. Tot a~a
de putin se putea apara tata ~i impotriva materialismului ridicol
al psihiatrilor. Doar ~i aeesta era eeva in care trebuia sa erezi, la
fel ea ~i in teologie! Eram mai sigur ca nieiodata ca ambele
dueeau lipsa de eritidi gnoseologidi ~i de experienta.
Tatal meu traia in mod vizibil sub impresia ca psihiatrii ar fi
descoperit in creier ceva care dovedea ca inloeul unde ar fi trebuit
sa fie spiritul se afla materia ~i nimie "aerat", "spiritual". A~a se
expliea de ce ma avertizase tata in diverse rinduri ca nu cumva
sa devin materialist, dadi studiam medieina. Pentru mine insa,
avertismentul sau insemna, de fapt, sa nu care cumva sa cred
ceva, dici doar ~tiam ea materiali~tii, aidoma teologilor, eredeau
in definitiile lor ~i mai ~tiam ~i di tata, saraeul, dizuse pur ~i
simplu din lac in put. Prieepusem ca acea eredinta ce-mi era
mereu superlaudata ii jucase 0 festii fatala, ~i nu numai lui, ei
majoritatii oamenilor eultivati ~i serio~i, pe care ii cuno~team.
Pacatul suprem al credintei mi se parea a fi faptul di ea anticipa
experienta. De unde ~tiau teologii ea Dumnezeu orinduise anu-
mite lucruri in mod deliberat ~i di "permitea" altele ~i de unde
~tiau psihiatrii ca materia poseda proprietatile spiritului uman? Eu
nu eram deloe in perieol de a cadea vietima materialismului, dar
tatiHmeu, da; asta imi devenea tot mai cIar. Cineva ii ~optise eu
siguranta eeva la ureche despre "sugestie", pentru ca el citea
atunei, dupa cum am deseoperit la aeea vreme, eartea lui Bern-
heim asupra sugestiei, tradusa de Sigmund Freud.2 Era pentru
mine eeva nou ~i important, caei pina atunci iI vazusem pe tata
eitind doar romane sau eventual cite a deseriere de calatorie.
Toate cartile "inteligente" ~i interesante pareau a-i fi interzise.
Leetura nu-l faeea insa ferieit. Toanele sale depresive se Inmul-
teau ~i se intensificau, la fel ea ~i ipohondria lui. De un numar

1 Citat din loan 1,5: Si lumina lumineazii fn fntuneric $i fntunericul n'a

cuprins-o (n. t.).
2 Die Suggestion und ihre Heilwirkung (Sugestia $i efectul ei terapeutic),

Leipzig ~i Viena, 1888 (n. ed. germ.).

106
de ani deja, se viiitase de toate simptomele abdominale posibile,
fara co. medicuI sa fi putut constata ceva precis. Acum se pIingea
de senzatia de a avea "pietre in burta". Muit timp n-a fost Iuat
de noi in serios, dar in ceIe din urma medicuI a C8.zutpe ginduri.
Era Ia sfirsituI verii Iui 1895.
In primavara imi incepusem studiile 10. Universitatea din Basel.
Singura perioada a vietii meIe in care ma pIictisisem - adica anii
de ScoaIa - se incheiase Si acum mi se deschideau portile de aur
spie universitas litterarum Si spre libertatea academica: voi afla
adevaruI despre natura in aspecteIe sale principale, voi invata tot
ce se putea sti des pre am, din punct de vedere anatomic Si fizio-
logic, si 10. acestea se va adauga cunoasterea starilor biologice de
exceptie, si anume a boIilor. In plus, am putut intra intr-o asociatie
purtind culori, Zofingia I, careia ii apartinuse si tata odinioara. Pe
cInd eram inca "boboc" m-a insotit chiar intr-o excursie a asoci-
atiei, intr-un sat viticol din Markgrafenland, si a tinut acoIo un
discurs plin de haz, in care, spre incintarea mea, a iesit iar 10. ivea-
l1i spiritul vesel 0.1 trecutuIui sau studentesc. In acelasi timp am
recunoscut, fulgerator, ca propria lui viatii incetase definitiv 0 data
cu terminarea studiilor si mi-au trecut prin minte versurile unui
cintec studentesc:
Privind fn jos, ei plecarii
Spre-a filistinilor {ara.
o jerum, jerum, jerum,
o quae mutatio rerum!2
Aceste cuvinte m-au apasat greu pe suflet. Doar fusese Si el
pe vremuri un student entuziast in primul sau semestru, asa cum
eram eu acum; lumea se deschisese pentru el, asa cum mi se
deschidea!li mie; comoriIe infinite ale !ltiintei fusesera etalate in
fata Iui, co. Si in fata mea. Oare ce-l frinsese, ce-l inacrise !Ii in-
veninase? Nu gaseam nici un raspuns sau gaseam prea multe.
Discursul tinut de eI 10. un pahar de vin in acea seara de vara a
fost parea ultima scaparare a unei amintiri vii dintr-o epoea in care
el fusese ceea ce ar fi trebuit sa fie. Curind dupa aceea, starea lui
se inrautati. Spre sfiqitul toamnei Iui 1895 cazu bolnav 10. pat !Ii
inceta din viata 10. inceputul anuIui 1896.

J Numele vine de la ora~elul Zofingen, in cantonul Aargau, unde a fost

infiintata aceasta asociatie studenteasca (n. t.).
2 0, ce mutatie a lucrurilor! (N. t.)

107
 Dupa cursuri, ma intorsesem acasa in ziua aceea ~i ma in-
teresasem cum se simte.
- Ah, e Ia fel ea de obicei. Este foarte sIabit, zise mama. EI
ii ~opti eeva, ~i ea spuse, dindu-mi a intelege din priviri ca tata
delira: Vrea sa ~tie daca ai trecut deja examenul de stat.
Mi-am dat seama ca era cazul sa mint:
- Da, totul a deeurs bine.
A oftat u~urat ~i a inehis oehii. Ceva mai tirziu, m-am intors
la el. Era singur. Mama mea avea treaba in camera de alaturi. Tata
horcaia ~i am realizat ca intrase in agonie. Stateam linga patul Iui
nemi~eat, ca tintuit sub efectul unei vraji. Nu mai vazusem nici-
odata un om murind. Deodata, a ineetat sa mai respire. Am ~teptat
~i am tot a~teptat suflarea urmatoare ... Dar ea nu a mai venit.
Atunci mi-am amintit de mama ~i m-am dus in camera veeina,
unde am gasit-o ~ezind la fereastra ~i tricound.
- Moare, am zis.
S-a apropiat cu mine de pat ~i a vazut ca tata murise.
- Cit de repede s-a ispravit totul, mi-a spus, mirata parca.
Zilele urmatoare au fost apasatoare ~i pline de durere; putine
amintiri de atunci mi-au ramas intiparite in minte. La un moment
dat, mama vorbi pe vocea ei "cea de-a doua" eu mine sau cu aerul
care ma inconjura:
- Pentru tine a murit la timp.
Ceea ce-mi dildu senzatia ca trebuia sa insemne: Nu v-ati
inteles ~i ar fi putut sa-ti devina un obstaeol.
Acest punct de vedere mi se paru a eorespunde cu personali-
tatea nr. 2 a mamei mele.
Aeest "pentru tine" ma lovi cumplit ~i am simtit di 0 bueata
de trecut se incheiase in mod irevocabil. Pe de aWi parte, se trezi
la viata in mine 0 bucata de barhiltie ~i de libertate. Dupa moartea
tatei, m-am mutat in camera lui ~i i-am luat locul in cadml fami-
liei. Trebuia, de exemplu, sa-i dau mamei saptaminal banii pentru
menaj, fiindca ea nu ~tia cum sa gospodareasca ~i sa dramuiasc~,
banii.
La aproximativ ~ase saptamini dupa ee a murit, tata mi-a apa-
rut in vis. Deodata s-a aflat in fata mea ~i mi-a spus ca tocmai
venise din eoneediu, ca se odihnise bine ~iacum se intoreea acasa.
M-am gindit ca avea sa-mi repro~eze ca ma instal as em in camera
lui. Dar nici gind! Mi-a fast totu~i ru~ine ca imi imaginasem ca
murise. Peste cueva zile, visul s-a repetat, de data asta tata se
intorcea acasa insanato~it dupa boala, iar eu imi faceam din nou
repro~uri ca putusem sa cred ca murise. M-am tot intrebat apoi:
108
"Ce iIlseamna aceasta intoarcere a tatei in vis? Cum de pare atit
de «real»?" A fost 0 experienta de neuitat care m-a obligat sa
meditez pentru prima oara la viata de dupa moarte.

o data cu moartea tatalui meu s-au ridicat probleme serioase

~i grave in legatura cu continuarea studiilor me1e. 0 parte din
rudele mateme era de parere ca ar fi trebuit sa-mi caut un loc de
amploiat comercial la 0 casa de comert, pentru a ci~tiga cit mai
curind ceva bani. Fratele mezin al mamei s-a oferit s-o ajute,
intrudt mijloacele de care dispuneam nu erau nici pe departe
suficiente pentru trai. M-a ajutat un unchi dinspre tata. La sfir~itul
studiilor mele ii datoram trei mii de franci. Restul I-am cl~tigat
lucrind ca asistent preparator ~i ocupindu-ma cu vinzarea unei
colectii mici de antichitati, pe care am preluat-o de la 0 matu~a
Mtrina ~i am, vindut-o in mod avantajos, bucata cu bucata, in-
casind un profit foarte binevenit.
N-a~ dori sa nu fi avut parte de aceasta perioada de saracie.
Omul invata atunci sa aprecieze lucrurile simple. Imi amintesc
inca foarte bine ca am prim it odata cadou 0 cutiuta plina cu tigari
de foi. M-am simtit imparate~te. Mi-au tinut un an intreg, cad
mi-am acordat mie insumi permisiunea de a lua doar cite una in
fiecare duminica.
Privind in urma pot sa spun: anii studentiei au fost ani frumo~i
pentru mine. Totul era insufletit spiritualice~te ~i a fost ~i 0 epodi
a prieteniilor. In cadrul asociatiei Zofingia am tinut mai multe
discursuri pe teme teologice ~i psihologice. Purtam conversatii
dintre cele mai animate ~i nici gind ca ele sa fi abordat numai
subiecte medicale. Discutam in contradictoriu in legatura cu Scho-
penhauer ~i Kant. Aveam cuno~tinte despre diferitele stiluri ale
lui Cicero ~i ne interesau teologia ~i filozofia. Se putea presupune
la fiecare, ca sa zic ~a, 0 formatie clasica ~i 0 traditie intelectuala
ingrijita ..
Printre prietenii mei cei mai apropiati se numara Albert Oeri1•
Prietenia dintre noi.a durat pina la sfir~itul vietii lui (1950). Lega-
tura dintre noi avea de fapt cu vreo douazeci de ani mai mult dedt
noi in~ine, deoarece incepuse deja la sfir~itul anilor ~aizeci ai se-
colului trecut cu prietenia dintre tatii no~tri. Dar, spre deosebire
de ei, ,pe care soarta i-a despartit treptat in anii de mai tirziu, pe

I Personalitate marcanta care a jucat un rol important In via\a politica ~i

cultural a a ora~ului Basel (11. t.).
109
Oeri ~i pe mine destinul nu numai ca ne-a tinut impreuna, dar ne-a
unit pina in ultima c1ipa ~i prin legatura fidelitatii.
II cunoscusem pe Oeri ca membru al asocia(iei Zofingia. Era
pe dt de plin de umor, pe atit de plin de suflet, de sensibilitate
~i un povestitor excelent. M-a impresionat ca era stranepotul lui
Jacob Burckhardt, pe care noi, tinerii studenti ai Baselului, 11
veneram ca pe marele am ajuns deja legendar, dar care traise ~i
activase in mijlocul nostru. Da, Oeri amintea pu\in de aspectul
exterior aI acestui om rar, ~i anume prin unele trasaturi ale fe(ei,
prin gesturile ~i mi~cariIe lui ~i prin felul sau de a vorbi. Am aflat
cite ceva de la prietenul meu ~i despre Bachofen, pe care, ca ~i
pe Burckhardt, il intilnisem uneori pe strada. Insa mai mult dedt
aceste elemente exterioare m-au atras stilul sau meditativ, modul
in care privea evenimentele istorice, matuntatea, surprinzatoare
la virsta aceea, a judecatii sale politice ~i precizia lui adesea ului-
toare in in(elegerea personalita\ilor contemporane, pe care spiritul
~i hazul sau Ie puteau schi\a intr-un chip inimitabil. Scepticismul
lui descoperea vanitatea ~i nimicnicia chiar ~i sub faldurile cele
mai stralucitoare ale draperiilor.
eel de-al treilea in alian\a era Andreas Vischer, decedat din
pac ate prematur, dupa ce a fost ani de zile conduditorul spitalului
din Urfa, in Asia Mica. Obi~nuiam sa ne adunam eu toW ~i sa
discutam la "Adler" din Weil ~i la "Hirzen" din Haltingen, la un
pahar de Markgrafler, sub soarele striilucitor sau sub luna in per-
manenta transformare. Aceste conversa\ii au alcatuit punctul culmi-
nant ~i de neuitat al vietii mele studente~ti.
Intrudt profesia ~i locul de munca ~e separau, nu ne-am vazut
prea mult in deceniul care a urmat. Dar dnd s-a apropiat de Oeri
~i de mine, care eram de-o virsta, ora solemna a miezului vie\ii,
destinul ne-a adus din nou mai des impreuna. Clnd am implinit
treizeci ~i cinci de ani, am racut amindoi, rara a biinui ce ne ~tep-
ta de la via\ii, 0 calatorie memorabila eu vaporul, de fapt eu velierul
meu, iar "marea" noastra a fost lacul Zurich. Eehipajul s-a compus
din trei medici tineri, care luerau pe atunci la mine. ltinerarul
nost~ a fost pina la Walenstadt ~i inapoi. Calatoria a durat patru
zile. lnaintam, lmpin~i de un vint racoros, eu spinaeherul. Oeri
adusese tradueerea lui VOEl din Odiseea ~i ne citea in timpul

I Johann Heinrich VoB (1751'-1826), scrii!or iluminist german. Partea

cea mai valoroasa a operei sale - tiilmacirile din Homer, Hesiod, Aristofan,
Virgiliu, Ovidiu ~i Hora~iu -. a mijlocit 0 buna cunoa~tere a culturii antice
~i a constituit 0 sursa de inspiratie a c1asicismului german (n. t.).

110
calatoriei din aventura lui Ulise pe insula lui Circe ~idin "Nekyia",
coborirea in Hades. 0 stralucire se a~temuse peste lacul sdnteie-
tor ~i peste malurile inviiluite in piela argintie.

De dupa vasul eel eu botul negru

Cuvfntatoarea vajnica zeira
Cu par de aur, Circe, ne trimise
Un vfnt prielnic umj7ator de pfnze,
Sor bun de drum. 1

Dar indiiratul imaginilor homerice scinteietoare se iveau,

umpllndu-ma de nelini~te, ginduri legate de diHitoria mai mare
peste pelagus mundi2 pe care urma sa ne-o rezerve viitorul. Oeri,
care pina atunci tot ezitase, s-a casiitorit nu mult dupa aceea, iar
mie mi-a daruit destinul, precum lui Ulise, 0 Nekyia, 0 coborire
in intunecatul Hades.3 Au urmat anii de razboi, ~i iar I-am vazut
doar rareori. Au amutit ~i marile discutii. Nu se mai vorbea de
fapt dedt despre evenimentele din prim-planul actualitatii. Dar
intre noi a inceput 0 conversatie interioara, a~a cum am putut
ghici din diferite intrebiiri disparate pe care mi Ie punea. Era un
prieten inteligent ~i ma cuno~tea in felul sau. Aceasta intelegere
tacita sifidelitatea sa nestramutata au insemnat foarte mult pentru
mine. In ultimul deceniu al vietii lui ne-am vazut din nou mai des,
caci amindoi ~tiam ca umbrele deveneau tot mai lungi.

In legiitura cu problemele religioase am primit in timpul stu-

dentiei mele multe stimuliiri. Acasa mi se oferea prilejul extrem
de binevenit de a ma intretine cu un teolog, vicarul raposatului
meu tata. Nu se distingea numai prin apetitul sau fenomenal,
care-l eelipsa pe al meu, ci ~i prin marea-i eruditie. De la el am
invatat multe despre patristidi, istoria dogmelor, ~i mai ales am

I Homer, Odiseeo, Editura Univer~, Bucure~ti, 1979, trad. de George

Mumu (n. t.).
2 Oceanullumii (n. t.).
3 "Nekyia", de la V€XUc; (= cadavru) este titlul Cintului al Xl-lea al
Odiseei. Cuvl'ntul desemneaza ofrand a adusa pentru invocarea din Hades a
celor disparu\i. Nekyia este de aceea un termen adecvat pentru a indica 0 co-
borire In Impara~a mortilor, ca de exemplu In Divino Comedie sau In "Noaptea
walpurgica c;"sica" din Faust. lung II folose~te aici In sens figurat ~i face
a1uzie la "coborirea" sa In lurnea de imagini a incon~tientului, despre care
va fi yorba In capitolul "Confruntarea cu incon~tientul" (A. J.).

III
aflat 0 grfunada de noutati In domeniul teologiei protestante. Teo-
logia lui Ritschl era pe-atunci la ordinea zilei. Concepti a ei
istorica ~i mai cu seama parabola trenului ma iritau. I ~i studentii
la teologie, cu care discutam I'n cadrul asociatiei Zofingia, I'mi
lasau impresia ca se multumeau toti cu ideea efectului istoric care
pomise de la viata lui Cristos. Ideea nu mi se parea numai stupida,
ci chiar total lipsita de viata. Nu puteam fi nici adeptul teoriei
care-L pIasa pe Cristos I'n prim-plan, transforml'ndu-L In singura
figura hotaritoare I'n drama dintre Dumnezeu ~i om. Era I'n con-
tradiqie absoluta cu propria conceptie a lui Cristos ca Sfintul Duh,
care-L procrease, II va I'nlocui printre oameni dupa moartea Lui.
Sfintul Duh I'nsemna pentru mine 0 ilustrare adecvata a lui
Dumnezeu, Cel de neconceput. Actiunile Sale nu erau numai de
o natura sublima, ci ~i de 0 maniera stranie ~i chiar dubioasa,
asemenea faptelor Iui Iehova, pe care-l identificam, I'n sensull'n
care-mi fusese Infati~at In timpul instruirii mele I'n vederea con-
firmarii, I'n mod naiv cu imaginea cre~tina a Domnului. (Pe atunci
nu eram con~tient nici de faptul ca adevaratul diavol se nascuse
abia 0 data cu cre~tinismul.) "Domnul Isus" era pentru mine I'n
mod nelndoielnic un om ~i tocmai de aceea I'ndoieinic, respectiv
un simplu purtator de cuvl'nt al Sfintului Duh. Aceasta conceptie
extrem de neortodoxa, care diferea cu 90, ba chiar cu pl'na Ia 180
de grade de cea teologica, se lovea, bineinteles, de cea mai adl'nca
nel'ntelegere. Dezamagirea resimtita de mine din aceasta cauza ma
duse treptat la un fel de dezinteres resemnat, ~i convingerea mea
ca aici nu putea decide dedt experienta se I'ntan tot mai multo
Puteam sa spun I'mpreuna cu Candide, pe care-l citeam atunci:
Tout cela est bien dit - mais itfaut cultiver notre jardin2, prin care
intelegeam ~tiinta naturii.
In decursuI primilor mei ani de studentie am facut descoperirea
ca ~tiintele naturii dadeau I'ntr-adevar posibilitatea dobl'ndirii a
infinit de multe cuno~tinte, dar fumizau numai 0 cunoa~tere foarte
saracacioasa, iar aceasta in principal de 0 natura specializata. ~ti-

1 Albrecht Ritschl (1822-1889) folose~te parabola unui tren care este

manevrat pe 1inia de triaj; locomotiva lmpinge din spate, ~i aceasta impul-
sionare se transmite lntregului tren: tot astfel s-ar perpetua prin veacuri im-
boldul dat de Cristos (A 1.).
2 Citat din Candide au L'Optimisme (1759), povestirea filozofica a lui

Voltaire: "Foarte bine ai vorbit, dar plna una-alta trebuie sa ne lucram

gractina" (Candid sau aptimismul, E.P.L.U., Bucure~ti, 1969, p. 157, trad. de
AI. Philippide) - (n. t.).
112
am din lecturile mele filozofice ca la baza tuturor se afla realitatea
psihieului. Fara suflet nu existau niei euno~tinte, nici eunoa~tere.
Nu se auzea insa absolut nimie despre suflet. El era, ee-i drept,
presupus pretutindeni in mod tacit, dar ~i aeolo unde era pomenit,
ca la C. G. Cams!, nu exista 0 eunoa~tere reala, ei doar 0 spe-
culatie filozofici:i, iar aeeasta putea foarte bine sa aiba un sens sau
altul. Nu prieepeam nimie din aeeasta observatie eiudata.
La sfir~itul eelui de-al doilea semestru am fikut insa 0 des-
coperire, menita sa aiba eonseeinte importante: am gas it in biblio-
teca unui istorie de arta, tatal unuia dintre prietenii mei de studentie,
o cartieidi din anii saptezeci despre aparitii de spirite. Era 0 re-
latare a inceputurilor spiritismului, scrisa de un teolog. Dubiile
mele initiale s-au risipit repede, caei n-am putut sa nu rem arc ca
in prineipiu era vorba despre povestiri identice sau asemanatoare
cu cele pe care Ie tot auzisem la tara inca din eopiEiria mea cea
mai fragedi:L Materialul era rara indoiala autentic. Dar marea
iutrebare daea aeeste pove~ti sint adevarate ~i din punet de vedere
fizk raminea tot fara un raspuns sigur. Orieum, am putut sa con-
stat c1ar ca in toate timpurile ~i in eele mai diferite Iocuri de pe
pamint se relatau tot mereu acelea~i istorii. Aeest Iueru trebuia
sa aiM un motiv. EI nu trebuia cautat in niei un caz in faptul ca
peste tot cxistau acele~i premise religioase. Evident nu aceasta
era situatia, deci trebuia sa fie ceva legat de comportamentul obiec-
tiv al sufletului omenesc. Dar tocmai despre aceasta problema
esentiala, ~i anume natura obiectiva a sufletului, nu se putea afla
nimic in afara de ceea ce spuneau filozofii.
Oridt de stranii ~i de indoielnice mi s-ar fi parut, observatiile
spiritistilor au constituit totusi pentru mine primele relatari ale
unor fenomene psihice obiective. Nume ca Zoellner ~i Crookes
m-au impresionat ~i am eitit, ca sa zie ~a, toata literatura asupra
spiritismului care mi-a fost aeeesibiia atunci. Fire~te ea Ie-am
vorbit des pre ea si eamarazilor mei care, spre marea mea surprin-
dere, au reactionat fie in bataie de joe si manifestind neineredere,
fie eu 0 respingere plina de teama. M-am mirat pe de 0 parte de
siguranta ell care puteau afirma ca niste chestii ca fantomele ~i
mi~carea mesei crau imposibile ~i prin urmare 0 in~clatorie, pe
de alta parte, de atitudinea lor defensiva, care parea sa aiba un
caraeter temator. Niei eu nu eram sigur de tot de veridieitatea

1 Carl Gustav Carns (1789-1869), medic, cercetator al ~tiin\elor naturii,

pictor, fi!ozof german (n. t.).

113
r-
I
i absoluta a povestirilor, insa in definitiv de ce sa nu existe stafii?
i De unde ~tiam noi de fapt ca ceva era" imposibil" ? ~i - mai ales
I
!
I - ce putea sa insemne teama? Eu insumi consideram astfel de
i posibilitati extrem de interesante ~i de atragatoare. Imi infrumuse-
I tau considerabil existenta. Lumea ci~tiga in profunzime ~i i~i im-
I bogati fundalul. Oare sa fi avut visele, de exemplu, de-a face ~i
cu spiritele? Lucrarea Triiume eines Geistersehers (Visele unui vi-
zionar) a lui Kant mi-a cazut in mina la momentul potrivit ~i
curind I-am descoperit ~i pe Karl Duprel, care valorificase aceste
idei din punct de vedere filozofic ~i psihologic. I-am dezgropat
pe Eschenmayer, Passavant, Justinus Kerner ~i Garres ~i am citit
~apte volume de Swedenborg.
Nr. 2 al mamei mele era pe deplin de acord cu entuziasmul
meu, dar ce1elalte persoane din anturajul meu erau descurajante.
Pina in acel moment ma ciocnisem doar de blocul de piatra al
ideilor traditionale; acum m-am lovit insa de otelul prejudecatilor
~i al unei incapacitati reale de a admite posibilitatile neconven-
tionale, ~i asta la prietenii mei cei mai apropiati. Interesul meu Ii
se parea ~i mai suspect dedt preocuparile mele teologice! Aveam
senzatia de a fi impins la marginea lumii. Ceea ce-mi provoca
interesul eel mai arzator era pentru ceilalti praf ~i fum, ba chiar
motiv de teama.
Teama fata de ce? Nu puteam gasi nici 0 explicatie. Ideea ca
ar fi putut sa existe evenimente care depa~eau categoriile limita-
tive ale timpului, spatiului ~i cauzalitatii doar nu era, la urma urmei,
ceva nemaiauzit sau care facea sa se cutremure lumea? Existau
chiar animale care presimteau furtunile ~i cutremurele, vise care
indicau moartea anumitor persoane, ceasuri care se opreau in clipa
mortii, pahare care se spargeau in momentul critic, tot felul de
lucruri care erau de la sine intelese in universul meu de pina
atunci. ~i iata, acum eranf aparent siT1gurul care auzise de astfel
de lucruri! Imi puneam in chipul eel mai serios Intrebarea in ce
fel de lume nimerisem de fapt. Evident, era lumea citadina, care
nu ~tia nimic des pre cea de la tara, despre lumea real a a muntilor,
a padurilor ~i riurilor, a animalelor ~i a gindurilor Domnului (ci-
te~te: a plantelor ~i cristalelor). Explicatia mi s-a parut consola-
toare ~i, in orice caz, mi-a amplificat mai intii stima fata de
propria-mi persoana; caci m-am lamurit ca lumea urbana era li-
mitata spiritual, in ciuda abundentei sale ~tiinte docte. Aceasta
idee era periculoasa pentru mine, fiindca ma ducea la accese de
superioritate, la 0 tendinta critica deplasata ~i la agresivitate, ceea
114
ce mi-a provoeat antipatii mentate. Aeestea din urma au reactivat,
in conseeinta, vechile indoieli, sentimente de infenoritate ~i de-
presiuni - un eiclu pe care m-am deeis sa-l intremp cu ariee pret.
Nu mai voiam sa stau in afara lumii ~i sa dobindesc faima sus-
pecta de a fi 0 "euriozitate".
Dupa primul examen de propedeutica am devenit asistent pre-
parator la catedra de anatomie ~i in semestm! urmator prosectorul
mi-a lasat chiar eonducerea cursului de histologie - bineinteles,
spre marea mea satisfactie. Pe atunei ma ocupam in principal de
teona evolutionista ~i de anatomia eomparata 9i m-am familianzat
9i eu teoria neovitalistiL eel mai puternie ma fascina punctul de
vedere marfologic in sensul cel mai largo La polul opus se ana
pentm mine fiziologia. Ma dezgusta profund din cauza vivisectiei,
eare se praetiea doar in seopuri demonstrative. Nu ma puteam
elibera deloe de sentimentul ca animalele eu singe eald erau in-
mdite eu noi ~i in niei un eaz ni~te simple automate eu ereier. In
eonseeinta, trageam ehiulul pe cit posibil de la aeeste are de de-
monstratii. De9i imi dadeam seama ca trebuia sa se faea experi-
mente pe astfel de animale, tot simteam di demonstratia unor
asemenea experimente era barbara 9i respingatoare 9i mai cu
seama inutila. Avearn suficienta fafltezie spre a-mi imagina, dupa
simpla lor desenere, procesele demonstrate. Mila mea fata de
animale nu data eventual de la ideile budiste ale filozofiei schopen-
haueriene, c1 se sprijinea pe baza mai adinca a unei stari spirituale
primitive, anurne a identitatii incon9tiente eu animalul. Aeeasta
realitate psihologiea importanta mi-era insa pe-atunei total ne-
eunoseuta. Repulsia mea fata de fiziologie era atit de puternica,
incit examenul meu 1a aeeasta materie a ~i deeurs intr-un mod
eorespunzator de prost. Orieum, am reu9it sa-l tree.
Urmatoarele semestre cliniee au fost arit de incareate, ca nu
mi-a mai ramas aproape deloe timp pentru ineursiunile mele in
domenii indepartate. Numai duminiea 11puteam studia pe Kant.
II eiteam eu zel 9i pe Eduard von Hartmann!. Nietzsche figura in
programul meu de citva timp deja, dar ezitam sa incep sa-l citesc,
nesimtindu-ma sufieient de bine pregatit. Se discuta mult despre
Nietzsche pe vremea aceea, fiind de obicei respins, eel mai violent
de catre studentii in filozofie " competenti' ,, de unde am 9i tras
eoncluziile mde personale in 1egatura eu rezistentele ce domneau

! Filozof ~i savant german (1842-1906), autar allucdirii Phi/osophie des

Unbe\\'ufllen (Fi/ozafia incon;;tiel11u/ui) - (n. t.).

115
r in sferele mai inalte. Autoritatea suprema era bineiilteles Jacob
i
Burckhardt, de la care erau colportate diferite opinii critice referi-
to are la Nietzsche. In plus, existau unii oameni care-l eunoscusera
personal pe Nietzsche, fiind astfel in stare sa relateze despre el
tot felul de curiozitati nu toemai simpatice. eei mai multi nu
eitisera un rind seris de el ~i se legau de aceea de diferite elemente
echivoce exterioare, de exemplu de aerele de gentleman pe care
~i Ie dadea, de maniera sa de a c1nta la pian, de exagerarile lui
stilistice, adid de tot soiul de particularitati care trebuiau sa-l
calee pe nervi pe omul din Basel din acea epod. Fire~te, aceste
elemente nu mi-au servit ca pretext spre a amina lectura lui Nietz-
sche - dimpotriva, ar fi constituit pentru mine stimulentul eel mai
puternic -, ci simteam 0 teama ascunsa ca a~ putea sa-i seman,
eel pUtin in ce prive~te "secretul" care-l izola in mediul sau. 0
fi avut - cine ~tie? - trairi launtrice, idei despre care ar fi vrut,
din nefericire, sa vorbeasca ~i care nu fusesera intelese de nimeni.
Era evident un excentric sau, in arice caz, trecea drept unul, drept
un lusus naturae1, ceea ce eu nu-mi doream sa fiu pentru nimic
in lume. Ma tern earn de posibila descoperire ca eram ~i eu, ase-
menea Iui Nietzsche, ,,0 aparitie ciudata". Bineinteles - si parva
componere magnis licet2 - el fusese profesor universitar, scrisese
carti, atinsese deci inaltimi fabuloase; provenea ~i el dintr-o
familie de teologi, dar din Germania cea mare ~i vasta, care se
intindea pina la mare, in timp ce eu nu eram dedt elvetian ~i ma
trageam dintr-o familie modesta de preot dintr-un satuc de graIl!!a.
Nietzsche vorbea 0 germana literara cizelata, \>tialatina .;;igreaca,
poate ~i franceza, italiana .;;ispaniola, pe dnd eu eram dt de cit
sigur .;;i stapin numai pe dialectul din Basel. El, in posesia tuturor
acestor minunatii, i.;;i putea permite la urma urmei 0 anum ita
excentricitate, dar eu n-aveam cum sa ~tiu in ce masur3. ma puteam
asemana cu el.
In ciuda temerilor mele eram curios .;;im-am hotiint sa-l citesc.
Mai intii mi-au ciizut in mina Unzeitgemiifle Betrachtungen (Con-
siderarii intempestive). Am fost entuziasmat tara rezerve ~i curind
dupa aceea am citit A.Iso sprach Zarathustra (A.,sagrait-a Zara-
thustra). A reprezentat, ca ~i Faust allui Goethe, 0 traire dintre
cele mai puternice. Zarathustra era Faustul lul Nietzsche, iar
nr. 2 era Zarathustra al meu, ce-i drept pastrind distanta potrivita,

1 Joe al naturii (n. t.).

2 Dadi e permis sa se compare lucJUlile mid cu cele mari (n. t.).

116
similara celei care des parte un mu~uroi de cirtita de Mont Blanc;
iar Zarathustra era - nu aveam nici un dubiu - morbid. Era ~i
nr. 2 bolnavicios? Aceasta posibilitate m-a cufundat intr-o spaima
pe care mult timp n-am vrut sa mi-o marturisesc; ea ma tinea
totu~i cu sufletulla gura, i~i facea simtita din dnd in cind prezenta
in momente inoportune $i ma constringea sa reflectez asupra
propriei mele persoane. Nietzsche i~i descoperise nr. 2 al sau abia
mai tirziu in viata, dupa ce trecuse de virsta mijlocie, in timp ce
eu fl cuno~team inca din prima tinerete. Nietzsche vorbise naiv
~i imprudent des pre acest arrheton, lucrul de nenumit, de neexpri-
mat, ca ~i cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte
curind di astfel se fac experiente proaste. Pe de alta parte insa,
era atit de genial, indt venise de tinar la Basel ca profesor
universitar1, neintuind nimie din eeea ce urma sa-l a~tepte. Or,
toemai datorita genialitatii sale ar fi trebuit sa-~i dea seama la timp
ca ceva nu era in regula. Aceasta a fost, m-am gindit eu, neintele-
gerea sa bolnavicioasa: ca, plin de curaj ~i de naivitate, ~i-lli:isase
liber pe nr. 2, intr-o lume care nu ~tia ~i nu prieepea nimie des pre
astfel de lucruri. Ilinsufletea speranta copili:ireasca de a descoperi
oameni care-i puteau impart~i extazul ~i intelege "rasturnarea
tuturor valorilor"2. Nu gasi insa dedt filistini instruiti ~i, ca intr-o
situatie de tragicomedie, el insu~i era unul; asemenea tuturor
celorlalti, nu se intelese pe sine dnd C3.zUin universul celor mis-
terioase ~i de nerostit ~i vru sa-Ilaude in fata unei multimi obtuze,
uitate de Dumnezeu. De aici limbajul bombastic, metaforele abun-
dente, entuziasmul imnie, care incerca in van sa se faca perceput
de catre aceasta lume ce se dediease unei acumuIari incoerente
de cuno~tinte. Iar el - acest dansator pe sirma - cazu pina la
urma chiar dincolo de sine insu~i. Nu-~i gasi loculin aceasta lume
- dans ce meilleur des mondes possibles -, fiind de aceea un po-
sedat, unul cu care cei din anturajul sau se puteau purta numai
cu maxima prudenta. Printre prietenii ~i cunoscutii mei ~tiam doar
doi care credeau in Nietzsche ~i-l aprobau deschis, ambii homo-
sexuali. Unul dintre ei a sfir~it prin a se sinucide, al doilea a

1 Friedrich Nietzsche a fast chern at in anu1 1869, 1a douazeci ~i cinci de

ani - 1a propunerea profesoru1ui sau din anii studen\iei, Friedrich Wilhelm

Ritschi - ca profesor extraordinar de fi101ogie c1asidi 1a Universitatea din
Basel. In anul Umlator a fost nurnit profesor titular. Va \ine aid pre1egeri timp
de zece ani (n. t.).
2 V. Der Wiile rur /vlacht. \iersuch einer Umwertung aller Werte (Vaillfa

de putere. Eseu asupra rastumiirii tuturor valaritar) - (n. t.).

117
decazut - un geniu nei'nteles. Toti ceilalti erau fara de fenomenul
Zarathustra nn uluiti sau dezorientati, ci pur ~i simplu imuni.
Dupa cum Faust mi-a deschis 0 u~a, Zarathllstra mi-a inchis
una, ~i a facut-o cu violenta ~i pentru timp indelungat. Mi s-a
inumplat ca taranului batrin care a descoperit ca doua dintre va-
cile sale au fost vrajite ~i Ie-au fost prinse capetele in acela~i ca-
pastru; intrebat de fiul sau cum de a~a ceva era posibi!, i-a raspuns:
"Baiete, despre astfel de lucruri nu se vorbe~te."
Am constatat di nu ajungi nidier! daca nu vorbe~ti despre
lucrurile ~tiute de toti. Cel naiv in aceasta privinta nu intelege ce
jignire inseamna pentru semenul sau sa i se vorbeasca despre eeva
ce lui ii este necunoscut. 0 asemenea ticalosie i se iarta numai
scriitorului, ziaristului sau poetului. Eu pricepusem ca 0 idee noua
- sau chiar ~i numai un aspect neobisnuit - se poate comunica
doar prin fapte. Faptele ramin ~i nu pot fi des considerate pentru
multa vreme, caci odata ~i odatii tot treee pe linga ele cineva care
~tie ce a gasit. Mi-am dat seama ca, in fond, in absenta a ceva
mai bun, nu faceam dedt sa vorbesc in loc dea prezenta fapte,
care de altfel imi lipseau cu desavirsire. Nu detineam nimie COD-
cret. Eram impins mai mult ca niciodata catre empirism. Le-o
luam filozofilor in nume de rau ca perorau despre tot ce nu era
accesibil experientei ~i taceau acolo unde ar fi trebuit sa se ras-
punda la 0 experienta. Dqi aveam senzatia ca undeva si cindva
trecusem prin valea diamantelor, nu puteam convinge pe nimeni
- 1a 0 privire mai atenta nu ma puteam convinge nici macar pe
mine insumi - ca probe Ie petrografice pe care Ie adusesem erau
altceva decit pietris obi~nuit.

Eram in anul 1898 dnd am inceput sa ref!ectez serios la

cariera mea viitoare de medic. Cunnd am tras concluzia ca trebuia
sa ma specializez. Nu intrau atunci In discutie dedt chirurgia sau
medicina intema. Inclinam in directia primeia dintre ele datorita
pregatirii mele deosebite in anatomie Si preferintei me Ie pentru
anatomia patologicii, ~i mai mult ca sigur a~ fi ales chirurgia ca
meserie, daca as fi dispus de mijloacele financiare necesare. Mi-era
ingrozitor de penibil ca trebuia sa fac datorii, chiar ~i pentru a
putea studia. S,tiam d1 eram constrins sa-mi cistig existenta Cll de
curind dupa examenul final. De aceea m-am gindit la 0 cariera
de medic la vreun spital cantonal oarecare, unde se putea spera,
mai cunnd decit intr-o clinica, la un post remunerat. Angajarea
la 0 clinic a depindea insa in mare masura de proteqia avuta sau
118
de simpatia personaHi a ~efului. Tinind cont de popularitatea mea
indqielnici:i ~i de uimirea ~i rezerva pe care Ie trezisem de atitea
ori, nu cutezam sa ma gindesc la 0 imprejurare norocoasa ~i ma
multumeam deci cu perspectiva modesta de a ajunge medic ma-
car la vreunul din spitalele locale. Restul avea sa depinda de
vrednicia mea, de capacitatea ~i eficacitatea mea.
In timpul vacantei de vara s-a petrecut ceva care urma sa ma
influenreze profu~d. Intr-o buna zi ~edeam in camera mea de
lucru ~i studiam. In incaperea de alaturi, a ci:irei u~a era intre-
deschisa, mama statea ~i tricota. Aceea era sufrageria noastra, in
care se afla masa rotunda din lemn de nuc la care mincam.
Provenea din zestrea bunicii me Ie pateme ~i avea pe-atunci 0
vechime de vreo ~aptezeci de ani. Mama ~edea la fereastra, la 0
distanta de aproximativ un metru de masa. Sora mea era la ~coala,
iar slujnica, la bucatarie. Deodata, s-a auzit 0 pocnitura ca 0 im-
pu~ci:itura de pistol. Am sarit in picioare ~i am alergat in camera
vecina, de unde auzisem explozia. Mama inlemnise in fotoliu, iar
lucrul de mina ii sci:ipase in poale. A bolborosit, privind spre
masa: "Ce ... ce s-a intimplat? A fost chiar llnga mine ... "
Ne-am uitat ce se petrecuse: Tablia mesei se crapase pina din-
colo de mijloc ~i nu intr-un loc incleiat, ci in pI in lemn solid. Am
ramas fara grai. Cum se putea intimpla a~a ceva? Un lemn masiv
de nuc, uscat de ~aptezeci de ani, care crapa din senin intr-o zi
de vara, in ciuda umiditarii relativ mari a aerului, obi~nuita la noi ?
Inreleg daci:i ar fi fost linga soba inci:ilzita, intr-o zi rece ~i uscata
de iama! Care ar fi putut fi oare cauza unei asemenea explozii?
M-am gmdit ci:iexista, la urma urmei, coincidente stranii. Mama
dadu din cap ~i spuse Cll vocea personalitatii ei nr. 2: "Da, da,
asta inseamna ceva. "
Fara sa vreau, am fost impresionat ~i m-a suparat faptul ca
n-am putut spune nimic.
Vreo doua saptamini mai tlrziu, m-am intors seara la ora ~ase
acasa ~i am gasit pe toata lumea, adica pe mama, pe sora mea de
paisprezece ani ~i pe slujnica no astra, intr-o stare de agitarie ma-
xima. Iarlliii se auzise cu circa 0 ora in urma 0 impu~catura asur-
zitoare. De asta data nu fusese yorba de masa deja deteriorata, ci
zgomotul venise din direcria bufetului, 0 piesa de mobila grea,
datind de la inceputul secolului al XIX-lea. Cautasera peste tot,
fara a gasi '[nsa vreo crapatura.
Imediat m-am apucat sa cercetez bufetul ~i ceea ce se afla in
jurul lui, tot fara succes. Am examinat apoi interiorul bufetului
119
if.-~-~---------
f,~-

~i continutul sau. In sertarulin care se afla co~ul de Pline, am gas it

o pline ~i aIa.turi cutitul de Pline, a earui lama se rupsese In bueati.
Mlnerul zacea lntr-unul din colturile cO~lllui dreptunghiular, ~i In
fiecare dintre celelalte trei colturi era dte 0 bucata din lama. Cu-
titul fusese lntrebuintat dnd se servise cafeaua de ora patru, apoi
pus la loc ~i de atunci nimeni nu mai umblase in bufet.
In ziua urmatoare am dus cutitul rupt la unul dintre eei mai
buni meseria~i cutitari din ora~. A analizat cu lupa marginile cra-
paturilor ~i a clatinat din cap.
- Acest cUtit, imi spuse, este in ordine. Otelul n-are nimic.
Cineva a rupt cutitul bucata cu bucata. Asta se poate face, de
exemplu, virindu-l in deschizatura sertarului ~i rupindu-l apoi
bueatiea dupa bueatica. Otelul e de buna calitate.Sau, eventual,
i s-o fi dat drumul sa cada de Ia mare inaltime pe 0 piatra. A~a
ceva nu poate exploda. Vi s-au lndrugat povqti.!
Mama ~i cu sora mea se aflasera in camera dnd Ie speriase
pocnitura brusca. Nr. 2 al mamei ma privi plin de inteles, iar eu
n-am putut dedt sa taco Habar n-aveam ce se intimplase ~i nu
gas earn niei un fel de explieatie, ceea ce ma supara cu atit mai
mult cu cit trebuia sa admit ca eram adinc impresionat. De ce 9i
cum crapa masa ~i se rupea cutitul? Ipoteza hazardului mi se
parea evident prea lndepartata. Consideram extrem de improbabil
ca Rinul sa curga 0 data intimplator in sus ... iar alte posibilitati
erau excluse eo ipso. Atunci ce putea fi?
Citeva saptamini mai tirziu am aflat de la diferite rude de-ale
mele ca se ocupau de un timp lncoace de spiritism ~i ca aveau un
mediu, 0 fata tinara, care de-abia trecuse de cincisprezece ani. In
cercul respectiv se vehicula mai de mult ideea de a mi se face
cuno~tinta cu acest mediu, care producea stari de somnambulism
~i fenomene de spiritism. Cind am auzit, m-am gindit pe loc la
intimpiarile noastre ciudate ~i am presupus di ar fi fost In legatura
cu acest mediu. Am lnceput deci, in fiecare simbiita seara, sa tin
~edinte regulate, impreuna cu fata cea tlnara 9i ell alte persoane
interesate. Rezultatele au fost ni~te comunicari 9i ni~te sunete
asemanatoare ciocanitului in pereti ~i in masa. Era problematic
ca astfel de mi9cari ale mesei sa fie independente de mediu.
Curind am constatat ca arice conditii limitative aveau in general
un efect stinjenitor. A9a ca m-am declarat multumit cu autonomia

1 Cu\itul mpt in patm a fost pastrat eu grija de catre Jung (A. 1.).

120
manifesta a ciocaniturilor care se auzeau ~i mi-am indreptat aten-
tia catre continutul comunicarilor. Am prezentat in teza mea de
doctoratI rezultatele acestorobservatii. Dupa ce am efectuat ex-
perimentele aproximativ doi ani la rind, s-a instalat 0 anumita
lincezeala ~i am prins mediulincercind sa produca fenomene prin
in~elatorie. Asta m-a determinat sa intrerup ~edintele - spre ma-
rele meu regret, dei invatasem din exemplullor cum ia na~tere
un nr. 2, cum patrunde intr-o con~tiinta de copil ~i cum 0 inte-
greaza in cele din urma in el insu~i. Fata era a fiinta maturizata
inainte de vreme. La douazeci ~i ~ase de ani a murit de tuber-
culoza. Am rev3.zut-o 0 data dnd avea douazeci ~i patru de ani
~i am fost profund impresionat de independenta ~i maturitatea
personalitatii ei. Dupa ce a murit, am aflat de la familia sa ca in
ultimele luni de viata caracterul ei se dezintegrase fanma ell
farima, pina ce revenise la starea unui copil de doi ani, ~i din
aceasta conditie se adincise apoi in ultimu-i somn.
Asta a fost deci in mare experienta importanta care a zdruncinat
filozofia mea timpurie ~i mi-a dat posibilitatea de a ajunge la un
punct de vedere psihologic. Aflasem ceva obiectiv despre sufletul
omenesc. Experienta era insa de 0 asemenea natura, incitiara~i
nu puteam scoate un cuvint in legatura cu ea. Nu cuno~team pe
nimeni caruia sa-i fi putut Imparta~i intreaga stare de lucruri. A
trebuit sa las din nOli deoparte, nerezolvat, ceva ce merita sa i se
acorde mai multa reflectie. Abia citiva ani mai tlrziu a luat na~tere
de aici teza mea de doctoral.

La 'clinica medical2i, Friedrich von MUller 11 inlocuise pe

batrinul Immemi.ann. Am int11nit la yon MUller un spirit pe placul
meu. Am V3.zut cum 0 inteligenta ascutita in~fad 0 problema ~i
fonnuleaza acele intrebari care reprezentau in sine deja 0 juma-
tate de solutie. $i el, la rindul lui, parea sa vada ceva in mine,
caci mal tirziu, spre incheierea studlilor mele, mi-a propus sa-l
insotesc ca medic la MUnchen unde fusese cnemat. Oferta lui era
dt pe ce sa ma convinga sa ma dedic medicinei interne. Probabil
Ii
di s-ar ~i ajuns la asta, dad nu s-ar fi intl'mplat intre timp ceva
care mi-a inliiturat orice indoialil rereritoare la cariera mea
medicala viitoare.

1 Zur Psych%gie und Patlwiogie sogenannter occulter Phiinomene

(Despre psihoiugla "I paralogia asa-ziselur lenomene ocultej, 1902, in Ges.
Werke I, 1966 (n. ed. germ.).

121
r- -~ -- De,i audiu,em ,""un p,ihiatti,e ,i participesem la leqii cli-
I nice, profesorul de psihiatrie de atunci nu era tocmai incitant; ~i
I daca imi aminteam de efectele pe care Ie avusesera asupra tatalui
, meu experienta lui in spitalul de boli mintale ~i in special cea
legata de psihiatrie, nu aveam motive sa aleg psihiatria. In peri-
oada pregatirii mele pentru examenul de stat, am Hisat manualul
de psihiatrie, in mod semnificativ, la urma de tot. Nu a~teptam
nimic de la el. Inca imi mai amintesc cum am deschis cartea lui
Krafft-Ebing1 cu gindul: "Bun, ia sa vedem ce-o avea de spus un
psihiatru despre materia lui." Cursu rile ~i orele la c1inica nu ma
impresionasera ~i influentasera nici in cea mai mica masura.
Nu-mi puteam aduce aminte de nici un singur caz demonstrat
clinic, ci doar de plictiseala ~i saturatie.
Am inceput ell Cuvintul inainte in inten!ia de a descoperi cum
te introduce un psihiatru in disciplina lui sau cum argumenteaza
in fond si justifica intrucitva existen!a ei. Pentru a scuza aceasta
atitudine aroganta, trebuie sa mentionez in arice caz ca in lumea
medicala de atunci psihiatria nu se bucura de un prestigiu deose-
bit. Nimeni nu ~tia mare lucru des pre ea ~i nu exista 0 psihologie
care sa-l fi privit pe om ca pe un intreg ~i sa fi inc1us ~i particu-
laritatea lui bolnavicioasa in vederea de ansamblu. A~a cum
directorul spitalului era inc1us impreuna cu bolnavii sai in acela~i
stabiliment, tot ~a ~i acesta era inchis in sine ~i se afla izolat afara
din ora~, ca 0 veche leprozerie cu lepro~ii ei. Nimanui nu-i pHicea
sa priveasca mtr-acolo. Medicii stiau aproape la fel de pu!in ca
~i profanii ~i Ie impart~eau de aceea sentimentele. Boala mintala
era 0 problema lipsita de speranta, fatala, iar aceasta umbra cadea
si asupra psihiatriei. Psihiatrul era 0 figura stranie, dupa cum urma
sa aflu curind ~i din proprie experien!a.
Am citit deci in Cuvintul inainte: "Se datoreaza pesemne spe-
cificului acestui domeniu al ~tiin!ei ~i imperfeqiunii dezvoltarii
sale ca manualele de psihiatrie au 0 caracteristiea mai mult sau
mai putin subiectiva." Citeva rinduri mai jos, autorul numea
psihozele "boli ale persoanei". lnima mea incepu deodata sa bata
cu putere. A trebuit sa ma ridic in picioare ~i sa trag adinc aer in
piept. Ma simteam prada unei stari de agitatie extrema, dci m-a
iluminat ~i strafulgerat deodata ideea limpede ca pentru mine nu
putea exista un alt !elin afara psihiatriei. Numai aiei se puteau

1 Lehrbuch der Psychiatrie (Manual de psihiatrie). Editia a IV-a, 1890

(11. ed. germ.).

122
uni cursurile celor doua ~uvoaie ale interesului meu ~i, ajungind
la contluenta, i~i puteau croi albic comuna. Aici era dmpul em-
piric comun al faptelor biologice ~i spirituale pe care il cautasem
pretutindeni, fara a-I gasi nicaieri. Aici era in sfir~it locul unde
coliziunea dintre natura ~i spirit devenea realitate.
Reaqia mea violenta s-a produs atunci dnd am citit la
Krafft-Ebing des pre "caracteristica subiectiva" a manualului de
psihiatrie. Deci - am cugetat - manualul este partial ~i confesi-
unea subiectiva a autorului, care sc atla cu toate cuno~tintele sale
prealabile, cu intregul fiintei sale, al felului sau de a fi, indaratul
obiectivitatii experientelor lui ~i raspunde la" boala persoanei" cu
totalitatea propriei personalitati. Asemenea lucruri nu auzisem
niciodata de la profesorii mei din c1inica. De~i cartea in discutie
nu se deosebea de fapt de alte caI1i de acela~i gen, aceste dteva
sugestii facura sa cada 0 lumina transfiguranta asupra problemei
psihiatriei ~i ea ma atrase irevocabil sub vraja sa.
Decizia mea era luata. Cind i-am comunicat-o profesorului
meu de medicina interna, am putut citi pe fata lui 0 expresie de
dezamagire ~i mirare. Vechea mea rana, senzatia de instrainare
~i izolare, deveni din nou dureroasa. Dar acum am inteles mai
bine pentru ceo Nimanui nu-i trecuse prin minte - nici macar mie
insumi - ca m-ar putea interesa aceasta lume aparte, obscura.
Prietenii mei erau surprin~i, chiar ~ocati ~i considerau ca nu-s
zdravan sa abandonez de dragul acestui nonsens psihiatric ~ansa
unei cariere frumoase in medicina interna, care reprezenta un
domeniu pe fntelesul tuturor ~i-mi statea sub nas fntr-un chip a~a
de atragator ~i de demn de invidiat.
Am realizat ca ajunsesem din nou, in mod vizibil, pe un drum
lateral, pe care nimeni nu voia sau nu putea sa ma urmeze. Insa
~tiam - ~i nimeni ~i nimic nu-mi puteau c1inti aceasta convingere
- ca decizia mea era ferma, ca ea era destinul, ca ~i cum cursurile
a doua ape s-ar fi unit ~i m-ar fi purtat irevocabil, intr-un mare
toreDt, catre teluri fndepartate. Era simt3.mintul increzator ~i
euforic al "unificarii unei naturi dedublate" care m-a transportat
ca pe un val magic prin examenul pe care I-am trecut situindu-ma
pe primulloc, In mod caracteristic, dupa cum se intimpla in mai
toate minunile care au reu~it prea bine, soarta mi-a jucat 0 festa
tocmai la materia la care eram cu adevarat bun, adica la anatomia
patologica. Am comis eroarea ridicola de a nu vedea intr-un pre-
parat, care mi s-a pamt sa contina pe linga tot felul de debris1-uri

1 Rama~ite (Il. t.).

123
 -----

numai celule epiteliale, acel colt in care se gaseau ciupercile de

soor (muguet). La celelalte discipline am intuit chiar intrebarile
care mi se vor pune. Datorita acestei conjuncturi, am ocolit unele
obstacole dificile "fluturind drapelul in vint, batind din toba ~i
cintlnd din trompeta". In schimb, ca dintr-o razbunare a sortii, am
cazut apoi in cursa intr-un mod grotesc tocmai acolo un de ma
simteam cel mai sigur. Altfel a~ fi trecut examenul de stat cu
punctajul maxim.
Un alt candidat a atins acela~i numar de puncte ca ~i mine.
Era un solitar, 0 personalitate impenetrabila, suspect de banaEi
pentru mine. N-aveai ce face cu el altceva dedt sa discuti ne-
contenit, unilateral ~i pina ]a plictis, chestiuni profesionale. Reaqio-
na la tot cu un zimbet enigmatic, care amintea de eel al figurilor
de pe unele frontoane din Egina. A yea deopotriva un aer de
superioritate ~i de inferioritate ori de jena ~i niciodata nu se adapta
ca lumea unei situatii. Nu I-am descifrat bine niciodata. Singurul
lucru cert care se putea constata la el era acela ca. lasa impresia
unui ambitios aproape monomaniac care, aparent, nu arata interes
pentru nimic altceva in afara datelor, faptelor s,icunos,tintelor me-
dicale. La putini ani dupa absolvirea studiilor, s-a imbolnavit de
schizofrenie. Mentionez aceasta coincidenta ca pe un fenomen
caracteristic al paralelismului evenimentelor. Prima mea carte a
fost consacrata psihologiei dementei precoce - dementia prae-
cox - (schizofrenia), in care raspundeam la "boala unei persoane"
cu ajutorul premiselor propriei mele personalitati: Psihiatria in
sensul eel mai larg este dialogul unui psihic bolnav cu psihicul
desemnat drept "normal" al medicului, 0 confruntare a persoanei
"bolnave" cu personalitatea in principiu la fel de subiectiva a
celui care 0 trateaza. Stradania mea a fost sa explic ca maniile ~i
halucinatiile nu erau doar simptome specifice bolilor mintale, ci
aveau si un sens omenesc.
In s'eara de dupa ultimul examen, mi-am permis luxul de mult
rivnit de a merge 0 data - pentru prima data in viata mea - la
teatru. Pina atunci, situatia mea financiara nu-mi ingaduise 0 ase-
menea extravaganta. Imi mai ramasesera ihsa ni~te bani de pe urma
vrnzarii coleqiei de antichitati, care mi-au oferit nu numai posi-
bilitatea sa ma due la opera, ci 5,i sa fae 0 cillatorie la MUnchen
5,iStuttgart.
Bizet m-a fmbatat 5,i cople~it asemenea valurilor unei mari !ara
de sfir~it, iar dnd, in ziua urmatoare, trenul m-a purtat dincolo
de gran ita lntr-o lume mai larga, am fast lnsotit de melodiile din
Carmen. La MUnchen am vilzut pentru prima oad Tn viata mea
124
alia antidi autentidi, iar aceasta, In combinatie cu muzica Iui Bizet,
a creat in mine 0 atmosfera ale carei profunzimi ~i Insemnatate
Ie puteam doar intui, nu ~i euprinde eu mintea. Toate acestea m-au
transpus 1ntr-o stare de spirit primavaratidi, nuptiaHi, de~i in ex-
terior a fast 0 saptamlna tulbure - cea dintre 1 si 9 deeembrie
1900. La Stuttgart am vazut-o (pentru ultima data) pe matu~a mea,
doamna dr Reimer-Jung. Era fiica din prima casatorie a bunicului
meu, profesorul C. G. Jung, cu Virginie de Lassaulx. Era 0 doam-
na batrina fermecatoare, cu ni~te oehi alba~tri sclipitori si un tem-
perament scinteietor ~i viu. SoWl ei era medic psihiatru. Mi se
parea Inconjurata de 0 lume plina de fantezii impalpabile ~i de
amintiri ce nu pot fi in3.bu~ite - ultima adiere a unui treeut pe
cale de disparitie, imposibil de adus 1napoi, 0 despartire definitiva
de nostalgia copilariei mele.

La 10 decembrie 1900 mi-am oeupat postul de medic la

spitalul Burgholzli din ZU.rich. Mi-a fileut plikere sa ma instalez
in aces! ora~, caei In decursul anilor Basel Jmi devenise prea
strimt Pentru locuitorii din Basel nu exista dedt orru:;ulJar: numai
in Basel totul era "cum trebuie", in timp ce dincolo de Birs! in-
cepea "mizeria". Prietenii mei nu puteau pricepe ea plecam ~i
erau eonvinsi cii ma voi Intoarce curind, ceea ec imi era Ins3. im-
posibil, fiindcii in Basel fusesem etichetat 0 data pentru totdeauna
drept fiu 0.1 preotului Paul lung ~i nepot 0.1 bunicului meu, profe-
sorul Carl Gustav lung. Faceam parte, co. sa zic a~a, dintr-un anu-
mit grup spiritual ~i dintr-un "set" social determinat. Manifestam
rezistenta fata de toate acestea, dici nu voiam ~i nu puteam sa ma
las inlantuit.
Dinpunet de vedere spiritual, atmosfera din Basel mi se parea
de nelntrecut ~i de 0 reeeptivitate fata de tot ce exista in lume care
era demna de invidiat, insa presiunea tmditiei dntarea prea greu
pe umerii mei. Ajuns la ZUrich, am resimtit foarte putemic aeeasta
diferentiL Legatura dintre Zurich ~i lume nu se face prin spirit, ci
prin cornert. Dar aid, aerul era libel', ceea ce am ~i apreeiat in
mod deosebit. Nidiieri nu se simtea aici negura sumbra a veaeu-
rilor trecute, chiar dad se depllngea absenta fundalului cultural
bogat. ~i astazi mai am 0 slabieiune dureroasa rata de Basel, ell
toate ca ~tiu ca nu mal e~te ce a fost odata. Imi amintesc inca de
zilele clud existau un Bachoren ~i un Jacob Burckhardt, dnd In

] Mic afluent al Rinului, curg'1nd la panile Baselului (11. t.).

125

I~
,I
 spatele catedralei se mai afla Inca vechea cas a a adunarii ca-
nonicilor, iar batrlnul pod de peste Rin era pe jumatate din lemn.
Mamei Ii veni foarte greu ca paraseam Baselul. Dar eu ~tiam
.d. n-o puteam cruta de aceasta durere ~i ea a suportat-o cu curaj.
Locuia lmpreuna cu sora mea, care avea cu noua ani mai putin
dedt mine, era 0 natura delicata ~i bolnavicioasa :;;ise deosebea
de mine In toate privintele. Pard. ar fi fast nascuta sa dud. viata
unei "fete batrlne" ~i, lntr-adevar, nu s-a maritat niciodata. A dez-
voltat lnsa 0 personalitate remarcabila :;;ieu i-am admirat atitu-
dinea. Era 0 "lady" lnnascuta ~i a~a a ~i murit. A trebuit sa se
supuna unei operatii considerate inofensiva, d.reia insa nu i-a
supravietuit. M-a impresionat profund cind s-a descoperit d.-:;;i
orlnduise In prealabil toate treburile plna la eel mai mic detaliu.
In fond, mi-a fost lntotdeauna 0 straina, dar i-am purtat un respect
adlnc. Eu eram mult mai emotiv, pe dnd ea era ve:;;nic calma, de~i
foarte sensibiHi In adlncul fiintei ei. Mi-a~ fi putut-o imagina
petrec1ndu-~i zilele lntr-o fundatie pentru fete biltrine nobile, a:;;a
cum lntr-un astfeJ de a~ezamint pentru domni~oare tr~iise ~i unica
sora, cu chiva ani mai tlnara, a bunicului meu lung.l
Cu munca la Burgholzli lncepu viata mea lntr-o realitate ne-
divizata, toata numai intentie, con~tienta (Bewufltheit), datorie ~i
raspundere. Era intrarea In minastirea lumii ~i supunerea fata de
legamlntul de a crede numai probabi1ul, mediocrul, banalu1 ~i
ceea ce este sarac In semnificatii, de a renunta la tot ce e strain
~i lnsemnat ~i de a reduce Ja obi~nuit tot ce-i neobi~nuit. Existau
doar suprafete care nu acopereau nimic, doar inceputuri tara con-
tinuari, contingente fara eoerenta, cuno~tinte care se restringeau
In cercuri tot mai mici, insuficiente care pretindeau d. slnt pro-
bleme, orizonturi de 0 lngustime apasatoare ~i pustiul nesfir~it al
rutinei. Timp de 0 jumatate de an m-am lnehis liltre ziduri1e aces-
tei mlnastiri, pentru a ma obi~nui ell viata ~i spiritu1 unui spital

1 lmediat dupa moartea surorii sale, Jung a seris urmatoarele nnduri: "Plna

In anul 1904, sora mea Gertrud a trait cu mama ei In Basel. Apoi s-a mutat
Impreuna eu ea la Zlirieh, unde a locuit mai fntfi pfna In 1909 la Zollikon,
iar apoi, pina la moarte, la Ktisnacht. Dupa moartea mamei ei, care s-a produs
in 1923, a trait singura. Viara ei exterioara era linistita, retrasa si se desIasura
fn eereul mgust al relariilor de rudenie si de prietenie. Era politieoasa, priete-
noasa, buna si Ie refuza eelar din jur sa arunce 0 privire curioasa In viara ei
launtricii. Tot asa si muri, fara sa se pllnga, nefaclnd nici 0 mentiune referitor
la propriul destin, pastrfnd 0 atitudine desavirsita. Ineheiase 0 viata fmplinita
in interior, neatinsa de judecata si camunieare" (11. ed. germ.).

126
de boli mintale ~i am eitit de la cap la eoada eele eineizeei de
volume din Allgemeine Zeitschrift fur Psychiatrie, de la inceputu-
rile ei, ca sa ma familiarizez eu mentalitatea psihiatriea. V oiam
sa ~tiu cum reaetioneaza spiritul uman la priveli~tea propriei sale
distrugeri, caci psihiatria imi aparea drept 0 expresie articulata a
acelei reactii biologice eare-l euprinde pe a~a-zisul spirit sanatos
la vederea bolii mintale. Colegii mei de specialitate imi dadeau
impresia ea slnt la fel de interesanti ca ~i bolnavii. Am intocmit
de aceea in anii urmatori 0 statistica pe cit de tainica pe atit de
instructiva asupra conditiilor preliminare ereditare ale colegilor
mei elvetieni, nu numai pentru edifiearea mea personala, ei ~i
pentru intelegerea reactiei psihiatriee.
Nu ered ca are fost sa mentionez ca toata coneentrarea mea
~i c1austrarea autoimpusii ii surprindeau pe colegii mei. Ei n-aveau
cum sa ~tie cit de mult ma uimea psihiatria ~i cit imi doream sa-i
eunose spiritul. Pe atunci nu ma atragea inca interesul terapeutic,
ci ma captivau putemic variantele patologice ale a~a-numitei nor-
malitati, intrucit imi of ere au in general posibilitatea dorita eu ar-
do are de a atinge 0 eunoa~tefe mai adinca a psihieului.
in aceste eonditii a ineeput eih>1eramea psihiatrica - experimen-
tul meu subiectiv, din care a ie~it la iveala viata mea obiectiva.

N-am niei chef, niei nu ma simt in stare sa ma plasez atit de

mult in afara mea insumi, incit sa pot privi propriu-mi destin
intr-un mod eu adevarat obiectiv. A~ co mite cunoseuta gre~eaIa
autobiografica de a dezvolta 0 iluzie despre cum ar fi trebuit sa
fie sau de a serie 0 apologie pro vita S!la. La urma urmei, omul
este un eveniment, care nu se judeca singur, ci eade prada mai
degraba judecatii altora - for better or worse.
 4
Activitate psihiatrica

Anii petreeuti de mine la Burgholzli, clinic a universitara psihi-

atrica din Ziirich, au fost anii mei de ucenieie. In prim-planul
interesului ~i al eereetarii mele statea intrebarea arzatoare: ee se
petrece In bolnavii mintali? Era eeva ee inca ilU infelegeam pe
atunei, iar printre eolegii mei nu se gasea niei UTIulpe care sa-l
fi preocupat aceasta problema. Invatamintul psihiatric c~.uta sa faca
abstraqie, ca sa spunem a~a, de personalitatea bo1nava, multu-
mindu-se eu diagnostice, cu deserieri de simptome ~i efectuari de
statistiei. Pomind de la a~a-zisu1 punet de vedere clinic predomi-
nant atunei, medieii nu se oeupau de bolnavul mintal ca om, ea
individualitate, ei ei trebuiau sa-1 trateze pe pacientul nr. X, care
avea 0 lista 1unga de diagnostiee ~i simptome. Era "etichetat". mar-
cat eu un diagnostic, ~i cu aceastR caz;ul era in cea mai mare parte
rezo]vat. Psihologia bolnavului minta1 nu juea absolut nici un rol.
In aceasta situatie, Freud a devenit peDtru mine esential, si
anume mai ales prin cercetarile lui fundamentale in dorneniul
psihologiei isteriei ~i a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ce
eale sa urmez spre aIte cercetari si spre intelegerea cazurilor in-
dividua1e. Freud a introdus in psihiatrie problema psihologica,
desi el insu~i nu era psihiatru, ci nevrolog.

Imi adue iDea bine aminte de un caz care m-a impresionat

profund la vremea lui. Era vorba despre 0 femeie tinara care
fusese intemata eu eticheta "n1elancolie" ~i se gasea in seqia mea.
S-au fiicut investigatiile cu aceeasi grija ca de obicei: anamneza,
teste, examinari fizice ~.a.m.d. Diagnostieu1: schizofrenie sau, cum
se spunea pe atunci, "dementia praecox". Pronosticul: negativ
Mai intii n-am indraznit sa ma indoiesc de diagnostic. Eram
inca om tinar, ineepator in meserie, si n-a~ fi cutezat sa pun un
diagnostic diferit. :;Iitotu~i, cazui mi se parea ciudaL A yearn sen-
12S
zaria di n-ar fi yorba despre schizofrenie, ci des pre 0 depresiune
6bi~nuita ~i mi-am propus sa examinez pacienta dupa metodele
mele personale. Ma ocupam pe vremea aceea cu studii diagnos-
tice pe baza metodei asociatiilor, a~a di am facut cu ea experi-
mentul asociativ. In plus, am discutat cu ea visele ei. Am reu~it
astfel sa-i luminez trecutul ~i sa afIu elemente esenriale, care nu
se clarificasera prin anamneza curenta. Am dipatat informariile,
ca sa zic a~a, direct de la incon~tient, ~i din ele a rezultat 0 poveste
sumbra ~i tragidi.
Inainte ca femeia sa se fi casatorit, cunoscuse un barb at , fiul
unui mare industria~, care stimea interesul tuturor fetelor dim-
prejur. Fiind foane dragura, ea crezuse ca el 0 place ~i ca are ~anse
la el. Dar el nu pam sa-i acorde vreo atentie deosebita, a~a ca ea
se marita cu aItul.
Cinci ani mai tfrziu, primi vizita unui vechi prieten. Evocara
fmpreuna amintiri ~i cu aceasta ocazie prietenul ii spuse: "Cind
v-ati casatOlit, cineva a avutun ~oc... domnul X al dumneavoastra"
(adid. fiul marelui industria~). Acesta fu momentul! In acea
clip a se declan~a depresiunea care in citeva saptamini duse la
catas trafa :
Intr-o zi i~i imbaia copiii, mai intii fetira de patru ani ~i pe
urma baierelul de doi ani. Traia intr-o regiune in care alimentarea
cu apa nu era impecabila din punct de vedere igienic; exista apa
pura de izvor, pentru baut ~i apa de riu nepotabila, infectata, pentru
baie ~i spalat. In timp ce-~i imbaia fetira, 0 vazu sugind buretele,
dar n-o irnpiedidi. Fiului ei ii 'dadu chiar sa bea un pahar cu apa
nepurificata. Facu asta, bineinreles, in mod incon~tient sau doar
semicon~tient; dici deja incepea sa fie marcata de depresiunea
incipienta.
Purin dupa aceea, la capatul perioadei de incubarie, fetira se
imbolnavi de febra tifoida ~i muri. Era copilul ei preferat. Baiatul
nu se contarninase. In acel moment, depresiunea deveni acuta ~i
femeia fu intemata in spital.
Din experimentul asociativ dedusesem faptul di era 0 crimi-
naJa, precum ~i numeraase amanunte legate de secretul ei ~i mi-a
fost limpede di aici exista un motiv suficient pentru depresiunea
ei. Era, in esenra, un caz de tulburare psihogena.
Care era situ aria ei din punct de vedere terapeutic? Pina atunci
i se administrasera narcotice din cauza insomniilor'~i, fiind sus-
pectata ca va fncerca sa se sinucida, era rinuta sub supraveghere.
In rest, nu se facuse nimic. Sanatatea ei fizica era bun~i.
129
 M-am vazut acum pus in fata dilemei: Sa vorbesc eu ea deschis
sau nu? Sa Intreprind marea Incercare? Insemna pentru mine 0
problema grea de con~tiinta, un neasemuit conflict al datoriei. Insa
trebuia sa-I rezolv singur, eu ~i cu mine; cad daca mi-a~ fi intre-
bat colegii, pesemne ca m-ar fi prevenit: "Pentru numele lui
Dumnezeu, sa nu-i spuneti femeii astfel de lucruri. N-ati faee-o
dedt sa-~i iasa ~i mai riiu din minti." Dupa parerea mea, efectul
putea fi insa ~i contrar. De altfe!, in psihologie nu exista mai niei-
odata un adevar univoc. Se poate raspunde ia 0 intrebare intr-un
fel sau altul, in funqie de faptul di. se tine sau nu cant de factorii
incon~tienti. Fire~te, eram con~tient ~i de riscul pe care mi-I
asumam: dadi pacienta ajungea in infern, ma tragea ~i pe mine
dupa ea!
M-am hotarit totu~i sa rise 0 terapie, al carei punet de pornire
mi-era foarte nesigur. I-am spus tot ce descoperisem prin experi-
mentul asociativ. Va puteti imagina cit de greu mi-a venit. Nu e
lucru u~or sa-i arunci cuiva drept in fata ca a comis 0 crima. ~i
a fost ceva tragic pentru pacienta sa audil cele rostite de mine ~i
sa Ie accepte. Dar efectul a fost ca paisprezece zile mai tirziu a
putut fi externata ~i ca n-a mai ajuns niciodata in viatil intr-un
spital de boli mintale.
M-au mai determinat ~i alte motive sa pastrez seeretul rata de
colegii mei: ma temeam ca ar discuta despre caz ~i ca ar putea
ridica anumite probleme legale. E adevarat ca nu se putea proba
nimic impotriva pacientei, totu~i 0 asemenea discutie ar fi putut
avea consecinte catastrofale pentru ea. Mi se parea mai folositor
sa se intoarca la viata, pentru a-~i ispa:;;i acolo vina. Soarta 0 pe-
depsise suficient. Parasind spitalul, a plecat cu 0 mare povara pe
umeri. Era crucea ei ~i trebuia s-o poarte. Ispa:;;irea Incepuse deja
o data cu depresiunea ~i intemarea in spital, iar pierderea copilului
constituia pentru ea 0 imensa durere.
In multe cazuri psihiatrice, pacientul define 0 poveste care nu
a fost relatata ~i pe care de regula n-o ~tie nimeni. Pentru mine,
terapia propriu-zisa incepe abia dupa analizarea acestei istorii per-
sonale. Ea reprezinta secretul pacientului, secretul care I-a faeut
sa se prabu:;;easca. Totodata, ea contine cheia catre tratamentullui.
Medicul trebuie doar sa ~tie cum sa procedeze ca s-o aile. Trebuie
sa puna intrebar~e care-l vizeaza pe om in intregime ~i nu numai
simptomul sau. In m~oritatea cazurilor, explorarea materialului
con~tient nu ajunge. In anumite imprejurari, experimentul aso-
ciativ poate deschide :;;iu~ura accesul, la fel ~i interpretarea viselor
sau contactul uman indelungat ~i riibdator ell pacientul.
130
 In 1905 am obtinut titlul de docent, am predat cursul de psihi-
atrie 10. Universitatea din Zurich ~i tot in aeela~i an am devenit
medie-~ef 10. clinica psihiatricii universitara. Am oeupat acest post
timp de patm ani. Dupa o.ceea (in 1909), am fost nevoit sa renunt
10. el, intmcit aveam de lucru pina peste cap. In decursul anilor,
clientela mea partieulara devenise atit de numeroasa, incit nu mai
tineam pas cu munca mea. Mi-am continuat insa activitatea pro-
fesoralii pinain anulI913. Predam psihopatologia ~i, bineinteles,
fundamentele psihanalizei freudiene, precum ~i psihologia primi-
tivilor. Acestea erau materiile principale. In primele semestre ma
Ocupam 10. cursuri mai ales de hipnoza, co. ~i de Janet ~i Flournoy].
Mai tirziu, problema psihanalizei freudiene ajunse in prim-plan .
.$i 10. cUI"smile asupra hipnozei ma interesam de povestea per-
sonala a pacientilor pe care ii prezentam studentilor. Mai am inca
bine in minte unul dintre cazuri:
A venit odata 10. mine 0 femeie mai in virsta, de vreo cincizeci
~i opt de ani, care parea sa aiba 0 atitudine religioasa in fata vietii.
Mergea in cirje, condusa de slujnica ei. Suferea de ~aptesprezece
ani de 0 paralizie dureroasa a piciorului sting. Am a~ezat-o intr-un
scaun comod ~i am rugat-o sa-mi relateze povestea ei. A ineeput
sa povesteasca ~i sa se lamenteze, ~i astfel a ie~it 10. ivealii intreaga
istorie a bolii ei, Cll toate elementele ~i imprejurarile caracteris-
tice. In cele din UnTla am intrerupt-o ~i i-am spus: "Ei bine, nu
mai avem timp sa ne intindem 10. yorba. Acum trebuie sa va hip-
notizez." Nici n-am TOstit bine aceste cuvinte, ca a inchis ochii
~i a ~i eazut 1ntr-o trans a profunda ... rara nici un fel de hipnozii!
M-am mirat, dar am lasat-o in pace. Vorbea fara oprire ~i poves-
tea visele cele mai stranii, care reprezentau 0 experienta destul
de adinca a inconstientului. Am inteles asta insa rnult mai tirziu.
Atunei am presupus ca ar fi fast un fel de delir. Dar situatia a fost
carn neplikuta. Erau prezenti douazeci de studenti, carora doream
sa Ie fac demonstratia unei hipnoze!
Cind am vrut dupa 0 jumatate de ora s-o trezesc, n-am reu~it.
M-am alarmat si mi-a venit ideea ca s-ar putea sa am pma 10. urma
de-a face cu un caz de psihoza latenta. Au trecut aproximativ zece
minute pina ce am izbutit s-o trezesc. In acest timp a trebuit sa

1 Pierre Janet (1859-1947), unul dintre promotorii psihologiei experi-

mentalefn Fran\a, tlul filozofului Paul Janet; Theodore Flournoy (1854-1920),
psihoiog e]vetian, a cerceta! mai ales fenomenele parapsihologice; in legatura
cu acesta din urma, cf. si Apendicele (11. t.).

131
fac fn ap fel, fndt studentii sa nu-m! simta paDica! Atunci clnd
~i-a revenit, femeia era ametita ~i confuz3.. Am fncercat s-o linistesc:
- Eu slnt doctorul si totul este in ordine.
La care a izbucnit, strigfnd:
- Dar ill-am vindecat! si-a aruncat clrjele ~i a putut sa umble.
Mi s-a suit singele la cap, m-am rosit tot si ]e-am spus stu-
dentilor:
- Acum ati vawt ee se poate obfine prin hipnoza.
N-aveam Insa nici eea mai vaga idee des pre ee se Intimplase.
A fost una dintre experientele care m-au detenninat sa renunt
la hipnoz1L Nu pricepeam ce se petrecuse in reaiitate, dar remeia
se facuse intr-adevar bine ~i a pleeat ferieita de aeola. Am rugat-o
sa ma tina la curent cu starea ei, caei prevedeam a recidiv3. in eel
mult douazeci si patru de are. rnsa durerile nu i-au revenit, asa di
a trebuit, In ciuda scepticismuiui meu, sa accept realitatea vin-
dedirii ei.
La primul curs din semestrul de vara al anului urmator aparu
din nou. De asta data se pllngea de dureri violente de spate, care
survenisera abia de curlnd. I\lu consideram exclus eel ele sa alba
un oarecare raport cu reluarea prelegerilor mele. Poate citise 111
ziar anuntul cursului meu. Am Intrebat-o clnd Incepusera dureriie
~i ce Ie cauzase. Nu-~i putea insa aminti ca s-ar fi mtimplat ceva
anume la un moment dat ~i nu gasea pur ~i simplu nki 0 expli-
catie. Intr-un tirziu, am seas de la ea ca durerile se instalaseril
Intr-adevar in ziua si ora dnd ii piease sub oehi ammwl din ziar
al e).lrsurilor mele. Asta mi-a eonfirmat banuiala, dar tot l1-am
priceput ee putuse determina tamaduirea miraculoasa. l'\.ill hip-
notizat-o din nou, adica a cazut, ca ~i prima data, spontanlD transa,
dupa care n-a mai avut dureri.
Dupa prelegere am retinut-o, pentru a afla amanunte din viata
ei. Am constatat astfel ca avea un fiu bolnav mintal internat in
clinica.ln sectia mea. Nu stiusem nimk, fiinddi ea purta numele
celui de-al doilea sot, In vreme ce fiul provenea din pJima ei
casatorie. Era singurul sau eapil. Bineinreles di sperase sa aiba
un baiat inzestrat ~i plin de suceese ~ia fast profund deziluzionata
cInd el s-a fmbolnavit psihic chiar ill anii fragezi. Pe atunci eram
un medic tinar care Intruchipa Intocmai idealul ei de fiu. De aceea,
dorintele ei ambitioase, pe care Ie nutrea ea mams. de erou, se
rasfrinsera asupra mea. Mil adopta, co. sa zicem 3.so.,co. fiu ~i-si
anunta, urbi et orbi, vindeeareo. illIraculoasa.
132
 Pe plan local i-am datorat, intr-adevar, renumele meu de ma-
gician ~i, cum povestea se raspindi curind, ~i primii mei pacienti
particulari. Practica mea psihoterapeutica incepu cu faptul ca 0
mama ma pusese in locul fiului ei bolnav mintal! Fire~te, i-am
explicat corelatiile ~i ea receptiona ~i accepta totul cu 0 mare pu-
tere de intelegere. Nu mai avu niciodata vreo recidiva.
Asta a fost prima mea experienta terapeutidl reala, a~ putea
spune: prima mea analiza. Imi amintesc distinct de discutia mea
ell acea femeie. Era inteligenta ~i extraordinar de recunoscatoare
d 0 luasem in serios ~i manifestasem un viu interes pentru des-
tinul ei ~i 0.1 fiului ei. Asta 0 ajutase.
La inceput am aplic;at hipnoza ~i in cabinetul meu particular,
dar am renuntat foarte curind la ea, deoarece astfel tatonezi prin .
intuneric. Nu ~tii niciodata dt timp dureaza un progres sau 0 vin-
decare, iar eu m-am opus intotdeauna sa actionez In incertitudine.
Imi placea la fel de putin sa fiu eu eel care decide ce ar trebui sa
fadi pacientul. Eram mult mai interesat sa afJu chiar de la pacient
in ce directie se va dezvolta In mod natural. In acest scop aveam
nevoie de analiza atenti'[ a viselor ~i a altar manifestari ale in-
con~tientului.

In anii 1904-1905, am amenajat un laborator de psihopato-

logie experimentaEi 10.clinica psihiatrica. Aveam acolo un numar
de elevi eu care cercetam reactiile psihice (adica asociatiile).
Franz Riklin senior era colaboratorul meu. Ludwig Binswanger
si-a scris atund teza de doctorat asupra experimentului asociativ
in re1atie cu efectul psihogalvanic, iar en mi-am compus lucrarea
Zur psychologischen Tatbestandsdiagnostik1 (Despre diagnosticul
psihologic al stiirii de fapt). Erau Si citiva americani, printre care
Carl Peterson ~i Charles Ricksher. Lucrarile lor au aparut in re-
viste americane de specialitate. Studiilor mele asupra asociatiilor2
Ie datorez di am fost invitat mai tlrziu, in anul 1909, 10.Clark
University, unde urma sa conferentiez despre munca Si lucrarile
me1e. Concomitent ~i independent de mine a fast invitat Freud.
Ni s-a acordat amindurora titlul de Doctor of Laws honoris causa.

I Zentralbiatt fiir Nervwheilkunde !md Psychiatrie, XXVIII, 1905, In

Ges. Wake !, 1966 (n. ed. gern.).
2 Diagl10srische Assoziatioiisswdiel1 (Swdii diagnostice pe baza merodei

asociatiilor), J. A. Barth, Leipzig, 1903, in care lung a pubiicat iucdirile sale

care abordeaza acest subiect (n. t.) ..

133
 Tot datorita experimentului asociativ ~i celui psihogalvanic am
devenit cunoscut in America; curind au sosit la mine numero~i
pacienti de acoio. Imi amintesc inca bine de unul dintrc primele
cazuri:
Un coleg american imi trimisese un bolnav. Diagnosticul suna:
"neurastenie alcoolica". Pronosticul era: "incurabil". Din pru-
denta, colegul meu ii dMuse deja pacientului sfatul de a se adresa
la Berlin unei anumite autoritati in neurologie, caci prevedea di
incercarea mea de a-I trata nu avea sa duca la nimic. Bolnavul
intra la consultatie ~i, dupa ce am stat putin CD el de yorba, am
vazut ca omul suferea de 0 nevroza obisnuita, de a carei origine
psihidi nu avea nici cea mai mica idee. Am facut cu el experi-
merrtul asociativ ~iam descoperit cu aceasta ocazie di suferea de
pe umla unui complex matem formidabil. Provenea dintr-o fami-
lie bogata ~i stimata, avea 0 sotie simpatidi si era, s-ar putea spune,
lipsit de griji - in aparenta. Doar ca bea prea mult, intr-o irrcercare
disperata de a se narcotiza, pentru a uita de situatia lui apasatoare.
Bineinteles ca nu reusea sa scape in acest fel de greutatile sale.
Mama Iui era proprietara unei intreprinderi mari, iar fiul, ne-
obi~nuit de dotat, detinea in cadml ei 0 functie de conduc'~re. De
fapt, ar fi trebuit sa renunte deja de mult la subordonarea apasa-
toare fata de mama sa, dar nu se putea decide sa-~i sacrifice pozi-
tia excelenta. Asa di riimase incatusat de mama, fiinddi ei ii datora
situatia. De fiecare data cind era impreuna cu ea sau trebuia sa
accepte 0 interventie a ei, incepea sa bea spre a-si inabusi afectele,
respectiv a se elibera de ele. Insa in fond el nici nu voia sa iasa
din cuibul dildut, ci se Eisa ademenit de bunastare si confort, im-
potriva propriului instinct.
Dupa un tratament scurt, a renuntat la bautura si s-a considerat
vindecat. Dar eu i-am spus: "Nu garantez ca nu ajungeti din nou
in aceeasi stare daca va intoarceti l~ vechea dumneavoastra situ-
atie." Nu m-a crezut insa si a plecat acasa in America bine dispus.
De indata ce s-a trezit iarasi sub influenta mamei, a reinceput
sa bea. Intr-o zi am fost chemat de ea, in timpul unui sejur de-al
ei in Elvetia, pentru 0 consultatie. Era 0 femeie inteligenta, dar
posedata de un formidabil demon al puterii. Am vazut cui ar fi
trebuit sa i se opuna fiul si am stiut ca nu avea forra necesara spre
a-i rezista. :;;i fiziceste, el era 0 aparitie delicata care pur si simplu
nu putea sa-i faca fata mamei lui. Drept urmare, m-am decis Ia 0
lovitura de f0rta. Fara stirea Iui, am pregatit pentru mama sa un
certificat, atestind ca din cauza alcoolismului el nu-si mai putea
134
indeplini obligatiile impuse de pozitia detinuta in afaeerea ei. Tre-
buia sa fie eliberat din functie. Aeest sfat a ~i fost pus in aplieare
~i e firese ca fiul s-a infuriat pe mine.
Ceea ee intreprinsesem aici nu se impaca u~or in mod normal
eu eon~tiinta medicului. ~tiam insa ca eram constrins sa iau vina
asupra mea, spre binele pacientului, asumindu-mi riseul.
Cum evolua aeesta in continuare? Fiind acum separat de mama,
i~i putu dezvolta personalitatea: Fileu 0 eariera stralueita - in eiuda
sau toemai datorita tratamentului drastic la care-l supusesem.
Sotia lui imi fu reeunoseatoare; caei barbatul ei nu numai ca-~i
invinsese alcoolismul, ei-~i urma aeum ealea propri~ eu eel mai
mare sueces.
Ani de zile am avut eon~tiin\a incarcata fata de el, din cauza
ca intocmisem certificatul pe aseuns. Stiam insa exact ca numai
un act de farta iI putea salva. Ii dispar~ astfel ~i nevraza.

Mai este un caz pe care nu I-am uitat. 0 daamna veni la orele

mele de cansultatie. Refuza sa-~i spuna numele: acesta nu era
relevant, zicea ea, deoarece nu avea de gind sa ma consulte dedt
a singura data. Apartinea evident paturilor inalte ale societatii.
Pretindea ca ar fi fost doctorita. Ce avea sa-mi cornu nice era 0
marturisire: eu douazeei de ani in urma, eomisese 0 erima din
gelozie. I~i otravise cea mai buna prietena, deoarece dorea sa se
marite eu sotul aceleia. Dupa parerea ei, 0 crima nu eonta pentru
ea, dad nu era deseoperita. Daca voia sa-I ia in casatorie pe sotul
prietenei ei, atunei putea s-o elimine pur ~i simplu din drum.
Aeesta era punctul ei de vedere. Nu lua in considerare niei un fel
de serupule morale.
~i apoi? Ce-i drept, se casatori eu acel biirbat, dar el muri foarte
curind, relativ tinar. In anii urmatari se petrecura lueruri stranii:
fiica rezultata din casatoria lor incerca sa se indeparteze de mama
ei, de indata ce crescu m~are. Se marita de tinara ~i se retrase la
o distanta tot mai mare de ea, pina ce disparu din anturajul mamei
ei care pierdu oriee contact cu ea.
Femeia era 0 dlareata pasionata ~i avea mai multi cai de dIa-
rie care-i captau interesul. Intr-o zi constata cum caii ineepura sa
devina nervo~i sub ea. Chiar ~i calul ei preferat se speria de ea,
se cabra ~i 0 azvlrlea la sol. In cele din urma trebui sa renunte la
calarie. Se apropie atunci mai mult de dinii ei. Avea un dine lup
deosebit de fmmos, de care era foarte legata. ~i iata ca "intimpla-
rea" facu ca tocmai a.cest dine sa paralizeze. Paharul se umplu
135
~i femeia se sim~i "tenninata din punet de vedere moral". Trebuia
sa se spovedeasca ~i veni la mine in aeest seop. Era 0 ueiga~a,
dar, in plus, se omorlse ~i pe sine. Caei cine face 0 asemenea crima
i~i distruge sufletul. Cine ucide s-a eondamnat deja singur. Daca
eineva a com is 0 crima ~i este prins, atunci 11ajunge pedeapsa
judiciara. Daca a racut-o in ascuns, rara s-o con~tientizeze in plan
moral, ~i ramine nedescoperit, atunci pedeapsa tot 11poate ajunge,
dupa cum 0 arata cazul nostru. Pina la sfir~it, crima iese la lumina
zilei. Uneori i~i lasa impresia ca ~i animalele ~i plantele "ar ~ti-o".
Prin aceasta crima femeia le-a devenit straina chiar ~i anima-
leIor ~i s-a cufundat intr-o singuratate insuportabila. Pentru a seapa
de izolare, m-a facut confidentul ei. Trebuia sa aiM un confident
care sa nu fie criminal. V oia sa gaseasca un om care sa-i poata
accepta marturisirea necondi~ionat, spre a relnnoda astfel, Intr-o
oarecare ~asura, 0 legatura cu omenirea. Nu trebuia sa fie Insa
un duhovnic de meserie, ci un medic. La un duhovnic ar fi sus-
pectat ca ar asculta-o din obliga~ie profesionaIa; ca nu ar recep-
~iona faptele ca atare, ci cu scopul de a Ie judeca moral. Vazuse
ca oamenii ~i animalele 0 paraseau ~i era atit de lovita de acest
verdict mut:incit n-ar mai fi putut suporta 0 noua oslnda.
N-am aflat niciodata cine era; nici nu am vreo dovada ca po-
vestea ei corespundea realita~ii. Mai tlrziu mi s-a Intlmplat sa ma
Intreb citeodata cum i-o fi decurs via~a In continuare, caci poves-
tea ei nu se Incheiase atunei. S-o fi terminat eventual printr-o
sinucidere? Nu-mi inchipui cum ar fi putut sa tdiasca mai departe
in acea singuratate extrema.

Diagnozele clinice slnt importante, intrucit of era 0 oarecare

orientare, dar ele nu-l ajuta cu nimic pe pacient. Punctul deeisiv
este problema "pove~tii" pacientuIui; caci ea dezvaluie fundalul
uman ~i suferin~a umana ~i numai atunci poate incepe terapia
medicului. Am vazut asta foarte clar si dintr-un alt caz:
Era yorba despre 0 pacienta batrlna de la seqia de femei, in
virsta de ~aptezeci ~i cinci de ani, bolnava la pat de patruzeci de
ani. Venise la spital cu aproape cincizeei de ani in unna, dar
nimeni nu-~i mai amintea de momentul internarii ei; to~i murisera
intre timp. Doar 0 sora-~eIa, care lucra In aeeasta institutie de
treizeci ~i cinci de ani, mai ~tia cite ceva despre povestea ei. Ba-
trina nu mai putea vorbi ~i nici absorbi decit hrana lichida sau
semiliehida. Minca doar cu degetele, introducindu-~i cu ele intr-un
fel hrana in gura. Uneori Ii lua aproape doua ore pentru 0 cana
136
en lapte. Dadi. nu:;ra ocupata eu mll1earea, fikea ni~te mi~diri
ciudate, ritmice, cu mlinile si bratele, ale caror natura :;;isens nu
Ie lDtelegearn. EraI~l prafund impresionat de gradul distrugerii pe
eare-l poate produce 0 boala mintala, dar TIn gaseam nici 0 expIi-
catie. in conferintele clinice era prezentata ca 0 forma catatonica1
de dementa pl'ecoce, ceea ce nu-rni spunea nimic~ caci nu rna
Himurea absolut deloc In legatura ell selnnifica~ia ;~i originea
mi~ciirilor ei ciudate.
Impresia H\sata de acest caz asupra mea caracterizeaza reaqia
nlea la psihiatria de atuncL Clnd am ajuns medic arrI avut sen-
zalia ca nu pricepeam nimic din eeea ee pretindea psihiatria a fi.
J\1i1 simteam extrem de jenat pe llnga Seful meu Si eolegii care
afiSau ?ctiVIsiguran~a, in timp ee eu orbeciEam nedumerit prin
intuneric. Ccnsideram ca misiunea principaia a psihiatriei este cu-
noa;;terea luerurilor care se petree in interiorul spiritului bolnav,
iar despre aceasta Eli ;;tiam inca nimic. Eram antrenat deei intr-o
meserie in care nu ma orientam deIoe!
IntT-o seara~ tlfziu, Tn-am dus prin sectie, am vazut-o pe batfI-
na eu mi~carile ei enigmatice Si ill-am intrebat din nou: De ce 0
fi a~a? Care 0 fi expliea\ia? M-am dus la b3.trina noastra sor11-;;e1'11
;;i m-am imeresat dadl pacienta 1'usese dintotdeauna astfel. "Do.,
nrn raspuDse, oar
A'~ ~
sera Cllnalntea
".
n1ea A·1m! povestea ca~ pe vremUfl•
bolnava confeqiona pantofi." Apci i-am studiat inca 0 data veehea
poveste; aeolo scria despre eo. ca avea ni~te gesturi de parca ar fi
facut cizmarie. Odinioara, cizmarii tineau pantofii intre genunchi
;;i trageau firele prin piele eu mi;;cari foarte asemanatoare. (La
cizmarii de 10.sate se mai paate vedea asta ~i astazi.) Pacienta
mmi curlud ~;ifratele ei mai mare veni pentru Inmoffi1lntare. "De
ce s-a imbolnavit sora dumneavoastr3.?" I-am lntrebat. IvIi-a po-
vest it di sora lui iubise un cizmar, care insa nu voise sa se insoare
ell ea dintr-un oarecare mativ ;;i atunei ea"o luase razna". Mj~-
drile de C1Z11',o.r a,atau identificarea ei eu omu! iubit, care dura
la rlloarte,

::Citez diE DiCfionaru..1 erd.:iclopedic de psihiatrie, in patnl volume; aparute

sub redac(ia !ui Constantin Gorgas, Editura IvledicaJa, Bucuresti, 1987-] 992:
Catatol!;'e - ,J),=--zintegrare a conduitei psiholTIotorii, prin dilTi.inuarea sau
ini~i8ti\!ei rno[():iiil tradusa prin reducerea la un nivel semiauto1nat ~i
stereotip a li1iscirilcr CEtSi pfin 5c8.derea sau dispari\ia cficieatei ~iadecvarii
acest:cr3 l" ]h - (n, t,),

137
 Atunei am capatat primele idei des pre originile psihice ale
a~a-numitei demente precoce. Din acel moment am acordat toata
atentia corelatiilor de sens dintr-o psihoza.

Imi amintesc bine de pacienta a carei poveste m-a ajutat sa

mi se clarifice fundalul psihologic al psihozei ~i mai ales al ideilor
fixe absurde. Datorita acestui caz am Inteles pentru prima oara
limba schizofrenicilor, considerata pina atunci a fi lipsita de sens.
Este yorba despre Babette S., a carei poveste am publicat-o.! In
anul 1908 am tinut la primaria din ZUrich 0 conferinta pe acest
subiect.
Pacienta provenea din partea veche a ora~ului ZUrich, din uli-
tele inguste ~i murdare, unde venise pe lume ~i traise intr-un me-
diu saracacios ~i in conditii mizere. Sora ei era prostituata, iar
tatal, betiv. Ea se imbolnavi la treizeci Si noua de ani, prezentind
o forma paranoida de dementa precoce, cu megalomanie carac-
teristica. Atunci dnd am cunoscut-o, se afla deja de douazeci de
ani in spital. Multe sute de studenti iSi faceau pe baza cazului ei
o idee despre procesul inspaimintator al dezintegrarii psihice. Era
unul dintre obiectele clasice de demonstratie ale clinicii. Babette
era complet nebuna ~i spunea lucruri pe care nu Ie puteai intelege
absolut deloc. Printr-o munca asidua, am facut incercarea de a
prieepe eontinutul exprimarilor ei confuze. Zicea, de pilda: "Eu
slnt Lorelei" ~i asta din cauza ca medieul, dnd incerca sa se ex-
plice, spunea intotdeauna: "lch weifl nicht, was sol! es bedeuten. "2
Sau se lamenta, zicind: "Sint reprezentanta lui Socrate", ceea ce
- dupa cum am descoperit ulterior - voia sa semnifice: "Sint la
fel de nedrept acuzata ca ~i Socrate." Exprimari absurde ca: "Sint
dublul politehnic de neinlocuit", "Sint prajitura de prune pe blat
din malai", "Sint Germania Si Helvetia exclusiv din unt dulce",
"Neapole Si cu mine trebuie sa aprovizionam lumea cu ti:iitei" -
indicau cresteri ale valorii proprii, deci compensari ale unui
complex de inferioritate.
Ocupindu-ma de Babette Si de alte cazuri analoage, m-am
convins cii multe din manifestarile pe care noi Ie considerasem

1 Uber die Psychologie der Dementia praecox (Despre psihologio demen{ei

precoce), Halle, 1907 ~i Der Jnhalt der Psychose (Con{illutul psillOzei), Viena,
1908, In Ges. Werke I, 1966 (11. ed. germ.).
2 "Nu ~tiu ce poate sa lnsemne" - este primul vers al celebrei poezii a
lui Heinrich Heine des pre Lorelei din cic1ul Die Heimkehr (11. t.).

138
pina atunci drept fara sens nu erau deloc 3tit de "aiurite" precum
pareau. Am aflat nu 0 data ca 10.astfel de pacien~i se gase~te as-
cunsa in planul din fund 0 "persoana", care trebuie desemnata
drept nonnala $i care, co.sa zic a~a, stii si observa. Din clnd in clnd
eo. poate - de obicei prin intermediul vocilor sau 0.1viselor - sa
formuleze remarci ~i obieqii perfect rezonabile si este chiar po-
sibil, de exemplu in C;J.Z de imbolnavire fizidi, sa ajunga iar in
prim-plan, faclndu-l pe pacient sa para aproape normal.
Aveam odata de tratat 0 schizofrenica in virsta, 10.care per-
soana "normaHi" din fundal mi-a devenit foarte clara. Era un caz
ce nu putea fi vindecat, ci doar ingrijit. Co. arice medic, aveam si
eu pacien~i care trebuiau Insotiti pina 10.moarte, fara speranta de
vindecare. Femeia auzea voci care erau dispersate pe intregul trup,
iar 0 voce In mijlocul toracelui era "vocea Domnului". "Pe eo.
trebuie sa ne bazam," i-am spus, surprins de propriu-mi curaj. De
regula, aceasta voce fiicea observatii foarte rezonabile ~i cu aju-
toml ei ma descurcam bine eu pacienta. La un moment dat, vocea
spuse: "Sa te asculte din Biblie!" Aduse cu eo. 0 Biblie veche,
citita ~i rascitita, iar eu trebuia sa-i indic de fiecare data un capitol
pe care 5a-1 citeasca. Data urmatoare trebuia s-o ascult din el. Am
procedat a~a timp de vreo sapte ani, 0 data la paisprezece zile.
La inceput, roluI meu mi se paru cam ciudat, dar dupa cltva timp
m-am lamurit ce semnifica de fapt acest exercitiu: atentia paci-
entei era tinuta treaza prin procedeul respectiv, asa incit nu se
prabusea si mai adinc in visul dezintegrant 0.1incon~tientului. Re-
zultatul a fost ca dupa vreo ~ase ani vocile care inainte erau ras-
pindite peste tot se retrasera exclusiv ~i exact pe jumatatea stinga
a corpului, in timp ce ceo. dreapta era complet eliberata. Inten-
sitatea fenomenului pe partea stinga nu s-a dublat, ci a dimas 10.
fel co. pina atunci, S-ar putea spune ca pacienta era cel putin
"vindecata pe jumatate". A fost un succes nesperat, caci nu-mi
imaginasem niciodata ca lectura noastra din Biblie ar putea avea
un efect terapeutic.

Prin preocuparile mele legate de pacienti am int~les ca ideile

de persecu~ie si halucinatiile au un simbure de sens. In spatele lor
se aflii 0 personalitate, povestea unei vieti, 0 speranta ~i 0 dorinta.
E numai vina no astra dacs. nu Ie intelegem sensul. lvI-am lamurit
pentru prima data ca in psihoza zace ascunsa 0 psihologie gene-
ralii a personalit3.tii, ca ~i aici se regasesc vechile conflicte ale
omenirii. ,?i in mintea pacientilor care creeaza impresia ca ar fi
139
obtuzi s,i apatici sau cretinizati se petree lucruri mai multe ~imai
pEne de sens decIt s-ar pa.rea la prima vedere. La drept vorbind,
nu descoperim in bolnavul mintal nirnie nou 51 necunoseut, ei
Intllnim temelio. propriei noastre no.turi. Aceasta descoperire a
reprezentat pentrn mine la vremea ei un putemic eveniment
emotIOnaL
Intotdeauna m-a mirat dt de mult timp a trebu1t sa se scurga
pina co.psihio.tria sa se indrepte in suqit spre continuturile psihozei.
Nu se punea niciodata intrebarea ce insemnau fantasmele paci-
en~iIor ~i de ce un padent avea 0 eu totLll aita fai1tasma dedt
celiUaIt, de ce, de exemplu, unul credea d:i este urn13.rit de lezuiti,
altul ca evreii vor sa-l otraveasca, lar un al treilea ca politia e pe
urmele iuL ContinuturiIe fantasmelor nu erau luate In serios, ci
se vorbea doar in general despre "idei de persecutie". Ciudat mi
se pare ca astazi cereetarile mele de atunci sint aproape compiet
uitate. Or, am tratat schizofrenii inca de 10.inceputul secoluIui prin
metoda psihoterapeutica. Ea n-a fost descoperiti'. abia in ziua de
azi. Dar a mai neeesitat foarte mult timp pina ee s-a purces la
acceptarea ~i introducerea psihologiei in psihoterapie.
Cil limp m-am aflat in clinica a trebuit sa-mi tratez Cll foarte
multi! discrefie pacienfii schizofrenici, Trebuia sa fiu extrem de
precaut dadi voiam sa evit sa mi se aduc8. acuzatia de a Hutri idei
himerice. Schizofrenia sau, Cllm se Dumea pe-atuncL dementa
precoce, era considerata incurabiia. Daca 0 schizofrenie era tratata
ell succes, se zicea pur ~i simplu ca de fapt nu fusese schizofrenie.
Cind ill-a vizitat Freud in anui 1908 la Zurich, i-am prezentat
cazul !ui Babette. Dupa aceea mi-a spus: "Stiti, lung, ee ati
descoperit 10.aceasta pacienta este ell siguranta interesant. Dar
cum de at! rezistat oare sa petreeeti are 5i zile In ~ir ell femeia
asta fenomenal de urita?"
Probabil ca I-am privit destu1 de uimit, acest gind netredn-
du-mi niciodata prin minte. Pentru mine ea era, llnr-un anumit
sens, 0 creatura batrlna ~i prietenoasii, intrudt avea idei fixe atlt
de frumoase ~i spunea lucruri atlL de interesante. ~i, 1aurma urmei,
faptura omeneasca dlsarea ~iIa ea dintr-un nor de nonsens grotesc.
~in. pUliet ~e vedere ter~pe~tic" la Bab~t~e 11: s-a l:tlmp~at nimic:
cael era deja de prea mUlt tImp bolnava, Insa am vazut alte cazun
la care aeeastil rnaniera de a te apleca pEn de grijii asupra bol-
navului a avut un efect terapeutic durabil.

Privind din ceea ce se ,,/eGe la bolnavii mintali e numai

distrugerea tragica~ rareori "lnsa viata acelei laturi a sufIetului care
140
nu se afBi cu fata la noi. Adesea, aparenta inSala, dupa cum am
constatat, spre surprinderea mea, in cazul unei tinere paciente ca-
tatonice. Ayea optsprezece ~ni Si proyenea dintr-o familie culti-
Yata. La cincisprezece ani fusese sedusa de fratele ei Si yiolatii de
niste colegi de Scoalii. De la Saisprezece ani se izola din ce in ce
mai multo Se ascunse de oameni, pina ce nu mai ayu dedt 0 relatie
afectiya cu un dine de curte rau, care apartinea altor persoane Si
pe care incerca sa-limblinzeasca. Deyeni tot mai ciudata, iar la
saptesprezece ani ajunse la balamuc, unde ramase internata un an
si jumatate. Auzea yoci, refuza hrana Si intrase intr-o faza de mu-
tenie tatala. Cind am yazut-o pentru prima data, se afla intr-o stare
tipic catatonica.
In decursul multor saptamini am izbutit, incetul cu incetul, s-o
fac sa yorbeasca. Dupa depasirea unor rezistente putemice mi-a
poyestit ca triiise pe luna. Aceasta era populata, dar la inceput
yazuse doar barbati care 0 luasera imediat cu ei Si 0 dusesera
intr-o locuinta "sublunara", unde se aflau copiii Si sotiile lor. Ciici
pe muntii selenari inalti locuia un yampir, care riipea Si omora
femei Si copii, asa indt populatia lunara era amenintata cu distru-
gerea. Acesta era motiyul existentei "sublunare" ajumiitiitii femi-
nine a populatiei.
Pacienta mea a decis atunci sa faca ceya pentru locuitorii
selenari Si Si-a propus sa nimiceasca vampirul. Dupa niste pre-
gatiri indelungate, I-a asteptat pe platforma unui turn, care fusese
construit in acest scop. Dupa un Sir intreg de nopti, I-a yazut in
sfirsit rasarind din departare Si apropiindu-se in zbor, asemenea
unei pasari mari si negre. Ea si-a luat marele ei cutit folosit la
sacrificii, I-a ascuns printre yeSminte Si i-a lliiteptat sosirea. Deodatii,
s-a trezit cu yampirulin fata ei. Ayea mai multe perechi de aripi.
Obrazul Si intreaga lui faptura erau acoperite de ele, asa ca ea n-a
putut sa vada nimi~ in afara penelor. Era uimita Si a cuprins-o
curiozitatea sa descopere cum arata. S-a apropiat de el, cu mina pe
cutit. Atunci, aripile s-au deschis brusc Si in fata ei a rasarit un
biirbat de 0 frumusete suprapaminteana. A prins-o, inchizind-o cu
o strinsoare de fier intre bratele sale inaripate, lliiaca nu s-a mai putut
foloside cutit. In plus, priyirea vampirului a fascinat-o intr-atit,
indt niGi n-ar mai fi fost in stare sa infiga cutitulin el. A ridicat-o
de jos Si a zburat cu ea.
Dupa aceasta revelatie, pacienta mea a putut vorbi din nou fara
inhibitii, si atunci au iesit la suprafata si rezistentele ei: eu i-as
fi blocat drumul de intoarcere spre luna si de aceea ii era im-
141
posibil sa pIece de pe pamint. Aeeasta lume nu era frumoasa,
luna, in schimb, do., ~i acol0 viata era incarcata de sens. Ceva mai
tirziu a avut 0 recidiva: a recazut in catatonie. 0 perioada de timp
a suferit de dementa furioasa.
Clnd a fost externata dupa doua luni, se putea vorbi din nou
cu eo. ~i treptat ~i-a dat seama ca viata pe pamint era inevitabila.
A luptat insa eu disperare impotriva acestei inevitabilitati ~i a
consecintelor ei, a~a ca a fost internata din nou la spital. Am vizi-
tat-o 0 data in celula ei ~i i-am spus: "Toate astea nu va folosese
10. nimic; nu va puteti intoaree pe luna!" A reeeptionat vorbele
mele in tikere ~i complet indiferenta. De asta data a fost extemata
mai repede ~i s-a supus eu resemnare destinului ei.
A ocupat un post de infirmiera intr-un sanatoriu. Acol0 luera
un medic secundar care a ineereat sa se apropie mtr-un mod cam
imprudent de ea, a~a ea i-a raspuns cu un foe de revolver. Spre
norocullui, a scapat doar cu 0 rana u~oara. I~i procurase deci un
revolver! :?i inainte purtase 10. ea un revolver iDcarcat. In ultima
~edinta, 10. sfir~itul tratamentului, mi-l adusese. La intrebarea mea
mirata, raspunsese: "V -a~ fi i'mpu~cat ell el, dadi ati fi dat gre~ !"
Clnd se aplana agitatia iscata de irnpu~catura, se reintoarse in
locul ei natal. Se casatori, avu rnai mul~i copii ~i supravietui in
Est eel or doua razboaie mondiale, fara a mai cunoa~te vreodata
o recidiviL
Ce se poate spune intm interpretarea fantasmelor ei? Prin
incestul suferit co.fata tlnara, se simtea i'njosita In ochii oamenilor,
elevata insa in imparatia fanteziei; fu transpusa, sa zicem, intr-un
imperiu mitic; caci incestul este, conform traditiei, 0 prerogativa
a regelui ~i a zeilor. Astfel rezulta insa 0 instdiinare totala de lume
- se instaleaza psihoza. Ea deveni, co.sa spunem a~a, extrapamin-
teana ~i pierdu contactul cu oamenii. Se scufunda in departari
cosmice, in spatiul celest, unde se intilni Cll demanul inaripat.
Transfera fiiptura lui In timpul tratamentului, conform regulei,
asupra mea. Eram deci automat amenintat cu moartea, ca oricine
care ar fi incercat s-o convinga sa dUeli 0 existenta umana nor-
maEi. Prin povestirea ei ilin~elase intrucitva pe demon in favoarea
mea ~i se legase astfel de 0 fiima terestra. De aceea, putu sa se
into area 10. viata ~i chiar sa se disatoreasca.
Eu insumi am vazut de atunci suferinta bolnavilor mintali eu
alti ochi, caci acum aveam cuno~tinta :;;i despre evenimentele
importante ale trairii lor interioare.
142
 Adesea sInt mtrebat despre metoda mea psihoterapeutica sau
anaIitica. Nu pot da un raspuns univoc. Terapia difera de la caz
la caz. Daca un medic imi spune ca "urmare~te" strict 0 "metoda"
sau alta, atunci am indoieli in ceea ce privqte efectul terapeutic.
Se vorbe~te in literatura de specialitate atit de mu!t despre rezis-
tenra pacientului, indt aproape ri se creeaza senzatia ca psihiatrul
incearca sa-i impuna ceva, dnd, de fapt, forte1e tamaduitoare ar
trebui sa creasdi in mod firesc din el. Psihoterapia ~i analizele sint
atit de diferite precum indivizii umani. Eu 11 tratez pe fiecare
bolnav pe cit de individual posibil, caci solutia problemei este
intotdeauna una individuala. Reguli general valabile se pot stabili
numai Cllm grana salis. Un adevar psihologic este doar atunci va-
labil, dnd poate fi ~i inversat. 0 solutie care pentru mine nici nu
intra in discutie poate fi pentru a!tcineva tocmai cea co recta.
Bineinteles ca un medic trebuie sa cunoasca pretinsele "me-
tode". Dar el trebuie sa se fereasca sa se fixeze pe 0 anumita cale
de rutina. Ipotezele teoretice SInt de aplicat daar cu prudent.!i,
Astazi pot fi valabile, miine ar putea fi inlocuite cu a!tele. In
analizele mele ele nu joaca nici un 1'01. In mod foarte intentionat
eu nu sint sistematico Pentru mine nu exist a fata de individ decit
intelegerea individuala. Este nevoie pentru fiecare pacient de un
alt limbaj. Astfel, eu pot fi auzit vorbind intr-o analiza in limbaj
adlerian, in alta, fo!osind limbajul freudian.
Punctul decisiv este di eu, ca om, stau fata in fata cu un aIt
om. Analiza este un dialog care necesita doi parteneri. Analistul
~i pacientul stau unulin fata celuilalt - ochi in ochi. Medicul are
ceva de spus, dar ~i pacientul are.
Cum in psihoterapie esentialul nu este sa se "aplice 0 me-
toda", studiul psihiatric singur nu ajunge. A trebuit ca eu iilsumi
sa mai lucrez mult pina sa obtin materialul necesar psihoterapiei.
Inca din 1909 am realizat ca nu pot trata psihozele latente, daca
nu Ie inteleg simbolistica. Atunci am inceput sa studiez mitologia.
In cazul pacientilor cultivati ~i inteligenri, psihiatrul are nevoie
de mai mult dedt simplele cuno~tinte de specialitate. EI trebuie
sa inteleaga, eliberat de toate presupunerile teoretice, ce-l deter-
mina si zbuciuma in realitate pe bolnav, a!tfel treze~te rezistente
superflue. Doar nu se pune problema confirmarii unei teorii, ci
aceea de a face in a~a fel, indt un pacient sa se inteleaga pe sine
insuSi, in c:,litate de individ. Acest lucru nu este insa posibil fad
comparatia cu punctele de vedere colective, despre care doctorul
ar trebui sa aiM cuno:;;tinta. Pentru aceasta nu este suficienta 0
143
 simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cu-
prinde infinit mai multe dedt cellimitat al cabinetului de consul-
tatie al doctorului.
Sufletul este cu mult mai complicat ~i mai inaccesibil dedt
trupul. EI e, ca sa zic a~a, acea jumatate a lumii care exista numai
In masura In care omul devine con~tient de ea. De aceea, sufletul
nu este doar 0 problema personala, ci una universala, iar psihiatrul
are de-a face cu 0 lume Intreaga.
Astazi, acest lucru se poate vedea mai c1ar ca oridnd In trecut:
pericolul care ne ameninta pe toti nu vine de la natura, ci de la
om, de la sufletul individului ~i al celor multi. Alterarea psihica
a omului este pericolul! Totul depinde de funqionarea corecta sau
incorecta a psihicului nostru. Daca In zma de azi anumiti oameni
I~i pierd capu!, atunci explodeaza 0 bomba cu hidrogen!
Psihoterapeutul nu trebuie Insa sa-llnte1eaga numai pe paci-
ent; la fel de important este sa se Inteleaga pe sine. Conditia sine
qua non a pregatirii sale este de aceea propria analiza, a~a-zisa
analiza didactica. Se poate spune ca terapia pacientului Incepe la
medic; doar daca acesta ~tie cum sa se descurce cu sine ~i cu
propriile sale probleme, 11 poate Invata ~i pe bolnav cum s-o faca.
Dar numai atunci. In analiza didactica, medicul trebuie sa Invete
sa-si cunoasca sufletul ~i sa ~i-l ia In serios. Daca nu este capabil,
nici pacientul n-o sa Invete sa faca a~a. I~i pierde Insa astfel 0
bucata din suflet, dupa cum ~i medicul ~i-a pierdut bucata de
suflet pe care n-a i'nvatat s-o cunoasca. De aceea nu este suficient
ca doctorul sa-si Insu~easca i'n analiza didactica un sistem de
concepte. In calitate de analizatl, el trebuie sa realizeze ca analiza
II prive~te pe el personal, ca ea este 0 bucata de viata reala ~i nu
o metoda care poate fi Invatata pe dinafara (In sensul literal !).
Medicul sau terapeutul care nu pricepe acest lucru In analiza sa
didactica va trebui sa plateasca mai tlrziu scump.
Exista, ce-i drept, ~i a~a-numita "mica psihoterapie", dar In
analiza propriu-zisa este solicitat omul In Intregime, cu toata
personalitatea lui, atlt pacientul, elt ~i medicul. Sint multe cazuri
care nu pot fi vindecate fara ca medicul sa se implice pe sine.
Ci'nd e yorba despre lucrurile importante este hotarltor daca
doctorul se considera pe sine ca 0 parte a dramei sau daca ramlne

I Jung foJose~te termenuJ Analysand, redat In limba romana de unii

speciaJi~ti prin "anaJizat", de al\ii prin "analizand", In franceza prin analyse,
iar In engJeza prin analysand (n. t.)

144
 la distanta, drapindu-se in autoritatea sa. in marile crize ale vietii,
in clipele supreme, dnd se pune problema de a fi sau a nu fi,
micile artificii sugestive nu pot fi de folos; atunci este solicitat
medieul cu intreaga sa fiima.
Terapeutul trebuie sa-~i dea in orice moment seama cum re-
aqioneaza el insu~i la eonfruntarea eu pacientul. Doar nu reaqio-
nam numai eu con~tiinta, ci trebuie sa ne ~i intrebam intotdeauna:
"Cum traie~te subcon~tientul meu situatia?" Trebuie, a~adar, sa
cautam sa ne intelegem visele, sa ne acordam cea mai metieuloasa
atentie ~i sa ne observam pe noi in~ine la fel ca ~i pe pacient, in
caz contrar intregu! tratament poate da gre~. Vreau sa va dau un
exemplu in acest sens.
Aveam odata 0 pacicl1ta. 0 femeie foarte inteligenta, careimi
parea insa din anumite motive putin dubioasa. La inceput, analiza
s-a desfaf;lurat bine, dar dupa dtva timp am avut senzatia di ni-
mere am mereu alaturi in interpretarea viselor ~i am crezut ca
rem arc ~i 0 banalizare a discutiei dintre noi. Am hotarit deei sa
vorbesc eu paeienta mea despre asta, mai ales ca, bineinteles, niei
ei nu-i scapase faptul ca eeva nu era in regula. lata ce vis am avut
in noaptea premergatoare urmatoarei ei vizite:
Ma plimbam pe 0 ~osea, printr-o vale, in lumina soarelui de
amurg. in dreapta se ridica 0 colina abrupta. Sus se afla un castel,
iar pe tumul eel mai inalt ~edea 0 femeie pe un soi de balustrada.
Pentru a 0 putea vedea bine, trebuia sa dau capu! tare spre spate.
M-am trezit eu 0 senzatie dureroasa in ceafa, un fel de cIreel. Inca
din vis reeunoscusem ca femeia era pacienta mea.
Interpretarea mi-a fost limpede indata: daca in vis trebuia sa
privesc astfel de jos in sus spre pacienta mea, probabil ca in reali-
tate 0 privisem de sus. Doar visele sint compensari ale atitudinii
con~tiente. I-am descris visul ~i i-am comunicat interpretarea mea,
ceea ce avu drept consecinta 0 modificare imediata a situatiei ~i
tratamentul i~i relua fluxul normal.
In calitate de medic, sint obligat sa ma intreb mereu ce fel de
mesaj imi aduce pacientul. Ce inseamna pacientul pentru mine?
Daca el nu inseamna nimie pentru mine, n-am niei un punct de
atac. Aqiunea medieului are efeet numai aeolo unde este atins,
este afectat el insu~i. "Numai eel ranit vindeca." Daca insa me-
dicul poarta 0 masca, 0 persona 1, asemenea unei armuri, munea
sa ramine fara efect. Eu imi iau pacientii in serios. Poate ca ~i eu

1 V. termenulln Glosar (11. t.).

145
sint pus, la fel ca ~i ei, in fata unei probleme. Adesea se intimpIa
ca bolnavul sa fie exact plasturele potrivit pentru locul ~i punctul
slab al medicului. De aici se pot na~te situatii dificile ~i pentru
doctor - sau tocmai pentru el.
Fiecare terapeut ar trebui sa aiba 0 posibilitate de control
printr-o terta persoana, spre a lua cuno~tinta de inca un punct de
vedere. Chiar ~i papa are un duhovnic. Eu ii sfiituiesc intotdeauna
pe anali~ti: "Sa aveti un « duhovnic », barbat sau femeie!" Ciki
femeile sint deosebit de inzestrate pentru a~a ceva. Ele au deseori
o intuitie excelenta ~i 0 putere critica ascutita ~i pot ghici jocul
barbatilor ~i eventual ~i intrigile animei lor. Ele vad aspecte pe
care barbatul nu Ie sesizeaza. De aceea inca nici 0 femeie n-a fast
convins,a ca barbatul ei ar fi Supraomul!

Daca cineva are 0 nevroza, e de inteles ca se supune unei ana-

lize; daca este insa "normal", nu se vede silit s-o faca. Dar va
pot asigura ca am trecut prin experiente uimitoare cu a~a-numita
"normalitate": Odata, de exemplu, am avut un elev pe deplin "nor-
mal". Era medic ~i a venit la mine cu recomandarile cele mai
bune din partea unui vechi coleg. Fusese asistentul lui ~i ii pre-
luase mai tirziu c1ientela. Ayea un succes normal, 0 c1ientela nor-
mala,.o sotie normala, ni~te copii normali, locuia intr-o casuta
normal a dintr-un ora~el normal, avea un venit normal ~i probabil
~i 0 hrana normal a ! V oia sa devina analist. I-am spus:
- ,$titi ce inseamna asta? Inseamna ca mai intii trebuie sa va
cunoa~teti pe dumneavoastra in~iva. Instrumentul sinteti dumnea-
voastra in~iva. Daca nu sinteti a~a cum trebuie, atunci cum poate
pacientul sa devina el ~a cum trebuie? Daca nu sinteti convins,
atunci cum 11 puteti convinge pe el? Dumneavoastra sinteti eel
care trebuie sa fie adevarata substanta. Dar daca nu sinteti, atunci
sa va ajute Dumnezeu! Atunci yeti induce bolnavii in eroare. Tre-
buie deci intii ~i-ntii sa acceptati sa fiti analizat 0 data dumnea-
voastra.
Omul a fost de acord, insa a adaugat pe data:
- N-am nimic problematic sa va povestesc!
Asta ar fi trebuit sa ma puna in garda.
- Bun, atunci ia sa va examinam visele, i-am spus.
- Eu n-am vise, mi-a replicat.
Eu:
- In curind 0 sa aveti.
146
 Altul ar fi visat probabil chiar in noaptea urmatoare. El nu-~i
putu am inti insade nici un vis. Continua a~a timp de vreo paispre-
zece zile, ceea ce incepu sa ma cam nelini~teascii.
In cele din urma veni un vis impresionant. Visa eli mergea cu
trenul. Trenul avea intr-un anumit ora~ 0 oprire de doua ore. In-
trucit acest ora~ ii era complet necunoscut ~i ar fi dorit sa-l cunoas-
cii, 0 pomi spre centru. Acolo gasi 0 casa medievala, probabil
primaria, ~i intra in ea. Striibatu coridoare lungi ~i pa~i in mcapeli
frumoase, pe ai ciiror pereti atimau tablouri vechi ~i goblenuri
minunate. De jur-imprejur se aflau obiecte vechi ~i pretioase.
Deodata constata ca se facuse mai intuneric ~i soarele apusese.
Se gindi: "Trebuie sa ma intorc la gara!" In acel moment realiza
cii se ratacise ~i nu mai $tia pe unde era ie~irea. Se sperie ~i i~i
dadu in acela.';)itimp seama ca nu intilnise nici tipenie de om. 1n-
cepu sa se alarmeze ~i iuti pasul, in speranta de a da peste cineva.
Dar nu intllni pe nimeni. Apoi ajunse la 0 u~a mare ~i se gindi,
riisuflind u~urat: "lata ie~irea!" Deschise u~a ~i descoperi cii ajun-
sese intr-o camera uria~a. Era atit de intuneric, incit nu putea
deslu~i nici macar peretele de vizavi. Se sperie rau de tot ~i alerga
prin incaperea mare ~i goala, spermd sa gaseascii pe partea cea-
lalta a salii u~a de ie~ire. Atunci vazu - exact in mijlocul camerei
- ceva alb pe jos ~i, apropiindu-se, descoperi ca et;.aun copil idiot,
in virsta de vreo doi ani. $edea pe 0 olita de noapte ~i se rnInjise
cu fecale. In acea c1ipa se trezi cu un tipat, intr-o stare de panica.
Acum ~tiam suficient: era 0 psihoza latenta! Trebuie sa va
spun cii am nadu~it tot, incercind sa-l fac sa iasa din vis. M-am
straduit sa-i infati~ez visul pe cit de inofensiv posibil. N-am intrat
deloc in amanunte.
Visul relateaza aproximativ urmatoarele: Calatoria cu care
incepe este ciilatoria la ZUrich. Acol0 ramine insa doar scurt timp.
Copilul din centru este el insu~i pe vremea cind avea doi ani.
Pentru copiii mici, astfel de maniere proaste sint, ce-i drept, ceva
neobi~nuit, dar posibil. Fecalele Ie atrag interesul, caci sint colo-
rate ~i au miros! and un copil cre~te la or~, eventual ~i intr-o
familie severa, a~a ceva se poate mtimpla cu u~urinra 0 data.
Dar acel medic, persoana care a visat, nu era copil, era adult.
Tocmai de aceea, imaginea oniridi din centru constituia un simbol
nefast. Cind mi-a istorisit visul, m-am lamurit di normalitatea sa
era 0 compensare. II prinsesem in ultima clipa, pe ultima suta de
metri, ciici psihoza lui latenta era pe cale sa izbucneasca ~i sa
devina manifesta. Faptul trebuia impiedicat. In cele din urma am
147
izbutit sa gasesc, cu ajutorul unuia dintre visele sale, un mijloc
plauzibil spre a pune capat analizei didactice. Pentru acest sfir~it
ne-am fost reciproc foarte recunoscatori. Am Tacut In ~a fel, lndt
sa nu afle nimic des pre diagnosticul meu, dar pesemne ca lntele-
sese ca se apropia 0 stare fatal a, dnd fu ln~tiintat de un vis ca era
urmarit de un bolnav mintal periculos. Indata dupa aceea, se
lntoarse acasa. N-a mai atins niciodata incon~tientul. Tendinta sa
spre normalitate corespundea unei personalitati care, prin confrun-
tarea cu incon~tientul, nu s-ar fi dezvoltat, ci doar ar fi explodat.
Aceste psihoze latente slnt les beres noiresl ale psihoterapeutilor,
caci adesea slnt foarte greu de recunoscut. In cazurile respective
este extrem de important sa se lnteleaga visele.
Ajungem astfel la problema analizei Tacute de nespeciali~ti.
Am sustinut punctul de vedere ca ~i aceia care nu slnt medici sa
poata studia psihoterapia ~i s-o exercite, dar In cazul psihozelor
latente pot u~or nimeri pe de laturi. De aceea slnt adeptul ideii ca
profanii sa lucreze ca anali~ti, dar sub controlul unui medic spe-
cialist. De lndata .ce au cea mai mica nesiguranta, ar trebui sa-i
ceara sfatul. Chiar ~i pentru medici este adesea dificil sa recunoas-
ca 0 schizofrenie latenta si s-o trateze, darmite pentru un amator.
Insa eu am constatat tot ~ereu din experienta: nespeciali~tii, care
s-au ocupat ani lntregi de psihoterapie ~i care au trecut ei ln~i~i
printr-o analiza, ~tiu ceva ~i slnt capabili de ceva. La asta se ada-
uga faptul ca nu exista suficienti medici care practica psihotera-
pia. Aceasti'i meserie necesita 0 pregatire foarte lndelungata ~i
temeinidi ~i 0 cultura generala, pe care numai foarte putini Ie
poseda.

Relatia dintre medic ~i pacient poate - mai cu seama daca

intervine un transfer (Ubertragung) din partea pacientului asupra
medicului sau 0 identificare mai mult sau mai putin incon~tienta
lntre medic ~i pacient - sa duca ocazionalla fenomene de natura
parapsihologica. Am lntllnit de mai multe ori astfel de situatii.
Deosebit de impresionant mi se pare cazul unui pacient pe care-l
scosesem dintr-o depresiune psihogeha. Dupa aceea s-a lntors
acasa ~i s-a casatorit, mie lnsa sotia lui nu mi-a placut. Clnd am
vazut-o prima data, m-a cuprins un sentiment nelini~titor. Am
observat ca-i eram ca un ghimpe In ochi din cauza influentei pe
care 0 exercitam asupra sotului ei, care-mi era recunoscator. Se

I Co~maruri, lucruri detestabile, lucruri care te persecuta (n. t.).

148
1l1tlmpla frecvent ca femei care nu-si iubesc barbatul cu adevarat
sa fie ge!oase 91sa-i distnlg~i prieteniileo Ele vor ca el sa Ie apar-
Lina ell totul, tocmai pentm cii de insele nu-i apartin. Simburele
oricarei gelozii este 0 !ipsa de dragoste.
Atitudinea femeii reprezenta pentru paeient 0 impovarare ne-
obisnuita, careia nu putea sa-i faea fata. La un an dupa disawrie
ajunse iads! intr-o stare depresiva, din cauza presiunii sub care
trala. Convenisem ell el-prevazind aceasta posibilitate - sa intre
in eu mine imediat cum ar fi remarcat 0 scMere a bunei
sale dispozitii. Neglija msa sa procedeze astfel, nu fara ca nevasta
iui sa fi al/ut aici un aport, bagatelizindu-i depresiunea. Nu-mi
dadu nie! un semn.
perioada aceea fusesem jnvitat sa tin 0 prelegere la B. Am
:ljuns 1a hotel pc 1a miezul nopth, did cinasem dupa conferinta
:;u prieteni, ~i m-am bagat indata in pat. Am mai stat 1nsa
mult timp treaz. Pe la vreo doua - probabil c3.tocmai adormisem
- m-am trezit speriat. convins ea intrase cineva la mine in ca-
mera; am al/ut ~i impresia ca usa ar fi fast deschisa in mare grab?h
Am aprins irnediat lumina, dar n-am vazut nimic, I\r1i-a trecut prin
minte ca ;) Ii gre~it cineva u~a ~i m-am uitat de-a lungul cori-
domlui, lilsa aeolo era 0 tikere de morrninL "Ciudat, lTI-am gindit,
totusi a intrat cineva in cameri:t!" Apoi am iilcercat sa-mi amintesc
exact ce se Intimplase ~i mi-a revenit in rnemorie ca ma trezisem
din pricina unei duren surde, ca ~i cum s-ar fi lovit eeva de fmntea
mea; care ,,-ar fi ciocnit de partea din spate a craniului men.
- In ziua urm~toare am primit 0 telegrama ca aeel padent se
sinncisese. I~i zburase creierii. Mai tirziu am aflat ca glontu1 i se
oprise in peretele poste-rior al craniului.
La acest eveniment a fost vorba de un fenomen pur sincro-
!listie1, cum se poate remarca nu rareari in raport eu 0 situatie
arhetipala - in cazul de fafa, moartea. Prin relativizarea timpului
~i a iD incoD~tient este positil ca eu sa fi perceput ceva
ce avu:;ese loc in realitate in ell totul aWl parte. Incon~tienml
colectb/ este comun tutufor, e.ste fundamentul a ceea ce anticii
desemnau "simpatia tuturor luerurilor". In acest caz, in-
con~tientul meu ~tiuse des pre starea pacientului meu. Toat3. seam
mii Sl'm'(lsern ciudat de nelini$tit $i de nerves, intr-un mod foarte
de disDozitia mea obi~nuiHl.

. in Glos8.r tennenul sincronicitare (fl. t.).

149
 r\rU Incerc niC10data sa con"ttresc un toln.av la ce\:a ~l nu
exercit asupra 1ui nie] un fel de presiuni. Ceea ce m:1 intereseaza
Inainte de toate este Cd pacicntul S2l djunga sa aiba propria sa
conceptie. Un pagin devine 18. rnint un ps,gln. un cre~tin un
cre~tin~ iar un evreu un evreu. dJ.c~~asta corespunde destinului sau,
1mi anlintesc bine de cazui unei e\Te-ice pierduse cre-
dinta. 'fatui Incepu ell un vis de-al rneu, in care 0 fats. tlnara, pe
care n-o cuno~t~am, veni 13 mine 111 calitate de pacienta. 1mi
infa~i~a cazul ei Si~ in tin'lp ce povestea~ illa gindeam: .-(]inte1eg
deloc. Nu pricep despre ee e vorba!" Dar deodata 1mi treeD prin
minte di ar fi putut avea un complex patern neobisnuit. Aeesta
fu visul.
.l~doua zi, In agenda mea era trecut: consultatie. ora patru.
Aparu () rata t1:nara. 0 evreica, fiiea unui bancher bogat, DostimiL
eleganta ~i -foarte inteIigenta. Facuse. deja 0 d&r 111cdicul
suferise un transfer asupra ei ~i 0 implora in cele din unTIa sa. nu
mai vina 1a el, de team a ea ea 53. nu-i distruga casnicia.
Fata avea de ani de zile 0 serioasa ne\/fozu anxioasiL c;ar;~
binelnteles ca se agra\,ra In urrna acestei experiente. j\rn
ell anamneza, fara a descoperi 1nsa eeva deosebit. Era 0 c\reica
occidentaUi adaptat?~j ilunl1nata pi'Q3.l.'n TI1aduva oaselor. Iviai intii,
nu i-am putut intelege caw!. Brusc, mi-a trecut prin glnd visul
avut ~i an1 reflectat: "Doamne Durrirlezeule~ e rata ~iceea din'\-" is !~'
Cum n-arn putut depista Ia ea nie: uffi1a de conlplex flm
intrebat-o, a~a cum obisnuiesc s;'i procedez in astfel de cazuri,
despre bunieul ei. Am vazut cum a inchis oehii pret de 0 clipa ~i
am ~tiut pe loc: aiei e huba! Am mgat-o deei sa-mi povesteasci.'i
despre bunicul ei ~i am aflat di fusese rabin ~i apaninuse nnd
seete evreieilti.
- Va. referij:i 10. hasidiei I? am intrebat-o.
Mi-a raspuns ca da. Am intrebat-o mai departe:
- Dad. a fost rabin, 0 fi fast poate chiar tadic2?
Ea:
-- Do., se spune di ar fi fost un fe1 de snnt 'ii ca ar fi avut daml
previziunii. .oar toate astea sint prostii! Doo.r nu exista a'ia eeva!

1 Adepti ai hasidismului, mi~care populara religioasa evreiasca, ini(iata

de Israel Baal-Sem in secolul al XVIII-lea (II. t.).
2 Tadic = om drept, onest si foarte evlavios. Denumire ce se dadea si
rabinilor hasidici (n. t.).

150
 Incheiasem astfel anamneza ~i In~elesesem povestea neVfDZei
pe care i-am ~i e:plicat-o:
-- A~CUIl1 0 sa './~l.spun ce\"{ice s-ar putea sa nu in stare sa
acceptati; BunicuI dumne(:l'voastra a fast un Tadll dumnea-
voastra a renegat credinta iudaiciL A trAdat secretul ~i I-a uitat pe
DUlnnezeu. Iar durnneavoastra aveti aceasta nevroza, pentru ca
suferiti. de frica de Dumnezeu!
p.~sta0 lovi ca un trasnet!
In noaptea urmatoare am avut din nOll un vis: In casa mea se
dadea 0 receptie, ~i iata, fata era ~i ea prezent~L Se indrepta spre
mine ~i ma intreba: "N-aveti 0 umbrela? Ploua atit de tare." Am
gash intr-adevar 0 umbreEi, am tot mo~mondit eu degetele ea s-o
deschid Si am vrut s~ci-o dau. Dar ee s-a intimplat atunci? In lac
sa i-o Intind simplu, i-am inmlnat-o ca unci zeitati, stind in ge-
D.unchl in fata ei :
I-am povestit aceSf Si in opt zile nevroza ei a disparut.!
Visul mi-a aratat C3. l1U era exclusiv 0 persoana superficia13., ci ca
sub aceast3. suprafata zacea 0 sfinta. Dar eo. n-avea nici un fel de
reprezentari mitologice ~i de aceea esentialul in eo. TIU izbutea sa
se exprime. Toate intentiile ei se orientau in directia flirtului, a
toaletelar ~i a sexualitatii, pentru ca altceva TIn stia. Cunostea daar
intelectul ~i traia 0 viata lipsita de sens. In realitate era un capll
al Domnului care ar fi trebuit sa implineasca voima Sa tainica.
A trebuit sa trezese in eo. idei mitologice si religioase, caei facea
parte din categoria acelor oameni de 10. care se cere activitate
spiritualiL Astfel, viata ei capati§' un sens - si nid unna de
nevroza!
La acest eaz n-am apEcat 0 "metoda", ci intuisem prezenta
nunlcJ>~ului. I-arTI explicat pacientei acest lucru, ceea ce a dus la
vindecarea ei. Aiei [l-a fast vorba de a metoda; ce a contat a fast
frica de Dun1nezeu.
Am constatat adesea ca oamenii se rrnbolnavesc de nervi atunei
cind se muJtumesc eu raspunsuri insuficiente sau false 10. intre-
barile vieJ;ii. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, sueees exterior
si bani si dmin nefericiti Si nevrotici, chiar daca au obtinut ee
cautau. Asemenea oameni 51.'1tinclestati de obicei Intr-o prea mare
ingustim.e spirituaiit Viata lor !1-are destul continut, n-are sens.
Daca pot evolua catre a personalitate mai euprinzatoare, de cele

! Cazul se deosebe~te de rnajoritatea celorlalte de acest gen prin durata

scurta a tratarnentului (A. 1.).

151
mai multe ori Ie inceteaza ~i nevroza. De aceea, idee a de dezvol-
tare a avut pentru mine de la bun inceput cea mai mare in-
semnatate.
Majoritatea pacientilor mei nu consta din oameni credincio~i,
ci din aceia care i~i pierdusera credinta. La mine veneau "oile
ratacite". Omul credincios are ~i azi prilejul sa triiiasca in biserica
simbolurile. Sa ne gindim la evenimentul slujbei, al botezului, la
imitatio Christi ~i la multe altele. Dar a trai ~i simti astfel simbolul
presupune participarea vie a credinciosului, iar ea ii lipse~te foarte
des omului din ziua de azi. In asemenea cazuri sintem redu~i la
a observa daca incon~tientul nu produce spontan simboluri care
inlocuiesc ceea ce lipse~te. Atunci insa tot mai ramine deschisa
intrebarea daca un om, care are astfer de vise sau viziuni, este
capabil sa Ie inteleaga sensul ~i sa-~i asume consecintele.
Am descris un asemenea caz in Uber die Archetypen des kollek-
tiven Unbewuflten1 (Despre arhetipurile incon$tientului colectiv).
Un teolog avea un vis care se repeta destul de des: Viseaza ca
sta pe 0 coasta de deal, de unde are 0 vedere frumoasa asupra unei
vai adinci ~i cu paduri dese. ~tie ca pina atunci ceva I-a tot retinut
sa mearga acolo. De asta data insa, vrea sa-~i duca planulla in-
deplinire. Cind se apropie de lac, atmosfera devine ciudata ~i,
deodaHi, 0 boare u~oara de vint adie peste suprafata apei, care se
increte~te ~i se intuneca. Se treze~te cu un tipat de spaima.
Visul pare mai intii de neinteles; dar, ca teolog, el ~i-ar fi putut
aminti de fapt de "ele~teul" ale carui ape erau mi~cate de un vint
brusc ~i in care erau scufundati bolnavii - ele~teul Bethesda. Un
Inger pogoara ~i atinge apa, care capata astfel puteri tamaduitoare.
Adierea u~oara de vint este pneuma, care bate unde vrea. ~i asta
ii provoaca 0 teama de moarte celui care viseaza. Se sugereaza 0
prezenta invizibila, un numen, care traie~te prin sine insu~i ~i in
fata caruia omul este cuprins de fiori. Pacientul D-a acceptat dedt
cu greu asocierea cu ele~teul Bethesda. 0 refuza deoarece astfel
de lucruri apar numai in Biblie ~i, eventual, in predica de
duminica dimineata. N-au nimic de-a face eu psihologia. Oricum,
des pre Sfintul Duh se vorbqte doar in ocazii festive, dar El nu
este in nici un caz un fen amen a carui experienta 0 poti face.
Eu ~tiu ca omul care a visat ar fi trebuit sa-~i domine frica ~i,
ca sa zic a~a, sa-~i depa~easca panica. Insa eu nu insist niciodata

1 Uber die Archetypen des kollekliven Unbewufllen, 1935, In Ges. Wake

lX/l, 1976 (11. ed. germ..).

152
cind cineva nu este dispus sa mearga pe propriul Sall drum !?isa
preia partea lui de responsabilitate. Nu slnt de acord cu presu-
punerea ieftina ca nu este yorba despre "nimic altceva" dedt
rezistente obi~nuite. Rezistentele - mai ales daca sint indJrjite -
merita atentie, pentru ca adesea ele reprezinta avertismente care
nu vor sa fie trecute cu vederea. Remediul poate fi 0 otrava pe
care nu 0 suporta oricine sau 0 operatie care are efect mortal, daca
este contraindicata.
Daca se pune problema triiirii interioare, daca intra in discutie
ceea ce este cel mai personal Intr-o fiinta, atunci majoritatea oame-
nilor se sperie ~i multi 0 iau la goana. A~a s-a intimplat !?icu acest
teolog. Sint bineinteles con~tient de faptul ca teologii se afla intr-o
situatie mai dificila decit altii. Pe de 0 parte sint mai aproape de
elementul religios, pe de aha, mai strins legati prin Biserica ~i
dogma. Riscul trairii interioare, aventura spirituaIa, este strain
eelor mai multi oameni. Posibilitatea ca ar fi 0 realitate psihicii
este anatema. Trebuie sa aiba un fundan1ent "supranatural" sau
cel putin "istorie" - dar psihic? In fata acestei intrebiiri izbuc-
ne~te adesea un dispret pe cit de nebanuit pe atit de profund al
sufletului.

In psihoterapia actuala i se pretinde freevent medicului sau

psihoterapeutului sa "insoteasca pas cu pas", pentru a spune lli?a,
pacientul ~i afectele sale. Eu nu consider ca aceasta cale este
intotdeauna cea corecta. Uneori e necesara ~i interventia activa
din partea doctorului.
Intr-o zi se prezenta la mine 0 doamna din inalta nobilime,
care avea obiceiul sa-!?i palmuiasdi angajatii, inclusiv pe medicii
ei. Suferea de nevroza obsesionala (Zwangsneurose) ~i fusese in
tratament intr-o clinidi. Fire~te ca-i aplicase medicului-~ef palma
de rigoare. In ochii ei nu era, in definitiv, decit un valet de chambre
de un rang ceva mai malt. Doar 11 pliitea, nu-i a~a?! El 0 trimise
atunci la un alt medic, ~i acolo povestea se repeta. Intrucit cucoana
nu era, la drept vorbind, nebuna, ci trebuia doar tratata cu manu~i,
doctorul se V3zU pus in incurcatura ~i 0 trimise la mine.
Era 0 persoana foa.rte impunatoare, iDalta de ~ase picioare - v-a
spun eu, asta era capabila sa bata, nu gluma! I~i facu deei aparitia
~i purtaram 0 discutie cum nu se poat . una ~i civilizata. Apoi
sosi momentul ciod trebui ~-' spun ceva neplacu. an furioasa
la mine, amenintindu-m" ca ma pocne~te. Am sarit ~ u in pi-
cioare ~i i-am spus:
153
 - Bun, dumneavoastdi sinteti doamna, dumnea'J6astrii loviti
prima - ladies first! Da' dupa aia dau eu!
~i vorbisem serios. Cazu inapoi pe scaun, pr¥fu~indu-se efec-
tiv sub ochii mei.
- A~a ceva nu mi-a spus inca nime " se lamenta.
Insa din clipa aceea, terapia dev 1 eficienta.
Ceea ce-i treb ia acestei 'ente era reaqia barbateasca. In
acest caz ar fi fost to eronat s-o "insotesc pas cu pas". Nu i-ar
fi folosit citu~i de putin. Suferea de 0 nevroza obsesionala, fiindca
nu-~i putea impune sie inse~i ingradiri morale. Un or astfel de
oameni Ii se impun limite de catre natura - tocmai prin simp-
tomele compulsive.

Am efectuat odata, cu ani in urma, 0 statistica a rezultatelor

tratamentelor mele. Nu mai tin minte cifre exacte, insa, expri-
mindu-ma cu precautie, 0 treime a fost intr-adevar vindecata, 0
treime a cunoscut 0 ameliorare apreciabiHi ~i 0 treime n-a fost
influentata iIi mod esenrial. Dar tocmai cazurile neameliorate sint
greu de judecat, pentru ca multe lucruri se realizeaza ~i se inteleg
doar dupa ani ~i abia atunci pot deveni ~i eficace. De dte ori mi
s-a intimplat ca fo~ti pacienri sa-mi scrie: "Abia dupa ce au trecut
zece ani de cind am fost la dumneavoastra am realizat ce s-a
petrecut de fapt."
Am avut citeva cazuri, purine la numar, in care pacientul m-a
parasit, iar foarte rar a trebuit eu sa expediez un bolnav. Dar ~i
printre ace~tia s-au gasit unii care mi-au trimis ulterior relatari
pozitive. De aceea, este deseori dificil sa se traga concluzii in
legatura cu succesul unui tratament.

In viara unui medic este ceva firesc ca in decursul activitarii

sale practice sa intilneasca oameni care sa aiba importanra ~i pentru
el insu~i. El intilne~te personalitari care, spre fericirea sau neferi-
cirea lor, n-au trezit niciodata interesul publicului ~i totu~i - sau
tocmai de aceea - poseda ni~te dimensiuni neobi~nuite; sau sint
oameni care au trecut prin evolurii ~i catastrofe fara precedent.
Uneori e yorba despre talente ie~ite din com un, carora un altu1
~i-ar putea consacra intreaga viata intr-un entuziasm inepuizabil,
dar care aici sint implantate intr-o dispozitie psihica atlt de ciudat
de nefavorabiUi, incit nu ~tii daca ai de-a face cu un geniu sau cu
un caz de dezvoltare fragmentara. Nu rareori se intimpla sa inflo-
reasca in conditii improbabile bogatii ale sufletului, pe care n-ai
154
fi banuit niciodata cii Ie vei Intilni In platitudinea vietii sociale.
Rapoftul necesar pentru ca psihoterapia sa fie eficienta nu-i In-
gaduie medicului sa se sustraga impresiilor puternice provocate
de sui~urile~i cobori~urile oamenilor suferinzi. Acest raport consta
In comparatia ~i adaptarea permanenta, in confruntarea dialectidi
a celor doua realitati psihice care slnt opuse una alteia. Dad!,
dintr-un anume motiv, aceste impresii nu au efect la unul sau la
altul, atunci procesul psihoterapeutic· va ramlne fara rezultat ~i
nu se va realiza nici 0 schimbare. Daca doctorul ~i pacientul nu
devin 0 problema unul pentru celalalt, atunci nu se va giisi nici
raspunsul.
Printre pacientii ~a-zis nevrotici din ziua de azi, nu slnt putini
la numar cei care pe vremuri nu ar fi ajuns nevrotici, adicii In
conflict cu ei In~i~i. Dacii ar fi trait intr-un timp ~i un mediu in
care omul era inca legat prin mit de lumea striimo~ilor ~i, astfel,
de natura traita ~i nu doar viizuta din exterior, atunci ar fi fost
crutati de dezbinarea cu propria lor persoanii. Este vorba despre
oameni care nu suporta pierderea mitului ~inu gasesc nici drumul
spre 0 lume pur exterioara, adicii spre imaginea asupra lumii
furnizata de ~tiintele naturii, nici nu sint satisIacuti de jocul cu
cuvintele - joc intelectual al fanteziei care nu are citu~i de putin
a face cu intelepciunea.
Aceste victime ale sciziunii suflete~ti a vremii noastre slnt
ni~te simpli "nevrotici facultativi", Care scapa de aparentul ele-
ment bolnavicios de Indata ce dispare golul care se cascase intre
eu ~i incon~tient. Cine a trait adlnc aceasta scindare cu propria
fiinta este ~i cel mai in masura sa dobindeascii 0 Inteiegere mai
bun a a proceselor psihice incon~tiente ~i sa evite prirnejdia aceea
tipicii ce-l ameninta pe psiholog, cea a inflarieiJ. Cine nu cunoa~-
te din proprie experienta efectul numinos2 al arhetipurilor va
scapa cu greu de a.cest efect negativ, daca este confruntat cu el
in praxi. EI va supraaprecia sau subaprecia, Intrucit poseda acum
doar 0 notiune intelectuala, nu insa ~i 0 masura empiricii. Aici
Incep - nu numai pentru medic - acele cai gre~ite ingrijoratoare,
dintre care prima este Incercarea de a domina totul prin intelect.
Ea serve~te scopului tainic de a se sustrage efectului arhetipal ~i
astfel a v tei experiente, in favoarea unei lumi conceptuale
arti . iale, aparen igure, dar numai bidimensionale, care ar dori

21 termenulln
V. In Glosar\(n.
Glosar termenul t.).
Auminosum (11. t.).
155

'"
sa, acopere
( .... notmnI a~a-ZIS care
cu nI~te I r r·Itatea vIetH.
... D ep Ia-
sarea catre onceptualli ia experientei stanta ~i 0 canfera unui
simplu nume, 're de acum A 0 este pus In locul realitatii.
Nimeni nu se simte in atorat fata de un concept, ~i tocmai acesta
este avantajul cautat, care promite protectie contra experientei.
Spiritul nu triiie~te insa in natiuni, ci in fapte ~i realitati. Nimic
nu se obtine doar prin cuvinte, totu~i acest procedeu este repetat
la infinit.
Dintre pacientii cei mai dificili ~i nerecunoscatori fac de aceea
parte, dupa experienta mea, pe lInga mincina~ii abi~nuiti, pretin~ii
intelectuali; caci la ei, mina dreapta nu ~tie ce face cea stinga. Ei
cultiva a psihologie a compartiments. Cu un intelect care nu este
cantrolat prin nici un sentiment se poate solutiona orice - ~i
totu~i, iata ca se instaleaza nevroza.

Intilnirea Cll analizatii mei ~i confruntarea cu fenomenul psihic,

pe care ei ~i pacientii mei mi I-au prezentat Intr-o succesiune
inepuizabiHi de imagini, m-au invatat infinit de multe lucruri, nu
doar, de exemplu, 0 serie de date ~tiintifice, ci mai ales sa dobin-
desc 0 intelegere a propriei fiinte - ~i asta nu in ultimul rind din
gre~e!i Si infrlngeri. PersoaneJe analizate de mine au fost mai cu
seama de sex feminin; de cele mai multe ori, ele se puneau pe
treaba cu 0 con~tiinciozitate, 0 comprehensiune ~i 0 inteligenta
extraordinare. Au contribuit in mod esential ca eu sa patpomi in
terapie pe drumuri noi.
Unii dintre analizati au devenit discipolii mei in sensul pro-
priu-zis al cuvintului, propagindu-mi ideile In Iume. Printre ei am
gasit oameni a caror prietenie a dainuit decenii de-a rindul.
Pacientii ~i analizatii mei mi-au adus atlt de aproape realitatea
vietii omene~ti, indt n-am putut sa nu aflu de aici lucruri esen-
tiale. Intllnirea cu oameni de cele mai diverse tipuri ~i niveluri
psihologice a fost pentru mine de 0 Insemn~tate incomparabil mai
mare dedt a discutie fragmentara Cll 0 celebritate. Conversatii1e
cele mai frumoase ~i incaIcate de semnificatii ~i consecinte pe
care Ie-am purtat in viata mea sint anonime.
 5
Sigmund Freud1

Aventura dezvoltarii mele spirituale a demarat atunci dnd lli"l1

devenit psihiatru. Am inceput, cu £Oatanaivitatea, sa observ din
punct de vedere clinic, din exterior, pacientii bolnavi mintal.
Procedind astfel, am dat peste ni~te procese psihice de 0 natura
surprinzatoare, pe care Ie-am inregistrat ~iclasificat rara a intelege
dtu~i de putin continuturile lor, care erau considerate a fi fost
suficient evaluate atunci dnd fusesera etichetate drept "pato-
logice". In decursul timpuiui, interesul meu s-a concentrat tot mai
mult asupra acelui gen de bolnavi aJaturi de care Hiceam expe-
rienta a ceva inteligibil, adica asupra cazurilor paranoide, a nebu-
niil~r maniaco-depresive ~i a tulburarilor psihogene. Inca de la
debutul carierei mele psihiatlice, studiile lui Breuer ~i Freud,
laolaWi cu lucrarile lui Pierre Janet, m-au stimulat putemic ~i
imbogatit substantial. Mai ales cautarca freudiana a unei meta de
de analiza a viselor ~i de interpretare a lor mi-a fost folositoare
pentru intelegerea formelor schizofrenice de exprimare. Citisem
Traumdeutung (Interpretarea viselor) a lui Freud inca din 1900.2

1 Capitolul trebuie conceput doar ca 0 completare a numeroaselor scrieri

ale lui C. G. lung despre Sigmund Freud ~i opera sa. Cele mai multe sint
con~inute in Ges. Werke IV, 1969. Cf. ~i Sigmund Freud als kulll!rhistorische
£rseheinung (Sigmund Freud cafenomen al istoriei eulturii), 1932, ~i Sigmund
Freud: £in Naehruf(Sigmund Freud: Un necrologY, 1939, in Ges. Werke XV,
1971 (n. ed. germ.).
2 In necrologul sau consacrat lui Freud (Basler Naehrichten, 1 octombrie

1939; in Ges. Werke XV, 1971), lung a denumit aceasta lucrare "epocala",
precum ~i "incercarea pesemne cea mai temerara, care s-a intreprins vreodata,
de a cunoa~te ~i stapini, pe tarimul aparent solid ai empirismului, enigmele
psihicului incon~tient... Pentru noi, psihiatrii tineri de atunci, a constituit un
izvor de iluminare, in timp ce pentm colegii no~tri mai in virsta a fost un .
obiect de batjocura" (n. ed. geml.). DIE S CH0NE
157 FAMILlL
T 0 FAN
Uisasem la vremea respectiva cartea deoparte, pentru ca n-o In-
telegeam Inca. La douazeci ~i cinci de ani Imi lip sea experienta
necesara spre a verifica teoriile lui Freud. Am capatat-o abia mai
tirziu. In 1903 am recitit lnterpretarea vise/or ~i am descoperit
legatura cu propriile mele idei. Ceea ce ma interesa inainte de
toate la aceasta scriere era utilizarea in domeniul visului a con-
ceptului de "mecanism de refulare" (Verdriingungsmeclzanismus),
provenind din psihologia nevrozelor. Era important pentru mine,
intrucit intilnisem frecvent refuliirile In experimentele mele cu
asociatiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacientii fie nu
gaseau nici un riispuns asociativ, fie mi-l dadeau dupa un timp
de reaqie considerabil prelungit. Dupa cum am constatat ulterior,
o astfel de tulburare survenea de fiecare data dnd cuvintul-stimul
atinsese 0 durere sufleteasca sau un conflict psihic. De cele mai
multe ori Insa, pacientii nu erau con~tienti de acest lucru; ei
raspundeau adesea rntr-un chip ciudat de altificial la intrebarile
mele legate de cauza dereglarii. Lectura lnterpretiirii vise/or a lui
Freud mi-a aratat ca aici actiona mecanismul de refulare ~i ca
realitatile observate de mine erau In concordanta cu teoria sa.
N-am putut decit sa-i confirm expunerile.
Alta era situatia legata de continutul refuliirii. Aici nu-i puteam
da dreptate lui Freud. EI considera trauma sexuala drept cauza a
refuliirii, ceea ce mie nu-mi ajungea. Munca mea practica ma
facuse sa cunosc multe cazuri. de nevroze, In care sexualitateajuca
doar un rol secundar, altii fiind factorii care state au In prim-plan,
ca de exemplu problema adaptarii sociale, a reprimarii determi-
nate de anumite imprejurari tragice de viata, a exigentelor legate
de prestigiu etc. Mai tirziu i-am infati~at lui Freud astfel de ca-
zuri; dar el nu accepta drept cauze valabile alti factori In afara
de sexualitate. Asta nu ma satisfacea deloc.
La Inceput nu mi-a venit u~or sa-i acord lui Freud locul corect
in viata mea sau sa adopt atitudinea justa fata de el. Clnd am Iacut
cuno~tinta cu opera lui, inaintea mea se contura 0 cariera acade-
mica, iar eu ma aflam In preajma incheierii unei lucriiri care urma
sa ma propulseze in cadrul universitatii. Insa Freud era in lumea
academica a acelor vremuri categoric 0 persona non grata ~i relatia
cu el era de aceea daunatoare oricarui renume ~tiintific. "Oamenii
importanti" il mentionau cel mult in secret, iar la congrese se
discuta despre el numai pe coridoare, niciodata in plen. A~a di
nu mi-a fost citu~i de putin pIacut sa trebuiasca sa constat concor-
danta dintre experientele me Ie asociative ~i teoriile freudiene.
158
 Ma aflam la un moment dat in laboratorul meu, indeletni-
cindu-ma cu aceste probleme, dnd diavolul mi-a ~optit la ureche
d a~ fi indreptalit sa public rezultatele experimentelor mele ~i
concluziile mele, fara a-I mentiona pe Freud. In definitiv, imi ela-
borasem lucrarile cu mult inainte de a intelege ceva din ideile luL
Oar, deodata, am auzit glasul personalitalii mele nr. 2: "Este 0
in~elatorie sa actionezi ca ~i cum nu l-ai cunoa~te pe Freud. Nu-ti
poti cladi viata pe 0 minciuna." ~i cu aceasta, am considerat cazul
incheiat. De atunci incolo, am luat deschis partea lui Freud ~i am
luptat pentru el.
Am scos prima data sabia in apararea lui cu ocazia unui con-
gres desfa~urat la Munchen, dnd s-au tinut referate despre nevro-
zele obsesionale, iar numele lui a fost trecut sub tacere in mod
intentionat. In 1906, curind dupa acest incident, am scris un arti-
col pentru revista Miinchner Medizinische Wochenschriji despre
teoria freudiana asupra nevrozei, care contribuise intr-un mod aut
de substantialIa intelegerea nevrozelor obsesionale.1 In urma
acestui articol, doi profesori germani mi-au trimis scrisori de
avertisment: daca ramineam de partea lui Freud ~i continuam sa-l
apar, viitorul meu academic era periclitat. Am raspuns: "Dad
ceea ce spune Freud este adevarul, atunci sint de partea lui. Nu
dau doi bani pe cariera, daca ea presupune sa trunchiezi cerce-
tarea ~i sa treei sub taeere adevarul." ~i am continuat sa-l apar
pe Freud ~i sa pledez pentru ideil~ sale. Numai ca tot nu puteam
admite, bazindu-ma pe propria experienta, ca toate nevrozele ar
fi fost eauzate de refulare sexuala sau traume sexuale. Pentru anu-
mite cazuri, acest lucru era valabil, insa pentru altele nu. Oricum,
Freud deschisese 0 noua cale de cercetare, ~i revolta de atunci
impotriva lui mi se parea absurda.2
Nu intimpinasem multa intelegere fat~ ile exprimate de
mine in Despre psihologia dement . precoce ~i colegll ei rideau
de mine. Oar prin aceasta lucr e am ajuns sa-l cunosc p' sonal
pe Freud. M-a invitat la el, ~i,1nfebruarie 1907 a avut loc la iena

1 Die Hysterielehre Freudsl eine Erwiderung auf die Aschaffenburg'sche

Kritik (Teoriafreudialla asupra fsteriei. 0 replica la critica [ui Aschaffenburg).
Ges.2 Werke
Dupa lV, 1969ii(11.
ce Jung ed. gen{ll.).
trimise (t906) lui Freud lucrarea sa despre Studii dia-

gnostice ... , co!espondell\a

in anu11913. In 1907, Jung intre\cei
ii tritnisedoi
lui cercetatori demara.
Freud si scrierea Ea continua
sa Despre pina
psihologia
demelltei precoce (A. 1.).
59
 \
prima.noastra
de trelsprezece intilnire.
ore am N~-a~ i~t~lnit
vorblt fara l~ prinz,
opnre, ca sa~aZIC
~ra a~a.
unu, Freud
~i timpa

fost primul mea

experienta om cu
de adevar¥ important
pina atimci, nici un pe
altcare I-amse cunoscut.
om nu Din
putea masura
Ii
cu el. In atitudinea sa ill) exista nimic banal, Dlat. consideram

extraordinar de inteligez't. patrunzator ~i rem~cabil in toate pri-

vin~ele.
neclare, $i totu~i,
partial priI}lele mele impresii legate de el au ramas
nein,:clese.
M-a impresi tee mi-a spus des pre teoria sexuala. Cu to ate
aceste mtele lui nu-mi puteau indeparta ezitarile ~i risipi
mdoieii1e pe care i Ie-am ~i expus in mai muite rinduri, dar de
fiecare data Ie-a atribuit lipsei mele de experien~. Freud avea
dreptate: pe-atunci nu aveam inca suficienta experien~a ... spre
a-mi motiva obieqiile. Am realizat ca teoria lui sexuala era extrem
de importanta pentru el, in sens personal ~i filozofic deopotriva.
Asta m-a impresionat, dar nu ma puteam lamuri in ce masura
aprecierea pozitiva era l~gata 1a el de prezum~ii subiective ~i in
ce masura de cxperiente concludente.
Mai ales atitudinea 1ui Freud fa~a de spirit mi se parea foarte
discutabila. Ori de dte ori ie~ea 1a iveala la un om sau intr-o opera
de arta expresia unei spiritualitati, e1 0 suspecta ~i lasa sa se
l.11\eleaga ca ar fi yorba de "sexualitate refulata". Ce nu se putea
interpreta direct ca sexua1itate era etichetat de el drept "psiho-
sexualitate". Am obiectat ca ipoteza lui, gindita logic pina la capat,
ar duce la 0 judecata cu efect distrugator asupra culturii. Cultura
ar aparea ca 0 simpla farsa, ca un rezultat morbid al sexualitatii
refulate. "Da, confirma el, a~a este. E un blestcm al sOI1ii, impo-
triva caruia sintem lipsiti de orice putere." Nu eram deloc dispus
sa-i dau dreptate sau sa las lucmrile a~a, multumindu-ma cu acest
raspuns. Dar nu ma sim~eam deocamdata in stare sa fac fata unei
astfel de discutii cu el.
Inca ceva ~i se pam important la prima noastra int11nire; se
refera insa la lucruri pe care Ie-am putut aprofunda ~i in~elege cu
desavir~ire abia dupa sfir~itul prieteniei noastre. Era evident ca
teoria sexualii 11preocupa mult pe Freud, chiar intr-un mod Cll
totul neobi~nuit; ea era foarte aproape de sufletul sau. Clnd
vorbea despre ea, tonul sau d6venea pripit, chiar nelini~tit ~i nu
se mai observa nimic din felul sau critic ~i sceptic de a fi. 0 ex-
presie ciudata de agita\ie, a carei cauza nu mi-o puteam explica,
.Ii insufle~ea atunci fizionomia. Asta ma impresiona profund:
sexualitatea insemna pentm el un l1uminosum. Impresia mea fu
160
confinnata de 0 cGEversatie pc care am avut-o vreo trei ani mai
tlrziu (1910) tot la Viena.
Am inca vii iI1 amintire vorbele Iui Freud:
- Dragul meu .Tung, promiteti-mi sa nu renumati niciodata la
:eoria sexuala. Este lucrul esential. Vedeti, trebuie sa facem din
ea 0 dogma, un bastion de neclintit.
Mi se adresase pEn de patima ~i pe tonuI unui tata care ar zice:
..$i promite-mi un lucru, dragul meu fiu: c3. vei merge in fiecare
duminidi la biserica!"
- Un bastion ... impotriva cui? I-am intrebat, putin miral.
- Impotriva torentului negru de noroi..., mi-a raspuns. Aici a
ezitat 0 clipa, pentru a adauga apoi: ... al ocultismului.
Mal inti1 au fost "bastionul" ~i "dogma" care m-au alarmat;
c2ici0 dogma, adica 0 indiscutabila profesiune de credinta, se ela-
boreaza Dumai acolo unde se vizeaza 0 data pentru totdeauna inabu-
sirea indcieIiloL Asta insa nu mai are nimic a face eu judecata
::tiintific2.1 ci Dumai cu 0 sete personala de putere.
A fest 0 Jovitura care nimeri in substanta, in miezul prieteniei
rlOastre, ~tiam ca n-o si1 ma impac niciodata eu 0 asemenea po-
zifie. Ceca ce parea sa inteleaga Freud prin "ocultism" era aproxi-
mativ tot ce ~tiau sa spuna despre suflet filozofia ~i religia, indusiv
parapsihologia care lua na~tere in acea epoca, Pentru mine, teoria
sexuaHi era 1a fel de "oeult2:' - adica nu a ipoteza dovedita, ci
:iDar DosibiLl - ca multe alte conceptii speculative. Un adevar
era pentru mine 0 ipotezii pe moment satisfiicatoare, dar
I1U un anicol de credinta, valabil pentru to ate timpurile.

Fad. a 0 pricepe bine pc atnnei, observasem Ia Freud 0 iruptie

de factori religio~i inconstienti. in mod evident, el voia sa ma
reeruteze in vderee, unei aparari comune impotriva continuturilor
~ncon~tiente a.rnenin~atoare.
pc c",re fnj-o li3.sa aceasta d.iscutie contribui la con-
fuzia meo.; c3.ci pln3. eu nu-i atribuisem sexualitatii impor-
canta unei chestiuni iluctuante, nesigure, careia trebuie sa-i ramli
~idel, de teama sa D-O pierzi. Pentru Freud, sexua1itatea insemna
pare-se mai mult deelt pentru airi oamenL Ea era pentru el 0 res
religiose obserwmda1• Pus In rata unor astfel de probleme ~i re-
omul se comporti\ de regula. eLl s1'i3.1a~i retinere. A~a ca

I Un lucru ce trebuie respectat eu religiozitate (n. t.),

61

.1
dialogul se sfir~i curlnd, dupa dteva Incercari bliblite din pmtea
mea.
Eram adlnc tulburat, jenat 9i derutat. A veam senzatia ca as fi
aruncat 0 privire fugitiva Intr-un tinut nou, necunoscut, din care-Si
luau zborul ditre mine stoluri de idei noi. Un lucm mi-era lim-
pede: Freud, care facea mereu caz de ireligiozitatea sa, 19i elabo-
rase 0 dogma sau, mai degraba, unui Dumnezeu gelos, pe care el
II pierduse, i se substituise 0 alta imagine stringenti:i, Si anumr cea
a sexualitatii; 0 imagine care nu era mai putin insistenta, preten-
tioasa, imperioasa, amenintatoare si ambivalenta din punct de
vedere moral. Dupa cum celui care este psihic mai tare ~i de aceea
mai de temut Ii revin atributele de "divin" sau "demonic", tot
astfel, "libidoul sexual" preluase 1a el rolul unui delis absconditLis,
adica al unui Dumnezeu ascuns. Avantajul acestei transfonnari
consta la Freud aparent In aceea di noul principiu numinos i se
parea a fi irepro~abil din punet de vedere stiintific Si eliberat de
orice Incarcatura religioasa. In fond Insa, numinozitatea, In cali-
tate de trasatura psihologica a contrariilor rational incomensura-
bile - Iehova ~i sexualitatea -, ramlnea aeeeasi. Nu se modificase
dedt denumirea - cu aceasta, ce-i drept, Si punctul de vedere:
nu sus trebuia cautat ceea ee se pierduse, ci jos. Dar ce conteaza
de fapt pentru cel care e mai tare daca este Dumit intr-un fel sau
Intr-altul? Daca n-ar exista 0 psihologie, ci numai obiecte concrete,
atunci In!r-adevar unul ar fi fost distrus ~i celi:ilalt pus In locullui.
In realitate, adica In domeniul experientei psihologice, elementul
presant, temator, obsesional etc. nu s-a pierdut defel. Tot ramine
deschisa intrebarea cum se inving teama, con~tiinta l'ncarcata,
sentimentul de vina, constringerea, incon~tienta s,iinstinctualitatea
sau cum se scapa de ele. Daca nu se izbute~te din direqia laturii
luminoase, idealiste, atunci se va reuSi, eventual, dinspre ceo.
obscura, biologica.
Aceste idei mi-au strabatut creierul asemenea unor fiacari tl~-
nite Intr-o clipa. Abia muIt mai tirziu, cind am reflectat 10.carac-
terul lui Freud, ele au capatat pentm mine importanta ~i s,i-au
dezvaluit intreaga semnificatie. lyE1preocupa mai ales 0 trasatura
de caracter: amar1kiunea lui Freud. Mil frapase Inca de 10.prima
noastra Intllnire. MuIt timp mi-a ramas de neinte1es, plna. ce am
fost in stare s-o 'lad In corelatie cu atitudinea so. fata de sexuali-
tate. E adevarat ca pentru Freud, sexualitatea IDsemna un numi-
nosum, Insa 111terminologia ~i teoria so.eo.este exprimata exclusiv
ca functie biologica. Numai agitatia, emotia eu care vorbea despre
162
::;2; te Hisau sa intuie~ti C8~ea atingea In el fibre mai adli1cL facin-

jn~le sa 'vibre:,ze. La Ufl118. urrnei~ el voia sa-i lilvete pe ceilal~i

- a~a, eel pu~in, i'mi dadea mie senzdtia - ca, privita din interior,
sexualitatea cuprinde Si spirituaJitate s21uare un sens intrinsec,
Tenninologia Iui concrerista era Insa prea ingusta spre a exprima
3-Ceasta idee. AS3 d el imi orea impresia ca 211'lue1'a de fapt
irnpotriva propriului sih.; tel ~i Impotriva sa insusi; si nu exista 0
lrnaraciune nlai decit aceea a unul om care l~i este ~ie~i
:el mai crincen dusman. Pentru a relua cuvintele sale, Freud se
simtea amenintat de un "torent negru de noroi", el, care Incercase
S3.patrundiI 111aintea tuturor In adlncurile negre? sa le de~arte con-
;inutul si sa Ie epuizeze.
Freud nu si-a pus niciodata intrebarea de ce simteo. nevoia sa
orbeasdi. tot mereu despre sex, de ce era atit de cople:!it de
2ceasta idee. 1\1-0. fast niciodo.ta con~tient de faptul ca in "mono-
:onia interpretarii" Sc' e;::pl.Tcna0 fuga de sine sau de cealo.lta latura
;. luiJ care ar fi puttH fi nUITlita} eventual, "ITlistica". OrJ fara a
:-ecunoaste aceasta latura a personalitatii Iui, nu puteo. ajunge
:1iciodata ill conSOtlanta CU:sine insu~i. Era orb In fala paradoxului
si a ambiguit~Hii conti:J.uturilor incon~tientului ~i nu ~tia ca tot
:eea ce survine din incoH5tient are un sus si un jos, un interior 51
In exterior. Cind 5e vorbeste despre exterior - si asta fikea
Freud - atunci nu se ia In considerare decit una dintre jumatati
,1, co. 0 consecintii logica, din incoDstient se naste 0 reo.qie.
Nu se putea face nimie contra acestei unilateralitati a Iui Freud.
?oate d. 0 experient2, interioara personaEi i-ax fi deschis ochii;
liar pese~clne ca S3.U Sf fi redus-o si pe ea la 0 simpHi
..sexuaEtate'· sau . Freud ramine 'victirna unul
.)ingur aspect; ~i tocrnai de aceea eu v~td ln el 0 figura tragica;
pentru ca a fost un mare oro. 9L ceea ce este ~i Inai mult, un Oll1
mistuit de foeul sacru.

Dupa cea de-a dOll a convorbire purtata la '/iena eu Freud, an1

jI1teles ~i ipoteza Iui AJfred Adler asupra puterii, direia nu-i
acordasern plDa atunci suficienta~ aten~ie: Aser.oenea multor alti
fii, }\.dler nu In\'iltase ~i retinuse de la "tatal ,- Iui ceea ce spunea
acesta5 ci ceea. cefacea, probler.na dragostei - sau a Erosu-
Iui - 9i a puterii cazu peste rDine ca un cbiect greu de plumb.
Freud nu-l citise~ CUlTIIni-a spns-o el rnsu~i~ niciodata pe
\fietzsche. I-am perceput atunci psihologia ca pe 0 mutare pe
tabla de sah a istoriei spirituale, pentru a compensa divinizarea
163
 ,
metzsc nClpm ill puteD!.
h eeana' a pI ll' "E ra eVI'd ent ca~ pro bl ema nu
era "Freud versu Adler", ci "Freud versus Nietzsche". Mi se parea
a insemna mu mai mult dedt 0 cearta domestica in domeniul
psihopatolo 'ei. S-a infiripat atunci in mintea meaideea ca Eros
~i pulsi ea puterii erau ca doi frati invrajbiti, fii ai unui singur
tata i unei forte psihice motivatoare, care - asemenea sarcinii
lectrice pozitive ~i negative - se manifesta in experienra in forme
opuse: una, ca un patiens, adica Eros, iar cealalta ca un agens,
adid pulsiunea puterii - ~i invers. Erosul solicita pulsiunea
puterii la fel de mult cum 11solicita ~i aceasta pe el. Ce-ar fi una
dintre pulsiuni fiira cealalta? Pe de 0 parte, omul este supus pul-
siunii, pe de alta, el incearca sa 0 domine. Freud arata cum obiectul
este supus pulsiunii, iar Adler, cum omul folose9te pulsiunea,
pentm a violenta obiectul. Nietzsche, neajutorat in miini1e desti-
nului sau 9i obligat sa i se supuna, a trebuit sa-9i creeze un "Supra-
om". Am conchis d Freud trebuie sa se afle atit de adinc sub
impresia puterii Erosului, indt vrea sa-1 ridice, ca pe un numen
religios, chiar la rangul de dogma - aere perenniusl• Nu este nici
un secret ca Zarathustra e vestitorul unei evanghelii, 9i Freud
concureaza chiar cu Biserica ill intentia lui de a canoniza principii
~i doctrine. N-a facut-o, ce-i drept, foarte zgomotos, in schimb
m-a suspectat pe mine ca a~ vrea sa trec drept profet. E1 emite 9i
in acela~i timp face sa dispara pretentia tragica. A~a se procedeaza
de ceie mai multe ori cu numinozitarile, ceea ce este corect, cad
ele slnt adevarate intr-o privinra, neadevarate in cealalta. Trairea
numinoasa inalra ~i injose~te concomitent. Dad Freud ar fi luat
ceva mai mult in considerare adevarul psiho1ogic -ca sexualitatea
este numinoasa - ea este un Dumnezeu ~i un demon -, atunci
nu s-ar fi impotmolit in ingustimea unui concept biologic. Iar
Nietzsche, cu exuberanra sa, poate ca n-ar fi cazut dincolo de mar-
ginile lumii, dad s-ar fi rinut mai aproape de bazele existenrei
umane.
Ori de dte ori sufletul intra in vibrarii puternice datorita unei
trairi numinoase, apare pericolul ca fim1 de care sintem agatati
sa se rupa. Atunci, un om cade lntr-un "da" absolut, iar altul
lntr-un "nu" la fel de abso1ut. Nirdvandva ("eliberat de cei doi")
spune Orientul. Am rerinut asta. Pendula spirituaIa oscileaza illtre
sens 9i nonsens ~i nu intre corect 9i incorect. Perico1u1 numi-
nosum-ului consta in aceea ca ademene9te spre extreme ~i ca

I Mai trainic dedt arama (Hora~iu, Ode fIl, 30, v. 1) - (n, t,).

164
atunci un adevar modest este considerat adevarulinsu~i, iar 0
eroare mica trece drept 0 ratacire fatala. Tout passe - ce era ieri
adevar este astazi 0 amagire, iar ceea ce se credea alaltaieri a fi
concluzie gre~ita poate fi miine 0 revelatie - mai cu seama in
chestiuni psihologice, des pre care in realitate nu ~tim inca dedt
foarte putin. Nu ne-am lamurit deocamdata nici pe departe ce
inseamna (aptul ca nu exista absolut nimic, atita timp cit 0 con-
~tiinta mica - ~i, vai, atit de efemera - n-a observat ceva in acest
sens!
Conversatia cu Freud imi aratase ca el se temea ca lumina
numinoasa a teoriei sale sexuale sa nu fie stinsa de catre un "to-
rent negru de noroi". Se crea astfel 0 situatie mitologica: lupta
dintre lumina $i intunerie. Asta explica numinozitatea problemei
~i imediata recurgere la un mijloc religios de aparare: dogma. In
caftea mea urmatoare1, care s-a ocupat de psihologia luptei eroice,
am reluat ~i dezvoltat ideea fundalului mitologic al reaqiei ciu-
date a lui Freud.
Interpretarea sexuala, pe de 0 parte, ~i intentiile de putere ale
"dogmei", pe de alta, m-au condus in decursul anilor la problema
tipologica, precum ~i la polaritatea ~i energetica sufletului. Lor
le-a urmat, intinzindu-se pe dteva decenii, investigarea "toren-
tului negru de noroi" al ocultismului; adica ~m mcercat sa inteleg
premisele istorice con~tiente ~i incon~tiente ale psihologiei noas-
tre contemporane.
Ma interesa sa aflu conceptiile lui Freud des pre precognitie ~i
parapsihologie in general. Cind I-am vizitat in 1909la VietJa, I-am
intrebat cum gindea in legatura cu aceasta chestiune.- Sub influ-
enta prejudecatii sale materialiste, el a respins intregul complex
de probleme ca fiind nonsens, invocind in sustinerea punctului sau
de vedere un pozitivism atit de wperficial, incit doar cu greu
m-am abtinut sa nu-j dau 0 replica mai ascutita. Au mai trecut
dtiva ani pina ce Freud a admis seriozitatea parapsihologiei ~i
existenta pozitiva, reala a fenomenelor "oculte".
In Limp ce Freud i~i expunea argumentele, am avut 0 s~nzatie
stranie. Mi s-a parut ca diafragma mea ar fi din fier ~i ar deveni
deodata fierbinte, ar Iua foc - 0 bolta incandescenta. In acel
moment, rasuna oasemenea trosnitura in biblioteca, aceasta fiind

j~ '. ngen und Symbole der Libido (Transformiiri ~i simboluri ale Ubi-
doului), 1912. R 'tare: Symbole der Wandlung (Simboluri ale transformiirU),
Ges, Wake V, 1973 (n, germ.),

165
chiar llnga noi, inert alTIlndoi ne-am speriat ingrozitor. I\ie-2-.rn
gindit cii bib1ioteca se va prabu~i peste DOi. Este exact impresia
pe care ne-o cUiduse acel zgomot. I-am spus iui Freud:
- lata un asa-numit fenomen catalitic de exteriorizare.
- As, replica el, asta-i 0 !
-- Bn nu~ i~an1 raspuns, \/8, In~elatL domnule profesor. $i ca
dovada ca am dreptate va spun de pe-acum d'i imediat va urma
un 0.1doilea trosnet!
Si, intr-adevar: nici n-am restit bine acele cuvinte, ca biblio-
teco. a trosnit din DOU!
Nu am Dici astazi idee de uDde 1mi venise acea certitudine. Dar
stiam cu precizie ca zgomotul urma sa se repete. Freud nu a facut
dedt sa ma priveasca ingrozit. Nu ce i-a trecut prin minte sau
ce semnificatie a avut pri\'ire~lluL arice caz~ IEtlmplarea aceea
i-a trezit nelDcrederea 'In mine si am avut senzatia ca i-a~, fi facut
lui personal cevo.. N-am ma; vOf()it niciodala cu eI despre aces!
incident. 1
Anul 1909 se dovedi a fi un an decisiv pentru relatia noastra.
Am fost invito.t sa tin niste prelegcri la Clark University eN or-
cester, Mass.) despre experimentul asociativ. Independent de mine
primise ~i Freud 0 invitatie ~i ne-am hotarit sa pomirn impreuna
10. drum.2 Ne-am intilnit 10, Bremen, iar Ferenczi ne-a inso~it. Acolo

avu loc incidentul mult disentat ulterior, ~i anume lqinullui Freud.

EI se produse - indirect - din cauza interesului manifestat de
mine pentru "cado.vre1e din m]a~tini". 5;)tiam ca.lD unele regiuni
ale Germanici de nord se gasesc a~a-numitele cadavre din mla~tini.
Acesteo. sint 1e~uri (unele provenind din preistorie) de oameni care
se ineco.sera in mla~tini sau fusesera Inmormlntati acola. Apa de
mla~tini:l.contine acizi humici ce distmg oasele ~i in acela~i timp
tabikesc pielea, a~a incit aceasta - ca si pam!, de altfel - ramine
conservata perfect. Are dec! lac un proces natural de mumificare;
in cursul caruia mlastina apo.sa le~urile prin greutatea ei, pina ce
ele de}lin complet plate. Sint descoperite intimplator, cu ocazia
extragerii turbei, in Holstein, Danemarca ~i Suedia.
Aceste co.davre din mla~tini, despre care citisem, imi venira
in gind pe dud er3ill la Bremen, dar amintirile mele se inceto~asera

1 Cf. Apendicele, "Din scrisorile lui Freud ditre Jung", p. 367 ~. mm.
(11. ed. germ.).
2 Cf. Apendicele, "Din scrisorile trimise de Jung din S.U.A. sOfiei sale",
p. 361 ~. unn. (n. ed. germ.).

166
si se incurcasera nitel, drept care confundasem aceste cadavre cu
mumiile din minele de plumb din Bremen! Interesul meu 11ca]ca
pe Freud pe nervi. "Ce tot aveti ell aceste cadavre?" ma intrebase
de mai multe ori. II deranja intr-un mod vizibil Si, in timpul unei
discutii de-a noastra 1a masa pe acest subiect, isi pierdu cunos-
:inta. Ulterior imi spuse ca era convins di aceasta sporovaiala
despre cadavre insemna ca ii doream moartea. Am fast mai mult
decit surprins de prezumtia emisa de el, am fost chiar speriat, Si
anume de intensitatea imaginatiei lui care, in mod evident, ii putea
declanSa un leSin.
Freud mai lesina 0 data in prezenta mea, 1ntr-o situatie ase-
manatoare. Era in timpd congresului psihanalitic din Mlinchen, in
1912. Nu mai stiu cine adusese yorba despre Amenophis al IV-leal.
S-a scos in evidenta faptul ca, din cauza atitudinii sale negative
fata de tata11ui, ii distrusese carruSele de pe stele2 Si, de asemenea,
ca el crease ceva atit de important, si anume 0 religie monoteista,
wcmai datorita complexului sau paterno Asta m-a iritat si am
i'ncercat sa-mi expun punctul de vedere ca Amenophis fusese un
am creator Si profund religios, ale carui aqiuni nu ar putea fi
explicate ca niste forme de rezistenta personaEi impotriva tatalui.
Din contra, el acordase mare onoare Si cinstire memoriei tatalui
sau, iar zeIuI Iui de distrugere nu se orientase dedt impotriva
numelui zeului Amon, pe care-l facu sa dispara de pretutindeni
~iprobabil de aceea Si de pe cartuSele tatalui sau Amon-hotep.
De altfeI, ~i a1ti faraoni inlocuisera numele stramoSilor lor reali
sau divini de pe monumente Si statui prin ale lor proprii; se
simtisera indreptiititi sa procedeze asa, fiind incamari ale aceluiaSi
zeu. Dar, am mai aratat, ei nu inaugurasera nid un nou sti!, nid
o nOlia religie.
In acel moment, Freud a cazut de pe scaun, pierzindu-Si cu-
no~tinta. Toti i-au inconjurat neputincioSi. Atunci I-am luat pe
brate, I-am dus in incapere::J, vecina Si I-am intins pe 0 canapea.
Inca pe cind 11duceam si-a revenit pe jumatate, iar privirea pe

I Amenophis al IV-lea Akhenaton (adica "cel care place globu1ui"), rege

al Egiptu1ui (1372-1354 a. Chr.), sor al1ui Nefertiti. A substituit re1igia lui
Aton, monoteista Si universaHi, cultului lui Amon, dar reforma lui, neinte-
leasa, nu i-a supravietuit (n. t.).
2 E vorba de micile monumente comemorative sau funerare de piatra, in

forma de coloana sau de pilastru, asezate vertical Si omamentate, frecvente

in Antichitate (n. t.).

167
care mi-a aruncat-o nu 0 voi uita niciodata. Din adincul sEi.bi-
ciunii, al neajutorarii sale se uitase la mine a~a, de pardi a~ fi fast
tatallui. Orice altceva 0 mai fi contribuit la acest lqin - atmo-
sfera era foarte tensionata - ambele cazuri au ca element comun
fantasma uciderii tatalui.
Inainte, Freud imi dad use in repetate rinduri a lntelege ca ma
considera a fi succesorul sau. Aceste aluzii ma stinghereau, caci
~tiam di nu voi fi niciodata in stare sa-i reprezint opiniile coreet,
ca sa zic a~a, adica in sensul pe care II dorea el. Nici nu reu~isem
inca sa-mi elaborez obieqiile ~i argumente]e in a~a fel, indt el
sa Ie poata aprecia, ~i respectu] meu fata de el era prea mare ca
sa vreau sa-l provoc la 0 confruntare definitiviL Ideea di a~ fi
putut fi impovarat, peste capul meu, eu conducerea unui "partid"
mi-era neplacuta din multiple motive. Nu mi se potrivea, nu-m!
convenea un asemenea rol. Nu-mi puteam sacrifica independenta
spirituaHi, iar aceasta cre~tere a prestigiulu! imi dispJacea, caci nu
insemna pentru mine nimic mai mult decit 0 abatere de la. telurile
mele reale. Pe mine ma interesa cercetarea adevarului ~i nu pro-
blema prestigiului personal.

Calatoria noastra spre Statele Unite, in care am pomit din

Bremen, in 1909, dura ~apte saptamini. Eram zilnic Impreuna ;;1
ne analizam visele. Eu am avut atunci ni~te vise importante, Cll
care insa Freud nu a ~tiut ce sa fadi. Nu i-am repro~at nirnic, caci
~i celui mai bun analist i se poate intimpla sa nu dezlege enigma
unui vis. A fast un qec omenesc care nu m-ar fi determinat nici-
odata sa intrerup analizele noastre onirice. Din contra, !ineam
foarte mult ca ele sa continue, iar reJada noastra era ceva deosebit
de pre~ios pentru mine. II consideram pe Freud ca fEnd personali",
tatea mai in virsta, mai matura ~i mai experimemata, iar pe mine
ca pe un fiu. Se petrecu insa atunci ceva care dadu 0 lovitura seri-
oasa relatiei dintre noi.
Freud avu un vis, a1 dimi subiect nu ma simt autorizat sa-l
dezvalui. L·am interpretat elt de bine af['l fast capabi!, dar am adau-
gat ca a~ putea spune mult mai multe daca voia sa-mi comunice
dteva detalii suplimentare din viata sa particulara. La aceste cu-
vinte, Freud se uidi la mine lntr-uil chip straniu - privirea lui era
plina de suspiciune - ~i spuse: "Doar nu-mi pot risca autarha-
tea!" In c1ipa aceea, ~i-o pierdu. Aceasta propozitJe mi se l'mpllntii
in memorie. In ea, zacea deja 'in fa~a sfir~jtul relatiei noastre.
Freud pIasa autoritatea personaJa mai presLE dedt adev~iruL
168
 Dupa cum am mai spus, Freud nu a fost I'n stare sa interpreteze
visele mele de-atunci decIt incomplet sau chiar deloc. Era yorba
de vise cu continut colectiv, cu 0 abundenta de material simbolic.
Mai ales unul mi se paru important, cad el ma conduse pentru
prima oadi la conceptul de "incon~tient colectiv", alcatuind de
aceea un fel de preludiu la cartea mea, Transformari ~i simboluri
ale libidoului.
lata visul: Ma gas earn I'otr-o casa necunoscuta care avea doua
etaje. Era "casa mea". Ma aflam la etajul superior. Acolo era un
fel de camera de zi, care avea ni~te piese vechi ~i frumoase de
mobiIa I'n stil rococo ~i tablouri vechi ~i pretioase pe pereti. Eram
uimit ca ar fi putut fi casa mea ~i ma gl'ndeam: "Nu-i rau!" Dar
atunci I'mi trecu prin minte di I'nca nici nu ~tiam macar cum arata
nivelul de jos. Am coborit scara ~i am ajuns la parter. Acolo, totul
era mult mai vechi ~i am constatat ca acea parte a casei data de
prin secolul al XV -lea sau al XVI-lea. Mobilierul ~i instalatia erau
medievale, iar podelele, din caramida ro~ie. Peste tot - destul de
I'ntunecat. Mergeam dintr-o camera I'n alta, reflectl'nd: "Acum
trebuie sa explorez Intreaga casa." Am ajuns la 0 u~a grea pe care
am deschis-o. In spatele ei am descoperit 0 scara de piatra care
ducea I'n pivnita. Am coborit-o ~i m-am trezit intr-o incapere cu
aspect arhaic, frumos boltita. Am cercetat peretii ~i am observat
ca printre pietrele obi~nuite de zid se aflau straturi de caramizi;
mortarul continea resturi de caramida. Vazind aceasta am realizat
ca zidurile proveneau din epoca romana. Interesul meu era astfel
amplificat la maximum. Am examinat ~i podeaua care era aco-
perita cu dale de piatra. 'In una dintre ele am descoperit un beIciug.
Tragind de el, dala s-a ridicat, Iasind sa se vada 0 alta scara: ni~te
trepte inguste, care duceau jos in adincime. Le-am coborit ~i am
ajuns I'ntr-o pe~tera joasa, sapata in stl'nca. Pe jos era un strat gros
de praf, iar in el se. aflau oase, precum ~i vase sparte, ca ni~te
rama~ite ale unei civilizatii primitive. Am descoperit doua cranii
umane, evident foarte vechi ~i pe jumatate dezintegrate. - Atunci
m-am trezit. .
Ceea ce-l interesa pe Freud in primul rind la acest vis fura cele
doua cranii. Tot revenea in discutie asupra lor, sugerindu-mi sa
descopar in legatura cu ele 0 dorinra. Oare ce gindeam des pre
cranii? ~i ale cui erau? ~tiam bineinteles exact unde voia sa
ajunga: ca aici ar fi ascunse dorinte tainice de moarte. "Oare ce-o
fi vrind de fapt? m-am gindit ill sinea mea. Cui sa-i doresc moar-
tea?" Am simtit rezistente putemice la 0 astfel de interpretare ~i
169
am ayut ~i ni~te presupuneri legate de ceea ce trehuia de fapt sa
insemne visul. Dar pe vremea aceea inca nu ma iDcredeam In
judecata mea ~i voiam sa aud parerea lui Freud. V oiam s11.invat
de Ia eL A~a ca ill-am supus intemiei Iui ~i am spus: "So'[ia mea
~i cumnata mea" - caci, 10. unna Ulmei, trebuia sa numesc pe
cineva d'\ruia merita sa i se doreasca moartea!
Pe-atunci eram abia proaspat casatorit ~i ~tiam precis ca in mine
nu exista nimic care sa fi indicat asemenea dorinte. Dar n-a~ fi
putut sa-j expun Iui Freud propriile mele idei in legatura cu 0
interpretare a visuIui, fara a ma lovl de lips?, de imelegere din
partea Iul ~i de 0 rezistema violenta. Nu ma simteam capabil sa
Ie tin piept ~i ma temeam ~i sa nu-i pierd prietenia, dad. a~ fi
persistat asupra punctuIui meu de vedere. Pe de aWl parte, doream
sa ~tiu ce-ar rezulta din raspunsul meu ~l cum ar reactiona Freud
daca l-a~ fi indus In eroare In spiritul doctrinei sale. ,,~sac~ii-am.
povestit 0 minciuna.
lmi dadeam perfect seama ca purtarea mea nu era il'epro~abmi
din punct de vedere moral. Dar mi-ar fi fost imposibil sa-lIas pe
Freud sa arunce 0 privire in universuI gindurilor mele. Prapastia
dintre al men ~i aI lui era prea adinca. Intr-adevar, Freud paru
eliberat datorita raspunsului meu. Am reallzat astfel ca era ne-
ajutorat in faro. unor vise de acest tip ~i gasea refugiu in doetrina
so. proprie. Pe mine insa ma interesa sa descopar adevaratul sens
a1 visuIuL
Mi-era limpede di acea casa reprezenta un fel de imagine a
psihicuIui, adid'; a st3.rii de atunci a con~tiintei mele, cu comple-
tari inca incon~tiente pina atunei. Con~tiinfa era repl'ezentata prin
camera de zi. A yea atmosfera unei incaperi ce putea fi locuita, in
ciuda stilu1ui inveehit.
La parter incepea deja incon~tientul. Cu cit ajungeam mai jos,
eu atit devenea mai strain 91mai intunecat. In pe9tera am descope-
rit rama9Jte ale unei culturi primitive, adica Iumea omului primitiv
din mine, 0 Iume care de-abia mai poate fi atinsa sau luminata
de catre cOI1'itiinti:LSuf1etul primitiv al omuIui se invecineaza cu
viata suf1etului animaIu1ui, dupa cum ~i pe~terile epocii primitive
erau Iocuite mai eu seama de animale, inainte ca oamenii sa Ie fi
acaparat pentru e1.
Am devenit atunci con~tient elt de putemic percepearn dife-
renta dintre atitudinea intelectuaIa a Iui Freud ~i a mea. Eu crescu-
sem in atmosfera intens istorica a Baselului de la sfir~itul secolului
trecut ~i acumu1asem datorita 1ecturii vechilor fi1020fi anumite
170
 :;xno'~t:in1.e in domeniul istoriei psihologieL Daca reflectam 10. vise
cCinl;iI1lUl:m"il!c il1corl~t.ieD.tului,asta nu se intimpla niciodata fara
Oct recurg 121 ccnTip11ri3.fl.1 istorice; in vremea studentiei folosisem
:ie flecare data In asemenea ocazii vechiullexicon de filozofie 0.1
:ui Cuno~team in special autorii secolului a1 XVIII-lea,
~lrecum ~ipe cei ai lTIceputului secolului al XI}{-lea. Aceasta lume
ildituia atmosfera camerei mele de zi de la etajul liltli. In schimb,
3.yeam impresia ca "istoria spiritualao, a lui Freud ar fi lilceput ell
Buchner, fvIoleschott, Dubois-Reymond ~i Darwin.
La starea cOI1~tiintei mele, pe care tocmai am relatat-o, visul
aCUID aIte stratu:ri ale con~tiinrei: pa:rterullil stil medieval,
,-,v nu mai fu.sese locuit de mu.lt, apoi pivnita rOlnana ~i In cele
jin unna grata preistoridL Ele reprezinta timpuri trecute ~i stadii
ale cCHi~?tiinlei.
Multe Intreb2xi ma fra:mlntasera. arzator In zilele premergatoare
: Pe ce p,'elnIse se bazeaza psihologia freudiana? Carei
:ategorii a L~InaneIi apartine ea? Ce raport exista iotre
Dersonalismul ei aproape exclusiv ~i conditiile istarice generale?
Visul meu dildea raspunsuL El se intorcea evident pina 10. bazele
istoriei culturii" a istorie a uncr stari succesive de con~tiinta. El
reprezerrta un fel de diagrarna structurala a sufletului uman, 0
prernisa de I1&tura esentialmente inzpersonalZt. Aceastii idee se
patrivi de minune, it clicked, cum spune englezul; ~i visul deveni
pentm mine un fir conducatar, un model, care mi se confirma in
uTIIlatoare l"ntr-o ITIasura pe~atunci de nebanuiL El imi
oferi primele intuiri ale existentei unui a priori colectiv al psihicu-
lui personal, pe care I-am conceput mai intii co. pe vestigii ale unar
rnoduri f:1Tlcticnale dnterioare, ?".bia mai tlrziu~ c}'nd am doblndit
o exr)er']ent~i ~i 0 cUD.oas,tere lTIai salida pe care sa m3~
pot am recul10scul rcodurile fUI1cfionale ca fonne de instinct,
sa
I~-am putut niciodata sa-i dau dreptate lux Freud ca visul aT fi
o "fatads_", Indaratul careia S-3X ascunde sensul Sail; un sens ce
este dar care-i este ti3.inuit con~tiintei cu malitiozitate,
ca sa zic a~a. Pentru mine visele sint natura. care IlU cuprinde nid
o inteiLllJledelIlgelare~ C1care spune ce are de spus atft de bine pe
clt e ea In stare -- ca 0 care cre~te sau un anirrial care-~i
caut~i de rr1l'ncare3 alII de bine elLpot 8-0 faca. Tot astfel, nici ochii
TIU vor sa dar p02tte ne li1';'ci12lITlilOi, ca ochii no~tri
sint miopi. Sau auzirn prost, fiindca urechile ne slut nite! surde,
dar urechile TIU vor sa He In~ele. Cu muIt timp inainte de a-I cu-
171
 noa~te pe Freud, privisem incon~tientul, precum ~i visele care sint
expresia lui imediata, ca pe un proces natural, lipsit de orice
caracter arbitrar ~i mai ales de brice intenrie de prestidigitarie. Nu
cuno~team nici un fel de motive pentm presupunerea ca ~iret-
licurile con~tiiniei s-ar extinde ~i asupra procese]or naturale ale
incon~tientului. Dimpotriva, experienta zilnidi ma iilvata ce rezis-
tenre indirjite opune incon~tientul tendinrelor con~tiintei.
Visul despre casa avu un efect curios asupra mea: imi retrezi
vechile interese arheologice. Dupa ce m-am intors la ZUrich, mi-am
luat 0 carte despre sapaturile din Babilon ~i am citit ~i diferite
scrieri despre mituri. Imi cazu atunci in miini Symbolik und My tho-
logie der alten Volkerl (Simbolistica ~imitologie la popoarele antice),
de Friedrich Creuzer, ~i cartea ma inflacara! Citeam ca un posedat
~i lucram Cll un interes arzator, incercind sa-mi sap un fiig~ printr-un
munte de material mitologic ~i in cele din urma ~i gnostic, pentm
ca in final sa ajung la 0 dezorientare totala. Ma gaseam intr-o si-
tuatie de perplexitate asemanatoare celei in care fusesem pe vre-
muri, cind incercasem sa inteleg la c1inidi sensul starilor psihotice
de spirit. Era ca ~i cum m-a~ fi aflat intr-o casa imaginara de
nebuni; am inceput sa "tratez" tori centaurii, toate nimfe1e, toti
zeii ~i toate zeitele din cartea lui Creuzer ~i sa-i analizez de pard
ar fi fost pacienrii mei. In decursul acestei indeletniciri n-am putut
sa nu descopar relatia apropiata dintre mitologia a.'1tid ~i psiho-
logia primitivilor, ceea ce m-a indemnat la un studiu intensiv al
celei din urma. Interesul manifestat de Freud in aceIa~i timp ~i in
acela~i domeniu imi pricinui 0 oarecare indispozitie, in masura
in care am crezut ca recunosc aici 0 predominare a teoriei sale in
raport Cll faptele.

In focul acest'or studii am dat peste materialul fantasmatic al

unei tinere americance, necunoscute mie, Miss Miller. Materialul
fusese publicat in Archives de Psychologie (Geneva) de catre Theo-
dore Flournoy, prieten patern stimat de mine. Am fast pe loc im-
presionat de caracterul mitologic al fantasmelor. Aqionara ca un
catalizator asupra ideilor inca neordonate care se acumulasera in
mine. Treptat, din ele ~i din cuno~tintele dobindite de mine in
domeniul miturilor Iua fiinra cartea mea despre Transformari ~i
simboluri ale libidoului. In timp ce lucram la ea, am avut ni~te vise

I Leipzig ~iDarmstadt. 1810-1823 (n. ed. germ.).

172
semnificative, care indicau deja ruptura de Freud. Unul dintre cele
mai tulburatoare se desfa~udi intr-o regiune muntoasa din apro-
pierea granirei elvetiano-austriece. Era spre seara ~i am vazut un
om mai batrin In uniforma unui funqionar vamal k. k.\ Trecu pe
llnga mine, purin aplecat, fad sa-mi acorde nici 0 atenrie. Expresia
fetei lui era morocanoasa, u~or melancolica $i suparata. Se mai
aflau ~i aW oameni acolo ~i cineva ma lamuri ca batdou] nu era
de fapt real, ci spiritul unui funqionar vamal mort cu ani in urma.
"E unul din aceia care n-au putut muri", se spunea.
Aceasta este prima parte a visului.
Clnd.m-am apucat sa-l analizez, "varna" ma facu imediat sa
ma gind~sc la "cenzura"; iar "granira" - pe de 0 parte, la cea dintre
con~tient ~i incon~tient, pe de alta, la cea dintre opiniile lui Freud
~i ale mele. Controlul la varna - de 0 minutiozitate penibila ~
mi se pam 0 aluzie la analiza. La granita se des chid bagajele ~i
se controleaza, din cauza contrabandei posibile. Procedind astfel,
se des cop era presupuneri incon~tiente. In decursul activitarii sale,
batdnul vame~ avusese evident parte de atit de putine lucruri
Imbucuratoare ~i muJtumitoare, Indt viziunea sa asupra lumii era
de-a dreptul acritii. N-am putut InJatura analogia cu Freud.
Ce-i drept, ill ochii mei Freud I~i pierduse atunci (1911) autori-
tatea, illtr-un anume sens. Dar inainte ca ~i dupa, reprezenta pentru
mine aceea~i personalitate superioara, asupra careia proiectam
imaginea tatalui, iar aceasHi proieqie.era pe vremea visului inca
departe de a disparea. Clnd are loc 0 asemenea proiectie nu e~ti
obiectiv, ci ai 0 judecata disociata. Pe de 0 parte e~ti dependent,
~i pe de alta simti rezistente. Clnd am avut acel vis, II apreciam
Inca mult pe Freud, dar eram ~i critic, pe de alta parte. Atitudinea
divizata este un semn ca eram inca incon~tient de aceasta situatie
~i n-o supusesem reflectiei. Lucrul e caracteristic pentm toate pro-
iectiile. Visul ma in~ita sa incerc sa ma lamuresc asupra acestei
teme.
Sub impresia personalitatii lui Freud renuntasem, pe dt po sibil,
la propria mea judeca!a ~i Imi ln~bu~isem critica. Era premisa ca
sa pot colabora cu el. Imi spuneam: "Freud este mult mai de~tept
~imai experimentat dedt tine. Deocamdata ascu1ti pur ~i.simplu
ce zice ~i inveri de la el." :;ii apoi I-am visat, spre surprinderea
mea, in ipostaza unui funqionar morocanos al monarhiei cezaro-cra-
ie~ti, a unui vame~ decedat ~i care inca "bintuie". Sa fie asta oare

1 Kaiserliclz-koniglic1z, cezaro-craiesc, al Imperiului austro-ungar (11. t.).

173
dorin~a de moarte sugerata de Freud? Nu puteam gasi nici 0 par-
ticica in mine care sa fi nutrit in mod normal 0 asemenea dorin~a,
caci voiam, ca sa zic ~a, a tout prix, sa colaborez ~i sa iau parte
cu un egoism lipsit de teama la boga~ia experien~ei sale ~i ~ineam
mult la prietenia noastra. Deci n-aveam nici un' temei spre a-i dori
moartea. Visul putea fi insa 0 corijare, 0 compensare a aprecierii ~i
admira~iei mele con~tiente, care - intr-un mod nedorit de mine-
mergea evident prea departe. Visul recomanda 0 atitudine pu~in
mai critica. Asta ma uimi la culme, ma dezorienta, cu toate ca pro-
pozi~ia finala a visului imi parea sa con~ina 0 aluzie la nemurire.
Visul nu se incheiase 0 data cu episodul funqionarului vamal,
ci dupa un hiat urma 0 a doua parte, remarcabiHi. Ma gas earn
intr-un ora~ italienesc ~i era pe la ora prinzLilui, intre douasprezece
~i unu. Un soare fierbinte ardea pe uli~e. Or~ul era ridicat pe
coline ~i-mi amintea de un anumit loc in Basel, Kohlenberg.
Stradutele ce coboara de acolo spre valea Birsigului, care strabate
or~ul, sint in parte ulicioare in trepte. 0 astfel de scara ducea in
jos pina la BarfliBerplatz. Era Basel, ~i totu~i era un ora~ italie-
nesc, ceva in genullui Bergamo. Era vara, soarele stralucitor se
afla la zenit ~i 0 lumina intensa scalda totul. Multi oameni veneau
catre mine, iar eu ~tiam ca acum se inchideau magazinele ~i lumea
se indrepta spre casa, pentru masa de prinz. In mijlocul acestui
~uvoi de oameni, mergea un cavaler in armura. Urea scara, venind
in direqia mea. Purta un coif de o~el cu crestaturi in dreptul
ochilor ~i un pieptar de zale, iar deasupra, 0 tunica alba; in fa~a
~i pe spatele ei era intre~esuta cite 0 cruce mare, ro~ie.
Va puteti imagina ce am simtit cind, deodata, mtr-un or~ mo-
dem, la prinz, la 0 ora de virf, am vazut venind spre mine un
cruciat! M-a frapat mai ales ca nici unul din numero~ii oameni
care treceau pe acolo nu parea sa-i remarce prezenta. Nimeni nu
se intorcea sau nu se uita dupa el; aveam senza~ia ca ar fi fost
total invizibil pentru ceilalti. Ma intrebam ce putea semnifica
aparitia aceasta, ~i iata, parca cineva mi-ar fi raspuns - dar de
fapt nimeni nu-mi spuse nimic: ,.,Da, e 0 apari~ie obi~nuita. Cava-
lerul trece pe aici intotdeauna intre douasprezece ~i unu ~i face
a~a de foarte mult timp (am avut impresia ca de seco1e) ~i fiecare
~tie asta."
Visul m-a tulburat adine, dar pe vremea aceea nu I-am inteles
deloc. Eram abatut, perplex, dezorientat.
Cavalerul ~i funqionarul vamal erau figuri opuse una alteia.
Funqionarul vamal era fantomatic, asemenea cuiva care "inca nu
174
putea sa moara" - 0 aparitie pe cale de adisparea. Cavalerul, in
schimb, era plin de viata ~i complet real. A doua parte a visului
era in mare masura numinoasa, scena de la granita - prozaica ~i
nu foarte impresionanta in sine; abia reflectiile tesute in jurul ei
ma afectasera.
In perioada urmatoare, figura enigmatica a cavalerului mi-a
dat mult de gindit, fara a-i putea sesiza insa in intregime semni-
ficatia. Doar mult mai tirziu, dupa ce am meditat indelung asupra
visului, i-am putut intelege sensul intrucitva. Inca din vis am ~tiut
ca acel cavaler apartinea secolului al XII-lea. Este epoca in care
au inceput a1chimia ~i plecarile cavalerilor in cautarea sfintului
Graal. Pove~tile in jurullegendei Graalului au jucat pentru mine
inca din adolescenta un rol important. La cincisprezece ani Ie
citisem pentru prima oara ~i a fost un eveniment de neuitat - 0
impresie care nu mi s-a mai ~ters niciodata! Banuiam ca indaratul
lor se afla inca, bine ascuns, un mister. Ap ca mi se paru foarte
firesc ca visul sa rein vie lumea cavalerilor Graalului ~i a calato-
riilor lor in cautarea sa, caci aceasta a1catuia, in sensul eel mai
profund, lumea mea care nu prea avea nimic in comun cu cea a
lui Freud. Intreaga mea fiinta cauta ceva inca necunoscut, care sa
dea un sens banalitatii vietii.
Am resimtit 0 mare dezamagire in mine ca, in ciuda tuturor
eforturilor mintii cercetatoare, aparent nu se putea descoperi nimic
altceva in adincurile sufletului decit "preaomenescul" deja arhi-
cunoscut. Am crescut la tara printre tarani, ~i ceea ce n-am putut
invata in staul am aflat prin spiritul ~i duhul lui Rabelais ~i fan-
tezia lara perdea a fo1clorului taranilor no~tri. lncestul ~i perver-
siunile nu erau pentru mine noutati demne de luat in seama sau
care sa fi meritat vreo explicatie deosebita. Apartineau, impreuna
ell criminalitatea, acelei scursori negre care-mi altera gustul de
viata, infati~ind cit se poate de limpede ochilor mei uritenia ~i
stupiditatea existentei umane. Mi se parea de la sine inteles ca
varza sa creasca ~i sa infloreasca pe gunoaie. Trebuie sa recunosc
ca nu puteam descoperi aici nici 0 idee care sa ma ajute cu ceva.
Toti a~tia sint pur ~i simplu ora~eni, care nu ~tiu nimic des pre
natura ~i grajdul omenesc, ma gindeam, de mult satul de toate
aceste lucruri dezgustatoare.
Bineinteles ca oamenii care nu ~tiu nimic despre natura sint
nevrotici, deoarece nu sint adaptati la realitatile vietii. Ei sint inca
prea naivi, aidoma copiilor, ~i trebuie lamuriti, ca sa zic a~a, ca
sint oameni ca toti ceilalti. Sigur ca prin aceasta bolnavii de nervi
175
Inca nu sint vindecati ~i nu se pot lnsanato~i dedt i~ind din nou
din mocirla cotidiana. Dar ei se complac In a ramlne In ceea ce
fusese Inainte refulat, ~i cum sa iasa de acolo, dad. analiza nu-i
face con~tienti de existenta a ceva diferit ~i mai bun? ~i daca
Insa~i teoria Ii tine fixati In aceasta stare ~i nu Ie da ca posibilitate
de solutie dedt decizia rationalii sau "rezonabila" de a renunta
In sfir~it la copilarii? Ei nu slnt In stare de a~a ceva; ~i cum sa
fie, daca nu descoperii eeva pe care sa se sprijine? Nu se poate
renunta la 0 forma de viata, farii a 0 schimba cu 0 alta. De regula,
un mod .de viata total rezonabil este, conform experientei, imposi~
bil, mai ales daca cineva e prill natura sa atlt de nerezonabil ca
un nevrotic.
Acum am Inteles de ce psihologia petsonala a lui Freud pre-
zenta pentru mine un interes atlt de arzator. Trebuia sa ~tiu cu
orice pret cum statyau lucrurile cu solutia sa "rezonabila". Era
pentru mine 0 Intrebare vitala, iar ca sa obtin un raspuns la ea
eram dispus sa sacrific multe. Acum ochii mei vedeau clar: El
Insu~i suferea de nevroza, 'ii anume de una u~or de diagnosticat,
cu ni~te simptome foarte neplacute, a~a cum am descoperit In
timpul calatoriei noastre In America. Ma invatase atunei ca lumea
Intreaga e putin nevrotica ~i de aceea trebuie sa fim toleranti. Nu
eram Insa nicidecum gata sa ma multumesc cu atlt, ci doream sa
~tiu mai degraba cum se putea evita 0 nevroza. Vazusem ca nici
Freud, nki elevii lui nu puteau Intelege ce Insemna pentm teoria
~i practica psihanalizei faptul ca nki macar maestrul nu reu~ea
sa iasa din propria sa nevroza. Clnd ~i-a anuntat apoi intentia de
a identifica teoria ~i metoda ~i de a Ie dogmatiza, n-am mai putut
colabora eu el ~i nu mi-a ramas alta eale dedt aceea de a ma
retrage.
Gnd am ajuns In lucrarea mea Transformari ~i simboluri ale
libidoului catre final, la capitolul despre "Sacrificiu", am ~tiut
dinainte cii ma va costa prietenia cu Freud. Acolo urmau sa fie
expuse propriile-mi coneeptii asupra incestului, transformarea
decisiva a conceptului de libido ~i inca alte idei, In care ma deose-
beam de Freud. Pentru mine, incestul lnseamna 0 complicatie
personal a numai In cazuri extrem de rare. De obicei reprezinta un
continut Inalt religios, motiv pentm care ~i joaca un rol hotihltor
In aproape to ate cosmogoniile ~i In numeroase mituri. {nsa Freud
se tinea ferm de sensul literal ~i nu putea sesiza semnifieatia
spirituala a incestului ca simbol. ~tiam ca nu va fi capabil sa ac-
eepte niciodata opiniile mele pe aceasta tema.
176
 Am discutat eu mea ~i i-am comunicat temerile mele.
A Incercat sa ma lini~teasdi, fiind de parere ca Freud va admite
eu generozitatc fcluJ meu de a vedea lucrurile, ehiar daea nu l-ar
putea accepta pentm e1 insusi. Eu 1nsa eram convins ea nu va fi
i'n stare de asa eeva, Timp de doua luni il-am fast eapabil sa ma
atin~ d~ candei, ~iind ch!nuit de co~flict~I,: .sa, tr~c sub tae,ere eeeva
ce gmaesc sau sa nsc plerderea pnetemel 1m? In eele dm urma,
m··am decis sa seliu - :;;im-a costat, intr-adevar, prietenia Iui
Freud.
Dupa ruptura Cll Freud S-3U indepartat de mine toti prietenii
si cunoscutii mei. Cartea mea a fast declarata drept proasta, eu,
considerat un mistic 5i eu asta, problemei i se puse punct. Doar
Riklin si Maeder au ramas de partea mea. Eu imi prevazusem insa
izolarea 9i nu-mi fikusem Uuzii In legatura eu reaetia pretin~ilor
mei prieteni, Era 0 chestiune 10. care rneditasem temeinic. ~tiam
ca in joc era towl ~i ea trebuia sa persist In eonvingerile mele ~i
sa stau cheza~ie pentru ele, Am realizat ca acel capitol intitulat
,.Sacrificiu!" reFezc!1ta s21crificiul meu. Ajuns 10. aeeasta eonclu-
zie, m-am putut pune din nou pe seris, de:,;i ~tiam dinainte ca
nimeni nu-nli va Intelcge conceptia.

Privind retrospectiv, pot afinna ea sint singurul eare a dus mai

departe, in spiritullor, ccle doua probleme care I-au interesat pe
Freud eel mal mult: aceea a ,.iesturilor arhaice" ~j aeeea a sexuali-
(8. eLl nu vild valoarea sexualitatii este 0 eroare larg
raspindlta. Din contra, sexualitatea joad un rol important In psiho-
lagia IDea., 0'1anume Cd. expresie esen~iaIa - ehiar dad. nu unica
- a lntregului ps1hic. Preocuparea mea principala a fast insa sa-i
91.explico dincolo de semnificatia sa personala si de
ceo. a unci l21tur21spirituala ~i sensul nurninos,
deci sa ex prim ace11ucru de care Freud era fascinat, fad a-I putea
intelege- insa, Scrier~.!e 1Jie Psychologie del' ()bertragung (lDSiho-
si Coniui?ctionis cantin ideile mele
pe aceast:?, ten,ii Ca expresie a unui spirit htonian, sexualitatea
este de cea mai ma,e importantlL Caei acel spirit este "ccalalta
fata a Jui Dumnezeu", hitum sumbri3. a imaginii divine. Proble-
mele spiritului htonian m-8.U preocupat de cind am intrat In con-
tact en lumea ideatica a alchirI1iei. De f2i."fJt, ele au fast trezite la
viala in timpul ace!ei disCUtii timpD.rii avute eu Freud, c1nd am
simtit cit era de zguduit de sexualitate, fara a-mi puteo. explica
iDsa aceasta. tulburare nfofundlL
11'i''i
.' j
 ReaHzarea ceo. mai mare a lui Freud a constat Hira lDdoiala in
faptul di s,i-a luat in serios pacientii care sufereau de boli ner-
voase, patrunzind in psihologia lor specifica s,iindividuala. A avut
curajul sa lase cazuistica sa vorbeasca, penetrind in acest chip in
psihologia individuala a bolnavului. Vedea, co. sa zicem asa, ell
ochii pacientului s,i a ajuns astfella a Intelegere mai adindi a bolii
dedt fusese posibil pina atunci. In aceasta privinta era obiectiv,
fara idei preconcepute s,i dadea dovada de curaj, ceea ce-i ingiidui
sa depas,easca 0 multime de prejudecati. Aidoma unul profet din
Vechiul Testament s,i-a propus sa demoleze zeii fals,i, sa traga
perdeaua 10. 0 parte de pe a seama de ipocrizli s,itot atita necinste
s,i sa dezvaluie f3.ra mila putrezlciunea sufletului contemporan,
scotind-o 10. lumina zilei. Nu s-a sfiit sa-s,i asume riscul nepopulari-
tatii pe care a aducea cu sine 0 asemenea intreprindere. Impulsul
pe care I-a dat astfel culturii s,i civilizatiei noastre Co constat in
descoperirea unui acces spre incons,tient. Prin recunoas,terea visu-
Iui co. sursa primordiala de informare asupra proceselor din in-
cons,tient a smuls trecutului s,i uitarii 0 v 0.10 are care parea pierduta
iremediabil. A demonslrat empiric existenta unui psihic incolls,ti-
ent, care nu fusese prezent lnainte dedt co.postulat filozofic, s,ianu-
me i11filozofia lui Carl Gustav Carus s,ia lui Eduard 'Ion Hartmann.
Se poate, desigur, afirma ca actual a cons,tiinta cuIturala, in
masura ill care este refJectatii filozofic, 11-0. preluat inca ideea
incol1s,tientului s,icOllsecintele sale, desi se confrunta de mai bine
de 0 jumatate de veac cu ea. Asimilarea conceptiei generale s,i
fundamentale ca existenta noastra psihidi are dol poli ramine inca
ill sarcina viitorului.
 6
Confruntarea eu ineon~tientul

Dupa despartirea de Freud a inceput pentm mine 0 perioada de

incertitudine interioara, chiar de dezorientare. Ma simteam ca
suspendat in neant, caci inca nu-mi gasisem propria pozitie. Ma
interesa mai ales sa dobindesc 0 noua atitudine fata de pacientii
mei. Am decis deci sa vad mai intii, fara a face prezumtii, ce vor
povesti ei de la sine. A~a ca m-am hotarit sa las lucrurile in voia
intimpl1irii. Rezultatul s-a vadit curind; au inceput sa-mi poves-
teasca spontan visele ~i fantasmele lor, iar eu n-am facut dedt sa
pun cHeva intrebari: "Ce va vine in minte in legatura cu asta?"
Sau: "Ce intelegeti prin asta?" "De unde vine asta?" Interpre-
tarile au decurs ca de la sine din raspunsurile ~i asociatiile lor.
Am lasat deoparte punctele de vedere teoretice ~i m-am multumit
sa-i ajut pe pacienti sa-~i inteleaga imaginile prin ei in~i~i.
Dupa scurt timp mi-am ~i dat seama ca era corect sa iau ca
baza a interpretarii visele ca atare, a~a cum sint ele, cad aceasta
Ie e menirea. Ele sint realitatea de la care trebuie sa pomim.
Bineinteles ca din "metoda" mea a rezultat 0 multitudine de aspecte
aproape de necuprins cu mintea. Se simtea tot mai putemic ne-
cesitatea gasirii unui criteriu, ~ putea chiar spune: necesitatea
unei orientari initiale.
Am trait atunci un moment de claritate neobi~nuita, in cursul
camia s-a derulat in fata mea drumul pe care-l parcursesem pina
acolo. M-am gindit: "Acum ai in posesia ta 0 cheie catre mitolo-
gie ~i ai posibilitatea sa deschizi cu ea toate portile spre psihicul
omenesc incon~tient." Dar indata am auzit ~optindu-se in mine:
"De ce sa deschizi toate portile?" $i s-a ~iiscat intrebarea: Oare
ce realizasem de fapt? Explicasem miturile unor popoare din
trecut, scrisesem 0 carte des pre erou, despre mitul in care omul
a trait dintotdeauna.

179
 "Dar in ce mit traiqte omu! astazi 7" "In mitul crqtin, s-ar
putea spune." "Tu traiesti In el?" a rasunat mai departe intrebarea
In mine. "Ca sa fiu sincer, nu I N u este mitu] in care traiesc eu."
"Atunci nu rnai avem nici un mit?" "Nu, e evident dl nu mai
avem nici un mit." "Dar care-i oare mitul tau? JVIitui in care
traie~ti tu ?~'
Deodata dialogul deveni neplacut. Si am incetat sa mal gin-
desc. Ajunsesem la un impas.

In 1912, In jurul Craciunului, am avut un vis. iVIa giisellil1intr-o

loggia italieneasca superba, cu coloane, podea de marmura ~i 0
balustrada de marmura. ~edeam aeolo pe un scaun in stir renas-
centist, aurit, iar in rata mea se af1a 0 masa de 0 fmmusete rara.
Era fikuta dintr-o piatrii verde; pardi ar fi fast smarald. ~edeam
~i priveam in departare, pentru C;3, loggia se gasea sus de tot, In
turnul unui castel. Erau ~i copiii mei in jurul mesei.
Dintr-o data, 0 pasare alba coberi in zbor, un mie pescaru~ sau
un porumbel. Se lasa cu gratie pe masa, iar eu Ie-am facut copiilor
un semn sa stea lini~titi, ca sa ilU sperie frumoasa pas are alba.
Indatii, porumbelul se transformfi lntr-o fetiti'[ de vreo opt ani, ell
un par blond-auriu. Pleca in fuga impreuna eu copiii ~i se jucara
in minunatele galerii eu coloane ale casteluluL
Am ramas pe lac, cufundat in gindmi, ref]ectlDd 1a ceea ce
tocmai se IDtlmplase ~i triljsem. Atunci, fetita se intoarse ~i i91
puse eu tandrete braWl pe dupa uDl.arul meu. Bruse dispanl din
nou, iar porumbelul reaparu ~irosti Incet~ell glas omenesc:
mai In prime Ie ore ale noptii ma transfor1na in om, in tin1p
ce porumbelul biirbatu~ este ocupat eu cei doisprezece mortL" eu
aceasta, i~i lua zboruliDspre ceml a11bastJ-0., iar eu rn-am trezit din
somn.
Singurul lucru pe care I-am putnt spune despre vis c~fast ca
el indica 0 activare neobi~nuita 8. incoD~tientuluL Dar nu c-uno&-
team nici 0 tehnic~ipentru a ajunge pIna la radacinile proceselor
1" . C "" b 1 • " ,y , .
auntnee .. e ro~te ~ve~ a race un ~orum el, ba:D~.tus C~1~QOlS?re-
zece morp? in legatura cu masa de smanud Iml vem m mlnte
povestea Cll "tabula smaragdina" din legenda alchiTDica a lui Her~
mes Trismegistos. Se pare ca ar fi Elsat In Urnl3. sa 0 masa In care
era gravata in grecqte esenta iD.te1epciunii alchimice. M-am
gindit si la eei doisprezece apostoli, la cele douasprezece Iuni ale
an~lui, .la~sem.nele zodiacale. Da~ t1-~amgasit ~~ici 0 dc::legare :
er.ngmeL In cele (lIn a trebult sa renunt. PJ.u ffil-(i rL'Ul~',as :::~lta
-:0(\
iO,j
:.11ededt aceea de a a~tepta, de a-mi trai mai departe viata si de
.1acorda atentie fantasmelor me1e.
Se repeta des pe-atunci a fantasma inspaimlntatoare: se tot
',ea ceva mort care totuSi mai traia. De exemplu, in cuptoarele
:rematOliului erau introduse cadavre Si deodata se constata ca mai
ildeau semne de viata. Aceste fantasme cu1minara Si in acela~i
:imp lSi gasira deznodarnintul intr-un vis:
Mi:i aflam lutr-un loc care-m! amintea de Alyscamps de llnga
,-'.rles. Aeolo se gase:?te 0 alee eu sareofage care ajung pina in
iinastia Merovingienilor. In visul meu, veneam dinspre ora~ ~i am
'>azut in fata mea a alee asemanatoare, avind un lung Sir de mor-
minte. Erau postamente eu placi de piatra pe care stateau intin~i
mortH. Zaceau acolo, in vestimentatia lor de pe vremuri ~i cu mii-
nile impreunate la piept, ca in vechile capele mortuare cavalerii
in armuri1e lor, numai cu deosebirea ca monii din visul meu nu
erau sculptati in piatra, ei mumificati intr-un mod eludat. M-am
Jprit in fata primului mormint ~i am privit mortul. Era un barbat
din anii '30 ai seeolului a1 XIX-lea. M-am uitat eu interes la
;-;ainele lui. Bruse se mi~ca. ~i reveni la viata. I~i desfaeu miinile
,i cu am ~tiut c9. asta se intimpla numai pentru ca-l priveam eu.
Am pleeat mai departe cu un sentiment neplEieut ~i am ajuns 1a
un mort care apartinea seco1u1ui a1 XVIII-lea. Se petrecu acela~i
lUcru: cind I-am privit, a prins viafa ~i ~i-a mi~cat miinile. Am
mers tot a~a de-a lungulintregului rind, pina ce am ajuns, ca sa
mil.exprim astfel, in secolul al XII-lea, 10. un cruciat in pieptar de
za1e, care ~edea ~i el intins ~i cu miinile impreunate. Trupul lui
parea dopEt in lemn. L-am privit timp indelungat, convins ca era
intr-adevar mort. Dar, deodata, am vazut cum un deget de la mina
sti'nga incepe sa i se mi~te u~or.
Visul ma preocupa muIt timp. Bineinteles c3. initial imparta·
sisem opinia lui Freud ci1in incon~tient s-ar aDo.vestigii ale unar
experiente vechi.1 Vise Cii acesta ~i trairea realii a incon~tientului
m-au condus la parerea ca aceste vestigii l1-ar fi totu~i forme
consumate, trecute, maarte, ci apartin psihicului viu. Cercetarile
mele ulterioare au confkmat aceasta ipoteza, ~i de aiel s-a dez-
volta! in decursul anilor teoria arhetipurilor.

1 Freud vorbe~te despre resturi arhaice (n. ed. engl.).

181
 ViseIe n1-UU ImpresionaL clur nu m-au putut ajuta sa depa::;esc
senzatia de dezorientare. Din1porrl\'a, tralaln ca sub 0 constanta
presiune inten13.. lTneori era :}r'l't de putel11ica~ illcit an1 presupus
ca trebuie: sa fie vorba 10.mine despre 0 tulburare psihieiL De
aceea~ anI parcurs de clauS. ori in 111irff_cIDtrcaga-mi viat2~,eu toate
detaIiilc. mal eu seama. amintirlle din copilarie: cael m-am gindit
ea ar putea exista cevo. 10 treeutul men care sa fie luat In seama
drept cauza a tulburarii. Dar trecerea In revistii n-2\ dat rezultat ::;i
a trebuit sa-mi admit ignoranta. Atunci mi-arl1 spus: "Cum tot nu
stiu nimie, 0 sii fac de-acum '1ncolo pur 51 simplu ce-mi vine."
Acestea fiind zise, m-am laso.t constieot prada impulsurilor in-
constientului.
iviai inti'! ie~i la suprafata 0 arnintire din copililrje~ poate de pe
la zece, unsprezece ani. Pe atunci eranl pasionat de jocul cu cuburi.
Imi amintesc clar CUITl construiarn casu~e si castele ~i arcuiam
porti eu bolti, ridicindu-Ie pc deasupra unoI' sticle. Cevo. mai tirziu
am folosit char pietre adevarate, iar in loe de mortar, jut. Aeeste
constructii ma fascinars. mult timp. Spre surplinderea mea, ie~i
10.iveaEi toemai aceasIa o.minrire, bsotita de 0 anumita emotie.
"Aha, mi-am spus, aici pulseaza viata! Baietelul inca este
pe-aei pe undeva 5i are 0 viata creatoare, care mie-mi lipse~te. Dar
cum pot ajunge 10.eo.7" Pentru omul adult care eram eu mi se
parea insurmol1tabiEi dlstanta dintre prezent ~i eel de-al uDspre-
zeeelea an 0.1vietii mele. Dadi voiam sa restabilesc 1ma eontactul
eu acea perioada, nu aveam incotro: trebuia sa ma reintorc 13. eo.
si s~ reiau Ia no fOe viata de copll, CLl jocmiJe-"i copila:esti ..
Acest moment a reprezemat un punet de raseruee m destmul
meu, caei dupa infinit de multe rezistente si resimtind 0 resem-
nare extrema m-am pretal in cele din urrrdi 10.aeest joe. Nu insa
J'nainte de a trai dureros umilinta de a nu putea face cu adevarat
nimic altceva dedt a ma juea.
A5a ca m-am pus pe treaba: am inceput sa adun pietre potri-
vite, partial de la malullacului, partial din apa, dupa care am in-
ceput sa construiesc: casule, un castel .- un sat Intreg. Mal lipsea
doar biserica, drept care am facut un edificiu patrat, eu un fel de
toba hexagonala deasupra si 0 cupola patrata. 0biserica are ~i
un altar. Dar mi-a fost teama sa-l construiese.
Preocupat de intrebarea cum a~ putea rezolva problema, am
pornit-o intr-o zi, ca de obicei, de-a lungul lacului ::;i am strins
pietre din pietri5ul de pe mal. Deodata am zarit 0 piatra rosie: 0
piramida eu patm laturi, de vreo patm centimetri inaltime. Era 0
182
 bucata dintr-o piatd care, tot rostogo1indu-se in apa I)i plintre
'.aluri, fusese I)Iefuita plna ce capatase aceasta fOmla - un simp1L;
produs al hazarduiui. De cum am zarit-o, am 9i 9tiut: acesta este
dtarul! Am agezat-o deci ln mijloc sub cupola 9i, in acest timp,
mi-a revenit In minte falusul subteran din visul meu de copil.
Corelatia a trezit in mine un sentiment de satisfactie.
In fiecare zi construiam dupa mas a de prinz, atunci cind vre-
mea 0 pennitea. De indata ce terminam de mincat incepeam sa
:na joc pina ce apareau pacientii; iar seara, cind ispraveam mai
devreme lucrul, ma intorceam la activitatea de constructor. In acest
timp, gindurile mi se limpezeau 9i puteam intelege fantasmele a
caror prezenta doar 0 presimteam vag, doar 0 intuiam ca zacea
in mine.
Bineinteles ca imi faceam ginduri in Iegatura cu sensu1 jocului
meu 9i ma intrebam: "Ce faci, de fapt? Construiqti 0 midi age-
zare I)i Savirge9ti acest Iucm ca pe un ritual!" Nu 9tiam care era
raspunsul, dar aveam convingerea intima ca. ma aflam pe drumul
care ducea spre mitu! meu. Caci construirea era numai inceputul.
EI declan9a un flux de fantasme, pe care Ie-am notat mai tirziu
cu mare grija.
Situatii de acest gen au continuat sa apara de-a lungul anilor.
Ori de cite ori mi s-a mai intimplat in viata sa ma poticnesc, sa
ma impotmolesc, am pictat un tab Iou sau am prelucrat 0 piatd I)i
intotdeauna asta a reprezentat un rite d' entree pentm ideile I)i lu-
crarile ce au unnat. Tot ce-am scris in acest an 1, deci Gegenwart
und Zukunft (Prezent 'Ii viitor), Ein moderner My thus (Un mit mo-
dern), Das Gewissen in psychologischer Sicht (Con:;tiinta moralii in
perspectivii psihologica), s-a nascut in decursul cioplirii unei pietre,
munca pe care am Hkut-o dupa moartea sotiei ~ele2, Implinirea
existentei ei, sfir>;itul vietii ei 9i tot ce mi s-a clarificat cu acest
prilej ma smulsesera putemic din mine Insumi. M-a costat mult
ca sit ma regasesc, sa ma fixez I)i sa ma reechilibrez, iar eontactul
eu piatra m-a ajutat.

Inspre toamna lui 1913, presiunea pe care 0 simtisem pma

atunci in mine paru sa se deplaseze in afara, de pardi ar fi planat
ceva in aer; intr-adevar, atmosfera mi se parea mai sumbd ca
pina atunci, Era ca ~i cum n-ar mai fi fost yorba de 0 situatie

1 1957 (11. ed. germ.).

227 noiembrie 1955 (11. ed. germ.).

183
 psihica, ci de 0 realitate concretii Aceasr3. impresie mi se intari
tot mai multo
In octombrie, in timp ce ma aDam s1ng\.1l-lDtr-ociil2Sorie, am
fost deodata asaltat de 0 viziune: Am vazut un potop imens, care
se revarsa peste toate tarile nordice S1peste cele "-sezate putin mai
la sud, in zona dintre Marea Nordului si Potapu! se intindea
din AngEa pina in Rusia Si de Ia coasta MarH Nordului pina
aproape de Alpi. Cind atinse Elve(ia, am \lawt ca mUllti! cresteau,
devenind din ce in ce mai inal(1, ca pentru a apafa tara noastriL
Se dezUintuia 0 catastrofa ingrozitoare. Am vazur valurile gaIbe-
ne invrajbite, ruinele operelor civilizatiei plutind prin tOTent 5i
moartea a mii 9i mii de oameni. Apoi, rnarea se transforma in
singe. Aceasta viziune dura aproximariv 0 ora, ma tulbura, ma
zapaci si imi facu grea\a. Mi-era rus;ine de sHibiciunea mea.
Trecura doua saptamini, dupa care viziunea reveni in aeeleasi
conditii, numai ca transfol1narea in singe fu de asta data ~i mai
cumpIita. 0 voce interioara rmi vorai: "Ia te uita, este perfect real
9i se va intimpla intocmai; nu incape nici a indoiala."
In iama unnatoare, cineva ma intreba ce gindeam des pre eve-
nimentele mondiale din viitorul apropiaL I-am spus c3.nu gil1deam
nimie, dar d vedeam torente de slnge. viziunea nu-mi dildea
pace.
Ma intrebam dad viziunile indicau a revolutie, neputindu-mi
reprezenta insa bine acest lucru. Asa ca am conch1S di ar avea
de-a face eu mine insumi ~i am presupus ca a~ fi amenintat de 0
psihoziL Ideea riizboiului nu-mi treeu prin mime.
Purin dupa aceea - era In primavara Iui 1914 ~i apoi pe 1a
inceputul verii - un vis mi se repeta de trei od: In mijlocul verii
patrundea un ge, arctie, iar paminruI impietrea. imepenea sub
gheata. Vedeam astfel, de exemplu, cum intregul tinut al Lorenei
~i canalele sale inghetaseriL Toata regiunea era pustie, fara nici
un suflet de am, iar lacurile 91riurile - inghepte si ele. Murise
ariee vegetatie. Aceste imagini oni[ice se produsera III aprilie 'Ii
mai, iar ultima oara in iunie 1914.
In eel de-al treilea vis, din spatiile cosmice se liisa din nOli un
ge, cumplit. Acest vis avu 111saun final neasteptat: Se af1a acolo
un copac eu frunze, dar lipsit de rod (arborele vietii mele, ill-am
gindit), ale carui frunze se transfOlmasera prin aC1[mneagerului
in boabe dulei de strugure, pline de un sue tamaduitor. Am cules
boabele ~i Ie-am daruit unei mul~imi de oameni care stateau In
a~teptare.
184
 La lunii lulie 1914 fusesem invitat de cam:: British
dedical Association la Aberdeen, unde urma sa Ia un congres
:' prelegere "hnportanla mcc,n~;tl,entulU1in psihopatolo-
;:e"l. Mil a~1eptam sa se intimple ceva; diei asemenea viziuni ~i
,;se inseamna d,,,,;stin.In starea mea de atunci ~i Ia temerile pe care
~::.nutre&111~rni se a fi un se.mn at sortii chiar ~i faptul ca
~Jcnlai atunci :a trebuit s~ivorbesc despre i1nportanta incon~ti-
~ntului.
La 1 august izbucni primul razboi mondiaL Acum, sarcina
:nca era dari,!: sa incerc sa inteleg ce seiDtimpla ~i in ce masura
:ropria-mi triiire era legata de cea a colectivitiitii. In acest sens,
~rebuia mai intii sa chibzuiesc asupra persoanei mek. Inceputul
.'.cestor reflect!i i-a reprezentat notarea fantasmelor pe care Ie
.'.\usesem in timpul eu cuburile de construit. Munca asta
.'.j:Jnse acum in prim-planui activitatii mde.
Se declanSa astfel un flux necontenit de fantasme ~i m-am
omlduit sa fac tot posibilul pentru a nu pierde orientarea :;;i a
:eseoperi calea de urmaL 1\'1a aflam, neajutorat, intr-o Iume stra-
ma, Si tot\11mi se parea dificil :;;ide neinteles. Traiam neil1trerupt
intr-o mare tensiune :;;iaveam ades senzatia ca ni~te b10curi gi-
~antice s..ar prabuSi de sus asupra mea. 0
furtun2', 0 succeda pe
-:ealalt1L Faptnl ca reuSeam sa rezist era 0 chestiune de forta bro··
:ala. elli n..3.11 fast sfarlmati! Nietzsche :;;1Holderlin :;;iatitia aItiL
in mine saliiSluia insa 0 fona. demonicii 91inca de !a inceput ml ..a
fost Hmpede ca trebuia SE gasesc semnificatia a ceea ce traiam in
fautasmele mele. Sentimentul de a aseulta de 0 vointa superioara
jaca tineari1 piept asaltului incon~tientului era de neinlaturat ~i a
ramas ca un fir conducatar, sus!inindu-ma in 111cercarea de a
;ndeplini sarcina,"
Eram deseori atit de rL\.scolit, lncit trebuia s3.-mi stapinesc
emotiile prin exercitii yoga. Insa CUlTi ~elul meu era sa aflu ce se
petrecea In rnine, Ie facean1 numai plna ce-mi redoblndeam lini~-
tea care sa-mi pennila sa relan munca mea eu incOrl9tientul. De
indata ce aveam se:i.timentul de a fi din nou eu 111sumi.abandonam

PreIegerea a aparut in engleza sub titlul ~IOnthe In1portance or the

Unconscious ID Psychopa::hoiogy", In British A1edical Journal~ Londra II,
1914; in Ges. tFerkc !fl., 1968 (n. ed. genn.),
21n thnp ce Sung lrni v()rbea des pre aceasta arnintire, tot s;,::rnai sin1teau
\'ibrind agita~ia Si ;~rno-~iadinlauntrLll sau. Drept mota a1 capitolului 1111i
: ;,Ferice de eel ce a scaput de rnoarte" (Odiseea) - (A. J.).

185
 eantrolul :;;idadeam iarasi cuvintul imaginilar :;;ivoeilar launtrice.
IndianuI, in sehimb, face exercitii yoga in seopul de a elimina ell
desavlrsire multitudinea eontinuturilor ')l imaginilor psihiee.
Pe masura ce izbuteam sa rraduc elTIotiile in iInaginL adica sa
gasese aeele imagini care se ascundeau in ele, se instaura linistea
interioara. Dad. m-a:;; 1'imultumit ell ernotiile :;;ias fi lasat lueru-
rile aSa, probabil ca as fi fast sflsiat de continuturile ineon:;;ti-
entului. Paate ca Ie-as fi putut disoeia, seinda, dar atunei as fi
eazut indiscutabil victima nevrozei 5i in eele din urma continu-
turile incon:;;tientului tot m-ar fi distrus. Experimentu1 meu ma
lnvata dt de salutar este din punet de vedere terapeutic sa poti
constientiza imaginile care zac indaratul emotiilor.
Am notat fantasmele cit am putut eu de bine :;;im-am straduit
sa exprim in cuvinte Si eonditiile psihiee in care se ivisera. Numai
ca n-am putut face asta decit intT-un limbaj foarte greoi, neadec-
vat. Mai intli am formulat fantasmele asa cum le percepusem,
adica de cele mai mulce ori intr-un "limbaj elevat", caci el cores-
punde stilului arhetipurilor. Arhetipurile vorbesc Intr-o manied
patetica Si ehiar bombastica. Stilul limbii lor Imi este neplacut
si-mi zglrie sentimentele, ca atunci dnd cineva i~i zgirie auzul
scrijeJind un perete cu unghiile sau 0 farfurie cu cutituL Insa cum
eu nu ~tiam des pre ce era vorba, l1U aveam aWl cale. Nu-mi ra-
minea nimie altceva decit sa notez totul In stilul pe care-l alesese
chiar incon~tientul. Uneori era de pardi a~ Ii auzit totul Cll ure-
chile. Alteori il simteam eu gura, ca ~i cum limba mea ar fi
formulat vOTbele; ~i apoi mi se intirnpla sa ma aud pe mine insumi
~usotind euvinte. Sub pragul constiin[ei, totul era viu.
Inca de 10. inceput concepusem confruntarea ell ineoD$tientul
co.pe un experiment stiintifie pe eare-] niceam eu Cll mine insumi
~i de 0.1caroi deznod1hnlnt eram interesat In mod vital. Astazi, ce-i
drept, as putea spune ~i di era un cKperiment care se faeea cu
mine. Una dintre cele mai man dificultati pe care a trebuit s-o
depaSesc a fost sa-mi rezolv sentimentele mele negative. M-am
lasat voluntar prada emot]iloT, pe care totusi nu Ie puteam aproba.
Astemeam pe hirtie fantasmele eare o.deseo.mi se pareau a fi niste
absurditi:W ~i impotriva earora resim(eam Tezistente putemice.
Ci:ki, atlta timp elt nu Ie Intelegi sensul, ele sint un amestec
diabolic de subJim 5i ridicol. JVI-a costat mult sa lndur pina 10.
sursit, dar i'nsu5i destinul a fost eel care mi-a aruncat manu~a,
provocindu-ma. Numai in Uffi1aunui efort suprem am fast eapabil
sa ies In final din labirint.

186
 Pentru a cuprinde fantasmele care ma agitau "subteran", tre-
buia, ca sa ITI3.exprinl a~a, sa mB.las sa cad in ele. Nu resimteam
l1umai rezistente impotriva acestui lucru, ei ~i 0 reala teama. Mi-era
fridi sa nu-mi piei'd autocontroluL devenind 0 prada a incon~ti-
entuIui, iar ceea ce lnsemna acest lucru mi-era cil se poate de clar
mie, in calitate de psihiatru. Trebuia totu~i siI cutez sa pun stapi-
nire pe aceste imaginL Dadi n-o facearn, riscam sa puna ele sta-
Finire pe mine. Un motiv important In cadrul acestor reflectii I-a
constituit faptul cii de 10.paeientii mei nu puteam a~tepta nieiodata I
ceva ee eu Insumi nu indrazneam sa fae. Pretextul di pacientul
avea ali:ituri de el un ajutor nu reu~ea s~.-mi impuna, sa aibiI erect
I
asupra mea. -Stiam ca aSiI-zisul ajutor, adica eu, inca nu cuno~tea
1
materia :;;i domeniuI din proprie experienta, ci ca eu posedam
referitor la (Ie In eel ITlai bun caz ni~te prejudec3_ti teoretice de 0
\'aloare i'ndoielnidL In mai multe faze critice m-3. ajutat enorm
gindul ciL 1a urma in aceasta imreplindere aventuroasa, in II
care ma implicam 'Ii ma lnci'lceam, eu TIU ma hazardam numai I
pentru mine personal, ci ~i pentru pacientii mei. !
I
Era in anul ! 913, i'naintea Craciunului, clnd m-am hotaril sa
fac pasul decisiv (12 decembrie). ~edeam 1a masa de lucru ~i
I
reflectam incii 0 data asupra temerilor me1e, apoi m-am Hisat sa
cad. Am avut efectiv senz3.tia di pamintul ceda sub mine, in sensul I
propriu 0.1cuvintului, ~i cii ma prabu~eam lntr-un hau tenebros.
\iu ma putearn elibera de UD sentiment de panid. Dar bruse, ~i
]
nu 1a fcarte mare adincime, m-am trezit c2,mfi opresc in picioare,
I,
Intr-o masa moale, vlscoasa - spre irnensa mea u~urare, de~i ma
gasearn j)-ltr-o bezn~ aproape totala. Dupa~un tinlp, ochii mei s~au
obi~nuit eu intunericul, care acum semana eu un crepuscul far3.
luminozitate. In fata rnea se afla intrarea Intr-o pe~tera obscura,
iar acolo state a un pitic. dadea senzat·!.a de a fi facut din piele
tabikita, de pardi aT fi fost mumificat. M-am strecurat cu greu pe
linga el, treeind prin intrarea i'ngusta ~i mi-am croit drum pina 10.
celalalt capa.t 211 pe~teTii, mergind prin apa reee ca gheata, care-mi
ajungea pi'Da 10.genunchi. AcoIo, pe 0 stind, se afla un cristal
ro~u, striilucitoL Am luat piatra, am ridicat·o ~i am descoperit cii
dedesubt era un Spatiu goL La inceput D-am putut distinge nimie,
dar in cele din unna am zarit in adiDcime 0 apa curgatoare. Un
cadavru plutea pe suprafata apei, UD tinar ell paml blond, ranit la
cap. Era urmat de un scarabeu Degm uria~ ~i apoi aparu, venind
din adi'Dcul apei, un soare ro~u, nou-nascut. Orbit de lumina, am
187
vrut sa acopar iara~i deschizatura cu piarraj cind un lichid l~i faCll
loc prin orificiuo Era singe! Tl~ni In jet giOS ~imi se facti greata.
Jetul de sInge dura, din cite mi se piJxu mie, insuportabil de mulL
In cele din Uffi1a sed ~i, eu aceasta, viziunea lua sfir~it.
Imaginile ma consternari:L Binell1~eles ca am vawt ca la piece
de resistance era un mit eroic ~isolar~ 0 drama a monE ~i relonoirii.
Rena~terea era simbolizata prin scambeul egiptean. La sfiqit ar
fi trebuit sa urmeze Daua zi; in locu1 ei se isca 1,sa acea revarsare
insupOltabila de singe, un renomen extrem de anormal, din cIte
mi se parea. Imi veni atunci in minte viziunea singelui pe care 0
avusesem i11Wamna aceluiasi an, ceea ce ma tacu sa renunt 1a
orice aWi incercare de a intelege,
~ase zile mai tirziu (18 decembrie 1913) am avut urmatorul
VIS;
Ma gaseam impreuna cu un tinax necunoscut, eLl pie1e de cu-
'Ioare 'illchisa, un salbatic, pe un munte singuratie, stincos. Era
inainte de revarsatul zoriIor, partea de rasarit a cerulni se luminase
deja, iar stelele erau pe cale de a se stinge. Deodata, pe deasupra
muntilor rasuna comullui Siegfried, iar eu ~tiam dl. trehuia sa-l
ucidem. Eram inarmati eu pu~ti si il pindeam pe 0 carare lngusta
dintre stincl,
Siegfried se ivi brusc sus, pe creasta muntelui. in prima raza
a soarelui ce tocmai rasarea. Cobor11I1 mare viteza panta abrupta
~i stineoasa, intr-o trasura filcuta din oseminte. Cind coti dupa un
colt i1 impusearam, iar el se prabusi, atins mortal.
Plin de seirba dar si de remuscarea de a fi distms eeva atlt de
mare si de frumos, am Gat sii fug, lTlinat de teama sa nu se desco-
pere crima. Atunci incepu sa cada a ploaie puternica 9i am ~tiut
ea ea va sterge to ate urmele faptel. SCEipasem de primejdia de a
fi dcscoperit, via\a putea merge rno.i departe, dar ceea ce ramase
fu un sentiInent intolerabil de culpa.
Cind ill-am trezit din somn, m-am tot gindit 1a visul avut, dar
mi-a fost imposibil sa-llnte1eg. Am incercat, a~adar, sa adOffi1 din
nouj Insa 0 voce lnli spunea: 11'-frebuie sz, inlelegi visul, ~i anume
acum, pc lac!" Zbuciumul interior se amplificil pina 1a momentul
cumplit dqd glasul zise: "Dad nu deslu~qti visul, trebuie sa te
~!'mpu~ti!'~In noptiera mea se afla;jrl revolver :incarcat ~i mi se
facu frica. Am Inceput sa cuget din nOli ~i, dintr-o data, sensul
visului mi se dez\;'alui: nEt bine~ dur asta~i problerna care se des-
fa~oara acum in lUTI1e!'s Siegfried reprezinta ce-ea ce voiau gerr[la,~
nii sa rcalizezc~ adica irnpuna 'in rnod craie propria vointa.
188
"Unde exista vointa, exista ~i 0 cale!" Acela~i lucru il voiam ~i
eu. Numai ca asta nu mai era posibil acum. Visul arata ca ati-
tudinea Intruchipata de Siegfried, eroul, nu mi se mai potrivea
mie. De aceea el trebuia rapus.
Dupa implinirea faptei, am simtit 0 compasiune cople~itoare,
ca ~i cum eu insumi a~ fi fost impu~cat. Prin aceasta l~i gaseau
expresie tainica mea identitate cu eroul, precum ~i suferinta pe
care 0 traie~te omul daca este constrins sa-~i jertfeasca idealul ~i
atitudinea con~tienta. Trebuia insa sa i s<,:puna capat acestei iden-
titati cu idealul eroului; caci exista valori mai inalte carora omul
trebuie sa Ii se supuna, mai Inalte decit vointa eului.
Aeeste glnduri mi-au fost indeajuns pentru inceput, a~a ca am
putut adormi din nou.
Salbaticul cu piele de culoare Inchisa, care ma insotise ~i luase
In fond initiativa de a comite fapta, este 0 incorporare a umbrei
primitive. Ploaia indica solutionarea tensiunii dintre con~tient ~i
incon~tient.
De~i pe atunci inca nu-mi era cuputinta sa inteleg sensul visu-
lui dincolo de acele putine indicii, fura eliberate forte noi, care
ma ajutara sa due plna la sfir~it experimentul eu incon~tientul.

Spre a Intelege fantasmele, Imi imaginam deseori 0 eoborlre.

Odata fura necesare chiar mai-multe Incercari pentru a ajunge pina
in profunzime. Prima oad am atins, ca sa zic a~a, 0 adincime de
trei sute de metri, data urmatoare a fost deja 0 profunzime cosmica.
Era ca 0 calatorie spre luna sau ca 0 coborlre In spatiul gol. Mai
intli s-a ivit imaginea unui crater, iar eu am avut senzatia de a ma
afla pe tarimul morti1or. La poalele unui perete stincos Inalt am
zarit doua fapturi, un barbat batrin cu barM alba ~i 0 fata tinara
frumoasa. Mi-am luat inima-n dinti ~i am ie~it in Intimpinarea lor,
ca ~i cum ar fi fost oameni reali. Am ascultat ell atentie ce mi-au
spus. Batrinul mi-a explicat ca era Eliahu, ceea ce-mi provoca un
~oc. Fata ma descumpani ~i mai tare, caci l~i spunea Salomeea!
Era oarba. Ce pereche stranie: Salomeea ~i Eliahu! Dar Eliahu
ma asigura ca el ~i cu Salomeea erau legati de dnd lumea ~i reu~i
sa ma dezorienteze total. Impreuna cu ei traia un ~arpe negru, care
dovedi In mod manifest 0 Inclinatie deosebita pentru mine. Ma
tineam aproape de Eliahu, intrucit parea a fi cel mai Intelept dintre
ei trei ~i a dispune de 0 minte agera. Eram nelncrezator fata de
Salomeea. Eliahu ~i cu mine purtaram 0 diseutie mai lunga, al carei
tile nu I-am putut insa deseifra.
189
 E firesc ca am incercat sa gasesc 0 explicatie plauzibila pentru
aparitia personajelor biblice in imaginatia mea, invocind faptul di
tata fusese preot. Dar asta nu larriurea Inca nimic. Caci ce sem-
nifica batrlnul? Ce semnifica Salomeea? De ce sInt Impreuna?
Abia ani mai tIrziu, cind aveam sa ~tiu mult mai multe, legatura
Iptre omul cel batrin ~i fata cea tInara avea sa-mi apara ca fiind
perfect naturala.
Intr-adevar, In cursul unor asemenea peregrinari onirice te In-
tllne~ti frecvent cu un batrln care este Insotit de 0 tmara ,?im multe
povestiri mitice se gasesc exemple pentru 0 astfel de pereche. A~a,
de pilda, conform traditiei gnostice, Simon Magul colinda In com-
pania unei fete tinere, despre care se spune ca ar fi cules-o dintr-un
bordel. Se numea Elena ~i era considerata a fi reIncarnarea Elenei
din Troia. Klingsor ~i Kundry, Lao Zi ~i dansatoarea pot fi ~i ei
mentionati In acestcontext.
In imaginatia mea, dupa cum am spus deja, se afla, pe llnga
Eliahu ~i Salomeea, mea 0 a treia figura, cea a marelui ~arpe negru.
In mituri, ~arpele este deseori pandantul eroului. Exista multe re-
latari des pre legatura apropiata dintre ei. Astfel, undeva se spune,
de exemplu, ca eroul are ochi de ~arpe; In a!ta parte ca a fost
transformat dupa moarte Intr-un ~arpe ~i venerat ca atare; sau ca
~arpele este mama lui ~.a.m.d. In cadrul faritasmei me1e, prezenta
~arpelui indica deci un mit eroic. -
Salomeea este 0 reprezentare a animei. E oarba, deoarece nu
vede sensullucrurilor. Eliahu este figura profetului batrln ~i mlelept
~i intruchipeaza cunoa~terea, in timp ce Salomeea simbolizeaza
elementul erotic. S-ar putea afirma ca aceste doua figuri sint
personificari ale Logosului ~i Erosului. Dar 0 astfel de definitie
ar fi deja prea intelectuala. Este mai judicios sa lasam mai mtli
personajele sa fie ceea ce mi-au aparut mie atunci a fi, ~i anume
expresii ale unor procese incon~tiente care se deruleaza In fundal.
CUrlnd dupa aceasta fantasma, un alt personaj rasari din in-
con~tient. Se dezvoltase din figura lui Eliahu. L-am nurnit Philemon.
Philemon era un pagin ~i aduse Cll sine 0 atmosfera egipteano-ele-
nistica de tonalitate gnostica. Figura lui Imi aparu mai intii intr-un
VIS:
Se vedea un cer albastru, de ai fi zis ca-i Intinderea marii. Era
acoperit - nu de nori, ci de bulgari maronii de pamint. Bulgarii
pareau sa se desfaea in bucati, lasind sa apara printre ei apa
albastra a marii. Apa era insa cerul albastru. Deodata, dinspre
dreapta plana In zbor p fiinta Inaripata: un batrln ell coarne de
190
taur. Purta 0 legatura cu patru chei ~i tinea una dintre ele In a~a
fel, de parca ar fi fost gata sa descuie 0 broasca. Avea aripi care
erau ca acelea ale pescaru~ilor, cu culorile lor caracteristice.
Cum nu Intelegeam aceasta imagine onirica, am pictat-o, pentru
a mi-o reprezenta mai bine. Intr-una din zilele In care ma Indelet-
niceam cu aceasta activitate, am gasit la malul lacului gradinii
mele un pescaru~ mort! Am fost ca lovit de trasnet! Numai extrem
de rar se pot vedea pescaru~i In Imprejurimile Ztirichului. De
aceea am fost atit de impresionat de aceasta Intimplare care, cel
putin In aparenta, era doar un produs al hazardului. Le~ul era Inca
destul de proaspat, n-ayea mai mult de doua, cel mult trei zile ~i
nu se vedeau pe el leziuni externe.
Philemon ~i alte personaje ale imaginatiei mi-au deschis ochii
asupra faptului de 0 importanta decisiva ca exista lucruri In suflet
pe care nu eu Ie fac, ci care se fac ele singure ~i au viata lor
proprie. Philemon reprezenta 0 forta care nu eram eu. In imagi-
natia mea, purtam cu el discutii, iar el rostea lucruri pe care eu
nu Ie gindisem In mod con~tient. Imi diideam !impede seama ca
el era cel ce vorbea ~i nu eu. EIImi explidi faptul ca ma purtam
cu gindurile de parca le-a~ fi produs eu Insumi, In vreme ce ele,
dupa parerea lui, ar avea viata proprie, aidoma animalelor din
padure ori oamenilor dintr-o Incapere, sau ca pasarile din viizduh:
"Nici daca vezi oameni Intr-o camera, nu ti-ar veni sa afirmi ca
i-ai facut tu sau ca e~ti responsabil pentru ei", ma Invata el. In
acest mod ma facu treptat sa Inteleg obiectivitatea psihica, "reali-
tatea sufletului".
Datorita dialogurilor cu Philemon mi se clarifica diferenta
dintre mine ~i obiectul gindurilor me1e. ~i el se confruntase-cu
mine, ca sa zic ~a, Intr-o maniera obiectiva ~i am inreles ca exista
ceva In mine care poate rosti lucruri pe care eu nu Ie ~tiu ~i nu Ie
gindesc sau intenrionez ~i care, eventual, sint chiar orientate
Impotriva mea.
Din punct de vedere psihologic, Philemon reprezenta ointele-
gere superioara. Era pentru mine 0 figura p!ina de mister. Uneori
aproape ca mi se parea a fi real fizic. Ma plimbam cu el prin
gradina Incoace ~i Incolo ~i el era pentru mine ceea ce indienii
numesc guru.
De fiecare data cind se contura 0 noua personificare, 0 resim-
team aproape ca pe 0 infringere personala. Caci ea msernna: "Nici
asta n-ai ~tiut-o pma acum!" ~i ma cuprindea teama ca ~irul unor
astfel de personaje ar putea fi nesfir~it ~i m-a~ putea [ataci in
191
abisuri de ignoranta insondabila. Eul meu se simtea devalorizat,
de~i numeroasele succese exterioare m-ar fi putut lini~ti in aceasta
direqie. In "tenebrele" mele de atunci (horridas nostrae mentis
purga tenebras, se spune in Aurora COllsurgens)I nu mi-a~ fi dorit
nimic mai mult decit un guru adevarat, concret, posedind 0 ~tiinta,
o cunoa~tere ~i 0 putinta superioare, care sa-mi fi descilcit pro-
dusele involuntare ale fanteziei mele. Sarcina a fost preluata de
Philemon, pe care a trebuit sa-l accept in aceasta privinta, nolens
volens, ca "psihagog". Intr-adevar, el mi-a transmis idei ~i ginduri
care m-au dus la multe c1arificari interioare.
Vreo cincisprezece ani mai tirziu m-a vizitat un indian mai in
virsta ~i foarte cultivat, un prieten de-allui Gandhi, ~i ne-am in-
tretinut des pre educatia indiana, mai cu seama despre relatia dintre
guru ~i chelah. L-am intrebat ~ovaind daca mi-ar putea da infor-
matii in legatura cu natura ~i earacterul propriului sau guru, la
eare-mi raspunse pe un ton cit se poate de prozaic:
- 0, da, era Chankaracharya.
- Va referiti cumva la comentatorul Vedelor? am intrebat.
Doar a murit cu multe secole in urma.
- Desigur, la el ma refer, imi spuse spre marea mea sur-
prindere.
- V orbiti deci despre un spirit? am continuat sa intreb.
- Sigur ca era un spirit, imi confirma.
In aeel moment, mi-am amintit de Philemon.
- Exista ~i guru spirituali, adauga interlocutorul meu. Cei mai
multi au drept guru oameni vii. Dar exisrn intotdeauna ~i din aceia
care au ea profesor un spirit.
. Aeeasta informatie a fost pentru mine pe cit de eonsolatoare
pe atit de revelatoare. Nu cazusem deei nicideeum in afara lumii
omene~ti, ci Iacusem doar experienta a eeea ce Ii se poate intimpla
oamenilor care au preoeupari ~i stradanii asemanatoare.
Mai tirziu, Philemon a fost relativizat prin aparitia unui alt
personaj, pe care I-am nurnit Ka. In Egiptul antic, "Ka' al regelui"
era considerat a fi forma sa paminteana, intruparea sufletului. In
fantasma mea, sufletul-Ka venea de jos, din pamlnt, ca dintr-un
put adine. L-am pictat in intruchiparea lui terestra, ca pe un bust
din bronz, soc1ul sau fiind alcatuit din piatra. Sus de tot in pictura
apare 0 aripa a pyscaru~ului ~i intre ea ~i capullui Ka plute~te 0

I 0 scriere alchimic1i, atribuitii Sfintului Toma din Aquino. Traducere:

Purificii tenebrele cumplite ale spiritului nostru (11. ed. germ.).

192
nebuloasa stelara rotunda, luminoasa. Expresia lui Ka are ceva
demonic, s-ar putea spune chiar mefistofelic. Intr-o mina ~ine 0
forma care seamana cu 0 pagoda colorata sau 0 cutie cu moa~te,
iar in cealalta un stilet, cu care prelucreaza cutia. Spune des pre
sine: "Sint cel care inmorminteaza zeii in aur ~i nestemate."
Philemon are un picior paralizat, este insa un spirit inaripat,
in timp ce Ka reprezinta un fel de demon al pamintului sau meta-
lului. Philemon este aspectul spiritual, "sensul", Ka, in schimb,
un spirit al naturii, ca antroparionul din alchimia greceasdi, dar
care, ce-i drept, pe atunci inca nu-mi era cunoscut.1 Ka este insa
acela care face totul real, care invaluie, ascunde spiritul pescaru-
~ului, sensul, sau 1l inlocuie~te prin frumuse~e, prin "reflexul
etem".
Cu timpul, am reu~it sa integrez ambele personaje. M-a ajutat
aici studiul alchimiei.

Pe clnd imi notam fantasmele, m-am intrebat: "Ce fac de

fapt? Cu siguranta ca n-are nimic comun cu ~tiin~a. Deci ce e?"
Atunci, 0 voce din mine rosti: "Este arta." Am fost profund uimit,
caci nu mi-ar fi trecut prin minte ca fantasmele mele ar putea avea
ceva a face cu arta, dar mi-am spus: "Poate ca incon~tientul meu
a format 0 personalitate, care nu este eu ~i care ar dori sa-~i
exprime propriul punct de vedere." ~tiam ca. vocea provenea de
la 0 femeie ~i am recunoscut-o ca fiind cea a unei paciente, 0
psihopata talentata, care manifesta un putemic transfer fata de
mine. Devenise 0 fiiptura vie inlauntrul meu.
Fire~te ca nu era ~tiin~a ceea ce faceam. Atunci ce putea fi
altceva decit arta? Pe lume nu pareau sa existe decit aceste doua
posibilitati! Este modalitatea tipic feminina de a argumenta.
Manifestind multe rezistente~i accentuind fiecare cuvint, i-am
explicat vocii ca fant'!Smele mele n-ar avea nimic in comun cu
arta. Drept care ea taeu, iar eu am continuat sa seriu. Apoi veni
urmatorul atac - aeeea~i afirmatie: "Asta este arta." Am protestat
din nou: "Nu, nu este. Din contra, este natura," M-am pregatit
pentru 0 noua obieqie ~i disputa; cum insa n-a urmat nimie de
acest gen, m-am gindit ca. "femeia din mine" nu poseda un centru

1 Anthroparion (antroparion) este un "omulet", un fel de homunculus. Din

grupul antroparionilor fac parte gnomii, dactilii Antichitatii, homunculusul
alchimi~tilor. ~i Mercur al alchimiei era, ca spirit al mercurului, un antropa-
rion (A. 1.),

193
al vorbirii, a~a ca i-am prop us sa se serveasca de limbajul meu,
1mi accepta oferta Si-~i expuse pe datil pUDctul de vedere IDtr-UD
discurs lung,
Ma interesa extraordinar de mult ca. 0 femeie din interiorul
meu se amesteca In gindurile mele. Pesemne, am cugetat, este
vorba des pre "suflet" In sens primitiv Si m-am intrebat de ce su-
fletu1 a fost denumit "anima". De ee Si-l imagino. omul a fi femi-
nin? i Mai tirziu am reo.lizat ca In cazul figurii feminine din mine
era vorba de un personaj tipie sau arhetipal In ineonstientul biir-
batului Si am desemnat-o cu termenul de anima. Figura eorespun-
zatoare din inconstientul femeii am numit-o animus.
Ceea ce ma impresiona mo.i IntIi fu aspectul nego.tiv 0.1o.nimei.
Am resimtit sfiala In fata ei, ca 10.adreso. unci prezente invizibile.
Apoi am incereat sa gasesc un nou mod de a ma raporta la eo. Si
am privit insemnarile fantasmelor mele drept scrisori adresate ei.
Ii scriam, ca sa zie asa, unei pani a sinelui meu, care reprezenta
un alt punet de vedere dedt con~tiinta mea - si am d.patat ras-
punsuri uimitoare si neobi~nuite. Parca as fi fast un paeient in
analiza pe llnga un spirit feminin! In fiecare seara imi asterneam
insemnarile pe hirtie, caci ma gindeam: "Daca nu-i scriu animei,
nu-mi poate intelege fantasmele." Mai exista insa un motiv pentru
con~tiineiozitatea mea: ideile, odata scrise, nu mai puteau fi de-
formate, rastalmaeite de catre anima, co.sa teasa tot felul de intrigi
de aici. In acest sens, este 0 imensa deosebire daca ai pur ~i sim-
plu in minte sa povestesti un lueru sau daea-l ~i notezi intr-adevar
pe hirtie. In "scrisorile" mele am incercat sa fiu pe cit de orrest
posibil, urmind veehea indicatie greceasca.· "Sa dai ceea ce po-
sezi, si vei primi."
Numai treptat am invatat sa discern imre gli1durile mele ~i
eontinuturile vocii. Daca voia, de exemplu, sa-mi atribuie banali-
tati, spuneam: "Da, e adevarat, a~a am glndit ~i simtit odata, Dar
nu sint obligat sa ader 1a aeeste idei pina 10. sf'ir~itul vietii mele.
De ce aceasta umilinta?"
Ceea ce importa in primul rind este diferen!ierea dintre con-
~tiinta ~i continuturile ineon~tientului. Continuturi1e trebuie izolate,
~i asta are loc eel mai usor personifidndu-le ~i stabilind apoi,
pomind dins pre eon~tiinta, un contact ell ele. Numai a$a Ii se poate
extrage puterea, pe care altfel 0 exercita asupra eonstiintei. Intru-
cit continuturile incon~tientului au un anumit grad de autonomie,

1 In german a, die Seele, "sufletul", este reminin, la rel ca in latina (n. t.).

194
~:easta telmica nu of era dificultati deosebite. Cu totu! altceva este
; I te familimizezi ell faptul autonomiei continuturilor incon~ti-
~:-lte. $i totusi, chiar in aceasta rezidii posibilitatea de a te In-
:detnici Cll inconstientuL
In realitate, pacienta Cl C21"::;1 voce gliisuia in mine exercita 0
:lfluent3. fatala asupra barbatilor. Izbutise sa-i inoculeze unui
20leg de-al meu ideea ca ar fi un artist neinteles. Acesta a crezut-o
i-a cazut victima. Cauza e~ecului SdU? EI nu se ghida dupa
:,ropria apreciere de sine, ci dupa aprecierea altora. Este un lucru
:ericulos. Astfel a devenit nesigur pe el Si sensibilIa insinuarile
.:"imei; caci ceea ce spune ea este ades de 0 mare fortii de
,,,ductie si de 0 viclenie eXIrema.
Daca a::;fi considerat fantasfnelc inconstientului ca fiind arta,
~mnci le-a~ f1 putnt contempla en ochiul meu interior sau vedea
:ierulindu-se ea un film, Ele il-ar fi fast inzestrate eu mai multii
putere de convingere decit arice aWl percepere senzoriala ~i eu
:1-a~ fi resimtit nid urrni'i de indatorire etiea rata de ele. Anima
:-ni-ar fi putut inocula Si mie ideea cii a~ fi UD artist nelnteles ~i
:a pretinsa mea natura artisticii mi-ar da dreptul de a neglija
realitatea. Daca as fi ascnltat iDSS. de vocea ei, atunei mai mult
:3. sigur ca Intr-o zi lni-ar fi spus: lilChipui cumva ca non-
,ensul eu care te lndeletnicesti este art3.? Niei vorba de asa ceva."
-\mbignitatea animei, purtatoare de cuvlnt a inconstientului, poate
:iistruge cOTDplet un 01Tl. PlTI3.1a UITI1a, decisiva este tot con~tHnta,
.:'are i'ntelcge rnanifesta.rile inCOIl$tientului 91 ia atitudine In fata
lOr.

Dar anima an~ si U:l aspect pozitiv Ea este cea care mij10ceste
:cnstientului imaginile incon~tientului, ~i asta e ceea ce ma
lnteresa rnai nlulL de d~cenii ill-an1 adresat anin1ei de
:-iecare data cind sirnteaEl C2:. afectivitatea mea era perturbata ~i
. d " .. ' f""
~ram c-u?r~ns e nellnIst~. LL\I~JnCl,ce-:Tase pre 19ura in Inc.on?~lent.
!fl astfel de momente, mtrebam amma: "Acum ce mal al! Ce
';ezi? ;~Svrea sa ~tiu!'; Dupa clteva rezisterite, ea producea In
mod regulat imaginea pe care 0 vedea. De Indata ce desluseam
imaginea, agitatia sau senzatia de apasare dispareau. Intreaga
energie a emotiilo"r rnele se transfonna in,interes 9i curiozitate fata
=Iecontinutul ei. LA,poi vorbearn en anirna despre 1magini; caci tre-
ouia sa l~~Inteleg elt se putea de bine, la fel ca ~i pe un "vis.
i\sttizi nu mai sirri! l~e\/oia sa port discutii en aniIna, liltrucit
nu mai ani astfel de errlotii. D~i.rclaca le-a~ avea, a~ proceda In
:1celasi rnod. i\stazL ide-He lrni de\.'in nemijlocit con~tiente, deoarece

195
am invatat sa accept continuturile inc'JE~tientului Sl S2. Ie
Stiu cum trebuie sa ma comport f41 de imagmile interioar'O. Pot
citi sensul imaginilor direct din visele mele, (iS3 ca nu mal am
nevoie de intermediari.

}\m notat rantasmele care-mi \"enir3~In minte In perloada aceea

mai 1ntii in Schwarzes Buch (Cartea neagra), iar mcj tirziu Ie-am
transferat in Rotes Buch (Cartea rosie), decorlnd-o eu imagini 'ii
desene.1 Ea cuprinde majorit2.tea desenelor facute de mine-
reprezentind mal1dala.2 Am intreprins in Cartea incercarc2,
zadarnica a unei elaborari estetice a f~n:ILaSrTlelor Inele. dar D-alYl
terminat-o niciodatiL' Am devenit constient de ca Inca flU
vorbeam limba corecta, di trcbuia inc~, 5-0 tmeluc. Asadar, am
renuntat 121vreme 10.tendinta estetizo.ntii, concentrJndu-rna in mod
serios 21supra problemei intelegerii" Am realizat ca mila fantezie
riecesita un teren solid ~i ca rnai Intli trebuia s~1rra reIn tore in
i'ntregime i'n realitatea omeneasca. Pentru mine, aceasta realitate
era i'ntelegerea ~tiintifica. Din cuno~tir1teIe pe care mi Ie
incon~tientul trebuia 53. trag concluzii concrete - si ~;~C:~St2~
cleveni
continutu1 muncii ~i operei mele de-o

1 Car-tea neagra cuplinde ~ase volurne mai miei legate in piele neagra
Cartea ro~ie, un volum in-folio legat in piele ro~ie, contine ace-Ieasi fantasme
Intr-o forma ~i un limbaj elaborat si este scrisa in carD-ctere gC·itice caligrafice
in stilul manuscriselor medievale (A. J.).
2 AJandala - :.,Termen provenit din saDscri;~a,c-u-rTI~e;esul de cere

Pentru lamaism ~i yoga yantrica, rna.l1d8.1a capatiJ. sensul de

h: :~~~~~~;~~~r;~~;~~~~~7~e:~;~Vi·~~~:~~2~~
];~l~'~;~~~~~;;~~t~t
autoreprezentarea proceselor psihice de cenlrare pe sine, prodUCtTea un.ui nOl.i
pune! central al personalitatii. .,il.•.1 fi reprezentata sirn.Dolic l::-i~tl cen:'; patrat
sau aranjamente obtinute din nUIT!.arul patru ~irnultipl1i sai, Jur~g D.E descoper2.
mandala nUTIlai in sinul culturilor orientale, ci ~i lil cr'~9tinisrrYJi EVtllui l\ilediu
timpuriuo In viziunea sa, mandala apare de obicei in situatii de c()nfuzie
mintala ~i dezorientare in cadrul visului, iI: deserleIe executate schematic.
semicon~tient, sau in imagini eidetice, Ea reprezint2. In aceSI sens un rl10del
al ordinii, rnarcat eu 0 cruce sau un cere c!ivi:zat in patn.l~ supr8.pus peste
haosul psihic~ astfel incit elementele haDtice sint rIlerl'~in.utel:r:pI"eU'na iI:
cadrul cercului protector. Sub aspectul de )"8.ntra, Jung cOEsidedi mandala C2.
instnlment ce poa.te favoriza introducerea l..Juei ordin). in existt':?J,ts, H (Dicfional'
enciclopedic de psihiatrie, op, ('iL) ~v.$i in Glasar terrl1enul Nlondalc (n. t.
3 Cf. oApendicele, "Completare la Cartee rosie'" pp. 380-381 (n. cd. genn.

196
 Elaborarea estetizanUliD Cartea ro:;ie a fost necesara, In ciuda
iritarii destul de lTlari pe care r01-0 producea uneori; caci abia 0
data cu ea a venit ~il'ITtelegerea l'ndatoririi etice fata de ilnagini.
Ea a inf1uemat deeisi" inodul meu de viatiL M-am Eimurit ca Dici
o limba, orielt de desavlr:;ita ar fi ea, nu lnlocuie~te viata. Dadi
Incea.rca sa lillocuiasca nu se deterioreaza doar ea, ci ~i
IDsa9i viata. Pentru a ob~ine eliberarea de sub tirania conditiilor
ineoD'.\tiente, are nevoie de ambele: atit de aehitarea obligatiei
intelectuale; clt si de cea a obliga~iei etice.
Fire~te di este 0 ironie a sortii ca eu, ca psihiatru, m-am intilnit
in eadrul experimentelor mele, ca sa zic a~a, la tot pasul, eu aeel
material psihie care fumizeaza pietrele de constructie ale unei
psihoze ~i care, de aceea, se g5.se~te ~i la spitalul de boli nervoase.
E vorba de acea lume a imaginilor incon~tiente, care transpune
bolnavul E'.intal intr-o confuzie fataIa, dar este, totodata, ~i 0 ma-
trice a fameziei pJasmuitoare de mituri, care a disparut din epoca
noastra rationala. Desi famezia mitidl. e prezenta pretutindeni. eo.
este pc elt de dezavuata pe atit de temuta, ~i apare chiar co. un
~.xperirrlent riscaI Sail ell 0 aventura lndoielnica sa te incredintezi
faga~ului nesigur care duce in adll1curile incon~tientului. E cons i-
derat a fi un fagas al erorii, 0.1ambiguitatii ~i incomprehensiunii.
~vIaglndesc 1a cU'/lntele lui Goethe: VerJnesse dich, die Pforten
~uj~ureWen, an. dejien jeder gem.vorii~erschleicht...l ~a:t~t 1I este
msa mal mult declt 0 mcercare lIterara. El este 0 venga m Aurea
Catena2, care, de la inceputurile alchirniei filozofice ~i ale gnosti-
:ismului ~i piniI la Zarathustra Iui Nietzsche, reprezintil - in
'11ajoritatea cazurilor intr-un mod nepopular, echivoc i?i primej-
:lios - 0 e;(peditie pina 10.celillalt pol allumii.

Bineinteles ca am avut nevoie. tocmai in perioada in care

Lucran1 121.fantasfnele Inele~ de un punct de sprijin in "aceasta
~ulne" j ~i pot spune ca ellTli-a fOSi dat de catre farnilie ~i munca
mea profesionaHL Irni ca absolut necesar sa due i?i 0 viata nor-
mala~ ca (; c:ontrapondere la lulnea launtric2 .. strain~L
Familia 5i proresia ramaStTa pentru mine baza 10. care ma puteam

J Cureazli r~i, deschide aczun elf ('erbicie I Acele'porri de care cu forii se

~-7esc~GoeL.l)e. F-:iust 1, ..>Jo:3,pte", \/ersurile 710-711, op. eit. (n. r).
2 AtU"2a Catena (1an~ulde 8.i...-lr) este 0 aluzie la 0 scriere de alchimiej Aurea
Ccrena I-l(}J!7eri (1723). Se refera la un 1ant - la un ~ir - de oarneni Inte1epti,
:are1 incepind cu Herrnes Trismegistos, leaga pamintul ell cerul (A . .1.).

197
Intoarce intotdeauna $i care-mr do\:edi ell eram un arn obisnuit~
care exisUJ.realmente. Se intimpla ca uneori continuturile incon:;;ti-
entului sa D13. scoata din slirite. Dar familia precum ~i con~tiinta
ca Stm 0 diploma de medic, ca trebuie s21-1ajut pe pacientii mei,
ca an1 a sotie ~i cinei copii ~i CB. locuiesc pe Seestra13e 228 in
Klisnacht erau realitati care mii solicitau si-mi impuneal'.. Ele imi
demonstrau zi dupa zi ca existam eu adevarat si ca nl'. eram doar
o frunza purtata aiurea de vlntul spiritu1ui, aidoma unui J\:ietzsche.
Nietzsche pierduse pamintul de sub picioare, intrudt nu poseda
nimie altceva dedt lumea interioara a gindurilor sale - care, de
a!tfe!, i1 poseda mai curind ea pe eI decit invers. Era dezradacinat
:;;iplutea pe deasupra pami'ntu1ui; de aceea a dizut victima exage-
rarii :;;iirealitiItii. Aceasta irealitate era pentru mine ehintesenta
groazei, caci ce aveam eu in vedere erau aeeasra lume :;;iaeeasta
viata. Oridt a:;;fi fast de pierau! printre gindurile mele 5i de minat
ici-colo de suflu1 acelui vint al sp1ritului. :;;tiam mereu ca tot ce
triliam avea in vedere aceasta viata reala a mea, ale carei dimen-
siuni :;;isemnificatie ma straduiam sa Ie implinesc. Deviza mea
era: Hie Rhodus. hie salta;11
Astfel, familia :;;iprofesia mea au fost permanent 0 n::alitate
binefacatoare :;;i a garantie ca aveam ~i 0 existenta norma18. :;;i
adevarat~L

Treptat, in mine se produse 0 metamorfoza. In anul 1916 am

simtit dorinta de a da 0 forma creatoare tdiirii mele interioare:
Am fast, ca sa zic a~a, constrins dinlauntrul meu sa formulez ~i
sa exprim ceea ee aT fi putut fi spus intr-o oarecare masur-a de
Philemon. Astfelluara nastere Septer!ZSermones ad Mortuos r5apte
predici catre mortO eu limbajullor 2pecia1.2
Totul lncepu astfel: simteam 0 neliniste, 0 agitatie in mine,
dar nu :;;tiam ce putea sa insemne sau ce "se" voia de la mine. De
jur-imprejurul meu era 0 atmosfera ciudata, incarcata ~i aveam
senzatia ca vazduhul ar fi fost plin de entitati fantomatice. Apoi,
in casa incepura sa bintuie stafiile: fiica mea cea mare vazu In
timpul noptii trecind 0 silueta alba prin camera. Cealalta fata
povesti - independent de prima - ca de doua ori ii fusese smulsa
plapuma noaptea si fiuI meu de noua ani avu un co:;;mar. Dimineata

1 Aici e Rhodos, aici sa dansezi! - (11. t.).

2 V. Apendicele, p. 382 ~. urrn. (11. t.).

198
11 ceru mamei sale creioane colorate, ~i eL care nu facuse pina
atunci niei un desen, reproduse imaginea visata. 0 numi "lma-
ginea pescarului". Prin centrul desenului trece un riu, iar un pescar
sta eu 0 undita 10. mal. A prins un pe~te. Pe capu! pescarului se
gase~te un ~emineu din care ies limbi de foe ~i se rididi fum.
Dinspre cealalta parte a malului, diavolul vine zburind prin aer.
Blestema ca i-ar fi fost [urati pestii. Dar deasupra pesearului plu-
te~te un Inger care spune: "N-ai voie sa-i faci nimie; el nu face
decit sa prinda pe~tii cei rai!" Aceasta imagine a fost desenata
de fiul meu intr-o simbata dimineata.
Duminidi dupa-amiaza, catre ora cinei, clopotelul de 10. intrare
se auzi rasunind in toata casa. Era 0 zi senina de vara ~i eeie doua
servitoare se aflau in budltarie de unde se putea vedea ee se intim-
pIa in spatiu1liber din fata intrarii. Eu eram in apropierea soneriei
~i nu numo.i ci1 am auzit-o, dar am ~i vazut limbile clopotelului
mi~clndu-se. Toti am alergat imediat 10. u~a, pentru a vedea cine
sun a astfeL dar aeola nu era nimeni! Am ramas a~a, uitindu-ne
unii 10. aItii! Atmosfera era incarcata, va rag sa ma credeti! Am
~tiut imediat: Acum trebuie sa se intimple ceva. Casa intreaga
pardi ar fi fost umpluta de 0 multime de fiinte, parca ar fi fost
ticsita de spirite. Erau peste tot, stateau pina sub u~a ~i aveai
senzatia di de-abia mai puteai respira. Bineinteles ca ardeam sa
aflu dispunsuIIa intrebarea: "Pentru numele Iui Dumnezeu, ce-o
mai fi ~i asta?" La care, strigara tare, in cor: "Ne intoarcem de
10.IerusaIim, unde n-am gas it ee-fuTicautat. " Aceste cuvinte cores-
pund primelor rinduri din Septem Sermones ad Mortuos.
Atunci, cuvintele incepura sa eurga din mine direct pe hirtie
~i In trel seri treaba fu serisa. De indata ce am Iuat condeiul In
mina, toata ceata de spirite se evapora. Bintuiaia ineeta. In camera
se Eisa lini~tea ~i atmosfera se limpezi. Dar pina in seara urma-
taare tensiunea reveni putin ~i lucrurile se derulara iara~i in aceIa~i
fei. Asta se petree eo. in 1916.
Acest eveniment trebuie Iuat a~a cum a fost sau cum pare a
fi fost. Pesemne ca era legat de starea de emotie In care ma aflam
atunci ~i in care se puteau mstala fenomene parapsihologice. Era
o constelatie incon~tientiL iar atmosfera singulara a unei asemenea
eonstelatii mi-era bine cunoscuta co. numen 0.1unui arhetip. Es
eignet sieh, es zeigt sieh an!l Flre~te ca intelectul ar dori sa-~i aroge

!
1 [/1 :ori ~i-amllrg, re11la(i de sl/persritii, Ne-apar l'edenii, sWine. pre-
11l0nitii! !
lYe teli/Oll, ne ferim de ipochimeni .. 0 poartii scfrtfie, /1ll illtra

199