BANATUL

încercăm ceea-ce a încercat acum doi ani „Cultura'' delà

Cluj. Să aprindem din nou o lumină—ce se stinge aşa de iute
în zilele noastre — la altarul Culturii curate şi să adunăm în acest
scop într'un mănunchiu români şi minoritari.
Vremea în care trăim şi 'n care înfiinţarea unei Societăţi
pe acţiuni stârneşte un ecou neasemănat mai mare, nu ni este
prea prielnică. Dorim însă să uşurăm sarcina celor ce ne vor
urma pe acelaş drum şi să le lăsăm pe vatra Culturii un tăciune
cel puţin, din acel foc ce-ar trebui sa încălzească sufletul unei
naţiuni întregi.
Cu mijloacele, de cari dispunem, vrem să zugrăvim fizio­
nomia ciudată şi barocă—cum i zice Domnul Blaga—a unui
colţ de Ţară, unde se ciocnesc atâtea soiuri şi se împleticesc
atâtea Culturi. Şi aceasta o vrem fără nici-o intenţie regionalistă,
cum s'ar părea după titlu şi, bineînţeles, dincolo de orice politică.
Scopul nostru este numai să arătăm lumii cu degetul o piatră
preţioasă ce împodobeşte coroana întregii Culturi româneşti.
încetul cu încetul vom încerca să mergem mai departe...
Când va dispare neîncrederea şi vom avea şi alţi colaboratori,
decât bănăţeni şi când ua dispare şi frigp — care nu este ruşinea
noastră — că lumina ce dorim să înciiinăm Culturii, nu va fi o
lumină — la un nôu mormânt...
 B A R O C U L ETNOGRAFIEI ROMÂNEŞTI
DE

LUCIAN BL A GA

C a u t în d i c ţ i o n a r un c u v â n t p o t r i v i t p r i n c a r e s ' a r putea c a r a c t e r i z a
aspectul deosebit de ciudat, subt c a r e se înfăţişează c u l t u r a B a n a t u l u i în
c a d r u l l a r g a l c u l t u r i i r o m â n e ş t i , şi m ă r t u r i s e s c din capul locului c ă în cele
zece m i i de pagini a l e d i c ţ i o n a r u l u i nostru s c r i s şi nescris mi-e c u neputinţă
s ă g ă s e s c c u v â n t u l , c a r e s ă r e s u m e l a p i d a r p a r a d o x u l b ă n ă ţ e a n despr» c a r e
v o i m s ă vorbim. „ P a r a d o x u l b ă n ă ţ e a n ? " A , i a t ă : e t o c m a i e x p r e s i a după c a r e
dibuiam p r i n t r e licuricii c u f a r u r i mici a i v o c a b u l a r u l u i . I n a d e v ă r c u l t u r a
B a n a t u l u i se prezintă oehiului, c e a r voi s'o înbrătişez>e c a întreg, subt
aspectul l a început c a m d e c o n c e r t a n t al unui p a r a d o x . î n a i n t e de a t r e c e l a
d e m o n s t r a ţ i e — îl f o r m u l ă m , c h i a r cu riscul de a n u fi pe placul t u t u r o r .
Niciuna din provinciile r o m â n e ş t i n u a r e o c u l t u r a e t n o g r a f i c ă , anonimă*
p o p u l a r ă , a t â t de d i f e r e n ţ i a t ă ea B a n a t u l , d a r în aceTaş timp'nTcîuna/ dSi*
provinciile r o m â n e ş t i n'a d a t r e l a t i v a ş a de puţine p e r s o n a l i t ă ţ i c r e a t o a r e c a
B a n a t u l . P r o p o z i ţ i a a c e a s t a , deşi c a m - f ă r ă - 4 © m ă n u ş i oferită~cititorului spre
c â n t ă r i r e , a r e t o t u ş i m e r i t u l de a cuprinde f ă r ă r e t i c e n t e un elogiu, c u m nu
se p o a t e m a i frumos, l a a d r e s a geniului f ă r ă de n u m e a l poporului din
regiunea a c e a s t a , şi în a c e l a ş timp de a sublinia o c o n s t a t a r e , de altfel p r e á
e v i d e n t ă d e c â t să n u fi fost f ă c u t ă c u î n g r i j o r a r e şi de alţii. N u v o m î n c e r c a
sá e x p l i c ă m nesimetriile l ă u n t r i c e ale fenomenului despre c a r e v o r b i m : orice
î n c e r c a r e de e x p l i c a r e implică c r e d i n ţ a de a s t ă d a t ă n e j u s t i f i c a t ă c ă faptul în
discuţie se d a t o r e ş t e m a i mult decât unei simple î n t â m p l ă r i şi c ă a r fi imposibil
de îndreptat. Ne place însă c ă credem c ă p a r t e a d u r e r o a s ă a p a r a d o x u l u i b ă n ă ţ e a n
nu a r e o o r i g i n ă iremediabilă, şi a v e m c h i a r c o n v i n g e r e a c ă din peisajul plin
de surprize a l acestei p r o v i n c i i se v o r i v i î n c ă r e m a r c a b i l i p u r t ă t o r i de
destine r o m â n e ş t i . Şi c u e x p r i m a r e a în ş o a p t ă a acestei c o n v i n g e r i î n c e t ă m de
a m a i a t i n g e l a t u r a n e g a t i v ă a p a r a d o x u l u i . R ă m â n e c e a l a l t ă . Cultura
B a n a t u l u i e n e a p ă r a t o cuîtură^eiiiagJaLfi^^ Ţ ă r a n u l de
a c i a r e un c u v â n t , p r e a cunoseut c a să-1 m a i a m i n t i m , de-o e x t r a o r d i n a r ă
m â n d r i e locală. O r i c â t de „ t a n t o ş " şi de c a r a g h i o s a r p ă r e a ţ ă r a n u l u i de
a i u r e a , b ă n ă ţ e a n u l a r e t o t u ş i d r e p t a t e s ă se s o c o t e a s c ă î n t r ' o a n u m i t ă
p r i v i n ţ ă „fruncea". Solul m ă n o s , belşugul în p â n e şi vin, u n t e m p e r a m e n t c u
m u l t ă conştiinţă de sine, s'au întâlnit p e n t r u a c r e i a subt inspiraţia, c o n t i n u ă
a unui m i n u n a t p e i s a j o floră c u l t u r a l ă de-o b o g ă ţ i e b a r o c ă . A i c i opregulyşi
c â n t e c u l î n c ă n u şi-au istovit toate posibilităţile. I n v e n ţ i a f o r m a l ă n'a în-
Cr omenit în c â t e v a t i p a r e stereotipic r e p e t a t e de-o u n a n i m ă m e m o r i e sterilă
c a în a l t e p ă r ţ i . I n satul bănătemesc dai l a fiecare pas peste isvoarele unei
i m a g i n a ţ i i în abundentă isbucnire; aci, în şes s a u l a m u n t e , m a i a p r o a p e sau
m a i d e p a r t e de o r a ş , ai prilejul esoeptional de a azista l a o prodigioasă
„ g e n e r a ţ i e spontanee" de forme: în c â n t e c , în ioc, in v e r s , in port, in obiceiuri
— şi în v e r t i g i n o a s a diferenţiere d i a l e c t a l ă a g r a i u l u i însuşi. Tot ce t i n e —
în sens l a r g — de etnografie i a p r o p o r ţ i i pline şi î n t o r t o c h i a t e ; e p a r c ă o
etnografie c r e s c u t ă din t i h n a sensuală a unei dumineci f ă r ă sfârşit. F e m e a
iubeşte cu pasiune podoaba şi c u l o a r e a ; a l ă t u r i de m u n c ă nu u i t ă decorul,
f ă c u t nu n u m a i pentru ocazii ci şi p e n t r u zilele lipsite de s ă r b ă t o a r e a l e vieţii.
Te repezi în zece s a t e şi găseşti douăzeci de v a r i a n t e ale a c e u l i a ş c â n t e c . In
j o c u r i , de-o s t r u c t u r ă r i t m i c ă pe c a r e g r e u o poate u r m ă r i un intelectual,
s p o n t a n e i t a t e a acestui popor se a r a t ă f ă r ă m a r g i n i . B o g ă ţ i a p ă m â n t u l u i îşi
t r i m i t e reflexele p e s t r i ţ e în banii de a u r din salbe, în a r g i n t u l ţ e s u t f ă r ă
s g â r c e n i e pe şolduri, şi în s t r i g ă t u l r o ş u a l m ă t ă s u r i l o r topite în z ă p a d a c ă ­
măşilor. N u n ţ i l e a u un r i t u a l p r o f a n n e a s e m ă n a t m a i b o g a t deeât cel biseri­
cesc. S ă r b ă t o r i l e m a r i a l e anului nu se r e d u c n u m a i la cele două c e a s u r i de
c e r e m o n i e m e c a n i c ă în f a t a a l t a r u l u i , ele t r ă i e s c şi în a f a r ă , a m i n t i n d p ă g â -
n ă t a t e a p r i n b u c u r i a obiceurilor e x t e r i o a r e dogmei. Zeii cu p i c i o a r e de t&P
s'ar simţi nespus de binp c a p r i v i t o r i b a r b a r i ai a n u m i t o r datine f a n t a s t i c e
din şesul B a n a t u l u i . A r trebui desigur s ă l u ă m în a j u t o r f o t o g r a f i a p e n t r u
v a r i e t a t e a portului, fonogoraful cu suluri de c e a r ă pentru m u l ţ i m e a c â n t e ­
cului, colecţiile de poezie, şi c ă r ţ i î n t r e g i î n c ă nescrise despre datini — p e n t r u
c a s ă dovedim, f ă r ă de a p u t e a fi contrazişi, d i f e r e n t i e r j ^ j e x ţ E e m ă - ^ c u l t u r i i
etnografiee_din_ B a n a t . U n e o r i e a ş a de î n a l t ă c ă i a î n f ă ţ i ş a r e a n e a ş t e p t a t ă şi
m a i puţin a n o n i m ă a c u l t u r i i intelectuale. ( D o v a d ă c o r u ţ i l e şi fanfarele de
sat.) A r d e a l u l a r e o c u l t u r ă e t n o g r a f i c ă i n c o m p a r a b i l m a i s ă r a c ă , ürFMespre
celelalte p r o v i n c i i nici nu m a i a m i n t i m . U n fapt incontestabil sß poate deci
preciza: c u l t u r « . B a n a , t u l u i r e p r e z i n ţ j i b a r o c u i etnografiei
româneşti. Vorbeşfe p e n t r u a c e a s t a şi felul eelor câtorvar p e r s o n a l i t ă ţ i
c a r i "s'au r i d i c a t cu o a r e c a r e relief din m a s s a b ă n ă ţ e a n ă . P o e t u l V l a d Dela-
m a r i n a e întâiul s c r i i t o r r o m â n c a r e îndrăzneşte să s c r i e dialectal: l u e r u l n ' a r
fi fost cu p u t i n ţ ă d a c ă B a n a t u l n ' a r fi dat n a ş t e r e t o c m a i celui m a i diferenţiat
dialect a l Daciei, şi d a c ă poetul n ' a r fi ieşit din c o n ş t i i n ţ a e t n o g r a f i c ă a
acestei regiuni de-o isbitoare m â n d r i e locală. (Dialectul a c e s t a cu consonante
m u i a t e în m i e r e e de altfel s i n g u r u l dialect în c a r e o d o a m n ă de î n a l t ă inte­
l e c t u a l i t a t e îşi p o a t e p e r m i t e să v o r b e a s c ă f ă r ă de-a-şi pierde f r u m u s e ţ e a :
ceeaee se şi î n t â m p l ă destul de des şi de f e r m e c ă t o r l a T i m i ş o a r a s a u L u g o j . )
Tiberiu B r e d i c e a n u — şi a c u m m a i în u r m ă D r ă g o i , a u dovedit prin colecţiile
lor de m u z i c ă p o p u l a r ă , şi prin c r e a ţ i a l o r o r i g i n a l ă , un i n t e r e s e t n o g r a f i c
c u m nu l-au a r ă t a t în aceeaş m ă s u r ă nimenea în celelalte regiuni. I a t ă un
caz în c a r e t e o r i a mediului se v e r i f i c ă f ă r ă de rest.
N u e c a r a c t e r i s t i c şi faptul c ă u n a din v a r i a n t e l e cele m a i e x c e s i v c o m ­
plicate a l e baladei M i o r i t a a fost g ă s i t ă în B a n a t ? ^(Cojiictia, C ă t a n ă ) ^ D e l à
salbele î n c ă r c a t e de galbeni ale ţ ă r a n c e l o r , delà j o c u r i l e cu v e g e t a ţ i i t r o p i c a l e
de f o r m e — p â n ă Ia v a r i a n t e l e h a r n i c brodate ale baladelor — stilul e t n o g r a ­
fiei b ă n ă ţ e n e a r e c e v a din c ă l d u r a , din pasiunea şi excesul barocului. Studiul
a c e s t u i b a r o c s'ar putea c o n t i n u a dealungul unui v o l u m întreg.
 PORUMBIŞTILE
DE

ARON COTRUŞ

Porumbiştile se 'ntind la infinit foşnind , . .

In margine de drum m'opresc şi le cuprind
Cu ochi flămânzi, cu suflet numai jind . . .

Apropie-te trup de plumb,

Apropie-te de întâiul lujer de porumb,
Ca de-un copil necunoscut ce ţi-a adus o veste bună
Din'ţara ta străbună! . . .

Prin el, sub adierea caldă-a vântului,

Iţi vorbeşte rodnicia veşnică-a pământului
Care, fără strâmbătăfi şi vicleşug,
Iţi întinde părinteşte mâna-i de belşug . . .
 ZADARNIC
DE

ARON COTRUŞ

In noapte aleargă în şuiere prelungi

Trenuri ce nicicând nu poţi să le-ajungi.. <
Gânduri ce nicicând nu poţi să le-alungi...

Şi tu 'n aşteptare nu simfi şi nu vezi

Cum gara se 'ngroapă în grele zăpezi...
In albe şi triste şi moarte zăpezi...

Un clopot în noapte răsună amarnic...

O, ce mai aştepţi tu copil uliţarnic...
Totu-i zadarnic, zadarnic, zadarnic...
 SINGUR...
DE

MIHAIL G A Ş P AR

. . . „Peste miriştele înnegrite de rugina ploilor, lumina soarelui de toamnă

se culcă lină, melancolică. Nu mai e revărsarea potopului de aur de acum
câteva s ă p t ă m â n i . . . Nici câmpul nu mai e cel v e c h i u . . . Prin verdele în­
tunecat al tufişului s e brodează tot mai des galbinul prevestitor de apropriata
moarte. Păianjeni zoresc să-şi aştearnă urziala fină, argintie, peste mirişte,
linţoliu strălucit peste natura c e trage de m o a r t e . . . iar deasupra scăeţilor
cu cotoare uscate şi capete mari trece, cântând troparele morţilor cu glasu-i
subţirel şi r e c e , vântul de t o a m n ă . . . Şi e atât de jalnică cântarea, încât
plăpânda frunză a plopului svelt îşi simte plesnind inima de d u r e r e . . . îşi
pleacă capul şi cade în rotiri bizare în necunoscutul abis, spre care pleca­
seră multe din surioarele ei. Iar j o s , s e întinde un imens mormânt al frun­
zelor irosite. Un miros plăpând . . . de descompunere, s e ridică în suluri
nevăzute în aerul c e pare săturat de aburii grei şi umezi.
Hemeiul selbatîc, îmbrăţişând mijlocul svelt al plopului, şi-a înroşit
podoaba de năcaz c ă n'a putut ajunge până sus, să ş o p t e a s c ă în urechea
odorului, sbuciumul dragostei c e I-a cuprins — în primăvară. Iar j o s Ia tul­
pină, deasupra mormântului de frunze vestejite, un greer îşi cântă filozofia
veselă c a un înţelept modern, cinic şi nepăsător.
. . . O ploaie mocnită s e va porni, învălind câmpiile în haină fumurie.
. . . Prin văzduhul umed, câte-un corb răzleţit trecând grăbit, va ţipa
ectenia lugubră a morţilor, chemând îndărăt viaţa peste ogoarele încremenite.
. . . Nori suri se vor grămădi în văzduhuri fluturându-şi marginile dan­
telate, tot mai aproape de p ă m â n t . . . vânzolindu-se în horă macabră cu
crivăţul năpraznic scăpat din beciurile îngheţate. Şi 'n vremea năpraznicii
veselii de sus, s e stânge în icniri scurte viaţa firei aici pe p ă m â n t . . . "
In mână îmi tremură fila de hârtie, îngălbenită pe la margini de privirea
intensivă a vremii. Citesc şi r e c i t e s c măruntele slove, urmărind cu luare
aminte înrăvăşirea neagră ce-mi pare o înşiruire lungă de mici şi rotunde
mărgăritare.
Şi privirea mea lunecă de pe ultima slovă pe întregul cuprins al hârtiei şi,
aşa-mi pare, c ă văd o dungă roşie răsărind de-acurmezişul... Şi în a c e e a ş i
clipă reflexul autosugestiv al unui râs argintiu, cu timbru ironic îmi răsbate
în timpana s l ă b i t ă . . . un râs, în hohote pline . . . venite p a r e c ă de departe . . .
de foarte . . . foarte departe.
Porţi tainice îşi desfac larg aripele fără sgomot undeva într'o ţară fer­
mecată, în tara închipuirilor reci şi fără v l a g ă . . . şi prin întredeschiderea
mare, sufletul meu apucă nebunatic pe vechi cărări părăsite, peste cari
covor de verdeaţă întinsese . . . anii.
In urechi îi aud într'una r â s u l . . . şi pare c ă aud clopotul dintr'o vale fer­
mecătoare cum chiamă la închinare . . .
La auzul lui s e sfarmă obezile nevoilor zilnice, s e cojeşte sufletul pri-
menindu-se cu vioiciune. La auzul lui uiţi de moarte... In sunetul metalic se
resfrânge numai fiorul opăcit al vieţii.
Tu eşti !
Pre tine te caută când în cădelniţa nevoilor s'a strecurat şi un dram de
smirnă din bucuria acestei vieţi.
Mă pierd, decâteori mi-se pare c ă îţi aud glasul. Anii au îngălbenit fila
de h â r t i e . . . Dar peste marginile dantelate, cuprinse în cadrul unei lumi
de care numai noi ştim, tu tronezi c a o regină a gândurilor.
Departe eşti.
P e s t e câmpii presăraţi cu flori şi îmbătaţi de cântul maeştrilor bohemi
ai milostivei f i r i . . . aud râsul tău . . . metalic.
Aşa te ş t i u . . . aşa vreau s ă te ş t i u . . .
Dar vezi, e orfan acum câmpul.
Cântăreţii au încremenit în s ă r ă c ă c i o a s e l e lor bordée şi, alt artist a
început să-şi sune aria.
E c r i v ă ţ u l . . . ucigătorul de flori şi c â n t e c e , carele încremeneşte cu
vocea-i plăpândul suflet al firii.
Totul s e pregăteşte de somn în imensul c u p r i n s . . . Numai eu veghiez,
şi privesc la cerul mohorât, la pânza de nori fumurii, cari vin rostogolindu-se
mânaţi de răcnirele înfiorătoare ale nemilosului Crivăţ.
Stau şi privesc c a un orfan, care nu mai are pe nimeni, Ia a c e a s t ă
schimbare Ia faţă a firii.
Şi gândul meu, legat deapururi de glia sufletului tău, te chiamă în
a c e s t e clipe sfinte, când natura s e zbate în spasmele morţii.
Dar t u . . . eşti departe.
Şi Crivăţul, duşman crâncen şi astut îmi omoară g l a s u l . . .
Eşti prea d e p a r t e . . . !
Lumina lampei s e c u l c ă molatică peste sărăcia cadrului în cuprinsul
căruia trăesc. In sobă, flăcările s e luptă cu obrăznicia vântului.
Şi 'n vraja misticului acestuia, mă a p u c ă un dor nebun, s ă te mai am
odată aproape, şi apropriindu-mi urechea ta s ă înşir pe fir de nalbă po­
vestea tristă a unui copil fără noroc.
Dar tu eşti departe, iar afară, Crivăţul aleargă nebun, îngheţând firea
cu suflarea-i de ghiaţă.
GALLAS Poriret
 DIE DEUTSCHEN IM BANATE
VON

Prälat FRANZ B L A S K O V I C S

D a s B a n a t ist eine der wertvollsten P e r l e n in der r u m ä n i s c h e n K r o n e .

E s ist geschichtlich interessant, w i r t s c h a f t l i c h bedeutend, kulturell v o r g e ­
schritten, politisch wichtig. E m e illustrierte Zeitschrift u n t e r diesem T i t s l
und m i t dem N a m e n Const. L a h o v a r y s an der Spitze dürftje also in weiten
K r e i s e n Interesse erwecken. V o n uns Deutschen dieses L a n d t e i l e s wird sie
jedenfalls freudig begrüsst; i h r M i t a r b e i t e r zu sein, rechne ich m i r als E h r e an.
E i n B ü c k a u f die L a n d k a r t e genügt, um dieses zwischen der Donau.
Theiss, M u r e s c h und den Siebenbürger K a r p a t h e n gelegene Gebiet m i t seinem
ganzen F l u s s s y s t e m e als geografische E i n h e i t zu erkennen. Zeitweilig w a r es
a u c h eine m i l i t ä r i s c h e und p o l i t i s c h a d m i n i s t r a t i v e E i n h e i t . So namentlich
schon im 15. J a h r h u n d e r t e , a l s der m i l i t ä r i s c h e Maehtkreis der Temescher
Grafen ü b e r dieses ganze Grenzgebiet ausgedehnt wurde, u m die f o r t w ä h r e n ­
den Türkeneinfälle e r f o l g r e i c h e r a b w e h r e n zu können. Als e r s t e r wurde P i p o
di Ozorai v o n K ö n i g Siegmund im J a h r e 1404 mit s o l c h e r V o l l m a c h t ausge­
s t a t t e t . E r und seine Nachfolger, n a m e n t l i c h J o h a n n H u n y a d i und P a u l
K i n i z s i ( K n e z P a v e l ) , haben den ständigen t ü r k i s c h e n A n g r i f f e n a n d e r t h a l b
J a h r h u n d e r t e l a n g sitjandgehalten. I n vollem Masse wurde dieser Landesteil
n a c h der R ü c k e r o b e r u n g von den T ü r k e n u n t e r dem Titel „ T e m e s c h w a r e r
B a n a t " im J a h r e 1716 als kaiserliche P r o v i n z zur selbständigen politischen
E i n h e i t . U n d z w a r bis zum J a h r e 1751 ganz u n t e r m i l i t ä r i s c h e r V e r w a l t u n g ;
v o n d a bis 1778 k a m e n a c h t D i s t r i k t e u n t e r die Z i v i l v e r w a l t u n g der „K. K .
Landesadministration", w ä h r e n d drei Grenzdistrikte, P a n c s o v a , Neupalanka
und Mehadia. m i t einem Teile von K a r a n s c h e b e s c h , u n t e r m i l i t ä r i s c h e m K o m ­
m a n d o verblieben. D a n n wurde dieses Gebiet wieder in U n g a r n , einverleibt,
im J a h r e 1779 in die K o m i t a t e T o r o n t a l , T e m e s c h und K r a s s o aufgeteilt und
in die u n g a r i s c h e L a n d e s v e r w a l t u n g einbezogen. A m 19. N o v e m b e r 1849 wurde
n a c h N i e d e r r i n g n n g der Revolution aus der B a t s c h k a , S y r m i e n und dem
B a n a t e wieder ein besonderes K r o n l a n d geschaffen u n t e r der B e n e n n u n g
„Voiwodschaft Serbien und Temesoher B a n a t " , welches im J a h r e 1861 a n
U n g a r n zurückkam.
Die neuere Geschichte des Bfanates beginnt m i t dem J a h r e 1716, a l s
T e m e s v á r und dieses Gebiet durch die H e e r e des P r i n z e n E u g e n von S a v o y e n
vom T ü r k e n j o c h e befreit wurde und die Bezeichnung „ T e m e s c h w a r e r
B a n a t" erhielt. V o n diesem Zeitpunkte begann die Kolonisation, der Wiedler­
aufbau, die w i r t s c h a f t l i c h e und kulturelle E n t w i c k l u n g , denn w ä h r e n d der
164 j ä h r i g e n T ü r k e n h e r r s c h a f t wurde nicht n u r der ganze L a n d e s t e i l v e r ­
wüstet und verödet, sondern selbst v o n den A r c h i v e n u n d U r k u n d e n ist k a u m
etwas ü b r i g geblieben, was ü b e r die v o r t ü r k i s c h e n Zeiten halbwegs Aufschluss
geben könnte. So niamentlich ist das A r c h i v des C s a n a d e r Domkapitels, welche*
als „locus credibilis" (Depositenstelle f ü r öffentliche und P r i v a t k u n d e n )
über die v o r t ü r k i s e h e Zeit die wertvollsten D a t e n bieten könnte, in jenen
K r i e g s w i r r e n spurlos verschwunden.
Nichtsdestoweniger halte ich eg doch f ü r angezeigt, bevor ich zur
Schilderung der g e g e n w ä r t i g e n wirtschaftlichen und kulturellen L a g e über­
gehe, einige Zeilen der f r ü h e r e n und frühesten V e r g a n g e n h e i t dieser Gegend
zu widmen. E i n e r der eifrigsten und gewissenhaftesten A l t e r t u m s f o r s e h e r
des B a n a l e s ist der Custos des städtischen Museiimis in W e r s c h e t z , F e l i x Mil-
leker, a u f dessen A n g a b e n m a n sich g e t r o s t stützen kann.
Dass die E b e n e das Baaiates in V e r b i n d u n g m i t der u n g a r i s c h e n Tief­
ebene einsit) einen grojssen Binnensee bildete, ist bekannt. Die F u n d e in
W e r s c h e t z v o m J a h r e 1888 und W a t t i n a (1910) beweisen es, dass diese Gauen
schon in der P a l e o l i t h z e i t von Menschen bewohnt waren, die da gleichzeitig
mit den M a m m u t s hausten. A u s der neolithisehen Periode, der neueren Stein­
zeit, fand m a n S p u r e n gesellschaftlichsr Ansiedlungen, Urnemfriedhöfe in
Dubowatz, W e r s c h e t z und T o l v a d i a
H e r o d o t erwähnt, dass im J a h r e 513 v. Chr. a n den U f e r n d e r M a r i s
(Muresch) das Volk der A g a t h i r s e n wohnte, die s p ä t e r in das Volk der Daken
aufgingen. I m 1. J a h r h u n d e r t e v o r Chr. h a t t e n sieh von den D a k e n - S t ä m m e n
die Albokenser l ä n g s t der Donau, die P o t u l e n nördlich von W e r s c h e t z , die
S a l d e n s e r nördlich von L u g o s c h niedergelassen; sie wurden durch den Häupt­
ling B u r v i s t a (80—40 v. Chr.) zu einem s t a r k e n R e i c h e vereinigt.
Crassus besiegte im J . 29 den Dakenhäuptling D a p y x . D a m i t begannen
die lange währenden K ä m p f e der R ö m e r gegen die Daker. I m J . 86 n. Chr.
besiegte Deeebal den Cornelius F u s c u s , im J . 90 den T e r t i u s J u l i a n u s bei
T a p a e im B i s t r a t a l e . K a i s e r T r a j a n (98—117) führte zwei siegreiche F e l d z ü g t
gegen Deeebal. I m J . 100 Hess er den „ T r a j a n s w e g " in die F e l s e n des süd­
lichen Donauufers bauen. I m J . 101 übersetztje e r bei L e d e r a t a (Riama) m i t
seiner H a u p t a r m e e die D o n a u und d r a n g über A r c i d a v a ( V a r a d i a ) und B e r
sovia ( J i d o v i n ) g e g e n Tibiscum (bei K a r a n s e b e s ) . E i n zweites H e e r k a m vom
D i e r n a ( O r s o v a ) gegen Norden und schloss sich ihm an. B e i T a p a e schlug er
Deeebal und n a h m die H a u p t s t a d t der D a k e r Z a r m i z e g e t h u s a (bei Grediste im
H u n y a d e r K o m i t a t e ) ein. I m J . 103 liess T r a j a n bei T u r n u - S e v e r i n die Donau­
brücke bauen, deren P f e i l e r r e s t e noch heute s i c h t b a r sind und führte
105—106 seinen zweiten K r i e g s z u g , in welchem Deeebal R e i c h und Leben
verlor. D i e E r e i g n i s s e beider F e l d z ü g e sind auf der T r a j a n s s ä u l e in R o m
verewigt. Die R ö m e r h e r r s c h a f t diauerte h i e r bis 271. E s k a n n a u s dieser Zeit
a n a c h t B a n a t e r Orten r ö m i s c h e r B e r g b a u festgestellt werden, die Heilquellen
in B u z i a s c h und Mehadia wurden von den K ö m e r n benützt, Römersehanzen
sind a u c h heute n o c h erkennbar.
I m J . 248 b r a c h e n die Ostgoten in die P r o v i n z und verblieben da bis 380.
D a n n k a m e n die Hunnen, u m 450 die Gépiden, 568 die A v a r e n , m i t dliesen
Serben und K r o a t e n , 678 die t u r a n i s c h e n B u l g a r e n , die sich s l a v i s i e r t e n und
n a c h V e r n i c h t u n g des A v a r e n r e i c h e s im B a n a t e die H e r r s c h a f t innehatten.
I m J . 895 besiegten die M a g y a r e n den Bulgjairenhäuptling Glad und
u n t e r w a r f e n das L a n d , A u s dieser Zeit scheint — n a c h Milleker — der
reichste und wertvollste A l t e r t u m s f u n d des B a n a t e s zu s t a m m e n , welcher im
J a h r e 1799 in Gr.-Sct-Nikolaus ( T o r o n t a l ) g e m a c h t wurde und sich im
W i e n e r S t a a t s m u s e u m befindet. E r besteht aus 23 goldenen Gefässen, welche
teils zum T a f e l g e b r a u c h , teils zu Opferzwecken dienten; a u f einigen befinden
sich s l a v i s c h - b u l g a r i s c h e Inschriften. I m J . 1030 wurde der m ä c h t i g e B u l g a ­
r e n h ä u p t l i n g A c h t u m d u r c h den H e e r e s f ü h r e r des u n g a r i s c h e n K ö n i g s Stefan
des Heiligen, n a m e n s Csanád, t o t a l gesehlagen u n d seine H a u p t s t a d t Moris-
senum n a c h dem S i e g e r C s a n á d benannt. A u c h das K o m i t a b und das neu­
e r r i c h t e t e katholische B i s t u m , m i t dlem hl. G e r h a r d u s als ersten Bischof, er­
hielten diese Benennung. D a s B i s t u m erstreikte sich ü b e r d a s ganze B a n a t
und über die M a r o s c h . S p ä t e r wurde dieser grosse L a n d e s t e i l in m e h r e r e
K o m i t a t e geteilt, v o n welchen T e m e s c h im J . 1175, K r a s s ó ( C a r a s c h ) m i t dem
Sitze in Mező-Somlyó (Schemlak) im J . 1205, K e v e (Kubin) im J . 1209, Toron­
tal m i t dem H a u p t o r t e B e c s e im J . 1326 u r k u n d l i c h e r w ä h n t werden.
U n t e r dem Einflüsse des C h r i s t e n t u m e s d r a n g europäische Zivilisation
a u c h in diese Gefilde. Die Missionäre k a m e n j a a u s K u l t u r l ä n d e r n , wo W i s ­
senschaft, L a n d w i r t s c h a f t und Gewerbe bereits v o r g e s c h r i t t e n waren. Das
Volk g e w ö h n t e sich an friedliche Arbeit. E s wurden K i r c h e n , K l ö s t e r , S t ä d t e
gebaut, Schulen errichtet. I m 14. J a h r h u n d e r t e werden 50 S t ä d t e und 40
K l ö s t e r erwähnt. Die S t ä d t e fanden n a m e n t l i c h an K ö n i g Siegmund einen
eifrigen F ö r d e r e r . K ö n i g K a r l R o b e r t (1308—1342) h a t im J . 1316 seine Resi­
denz n a c h T e m e s v á r v e r l e g t , baute sich hier einen K ö n i g s p a l a s t , v e r ­
a n s t a l t e t e m i t dem u n g a r i s c h e n Adel Ritterspiele und Festlichkeiten, hielt
daselbst L a n d t a g e ab. A u c h sein Sohn, L u d w i g der Grosse (1342—1380) weilte
hier und in L i p p a öfters. E s w a r dies „ B a n a t s Ritterzeit". N a c h d e m König
L u d w i g 1365 von T e m e s v á r aus einen K r i e g s z u g n a c h B u l g a r i e n u n t e r n o m ­
m e n h a t t e , b e t r a u t e er 1366 den Temescher Obergespan Benedikt H e i m a u c h
m i t d e r V e r w a l t u n g des e r o b e r t e n W i d d i n e r bulgarischen B a n a t e s . Z u r Zeit
des K ö n i g s M a t h i a s Corvinus (1458—1490) bezeichnet der Geschichtsschreiber
Bonfinius T e m e s v á r a l s grosse und p r ä c h t i g e S t a d t . I n L i p p a w a r eine
M ü n i p r ä g e s t ä t t e , denn 1344 wird d e r L i p p a e r M a r k E r w ä h n u n g getan. Die
Schule des C s a n a d e r Domkapitels scheint einen R u f gehabt zu haben; seit
1383 kennen w i r eine bedeutende A n z a h l von Schülern, die a u s i h r zu fremden
U n v e r s i t ä t e n , n a m e n t l i c h n a c h W i e n und K r a k a u zogen. U m 1435 wurde in
T e m e s v á r P e l b a r t geboren, der F r a n z i s k a n e r wurde, zahlreiche B ü c h e r schrieb
und sich u n t e r seinen Zeitgenossen g r o s s e n Gelehrtenrufes erfreute.
N a c h den O r t s n a m e n zu urteilen, welche K ö n i g Bela's A n o n y m u s um
1200 h e r u m a n f ü h r t , w a r die B e v ö l k e r u n g des B a n a t e s d a m a l s noch v o r
wiegend s l a v i s c h (bulgarisch). L a u t Constantin P o r p h y r o g e n i t u s wohnten an
den U f e r n des Temeschflusses schon u m 950 M a g y a r e n , die sich s p ä t e r v e r -
m e h r t hatten, denn im B a n a t e h a t t e n die v o r n e h m s t e n Adelsfamilien grosse
Besitze. I n der Theiss-Maroseh-Eeke wohnten B e s s i e r m i t dem H a u p t o r t e
Beschenova; im J . 1241 h a b e n sich daselbst a u c h Kumianier niedergelassen,
die viel U n r u h e stifteten.
K n m ä n e n wohnten vorwiegend im heutigen C a r a s - S e v e r i n . Sie wurden
im 14. J a h r h u n d e r t e um B u r g e n g r u p p i e r t und zu eigenen Distrikten o r g a
nisiert. I m J . 1342 wird der D i s t r i k t von I l y é d (Illadia) genannt. A l s die
T ü r k e n n o t g r ö s s e r wurde, wurden die bis a u f a c h t v e r m e h r t e n „ W a l a c h i s c h e n
Distrikte" in die Grenzverteidigung einbezogen. Sie wurden n a c h L u g o s ,
Sebes, Mehadia, Ilyed, K o m j a t , H a l m o s , K r a s s o f ő , B o r z a f ő benannt. I h r e
P r i v i l e g i e n wurden d u r c h K ö n i g L a d i s l a u s V . 1459 e r n e u e r t und v e r m e h r t .
Die Serben wurden schon im 14. J a h r h u n d e r t e v o n den T ü r k e n b e d r ä n g t
und zogen sich über die D o n a u herüber. N a m e n t l i c h a l s im J . 1439 die F e s t u n g
S e m e n d r i a v o m S u l t a n M u r a d eingenommen wurde, flüchtete sieh B r a n k o -
v i t s c h m i t vielen Serben in das B a n a t und Hess sich in B e c s e nieder, während
andere sich im C s o n g r a d e r K o m i t a t e und in der U m g e b u n g v o n Ofen ansie
delten. Georg B r a n k o v i t s c h h a t die W e r s c h e t z e r B e r g v e s t e z u r A b w e h r der
T ü r k e n erbaut.
A u c h Deutsehe gab es im B a n a t e schon v o r d e r Türkenzeit. D e r Gewerbe
und Handelsstand der u n g a r i s c h e n S t ä d t e bestand ü b e r a l l zum grossen Teile
aus deutschen E i n w a n d e r e r n . I m J . 1317 wird eine V i l l a N e m p t i bei Temes­
v á r genannt, 1427 ein P r a e d u m N e m c e in der B o g s c h a n e r Gegend, 1406 dei
P f a r r o r t S a s ( S a s k a ) , 1359 Sasonfialva (das s p ä t e r e S u s a n o v e c ) , 1447 Saskilie-
falva, 1479 K r i v a - S a s a . Von R e k a s c h ist bekannt, dass d o r t 1391 eine Ge
meinde u n t e r einem „Grafen" o r g a n i s i e r t w a r . D a s s N e m t i , N e m c e gleich
m i t Deutschen ist, das „Sas" a u f S a c h s e n hinweist und der „Graf" als Ge
m e i n d e v o r s t a n d deutsche V e r w a l t u n g andeutet, i s t wohl n i c h t zu bezweifeln
E s ist j a a u c h sonst wahrscheinlich, dass schon u n t e r den Arpadenkönigen
Deutsche nicht n u r in Siebenbürgen, in der Zips und u m Ofen h e r u m , sondern
auch in diesen Grenzgebieten, wenn a u c h in g e r i n g e r Zahl, angesiedelt wur­
den. U n d dass s p ä t e r n a m e n t l i c h u n t e r K ö n i g Siegmund, der zugleich deut
scher K a i s e r w a r , a u c h in diese Gegend deutsche Gewerbetreibende und
Handelsleute kamen, k a n n als gewiss gelten.
S c h o n im J . 1397 hielt K ö n i g S i e g m u n d wegen der T ü r k e n g e f a h r in
T e m e s v á r einen R e i c h s t a g . Die H e l d e n t a t e n H u n y a d i ' s und a n d e r e r hielten
den H a l b m o n d im 15. J a h r h u n d e r t e noch zurück, obwohl das B a n a t durch
türkische E i n b r ü c h e schon d a m a l s viel litt. I m J . 1552 fiel T e m e s v á r und fast
das ganze B a n a t in die H ä n d e A c h m e d P a s c h a s . T e m e s v á r wurde der Sitz
eines B e g l e r b e g s und H a u p t o r t des E j a l e t s , zu welchen die S a n d s c h a k e Te­
m e s v á r , Adi-i-Kebir, Csanád, Beeskerek, Lippa> Moldova, Gyula, J e n ő und
Grosswardein ( O r a d e a M a r e ) gehörten. Die Gebirgsgegend von L u g o s c h , K a -
ransebes und Mehiadia verblieb den S i e b e n b ü r g e r F ü r s t e n , die sich m i t den
T ü r k e n leidlich hielten.
Die 164-jährige T ü r k e n h e r r s c h a f t (1552—1716) h a t im B a n a t e schreck­
liche V e r w ü s t u n g a n g e r i c h t e t . V o n den einstigen blühenden Ortschaften ls*
vielfach a u s s e r den O r t s n a m e n keine S p u r ü b r i g geblieben. Die U n g a r n
sind teils in den K ä m p f e n gefallen, teils in die S k l a v e r e i v e r s c h l e p p t worden,
teils haben sie sich n o r d w ä r t s geflüchtet. Die R u m ä n e n fanden zumeist in
den Gebirgen Schutz, die Serben zwischen den Sümpfen Zuflucht; öde, n u r
g a n z s c h w a c h bevölkert, w a r weites Gebiet, W a l d , Gestrüpp, W e i d e l a n d und
zahllosr Sümpfe. N a c h der R ü c k e r o b e r u n g w a r die M i l i t ä r v e r w a l t u n g bestrebt,
die v o i gefundene L a g e des Banaibes m ö g l i c h s t g e n a u aufzunehmen und L a n d
k a r t e n anzulegen. N a c h der im J a h r e 1717 erfolgten a m t l i c h e n Konskription
g a b es z w a r im Bamate 663 s o g e n a n n t e Ortschaften, a b e r n u r beiläufig 85.00"
E i n w o h n e r , so dass durchschnittlich n u r 130 Seelen a u f einen O r t entfielen
D a es a b e r doch a u c h g r ö s s e r e O r t s c h a f t e n gab, müssen die meisten Orte
n u r a u s einigen H ü t t e n bestanden haben, die dem H i r t e n v o k e für die W i n
terzeit schütaendes D a c h boten. A c k e r b a u wurde n a t ü r l i c h n u r in g e r i n g e m
Masse f ü r die bescheidenen Eigenbedürfnisse betrieben. H i n g e g e n w a r e n die
weiten m e n s c h e n a r m e n Gebiete m i t dem üppigen Graswuchse der Viehzucht
und idlem Hirtenleben äusserst günstig. M i t dem Viehe konnte m a n sich auch
v o r beutesüchfflgen t ü r k i s c h e n H o r d e n leichter flüchten.
E s gab n a t ü r l i c h a u c h u n t e r den T ü r k e n bessere L e u t e , infolge dessen
hie und d a e r t r ä g l i c h e r e Zustände. A b e r im allgemeinen w a r e n sie g r a u s a m
und beutegierig, i h r J o c h schwer drückend. D a r a u s e r k l ä r t sich, dass die Be­
v ö l k e r u n g im J a h r e 1594 r e v o l t i e r t e u n d einen V e r s u c h m a c h t e , die F r e m d
h e r r s c h a f t abzuschütteln. E r ist m i s s l u n g e n und wurde blutig g e r ä c h t ! I m J .
1658 k a m a u c h das L u g o s c h - K a r a n s e b e s c h e r Gebiet u n t e r türkische Bot-
mässigkeit.
A b e r das E n d e d e r t ü r k i s c h e n H e r r l i c h k e i t nahte. I m J . 1683 e r l i t t sie
die f u r c h t b a r e Niederlage bei W i e n , 1697 schlug P r i n z E u g e n von Savoyen
den Sultian M u s t a f a bei Z e n t a a n der Theiss, 1716 eroberte e r T e m e s v á r ; im
F r i e d e n v o n P a s s a r o v a t z a m 21. J u l i 1718 wurde das g a n z e B a n a t a n Oester­
reich a b g e t r e t e n .
D a m i t schloss die V e r g a n g e n h e i t des B a n a t e s , aus welcher a u s s e r eini­
g e n B u r g r u i n e n , järcheologischen F u n d e n und s e h r Spärlichen geschicht­
lichen D a t e n nichts ü b r i g geblieben ist. E s begann die grosse K u l t u r a r b e i t
des Generals M e r c y , die Kolonisieruug, der W i e d e r a u f b a u , w i r t s c h a f t l i c h e r
und kultureller Aufschwung. Neues Leben spross a u s den Ruinen.
ier n ä c h s t e n s . 7

à
 Crăciunul La Noi*)
DE

SABIN V. DRAGOI

Era seara de ajun. S e a r a mare. Tata isprăvi-se toate lucrurile gospo­

dăreşti şi stătea la masă de vorbă cu „Unchiul Ion" vecinul nostru. Acest
din urmă era un om umblat în fără care văzuse şi păţise multe. In poveştile
lui adormeam aproape în fiecare seară. Ştia multe. Vorbea şi ungureşte
(singur în tot satul) şi era de un naturel vesel grafie cărui era foarte
popular. Şi în seara aceasta povestea lângă o sticlă cu vin ars diferite
snoave şi păţanii care de care mai şoade. Eu totdeauna îi sorbeam cuvintele
şi-1 ascultam cu gura deschisă, însă de data aceasta vorbele Iui nu mă
interesau. îmi curgea calea prin tindă unde mama toca carne pentru sar­
male pe mâine şi eram fericit, c ă pot să-i ajut : aducând împreună carnea,
slănina, carnaţii smgerati şi altele din pod. Par'că anticipam plăcerea de a
mânca de frupt numai atingându-le cu mâna. C ă c i atunci fineam postul foarte
strict şi eram de 5 ani ! C a să nu o prea stingăresc în lucru, mama îmi
dete o bucată de slănină afumată cu care unsei curelile delà opinci fiind
desmierdat tot timpul de pisicile care mă înconjurau aşteptând să Ie fac
parte din bucata c e rămâne, c e a c e am şi făcut.
Afară era un ger aspru şi s e c . Zăpada căzută j o s de câteva zile re­
flecta cu miriade de sclipiri lumina lunei. Din când în când s e auzea ritmul
dubelor din depărtare amestecat cu lătratul câinilor îngrijoraţi de acest
sgomot neobişnuit. Erau dubaşii (colindătorii) care acompaniau cu un ritm
conventional pe lăutarul c e cânta marşul lor. Din când în când chiuiau toji
deodată pe acelaş ritm, un semn c e servea de avertisment pentru casele
de care erau aproape.

*) In loc de prefaţă la colecţia 303 colinde de Sabin V. Dragoi.

 Eu tot mereu mergeam afară c a să-i aud cam pe unde sunt : S'au
băgat pe valea Adamească (adică unde locuiam şi noi!) Tăcere deodată.
Au intrat la Ioachiţă în casă. Mai sunt 8 c a s e pană la noi. Eu numai aveam
astâmpăr. Bucatele c e le pregătea mama nu mai mă interesau. Trebuia să
spun c ă au intrat sau au eşit din casa cutare şi mă mira mult, c ă părinjii
mei şi unchiul Ion primeau cu s â n g e , r e c e ştirile mele atât de importante.
Mă mira mult, c ă mai pot să lucreze să mai vorbească, doar nu mai sunt
decât 7 c a s e până Ia noi Numai un cias şi jumătate.
Cu cât dubaşii se apropiau cu atât eu deveneam mai agitat, mai ne­
răbdător. Ne având c e face tocmeam a nu ştiu câta oară colacul, cârnaţul,
plosca cu vin ars şi bani pe masă, care erau destinaţi dubaşilor după obiceiu.
In sfârşit. Au eşit delà unchiul Ion. Vin prin grădină. Cale de un
minut. Emoţia şi bucuria mea nu aveau margini. Dubele băteau tot mai tare.
Au intrat în curte. Scârţăitul lăutei s e pierdea în glasul dobelor. Deodată
tăcere. La fereastră bătu cineva şi s e auzi întrebarea: „Unchiu Vasile! Ne
slobozi cu duba'n c a s ă ? Veniţi! răspunse tata, căci slobozirea esie privi­
legiul . capului familiei. Atunci acompaniaţi de ritmul dubei cântară pe coridor
şi în tindă :
„Scoală gazdă nu durmi-re
Holerunda Lerui Doamne"
După c e terminară această scurtă colindă intrară în c a s ă : Seara bună
de ajun! ziseră cu toţii şi deteră mâna cu cei din casă. Pe mine mă des-
merdară pe obraji. Unul din ei îmi dete duba să o bat, altul o clombiţă
de brad cu c e erau împodobiţi. Mă scăldam în fericire. Stăteam cu mama
lângă s o b ă ca să aibă ei l o c în casă. Numai tata şedea la masă. Ei s e
aranjară pe două rânduri faţă în faţă. Erau 12. Ş e a s ă de o parte ş a s e de
alta. Feciori ne'nsuraţi între 1 8 — 2 6 ani. Fruntea tinerimii. Săraci şi bogaţi
la un l o c . S e colinda pentru obiceiu şi nu pentru cerşetorie c a Ia oraşe.
Eapa (gazda Ia care s e adună feciorii în decursul postului unde învaţă c o ­
lindele) şi Iăutaşul stătea cu noi lângă sobă. Eapa poartă perna (straiţa)
cu colacii, carnaţii ce-i capătă şi cârciagul (ulciorul) cu vin ars.
începe colinda :
„ C e seară-i d-aceasta s e a r ă ?
Doamne dai Domnului Doamne
Pe urmă altele între care a „junelui bun" (Ia adresa m e a ) . Vătavul
începu să reciteze zicătorile obicinuite luând în mână şi arătând fiecare
dar Ia care s e referă zicătoarea. După fiecare stih ceilalţi ziceau de 3 ori :
Amin ! Eapa luă în primire darurile şi colindătorii după c e luară rămas bun
eşiră cântând :
„Cruce'n casă, cruce'n masă
Rămâi gazdă sănătoasă
Holerunda Lerui Doamne"
Eu rămăsei oarecum trist. îmi venea să plâng. O bucurie şi o fericire
atât de mult aşteptată trecu prea repede. Din toată bucuria m'am ales
numai cu amintirea. D e c e nu am putut opri o veşnicie acele momente.
De^ c e ? Mă întrebaşi azi. Pentru aceasta plâng în fiecare seară de ajun de
atunci.
 Şi fac comparaţie între Crăciunul delà noi şi Crăciunul delà voi (delà
oraşe). Îmi vine o furie când văd pomul de Crăciun convenţional, străin
împodobit cu minciuni şi care cu timpul va scoate şi din c e a mai ascunsă
colibă colinda străbună.
Când dubaşii plecară miezul nopţii era trecut. Deci era Dimineaţa
Crăciunului. Astfel fiind gustarăm câteva fălii de cârnaţi deoarece am trecui
peste limita postului. Şi aceasta era un obicei. Această seară mai avea
să-mi facă o bucurie : Vertepaşii. Ei începuseră a colinda din alt capăt de
sat şi numai către dimineaţă veneau la noi. Ne-am culcat deci pentru câteva
ciasuri. Nici nu am ştiut c ă vin până când au bătut la fereastră, căci ei nu
umblau cu mult alaiu.
După întrebarea şi slobozirea obicinuită intrară în casă. Tata şi eu nu
ne-am scoborât din pat. Ii priveam şi-i admiram. învăţaseră la c a s a lui vecinu
„Unchiu Ion" al cărui băiat Nova era eapa lor. Frate-meu Joachim mă ducea
cu el în toată seara. Ştiam şi eu pe de rost toate cântările şi textele, vă­
zusem vertepul împodobit nou, (moşu meu Nicolae îl făcuse cu vre-o 40
ani în urmă) văzusem cum s e dansează păpuşele. Deci nimic nu era nou
pentru mine şi cu toate astea dimineaţa a c e e a de Crăciun mi s e părea
măreaţă, încântătoare c a o poveste. Şi copii şi Vertepul şi cântările aveau
în aceia dimineaţă un farmec nou pe care nu mi-1 pot explica.
Erau 6 băieţi între 1 2 — 1 4 ani. Frate-meu Irod împărat, alţii 3 crai
delà răsărit, un diac şi Nova era eapă. Afară de Nova toţi erau împodobiţi
cu săbii, centuri, comanace multicolore şi aurite. Aveau şi zurgălae şi erau
îmbrăcaţi în haine albe împrumutate delà sf. Biserică prin mijlocirea lui
„Moş Maxim" căruia i s e dădea polsca cu vin ars convenţională.
Cântară: Naşterea Ta Cristoase, Fecioară astăzi, Mărire sus lui
Dumnezeu, In oraşul Vifleiem, O ce veste minunată, Doamne Isuse
Cristoase. Apoi urmară dialogurile între Irod împărat şi cei frei crai. La
colinda c e urmă : Noi acum ortacilor — cu un text glumeţ unde s e fac aluzii
la darurile obişnuite — mă dădui j o s din pat pentru a pune 2 eretari (4 bani)
în punga păpuşei c e dansa pe această melodie. Mai urmară câteva recitări
şi dialoguri scurte foarte hazlii şi ocazionale. (Intr'un volum mai târziu le
voi publica şi pe acelea.) îmi plăcea mai mult pe a diacului : „Ian ferifi-vă
'n lături, să-mi dau şi eu a mele sfaturi" etc. Nici la vertep aşi nu e scopul
cerşetoria, (la sate). Mai lârziu am umblat şi eu cu vertepul. Am umblat şi
am colindat, de după masă la 4 până dimineaţa la 7 ceasuri realizând un
câştig de un zlot şi 20 criţari ( 3 lei) împărţiţi între 6 băeţi.
•
* •

Am scris această amintire (acum cu 25 ani mai târziu) c a să-mi fac

o bucurie retrăind acele clipe încântătoare. Am scris-o sincer şi fidel pentru
a face cunoscut obiceiul din satul nostru care e la fel pe valea Mureşului
şi abstrăgând delà unele schimbări pot zice c ă în întreg ţinutul de dincoace
de Carpaţi. P e unele locuri dubaşii umblă în cele 3 zile de Crăciun după
masă, iar băieţii în loc de vertep umblă cu steaua. Din darurile primite
dubaşii au masă comună Ia gazdă 3 zile de a rândul, iar după masă e horă
la gazdă în c a s ă în cele 3 zile de Crăciun la care sunt poftite gratuit toate
familiile care au slobozit cu duba în casă. Din banii c e au adunat s e plăteşte
lăutarul. Eapa (gazda) nu capătă nimic deosebit. E o cinste sâ fi eapă!
Vertepaşii împart darurile între ei lăsând celor mai săraci părji mai
mari şi sunt fericiţi c ă după o trudă de 6 săptămâni şi o colindare de o
noapte întreagă — prin ger, zăpadă, vănt şi ploaie — se alege fiecare cu
câte 2 libre (40 bani) de cheltuială pe sărbătorile Crăciunului. Aşa este
obiceiul de Crăciun Ia noi şi astăzi.

•
împins de dragostea nemărginită pentru poporul nostru şi pentru
sufletul său bogat în manifestări artistice am întreprins desgroparea comoarei
noastre muzicale în mod 'sistematic la începutul anului 1923. Această c o ­
moară este infinit de bogată. Este inepuizabilă. C e s'a cules până acum de
celebrul Bela Bartok este neasemuit de pufin faja de c e nu s'a cules, dar
neasemuit de mult fajă de c e s'a cules înaintea lui. El a început primul să
culeagă această muzică în mod sistematic şi să o facă cunoscută lumii în­
tregi. El ungurul, pe timpul şiovinizmului maghiar cel mai înverşunat. Cinste
lui!
O împrejurare importantă m'a determinat încă s ă întreprind această
muncă. Civilizaţia orăşănească s e răspândeşte prin desul şi uşorul contact
intre poporul delà ţară şi cel delà oraş. Această civilizaţie poate să ne
cauzeze perderea celor mai preţioase comori de artă naţională (nu înţeleg
numai muzica) prin abandonarea tradiţiilor şi strămoşeştilor obiceiuri, care
au fost şi sunt la toate popoarele izvoare nesecate şi mijloacele cele
mai bune pentru păstrarea manifestaţiilor artistice. D e aceia strig : Să gră­
bim că bate ora 12! Ne Civilizăm! Ajutor!.
 COLINDĂ*)
De roagă-mi se roagă
Dai Domnului Doamne
Cestai junelaşu

De cest uântu Unu

De bătut să-mi bată
Toate vârfurile
Toate-ajesturile (ascunzişuri)
Mai vârtos să-mi bată
La scoabă muşchiată (troacă în teren)
Unde cerbi s'adapă
Cerbuţi murguţi
Delà vârf de munţi . . .

Cestai junelaşu
Dacă mi-i vedea-re
Iare-i săgeta-re
Cu d-arcu 'ncordatu
Bun de săgetatu.
Şi-mi-şi săgeta-re
Până 'n nouă cerbi.

Când fu mai pe urmă

De vine-şi mai vine
Cerbuţu murguţu
Din grai îi grăia-re:

*) Din colecţia 305 colinde de Sabin V. Dragoi.

„Cestai junelaşu
„Nu grăbi-re nu
„De-a mă săgeta-re
„De-a mă potopi-re
„Cai mai săgetatu
„Ş'ai mai potopitu
„Nouă fraţi de ai mei
„Nouă fraţi de ai mei
„Cu mine or fi zece.
„Din oasele lor,
„Curţi ai ridicatu;
„Din coarnele lor,
„Curţi ai încornatu;
„Din peile lor,
„Curţi ai coperitu;
„Din sângele lor
„Curţi ai zugrăvite".

Şi le veseleşte
Cestai junelaşu
Că noi ţi-o'nchinămu
D-albai sănătate.
 ® ózó » ca/o o ca/o <s> ca/o @ ca/o » ca/o © ca/o » <yşo ®

Irl a

Flaneur

A b á n á t i arcképfestészet évszázados m ú l t r a tekinthet vissza, s büszke

ö r ö m m e l szemlélhetjük m á r kezdeteit is, m e r t innen indult ú t n a k az a férfiú,
kinél különb a r c k é p f e s t ő t a m a g a idejében, sem B u d a p e s t , sem B é c s nem
i s m e r t . B r o c k v j í á r o l y a l a k j a m a m á r a m ű t ö r t é n e t é , élete m u n k á j a is
t i s z t á z v a v a n ife«T~3zért m é g i s v á z o l j u k s o r s á t n é h á n y vonással, m e r ţ köte­
lességünk ébren t a r t a n i a t e m e s v á r i b o r b é l y m e s t e r f i á n a k emlékezetét, aki
a k k o r emelkedett L o n d o n b a n a legelsők közzé, m i k o r az angol p i k t ú r a a p o r t r é
festészet terén, l e g n a g y o b b d i a d a l a i t a r a t t a . A z egyszerű s z á r m a z á s ú fiu
képességeit az a k k o r i m ű é r t ő k c s a k h a m a r felfedezték, s jóvoltukból előbb
Bécsben, m a j d P a r i s b a n tanult, ahol Rubens, V a n D y c k , R e m b r a n d , R a f a e l ,
V é r o n e keltettek benne m é l y s é g e s érdeklődést. V a l a m i m é g i s hiányzott. L o n ­
donba vonult, s ott m e g t a l á l t a a m i t keresett. H o g a r t h , Reynolds, Geinsba-
r o u g h , L a w r e n e , e n a g y areképfestők egész sorát, művészi h a t á s u k üde frisse­
ségében, s m o s t kibontakozott az ő művészete is teljes nagyszerűségében. 15
éven á t a nemzeti k é p t á r állandó k i á l l í t ó j a volt, s h a l á l a u t á n ap angolok
m a g u k é n a k tekintették művészetét. A B á n á t b a n is feltalálható m é g n é h á n y
képe; legjelentékenyebb közöttük a Weldin-esalád portré-je. W e l d i n F e r e n c
a k k o r i g y a k o r l ó ü g y v é d volt, különben l e g n a g y o b b t á m o g a t ó j a , ez a k i v á l ó
m ü b a r á t b i z t o s í t o t t a s z á m á r a a művészi kibontakozás a n y a g i lehetőésgeit.
A B á n á t r é g i k u l t ú r á j á r ó l s kiváló müszeretetéről kötelességünk ez al­
k a l o m m a l külön is megemlékezni. Sokan nem voltak, de h a vizont a k a d t a k
olyanok, akik á p o l t á k a művészi törekvéseket, u g y ezek n a g y o n értékes egyé­
niségek voltak, m e r t kifinomodott Ízlésük, h u m a n i s z t i k u s m ű v e l t s é g ü k s biz­
tos ítélőképességük lehetővé tette, h o g y a t a l e n t u m o t idejekorán felismerjék
s helyesen készítsék elő a h i v a t á s r a .
N e m kisebb ember, m i n t M u n k á e s y M i h á l y , e g y b á n á t i m ü b a r á t t a n á ­
c s a i n a k és ösztönéseinek köszönheti, h o g y ifjan_ és kellően széles müvésai
szemlélet b i r t o k á b a n i n d u l h a t o t t ú t n a k . A h a t v a n a s években U j - A r a d o n és
B u z i á s o n festegetett s megemlékezve éleményeiről igy szól: „Buziá-
son a n a p l e g n a g y o b b részét szabadban t ö l t ö t t e m folyton r a j z o l v a ; a
vidék g y ö n y ö r ű volt s a r o m á n l a k o s s á g viselete festői. E g y g y ó g y s z e r t á r
B^OCKY D a a W e l d l n
ablakából r a j z o l g a t t a m őket, p a t a k o n á t m e n ő szép p a r a s z t a s s z o n y t , pihenő
r o m á n családot, a m i n t dolgukat végzetten nyugosznak." M a j d vendéglátó
g a z d á j á r ó l O r m o s Zsigmondról beszél, i g y jellemzi „ O r m o s Zsigmond, n a g y
m ű p á r t o l ó , esztétikus i r ó legényember, c s a k n e m egyedül él. Beszélgetéseink­
ben g y a k r a n k e r ü l t a s o r n a g y festőkre, m o n d h a t o m v é g t e l e n ü l s o ­
s

k a t t a n u l t a m a b b ó l , a m i t t ő l e h a l l o t t a 111." O r m o s ekkor épp az

olasz művészet történetével foglalkozott, m e l y e t h a t a l m a s t a n u l m á n y t á r -
g y á v a tett. M á r m a g a m is szükségét éreztem, h o g y e g y e b e t is lássak a m ű ­
vészet világából. O r m o s n á l n y i l l o t t k i a s z e m e m . " E g y m á s i k h a ­
t a l m a s t u d á s ú m ű g y ű j t ő volt később Gozsdu E l e k , a k i v á l ó iró, aki irodalmi
t é m á i t is a r e n n a i s s a n e e művészetéből vette. N a g y o n képzett g a z d a g t u d á s ú
m ű g y ű j t ő m a F ü l ö p p B é l a , kinek v é l e m é n y e a helyi képzőművészeti kérdé­
sekben szinte j o g f o r r á s jellegével bir. Csillagi igen j ó helybeli festő h a l á l a
u t á n a b á n á t i képzőművészeti élet v a g y j ó n e g y v e n é v r e elalszik, s c s a k a
huszadik század beköszöntével k a p frissebb lendületet. A z érdem F e r e n c z i
Józsefé, a z arcképfestők napokban e l h u n y t doyen-jée, c é l t u d a t o s és ernyedet­
len m u n k á v a l i r t o t t a ki a g y o m o t a z á l m ű v é s z törekvéseket a m ű v é s z e t t a l a ­
jából, s u g y a n e k k o r a szélesebb k ö r ö k művészi érdeklődését fölkeltve, lehetővé
t e t t e a m a i nemzedék m u n k á j á t . " M a pezsgőbb a művészi élet a B á n á t b a n mint
v a l a h a , n a g y s z á m ú művészeink értékes k o m o l y m u n k á t végeznek. L e g k i v á l ó b b
arcképfestőink K r a u s z , Metzner, Simionescu, V a r g a és Szuhanek, (született
1887-ben T e m e s v á r o t t , t a n u l m á n y a i t B u d a p e s t , P a r i s J u l i á n ^ l í k d e m i á n , hol
első d i j a t és több k i t ü n t e t é s t n y e r t , hosszú külföldi t a n u l m á n y o k u t á n ismét
T e m e s v á r o t t él), kinek művészetét képei közlése a k a l m á b ó l közelebbről is
megismertetjük.
A m i különösen jellemzi és egész elmélyedésében m u t a t j a eat a m ű v é ­
szetet, ez a h a r m a d i k mű, a m e l y e n végtelen csendesség, leszürődöttség, m e ­
lankolikus h a r m ó n i a ömlik el. Aszketikus egyszerűsége d a c á r a , oly lehelet­
szerű szeretettel teli, m i n t h a a m ű v é s z a szivébe m á r t o t t a v o l n a ecsetjét.
K a r r i e r e i gyöngédséggel öleli körül a puha á r n y é k , e g y mterengő öreg ember
a r c á t . F i n o m f e j . V i l á g i t . D e ezt a v i l á g o s s á g o t nem kívülről k a p j a , belülről
á r a d . E s z m é k és gondolatok mélységét, e g y f i n o m s á g b a n eltöltött élet sub-
tilis t a r t a l m á t s u g á r o z z a e boltozatos homlok, s ott reszket e titokzatos flui­
dum a finomszáju szakálon is, m e l y m é l t ó s á g o s a n ömlik le mellére, m i n t egy
ezüst palást. A m ű v é s z a képét n e m c s a k s p i r i t u a l i z á l t a , hanem p o e t i z á l t a is,
m e g s z ó l a l t a t t a modelljét, a költőt. É s ez Szuhanek művészi egyénisége.
H a t a n u l m á n y o z z u k e művészetet, a e m l y a r e p r o d u k á l t művekből
m a j d n e m egészében m e g n y i l v á n u l , u g y m e g á l l a p í t h a t j u k , h o g y Szuhanek
Oszkár emelkedett művész, m e r t t é m á i b a n a legnehezebbet és a legkevésbbé
m e g f o g h a t ó b b a t keresi — a lelket. S z á m á r a a kép nem e g y lécekkel e l h a t á r o l t
vászondarab, h o v a külső megjelenési f o r m á k a t v e t t a z ecset, h a n e m bűvös
tükör, melyből a változó idők vendégszineitől m e g f o s z t v a s u g á r o z n a k lényünk
mélyen r e j t e t t jellemvonásai. A z örök emberit keresi, a h o g y r é g e n mondot­
ták, a j ó t és a r o s s z a t egyenlő i g a z s á g g a l , benső attitudeünket a mindenség­
gel szemben létünk e n a g y kérdését, mely m i n d é g izgat u j és f o r r a d a l m i
épp azért, m e r t állandó, m e r t nem áll módunkban v á l t o z t a t n i r a j t a . A k i fes­
teti m a g á t , vigyázzon jól, m e r t büsake és gőgös e művész, s e m m i á r o n sem
k a p h a t ó a r r a , h o g y virtuozkodjék, de a r r a sem, h o g y futó d i v a t á r a m l a t o k
u t á n ü g g e t v e , ö n m a g á t m e g t a g a d j a és művészetét k o r r u m p á l j a azért, hogy
SZUHANEK . D o a m l a M a n n
SZUHANEK Vedere din Banat
— tessék. K o n s e r v a t i v a k a d é m i a i művész. H ű s é g e s e n f e n n t a r t j a a c s a l á d i
viszony kötelékét a művészet örökéletű t r a d í c i ó i v a l , melyeket u j a b b a n kezd­
t ü n k eltemetni, v a g y legalább is a h a l á l illúzióját k e l t e t t ü k róluk. Ö hü
m a r a d t a művészetéhez és h ü m a r a d t ö n m a g á h o z . N e m szűnt m e g szeretni és
tisztelni azokat, akik megelőzték az életben, f o l y t a t t a velük a c s a l á d i életei
a m a gyűlölet nélkül — melyben mindég több a t u d a t l a n s á g a z indokolatlan
g ő g és a h á l á t l a n s á g , m i n t az erő és i g a z s á g . Meg kell vallanunk, h o g y a
m ú l t n a k e k e g y e s tisztelete nem csekély mértékben befolyásolta alkotó erejét
is, m e r t onnan n y e r t e az elmélyedést, a t u d á s t a kifejezésbeli erejét és min­
denekfölött a képzeletnek azt az előkelőségét, m e l y biztosítja művészete szá­
m á r a n e m c s a k a jelenben, h a n e m a jövőben is, — az o r i g i n a l i t á s t .
 •fr e»oo<*s » s»o<x*s » g»ooo<3 » g»ooc><3 <•

HOGYAN KERÜLTEK ÚJRA MAGYAROK

A BÁNSÁGBA
IRTA

JAKABFFY ELEMÉR dr.

Amidőn ez a folyóirat céljául tűzte, hogy a Bánság sajátos kul­

túráját, művészetét és közgazdaságát, nemkülönben ethnografiai mo­
zaikját megismerteti, talán érdeklődésre számihat az is, mi módon ke­
rültek ide a török hódoltság után ismét magyarok. Azt írom ismét, mert
hiszen kétségtelen, hogy a magyar honfoglaláskor e területre is jórészt
magyarok'települtek, amit igazol Biborban született Konstantin császár
feljegyzése, mely szerint a magyarság zöme a X-ik században a Tisza--
Maros és Temes vidékén lakott.
Az Árpádházi és vegyesházi királyok idejéből származó okmá
nyokban a Bánság területén alig fordul elő idegen helység, vagy sze
mélynév és még a mai Krassó-Szörény területéről is sok vár és falu
magyar neve maradt fenn.
A Bánságnak a középkor végén virágzó állapotát mutatja, hogy
Temesmegye területén, ahol 1910-ben mintegy 225 helység létezett, a
Hunyadiak idejében 29 vár és 900-nál több falu állott.
A XV-ik század végétől azonban a Bánságban lényegesen meg
változott a kulturális és ethnografiai kép.
A török betörések állandó színhelye lett, a törökök innen hurcol
tak legtöbb rabszolgát, i t t perzseltek föl legtöbb várost és falut, ugy
hogy amikor a X V I I I - i k század elején a császári csapatok a Bánságot
a törököktől visszaszerezték, ez az országrész szánalmas képet mutatott.
Mercy főparancsnok utasítására 1725-ben készült összeírás
szerint a Bánságban 560 lakott község mellett 343 lakatlan volt, ezek
legnagyobb része pedig a síkságra esett ahol előbb a magyarok éltek.
A vásszahóditás idejében igy csak a Tisza, Maros összefolyása kö
zelében volt csekély magyar lakosság.
A császári kormánynak gondját képezte, hogy ezt a visszahódított
területet sürgősen benépesítse. A legtávolabb országokból hozott néme
tekét é« franciákat, ezenkivül a szerbeknek és románoknak is tömege?
települést engedett. A magyarok visszatelepülése azonban csak a
XVTTI. század második felében veszi kezdetét- Az elsők talán azok
voltak, akik Belgrádból és Baranya megyéből Nagybecskerekre tele­
pültek az úgynevezett ,.magyar utcába".
 A X V I I I - i k században Torontálmegyébe még a következő magvai
települések történtek: Szeged vidéki magyar dohánykertészek jöttek
Pusztakereszturra. A kincstár Szegedvidéki, nagyrészt dohánykerté­
szekkel alapitotta 1760-ban Hodegyházát, 1773 után pedig Magyarrnaj-
dányt, Bábét. Klárafalvát és Torontáltordát. A szerb Törökbecsére és
Törökkanizsára is ugyanez időben mindegyre több magyar költözött.
Temes- és Krassószörény megyébe ez idő tájt magyarok még nem jöttek.
A Bánság birtokviszonyait és ezzel együtt néprajzát is jelenté­
kenyen befolyásolta, hogy Mária Terézia Í779-ben a Bánságot az
anyaországhoz visszacsatolta és itt is, a határőrvidékeket kivéve, a
megyei rendszert léptette életbe. Miután a megyékben a közhivatalokat
csak nemesemberek tölthették be, az ország minden részéből jöttek
ilyen családok, amelyek egy része itt birtokot is vásárolt, másik része
éneikül adott férfiakat a magyar közigazgatás és kultúra szolgálátára
Magától értedődik, hogy ezek a magyar nemesek és vármegyei
rendszerük most már a magyarok fokozottabb visszatelepítését is szor­
galmazták
Temesmegyében igy keletkezett még a X V I I I - i k század végén
Végvár, ahol előbb 82 német telepes család é l i miután azonban ezek
a krassómegyei Daruvár és Veeseház községekbe költöztek, helyükbe
Csanád-, Csongrád- és Békésmegyéből 150 református magyar család
telepedett. Bachó kerületi biztos a nevéről elnevezett Bakovárra .is
hozott magyarokat és Nagykövéresre is magyarok költöztek. Torontáí
megyébe ugyancsak még a X V I I I - i k század vége felé Lázár Lukáe-
birtokos hozott szegedvidéki magyar dohánykertészeket, akikkel Lu-
kácsfalvát alapitotta, Kiss Izsák földbirtokos pedig Felsőittebére bé-
késmegyei magyarokat hozott, akik a szerbektől különválva Alsóittebér,
építették. Karácsonyi Bogdán beodrai birtokos egy lecsapolt mocsár
helyén alapitotta 1790-ben Törökopolyát, ahová német és román lakos
ság mellé magyarokat is hozott. Gróf Buttler a hevesmegyei erdőteleki
magyar bérlői részére Újvárt építette. Marcibányi 1782 körül' Csókára
dunántúli és alföldi magyarokat hozott a txencséni és gömormegyei
tótok mellé, akik azóta szántén elmagyarosodtak. Ugyanő szeged
vidéki dohánykertészek számára újjáépítette Kanizsamonostort, 1787-
ben pedig 41 magyar családdal megalapítja Egyházaskért.
Gróf Batthyány Zsigmond erdélyi püspök óbébai uradalmára a
románok mellé magyar telepeseket is hoz. A szerb Oroszlámos határán
pedig erdélyi és szegedevidéki magyar dohánytermelők részére négv
uj községet alapított, amelyek lakói azonban 1849-ben, miután soraikat
a szerbek megtizedelték, Öroszlámosra költöztek. Szeged város az 1783
körül' megvásárolt Oszentivánra magyarokat telepi tett. Aracs szerb
lakosságához pedig ezidőben szegedi és bácskai magyar iparosok
költöztek.
A X I X - i k század folyamán a magyarok visszatelepítése a Bán­
ságba már fokozottabb mértékben történt.
1800 körül Deschán adminisztrátor magyarokat telepit Temes- •
miegyébé Verséétől északra és e községet Dézsánfalvának nevezi el.
Temesniegyébe továbbá Nagyszeredre is magvarok költöznek a csehek­
kel együtt, míg 1823-ban Gorove birtokos Kiskunságból, Külső-Szol-
aokból és a békésmegyei Szentandrásról, meg Kétegyházáról hozott
magyarokkal létesíti Gátalját. A csákovai járásban a kincstár birtoká­
ban maradt 10 községet a buziásiból pedig 18 helységet 1807-ben a
vallás- és tanulmányi alap kapta, mely ezekben a román lakossághoz
magyarokat is telepitett.
A X I X - i k század első felében Temesmegyében még Aranyágra,
Mélynádasra, Kistopolyra és Majlátfalvára kerülnek magyarok. Toron­
tál vármegyében a XÍX-ák század első éveiben Torontálvásárhelyre
kerülnek református magyarok. Damaszkin földbirtokos 1809-ben
István völgyét létesíti vegyesen németekkel, tótokkal és magyarokkal.
Barách Lajos 1830 körül ugyanigy Oléczet, gróf Széesen pedig Male-
niczafaivát magyarokkal és németekkel, amely [község Naígygállyal
egyesült. 1825-ben Petrovdts "József magyar és német telepesek szá­
mára épiti Törzsudvarnokot. A párdányi járásban még 1794-ben újjá­
építették magyar települők Ótelek elpusztult községet, ahová 30 év
múlva Újvár magyar lakosai is áttelepültek. 1806-ban a szegedvidéki
magyar dohánykertészekkel alapította a kincstár Magyarszentmártont.
A nagykikindai járás földesurai közül 1804 táján Karácsonyi
100 magyar és német család számára újból építette a rég elpusztult
Nagy bicsakot, T aj nay, szegedvidéki magyar dohányosok részére Sza-
jánt. Bocsártra és Beodrára is került ez időtájt több magyar család
Gróf Peacsevics, Torontáltorda magyar lakosságát csoagrádme-
gyeiekkel növelte. A zsombolyai járás földesurai közül X I X - i k század
elején többen uj községeket alapítottak. í g y Csekonics tábornok
csongrád- és csanádmegyei magyar dohányosokkal Csőszteleket és
Magyarcsernyék ahova 40 év múlva még több magyar települt. A
megye felső részén a törökkanizsai és nagyszentmiklósi járások földes
urai is jórészt magyarokat telepi tettek. Krassó-Szörény vármegyében
az első miagyar telepités gróf Bissingen uradalmán történt 1835-ben és
ez a magyar község Udvarszállás nevet nyert.
Az Í848—49-iki szabadságharc után az uj telepítések lassan in­
dultak mindaddig, amig a kiegyezés után a magyar kormányok egy
határozott telepítési programot nem állítottak.
A szabadságharc után, de a kiegyezés előtt Temesmegyébe csak
Giládra és Nagyszilasra kerültek magyar telepesek, Torontálba pedig
Györgyházára és Tamásfalvára. Krassó-Szörény vármegyébe ez idő­
közben telepités nem történt-
Az alkotmányos korszak első "évtizedében is szük keretekben
mozog a magyarok települése. Az 1868. évi X X V - i k és az 1875 évi
V I I . te. inkább csak körvonalazták a telepítések módját és a három,
illetve hat év adómentességen felül alig nyújtottak egyéb kedvezményt.
í g y csak elvétve alakult néhány telepes község, mint 1868-ban
Ötvösd, továbbá József szállás Temesmegyében és Keresztes Torontál­
ban, 1870-ben Magyarpadé ugyan e megyében, hol a kincstár 1882-ben
Ótelek magyarlakosságát is uj telepítésekkel növelte. Keresztesre pe­
dig 1892-ben került ismét 80 család. 1883-ban kerülnek Székelykevére,
Sándoregyházára és Hertelendyfalvára a bukovinai cságók, összesen
mintegy 3500-án.
 A nagybecskereki járásban az 1876. évi árviz által tönkretett
Nagyerzsébetlak községet a kincstár 1887-ben újból telepitette magyar,
tót és bolgár lakosokkal. Makói és torontálvásárhelyi magyarok ebben
az_ időszakban kezdtek tömegesebben átköltözni a szerb Mokrinba,
Bánlak román lakói közé pedig az uradalom nagyobb számban hozott
magyar cselédeket és napszámosokat.
Temesmegyébe 1880-ban nagyrészt németekből, kisebb részben
magyarokból alakult Gizellafalva, Krassó-Szörénybe pedig 1881-ben
Szapáryfalva, ugyanitt 1888-ban a vallás- és tanulmányalap magya­
rokat telepit Izgár és Jerszeg községekbe.
Ezek a magyar települések előzték meg azt a tervszerű és cél­
tudatos telepítést amely Krassó-Szörényben Begamonostor, Faoset*
Igazfalva, Nagybodófalva, Nőrincse, Szapáryfalva, Ujbálinc és Va-
lealunga, Temesmegyében pedig Babsa, Fagymág, Gízellaíalva,
Sztanosófalva, Temesrékás és Ujszentes magyar telepes községek lé-
tesitéséhez vezetett-
Ezek azok a községek, amelyeket a jelenleg érvényben levő agrár
törvény is külön elbírálás alá helyez a maga 10-ik szakaszában.
Látjuk tehát, hogy a magyar munkáskezek éppen ugy a legkü
lömbözőbb módon jutottak a Bánátba az utóbbi 200 év alatt, mint azt
a németeknél és részben a románoknál és szerbeknél is észlelhetjük.
Természetes azonban, hogy miután a X V I I I - i k század végétől
a magyar megyei rendszer közigazgatta a Bánság nagy részét, 1871-től
1918-isr pedig annak egész területét, ide nemcsak mezőgazdasággal
foglalkozó magyarok jutottak, hanem kereskedők és iparosok is. nem
külömben magyar földbirtokos és tisztviselő családok.
Kétségtelen, hogy különösen a legutóbbi félszázad a sváb és zsidó
elem egy részét elmagyarositotta, mégis az előadottak igazolják, meny­
nyire téves azok felfogása, akik azţ hirdetik, hogy a Bánságban csak
elmagyarosodott magyarok élnek.
Kevés helye van a világnak, amely etnográfiailag olyan tarka
képet mutat, mint éppen a Bánság. Mert ebben nemcsak hogy romá­
nok, szerbek, németek, magyarok, bolgárok, tótok és más népfajok
laknak, hanem a népfajok tagjai is a legkülömbözőbb helyekről és kü
lönbözőbb időkben más és más körülmények között kerülvén ide, a
legkülönbözőbb kulturfelfogást. kulturértéket és kulturakarást hozták
magukkal.
Ezért, talán sehol olyan érdekes tanulmányokat ezeket illetően
folytatni nem lehet, mint a világnak ebben a kedves sarkában.
Olyan ez, mint egy gyönyörű perzsaszőnyeg, amelyben a legkü
lönbözőbb szinü szálakat csomózták egymás mellé, hogy szinpompá-
jukkal mégis egységes képet adjanak és igy gyönyörködtessék a szemet.
 Săpăturile archeologice delà
Grădişte-Perjamoş
(Jud. Timiş-Torontal)

DE

G. POSTELNICU

!
Societatea istorică şi archeologică din Timişoara, a întreprins pân'acum,
la Grădişte-Periamoş, cercetări archeologice, prin săpături cari au decurs
în două campanii de toamnă: în anii 1 9 2 3 şt 1 9 2 4 . Săpăturile au fost făcute
pe cele două coline cari s e află: una în partea de Vest a comunei Gră­
dişte numită „Terasa orăşenească", c e formează o staţiune închisă, iar
alta, ceva mai mare, Ia Est de comună, aşa zisă „Şura părfii decimale" şi
care-i o staţiune deschisă. înfăţişând, aşa dar, două tipuri de aşezământ
într'o aşa apropiere, aceste staţiuni, constitue prin aceasta, o deosebit
de mare importantă prin faptul c ă dău posibilitatea de a s e observa în situ
fenomenele externe şi interne chiar, ale vieţii c e s'a petrecut în aşezările
de ici şi colo şi cari arată, după cum vom vedea, interesante semne ase­
mănătoare, dar în acelaş timp prezintă pe alocurea şi unele divergente,
foarte prejioase şi aceste de altfel, născute din felul aşezării în decursul
vremilor.
Lucrările primei campanii (1923) de săpături s'au început deodată pe
ambele coline : atât spre vest cât şi spre est delà comună ; iar în a doua
campanie (1924) săpăturile s'au continuat numai pe colina delà est de sat.
P e colina delà liziera de vest a salului, s'a săpat o secfiune, în lungime
de 44 m. şi într'o lăţime de 3 m.
Această colină, după rezultatele mobile şi cele imobile c e s'au des­
coperit într'ânsa, şi felul de aşezare al diferitelor ei straturi, prezintă un
aşezământ aeneolilic care apoi, după mai multe influente şi transformări,
trece în epoca de bronz. Prin urmele date la iveală, s'a constatat că viaja
omului s'a început aici ceva mai târziu decât pe colina delà „Şanţul cel
mare" din dreapta Mureşului (unde d-1 dr. Roşea a făcut săpături, în mai
multe rânduri, cu rezultate foarte importante) şi nu durează atât de mult ca
dincolo de Mureş, din care comparaţie, se dau date tipologice şi crono'o-
gice foarte prejioase.

Fig. 1. Ceramică preistorică.

Aşezământul aeneolitic [şi chiar epoca de bronz din părţile acestea,

posibil să fie mai mult o continuare a straturilor din colina de peste Mureş
delà „Şan(ul cel mare".
Săparea colinei delà vest de Grădişte, a cărei explorare de altfel s'a
făcut şi mai înainte de către d-1 prof Roşea, n'a durat, deastădată, decât
câteva zile, deoarece, pentru terminarea lucrărilor cât mai îngrabă, se luase
în plan, numai o seejiune. Se luase anume o singură secţiune, pentru ca
după terminarea acesteia, să se poată continua, tot în acel an (1923) cer­
cetările la cealaltă colină de către est, la „Şura părţii decimale", de unde
locuitorii satului, luaseră pentru trebuinjele lor, pământ, dărâmând colina
din toate părţile, aşa că din teritoriul vechiu abia mai exista a patra parte.
Se impunea deci explorarea cât mai îngrabă a acestei coline, deoarece
întârzierea înseamnă o mare pagubă ştiinţifică.
 Lucrările, la această staţiune, s'au început aşa dar, în anul 1923, şi
s'au coniinuat după aceia şi 'n 1924. Teritoriul erà de aproape 300 m.
S'au făcut aci, mai întâi, prin săparea câtor-va şanţuri în diferite părţi
ale colinei, câteva demonstraţii, după cari, s'au început fixarea secţiunilor
şi săparea lor după sistemul statigrafic obişnuit la asemenea săpături. Re­
zultatele au fost îmbucurătoare. S'a constatat prin săpăturile făcute c ă , viaţa
omului care a trăit aici în timpul aeneolitic, a dăinuit şi mai departe, deoarece
s'au aflat resturi culturale diu prima epocă de bronz, s'a constatat dease-
menea că, omul preistoric, a umblat pe aici şi în timpul Celtilor sau Ga­
laţilor. Tot aici, în timpul migraţiei, s'au îngropat Goţii dintr'a căror timp
s'au descoperit câteva morminte.
Stratul inferior al acestei staţiuni aparţine subepocei aeneolitice; are
însă, în multe privinţe conţinut divergent de cel al stratului inferior delà
colina de vest. Divirgenţa aceasta se reprezintă de obiceiu, numai prin câte
un fragment de vas, prin câte un ulcior, etc. şi mai cu seamă, prin forma
ceva mai desvoltată a locuinţelor. Şi aici, trece, după aceia, viaţa, în epoca
de bronz unde încetează; trec pe aici Celti, vin se aşează şi se îngroapă
aici Goţii, s'a mai observat apoi resturi culturale şi din s e c . X, XI, XIV şi XVII.
E deci o siaţiune foarte complicată din "care (cauză lucrările a prezentat o
deprindere c'am anevoioasă.

'Fig. 2. Urme de pe pământul viu.

Privind rezultatele săpăturilor delà Grădişte-Periamoş, vedem c ă în

cele două staţiuni amintite se înfăţişează : o sub epocă aeneolitică, una cu
începutul epocei de bronz, alta caracterizată prin fibule de fier celtice, iar
după câteva sute de ani, ajung în mâinele noastre, rămăşiţele mormintelor
Gotice din epoca migraţiei. Lipseşte însă, aici, epoca neolitică, dintr'a cărei
sfârşit, d-1 dr. Roşea a făcut încântătoare cercetări, vis-a-vis de teritorul
acesta, pe malul drept al Mureşului la „Şanţul cel mare".
 Se înfăţişează, în părţile aceslea, o epocă de tranziţie mult discutată
în ţară şi străinătate, desfăşurându-se aici un teritoriu important care a jucat
un rol foarte însemnat în privinţa primirii şi tranziţiei valurilor culturale, în
aproape tot cursul timpului preistoric.
Atât rezultatele mobile cât şi cele imobile, de-o valoare docmentară
incontestabilă, ne duc înainte cu paşi mari, în ceiace priveşte cunoaşterea
epocei aeneolitice bănăţene.
Cu rezultatele mobile ce s'au descoperit prin săpăturile făcute în cele
două coline, s'a înzestrai şi mai mult colecţiunea archeologică a Muzeului
Bănăţean, unde acestea au fost aduse.
Ceiace s'a descoperit, de astădată, ca obiecte mobile, s'au specificat
subt 350 poziţii, obiecte din colina de vest şi subt 217 poz. obiecte din
colina de est — lucrăriile campaniei 1923; în a doua campanie săpăturile
fiind continuate numai pe colina de est, de aci au rezultat 164 poziţii.
Rezultatele imobile, fenomene archeologice multe şi interesante, s'au
desemnat şi fotografiat la faţa lucului; printre acestea sunt multe vetre de
foc, câteva locuinţe subterane şi la suprafaţa pământului; între ele tipuri
noui şi forme considerabile.

Cu aceste explorări archeologice, cari au dat rezultate atât de impor­

tante, Societatea istorico-archeologică din Timişoara şi-a început activitatea şi
'n această direcţie, a programului ei de lucru; de relevat că pentru aceasta,
a avut un preţios concurs din partea distinsului profesor archeolog dr. Roşea,
care la invitaţiunea Societăţii a venit şi a lua) personal, sub conducerea sa,
cercetările şi săpăturile ce s'au întreprins.
Anul acesta însă, din lipsă de fonduri materiale, Societatea n'a mai
putut continua săpăturile. Să sperăm totuşi că, începând cu anul viitor, săpă­
turile nu vor mai stagna, ci, prin sprijinul ce se va da Societăţii de către acei
ce 'nţeleg rostul şi covârşitoarea ei importanţă, ele se vor putea continua şi
msi departe, printr'o activitate tot mai fecundă.

Fig. 3. Unelte de os preistorice.

 e coo © s ® coo © ® cao ® g @ s ® ozo @ s e 000 ®
iiiiiiiiiiriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiifiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiii iiiiiiiitiii iiiiiiiiiiiiiii III liiiiriiiiii if iiii iriiinii Iliim

DIE HEIMAT LENAU'S

VON

VIKTOR ORENDI-HOMMENAU

Unter den zahlreichen Dichtern und Schriftstellern des Banats — ich

erinnere nur an Adam Müller-Guttenbrunn, Stefan Milow, Dr. Friedrich
Bach, Christian Zedlitz, Anton von Kiesheim usw. — ist wohl keiner so
innig mit dem Boden der Heide verwachsen, wie Nikolaus Lenau, der un­
glückliche Sänger der Schwermut, der kaum seine ersten Kinderjahre hier
verbrachte und sich Zeit seines Lebens als Österreicher fühlte. Jorga, der
grosse Gelehrte des rumänischen Volkes, vergleicht den Dichter der
Schilflieder mit Eminescu, dem feinsinnigen Lyriker, weil in Beiden die
Natur lebt,, „die grenzenlos sich ausdehnende, uns melancholisch stimmende,
mit traurigen Tönen alles begleitende Natur dieses Landstrichs, in welchem
die Gebeine des thrazischen Blutes tief eingegraben sind und deren
Gefühlsart auf der fruchtbaren Ebene noch heute zu schwingen scheint".
W e l c h ' ein tiefer und erhabener Gedanke ! Und wer empfindet nicht
den Odem einer grossen Vergangenheit über dem Banate schwingen, wer
die Heide kennt und sie in die S e e l e geschlossen hat?
Weit, weit in der Ferne, dort, wo die Welt ein Ende zu haben scheint,
verschwindende Bergesspitzen im Nebelgewand ; am Himmel lichte Wolken­
schwaden, die majestätisch ruhig dahinziehen ; ringsum, so weit das Auge
schaut, bunte Wiesen, auf denen sich tausende von Mohnblumen erheben,
ein roter Teppich von unbeschreiblich schöner Pracht. In der Luft zirpt ein
Schwälbchen, das seinem Neste zuflattert. Hier ein einsamer Ziehbrunnen.
In seiner Nähe weiden Gänse und erfüllen mit ihrem lustigen Schnattern
die Luft. Ein verwittertes Wächterhäuschen träumt in den Himmel hinein,
während sich daneben in rotem Glanz ein Bahngeleise in endlose Weite
zieht. Eine Viehtränke. Nicht weit davon ein Sumpf, ein Weiher. Dumm­
dreiste Enten treiben darin ihr lärmendes Spiel. Auch eine Gluckhenne
tummelt sich geschäftig im Hof des alten Häuschens, in dem ein Radbrunnen,
ein Stall, eine Mistgrube, ein schattiger Nussbaum und eine Bank das Bild
vollenden. Neugierig lugt die Henne zum Fremdling, der hier Halt macht,
empor und erwartet Futter. Eine alte Hauskatze dehnt sich behaglich im
Sonnenschein und zwinkert schläfrig mit den Augen. Jetzt Kuhläuten. Die
prächtige Viehherde zieht heim, gefolgt von den beiden gemächlich einher-
troltenden Dorfstieren. Dort, neben dem Weiher, taucht auf einem kleinen
Hügel eine regenverwaschene Muttergottesstatue auf. Ein verwelkter Kranz
schmückt das graugewordene Bild der Madonna. Du ziehst in heiliger
Ergriffenheit den Hut und sprichst in dieser frommen Einsamkeit wohl auch
ein stilles Gebet. Auch dort hinten am Wegesrand ein Denkmal. Ein
Christusbild, von Gewittersturm umbraust, von Staub und Nässe beschmutzt,
das blecherne Schutzdach rostig und halb losgelöst vom Kreuzesstamm —
und doch, wie glänzt e s an dieser Stelle in deine S e e l e wie mit tausend
Sonnenlichtern hinein und erfüllt dich mit einer W e i h e , als ob du mitten in
Rom in der Peterskirche stündest und den Segen des Papstes empfingest . . .
Hier, ganz in der Nähe, ein müder Gottesacker, der sich malerisch
am Ende des Dorfes dahinzieht. Kreuze und Leichensteine grüssen herüber,
auf denen fromme Sprüche und Bilder von Verstorbenen prangen. Der
Donner grollt, der Himmel umzieht sich dunkel, ein Gewitter droht — das
ist die Heide, die schwermütige Heimat des Dichterfürsten Lenau.
Und auf dieser einsamen Heide, deren Pracht und Schönheit ewig
unausgesungen bleibt, steht auch das Denkmal, das den Dichter in ge­
dankenvollen Träumen zeigt, wie er den umflorten Blick nach seinem
Geburtshaus wendet und der verlorenen Kindheit gedenkt. Auf dem Sockel
des Denkmals stehen die W o r t e :

„Möchte wieder in die Gegend,

W o ich einst s o selig war,
W o ich lebte, wo ich träumte
Meiner Jugend schönstes Jahr!"
 Banatul Economic
DE

Dr. I. T E O D O R E S C U

Sub a c e a s t ă r u b r i c ă se v a publica a r t i c o l e şi studii p r i v i t o a r e l a si-

t u a ţ i u n e a economică a B a n a t u l u i .
P e n t r u p r i m n l n u m ă r a l r e v i s t e i ne v o m ocupa, în mod succint, de spi­
r i t u l de i n i ţ i a t i v ă a l a c e s t e i regiuni din t a r ă , spirit c a r e se m a n i f e s t ă în
special, p r i n c r e a r e a şi f u n c ţ i o n a r e a a o m u l ţ i m e de î n t r e p r i n d e r i pe a c ţ i u n i
cu c a r a c t e r c o m e r c i a l , f i n a n c i a r şi industrial.
D n p ă s t a t i s t i c a s o c i e t ă ţ i l o r pe a c ţ i u n i din î n t r e a g a t a r ă pe anul 1925,
a c t u a l m e n t e sub t i p a r , funcţionau în R o m â n a un n u m ă r de 2154 societăţi pe
acţiuni, c u un c a p i t a l de 22,691.613.902 lei.
Din a c e s t e societăţi 272 funcţionau în B a n a t şi ele dispuneau de un capi­
tal în a c ţ i u n i de 805.358.752 lei.
N u m a i din aceste c â t e - v a cifre se p o a t e v e d ? a c l a r i m p o r t a n t a B a n a t u l u i
f a t ă de î n t r e a g a t a r ă .
C e v a m a i mhit, în a c e s t n u m ă r nu se cuprind d e c â t n u m a i acele socie­
t ă ţ i , c a r e e r a u în functune în c u r s u l a n u l u i 1924 şi c a r e şi-au încheiat bilanţul
l a finele a n u l u i 1924, sau p â n ă l a 30 I u n i e 1925, t o a t e celelalte c a r e s'au în­
fiinţat în a n u l 1924, s a u din a n u m i t e î m p r e j u r ă r i n'au p u t u t să'şi f a c ă un
bilanţ, nu sunt cuprinse în cifrele de m a i sus.
P e n t r u a evidenţia şi m a i m u l t i m p o r t a n t a economică a B a n a t u l u i , pre­
c u m şi spiritul de î n t r e p r i n d e r e din a c e a s t ă p a r t e a t ă r i i , a m c ă u t a t a a r ă t a
în tabloul de m a i jos s i t u a ţ i a î n t r e p r i n d e r i l o r , c a r e e r a u in funcţiune pe a n u l
1924, în c o m p a r a ţ i e c u a n u l 1923.
Numărul
Societă­

Capital Fond de rezervă Beneficiu

ţilor

Felul
socie-
1923 1924 1923 1924 3! 1923] 1924
făfilor
1924
1923

L B L B L B L B L B L B
]

Inel 119 134 154470002 50 256603680 71 96712378 28 127073278 27 4177912179 68498495 62

lUislrlalt 79 109 303361450 512329230 69074701 87 58510286 38 6443677770 90018642 37
tinenlili 28 28 33984183 55 28925842 4868950 22 4452503 27 435856922 3680024 37
m i 43342 25
Hiera ' 1 1 4500000 7500000

Total 227272 496315636 05 805358752 71 170656030 37 190036067 92 11057446871 16224050461

D i n t r e c e n t u r i l e c a r e i n t e r e s e a z ă m a i m u l t şi c a r e ne a r a t ă m a i bine
s i t u a t i u n e a unei î n t r e p r i n d e r i , n'am l u a t decât u r m ă t o a r e l e : c a p i t a l u l , fondul
de r e z e r v ă şi beneficiile realizate pe a c e ş t i din u r m ă doi ani.
 L a finele anului 1924, după c u m r e z u l t ă din tablou, funcţionau în B a n a t
272 s o c i e t ă ţ i pe a c ţ i u n i cu un c a p i t a l de 805.358.752 lei, c o m p a r a t i v cu 227 so­
c i e t ă ţ i cu un c a p i t a l de lei 496.315.636 lei. A ş a , dar, în c u r s de un a n n u m ă r u l
întreprinderilor pe a c ţ i u n i a c r e s c u t cu 45, i a r c a p i t a l u l lor cu c i r c a 310
milioane lei.
T o a t e aceste s o c i e t ă ţ i dispuneau la finele anului 1924 de un fond de r e ­
z e r v ă în s u m ă de lei 190.036.067 lei, eeeace reprezintă un p r o c e n t de 24% din
c a p i t a l u l a c t i v , f a t ă de 170,656.030 lei din 1923 sau 34% din c a p i t a l .
D a c ă fondul de r e z e r v ă f a t ă de c a p i t a l în anul 1924 este m a i s c ă z u t c a în
anul 1923, faptul se d a t o r e ş t e înfiintărei de noi î n t r e p r i n d e r i sau s p o r i r i de
c a p i t a l l a cele vechi.
C a r » z u l t a t a l a f a c e r i l o r anului 1924 î n r e g i s t r ă m p e n t r u t o a t e î n t r e p r i n ­
derile din B a n a t un beneficiu net de 162,240.504 lei, f a t ă de 110,574.468 lei din
anul 1923.
D a c ă r a p o r t ă m aceste beneficii l a c a p i t a l u r i l e r e s p e c t i v e a v e m o r e n t a ­
bilitate de 20% p e n t r u anul 1924 şi de 22% pentru a n u l 1923.
R e n t a b i l i t a t e a î n t r e p r i n d e r i l o r pe a c ţ i u n i din B a n a t a v a r i a t în c u r s u l
a c e s t o r doi ani î n t r e 20—22%. A c e a s t ă r e n t a b i l i t a t e fiind destul de r e m u n e r a ­
torie p e n t r u c a p i t a l u r i învestite a contribuit se a t r a g ă noi învestitiuni, pre­
c u m şi noi c r e i e r i de întreprinderi.
Cele c a r e e r a u sau s'au desvoltat m a i mult, a t â t din punct de vedere a l
c a p i t a l u l u i c â t şi al n u m ă r u l u i sunt întreprinderile industriale, c a r e delà 79
în 1923, cu un capital de 303,361.450 lei a j u n g l a 109 a v â n d un c a p i t a l de
512,329.230 lei în anul 1924. M e n ţ i o n a m însă c ă in n u m ă r u l a c e s t o r î n t r e p r i n ­
deri industriale nu i n t r ă şi acelea c a r e , deşi a u e x p l o a t a r e a în B a n a t , a u sediul
a d m i n i s t r a t i v în c a p i t a l a t a r e i , unde contează. P r i n t r e acestea a v e m în p r i m u l
r â n d uzinele „Reşiţa", al c ă r o r sediu principal este în B u c u r e ş t i .
D a c ă a m a d ă u g a l a societăţile de m a i sus şi pe cele c a r e a u sediul în
c a p i t a l ă , d a r e x p l o a t a r e a în B a n a t , a m î n r e g i s t r a , m á i ales l a c a p i t a l , sume
m u l t m a i i m p o r t a n t e p e n t r u investitiunile din B a n a t .
C u m însă a m stabilit un principiu p s n t r u t o a t e societăţile din î n t r e a g a
t a r ă şi a n u m e de a le c o n t ă n u m a i acolo unde a u sediul a d m i n i s t r a t i v , a v e m
c a s o c i e t ă ţ i a p a r ţ i n â n d B a n a t u l u i n u m a i pe a c e l e a c a r e a u a t â t sediul admi­
n i s t r a t i v c â t şi e x p l o a t a r e a în a c e a s t ă regiune.
I n a l doilea r â n d a v e m institutiunile de credit, a d i c ă băncile, al c ă r o r
n u m ă r l a finele anului 1924 e r a de 134, a v â n d un c a p i t a l de lei 256,603.680, f a ţ ă
de 119, cu un c a p i t a l de lei 154.470.002 din 1923.
I n aceste g r u p e se cuprind t o a t e institutiunile de c r e d i t e locale.
D u p ă a c e s t e a u r m e a z ă societăţile c o m e r c i a l e al c ă r o r n u m ă r este
s t a ţ i o n a r , i a r c a p i t a l u l este c h i a r în descreştere în 1924 f a t ă de 1923, din c a u z ă
c ă î n t r e p r i n d e r i l o r c o m e r c i a l e nu le convine î n c ă f o r m a j u r d i c ă de societăţi
pe acţiuni, ele înfiintându-se m a i m u l t sub f o r m ă individuală, sau în n u m e
colectiv.
C a r e n t a b i l i t a t e a v e m în p r i m u l r â n d băncile eu un p r o c e n t de 27% l a
capital, apoi î n t r e p r i n d e r i l e industriale cu 18% şi înfine societăţile c o m e r c i a l e
cu 12% %.
P r i n bogăţiile sale miniere, p r i n a g r i c u l t u r a şi pădurile ce posedă, apoi
p r i n spiritul de î n t r e p r i n d e r e şi i n i ţ i a t i v ă , B a n a t u l din p u n c t de vedere
economic s t ă în f r u n t e a t a r e i .
 Reşiţa
DE

C . MANOLIU

M'am întâlnit cu un prieten, care este şi unul din iniţiatorii revistei de

faţă şi care îmi spune : „ D e c e nu scrii ceva despre „Reşiţa", o monografie?"
Şi vorbele sale au prins — şi iată-mă acum încercând o monografie a „Reşiţei"
a „Steg-ului" cum e cunoscută această intreprindre aci în Banat.
O încercare atât de grea însă — căci „Reşiţa" are (şi mai cu seamă a
avut) o atât de mare însemnătate pe toate tărâmurile, fie industrial, comer­
cial, cultural, social sau politic, încât un studiu amănunţit al acestui vast an­
grenaj nu ar putea fi făcut decât în volume întregi şi ar necesita o muncă
de câţiva ani.— (După cum sunt informat, D-1 dr. Valeriu Branişte lucrează
şi apariţia acestêîTùcTari, desigur

Cum a luat naştere această instituţie ?

La 1 Ianuarie 1885 un grup de financiari compus din: Bancherii Baron
G e o r g e s de Sina şi Baron Daniel Eskeles din Viena împreună cu Isac Pereire şi
Ducele de Galliera, preşedintele şi administratorul Societăţii Generale de
Credit din Paris, cumpără delà Guvernul Austriac (atunci Banatul era în­
corporat la Austria) cu preţul de 30 milioane de franci (11.550.000 florini) :
1. Zăcământul carbonifer de lângă Teplitz, în Bohemia ;
2. Uzinele de cărbuni delà Kladno şi Brandeisel în Bohemia precum şi
3. Minele, Uzinele, şi ciocanele de cupru din Oraviţa şi Ciclova;
Minele cupru, argint şi minereu de fier din D o g n a c i c a ;
Uzinele şi minele de cupru şi minele de fier din S a s c a ;
Minele de cărbuni din Doman şi Cuptor-Secul ;
Minele şi uzinele de cupru din Moldova;
Minele de cărbuni din Steierdorf;
Uzinele de fier din Reşiţa şi Văliug împreună cu minele de cărbuni ;
Uzinele de fier şi ciocanele de cupru din B o c ş a ;
Ciocanele de fier din Gladna şi Minele de fier din Moraviţa şi Slamina.
Toate acestea cu toate clădirile, instalaţiile, utilajul aflat pe ele. D e
asemenea toate terenurile şi pădurile aparţinând statului, în total 219.737
jugăre cadastrale din cari în circunscripţiile B o c ş a şi Oraviţa 113.021 jugăre.
 Odată cu această achiziţiune acelaş grup financiar obţine delà guvernul
austro-ungar, contra sumei de 170 milioane franci (65.450.000 florini) con­
cesiunea Căilor ferate următoare:
1. C a l e a ferată de nord Bodenbach-Brünn-Olmütz ;
2. C a l e a ferată de sud-est Marchegg-Szolnok şi Seghedin :
3. Cnlea ferată Seghedin-Timişoara ;
4. Calea ferată Timişoara-Baziaş, prin Oraviţa;
5. Calea ferată Lissawa-Baziaş ;
6. Calea ferată Timişoara-Arad.
Din acestea, liniile delà punctul 1 şi 2 erau deja în exploatare; iar
cea delà punctul 3 era în construcţie l i acordarea concesiunei.
tó 5 Cu aceste aporturi, grupul franco-vienez prin statutele din 8 Ianuarie
1885 înfiinţează Societatea pe acţiuni: „ K . K. privilegierte österreichische
Staatseisenbahngesellschaft" cu un capital de 275.000.000 franci (110.000.000
florini).
Interesant e de remarcat c ă în compunerea capitalului, grupul francez
avea 7 7 . 5 % pe când grupul Austriac nu avea decât 2 2 . 5 % . Totuşi în sta­
tute s e prevedea c a jumătate din membrii consiliului de administraţie s ă fie
naţionali.
In afară de consiliul de administraţie care lucrează la Viena, s e cons­
titue la Paris un comitet permanent compus din membrii consiliului cari
locuesc la Paris şi căruia consiliul de administraţie ti poate ceda prin
delegaţie toate drepturile sale.
Societatea s e dizolvă la 1 9 0 5 .

In urmă Banatul trecând sub administraţia statului ungar, guvernul ungar

prin legea No. XLIV din 1882 ratifică atât actul de vindere cumpărare dintre
statul austriac şi grupul franco-vienez-recte „St. E . G . " pentru acele bunuri
cari cad pe teritorul statului ungar, cât şi concesiunea pentru liniile ferate
cari erau cuprinse în regatul maghiar.
Această Societate de căi ferate, după cum şi numele o indică, avea
drept scop principal exploatrarea liniilor concesionate, servindu-se de ex­
ploatările achiziţionate pentru a-şi procura prin propriile ei mijloace mate­
rialul metalic necesar la construcţia şi întreţinerea liniilor şi combustibilul,
cărbune şi lemn Ş i această politică a şi fost urmată, uzinele metalurgice
şi atelierile mecanice şi de construcţii, nedesvoltându-se în aceaşi măsură
c a exploatarea căilor ferate, până la anul 1891 când statul ungar prin Le­
gile No. XXI şi XXXVIII din acel an, statifâcând liniile ferate, le rescumpără
delà Societatea de Căi ferate contra unei anuităţi de 10.665.000 florini aur
plătibilă până în anul 1965.
Din acest an Societatea dă o deosebită atenţie desvoltărei Uzinelor
şi în special a atelierelor, modernizând instalaţiunile şi mergând din progres
în progres.
Capitalul Societăţei delà înfiinţarea ei şi până în anul 1 9 2 0 când
complexul aflat în România s'a transformat într'o societate separată, a ră­
mas acelaş de 275 milioane franci, cu deosebirea c ă situaţia iniţială s'a
inversat partea c e a mare a capitalului fiind în mâinele finanţei Vieneze,
reprezentată prin Creditul Funciar al Austriei.
 După încorporarea Banatului la România, după tratative între statul
român, un grup de bănci româneşti, şi Societatea privilegiată de căi ferate,
s'a hotărât înfiinţarea unei Societăţi Anonime, pentru achiziţionarea şi ex­
ploatarea Uzinelor şi Domeniilor din proprietatea Societăţei de căi ferate
aflătoare în judeţul Caraş-Severin.
Societatea ia fiinţă la 1 Ianuarie 1920 cu un capital acţionar de 125
milioane lei din care 75 milioane sunt atribuite Societăţii priveligiate de
căi ferate drept preţ de cumpărare al aportului său, iar restul de 50 mi­
lioane subscriindu-se în ţară. D e c i Capitalul străin formează 6 0 % din total.
In anul 1923 pentru a s e mări proporţia capitalului românesc s e mă­
reşte capitalul la 185 milioane, cota de 6 0 % formând-o acum capitalul
românesc.
In anul 1924 s e face o nouă emisiune : mărindu-se capitalul de 250
milioane lei, la această emisiune participând şi marile uzine metalurgice
engleze „Vickers Lted".
Astăzi principalii acţionari ai S o c . „Reşiţa" sunt:
Privilegierte Österreichische-Ungarische Staats-Eisenbahn-Gesellschaft
Viena—Paris,
Vickers Ltd. Londra,
Österreichische Bodenkredit-Anstalt Viena,
Banca Agricolă, Bucureşti,
„ Albina, Sibiu,
„ L. Berkowitz, Bucureşti,
„ Chrissoveloni, Bucureşti,
„ Comercială Italiană şi Română, Bucureşti,
„ Comercială Română, Bucureşti,
„ de Credit Român, Bucureşti,
„ Generală a Ţării Româneşti,
„ Marmorosch Blank & C o .
„ Românească, Bucureşti,
„ de Scont a Românei, Bucureşti,
„ Timişoarei şi S o c . Comercială pe Acţiuni, Timişoara,
„ Ţărănească, Bucureşti.

E interesant c ă până în ultimul timp (nu ştiu dacă mai este şi acum)
cel mai mare acţionar român a fost d-1 C. Argentoianu.

Tobloul comparativ de mai j o s dă o imagine a jocului capitalului şi

câştigul „Societăţii privilegiate de Căi ferate" şi mai târziu „Reşiţa".
S c ă d e r e a continuă a capitalului „St. E . G."-ului s e datoreşte amortizărilor.
Din acest tablou s e vede c ă atât „St. E . G."-uI căt şi „Reşiţa" au
căutat s ă dea capitalului nominal învestit un di vident cât mai rentabil şi
desigur c ă dacă acţiunile „Reşiţa" nu ar fi fost emise la prime atât de
ridicate, acţiunile „Reşiţa" ar constitui un efect ideal atât în c e priveşfe
garanţia capitalului învestit, cât şi rendementul acestui capital.
D e fapt însă dividendele de 20 şi 3 0 % nu revin decât la 7 — 9 %
asupra capitalului învestit.
ŞljA Cuptoarele înalte
 Dividend Ja
Anul Capital Profit net " « £ 2 5 °°'
a cf lunilor

1905 Fr. 257.592.000 Kr. 12.173.682.55 6%

1914 „ 249.559.000 , 22.570.332.63 7%
1919 „ 247.242.000 , 25.295.345.45 8<>/o
1920 Lei 125.000.000 Lei 26.497.174.02 20°/ 0

1921 „ 125.000.000 , 36.562.387.20 20%

1922 „ 125.000.000 , 38.076.335.47 20<>/p
1923 „ 185.000.000 , 69.280.073 76 30»/o
1924 „ 250.000.000 „ 69.454.579.34 20%

După c e am aruncai această scurtă privire asupra schimbărilor de

ordin financiar-politic prin care a trecut „St. E. G . " — „Reşiţa" să aruncăm
o privire asupra producţiunei acestei industrii.
Delà începuturile ei, exploatarea a fost îndreptată în 3 direcţiuni :
Exploatarea mineră (cărbuni şi minereu de fier), exploatarea forestieră,
industria metalurgică.
Exploatarea mineră, — Actualmente „Reşiţa" are cinci pufuri de ex­
tracţie la Anina, Doman şi Secul din cari se scot cărbuni de o calitate
superioară, asemenea cărbunilor de Silezia cari ating 7700 calorii şi au un
conjinut de gaz de 2 8 % . — Din cauza exploatării forţate din timpul războiului,
producţia de după război este relativ mică faţă de c e a la care ajunsese
înainte de războiu, însă prin lucrările noi c e s e fac, producţia creşte mereu
şi în scurt timp va ajunge la 300.000 tone anual. O greutate în exploatarea
cărbunilor, cu toată bogăţia bazinului, o formează neregulariatea straturilor.
Cărbunii sunt în c e a mai mare parte spălaţi în s e p a r a t a de la Anina
de unde o parte sunt transformaţi în c o c s în cele 70 cuptoare regenerative
din Anina.
Minereurile de fier sunt extrase din minele delà Ocna de Fier şi
Delineşti. Minereurile sunt de o foarte bună calitate, asemenea minereurilor
de fier Suedeze, însă zăcămintele nu sunt atât de bogate şi nu s e poate
face o exploatare intensivă a lor, din motive de economie naţională.
Exploatarea forestieră a celor cea. 85.000 hectare pădure s e face
după metodele silvice cele mai moderne, lemnul câştigat întrebuinţându-se
parte la exploatările miniere, iar restul fiind trarsformat în cărbuni de lemn
în uzinele pentru distilarea lemnului din Reşiţa şi Miniş. Lemnul de brad şi
esenţe alese este prelucrat în ferestraele din Valiug, B o c ş a , Moldova şi
Anina.
Exploatările forestiere şi miniere sunt deservite de o reţea de cale
ferată de 200 km. lungime din cari 40 km. linii normale, iar restul linii
înguste.
Industria metalurgică formează una din cele mai însemnate industrii
de acest fel din Europa.
Minereurile proprii şi străine sunt prelucrate în instalaţia de aglome­
rare din Reşiţa de unde trec apoi în cele 2 cuptoare înalte de o producţie
de 300 şi 130 tone fier brut, c a apoi fierul brut obţinut să treacă în cup-
REŞIŢA Atelierul de forjă — Ciocanul mare hidraulic
toarele Martin. — Lingourile de otel Martin sunt apoi parte prelucrate în
turnătoria de otel iar parte sunt laminate în vasta instalaţie de laminoare
unde s e laminează toate profilele de fier, şine şi table. C a o anexă a La-
minoarelor funcţionează şi o forjă şi laminor de bandaje.
Având o producţie de material prim era natural c a o parte din aceste
materiale să fie apoi prelucrate în atelierile proprii şi astfel Reşiţa
posedă vastele ateliere Mecanice, unde s e fabrică: locomotive, vagoane
cisterne, cazane, constructiuni de fier, poduri metalice, ioi materialul de
cale ferată, piese de maşini, rezervoare, unelte de sondaj, perechi de roţi
de locomotive şi vagoane, tunuri, proectile, motoare electrice, piese de
vagoane, cu un cuvânt fot c e s e lucrează în marea industrie a fierului.
P e lângă exploatările de mai sus, „Reşiţa" are la B o c ş a Română o
fabrică de unelte agricole, fabrică de cărămizi refractare, o fabrică de tocile
la Anina, un atelier cu ciocane pentru fabricatul uneltelor de săpat la C;-
clova, cuptoare de var la Colţan, iar la Moldova vii.
Tabloul de mai j o s dă o ideie de fluctuaţiile diferitelor ramuri de
producţie, (îmi lipsesc datele privitoare la producţia lemnelor şi cărbunilor
de lemn delà 1895 î n c o a c e ) :

r„ Cărbuni Cărbuni Minereu P . > „, n . «„ _ Materiale

L e l e m n F
Anul ,!T
m. c. <* de fpământ de fier ™1
tone 1
tan „T
tone
t Îmbinate
,
m c one l o n e o n e

1855 190.000 145.000 70.000 14.000 6.000 - 5.000

1865 240.000 155.000 150.000 15.000 16.000 — 7.000
1875 380.000 220.000 230.000 45.000 40.000 12.000 25.000
1885 555.000 240.000 360.000 90.000 68.000 44.000 44.000
1895 580.000 355.000 400.00o 130000 73.000 61.000 56.000
1907 — — 402.800 142.600 85.000 76.200 65.800
1914 — — 336.300 112.700 114.000 116.000 94.400
1919 — — 170.400 43.900 11.800 31.000 40.000
1920 — - 148.100 48.200 17.700 30.000 41.000
1921 — — 162.600 43.000 29.600 37.000 36.000
1922 — - 189.300 43.700 16.600 65.900 59.700
1923 — — 222.700 48.500 35.950 80.860 70.400

Privind această întreprindere unde sunt ocupaţi circa 2000 de funcţio­

nari şi 20.000 de lucrători şi prin care trăesc circa 50.000 suflete, unde
zilnic s e consumă, 25.000 Kilowaţi de curent electric şi sute de mii de cai
putere, de unde pleacă în toate părţile ţării aproape întreaga fierărie ne­
c e s a r ă consumului din ţară şi a!âtea piese mari, maşini, locomotive, poduri
şi produse brute.unde producţia şi fabricaţia este atât de diferită, fe întrebi
c e organizaţie perfectă necesită asemenea angrenaj pentru c a el să funcţioneze.
Şi în adevăr, „St. E . G."-uI a ştiut s ă organizeze în aşa fel, încât lăsând
libertate de acţiune fiecărui organ, să dea totuş putinţa conducerii centrale
de a vedea tot şi a interveni momentan când nevoia ar cere-o.
„Reşiţa" este întreprinderea industrială care urmează s ă j o a c e rolul
cel mai important în economia noastră naţională, formând un nod vital în
viaţa industrială a României de azi.
 Nu joacă încă rolul ce i se cuvine, deoarece noi nu am adoptat încă
o politică industrială, în special în c e priveşte industria metalurgică. Statul
nostru nu şi-a schiţat încă un program de organizare şi sistematizare al
producţiei metalurgice şi nici nu duce încă o politică de sprijin eficace al
industriei metalurgice, industria grea, care să uşureze desvoltarea ei. Tari­
fele noastre vamale sunt departe de a o pune la adăpostul concurenţei
străine care lucrează în condiţiuni mai favorabile atât în c e priveşte mate­
rialele prime cât şi în ce priveşte utilajul şi atât timp cât nu vom avea un
tarif protectionist, industria metalurgică nu va putea progresa, ci se va men­
ţine numai cu mari sforţări şi sacrificii. Iugoslavia care nu are încă o in­
dustrie metalurgică propriu zisă, pentru toate acele articole cari se fabrică
în ţară a pus taxe protecţioniste -care merg până la 5 0 % din valoare.
Acum la noi se lucrează la întocmirea unui nou tarif vamal.
Se va ajuta oare industria de care este legată întreaga noastră eco­
nomie şi apărare naţională? Vom vedea.
C R O N I C I
Literatura Anului
I n r i t m u l sufletesc al l i t e r a t u r i i
n o a s t r e de după raaboiu g ă s i m o ciu­
d a t ă v o i n ţ ă de perspective m a i adânci,
o pasiune c r e s c â n d ă , g e s t u r i a b r u p t e ,
d a r şi o lmişte c o n t e m p l a t i v ă c u m
înainte c u zece a n i n u e m u cunoscute.
Curentele — c a în orice t i m p de pre­
f a c e r e — s u n t g r e l e de contradicţii.
Despre orice s'ar p u t e a vorbi, n u m a i
de s e c e t ă l i t e r a r ă — nu. E drept c ă
r e c o l t a de „volume" a u l t i m u l u i a n e
r e l a t i v m a i s ă r a c ă d e c â t în anii t r e ­
cuţi, dlar a c e a s t a n u din p r i c i n a unei
1
scăderi de c r e a ţ i e c â t m a m u l t din
p r i c i n a unei crize editoriale. Cei m a i
m u l ţ i scriitori s t a n c u volumele în
sicriaşul mes oi. Mu putem t r e c e totuşi
peste a n u m e c o n s t a t ă r i pe c a r i statis­
t i c a bibliografică a anului le impune.
A s t f e l poezia, în a f a r ă de sporadicele
v e r s u r i a p ă r u t e p r i n şi m a i r a r e l e r e ­
viste, n'a dat d e c â t unul sau două v o ­
lume r e m a r c a b i l e . C u a t â t m a i m u l t
proza. C e a c e p u t e a să d e v i n ă eveni-
mjentul copleşitor a l anului t o t u ş i n'a
a p ă r u t : cele cinci v o l u m e a n u n ţ a t e de
T u d o r A r g h e z i . V o m t r e c e deci în r e ­
v i s t ă cele c â t e v a c ă r ţ i m a i î n s e m n a t e
ciari s'au i v i t f ă r ă s u r lie şi f a n f a r e .
P r o z a t o r u l de m a r e t a l e n t Emanodl
B u e u ţ a şi-a t i p ă r i t m u l t a ş t e p t a t e l e bu­
c ă ţ i l i t e r a r e g r e u de c l a s i f i c a t l a nu­
vele, descrieri s a u schiţe, subt titlul:
„ L e g ă t u r a roşiie". (In c o l e c ţ i a : Carjlea
V r e m i i . ) P a s i u n e a lui de c ă l ă t o r şi-a
dat roadele. Cele c â t e v a p o v e s t i r i sunt
m a i m u l t p r i l e j u r i de-a a r ă t a d r a g o s t e a
de pitorescul şi p a r t i c u l a r u l c u t ă r e i
sau c u t ă r e i r e g i u n i r o m â n e ş t i , din
A r d e a l sau delà D u n ă r e , a a u t o r u l u i .
Dax trec prin aceste povestiri şi
oameni pe d i n ă u n t r u v ă z u ţ i p â n ă în
c e a din u r m ă t a i n ă a sângelui. Sufe­
r i n ţ e omeneşti iau p r o p o r ţ i i de poveste,
a v e n t u r a vieţii î m p r u m u t ă c e v a şi
mai misterios din a v e n t u r a î n t o r -
t o c h i a t ă a frazei ce-o î m b r a c ă , peisa-
giile ţ ă r i i se î n c h e a g ă din c u v i n t e mi-
raculos ciocnite, t r i s t e ţ i şi p r i v i r i ele­ m i n u n a t e surprize a t i p ă r i t în r e v i s t a
g i a c e spre t r e c n t se desprind de subt condusă de el „Contimporanul" c â t e v a
pleoapele totdeauna uşor închise ale p ă r ţ i ale r o m a n u l u i s ă u de o deosebită
vorbelor spuse. F r u m s e t e a p l a s t i c a şi v a l o a r e din p u n c t de vedere stilistic
! u t e r e a de viziune a a c e s t o r b u c ă ţ i te şi psihologic „Tic-tac." — I n t r e volu­
f a c s ă r e g r e ţ i d o a r puţinul p a g i n i l o r mele de v e r s u r i a m i n t i m cel a l poetului
legate în c ă t ă r ă m i l e invizibile ale mi­ ardelean A r o n C o t r u ş : „Versuri". ( E d .
cului volum. — Cezar P e t r e s c u , nuve­ Sămănătorul, Arad). Aceste câteva
listul plin de m ă s u r ă , a u t o r u l „Scriso­
v e r s u r i pe c a r e le c i t ă m v o r b e s c m a i
r i l o r unui răzăş", a scos un noou vo­
m u l t decât orice r e c o m a n d a ţ i e :
lum de „povestiri cu m o r ţ i " : „Omul
din vis". ( E d . R a m u r i ) , în c a r e l a
duioşia moldevenească cunoscută diu Cu haine şi cu gânduri întinate,
l u c r ă r i l e sale de p â n ă a c i se a d a u g ă un ostenit de aşteptări şi de păcate,
interes p e n t r u f a n t a s t i c cu totul s u r ­ Eu mă opresc şovăitor, pe-o clipă,
Ia întrările-ţi neprieteneşti, obscure,
p r i n z ă t o r p e n t r u felul a c e s t u i scriitor. catedrala mea sălbatică —- Pădure 1
C a r t e a a c e a s t a înteţeşte t o a t e aştep­
tările frumoase de c a r e a u fost însoţite Cu ochii umezi la pâmant eu cäd
cele c â t e v a f r a g m e n t e a l e unui nou Şi lacrimile-amarè suântute,
roman la care autorul lucrează. — F . cu hatna ta dohovnice nomad,
Adercäi a u t o r u l cunoscut a l c ă r ţ i l o r : vântule, vântulel
„Ţapul", „ M o a r t e a unei republici roşii''
— a publicat a c u m un r o m a n „Omul I n aceeaş bibliotecă a a p ă r u t şi
descompus" (ed. A n c o r a ) . P o v e s t e a t r a ­ „ C a r t e a unui om" de E m i l Isao, pre­
g i c ă a unui om c a r e se c a u t ă şi se ţ i o a s ă îndeosebi prin cele c â t e v a poezii
pierde în c â t e v a femei. F a ţ ă de ideolo­ delà u r m ă .
g i a din t r e c u t , f a ţ ă de î n a l t a intelec­
t u a l i t a t e a l u c r ă r i l o r de p â n ă a c i noua Miroase a nuci oriunde te duci
l u c r a r e aduce un deosebit d a r de a Stau corbii pe cruci
r e d a o a n u m i t ă a t m o s f e r ă de s t r i c ă ­ de morminte.
ciune sufletească. î n s u ş i r i l e de stil şi Nu crede razei de soare,
Te minte.
p u t e r e a de observaţie f a c din a c e a s t ă E mort sufletu'n floare
c a r t e unul din documentele preţioasa ca doru'n cuvinte.
ale descompunerii pe c a r e războiul a
lăsat-o în u r m ă - i î n t r e noi. R o m a n u l Cad foile udate de ploile
m a i a d u c e şi o c i u d a t ă inovaţie tehnică nopţilor de strajă.
a povestirii: e un r o m a n l a p e r s o a n a a Şi se întorc din munţi oile.
doua, prin ceeace se obţine un efect de Nu se 'ntoarce soarele al doile
aducător de vrajă?
m u l t e o r i foartie sugestiv, m ă r i n d t r a ­
g i c d i s t a n ţ a dintre povestitor şi el în-
suş. — Ionel Teodoreanu, scriitorul Tremură luciul apei parcă străpuns
de săgeţile luminei stinse.
b a r o c î n c ă r c a t de frumuseţe, şi^a is­ Stelele pe cer aprinse
prăvit întâia parte a romanului sau sfinţii cu aur le-au uns.
„La Medeleni" şi continuă s ă publice
în „ V i a ţ a r o m â n e a s c ă " a doua p a r t e a
acestei trilogii, în c a r e se perindă copi­ I n t r ' u n n u m ă r f o a r t e r e s t r â n s de
l ă r i a şi adolescenţa unei generaţii, e x e m p l a r e şi-a publicat şi St. Neni-
oare se poate n u m i cea m a i nouă a ţescu nltimele poezii. C o n s t a t ă m însă
Moldovei. — I o n Vinea, poetul plin de cu p ă r e r e de r ă u că volumul i u f s e ^ s ä -
seşte în librării. f L. B . \
 Mişcarea teatrală şi artistică
în Banat
I n omisul nostru, m i ş c a r e a teatrală e
f ă r ă t e a t r u , i a r cea a r t i s t i c ă f ă r ă a m a ­
tori. C ă c i în m i c a s a l ă de spectacole
f a m i l i a r e , r e p r e z e n t a r e a lui „ F a u s t "
echivalează cu o furtună într'un
lighian cu a p ă , i a r pictorii şi sculptori
e x p u n şi se expun r e g u l a t l a s i t u a ţ i a
de direcitjori de panoptice g r a t u i t e , în
c a r i l u m e a vine, vede şi n u c u m p ă r ă .
Virtuozii muzicali alternează între
s a l a plină a Casinoului, siau a c e a ş i
sală r ă s u n ă t o a r e c a un ceaun gol.
Totuşi se j o a c ă , se e x p u n e şi se
c â n t ă suficient în Timişoara..
• P â n ă l a i n a u g u r a r e a noului t e a t r u
comunal, vechiul şi m i c u l local din
hotelul F e r d i n a n d , a adăpostit în se­
siunea a c e a s t a m a i m u l t e trupe buou-
reştene. A m avut) trupele T ă n a s e , (à
tout seigneur, tout honneur) M a x i m i ­
lian, A g e p s i n a Maori, M a r i a F i l o t t i ,
Maria Ciucureiscu-Bulfinsky, Tantzi
C u t a v a . S'au j u c a t piese clasice, m o ­
derne, mondene şi demi-mondene. De
la, „ F a u s t " , p â n ă l a „ B o n s o i r B u c u ­
reşti" publicul de f u n c ţ i o n a r i a l oraşu­
lui nostru, a g u s t a t g a m a t u t u r o r tre­
cerilor posibile. E curios c u m impresia
g e n e r a l ă e acpaşi a s u p r a diferitelor
t r u p e : E l s a u E a ş i . . . c l a s a de con­
s e r v a t o r . I n t r ' a d e v ă r , m ă 'ntreb ce
a r e s ă devie p r o p a g a n d a de t u r n e u r i
d r a m a t i c e , c â n d se v a j u c a în noul
teatru... C ă c i în a t m o s f e r a „intimă"
a micei scene de pension şi a sălii
s u p r a î n c ă r c a t e cu cele cinci sute de
locuri, defecţiunile t i n e r i l o r „viitori"
t r e c de m u l t e ori neobservate, î n t r e o
c u c o a n ă c a r e se r ă c o r e ş t e cu p r o g r a ­
m u l şi un domn c a r e se a ş e a z ă mai
-
bine pe scaunul p r e a s t r â m t . Dau ,
î n t r ' u n teatru comod, cum se zice că
v a fi cel nou şi pe o scenă î n c ă p ă t o a r e
„Kiksurile" de u m p l u t u r ă , v o r ame­
n i n ţ a serios u n i t a t e a spectacolului. S ă
s p e r ă m deci, c ă trupele de t u r n e e v o r
fi m a i p u ţ i n n u m e r o a s e şi m a i reuşite
c a ansamblu.
D e o c a m d a t ă , T ă n a s e a ieşit destul de
bine l a vopsea, cu picanteriile sale ba
letistice şi trupele serioase susmenţio­
nate a u împus onorabil vedetele lor,
dealtminteri şi din fericire, cunoscute
publicului t i m i ş o r e a n în î m p r e j u r ă r i
m a i favorabile.
P i c t u r a ne-a adus tablourile d-lor
T i b o r şi K á l d o r . D o m n u l T i b o r e un
impresionist de şcoală c l a s i c ă şi şede -
r e a s a în F r a n ţ a a dat coloritului său
m a i m u l t ă t r a n s p a r e n ţ ă decât a c e e a
pe oare i-o cunoşteam. Totuşi, c e v a in-
ventiune a r t i s t i c ă nu i-ar s t r i c a şi ne
a r s c o a t e puţin din i m p r e s i u n e a de
t â r g de peisagii pe c a r e ne-a lăsat-o
u l t i m a «exposiţiune. Domnul K á l d o r , nu
suferă de aceeaşi slăbiciune. I n v e n ţ i u -
n e a d-sale e înduioşător de boeoklinia-
nă, c â n d n u e c u totul „gemütlich"
À m văzut în expoziţiunea d-lui K á l -
dor, tot ce l u m i n a lunii poate face cu
un c a s t e l r u i n a t s a u cu a p a m ă r i i .
A m văzut însă şi a m a b i l e efecte de
c e a t ă , scene de g r ă d i n i ţ ă cu f a t a c a r e
citeşte un r o m a n , flori, fructe şi
i a r ă ş i p a j i ş t i zmălţuite cu flori în
ghirlande. Domnul K á l d o r a r e un co­
lorit s i m p a t i c .
Muzica ne-a i n v i t a t în s a l a Cazi­
noului, s ă a s c u l t ă m pe profesorul
belgian Henri Marteau, violonistul
cunoscut în apus de m u l t ă v r e m e .
Si ne-am dus şi a m ascultat, în a f a r ă
de „Chacona" lui B a c h şi „Concertul
de v i o a r ă " a lui Mendelssohn, e x e r ­
ciţiile în poziţia p a t r a , studiile de oc
t a v e , de t r i l u r i şi c r o m a t i s m u l unei
„ F u r t u n i " a d-lui profesor. Ne-am mi­
nunat! de s i g u r a n ţ a tecnicei la a,c|3st
b ă t r â n m a e s t r u , d a r a m ieşit de la
concert, oa de l a o lecţie bună de
v i o a r ă . Muzica, p â n ă a c u m ne-a s n r â s
prin ochelarii pedagogiei şi a ş t e p t ă m
c e v a m a i liber, m a i a p r o a p e de ne­
a s t â m p ă r s a u m a i a d â n c decât un
exerciţiu.
E C O N D M I C E
F r a n c u l şi L e u l . L u m e a n o a s t r ă co­
m e r c i a l ă u r m ă r e ş t e cu i n g â n d u r a r e
evenimentele f i n a n c i a r e din F r a n ţ a .
Sforţările guvernului francez de a
s a l v a f r a n c u l p a r băncilor şi industriei
noastre n e a s e m ă n a t m a i importante
decât bugetul sau succesiunea. Legă­
t u r i l e n o a s t r e cu c a p i t a l u l din P a r i s
sie r e s i m t în ultimul t i m p a t â t de
m u l t î n c â t urcareja sau p r ă b u ş i r e a
francului î n s e a m n ă şi u r c a r e a sau
p r ă b u ş i r e a leului. Ş i de a c e i a orice ne­
d u m e r i r e şi desorienfeare l a P a r i s este
în a c e i a ş i v r e m e o nedumerire şi dez­
o r i e n t a r e şi l a B u c u r e ş t i . N i m e nu
In a ş t e p t a r e a v i i t o a r e l o r concerte, â
viitorului t e a t r u şi a viitorilor c u m p ă ­
1
r ă t o r i de tablouri, v ă rog să s c u z a ţ i
puţin optimistele mele constatări
a s u p r a m i ş c ă r i i t e a t r a l e şi a r t i s t i c e în
T i m i ş o a r a . D a c ă credeţi cum v a c ă
s â n t un „detractor" v ă r o g s ă v ă in­
f o r m a ţ i şi v e ţ i află c ă a m v ă z u t din
1919 p â n ă azi, prin ochelarii trandafirii
ai s p e r a n ţ e l o r naţionale, toate m a n i
festările a r t i s t i c e din T i m i ş o a r a şi c a
a m consemnat în „ B a n a t u l r o m â n e s c "
şi în „Nădejdea" a c e s t e favorabile im-
presiuni.
Socotesc însă, c ă de a c u m înainte v a
trebui s ă ne o c u p ă m m a i obiectiv de
aceste m a n i f e s t ă r i , c ă c i creditul de
speranţe e pe sfârşite şi „consolidarea"
a început în a r t ă :
„Aimez qu'on V o u s conseille e t non
pas qu'on V o u s flatte."
Şi f ă r ă s ă - m i a t r i b u i c a l i t ă ţ i de
consilier, s â n t h o t ă r â t să nu flatez
zadiarnic.
R e n é Ch. B r a s e y .
ştie cu s i g u r a n ţ ă ce v a fi măine. în­
c e r c ă r i l e de consolidare şi î m b u n ă t ă ­
ţ i r e , ce se u r m ă r e s c c u o p e r s e v e r a n ţ ă
e r o i c ă de întlreaga lume f i n a n c i a r ă şi
i n d u s t r i a l ă f r a n c e z ă nu s'au dovedit
prea. eficace şi î n t r e t i m p cursul livrei
engleze se u r c ă a m e n i n ţ ă t o r l a P a r i s
coace a p a s ă şi slăbeşte zilnic devizele
Bucureştilor pe p i a ţ a din Zurich.
F a p t u l acesita este de-o importanţă
copleşitoare, c ă c i impinge criza econo­
m i c ă delà noi — şi a ş a destul de g r a v ă
— spre o p r ă p a s t i e î n g r i j i t o a r e . P a r a ­
lelismul dintre criza v a l u t a r ă franceză
şi cea delà noi impune o luptă c o m u n ă
a ambelor ţări. Guvernul român a r e
cel puţini ' a v a n t a j u l e x p e r i n ţ e l o r din
Franţa,
Legea timbrului. Proectul acestei
legi n u e p r i v i t eu p r e a m u l t ă simpatie
de l u m e a c o m e r c i a l ă de aici. Ş i cu
drept c u v â n t . C ă c i principiul demo­
c r a t i c a l unui stat, c u m este a l nostru,
nu p r e a î n g ă d u e c a o astfel de lege să
fie î n t o c m i t ă miai m u l t în ba^a u n o r
consideraţiuni fiscale decât sociale.
I n t e n ţ i a , ee se desprinde din fiecare
p a r a g r a f a l acestei legi, este însă a c e i a
de-a a s i g u r a s t a t u l u i subt titlu de
competinţe de t i m b r u un v e n i t consi­
derabil cu c a r a c t e r de impozit. P l u s u l
ce-1 a ş t e a p t ă M i n i s t r u l n o s t r u de fi­
n a n ţ e f a ţ ă de veniturile anului t r e c u t
în u r m a a c e s t o r disipoziţiuni a r întrece
smma de un m i l i a r d lei. Venidul a c e s t a
considerabil cade îndeosebi în s a r c i n a
b ă n c i l o r şi a c o m e r c i a n ţ i l o r , cea-ce în­
g r e u n e a z ă în r e a l i t a t e s i t u a ţ i a depo­
nenţilor şi a — c o m e r c i a n ţ i l o r . C ă c i
legea prevede o t a x ă de 10% după do­
b â n d a o r i c ă r e i depuneri până la
10.000 lei şi 1% după o r i c e v â n a a r e cu
c a r a c t e r comercial. R ă m â n e de v ă s u ţ
d a c ă ea înselaannă o consolidare s a u
o n o n ă — î n c u r c ă t u r ă . I n orice c a z pri­
sosul b u g e t a r ce se a d n n ă în detrimen­
tul v i e ţ i i economice e c h i a r p e n t r u
fisc o s i m p l ă iluzie.
Vamale. Direcţiunea Generală a
v ă m i l o r de pe l â n g ă Ministerul de
F i n a n ţ e a h o t ă r â t în înţelegere cu Mi-
nMterul de I n d u s t r i e s ă sisteze cu în­
cepere delà 1 I a n u a r i e 1926 creditele
p e n t r u v ă m i l e de i m p o r t a c o r d a t e in­
d u s t r i a ş i l o r beneficiari de p r i v i l e g i u
induistral după maşinele aduse în
ţ a r ă , p â n ă ce se v o r rezolvi de c ă t r e
Minister cererile î n a i n t a t e peniţru ob­
ţ i n e r e a privilegiilor.
Gr. I.

A apărut în Ed. S. S. Moldovan:

Ex Orient lux
(Un delir financiar)
Cu un premiu de

Dollari 100 —
pentru o prefaţă.
Ultimul termin:
Martie 31.

Preful Lei 40*—

 BLÄTTER HERAUSGEBERS
W e n n m a n es wissen würde, dass a u f den B a n a t e r B e r g e s h ö h e n noch heute
u n b e r ü h r t e F u n d o r t e v o n Ü b e r r e s t e n a u s dein L e b e n d e r Steinzeit sich
befinden, — dass in p r ä h i s t o r i s c h e r Zeit h i e r ein B i n n e n m e e r w a r ,
welches d u r c h v u l k a n i s c h e E r u p t i o n Abfluss f a n d u m i r g e n d w o die
biblische Sündflut zu e r r e g e n , — — dass Noah's; B a r k e a u f jenem
W a s s e r s c h w a m m a u f dessen S c h l a m m heute T i m i ş o a r a seine P a l ä s t e
b a u t — — so w ü r d e n h i e r viele A r c h ä o l o g e n , Geologen suchen und
forschen. \ —
W e n n m a n es wissen würde, dass v. Oh. h i e r die g e m ü t l i c h e n A g a t h y r z e n
h a u s t e n i n deirem S t a a t a l l e s Gemeingut w a r , W e i b e r , B e s i t z und
E h r e , — dass m a n bei d e r Geburt der K i n d e r weinte u n d beim Tode
l a c h t e , — und dass m a n das N i c h t s t u n als die ehrenvollste B e s c h ä f ­
tigung ansah so w ü r d e n viele E r k e n n t n i s s u c h e r h i e r h e r s t r ö m e n
und n a c h (atavistischer W i e d e r h o l u n g forschen.
W e n n m a n es wissen würde, dass n a c h den A g a t h y r z e n h i e r die D a z i e r
lebten, deren Grossen m i t Dezebal a n d e r Spitze S e l b s m o r d v e r ü b t e n ,
weil sie sieh f ü r die B e s i e g u n g d u r c h T r a j a n v e r a n t w o r t l i c h fühlten,
— so w ü r d e diajs B a n a t e r P f l i c h t g e f ü h l s p r i c h w ö r t l i c h sein.
W e n n m a n es wissen würde, d a s s T r a i a n v o n dem h i e r e r b e u t e t e n Gold­
s c h a t z 123 T a g e l a n g g a n z Korn bewirtete, w ä h r e n d 10.000 G l a d i a t o r e n
und 11.000 T i e r e ,dabei festlich starben, — d a s s n a c h den R ö m e r n hier
Goten durchzogen, — u n d dass A t t i l a s b e r ü h m t e r Gold-Süber-Eisen-
s a r g beim B a n a t e r N e m f l u s s b e g r a b e n ist — so w ü r d e n S e h a t z g r ä b e r
von B a n a t träumen.
W e n n m a n es wissen würde, dass n a c h J a h r h u n d e r t l a n g e n T ü r k e n k ä m p f e n
sich h i e r die e r s t e n technisjchen und k u l t u r e l l e n E r r u n g e n s e h a f t e n
U n g a r n s zeigten, u n d n a c h dem W e l t k r i e g Serbien h i e r dem R e c h t e
der R o m a n e n wich, dass h i e r deutsche A r b e i t s k r a f t s c h a f f t und a u c h
J u d e n friedlich leben, — so w ü r d e B a n a t e t h n o g r a p h i s c h g e w ü r d i g t
werden.
W e n n m a n es wissen würde, dass es im B a n a t M i n e r a l i e n gibt v o n Gold—
S i l b e r — K u p f e r bis z u m speziellen „ B a n a t i s " , — dass es vielerlei Heil­
pflanzen besitzt und w a r m e Quellen, so w ü r d e n h i e r R u m ä n i e n s
grösster Fremdenverkehr herrschen.
W e n n m a n es wissen würde, dass i n T i m i ş o a r a IjJÛO Industrielle die a l l e r ­
besten W a r e n erzeugen und es ü b e r 200Q -Kaufleute g i b t von denen
S

j e d e r E i n z e l n e seine W a r e zum a l l e r b m g s t e n P r e i s e v e r k a u f t (siehe

Annoncenteil) — so h ä t t e R u m ä n i e n den grössiten E x p o r t .
W e n n m a n es wissen würde, dass es im B a n a t Künsjjler gibt, die den Son­
nenschein m a l e n und in P o r t r ä t e Seele pinseln können, — d a s s w i r
L i t e r a t e n haben, die h i e r schreiben was a u c h P a r i s und B e r l i n liest,
 Wenn inain a l l dies wüsste, so würde B a n a t in W o r t und Bild, im
allgemeinen und im speziellen ü b e r a l l bekannt sein. — B ü c h e r , F i l m e ,
Operetten würden B a n a t in die Sehenswürdigkeiten einschalten und
zur Mode m a c h e n .
U n d m i t R e c h t , — denn B a n a t ist eine j u n g f r ä u l i c h e Schöne m i t
2000jähriger V e r g a n g e n h e i t , die bisher schanivollst sich v o r der Öffentlich­
keit verhüllte und ihre Reize verheimlichte. — D o c h jetzt als J a z z b a n d s
t r o m m e l n und s a x o n i e r e n , und P a r k e t t t ä n z e die K u l t u r aus beschaulicher
R u h e zu schnellerem Lebenstempo aneifern, — jetzt als fleischfarbige Sei­
denstrümpfe v o m bemalten K n i e bis zu den elefantis Shoeshen den Corso
entzückt, — als — d a v e r l a s s e n a u c h w i r die P r i n z i p i e n u n s e r e r Bescheiden­
heit, ziehen einen S m o k i n g a n — und t r e t e n v o r die grosse W e l t — und
sprechen m i t . ' y—>
D a s L e b e n i s t so mannigfaltig' — und a u c h w i r begegnen a u f u n s e r e m /
W e g e S c h r i t t f ü r S c h r i t t Schönem oder G a r s t i g e m , doch a u c h E r n s t e m und !
H e i t e r e m und sind bestrebt h i e r im Osten v o n E u r o p a doch im westlichsten
Teil von R u m ä n i e n E r s c h a u t e s und E r l e b t e s au s a m m e l n und es einzu- /
reihen in das grosse M o s a i k b i l d ^ E u r o p a " .
Viele A u g e n b e t r a c h t e n uns, e i n i g e n sind w i r v e r a l t e t , anderen zu
modern, — doch die Zeit v e r g e h t schnell und bald werden unsere K i n d e r ,
Kindeskindler diese B l ä t t e r p i e t ä t v o l l b e t r a c h t e n oder geringsehätzend weg­
werfen — und uns verurteilen oder würdigen, uns, unsere Zeit.

Sim. S a m . Moldovan.

In onore dei 400 Militari Italiani Prigionieri di Guerra

Deceduti a Timişoara.
À complemento dell'opera intrapresa qualche anno fa per incarico del
R. Governo Italiano, dal Comm. Riccardo Gigante di Fiume, la Colonia
italiana di Timişoara — per particulare interessamento del Rag. F . C. Ferrari,
aveva recentemente provveduto a far decorosamente sistemare le tombe di
oltre 400 Militari italiani qui deceduti in prigionia nel corso dell'anno 1 9 1 8
e sepolti nel Cimitero délia Città.
Per iniziativa del Fascio Italiano di Timişoara, domenica 29 Novembre,
ebbe luogo in detto Cimitero una cerimonia religiosa in loro onore.
Vi presero parte, oltre la Colonia ed i Fascişti Italieni del Banato, le
Autorité Civili, Militari e Scolastiche, nonchè il Corp o Consolare délia Città
al completo. —11 Prefetto. Signor Oprea, as;ente, ha inviato una sentita
leftera di adesione.
Mandarono bellissime corone di fiori freschi: i Fascişti italiani, la
Prefettura, il Municipio, il Comando Militare, nonchè l'Agente Consolare
Francese.
La ceremonia si svolse nel sacro recinto, davanti alla grande C r o c e
eretta sul viale che divide i due campi di tombe ed ai piedi della quale
venne murata una lapide in marmo colla seguente epigrafe, dettata dall'A-
gente Consolare d'Ifalia, Cav, C, C o d e c à :

O S C U R I EROI
TROVANO QUI P A C E
NELLA GRANDEZZA DTTALIA
XXIX—Xl-MCMXXV.

Officio il parroco cattolico Rev, Ma'tia Ferch, il quale benedisse la

grande C r o c e e le Tombe circonstanti e pronunciô poscia in lingua italiana
una elevata allocuzione. — Dopo la cerimonia religioasa risuonsno la note
della Marcia Reale, che i presenti tutti ascoltano a capo scoper o.
Uno squillo di tromba, I'attenti. Il Cav. C o d e c à , seguendo il rito fas­
cista, chiama gli oscuri eroi itaîiani. I fascişti, in camicia nera, romanamenie
salutando, rispondono : Présente !
L'Agente Consolare d'ltalia, con voce commossa, esprime la devozione,
la riconoscenza che gli italiani sentono di dovere anche a questi oscuri
artefici della vittoria, che la Ioro vita diedero in olocausto alia Patria perché
la vittoria fosse raggiunta. — Egli fa rilevare il significato dell'epigrafe,
spiegando che se il sacrificio di questi soldaţi italiani fu nei primi tempi
del dopoguerra ingiustamente ed iniquamente misconosciuto, fu poscia
pienamente valorizzato per merito precipuo del Duce Benito Mussolini che
coll'opera sua instancabile, colla poderosa sua energica azione seppe impe-
dire che la Gloria delle Armi Italiane venisse oltre menomata, facendo
invece rifulgere di tutta la sua vivida luce la vittoria di Vittorio Veneto ;
sieche gli oscuri artefici di quella vittoriosa epopea possono oggi trovare
pace nella grandezza d'I'alia, che il Duce con mano sicura porta alle più
alte mete, ai più radiosi destini, ridonando a Roma Eterna tutto l'antico
suo splendore di latinité per l'ascensione dell'Italia nel mondo. — Ringrazia
le Autorité ed il Corpo Consolare per il Ioro intervento che ha reso mag-
giormente solenne la cerimonia.
Il generale Oprescu esalta il sacrificio di questi italiani caduti per il
trionfo della causa comune e questi eroi elogia in nome dell'esercito
romeno.
II Signor Dajdea, che durante la guerra fu legionario romeno al fronte
italiano, declama un sonetto da lui composto per onorare la memoria di
questi 400 fratelli italiani.
Il Dr. Potra, già studente in Italia, pronuncia in lingua italiana un vi­
brante discorso ; rievoca i fatti salienti della nostra guerra e fa riseltare il
grande tributo che gli italiani hanno dato e che — s e necessario — daranno
ancora e sempre per la patria e per la civiltà.
Il Signor Dobrescu, membro del Circolo Italo-Romeno di Timişoara,
rievoca Tentrata in guerra dell'Italia e dice che queste tombe sono per i
romeni un vero tempio dell'onore e del dovere, atto a rinsaldare per sempre
la solidarietà e la fratellanza Italo-Romena.
Infine, il segretario del Fascio Italiano di Timişoara, sig. Cavalli, con
poche ma sentite parole affratella questi eroi coi martiri del F a s c i s m e
 Petru Jacob P.CORCEAFIII
TIMIŞOARA I, BUL.REO. FERDINAND
Comerciantele coloniale Palatul Camerei de Comerf şi Industrie
şi spirituoase Telefon 7-65, 23-48, 23-50, 15-51
Adr. Telegr. CORCEAFI Telegr.-Adr.

Internationales
Fahrkartenbureau
Auto u. Autobestandteile
lagdrequisiten
Regenmäntel

Benzindepot I, Araderstrasse
R e ş i t a Telefon 15-52
Telefon No. 44 BENZIN, PETROLEUM U.OELE

DIRECŢIUNEA GENE­
RALA : BUCUREŞTI,
BUL. ELISABETA
SOC. ROMÂNA DE ASIGURĂRI No. 10.

,STEAUA ROMÂNIEI'
ROM. VERSICHER.-GESELLSCHAFT

CAPITAL ŞI REZERVE LA SFÂRŞITUL 1924.

Lei 4 2 , 0 0 0 . 0 0 0 ' —

Übernimmt zu den günstigsten Prämien und B e ­

dingungen Versicherungen gegen : Feuer, Hagel,
Unfall, Einbruch, Glasbruch und Maschinenbruch,
dann Transport- und Haftpflicht-Versicherungen,
schliesslich Lebensyersicherungen mit und ohne
ärztliche Untersuchung.
DIRECŢIUNEA
REG. BRAŞOV. AGEN. Vertretungen in allen grösseren Orten des Landes.
GEN. TIMIŞOARA, BUL.
REG. FERDINAND No. 7.
 LENGYEL ŞI di i
(O
SELÉNYI
ANATUL (i)
i
ZENTRAL­
HEIZUNG

HERDFABRIK
TIMIŞOARA (i)
«> III, BULEV. MIHAI VITEAZUL No. 7. W
i TELEFON 1 9 - 1 2 |
REŞIŢA

I COLOMAN 1
&
0)
0
©
FUHRMANN
MEDER .0
o
o BILLIGSTE
Braşov Timişoara )|
Tel. 6-13 UND B E S T E
Tel. 21-48 (|j
ö EINKAUFSQUELLE
in interes comun cu firma
VON
Iii Kann & Heller MANUFAKTURWAREN
jjj Budapesta Viena $j
@ @
0 §
Ö Toate sortele de articole technice, W
1 f maşini de unelte, pumpe, curele, W
i\ astupături etc. etc. $ REŞIŢA
 IIIIIIIIIIIIII

„VICTORIA" HANDELS A. G.
(vormals Johann Belgrader und Sohn)

ORAVIŢA
Engros und Detailverkauf

Textil-, Manufaktur- und Lederhandlung.

iillllíE

Sanitäre Einrichtungen H i r s c h ! & C o m p .

Badezimmer, Waschtische, engl. Timişoara IV, Bulev. Berthelot 7.
Klosette etc. Telefon 7—17 und 16—76.

83= =œ
TEMESVARER BANK UND HANDELSAKTIENGESELLSCHAFT
Timişoara (Rumänien), Piafa Sft. Gheorghe. Im eigenen Bankpalais. Vertretung: Banca
Marmorosch Blank & Co. S. A. Bukarest. Gegründet : 1906.
Eigenes Kapital: 89,000.000 Lei. Einlagen: 220,000.000 Lei.
ffiz =80

, M M l , , l | | l l | I , N | 1 l N |
^iH Miii ' iiiJ iiii Niii imi' hiii hiii' M>Mi 'h^
^ «M' <ll* Ul> 'il> Oh <ll> <II»

j # Schwäbische Zentralbank A.-G. Timişoara X

A Gegründet 1895. Telegrammadresse: Schwabenbank. Telefon 4 und 972. ^
•}* Devisenabteilung: 11-16, 11-17, 18-94 und 18-95 S
-
V Aktienkapital: Lei 16.000.000 — 7
-
Ç Reservefond: „ 13.000.000 — V
f# Spareinlagen: „ 250.000.000— =J
I= Zentrale : Timişoara-Cetate, Piafa Unirei (Domplatz) No. 9. Wechselstube: Timişoara- f=
J. Cetate, Str. Lonovici No. 1. (bischöfl. Palais). Filialkassa : Timişoara-Iosefin, Buiev. JE
V Berthelot No. 9. Filialen : Alexanderhausen, Billed, Grosskarol, Gross-Sankt-Nikolaus, •/
f= Hatzfeld, Lenauheim, Liebling, Lugoj, Neupetsch, Neusanktpeter, Perjamosch, Semlak, =|
I. Tschanad, Varjasch. Expozituren: Albrechtsflor, Altbeschenowa, Beltiug, Buziasch, .1
y Gertiamosch, Gross-Jetscha, Gross-Scham, Johannisfeld, Keglevich, Knez, Neusiedl, •/
|= Ostern, Tschene. Günstige Verzinsung von Spareinlagen! Kulante Durchführung aller f=
/. Bankgeschäfte! Kauf- u. Verkauf von Valuten u. Devizen! Ausstellung von Zollschecks. Ă
ll ll l ll 1 ,|, ,| | ,, l,
^ii/ Sii.' Niii: ^iii: Vii' ^ii. \iii''^ni Nii.'l \ii, ^m' \iN^
 EB EB

P r i m a Cassă de P ă s t r a r e
din Timişoara.
Fondată 1845
Capital social 30,000.000 Lei
Fac 2 totfelul de operaţiuni de bancă.
Face parte din sfera de interese a
Băncii Comerjului din C r a i o v a
Temesvarer Seiéè Sparkassa
Telegrammadresse: SERBANK
T e l e f o n : 11-97, 14-94, 15-97, 23-12
Filiale: MÓDOS SHS
Bankabteilung — Deviserabteilung — Holzabteilung
Akiien-Kapital L 5,000.000 Reservefond L 3,000.000

ES m

Ingenieur Emil Wurm

BUCUREŞTI
S T R A D A G E N E R A L F L O R E S C U 8.

T e l e f o n 15—21

S p e z i a l i t ä t : Isolierun­
gen für W ä r m e und
Kälteschutz aus
täte Wurm'scher Kiesel-
guhrmasse, Kork-
kesselmauerungen
Ö k o n o m i s i e r u n g von
Dampfkesseln. B a u k o r k für G e b ä u d e

M
Gegründet im Jahre 1812

î J.&C. KIMMEL A.G.J

4
WollindustrieA.G. w M
M
TIMIŞOARA m M
empfiehlt ihre Produkte H
Ţuica-, Slivovitz-, Treber- i sowie früher, welche die
und Cognac - Brennereien ^ El
Fassfabrik Liqueurefabrik und
Weingrosshandlung
M
^
besten u. billigsten M
M
sind. Beschäftigt zirka 1800 Arbeiter.
Ţuică- und Weinverkauf en gros i
ebxx: J
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

Prăvălie de coloniale. Bumbac englezesc en gros şi en detail

Telefon 33. ORA.VITA Telefon 33.

llllllllllllliilllIIIIIIIM
TTTTTTTTTTTTTTTVTTTTTTTYTTTTTTTTTTTTTTTTYTTTTTTTTTTTTTTTTTl

HOTEL
„CORONA"
gleich neben dem
Bahnhof, grösste
Reinlichkeit, auf­
merksamste Bedie­
nung, vorzügliche
Küche

REŞIŢA

Banca Generala de Credit Ungara -ir- -1 r- -II-

Filiala Timişoara
Magyar Általános Hitelbank INDUSTRIA D E PIELE
temesvári fiókja
Timişoara I, Strada Brediceanu No. 2.
ŞI MĂNUŞI
Mutterinstitut: Budapest V., József-tér 2—3. societate în comandită ŞAG, BANAT gara
Aktienkapi al und Reservekapitalien ca 170 TIMIŞENI. Produce cele mai fine mănuşi
Milliarden. Filialen in Rumänien: Braşov, în toate culorile şi fasoane din piele glacé,
Oradea-Mare, Timişoara. Filialen, Gründungen nappa, cher etc.
und Korrespondenten in allen grösseren Bank­
plätzen der gewesenen Monarchie.
BANKABTEILUNG-WARENABTEILUNG
a'»!i!!'''':!!!'''l
!i!! l
'''!!i! ,
»'!ií!
»'iii!
"l
!ii^ ,l
ÜF
Ô DIE ORAVITZAER HANDELS- UND =>
/ GEWERBEBANK A.-G. \
V
#

besorgt garantierte ](
#

Palace" Kaffeehaus
X Geldüberweisungen jţ Erstklassige Speisen und Getränke.
Allabendlich sorgt die beste
/ ; innerhalb ganz Grossrumänien, beson- X
V ders nach Temesvár zu den günstig- V siebenbürgische Zigeuner­
f# sten Bedingungen und ist in der Lage =| kapelle für die Zer­
/. ausländische Uberweisungen in jeder X streuung des
y Währung zu vermitteln. Autorisiert zum Y Publikums
|= Kauf und Verkauf fremder Valuten. #1
1
1 - @
n " '"Null ii^'iiiiii'Hiuiliiiiuiliiiunll [im tt,„|i ("In, nil"li

Ufr

Banca Agrara Timişana S. p. A. i

Centrala: Timişoara i
Adresa Telegrafică: AGRAR. Telefon : 6, 14-66, 16-74, 16-75 J
FILIALE:

Arad II Sibiu Cluj

Adr. Telegr.: Agrar Adr. Telegr. : Filagrar Adr. Telegr.: Filagrar
Telefon 800, 8 0 1 , 803 || Telefon 2-17, 2-18 Telefon 3 8

Afiliaţiunea

Banca Comercială Italiană & Română Bucureşti <

Reprezentanţa

Băncii Comerciale Italiana Milano

"ülll

Palais de dans

ßß Wendt ßß

OTfO 8CHERTER Piafa Unirii (Domplalz) No. 1.

EISENHANDLUNG Five-o'cIock-Tee jeden

Dienstag, Donnerstag,
TIMIŞOARA Samsiag und Sonntag.
STR. EMINESCU (INNERE STADT)
Beste Musik Rumäniens unter
Leitung Paul W e i s s „Jazz-Band"
 ^ ^ ^ " ^ CAPITAL * ^ * - < ^
LEI 20,000.000 DEPLIN VĂRSAT ^

F O N D D E G A R A N Ţ I I P R O P R I I L E I 54,783.926
REPREZENTANŢĂ GENERALĂ PENTRU BANAT

TIMIŞOARA
PIAŢA UNIREI No. 12. CASA PROPRIE
F A C E ASIGURĂRI IN CONDIŢIUNI AVANTAJOASE IN RAMURILE:
INCENDIU, GRINDINĂ, TRANSPORT, FURT, S P A R G E R E DE
GEAMURI, VIAŢĂ, A C C I D E N T E ŞI RĂSPUNDERE CIVILĂ.

REŞIŢANA Strumpf und

SOC.ANON.COMERCIALA Wirkwaren
R E Ş I Ţ A Import

^lllIIIIIMIIIIIIIIIIIIIIHIMIIIIIIIIIIII llllllllllllllllllHllllllllllllllllllllllllllllilIlllIF

j|||||IIIIIIIMIII|||||||ll!llllllli||||nilllllll|||[||ll IIIIII

lOrtopăd „PROTES ' Uerh

COLONIALE,VOPSELE,MARUN- i S Z É K E L Y B . I
ŢIŞURI ŞI SPIRITUOASE Ü Műlábak, mükezek, ortopédiai készülé- J
€ţ kek, lúdtalpbetétek gyártása. &
NUMAI IN E N G R O S
I Timişoara III, Piafa Asaneşti No. i 1
iL Qózsei-íér 1) g
^lllllliiiiiiiiillllllliiiiiiiiillllllli iiilllllii iiilllliiiiniiiiiillllliiiiiiiiiillllll^
PLARUL 1-i "^Cr i\ TI TT PL ARUL
LEI 3 5 . - i i x \ l ^1 X " V JL U J-JI L E I 35.-
D I R E C T O R : C . LAHOVARY. R E D A C T O R : G R I G O R E ION.
ADMINISTRATOR: COLONEL VILHELM THIERRY.
SECRETAR: EMIL GHERGA.
EDITOR-PROPRIETAR: SIM. SAM. MOLDOVAN.
APARE LUNAR
S U B AUSPICIILE UNUI COMITET ALCĂTUIT DIN DOMNII:
Dr. BRANIŞTE VALERIU, Lugoş, BREDK5EANU T1BERIU, Braşov, BUIGHU GHORGHE,
Lt. Colonel, BLASGOVICI FRANZ, Prelat, BRANGOVICI EMIL, Direc. Gen. la Agricola,
BEHAVEfZ HANS, Cons. Gen. al Austeiei, BOUfcEEN PIERRE, Cons, al Fţaajii, C O 0 E C A
CESARE, Cons, al IlQJ&j, HAAS AUGUST.Cons. Gen. al Germaniei, LAHOVARY CONS.,
fost Deputat, Preş. Asociajiei "Franco-Romănă, ING. MARDAN, Director al Regiei de Tutunu,
MOCI0N1 ANTON, Maestru de Vânătoare al Curjii Regale. MÜHfcE ARPAD, mare agricultor,
PROCHÀSKA EDUARD, Direc. Gen. la MoaraM., G. BOPOVICI, Lugoş, SZANÀ-SIGISMUND
Cons, al Angltei, TOTÍS RUDOLF, Dire. Gen. al Fabricii de lână, TIUÇRA PATRICIU,
Preş. Soc. Asffa, VÂLCOVtCI VICTOR, Rector al Şcoalei Politechnice, VIDKIGHIN STAN,
Ing. Direc. la aliment, cu apă, SABIN^BRAGOI, Direc. la Conserv. Comunal, Timişoara.

REDACŢIA: PIAŢA Si. G H E O R G H E , HOTEL C E R B U L D E AUR

TIMIŞOARA, CETATE
PENTRU RECENSII ŞI ANUNŢAREA APARIŢIEI, DOMNII AUTORII ŞI CASELE DE
EDITURĂ SUNT RUGATE A TRIMETE CATE DOUĂ EXEMPLARE — MANUSCRISELE
NU SE VOR ÎNAPOIA.

I A N U A R I E 1 9 2 6

CUPRINSUL:
LUGIAN BLAGA: Baroculetnografiei Dr. JAKABFFY ELEMÉR: Hogyan
româneşti kerültek újra magyarok a bánságba
ARON COTRUŞ: Versuri C. POSTELNICU : Săpăturile archeo­
M. GAŞPAR: Singur, (nuvelă) ,., logice delà Orădişte-Perjamoş...
FR. BLASKOVICS: Die Deutschen^) VIKTOR ORENDI-HOMMENAU:D/e
im Banate Heimat Lenau's
SABIN V. DRAGO! : Crăciunul la noi Dr. I. TEODORESCU : Banatul Eco­
FLANEUR: A bánáti arcképfestészet nomic
múltja és jelene C. MANOLIU : Reşifa
I L U S T R A Ţ I I :
GALLAS: Figuri decorative, BROCKY : Familia Weldin, SUHANEK : Portretul
d-lui C. Lahouary, Portretul Doamnei Mann, Vedere din Veneţia, Vedere din
Banat, desene in interior de KNER.
III«»
ABONAMENTE: 1 AN, 360 LEI; 6 LUNI, 200 LEI; 3 LUNI, 100 LEI. IN STRĂINĂTATE:
500 LEI ANUAL. — INSERIŢII ŞI RECLAME SE FAC LA ADMINISTRAŢIA REVISTEI

E X E M P L A R U L 35 LEI