VICTOR HUGO

MARION DELORME
★

HERNANI
b i b l i o t e c a p e n t r u t o t t

VICTOR HllGO

MARION DHLORME
Drama în 5 acte
In rom în cete de T U D O R M Ă I N E S CU

HERNANI
D ra m â în 5 nete

I ii ro m in e ş te de V . S T O IC O V T C I

J.DllURA DU STAT PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ.

 PREMIERA DRAMEI ROMANTICE

Su rpriz a şi in d ign a re a bu r gh ez ilor ca re, a cu m 127 de ani —

m ai e x a c t , s îm bătă 25 fe b r u a rie 1830 — tr o co a u pe lîngă clă ­
direa T e a t r u lu i Fran cez din Paris, erau de n e în c h ip u it ; nici
frigul m u ş că to r al iern ii, una din tre cele m a i aspre ale seco­
lului tr ecu t, nici f o a m e a , căci era în jurul orei p r în zu lu i, şi
nici trebu rile g r a b n ic e nu-i h otă rau să-şi va d ă de d r u m . Şi
pe bună dre pta te, în tru cît s p e c t a c o lu l cc li se în făţişa a tu nci
a rămas pînă azi singurul de a ces t fel c u n o s cu t în is tor ie: v o r­
b in d taro şi p r iv in d p r o v o c ă t o r îm p reju r cete de fiinţe c iu d a te ,
cu în făţişare s ă lb atică şi faţă p a lid ă - v e r z u i e , b ă rb oa se, c u ­
plete m e r o v in g ie n e , făpturi în ve ş m în ta te în c h ip n e ob iş n u it,
„p u r tîn d to a te secole le şi to a te ţă rile pe u m e ri şi pe c a p " 1, e v it în d
în tot cazul m oda vre m ii, se în drepta u gră b it e spre T e a t r u l
Francez o prind u-se la intrarea din str ada B e a u jo la is . R în d u rile
lor creşteau n econ te n it o da tă cu n edum erir ea şi groa z a tre că ­
torilor. Cele trei pînă la p a tru sute de tineri însă — că ci tineri
erau cu toţii — părea u că nici nu bagă de seamă tu lb u r a r ea
produsă în ju ru l lor, f iin d ate nţi m a i ale s la c u v i n t e l e unora

1 Victor Kugo raconte par un l6moin ac sa mc, H etzei-Q uantin, Paris,

voi. II, p. 280.

3
d în t r c ei — un fel de şefi — ca r e în ce rca u să-i gru p ez e. Prin tre
a ceştia din u rm ă , unul se r e m a r ca prin îm b r ă c ă m in te a lui
ţi p ă t o a r e , e xcen trică a tît prin cr o ia lă c î t m a i cu seamă prin
c o l o r i t : jile tcă roşie de s a t i n ; p a n ta lo n i ve rz i, cu bentiţă de
c a ti fe a neagră la c u s ă t u r i ; haina tot. neagră , cu revere enorme
de c a tife a şi pe dea s u p ra un pard esiu cenuşiu d u b l a t cu mătase
v e r d e ; o p a n g lică de m o a r îi ţinea loc do c r a v a t ă şi de gu ler la
c ă m a ş ă . P u rtătoru l a cestu i c o s tu m era un tînăr p i c t o r cu num ele
de T h e o p h ile G a u t ier — s criito ru l de m a i tîrziu . De altfel
şi a lte persoane cu o a reca re ce leb rit a te încă de p e - a tu n c i sau
ca re au aju ns c u n o s c u te mai tîrziu se a fla u în a cea neobişnuita
a d u n a re , în curcîn d c ir c u la ţia şi nesinehisindu-se de părerea
lu m ii din ju r : G era rd de N e rv a l, A lf red de V i g n y , A le x a n d re
S o u m e t , B o u c h a r d y , Eugene D e l a c r o i x , Eugene D 6 v e r ia , Ifec-
t o r B crlio z şi m u lţ i a lţii. „ C e a t a “ era a lcă tu ită din pic tori,
g r a v o r i, p o eţ i, c o m p o z i t o r i , c r it ic i litera ri, a r h it e c ţ i, ju rn a­
lişti e t c . , a d e p ţi ai şco lii noi, r o m a n ti c e , ale că rei d estin e aveau
să se hotă rască în seara aceea la prem iera d r a m ei „I I e m a n i“
a lui V i c t o r llu g o . E v e n im e n tu l fiind de o în sem n ă t a te c o v î r -
şitoa re pentru r o m a n t i s m , a d e p ţii lui se a d u n a s e ca să asigur e
succesu l piesei de c a re era le gat v iit o r u l noulu i cu r e n t lit erar.

O privire atentă asupra acestui început de veac va arăta

cum sim pla reprezentaţie a unei piese de teatru a ajuns să
capete o sem nificaţie atît de mare şi va justifica totodată şi
locul pe care piesa îl o c u p ă în o p e r a lui V i c t o r ilugo.
Franţa p r im ilo r .ani ai s e co lu lu i al X l X - l e a a tr ă i t în febra
m a r i lo r a c ţiu n i în dră zn eţe şi ero ice în c a re o antre nase N a p o le o n
B o n a p a r te , în drep tîn d eătr6 un ţel dorit de d în sul en tu zia sm u l
p a t r i o t i c al gen eraţiei de la 1789. A u rm a t însă deza stru l <le
la YVaterloo şi o da tă cu el că derea im p e r iu lu i. Pe tr onu l Franţe i
se în scăunează ia r B u r b o n ii, L u d o v i c al X V I I T - l e a cu întreg

4
c o r t c g iu l ele n o b il i, e m i g r a ţ i în t i m p u l r e v o l u ţ i e i , se î n t o a r c e .
A r i s t o c r a ţ i a , aşa c u m s-a spus d e - a t ît e a ori, „n u a în v ă ţ a t n im ic
pi nu u it ase n iiu ic “ din în tîm p lă r ile , t r a g i c e p e n tr u ea, ale u n u i
tr ecu t nu t o c m a i d e p ă r ta t . L i b e r t ă ţ i l e s m u ls e de p o p o r p rin
lu p tă au f o s t s u g r u m a t e . In 1824 tr o n u l re v in e lu i C a rol al
X - l e a a că ru i p o l i t i c ă c şi m a i a c c e n t u a t r e a c ţ io n a r ă , s c in d în d
n a ţ iu n e a în p a r t i d e ce se d u ş m ă n e sc de m o a r t e . In a ceste îm p r e ­
j u r ă r i is to r ic o şi s o cia le , gen e ra ţia p o s t r e v o l u ţ i o n a r ă , fiii
ce lo r ca r e lu aseră cu a s a lt B a s tilia şi făuriseră im p e r iu l, păstra
în sufle t a d în c a n o s t a lg ie a a t i t u d i n i l o r s p e c t a c u lo a s e şi a m i n ­
tirea ela n u lu i r e v o l u ţ i o n a r , a a n il o r în c a r e re s p ir a cu nesaţ
m i r o s u l p r a f u l u i de puşcă ce nu se ris ip ise în că . C re scu t în
m i j l o c u l u n o r e v e n im e n te n e o b iş n u it e , p u r t în d în sine a m in t i r i
a m e ţ ito a r e , c e - i z g u d u is e ră im a g in a ţ ia şi s e n s ib ilit a t e a , tine retul
îşi fău rea vise de glo rie şi de lib e r t a te , ce c o n t r a s t a u iz b it o r cu
p l a t i t u d i n e a v ie ţ ii la ca re era c o n d a m n a t . D c a ic i, a t it u d in e a
p r ote s ta t a r ă , n e m u lţ u m ir e a şi r e v o l t a lu i faţă dc v i a ţ a p o l i t i c ă
şi literară a t i m p u lu i. D orin ţe le în n o ito a re î n c o lţ e s c rep e d e ,
şi in a c e s t c l i m a t p o l i t i c şi s o cia l ca p ă t ă f o r m a unei la rg i miş­
că ri lib e ra le, ce m i lit a pe n tr u r e d o b în d ir e a tu tu ro r lib e r t ă ­
ţ i l o r u z u r p a t e de n o b il im e .
Ca şi în p o l i t i c ă , în li t e ra tu ră , u l t i m i i r e p reze n ta n ţ i ai
v e c h ii F r a n ţc , m o a rt ă în 1789, nu în văţaseră n i m i c . E i în ce a rcă
să în v ie t r a g e d ia cla s ică şi să su p u n ă lit e ra tu ra c o n v e n ţ i i l o r
u nei p o l i t i c i de m u l t de p ă şite de v i a ţ ă . L ip s i ţ i de ge n iu ) lui
R â c i n e şi al lui C o rn e ille , „ b ă t r î n i i 11 creează ope r e p la t e şi
m o n o t o n e , d e p a rte de a s a tis fa ce un tin e r e t c r e s c u t în b u b u it u l
t o b e lo r im p e r iu lu i şi în p a s io n a ta dăru ire sufle tească a r e v o l u ­
ţ ie i. G eneraţia a ceasta de du pă 1815 năzuieşte, cu o tărie mereu
c re s cîn d ă , la o literatură care să-i fie pr op rie , expresia dir ectă a
stă rii s o cia le de a t u n c i. Î n c e t - în c e t , pe m ă su ra c la r if ică rii
d o r in ţ e lo r şi a a m b i ţ i i l o r ce lo r ce vor să p r im e n e a s că lit e ra tu ra ,
r o m a n t i s m u l se în cheagă c-a o nouă e s te t ic ă şi, j u d e c î n d d u p ă
m u l ţ i m e a m a n if e s t e lo r şi v io le n ţ a lu p tei, se p a re că a v r u t să
în v in g ă în p r im u l rînd în te a t ru . C o n t a c t u l c r e a t o r u l u i operei

5
d r a m a tic e cu co n su m a t o ru l ei — în speţă, p o p o r u l — se s ta b i­
leşte mai lesne prin in te rm e d iu l te atrului, lit era tu ra d ia m a tic ă
d o v e d in d u - s e un gen d eo s eb it de a r tă : lu m in ile r a m p e i dau alt
sens p e r so n a ju lu i, c u v în t u l rosti t capătă o s e m n if ic a ţie mai
a d în că d e c ît cel t i p ă r i t ; s co p u l unei lucrări d r a m a t ic e este şi
ca ra cteris tica ei e s en ţ ia lă : aceea de literatură în a cţiu n e . Feri­
c it a îm b in a re a c u v în Iu 111i scris cu cel ro sti t, a a rie i c u v în t u l u i
cu a rta gestu lu i, e x p lic ă şi s im p a tia m a n if estă a p u b lic u lu i
sp e ct a to r pentr u teatru şi în cercarea r o m a n t i c ilo r de a izbuti
pe scenă. D in această cauză r o m a n ti c ii fac un în d oit e fort:
pe de o pa rte form ulează teoria dram ei noi, pe de alta m u l­
ti p lic ă op erele dr a m a tice . Mişcarea îm p o tr iv a în gră dir ilo r cla ­
s ic is m u lu i în cepu se încă din 1800 o dală cu a p a r iţ ia cărţii
„ D espre literatu ra ' a d o a m n e i de S t a e l. Cele mai de seamă în cer­
cări în acest sens a p a rţin lui S tend lia l, Merirnee, H u g o , Vig ny
şi D um a s. Să z ă b o v i m p u ţin la cea mai răsunătoare din tre toate,
prefa ţa la d r a m a „C rom svell" , p u b lic a t ă de llu g o în 1827 —
prefa ţă ce are m er itu l de a fi văzut lim pede în m u lţ im e a teo­
riilo r , d e f in iţ iilo r şi m o d e le lo r puse pe a tu n c i în c ir c u la ţ i e de
o b un ă b u c a t ă de vr em e. Prefaţa a ju ng e neîn tîr zia t sem nul de
ra lie re a tinerilor r o m a n t i c i. T h e o p b ile G a utie r afi rm ă în
o rigin a la lui „ Istorie a rom an tism u lu i“ că, pentru ei, „ Cro/nivell“
era „c a r te a ce cu p rin d ea doctrin a pu ră 11. 1 In esenţă, această
do c trin ă era aceea a e v o lu ţie i litera tu rii — dir ect opusă clasicei
te or ii a s t a b ilit ă ţ ii. A r i a , spu ne H ugo , og lin d e ş t e , într-un mod
ce-i este spe cific, rea lit a te a . De aic i el aju nge repede la ideea
că a rta , res pe ctiv litera tu ra , tr ebuie să reflecte r e a lit a te a în
to t a lita t e a ei — p r in cip iu re alist cu to tul m o d e rn , va lo ro s şi
astăzi în estetică. A şa da r d ram a nu tr ebu ie să oco le a s că gro ­
te scu l din natură ci să-i prezin te a lă tu ri de s u b lim aşa cum
v ia ţ a le oferă în va ria te le ei îm prejură ri. N a tu ra însă nu trebuie
co p ia t ă e x a c t , ci in terp reta tă în num ele a r t e i ; în p r im u l rînd
tr ebuie redat nu f r u m o s u l / c i ca ra ct e ris ticu l. N ecesit atea in div i-

1 Th. G-autier, H is to ire au r o m a u n s in c, C lia rp en tiei, Paris, 1 9 2 7 , p . 1 0.

6’
du a liză rii im a g in ii a rtistice este şi ea s u b lin ia t ă lim p e d e în
acest m a n ife st, — pr o g ra m şi a n g a ja m e n t litera r. P r ivită din
a ce s t p u n c t de ve dere d is t in c ţ ia între gen uri, s c u m p ă c la s i­
cilo r, se pe r im e a ză . La fel de lesne este s p u lb e r a tă şi faimoasa
regulă a u n it ă ţ ii de t i m p şi dc lo c : „ S -a î m p l i n i t vre m e a şi ar
fi stra niu c a , în aceasta e p o c ă , lib e rt a te a ca şi lu m in a să pătrun dă
peste tot şi to c m a i în sfera gîn d irii nu, cea m a i liberă din lu me
prin însăşi esenţa ei. Să dă m cu c i o c a n u l în te orii, în ((poetice»
şi în sis te m e. Să a r u n c ă m jos ve ch e a t e n cu ia lă ce a s cu n d e faţa
a rte i. “ J
în sfî rşit, l l u g o r e c la m a pentru d r a m a ro m a n tică un vers
bo gat şi s u p lu , c a p a b i l să spună totul, s fă rîm în d la nevoie
cezu ra , c a re dă o a n u m ită m o n o t o n ie a le x a n d r in u lu i şi ple d a
în tre b u in ţa rea în literatu ră a t e r m en ilor p r o p r ii, a lim b ii vii
co n te m p o r a n e , ca lif ic în d drept „ m o a r t ă " lim b a s cr iit o r ilo r neo­
c la s ic i. V ic t o r llugo ref lectase pe pla n te o r e tic necesită ţile
m o m e n t u l u i şi lim pezis e pentru noua ge n e ra ţie ceea ce aceasta
sim ţe a sub a s pectul general al d o r in ţ e i de în n o ire a a rte i. Iii
se situa astfel în fruntea noii ş c o li, r o m a n t i c e , şi d e s c h id e a în
a ce la ş i t i m p d r um ul crea ţie i realiste.
R e a c ţ i a spon ta n ă a p u b l i c u l u i î m p o t r iv a artei cla s ic e s-a
m a n if e s t a t în tîi de toa te în b o i c o t a r e a tr a g e d ie i şi în f r e c v e n t a ­
rea p r e d ile ct ă a m e l o d r a m e l o r lui P i x c r e c o u r t . Gen născu t
du pă r e v o l u ţ i a din 1789, m e l o d r a m a a fo st d e o s e b it de u tilă
dram ei rom antice în tru cît a d a t naştere d is p o z iţ ie i generale
necesare gu stă rii n e v e r o s im ilu lu i, m i r a c u l o s u l u i , o r ib ilu lu i.
A d u c î n d la m o d ă eroul f a t a l, b r ig a n d u l ge neros, şi a m e s t e c în d
la c r im ile cu rîs u l, m e l o d r a m a pregăte şte d r a m a rom a n ti c ă ,
a lă tu ri de c a re a d ă in u it mult ă v rem e . Deşi au re cu rs însă pînă
şi la ars enalu l de accesorii te a tra le al cele i d in tîi — p u m n a le ,
m ă şti, f io le de otr a v ă etc . — r o m a n t i c ii se ruşinează a recu ­
noaşte în rud ir ea teatru lui lor cu m e l o d r a m a , recu n os cîn d doar
in flu enţe şi m o d e le noi de s o i: S h a k e s p e a r e , G o e th e , S ch ille r,

1 V ictor Hugo despre, literatura, E .S .P .L .A . 1957, p. 41.

7
B y r o n , W a l t c r S c o t t , p r e c u m şi o s ca m ă de r o m a n c i e r i şi d r a m a ­
tu rgi f ra n cez i. O r ic a r e ar fi însă in flu e n ţ e le s u fe riie de r o m a n ­
t i c i , m ă rt u r is ite s a u nu, este n eîn d oios că ele nu s -a r fi e x e r ­
cit a t cu succ es fără terenul p r ie ln ic a l F r a n ţe i postrevolu ţio­
nare şi p o s t im p c r ia le . M u lţu m in d u -n e d e c i a c o n s t a t a apa riţ ia
şi m u lt it u d in e a d r a m e lo r r o m a n t i c e spre sfî rşitu l c e lu i de-al
treilea deceniu al s e c o lu lu i tr e cu t , să în ce rcă m a pu ne în lumin ă
s e m n if ic a ţ ia a ce s tu i e v e n im e n t.
în 1825 Mdrimee d ă d use prin „ T ea tru l C la rei C a zu l“ o primă
sch iţă a d r a m e i r o m a n t i c e . „ C rom w ell“ al lui l l u g o , p u b lic a t
d o i ani m a i tîrz iu , nu vă zuse l u m in ile r a m p e i . Cea d in tîi dram ă
r o m a n t i c ă ju c a tă este „ H en ric al I l l - l e a şi cu rtea sa " de A l e x a n ­
dre D u m a s (11 febr u a rie 1829), urinată c u r în d , în a ce la ş i an,
la 24 o c t o m b r i e , de „ O tk ello “ („ M a u r u l din V e n e ţ ia " ) de V i g n v ;
în 1830, la 25 februarie , dram a ro m a n tică a v e a să se con sa cre
prin cel d in tî i s p e c t a c o l cu „ I Ier n ani" . La a ce a s tă dată l l u g o
era de m u l t r e c u n o s c u t ca şef şi m a es tru al ş c o lii r o m a n ti c e .
P o e t u l în ccrca s e cu un au m a i în ainte să re p re zin te la T e a t ru l
F r a n c e z pie sa „ M a rio n D elorm e" dar nu izb u tis e. D ra m a încerca
să de m on s treze t e m a t i c p u r if ic a r e a pr in d r a g o s t e ; Marion,
f iinţă decăzută , iu beşte sin cer pe D id ie r , ju n e c a s t şi sever,
a lă tu r i de ca r e va fi g a t a să m ea rg ă pîn ă la m o a r t o , şi acest^
n o b i l s e n t im e n t o regenerează m o r a l m e n t e . P re zenţa odioa s ă a
c a r d in a lu lu i R i c h e l i e u , în c iu d a f a p t u lu i că p e r s o n a ju l nu
p a r t ic ip ă d ir e c t la a c ţ i u n e , face fără în ce ta re s im ţ ită mîna de
fie r ce stă p în eşte cu d e să vîr şir e Fr a n ţa si pe L u d o v i c al X I l l-lea.
H u g o zu gră veşte într-un r e m a r c a b i l portret, ja l n i c a înfăţişare
a a ce s tu i m o n a rh de p a ie , şi de ace ea c e n z u r a regală in te rz ice
p ie sa . M in is tru l M a r l i g n a c , că ru ia i se adresează a u t o r u l,
a pro b ă în în tre gim e h otă rîrea c e n z u r ii, g ă s in d -o m o d e ra tă
c h ia r , şi a firm ă că în persoa n a lui L u d o v i c al X l I I - l e a , p r eo ­
c u p a t n u m a i de v în ă to a r e şi g u v e r n a t de un p r e o t , lu m ea ar
v e d e a cu s ig uranţă o alu z ie la Carol al X -lea .
„ N e a flă m în tr-o p e r io a d ă grea , — m o t i v a m i n is t r u l. T r o ­
nul este a t a c a t din toate p ă r ţ i l e ; v io le n ţa p a r t i d e l o r creş te po
z i ce t r e c e ; nu e p o t r i v i t să e x p u n e m perso a n a re g a lă r îs e t e lo r
şi in su lt elo r p u b l i c u l u i . Ş t im p r e a b i n e , de l a « N u n ta lui F i g a r o » ,
ce e în stare o piesă de t e a t r u . " 1 I lu g o a p e lin d la rege e primii,
de îndată la S a in t - C lo u d , Garol al X - l e a însuşi cite ş te a c t u l cu
pricin a (actu l al I V -le a ) ş i . . . m en ţin e i n t e r d i c ţ i a . I n a ce la ş i
ti m p , pen tru a-1 de s p ăg u b i în tr- u n fel pe a ce s t s c r i i t o r „p rie t e n
al t r o n u lu i11, pen tru a nu şi- i în d e p ă r t a , îi oferă o pen sie de
2000 de f r a n c i ; b a n ii sîn t însă re fuzaţi p r i n t r - o s c r is o a r e plină
de d e m n it a te . De f a p t, la a cea d a t ă , sub in flu e nţa m işcării
liberale de o p o z i ţ i e ce se desfăşura la rg în r î n d u r i l e i n t e le c t u a ­
lită ţii b u r g h e z e , ca un p r o te s t î m p o t r i v a p o l i t i c i i r e a cţ io n a re
a iui C a ro l al X - l e a , „ p r ie t e n u l t r o n u l u i 11 renunţa se la ideile
lu i l e g it im i s t e .
H u g o nu se d es cu ra je a ză în u rm a a c e s tu i e ş ec, c i , cu o
p u te r e de m u n că u i m i t o a r e , în m a i p u ţin de o lună de zile,
scrie o altă d r a m ă : „H e m a tii" . D e astă d a lă a cţiu n e a era situală
în Span ia f e u d a lă . S u b i e c t u l re a m in t e şt e p rin d a te le lui de
„M a rio n D elorm e" : H e r n a n i, tîn ă r fo co s p r o s c r is ca şi D i d i e r ,
iubeşte o n o b ilă , pe Dona S o l. î n a c e la ş i ti m p eroin a este iu b ită
de a lţi do i b ă r b a ţ i; u n c h iu l e i , b ă t r î n u l D o n R u y G o m e z de
Silv ă , şi Carol Q u i n l u l , rege şi îm p ă r a t. D ra goste a Bo n ei Sol
însă nu ţine seama de c o n sid e re n te de o r d in s o c i a l : H e rn a n i,
b rig a n d u l scos în afara legii, este p r e fe r a t c e lo r d o i n o b i l i şi
iu b i t cu p a s iu n e . L u p t a a m a n ţ i l o r pe n tr u a-şi s a lv a iu b i r e a ,
lu ptă ee se în cheie cu m o a r t e a a m î n d o r o r , a m in te ş t e sfî rşitu l
tr a g ic d in „ M a rion D e l o r m e ia r c l i m a t u l e r o i c a l S p a n ie i ne
duee cu g în d u l la „ C id u l“ c o r n e lia n .
Cit ită m a i în tîi p r ie te n ilo r, a p o i a c t o r i l o r T e a t r u l u i F r a n ­
cez, pie sa este p r im it ă p r e tu tin d e n i cu a c l a m a ţ i i . î n cele din
urmă cen zura îşi dă v i z a şi r e p e t iţ iile în ce p cu f e b r ilit a t e în
pr ezenţa a u t o r u lu i. In terzice re a d r a m e i „ M a rio n D elorm e“
mărise interesul p u b l i c u l u i pen tr u „H e r n a n i" . C u riozita te a
tu tu ro r este a ţîţ a tă şi ce re rile de locu ri la p r e m ie r ă d e v in tot

1 V i c t o r l l u u o r a c o n l d ., . , p. 202.

9
m a i num eroase. In îm p ă ră ţia literelor a v e a să se petrea că un
e v e n im e n t de s e a m ă . P r iete n ii, ca şi a d v e r s a r ii r o m a n t i s m u lu i,
a co rd a u o tot mai mare în sem nătate acestei p ie se, cei din tî i
c ă u t în d să-i a sig ure, c e ila lţ i să-i îm p ie d i c e re u şita . Cu cît
se a p r o p ia da ta pr im e i r e p re z e n ta ţii, cu a tît era m a i lim pede
pe n tr u a m b e le tabere că b ă tă lia va fi pe via ţă şi pe m oa rt e .
T e a t r u l Francez ju c a s e m a i întîi cu succes „Ile n r ic o l I ll-le a "'
de D u m a s , dar iz b în d a nu era s e m n if ic a t iv ă de oa re ce p a r t id u l
cla s ic , lu at oa re cu m pr in s urp rin de re — D u m a s f iin d pe a tu n c i
pr ea p u ţin c u n o s c u t — nu avusese c în d să-şi o rg a n ize ze a pă ­
ra r e a ; fusese un tr iu m f fără lu ptă . De astă da tă însă rezistenţa
se-face s im ţită din vrem e şi ch ia r din partea u n o ra din tre inter­
p r e ţii dr a m e i. D a că F ir m in (H e r n a n i) şi J o a n n y ( l iu y GomezJ
era u cu ce riţi de ca u za r o m a n t i s m u lu i, M ic h e lo t (D o n Curios)
îi dorea d in sufle t p i e i r e a ; d o m n iş o a ra Mars (D o n a S o l) o b iş ­
n uit ă de vreo 30 de ani de a c t i v i t a t e cu s o le m n it ă ţ ile trag e ­
d ie i c la s ice , era şi ea os tilă r e n o v ă r ii d r a m a t i c e ; în dră zn elile
p ie sei o înspăimântau în m o d v i z i b i l . R ă c e a l a în cepe de la ea :
o b i e c ţ i i l e , m i c ile c r i t i c i rep e ta te s îc îit o r îl exa sperea ză pe
l l u g o , ca re îi cere r o l u l î n a p o i . Pe n tr u a e v it a o scă dere a p re sti­
g i u l u i ei, d o m n iş o a r a Mars re cu n o a ş te f o r m a l o p in ia ei ero ­
nată şi pă strează r o lu l.
In tre t i m p a u t o r ii t r a g i c i şi c o m i c i nu şedeau d e g e a b a :
a s cu lt a u pe la uşi (unul a fo st găsit ascuns în sală în cursul
u nei re p etiţ ii) şi p o v e s t e a u scene din piesă c a r ic a t u r iz în d u - le .
A t m o s fe r a d e f a v o r a b ilă era în treţin u tă şi de m a j o r i t a t e a z ia ­
r e l o r ; un te a tru rqierse pîn ă a c o lo în c ît nu se s fi i a p a r o d ia
p ie s a , m a i în ainte ca a cea s ta să fi fo st j u c a t ă sau t i p ă rit ă . In
s ă p t ă m în a ce a prece s s p e c t a c o lu l u i, a t a c u r ile au de v e n it şi
m a i în d îrjite . V ă z în d u -s e p în d it , i n v id ia t şi dîn d u -şi seama
de pu terea c a b a le i, H u g o se h otă răşte să u m p le sala cu trupe
p r o p r i i . Gera rd de N e r v a l , T h e o p h ile G a u t ie r , Petru s Borel
şi a lţi i se în sărc inează cu re cru ta re a lor şi îm p a r t ca semn de
recu noaştere p a tra te de h îr tie roşie pe ca re era i m p r i m a t c u v î n ­
t u l „ h ierro“ (fier în lim b a spanio lă ) — ceea ce în se m na că

10
posesorii u n u i asem enea semn tr e b u ia u să fie cre d in c i o ş i şi
v i t e ji ca sa b ia , în lu pta ce se anu nţa a fi fără cru ţa re .
T in e rii a ce ia , c iu d a ţ i şi îm b r ă c a ţ i pestriţ , a s e diin d in tra ­
rea T e a t r u lu i F ran cez, spre consternarea f ilis t in ilo r , nu era u
a lţii d e c ît c a v a le r ii hernanieni ai „fierului*1 ca re veniseră prea
dev re m e de teamă să nu sosească prea tîrz iu . C on du cere a tea ­
trului, am estecata şi ea în ca b a la c la s ic ilo r , refuzase să le ofere
acces în sală p r in t r-o in trare, m a i d is cr e tă , p u n î n d u - le la d is p o ­
z iţie , în b ă ta ie de jo c , in trare a regală . V ă z în d u -i a d u n a ţ i, a rta
cla s ică intră im e d ia t în a c ţ i u n e : toa t e gu n o a ie le din te a tru
sînt a d u n a te şi a ru n ca t e de sus asupra a s e d ia to r ilo r în speranţa
că aceştia v o r p r o v o c a un s ca n d a l ce se va sfîrşi cu arestarea
lor. B a lz a c , şi el de faţă, a fost lo v it în p li n cu nişte restu ri de
varză s trica tă , dar şi-a în g h iţ it m în ia . J u n ii îşi dau cu to ţ ii
sea ma de intenţia p r o v o c a t o r il o r şi ta c d e o c a m d a t ă , p r o m i -
ţ în d u -şi o revanşă în sală. în sfîrşit, că tr e cea surile trei d u pă -
a m ia z ă , po rţile se descliid ş i... se în chid din nou du pă in trare a
lor. Sala de s p e ct a co l era n e lu m in a tă şi aşa a rămas ore în şir,
pînă la so'sirea s p ect a to rilor o b iş n u iţi. D upă îm părţi rea j u d i ­
cioasă a lo cu rilor, tinerii dis cu tă despre p ie să , re cit ă ve rsu ri,
cîntă b a la d e , im ită stri găte le tu tu ror a n im a le lo r , fa c tot ce le
trece pr in m inte pentru a-şi o m o r î vr em ea. P r u d en ţi, r o m a n ­
ticii, c a re aduseseră cu ei p a ch e te cu m în c a r e şi s tic le de b ă u t u r ă ,
s-au a p u c a t să le c o n su m e pe în dele te. Şi au p r în z i t a tît de
în delu n g în cît la ven ir ea p u b l i c u l u i ei se a fl au încă la masă.
R e sta u ra ntul im p r o v i z a t în tem p lu l M elp o m en e i ofensă ve dere a
celor din lo ji, ia r usturoiul co n s u m a t o da tă cu s a la m u l, cîrn a -
ţii şi şun ca , îi făcu să s trîm b e din nas cu in d ig n a re . însă p r ofa ­
n atorii, ca re ocu p a u f o t o l i i l e de orch estr ă, a doua ga lerie şi
a p ro a p e to t p a rt e ru l, o b iş n u iţi de m u lt să nu m a i ţină seamă
de o p in ia p u b l i c ă ’ filistină şi să dis preţu ia scă r i d i c o l u l , sus­
ţi neau fără să clip ea sc ă p r iv ir ile a cu za to a re . Şi pe măsură ce
locu rile se o c u p a u , în corda rea creştea în a m b e le ta b e re . I a tă
cu m descrie un m a rtor o cu la r a tm osfe ra din sală în ainte de
începerea s p e c t a c o lu l u i:

II
 „A ju n g e a să-ţi a ru nci o c h ii asupra a cestu i p u b l i c pen tr u
a te c o n v in g e că nu era v o r b a de o rep re zen ta ţie o b i ş n u i t ă ; ca
do u ă sis tem e, d o u ă p a r t id e , dou ă a rm a t e , dou ă c i v i l i z a ţ i i
c h ia r — şi nu-i prea m u lt spus — s tă teau faţă -n fa ţă , se ura u
clin in im ă , cu m se urăşte în d u ş m ă n iile lit e ra re, necerîn d d e c ît
lu pta , şi g a t a să se aru n ce una asupra c e l e i l a l t e . ‘ll
L ib e r a li i şi rega liş tii, r o m a n t i c i i şi c la s ic ii se în fru n ta u la
te a t r u m a i în ainte de a se b a te pe b a r ic a d e — lu c r u ce a vea să
se în t îm p le c in c i lu ni m a i tîrziu — în iu lie 1830.
Cele trei lo v i t u r i de g o n g şi c o r t in a se r i d i c ă . P r im u l ve rs :

S erail-ce deja l u i ? . . . C ’ est bien ă l’ escalier

D c r o b e ...t
(A. şi ve n it ? Ch ia r el e . . . D a , p a r c - a r fi la scara
Se cretă ...)

din ca u za re j e tu lu i, r e v o l u ţ i o n a r în v e r s if ic a ţ i e , a d e v ă r a t b o b îr -
n a c peste nasul c l a s i c i s m u l u i , este s cîn teia ce a p rin d e pr afu l de
pu şcă . D e a c u m în ainte fie ca re vers, fie ca re cuvînt, c h ia r , este
p r i m i t cu f lu ieră t u ri şi a c l a m a ţ i i , cu rîsete b a t j o c o r i t o a r e şi cu
a p la u ze în a ce la ş i t i m p , de cele m a i m u lte ori fără a se fi a u z it
a c t o r u l . î n ca r t e a sa „T e a tru l rom an tic" , A n d r e L e B re t o n a m in ­
teşte u n in cid e n t a m u z a n t şi c o n v i n g ă t o r t o t o d a t ă : H ernan i,
a f l î n d de l a D o n R u v G o m e z că acesta i- a în g ă d u it lui Don
Carlo s să p le c e cu D o n a S o l, se în fu rie şi îi strig ă : „V ieilla rd
s tu p id e ! “ (bătrîn stu p id !); c la s icu l Pars eval G ra n d m a is o n
flu ie ră pe n tr u că a în ţeles ,,vieil as de p i q u e !“ 1 (bătrîne as de
p i c ă ! ) ia r r o m a n t i c u l L a s s a illy , ca re nu auzise bin e nici el,
susţine cu c o n v in g e r e că „p ieii as de p iq u e“ este una din marile
fru m u s eţi ale p ie s e i! Fără în d o ia lă p a s iu n e a era ace ea ca re
îl făcea să susţină o asemenea părere. A c e a s t a este a tm o s fera
care a d o m n i t în sală pîn ă la s fî r ş i tu l p ies e i, c în d autorul a
fost a c l a m a t c h ia r de u nele lo ji.

1 T h. G autier, H ie to irc du roniatitieme, p. 113. .

2 V . H ugo, Hernani, I, 1.

12
 D u p ă c u m am m a i spu s, p r e m ie r a a a v u t lo c în tr-o sîm ­
b ă tă . Z ia r ele de lu n i, în m a j o r i t a t e a lor, au fost os tile, a ta c în d
şi piesa şi p u b l i c u l ei, ca re nu păstra se n ic i m ă s u ra , n ici d e ce nţa,
l.a al d o ile a s p e c t a c o l c r e d in c io ş ii r o m a n t i c i , cărora li se reco­
m an dase să nu m a i a p la u d e pe o b r a j i i v e c i n i l o r , v i n fără a mai
fi c h e m a ţ i . B ă tă lia pen tr u r H ern a n i" se anunţa de lungă d u ra tă ,
l ’ rim ele trei r e p re z e n ta ţii au fo st bin e s usţin u te de p rie ten ii
a u t o ru lu i şi de p u b lic u l r o m a n t i c , dar în c e p în d cu a p a t r a
raportu l de forţe s-a s c h i m b a t : H u g o o b ţin e a d e - a c u m în ai nte
nu m ai o sută de lo cu ri pe n tr u pr iete n ii săi, şi aceşti o sută
tr e bu ia u să ţină piept la o mie cin ci s u t e ! D e - a c u m începe
în tr-a devă r lupta serioasă şi fiece re p re zen ta ţie se transformă
într-un v a c a r m în sp ă im în tă t o r. î n s a loa n e, a ju nsese la tnodă
„să mergi să rîzi la H e r n a n i" . A c t o r ii îşi pe r m it e a u să s ch im b e
to t u l în piesă, refăceau vers urile c u m v o ia u . N e o f iţii însă nu-l
părăsesc pe „ H ern a n i“ ci îi seco ndează cu un en tu zia sm greu
dc im a g in a t a s tă z i; în cru c işîn d fără ezit a re fo cu l a p la u zelor
şi al a c la m a ţ iilo r cu f lu ie ră t u rile d u ş m a n u lu i. în to t acest
ti m p H ugo prim e a scrisori de a d m ir a ţ ie sau de a m e n in ţ a re ;
(una îl soma ch ia r să-şi retragă piesa în 24 ore). Cearta căpăta
p r o p o r ţ ii, c u p rin d e a p r o v i n c i a : la T o u lo u s e , uri tînăr îşi găseşte
mo a rte a într-un duel p r o v o c a t de „H e r n a n i". î n fin e, du pă
45 de rep rezen ta ţii fu rtu n oa se, un c o n c e d iu al d om n iş oa rei
Mars întrerupe, b ă t ă l i a : H ern a n i", c a m p io n u l ro m a n ti s m u lu i,
ieşise v ict orios şi avea să se od ih n e as că opt a n i, după c a re v a
rcu rea pe scenă, de data a ce a s ta în t îm p in a t d o a r cu a pla u ze.
T e a t ru l r o m a n t i c în vin sese: „Ile n r ic al 111-lea" al lu i D um a s
făcuse breşa, „ H ern a n i“ dăduse a sa lt u l fin a l. A rta clasică
dep unea e fortu ri n e m a ip o m e n it e spre a se ete r n iz a, d a r pierise
dc fap t în dez astru l v e c h iu lu i re gim . P a r t iz a n ii ci erau în frînţi
d u p ă o luptă grea , ceea ce mărea şi m a i m u lt preţu l v ic t o r ie i.
U l t i m a fortă reaţă c la s ic ă , te a t r u l , sc prăbuşise sub lo vitu r ile
fo rţe lor s ocia le că rora Ic a p a rţin e a v iit o r u l.
Tea tru l lui H u g o se năştea în pe rio ad a r id ică rii c o n şt iin ­
ţei p o p u la r e , în cepu tă în aju nu l re v o lu ţ i e i din iu nie şi a vea să

13
 se d e z v o lte în de c e n iu l u rm ător, de aceea succ esu l lui pe p !a n
literar a avu i o mare se m n ifica ţie p o l i t i c ă . R o l u l lui progresist,
a fost a pre cia b il atît. în dem a sca rea ti că loşie i ce lo r sus-puşi
c ît şi în educa re a m a relui p u b l i c în spir itu l unor id ealu ri eroic e
şi în ălţă toa re. Legătura lui in tim ă cu m işcarea progres istă a
maselor este ilustrată şi de fa p tu l că în m o m e n t u l r e flu x u lu i
m işcării p o p u la r e , cîn d I lu g o pie rde legătura cu p o p o r u l , te a­
trul său părăseşte scena is to r ie i: dram a ro m a n tică a a v u t un
W a t e r lo o al său în m a rtie 1843. „ H ern a n i“ a fost un strigăt de
v ic t o r ie , ,.B urgravii“ un g e a m ă t de m oa rt e . H u g o , du pă eşecul
acestei dr a m e , jură să nu m a i scrie pentru tea tru şi se po a te
spu ne că s-a ţi nu t dc c u v î n t , deoarece c r e a ţ iile lui u lt e rio a re
în acest gen sînt de n e ju c a t .
Conştie nt că te a t r u l are o m a re in flu e nţă m o r a l ă şi p o l i t i c ă ,
l l u g o îl numeşte „o t r ib u n ă , o catedră*1. S u b i e c t u l lui f a v o r it
este încă din p r im e le piese apăra rea u nu i proscr is , a unui osîn-
d it , îm p o t r iv a a s u p r ito r i lo r . Basta rd ul D id ie r din „M a rion
D elorm e“ , v i c t i m ă a ce le i m a i nedrepte p r o s c r ie r i, aceea care
rezultă din naştere, H ernani b r ig a n d u l cin s t it , d o t a t cu un
a d în c sim ţ al on o ar ei, sînt în fond exp re sia unuia şi a c e lu ia ş i
tip de erou r o m a n t i c , în c o n flic t cu s o c ie t a t e a . C o n d a m n a t să
trăiască la m a r g in ile ei pr in legi s o cia le nedre pte, acest erou
a firm ă fo rm a l dr e p tu rile in d i v i d u l u i în faţa s o c ie t ă ţ ii ce îl
a pa să . R e v o l t a şi m î n d r ia unor astfel de pe r so n a je era fără
în doia lă pe p la cu l ge n era ţie i n e m u lţu m it e din ju r u l a n u lu i
1830, gen eraţie care-şi hrănea im a g in a ţ ia cu vis e de li b e rt a te .
I m p o r t a n ţa s o c ia l- e d u c a t iv ă a ace sto r piese co nstă în sezisarca
pregnan tă a c o n f lic t u lu i s o cia l. R e p r e z e n t a n ţ ii p u te r ii, R ie h e -
lieu, L u d o v i c al X l I I - l e a , a p a r în cu lo r i d e f a v o r a b ile , în o p o ­
z iţ ie cu cei o p r im a ţ i că tr e c a re m erge s im p a t ia autoru lui:
D id ie r , Marion.
în „H e r n a n i", H ugo ţine să dea o adevăra tă lecţ ie de
gu vern are re gelu i, rea m in t in d prin gu ra lui Ca rol Q u in t u l
forţa uriaşă a poporului ca re hotărăşte s o a rta sta ­
telor.

14
 P o p o r u l! T ă lp a lu m ii! pe care stă prop tită
A ceastă piram idă din su ferin ţi clă d ită !
T alazu ri v ii de oam eni, ce prin se-n v ije lii,
0 cla tin ă , o zdruncină-adînc din tem elii,
Urnesc din loc p a la te, castele şi d onjon uri
Şi ca pe-u n fir de paie, ră stoarn ă-n cale tron u ri...
Î n c ît şi regii astăzi, învinşi şi istoviţi,
Spre cer ridică och ii. N u -n su s! în jos p r iv iţii
P o p o a r e le ! O ceanul mereu în fră m în ta r e...
D e zvîrli o p ietricică , îl tu lb u ri şi mai ta re!
T alaz ce surpă tronuri şi leagănă-un m orm înt I
O glindă-n care regii se văd h u liţi cum s în t!
0 1 D acă -n fun du l apei privim în adîncim e
V edea-vom scufundate im perii o m u lţim e!
Ca nişte m ari corăbii — im perii ce-au stîrn it
D ih o n ii... şi pe care talazul le -a -n g h iţit!

D eşi in spir ată din tr ecu tu l is to r ic, prin id e ile pe ca re le

pu nea în lu m in ă , piesa era de o m a re a c tu a lit a t e în aju nu l răstu r­
nării B u f b o n i l o r .
C aracteris tică pentru aceste două piese ale lui H u g o do
care ne o c u p ă m , este tema dr a g ost e i. H u g o înţelege d r ag oste a ,
ca toată ge nera ţia sa născută în fe b r ă , sub fo rm a vio le n tă a
p a s iu n ii. Pentru eroii lu i dr ag oste a dev in e un izv or de forţă
şi măreţie m o r a l ă ; prin ea eroul d ec ăz u t îşi recu cereş te d e m n i­
tatea u m a nă , sub i m b o l d u l ei e în stare să săvîrş ea scă fa p te de
a d m ir a b ilă m ăreţie.
M a rio n , fem eia p ie rdu tă , se p u rif ică pr in dragostea ei pentru
D id ie r , re nunţă la v ia ţ a de cu rtez an ă a r is to c r a tic ă şi e gata să
m oară pen tr u el. A ce ea şi p a s iu n e de n eîn frîn t o în de a m n ă pe
D ojîa Sol să îm p a rtă o t r a v a cu H e rn a n i, a tu n c i cîn d nu mai
este nici o scă pare pen tr u a ce s ta . L ă sîn d deo p a rte exagerarea
s e n t im e n tu lu i, dragostea este un lucru serios pentr u H ugo;
ia r prezentarea ei ca atare era eco u l unei n oi m o r a l e , opusă

15
cin is m u lu i cu c a ie n o b ilim e a destrăbălată priv ea rela ţ iile
dintr e b ă r b a t şi fem eie .
Dra gostea, mila şi bună ta tea par a fi p r in c ip iile etice cărora
H u g o le a trib u ie un fel de a t o t p u t e r n i c i e : ele pot rezolva con­
flic tele a cu te . Su b duşul milei şi al b u n ă tă ţ ii H u g o crede că
se poa te stinge nu n um ai cio cn ir ea între do i in d iv iz i, dar şi
aeeea între in div iz i şi socie tate . Astfel clem enţa lui Carol
Quintul rezolvă a nta go nism ul din tr e el şi c o n s p ir a to r ii care îi
voiseră m oartea, făc în d u -l să apară ca un m o n a rh luminat şi
b un . Dar ideea că prin asemenea m i jlo a c e ar fi cu putinţă
transformarea socie tăţii (a s ocie tăţii bur gheze a vrem ii tui)
este desigur o mărt urie a in fluenţei s o c ia lis m u lu i u t o p ic , asupra
lui H u g o ; şi e uşor de văzu t cît de falsă este ideea. C it it oru l
z îm b eşte întîln in d astăzi asemenea o p in ii dar se cu v in e ca z îm ­
betul să fie în gădu itor, căci scopul p o e t u lu i, e x p u n în d u - le ,
era uman şi deci nobil.
Puterea sentim en telor generoase cs-I îm p in g pe o m la săvîr-
şirea de fa p te glo rio ase , e roic e, pr e cu m şi c a lit ă ţ ile p o e t ic e ale
acestor piese con stit uie elemente de puternică e m o ţie pentru
citit o ru l sau spect ato ru l de azi. „ H erna ni“ şi „M a rio n D elorm e“
ca şi cele la lt e piese ale lui H u g o — şi ca toate piesele ro m a n tice
— sînt în prim ul rîn d opere de poet. E drept, oper e ale unui
poet tînăr, cu toate cu su ru rile tinereţii, da r şi cu fa r m e cu l ci ce
le răscumpără cu pr isosinţă.
B lîn d , er oic , sonor şi tandru , versul lui H u g o exp rimă rînd
pe rînd sentim en te şi situ a ţii dintr e colo mai felu rit e.
Acea stă însuşire atenuează defectele de c o n st ru cţie , situa­
ţiile n ev eros im ile , emfaza şi g r a n d ilo c v e n ţ a , lesne de ob s e rva t
ch ia r la o analiză mai p u ţin insistentă. Şi am s u b lin ia t această
însuşire pentru că este o parte din sufletul viu al poe tu lu i,
pentru că ea conservă o eternă tinereţe dr am e lo r lu i: poezia ce
înaripează id ea lu rile, făurite de poet întru slu jir ea u m a n it ă ţii.

A U U h L iA N T A N a SE
MARION DELORME
dram ă în 5 acta

In romineşte de
TUDOK MĂINESCU
 PERSOANELE

M A R IO N DELORME
D 1D ILR
LU D O VIC AL X III-L E A
M A R C H IZ U L DE S A V E R N Y
M A R C H IZ U L DE N AN G IS
L ’ANGELY
DOM N U L DE L A l’FEMAS
D U C E L E DE B E L L E G A R D E
M ARCH IZU L DE BR1CH AN TEAL |
C O N TE LE DE GASSE | O fiţeri
VICONTELE DE BOUCHAVANNESI din reS*-
C A V A L E R U L DE R O C IJE B A R O N j m e n tu l de
C O N T E L E D E V I L LAC 1 A n .iou
C A V A L E R U L DE M O N T P E S A T J
A B A T E L E D E GONDT
C O N T E L E DE C I I A R N A C E
SCARAMOUCHE i
G R A ŢIO S U L i c o m e d i a n ţ i de p r o v in r i e
TA IE B R A Ţ I
UN C O N S I L I E R AI. M Ă R I T C A M E R E
UN C R A I N I C P U B L I C
C Ă P IT A N U L DE G A R D Ă AL O R A ŞU L U I BLO IS
TE M N IC E R U L

19
GR E FIE R U L
CĂLĂUL
PRIM U L LU C R Ă TO R
AL DOILEA L U C R Ă T O R
AL T R E IL E A L U C R Ă T O R
UN V A L E T
ROZA
•COM EDIANŢI DE P R O V IN C IE , G U A R Z I, PO­
POR, G EN TILO M I, PAJI
 ACTUL I
În t î l n i r e a

Hlois

U n ia t a c . în f u n d o fereastră de sch is ă spre un b a l c o n . La

d r e a p t a o m a s ă cu o la m p ă şi un f o t o l i u . La s tîn ga , o uşă
pe ste ca re c a d e o d r a p e rie grea. i n u m b rii u n p a t .

SCENA r
M a rio n D e l o r m e , în tr-o ro ch ie de ca să f o a r t e în că rca tă , sfă
lîngă masă şi b r o d e a z ă un g o b e l i n ; M a rch izu l de S a v e r n y ,
uri tînăr b l o n d , fără m u sta ţă, îm b r ă c a t după u ltim a modă
a a n u lu i 1G38.

SAVERNY
(a p ro p iin d u -se de M a rio n şi încercînd «-o] să ru te)

Să facem pace, mică Marion!

M ARIO N
(resp in g în d u -l)

Să facem pace...
Dar stai mai la o parte, te rog! Aşa îmi place!

21
 SAVERNY
(stă r u in d )

Doar un sărut!

M ARIO N
(cu m în ie)

Marchize!

SAVERNY

O, nu te mînia 1
Cîndva, guriţa asta mai darnică era!

M A RION

Uiţi oare...

SAVERNY

Dimpotriv ă! Ştiu tot pe dinafară...

M ARIO N
( a p a rte)

Nesuferit! Obraznic!

SAVERNY

Răspunde-mi domnişoară,
Ce vrei să creadă lumea, cînd din Paris dispari
Ca, drum de nouă poşte, tocmai la Blois s-apari.
Cînd laşi mondenitatea şi marea capitală
Ca să devii deodată mică provincială!
Ce faci de-atîta vreme de cînd ne-ai părăsit?

22
 MARION

Fac ce p o f t e s c , a d ic ă Ce cr ed c ă - i p o t r i v i t .
Sînt l i b e r ă , ştii b i n e 1

SAVERN Y

O ! Ce nesocotinţă !
Să laşi atîtea inimi oftînd, în suferinţă!
Eu, — Gondi, ce deunăzi din slujbă şi-a scurtat,
Căci pentru scumpa doamnă Marion s-a duelat —
Nesmond, d ’ Arquien, Caussazii şi alte nume, cîte!
Ce stau de la plecarea-ţi cu mutre amărîte...
Aşa-s de trişti bărbaţii încît şi-a’ lor soţii
Te vor primi voioase dacă-n Paris revii.

M A R IO N
(su rîză tv a re)

Dar Beauvillain?...
SAVERNY

Te-adoră!
M A R IO N

Şi Pressigny?

SAVERNY

T în je stc!
M ARION

Dar .Pons?
SAVERNY

El? Te detestă!

23
 MARION

El singur mă iubeşte!
Dar prezidentul? Moşul! ( R îz î n d .) A h ! Spune-mi-1! . ..
L elo u p !
(R îz în d m ai ta re.)

SAVERNY

O ! dînsul te aşteaptă, tot pătimaş şi-acu:

Portretul ţi-l priveşte şi elegii bompune...

MARION

Dc doi ani mă iubeşte din poză, cum s-ar spune!

SAVERNY

Dar el te-ar vrea aievea... Z ău ! parcă urmăreşti

Să fugi de-ai tăi prieteni!

M ARION
(serioasă , cu ocliii în jo s)
Marchize, nu greşeşti 1
La drept vorbind, aceasta-i pricina fugii mele:
Uşoara tinereţe e cu păcate grele;
în sufletu-nii, adesea, am suferit amar...
Vreau să trăiesc retrasă; la monastire chiar,
Să-mi ispăşesc vieaţa în desfrînări trăită.

SAVERNY

Mă prind că-i o idilă aicea tăinuită!

M ARION
Ce, crezi...
 SAVERNY

Că nu se poate, oricît te străduieşti,

Văpăile privirii sub văl să le umbreşti.
Am orul, el te face să fii provincială !
Păcat de încheierea rom anului... banală 1

M A R IO N
Spui vorbe-n v î n t ...l

SAVERNY
M -aş p rin de!

M ARION

Vezi R o z a ! N u-i tîrziu?

ROZA
(de afa r ă )
I-aproape miezul nopţii.

M A RION

Al

SAVERNY

Foarte străveziu
Văd că-s p oftit a fa ră ...

MARION

Ce v rei! trăiesc retrasă

Nu mă cunoaşte nimeni şi nu primesc acasă...
A p oi, la ora asta, se-ntîmplă nu arări
Nenorociri, căci locu-i pustiu, plin de tîlhari.

25
 SAVERNY

E i ş i! Or să mă prade...

M ARION

Au şi u c is a l t ’ dată i

SAVERNY

Să mă ucidă!

M A R IO N

Vezi c ă ...

SAVERNY

Marion ! eşti minunată !

îndată p le c ... doar spune-mi un singur cu vin ţel:
Ce fericit ne este urmaş? Cine e cl?

M A R IO N

Z ă u ! N im en i!

SAVERNY

Nu te tem e, că nu-l spun mai departe.

N oi, ăştia de la curte, ’ om fi cam într-o parte,
’ Om fi cam răi de gură, ne batem , ne certăm,
Sîntem flecari, dar taine nici morţi nu le trădăm .
Nu-m i spui?
( Se aşază. )

Mai sta u ; am vrem e...

26
 M ARION

E i, află că nu-mi pasă

Iubesc; l-aştept să vin ă...

SAVERNY

Aşa mai vii de-acasă 1

M-am închinat! Şi unde l-aştepţi?

M ARIO N

Vezi bine-aci.

SAVERNY

Pe cînd?
M A R IO N

Din clipă-n clipă.

(M erg e la balcon şi a s cu ltă .)
Ba poate c-o şi fi.

( R ev en in d .)

N u -i.
(L u i S a v e r n y .)

Sper că îţi ajunge!

SAVERNY

Nu tocmai...

M ARIO N
Pleacă-n fine!

27
 SAVERNY

Plec, dar întîi rmmeşlc-1 pe-accst galant ce vine

Cu-atîta îndrăzneală să-m i dea răvaş de drum.

MARION

Pe el Didier îl cheamă şi nu mai ştiu altcum .

N ici el nu mă cunoaşte decît că sînt Maria.

SAVERNY
(iz b u cn in d in ris)

G lu m e ş ti?

MAUION
De lo c !

SAVERNY
(rizind)

Ia u it e ! Dar asta-i poezia

Pe care pastoralul Racan o com punea...
Te pomeneşti că sare şi zidul de colea?

MARION

Se poate. H aide, pleacă 1

( A p a r t e .)
U f ! vrea să mă om oare!

SAVERNY
(red even in d serios)

Ştii poate dacă este măcar om de onoare?

28
 MARION

Nu ş tiu ...

SAVERNY
Ei cum ?

(C ă tr e M a rion ca re-l îm pin ge spre. u ţă .)

P lec!
( R evin e.)

Stai că uitam ceva frum os:

Un autor, şi care nu-i din cei p ro şti...

(S co a te din buzunar o carte .şi i-o d ă .)

... a scos
O carte despre tine, cu un succes enorm.

MARION
( citin d u -i titlu l)

C u n u n ă de iu bire p en tru M a rio n D elo n n e

SAVERNY
Parisul nu vorbeşte decît de-acest v o lu m ...
Corneille, cu C iclul, dacă-i mai ţine piept a cu m ...

MARION
(lu în d ca rtea )

Mă bucur. Noapte bună!

29
 SAVERNY
C-un mime-aşa vestit
Să ai la Blois idile, furiş, c-un neeioplitl

AIA R IO N
(strigin d pe R oza )

V in ’ Roza cu lumina şi pe marchiz condu-1!

SAVERNY
(salutind)
Marion, ai luat-o razna! A scu ltă-m ă! Destuii
( l e s e .)

SCENA A I I- A

M ARION
fS in g u ră . înch id e uşa pe care a ieşit Sa vprn y . )

U f! Mă temeam că intră Dic!ier...

f Se aude bătînd, m iezul n o p ţii.)

E miez de noapte...

( D u p ă ce a num ărat b ă tă ile.)

El trebuia să fie a c i !...

(le s e pe balcon şi priveşte, in stra d ă .)

Nici paşi, nici şoapte!

( R evine şi se aşază n em u lţu m ită .)
 D e pe acum m ă fa c e s-a ştep t 1

S C E N A A TII-A

Un tînăr apare îndărătul balustradei b alcon u lu i, o

sare cu uşurinţă, intră şi pune pe un fotoliu man­
taua şi o sabie uşoară. Costum de epocă, negru.
Cizm e scurte. Face un pas, se opreşte şi o priveşte
cîteva clip e pe M a rio n care şade şi e cu ochii în
jos.

Ah!
(C u im p u ta re.)

M -ai lăsat
Bătăile să num ăr...

D ID IE R
(cu gra v ita te)

Jos lîngă zid am stat

Şovăitor...

M A R IO N
( atinsă)

Ce-i a s t a ?

D ID IE R
(fă ră a lua sea m a )

Simţeam o grea căinţă,

O milă nesfîrşită dc-ntreaga ta fiinţă.
Ştii ce-mi spuneam, acolo, în conştiinţa mea?

31
„T u , blestemat al soarlei, ce cauţi, piază rea?
Acolo, sus, în prima-i splendoare, Iar Mp vină,
Veghează şi te-aşteaptă un înger de lumină,
Făptură castă, dulce, ce-n drumu-i, s-ar cădea
Mulţimea cu smereală şi în genunchi să sica...
Şi-atunci, ce eşti tu oare mai alllVI ca mulţimea,
Izvorului acesta să-i tulburi limpezimea?!
De ce rupi crinul, spune? De ce încerci, hain,
Cu duhul tău să-ntuneci al ci curai senin?
Ori pentru că, în sfînta ei nevinovăţii',
în cinstea ta şi-n tine, se-ncrede cu talie,
Ţi se cuvine darul iubirii ei să-i cei,
Purtînd întunecarea pe neprihana ei ?“

M A R IO N
(a p a r te )

S-ar cuveni, îmi pare, să ştiu te ologie...

Un hughenot e oare?

D ID I E R

Dar dulcea melodie

A vocii tale calde prin noapte rni-a şoptit,
M-a scos din îndoială şi, iată, am venit.

M A R IO N

Ciudat! De-aşa departe m-ai auzit?

D ID I E R

Fireşte!
Şi mai era o voce...

32
 MARION
(r e p e d e )

A lîo z e i! Ea vorbeşte
Al îl rle gros şi tare de-ţi pare-a ii bărbat...
Dar dacă eşti cu mine te iert c-ai pregetat!
A şa z ă -te !
(A ră tîn d u -i un loc lingă c a .)

Alături, nici ţi-i datoria I

DIDIER
Nu I colo la picioare...

( S e aşază pe un taburet la picioa rele ei şi o pri­

veşte cîteva clip e intr-o ■ con tem plare m u tă .)

Ascultă-m ă, Maria.
Tot numele tini esle Didier. Eu n-am ştiut
Du tntn şi dc mama. Do prunc, abia născut,
(iul, m-a cules, din pragul bisericii, o biată
llntrînă, o creştină, din marea lumii gloată.
Mi-a fost dădacă, m am ă; cu grijă m-a crescut
Şi mi-a lăsat la moarte întregul ei avu t;
Vreo nouă sute livre venit. Din tinereţe
Eui singur, cu a vieţii amarnică tristeţe;
IJmblai, văzui şi lumea şi-al oamenilor preţ.
Avînd pe unii ură şi pentru toţi dispreţ.
Căci pe oglinda sumbră ce-i omeneasca iată
A flai ori semeţ ie, ori jalnică vieaţă.
în pragul tinereţii, eram îm bătrînit,

33
Părîndu-mi că tiu anii ci veacul mi-am trăit.
Cînd spinii pretutindeni cumplit mă sîngerară,
Am înţeles că lumea e rea, dar omu-i fiară...
Aşa-mi trăiam tristeţea: sărac, de toţi străin,
Cînd iată-mi-te-n calea-mi ca dulcele alini
Mi-erai necunoscută cînd, la Paris, o dală,
Într-un amurg.de vară, te-am întîlnit şi iată
C-apoi, ne revăzurăm adeseori aşa...
Şi dulci îţi erau ochii şi blîndă vorba ta!
De teamă că-mi eşti dragă, fugii... Ciudata soartă,
Ca pe un înger paznic, în calea mea te poartă,
în fine, de iubire înfiorat, cuprins,
Ţi-am spus ce-aveam pe suflet şi tu nu m-ai respins!
Acum , tu eşti aceea co-tni stăpîneşti fiinţa:
Doreşte, şi sînt gata să-ţi împlinesc dorinţa!
E cineva pe care îl vrei înlăturat?
Doreşti şi ai nevoie de omul devotat
Ce pentru fericirea-ţi să-şi dea vieaţa toată,
Surîsul tău t'iindu-i mai mult decît răsplată?
Tot ce doreşti tu spune-mi, ordonă-mi cum voieşti!

M A R IO N
(su rîz în d )

Ciudat mai eşti! Şi totuşi, de-ai şti ce drag îmi eşti!

D ID IE R

De mă iubeşti ia seama, căci vorba nu-i uşoară:

Ea cade greu, nu zboară ca vorbele-ntr-o doară.
D e m ă i u b e ş t i , ş t i i oare o d r a g o ste c e - n s e a m n ă ?

31
( ’.lnd ea îţi intră-n sînge, te prinde şi te-ndeamnă ?
( '.ii izbucnind din spuza ce doarme sub obroc
Tot sufletul ţi-l trece prin marea ei de foc.
C.u celelalte patimi a ’ inimii mărunte
D ispa r ca m istuite în flacările-i crunte?
Iubirea desperată, adîncă, necuprinsă,
Ivi supravieţuieşte cînd fericirea-i stinsă.
Crezi că aşa iţi este iubirea?

M A R IO N
(m iş c a l â )

D a ! A şa!

DIDIER

Tu nici nu ştii ce mare e pasiunea mea 1

Din ziua înlîliiirii sim t farmecul v ieţii,
Prin noaptea mea, privire'a-ţi e raza dim ineţii
Şi toate-m i par schim bate. în ochii mei tu eşti
C,a steaua fără nume din sferele cereşti.
Amara ex isten ţă, ce-mi răzvrătise firea,
O cred acum în stare să-mi deie fericirea...
<luci pîn-a te cunoaşte, am fost un biet pribeag
Şi n-am ştiut ce-nseamnă să-ţi fic-un suflet dragi

M A R IO N

Sărman D idier!

D ID I E R

M a riâ !

.35
 M ARIO N

D a ! Tc iubesc, şl ii bine...
Iubesc la fel ca tine şi chiar mai mull cu linei
Eu, pas cu pas, iubite, venii pe urma l a , . .
Şi sînt a ta, c i to tu l...

D ID I E R

O, nu mă înşela !
De-ai şti iubirii mele răspunde cu iubire.
Vom înzestra pămîntul întreg cu fericire.
M -oi închina doar ţie, şi existenţa mea
S-ar lumina ca-n farmec... O, nu mâ înşela!

M A R IO N

Ca să te-ncrezi în mine cc oare îţi lipseşte?

D ID IE R

Dovada!

MARION

Cc dovadă?

DIDIER

Eşti liberă, fireşte!

M ARION
( stin gherită)

D a .. .

36
 DIDIER

Tn-mă ca pc-un frate, ca sprijin bun, fideli

M ăritâ-te cu m inei
M A R IO N
( a p a rte)

Nedemnă sînt do e l!

D IDIER

Go spui?
M ARIO N

V e z i...
D IDIER

D a ! văd b in e ! Sărac şi fără nume,

Arăt o cutezanţă... ne’ ngăduită-n lu m e ...
Ci lasă-mă-n tristeţea şi rătăcirea m ea!
A d io !
(F a c e un pas pentru a ieşi. M a rion îl r e ţin e .)

M A R IO N

Nu se poate, D idierl
(Izb u cn e şte in p lîn s .)

Mă vei ierta !

D IDIER
(r e v e n in d )

Dar nu ştiu de ce şovăi?

(A p r o p iin d u -s e de e a .)

37
 Vezi tu, noi împreună,
Ne-am face-o lume-a noastră, o patrie mai bună,
Şi-am tăinui 111 colţul retras ce ţi-l alegi
O fericire care rîvnită-ar fi ile regi.

M A R IO N

Un rai al nostru...
D ID IE R

Spune I Vrei?
M ARIO N
(a p a r te )

O ! ce chin amarnic!
( T a r e .)

Nu ! Nu pot. niciodată !
(£>e sm ulge dm Oralele lui D idier şi cade pe un
f o to liu .)

DID IER
(cu răceală)

Pricep! N-am fost prea darnic

Cînd ofeream. Dar, iată, am încheiat... sînt m u t!

M A R IO N
(a p a r te )

A h ! blestemată ziua în care m-a plăcut!

( T a r e .)
Didier, te rog; a lt ’dată vei şti ce ne desparte 1
Mi-e inima zdrobită...

38
 D ID I E R
( rece)
Văd că citeai o carte
( I a cartea de pe masă şi c iteşte.)
„ C un u nă de iu b ire p en tru M a rio n 1''... Ce nume,
( A m in tin d u -ş i. )
A h , d a! Frumoasa zilei din prea înalta lumel
(A ru n c în d cartea la păm înt cu v io le n ţă .)

M A R IO N
( trem u rîn d )
Dar, d om nu le!...
D ID IE R
E-o carie infamă, ruşinoasă I
Cum de-a ajuns aicea?
M A R IO N
(sla b şi plecînd p riv irea )

Din întîmplare-aşa...

D ID IE R

Ascultă, chip de înger cu ochi de peruzea.

Marion Delorme, femeia în carte-aici cîntată,
Pe cît e de frumoasă, pe-atît de desfrînată,
E o Frinee care îşi vinde-ntr-un cuvînt
Iubirea-i ticăloasă ce spurcă.,.

M A R IO N
(cu ca p u l in m îin i)

Doamne Sfîntl
(Z gom ot de paşi şi zăngănit de spade a ja ră ; slri*
gă t e .)

39
 V O C E A DIN S T R A D Ă

Săriţi!

D IDIER
(sur prin.1!)

în deznădejde aud un glas afară 1

( Privind din balcon.)

E cineva-n pericol?
(S trig ă tele co n tin u ă .)

V O C E A DIN S T R A D Ă

Săriţi, că mă omoară!
/

D IDIER

(îş i ia spada şi încalecă balustrada balcon u lu i.

M a rio n se scoală, aleargă la cl şi ca ută să -i retin ă
de m a n ta .)

M ARIO N

Didier! te vor ucide, stai! Scumpul meu iubit !

D ID IE R
(să rin d in stru d ă )

Dar vrei să moară-acela?

(C ă tre cel a ta c a t.)

Mai ţine-te — am sosit!

(Z ă n g ă n it de a r m e .)

Acum atacă ! T rage-i! Na ! ţine ! Eu ţi-s leacul 1

(Z gom ot de spade, de voci şi de p a şi.)

40
 MAUJON
( în balcon cu groa ză)

V a i! doi în contra şascl

VO CEA D IN ST R A D Ă

Fugiţi, că ăsta-i dracul!

(Z ă n g ă n itu l spad elor descreşte trep ta t, a p o i încetează
cu dmuh’îrşire. Zgom ot ite paşi ce se înd epă rtea ză .
H/mp a re D id ier care es caladează b alerinul.)

D IDIER
(în c ă în afara balcon ului şi întors sp re stra d ă )

Mă bucur! Sînteţi teafăr! D u c e ţi-v ă ! Drum buni

SAVERNY
(d e a fa r ă )

Scuzaţi-mă, dar nu pot pleca p în ’ nu vă spun

Că vi-s dator vieaţa, recunoştinţa-mi toată...

D ID I E R
(e n e r v a t)

Plecaţi şi datoria ţineţi-o achitată!

SAVERNY

Nu, asta nu se cade...

(E scalad ează b a lcon u l.)

D IDIER

E i! Asta-i caraghios!
Oi'i crezi că mulţumirea nu poţi s-o spui de jos?

4i
 S C E N A A I V - A

Marion, Didier, Saverny.

SAVERNY
( sărin d in cam eră, cu spada în m în ă )

La n aiba! tirania aceasta prea-i bizară:

Mă scapi de moarte şi-apoi mă dai pe u şă-afară!
Adică pe fereastră... N u, zău că m i-ar fi greu
Să se audă cum că un om de rangul meu
N-a spus acelui cărui îi datora salvarea:
Mă rog, pot şti, marchize, cu cinc am onoarea?

DIDIER
D idier.
SAVERNY
Didier şi în c ă ...
D IDIER

D i d ie r !!! Şi-apoi nimic

Erau să te omoare: eu te-am scă p a t... şi-ţi zic
Drum b u n !
SAVERNY

Poftim ce nazuri! De ne’ nţeles îmi pare

Că n-ai lăsat pe crunţii tîlhari să mă omoare.
Aşa era mai bine. Iar fără dumneata
Zăceam u c is... Cu şase bandiţi în contra m e a ...!
La şase cuţitoaie o spadă ce să poată?
(Z ă rin d -o pe M a rio n care pîn ă atu n ci a căutat
s ă -i e v ite .)

42
A ! văd c-aveţi o seară extrem de ocupată...
l*ricep acum că tulbur un du lce... c ir ip it...
Scuzaţii
( A p a r t e .)
Să văd femeia !
( S e a p ropie de M a rion ce trem ură şi-o recu n oa şte.
A p a r te .)
Marion c!
( Ş o p t i t .)
Am ghiciti
( A r ă tîn d pe D idie.r.)
El e ?
M ARIO N
( ş o p tit)

De spui o vorbă mi-aduci pierzarea!

SAVERNY
(sa lu tin d )

Doam nă. . .
M A R IO N
(ş o p tit)
E-ntîia mea iubire...
D ID I E R
(a p a r te )

Dar asta ce înseamnă?

Acest străin priveşte prea îndrăzneţ la ea 1
(R ă stoa rn ă lam pa cu un p u m n .)

SAVERNY

Ce faci? De cc-ai stins lampa?

43
 DIDIER

Eu cred că s-ar cădea

Acum , cît mai degrabă, să mergem împreună.

SAVERNY

Mă r o g ...
( C ătre M a rio n , sa lu tîn d a d în c.)

A d io , d oam n ă!

D ID I E R
( aparte )

Acest îinpuşcă-Jună
N u-m i place
( L u i S a v e r n y .)

V ii o dată?

SAVERNY

Mă cam repezi, văd eu,

Dar m-ai salvat....şi dacă vreodată eşti la greu
Te bizuie pe mine pe braţu-mi plin de zel,
Sînt Saverny, m archizul, Paris-, palatul Nesle.

DIDIER

B u n !'
( A p a r t e .)
Cum privea la dînsa obraznicul zevzec!
( I e s prin balcon. Se aude d e-aţară vocea lui D id ie r .)
P o ft im ! pe-aci ţi-i d ru m u l! Eu pe dincolo trec,

44
 S C E NA A V - A

M a r io n , Roza
(M u rio n răm îne o clip ă visătoare. A p o i o cheamă
pe R oza .)

M A R IO N
I fa i, Roza!
(A p a r e R oza ; arătînd u-i ferea stra .)
Poţi închide.
(D u p ă ce-n închis fereastra se întoa rce şi vede pe
M a rio n ştergîndu-şi o lacrim ă. A p a r t e .)

ROZA
Ea plînge 1
( T a r e .)
Este ora
Ca doamna să sc cu lce...

M ARIO N

D a, ora tuturora
Dar nu a mea.
( D esfăcîn d u -şi p ă r u l.)
A ju tă -m i, te rog!

ROZA
( dezbrăcînd-o )

Aş vrea să ştiu,
Persoana dc-astă seară c-un domn mai cilihiu?
Bogat?
M A R IO N
Nul

45
 ROZA

Om de lume?

M A R IO N

Nu !
( l ntorr i n d u s e spre R oza .)

Şi-ar fi fost firesc,

( A rătîn d u -şi m in a .)
Să mi-o sărute...

ROZA

Atuncea. ce faceţi?

M ARIO N
(g în d ito a re)

I) iubesc.
 A C T U L AL I I - L EA

DUELUL

B lois

Intrarea unei cîrciu mi. O piaţa. în fund se vede oraşul Blois

în amfiteatru, cu turnurile Sfîntului Nicolaie pe dealul
acoperit de case.

S CENA I

Contele de Gasse, Marchizul de Brichanteau, Vicontele de

Bouchavannes, Cavalerul de Rochebaron. Stau la mese în faţa
in trării; unii fumează, alţii joacă zaruri şi beau. Apoi Cavalerul
de Montpesat, Contele de Villac. Apoi l ’Angely. A poi Crainicul
tîrgului şi mulţimea.

B R IC H A N T E A U
(rid icîn d u -se, către Gasse care in tră)

Gasse 1
( î ş i strîn g m in a .)

4?
 Ce, regimentul tău e aci la Blois?
( S a lu tîn d u -l.)
Felicitări, băiete, la-ngropăciunea t a !
( E x a m in in d u -i îm b ră că m in tea .)

G A SS E

Portocaliu, e moda cu panglici bleu pe dungă...

( 1 ncrucişîndu-şi braţele şi răsucindu-şi m u stă ţile.)
De la Paris aicea e calea foarte lungă!

BRICIIANTEAU

Femeile-şi plîng soarta cînd ne mutăm încoa,

Zicînd că-s exilate după bărbaţi, la Blois.

BOUCHAVANNES
(în to rcîn d u -se de la jo c)

Sosiţi din Capitală?

ROCHEBARON
(lă sîn d u -şi p ip a )

Ce noutăţi?

GASSE
(sa lu tîn d )

Puţine...
Corneille stîrneşte vîlvă, d ’Angennes e duce-n fine;
Guiche decorat. Şi-o sumă de fleacuri despre toţi:
Au spînzurat deunăzi treizeci de hughenoţi.
Apoi, dueluri multe: Ast vrut-a să-i reteze

48
Pe-Arquien care purtase dantele genoveze;
Cu Margaillan, la zece, Nogent se întîlni —
Nogent cică-i furase nevasta lui Sourdis —
Sourdis c-un domn Lachâtre, la rîndu-i, trase spada;
O damă de la teatru le provocase sfada.
Pons, pe chestiunea orei a tras cu Lavardie;
Pe-o chestie de versuri, d ’ A illy , pe Gorde, răni,
Un cal contra un cîine ţinîndu-se-n prinsoare
Brissâcii cu Soubizii erau se se omoare.
Pe-ntîietatea-n strană Gondi avu duel
Cu d ’ IIumiere : în fine, Caussade şi Latournelle
Scrimară-n jo a c ă ... Mort, biet Latournelle za ce...

B R IC H A N T E A U

Ce fericit Parisul! Te baţi oricît îţi place!

G A SS E

E moda.
B R IC H A N T E A U

Da, acolo iubeşti, p etreci... nu stai.

De vrei să ştii ce-i traiul, acolo e de trai!
( C ăscîn d .)
Aici e-o plictiseală ce zilele-ţi înnoadă...
(L u i G a ssi.)
De Latournelle spuseseşi că a pierit de-o spadă?

GASSE

D a ! Ce mai lovitură!
(E x a m in în d m înecile lui K och eba ron .)

49
 Mă rog, ia stai un p i c !
Costumul dumitale de azi, n-are nimic.
Cu eghileţi şi nasturi? sînt antice modeluril
Azi funte şi cordele...?*

BRICH AN TEAU

Vorbeai despre dueluri:

Şi regele? Ce spune?

G A SS fî

Ha ! Cardinalu-i foc
Şi vrea să curme răul...

BOUCHAVANNES

Războiul stă pe Ioc?

Sau a-nceput să mişte?

G A SS fî

Din cîte se zvonise

Am cucerit Figuera ori...
(C h ib z u in d .)
Invers, pare-mi-so
Că am pierdut-o 1

ROCII E B A R O N

Drace! Şi regele ce-a spus

GASSE

Fireşte, cardinalul e foc!

50
 BR IC HANŢE AU

Şi oare nu-s
Prefaceri şi la curte? Dar regele e bine?

G A SS E

Nu prea. E cardinalul bolnav: podagra-1 ţine.

Doar în lectică umblă.

BR1CHANTEAU

Răspunzi original.
Cînd te-nlrebăm de rege, vorbeşti de cardinal.

GASSE

E moda 1
BOUCHAVANNES

Prin urmare nimica nou 1

G A SS fi

Stai frate 1
Cunosc o palpitantă, o mare noutate!
De două luni Parisul discută înfocat
Unde-a putut să piară sau ce s-a în tîm p la t...

B R IC H A N T E A U

Cu cine?
G A SS E
Cu frumoasa cea fără de pereche
Marion D elorm e...

51
 BR ICH AN TEAU

Ei, asta-i o noutate veche!

(C u aer m isterio s.)
Marion e-aici...
GASSE

Eşti sigur? La Blois?

BRICH AN TEAU

In cognitd! . ..

GASSE
(rid icîn d din u m eri)

Marion? Te ţii de glume, amice Brichanteau!

Marion, stindardul modei, la Blois 1 Să-ţi vină-a rîd e !
Nu vezi c-aici sînt toate vechi, caraghioase, hîdel
Blois este antipodul Parisului regal.
(A r ă tîn d spre tu rnu rile S fîn tu lu i A’ ico la ie .)
Aici şi turnul pare stingher, provincial.

ROCHEBARON

A ş a -i...

BR IC H A N T E A U

E ne’ ndoielnic 1 Doar Saverny, galantul,

A dat de ea în clipa cînd şi-aştepta amantul,
Amant ce-n ajutoru-i sări, — nu vă miraţi! —
Seăpîndu-1 de atacul tîlharilor armaţi,
Care voiau să ştie cam cît îi este ceasul
Şi dacă punga-i marc pe cît îi este glasul.

52
 G A SSfi

E o poveste-ntreagă...

ROCHEBARON
( l u i B rich a n tea u )

Pe care vrei s-o crezi...

B R IG IIA N T E A U

N u ! S î n t de a s t a sigur cum văd şi cum mă vezi.

15a, S a v e r n y , d e - a t u n c e a , c u n erăb d are-1 c aţă
Să-şi reg ăsea sc ă omul ce I-a salvat o dată.

B O UC11 A V A N N E S

E lesne! II găseşte la ca, neapărat!

B R IC H A N T E A U

Greu! S-au mutat din casă şi nume fals şi-au luat.

(M a rio n şi D id ier traversează încet prin fun d, fără
a fi zăriţi de con vorbitori şi intră p rin tr-o uşă mică
într-u na din casete la ter a le.)

GASSE

Să vii din Capitală în astă fundătură,

Şi-aici să dai de scumpa Marion... ce aventură !
( I n tr ă dom nii de V illa c şi de M on tp esa t discutînd
tare. şi certîn d u -s e.)

V ILLAC
Spun nu ! si categoric !

53
 M ONTPESAT
Spun categoric, dai

V iL L A C
Corneille e de d u z in ă !...

MONTPESAT

Corneille? Mă rog m ata!

Corneille care-a scris C id u l şi-apoi M e lita ?

V ILL A C
D a,
M e lita , dintre piese, admit că e ce v a...
Dar de atunci poetul e 111 vădit declin,
Aşa ca to ţi; vezi dară că nu pot să-i susţin.
Vorbeşte-mi de M e lita sau despre G a len a
P a la tu lu i, dar lasă, te rog, Cido-m ania!

GASSE
( lui M o n tp esa t)

Sînteţi cu moderaţii, v ă d ...

MONTPESAT

C id u -i bun 1

V IL L A C

Ba-i rău 1
Ce ? Scudery ar scrie aşa ca-n C id u l tău ?
Cc stil, şi-apoi ce fapte de-a dreptul uimitoarei

54
Ce chipuri de vorbire directe şi vulgare,
în care fiecare pe şleau rosteşte tot!
Apoi e şi-mpotriva canoanelor, socot:
C u m ? Cidul n-are voie a se-nsoţi cu-amanta ?
Amicul meu, cetit-ai P yrarn şi BradamantaP
E i ! Cînd Corncille va scrie la fel, e căpitan!

ROCHEBARON

Cetiţi pe C el din urm ă şi mare S olim an

A lui Mairet. Acolo e marea tragedie !...
Dar C id u l... 1

VILLAC

Şi-apoi n-are nici pic de modestie:

Se pune el cu domnii Mairet şi Boisrobert,
Cu Chapelain, Gombault, Bautru, Giry, Ilabcrt,
Cu Desmarets, Faret, Serisay, Malleville,
Cu Cherisy, Duryer, Colletet şi Gomberville...
Mă rog, Academia...

BRICH AN TEAU
(rîz în d de m ilă şi ridicînd din u m eri)

îmi place: ai humori

VILLAC

Păi, cu m ? pretinde domnul că este creator?

După Garnier, sau după un Theophile, sau după
Hardy! Auzi, nerodul, pe el ce-l preocupă?1
Şi-ap6i, aceşti iluştri şi-au strîns recolta, ei...

55
Pe urma lor nu are ce mai crea Corne îl le!
Dar Chapelain, v ă z u ră ţi? l-atinge m ult şi bute!

ROCHEBARON
Corneille e-un fleac!

BOUCHAVANNES

Cbiar domnul prelat Godeau susţine

Că la Corneille găseşte m ult spirit.

MOiNTPESAT

Foarte m u lt!

VTLLAC

E i, dacă-ar -serie-a îtm interi, m ai rafinai, mai cu11

Urmînd pe-Arrstoteles, urmînd buna m eto d ă ...

GASSE

Ştiţi ce? Cădeţi la p a ce ! Corneille e azi la m odă:

E l, pe Garnier l-urmează ca pălăria m ea:
E fetrul ce se poartă în loc de catifea,

M O N T PE SA T

Corneille şi pălăria de fetru aprobatei

GASSE
( lu i ftlonlpcsat)

Prea, prea 1
( L u i V il la c .)

î>iy
 Eu sînt neutru; Garnier e calitate:
Corneille doar ici şi colo e b u n ...

V ILL AC

A şa-i 1

ROCHEBARON

A ş a -i!
E un băiat de spirit ce-l preţuiesc.

B RÎCÎI A N T E A U

Ia sta i!
Corneille acesta n-are nobleţe cu vechim e!

R O C IIE B A R O N

Şi numele-i miroase grozav a burghezim e..,

B O UCIIA VAN NES

E dintr-un neam de oameni de rînd, mici avocaţi

Ce-au strîns paraua chioară răzăluind ducaţi.
(I n tr ă l ’ A n g e ly care se a ş a z ă la o m a s ă singu r,
în tăcere. / » negru, ca tifea şi lanţ de a u r .)

VILL A C

Dar dacă lum ii-i place romanţa rapsodici

S-a zis cu arta pură a tragicom ediei!
S-a terminat cu teatrul, v-o spun pe cinstea m ea!
Căci Richelieu acesta...

57
 GASSE
(p riv in d pieziş spre l ’ A h g e l y )

Zi-i excelenţa sa
Ori mai înmoaie-ţi glasul.

B R IC H A N T E A U

D a ’ ducă-se la dracul
Această Eminenţă ce-şi face veşnic placul!
Cînd are după poflă finanţă şi soldaţi
Ce? Ne-o fi vrînd acuma la vorbă ferecaţi ?

BO U CIIAVA N N ES

Să piară deci această figură de satană,

Cu mîini însîngerate şi roşie sutană 1

ROCHEBARON

La ce avem un rege ?

B RICH AN TEAU

Prin bezne străbătînd

Poporul vede-o torţă-naintea-i luminînd:
Azi Richelieu e torţa, iar regele — ştiţi bine —
E doar fanarul care de paravan îi ţine.

BOUCIIAVANNES

A h ! de-am avea vreodată un fericit prilej,

Am şti să-i stingem torţa cu-al spadelor vîrtej.

68
 ROCHEBARON
O , daeă fiecare aşa ca mine vede...

B R IC H A N T E A U

Să ne-ntrunim în ta in ă ...
( L u i B ou ch a va n n es.)
Vicontele ce crede?

BOUCHAVANNES
Zic să-i crestăm cu spada cum proceda Jarnac.

L’ANGELY
(rid icîn d u -s e, cu vocea lugubrii)

Cînd com plotaţi, dragi tineri, gîndiţi la M arillac!

(T o [i tresar întorcîndu-se şi tac în crem en iit, cu
ochii ţintă la 1‘ A n g e ly care se reaşază în tă cere.)

V IL L A C
(lu în d la o parte pe M on tp esa t)

In convorbirea noastră despre Corneille, ţii m inte,

Mi-ai ripostat cam tare, cam liber în cu vin te,
Aşa că vreau, la rîndu-m i, să-ţi spun fără ocol
C eva... Pricepi?

M ON T PESA T

Vrei spadă?

V IL L A C

E i, dai

59
 MONTPESAT

Sau vrei p istol?

V ILLAG

Cu am bele...

MONTPESAT
(lu în d u -l de b raţ)

Rămîne terenul a ne-a lege

L ’ANGELY
( rid icîn d u -se)

D u e l? Ce nebunie! Cînd e oprit de lege?

(N o u ă u im ire a celor p rezen ţi. D e V iIla c şi de
M o n tp es a t se despart cu ochii încă la l ’ A n g e l y .)

ROCHEBARON

Dar cine-i omul negru? Mă tem , drept să vă spuii

L ’ANGELY

Sînt l’A ngely, prieteni, bufonul regelui.

B RICH AN TEAU
( rîz în d )

Acum pricep de ce e regala faţă tr is tă ... I

BOUCH AVANNES
(r îz în d )

Cînd chiar şi bufonada e pur cardinalistă!

60
 L’ANGELY
(in p icio a re)

Cu-acest atotputernic luaţi seama, domnilor 1

El scaldă totu-n sînge, el e necruţători
Apoi ascunde totul sub mănta-i stacojie
Şi s-a sfîrşit...
(O tă cere.)

G A S S fi

P iei, drace!

R O C ÎIE B A R O N

Nu m işc, ce-o fi să fie !

. B R IC H A N T E A U

Pe lîngă-acesta, Pluton din iad, şi ne-ar distra!

(P ă tru n d e o m u lţim e de p op or, ieşind de pe străzi
şi din case, care u m ple p ia ţa . In m ijloc cra in icu l
călare, însoţit de patru aprozi in livrele, dintre
care unul siuiă din trîm biţă , în tim p ce un a ltu l
bate to b a .)

G A SS E

Ce-i cu mulţimea asta? Dar crainicul, ce-o vrea?

Ce oare ne mai cîntă în chip de „tatăl nostru11?

B R IC H A N T E A U
(către un măscărici care s-a băgat prin m u lţim e şi
care are o m aim uţă în sp in a re)

Din voi care-i deşteptul şi care este prostu’ ?

61
 M ON TPESAT
(lu i Roche baron)

în cărţile de jocuri cătaţi ca să vedeţi...

(A r ă tîn d pe cei patru valeţi in liv rele.)
Mă prind că de la unul lipsesc aceşti valeţi.

C R A IN IC U L T Î R G U L U I
(cu vocea nazală)

Burghezi, făceţi tăcere!

B R IC H A N T E A U
(şo p tit lui G assi)

Ce mutră fio ro a să !
Şi glasul lui dă buzna numai pe nări să iasă.

C R A I N IC U L T Î R G U L U I

Deci ordonanţa sună: „N o i, Rege L u d o v ic ..."

B O U C IIA V A N N E S
(şo p tit lui B rich a n tea u )

A ic i e c a r d in a lu l p itit.

L ’ANGELY

Tăcoţi un pici

C R A IN IC U L
( con tin u în d )

„ .. . Al Franţei şi-al Navarei“

62
 B R IC H A N T E A U
(şo p tit lui B ouchavannes)
Ce nume cu prestanţă,
Uzat cîe toţi m in iş tr ii...!

C R A IN IC U L
(co n tin u în d )

„ ... Prin noua ordonanţă

Spun tuturor de faţă şi viitori, salut!
( S a lu tă .)
Considerînd că regii cercară şi-n trecut
Duelul să-i stîrpească, punînd pedepse grele.
Că, totuşi, el se-ntinde ca m6limele rele;
Că mulţi supuşi de-ai noştri pier astăzi în dueJ,
N oi, regele, dispunem, ca-n viitor, acel
Care-n duel s-o bate şi este în vieaţă,
în faţa Curţii noastre să fie-adus de fa ţă ...
Şi, om de rînd snu nobil, de-i vinovat aflat,
Să fie, pentru crimă, de-ndată spînzurat.
Iar, ca să se-ntărească mai mult, a noastră Vrere,
Noi renunţăm la dreptul regal de graţiere.
Rex L ud ovic semnează, iar R iclielieu , mai jo s.“
(In d ig n a re printre n o b ili.)

B R IC H A N T E A U

A u zi? In ştreang un nobil, ca furul ticălos!

BOUCHAVANNES

în ştreanguri, noi ? Ia spuneţi unde se fac juveţe

Ce-ar spînzura vreun nobil şi brava-i tin ;re ţe ?

63
 C RAIN IC U L
( co n tin u în d )

„Tar noi, în împlinirea poruncilor regeşti,

înfăţişăm edictul, privirilor obşteşti."
( D o i aprozi fix ea z ă o mare pancardă de o sp în zu ­
rat oare, de fier ce iese d in tr-u n zid la d rea p ta .)

GASSE

Pentru moment, edictul va spîuzura,,,

BOUCHAVANNES
(clă tin în d din ca p )

Aş spune,
In aşteptarea celui ce I-a scornit pe lume.
(C ra in icu l iese; pop oru l se îm p ră ştie; intră Sa~
v ern y ; ziua începe să sca d ă .)

S C E N A A I I » A

Cei d in a in t e , m arc hiz ul de S a vern y.

B ltlC Il AN TEAU
(m erg în d spre Sm>crnjf)

E i, Saverny, amice şi vere, I-ai aflat

Pe omul ce ieri noapte de moarte te-a scăpat?

SAVERNY

N u l Prin oraş zadarnic am cercetat într-una j

Au dispărut şi hoţii, şi junele, şi ju n a ...
Marion Delorme şi-amantul chiar că-ntr-un vis s-au dus]

64
 B R IC H A N T E A U

Doar I-ai văzut Ia faţă, atunci cînd te-a adus

(la pe-un creştin pe care păgînii îl furase 1

SAVERNY

Cum să-i zăresc, cînd lampa, c-un pumn o răsturnase ?

GASSE

Ciudat 1
B RICH AN TEAU

Cu toate astea azi, dacă I-ai v ed e a ...

Fireşte, I-ai cunoaşte?

SAVERNY

Nu 1 Sigur n-aş putea 1

B R IC H A N T E A U

Spuneai...
SAVERNY

Didier îl cheamă.

ROCHEBARON

A l nu e om de lume?
Ii un burghezi
SAVERNY

Eu unul, Didier II ştiu pe nume.

M ulţi poate sînt de viţă şi-n flecăreli voinici.

65
Dar cîţi din cei cu nume n-au inimile m icii
E u , cu bandiţii-n cîrcă; el, cu Marion în casă;
El sare şi mă scapă... Ştiţi faptă mai frum oasă!
îi voi p lă ti, v-asigur, tot ce îi sînt d ator...

V IL L A C

D e 'cîn d plăteşti, marchize, atîta de uşor?

SAVERNY
(cu m în d rie)

Eu datorii de sînge achit, cînd se cu vin e...

Căci sîngele-i moneda ce-o am oricînd la m in e ...
(N o a p tea s-a lăsat cu totu l. Se văd terestrele ora­
şu lu i lu m in ln du -se una după a lta . In tră un fanar
ragiu care aprind e un felin a r deasupra pancartei
şi p lea că . M ica uşă pe unde au in trai M a rio n şi
D id ier se redeschide. D id ier iese cu fu nd at in gînd uri,
m ergînd încet, cu braţele încrucişate sub m a n ta .)

S C E N A A I I I-A

Cei d in a in t e , D id ie r .

D ID IE R
(în a in tîn d în cet, d in fu n d , fără a fi văzut sau auzit
de c e ila lţi)

De Saverny, marchizul, sec fante sclivisit,

Ce-a fost cu ea obraznic... îmi stă n em istu it...
A ş vrea să dau de dînsul.

66
 BOUCHAVANNES
( cdlrc S a vern y, ce discută cu B rich a n tea u )

E i, SavernyI

D ID IE R
( a p a rte)

El este!
( D idier înain tează cu paşi în ceţi, cu ochii a ţin tiţi
nxupra gen tilom ilor şi se aşază la masa de sub feli­
narul ce lum inează p a n ca rta , la cîţiva paşi de
l’ A n g e ly , care stă de asemenea nem işcat şi tă c u t.)

BOUCHAVANNES
( lu i S a vern y care se în toa rce)

Cunoşti cd ictu l?

SAVERNY

Care ?

BOUCHAVANNES

Cel care dă de veste

Că-i prohibit duelul.

SAVERNY
C u m in te!

BRICHANTEAU

Cred şi e u ...
Dar ştreangul e pedeapsa!

67
 SAVERNY

Ce glum ă, dragul meu 1

Să spînzure p rostim e... Şi ce-i ?

B R IC H A N T E A U
(a ră lîn d u i p a n ca rta )

Atunci priveşte
E dictul.

SAVERN Y
(ză rin d u -l pe D id ier)

L as’că mutra de colo m i-l citeştc.

( L u i D id ier eu glas rid ica t.)

Ehei I Ă l cu mantaua 1 Prietenei 0 1 6 ,

( L u i B rich a n tea u .)
E tare de u re ch e !... Ce facem , Brichanteau?

D ID IE R
(ca re nu I-a slă b it din och i, rid icîn d incet c a p u l)

Vorbiţi cu m ine?

SAVERNY

Siguri Vei căpăta răsplată.

Citeşte-ne scriptura deasupra atîrnată.

D ID IE R

Eu?
SAVERNY

Ce? nici alfabetul nu ai ajuns să-i ştii?

68
 D ID IE R
(scu lîn d u -se)

Edictul pedepseşte cu ştreang pe duelgn,

De-ar fi de rînd sau n o b ili...

SAVER N Y

/ Prietene, eroare!
Un gentilom nu poate să stea-n spînzurătoare
Căci, drepturile toate, sînt pentru cel de rang
Şi doar prostimea este sortită pentru ştreang.
(G en tilo m ilo r .)
Poporul e obraznic!
(L u i D id ier cu sa rcasm .)
Cam greu ne dai de veste !
Îmi pare că vederea m ult prea pe jos îţi este!
Ia scoate-ţi pălăria! Ce mai aştepţi? D ă-i zo r!

D ID IE R
(răstu rn în d masa din faţa lu i)

A , dom nule! Ia seam a! Ai ton insultător!

Iîu am citit: se cade să mi se facă p la ta ...
Ai să plăteşti cu capul, marchize, h a i... Fii gata!

SAVERNY
(surîzătOr )
Cu titlurile noastre eu nu m-am tîrgu it:
Eu l-ani ghicit că-i plebe: marchiz, el m-a sim ţit.

D ID IE R

Ce-ar fi marchiz şi plebe mai zdravăn de s-ar strînge1

Ce ai de spus marchize de-am face-un schimb de sînge?

69
 SAVERNY
(relu in d u -şi seriozita tea )

Nu te grăbi! îndată ne vom şi lămuri:

Gaspar e al meu num e, marchiz de Saverny...

D ID IE R

E i şi?

SAVERNY
(cu ră cea lă )

Iar ai mei martori sîn t: de V illa c, ce vine

Cu d ’ Aubusson marchizul văr, care însuşi ţine
De casa nobilară străveche; La F euillade...
Şi pe Gasse, ce-i conte şi ofiţer cu grad.
Dar titlul dum itale?

D ID IE R

De loc nu te priveşte 1
Sînt prunc găsit pe stradă şi numele-mi lipseşte.
Cred, totuşi, că-m i ajunge ca sîngele-m i vărsat
Cu nobilul tău sînge să fie-amestecat.

SAVERNY

N u ! Asta n-ar ajunge. Dar un găsit pe stradă

Se poate ca din neamuri de nobili să purceadă;
Eşti nobil deci: mai bine vasal înnobilat,
D ecît, dintr-o eroare, un nobil degradat.
D eci, te voi satisface. Ce oră v rei?

70
 D ID IE R

În d ată!

SAVERNY

Prea b in e! N ici nobleţea nu cred că-i uzurpată 1

D ID IE R

0 sp ad ă !
SAVERNY

N-are spadă? E i, asta-i p lic tic o s ...!

13a chiar m ai r ă u ... S-ar zice că v ii de foarte jo s!
(O ferin d lui D id ier p ropria lui sp a d ă .)

P o ftim ! Ea-i credincioasă şi ştie să se b a tă !

( L ’ A n g e ly se rid ică , trage spada şi o înfăţişează
lui D id ie r .)

L ’AN G ELY

La nebunii, am ice, mai bine ia o spadă

De Ia nebun. Sînt sigur că o vei onora.
(R îz în d ir o n ic .)
în schim b, îmi vei permite cînd te vor spînzura,
Pentru noroc, să-m i ca p ă t... un capăt de frînghie.

D ID IE R
(p rim in d spada cu am ă ră ciu n e)

P rim esc!
(M a r c h iz u lu i.)
Şi Domnul ţină cu-ai lu i!

.71
 B R IC H A N T E A U
(sărin d de bu cu rie)

Ce bucurie,
Un bun duell
SAVERNY
(că tre D id ier)

Dar unde luptăm ?

D ID IE R

Sub felinar.
GASSE

A ţi căpiat, se vede? Lovind fă r’de habar

O să vă scoateţi ochii. E rău ales prilejul 1

D ID IE R

Vedem destul de bine să ne tăiem gîtlejul!

SAVERN Y

De-acord I
V IL L A C

Dar nu se vede...

D I D IE R

Ce clar se va vedea
Cînd fiecare spadă prin beznă-o fulgera !
M archize!
(A m în d o i îşi aruncă m a n talele, îşi scot p ă lă riile
cu care se salu tă ţ i p e ca re le arun că în sp a tele lor.
A p e i trag s ă b iile . /

72
 SAVERNY

Sînt la ordin.

D ID IE R

Atunci, te rog, în gardă !

(în cru cişe a z ă spadele şi se luptă cu hotărîre, in
linişte şi cu fu rie. D eod ată m ica uşă se deschide
şi M a r io n ap are, în tr-o rochie a lb ă .)

S C E N A A IV- A

Cei d in a in t e , Marion.

M A R IO N

Ce e ?
(O bservîn d pe D id ier sub felin a r
D id ie r!
(C ă tre c e i l a l ţ i.)
O p riţi-il
(C o m b a ta n ţii c o n tin u ă .)
E h eil străjeri din gardă!
ft
SAVERNY

Cine-i fem eia?

D ID IE R
( în torcîn d u -se)

D oam ne!

73
 BOUCHAVANNES
(a lerg în d sp re S a v ern y)

V a i! ce e de făcut ?
Căci ţipătul femeii prin noapte-a străbătut.
Zăresc luciri. Arcaşii sosesc în clipa a sta ...
( I n t r ă arcaşii ca to rţe.)

B R IC H A N T E A U
(lu i S a vern y)
Prefă-te m orţi
SAVERNY
(lă sîn d u -se să ca d ă)

M o r!
(Ş o p tin d lui B rich a n tea u ca re se a p leacă a s u p r a -i.)
Piatra mi-nţeapă groaznic coasta !
(D id ie r , care crede că I-a ucis, se o p r e ş te ,)

C Ă P IT A N U L D E S T R Ă J I

Reprezentăm pe re g e !

B R IC H A N T E A U
(c ă tr e g en tilo m i)

Salvaţi pe Saverny 1
D e-l prind, e m o r t...
(G en tilo m ii încon joară pe S a v e r n y .)

C Ă P IT A N U L D E S T R Ă J I

Edictul îl ştiţi cu to ţi de-aci

Dar, sfruntători, vă bateţi sub el, dînd pilda vinei 1
( L u i D id ie r .)

74
P red aţi-vă!
(A rca şii p rin d şi dezarm ează pe D id ier ca re a
rămas sin gu r. A ră tîn d pe S a vern y cu lca t La pă m în t
şi în co n ju ra t de g e n tilo m i.)

Acela căzut acolo cine-i ?

B R IC H A N T E A U

De Saverny, m a rch izu l... Sărmanul, a p ierit!

C Ă P IT A N U L D E S T R Ă JI

E m ort? Cu-atît m ai bine, procesu-i s-a sfîrşit!

Căci moartea de o soartă cumplită îl scuteşte.

M A R IO N
(în fr ic o ş a tă )

Ce-a spus ?

C Ă P IT A N U L D E S T R Ă J I
( lu i D id ier)

Acum , procesul în totul vă priveşte;

Urmaţi-mă !
(A r c a ş ii duc p e D id ier la o p a rte. G en tilom ii poartă
pe S a vern y de c e a la ltă .)

D ID IE R
(că tr e M a r io n , îm p ietrită de groază)

Adio pe veci, Maria m e a !

 S C E N A A V-A

M a rio n , l ’ A n g e ly .

M ARIO N
(alergîn d spre a -l reţin e)

D id ie r ! De ce adio I De ce îm i spui a şa !
<S old aţii o resp in g ; ea revine către l’ A n g e ly cu
n elin işte .)
Cum 1 s-ar putea să-i piarză această întîmplare ?
Ce vină i se-aduce? Ce vor să-i facă oare?

L’ANGELY
( o ia de m în ă şi-o ad uce în faţa p a n ca rtei)

Cetiţi edictull
M A R IO N
(citeşte şi se retrage în grozită )

Doamne 1 aici e „m oartea" scris!

E u , eu cu al meu ţipăt la moarte I-am trim is;
Eram îngrijorată, strigam de teama morţii
Şi iată că-i tot moartea ce îşi aruncă sorţii 1
Dar an duel să fie o crim ă-atît de grea?
( L u i l 'A n g e l y .t
Asemenea osîndă desigur n-or să-i deal

L ’A N G E L Y
Ba da 1
MARION
El o să fu g ă ...

76
 L ’ A N G E L ’Y

Prin rid u ri? Nu se poate 1

M ARIO N

V a i! dînsul ispăşeşte trecutele-mi păcate!

(C ă tr e l 'A n g e l y .)
Şi Dumnezeu mă b a te ... Didier al m e u ! Vă spun:
N u -i om pe lumea asta ca el mai drag şi bun 1
O h ! temniţa şi moartea şi poate-ngrozitoarea
T ortură...

L’ ANGELY

Se prea poate...

M A R IO N

Aş face încercarea
La rege. Are un suflet într-adevăr r e g a l...
Poate ie r t a ...!

L ’A N G E L Y

E l p o a te ... dar e şi-un cardinal...

M ARIO N
(r ă tă c ită )

Şi-atunci i

L ’ANGELY

E-o chestiune de mare importanţă.

El trebuie să m oarăl Nu văd nici o speranţă...

7?
 M A R IO N

Vail vorbe-ngrozitoare ce-njunghie şi răpun!

Cine sînteţi?

L’ ANGELY

B ufonul, al regelui nebuni

M A R IO N

Didier, sînt o nedemnă şi josnică fem eie,

Dar voi lu p ta! doar cerul de-o vrea puteri să-mi deie!
Şi te-oi urma.
(M a r io n iese pe partea tinde a p leca t D idier.J

L ’ ANGELY
( rămas sin gu r)

Pe u n d e ? ... o ştie Dum nezeu!

(L u în d u -şi spada lăsată jos de D id ie r .)
Acum , cine-ar mai spune că cel nebun sîni eu ?
(le s e ./
 A C T U L AL I I I - L E A

c o m e d ia

C a stelu l (lin N an zii1

Un p a r c stil H e n r ic al I V - l e a . In f u n d , pe o în ă l ţim e , se ve d e
ca s te lu l din N a n g is ; cel nou şi cel v e c h i. Cel v e c h i : d o n j o n
cu o g i v e şi t u r e l e ; cel n ou , casă înaltă d in c ă r ă m i d ă , cu
c o l ţ u r i de p ia t r ă cioplită şi co p e r iş ascuţit. Poarta m a re a
v e c h i u l u i d o n j o n este îm b r ă c a t ă în n egru şi d in de p ă rta re se
zăreşte b l a z o n u l f a m i l i i l o r de N a n g is şi S a v e r n y .

S C E N A I

D o m n u l de L a f f e m a s , în c o s t u m u l de m a g is t r a t al v r e m i i ,
m a r c h iz u l de S a v e r n y , d e g h iz a t în o f iţ e r d in re g im e n t u l
de A n j o u , m u s ta ţ ă şi b ă r b i ţ ă n e a g r ă ; u n p la s t u r e p e u n o c h i.

LAFFEMAS

Ştiţi cine e u cisu l? Căci fost-aţi Ia duel.

79
 SAVERNY
fîn d rep tin d u -şi m u slala)

Mă preţuia marchizul, îu oaste-am fost cu el.

LAFFEM AS

Şi spuneţi că marchizul de S avern y..,

SAVERN Y

E m o r t!
Părea că adversarul slăbeşte în efort,
Cînd brusc atacă-n terţă fi pe marchiz străpunge...
O ţelul, printre coaste, drept la ficat a ju n g e...
O r, ştiţi, ficatul este al sîngelui iz v o r...
A , ce cumplită rană, ce sînge-ngrozitor... 1

LAFFEM AS

Şi a murit îndată ?

SAVERN Y

A ş zice da: martirul

După puţină vreme şi-a început d eliru l;
Din spasm în alte spasme a căpătat tetânos,
Făcu opistatinos şi-apoi im prostatânos...

LAFFEM AS

T ii, drace 1
SAVERNY

Cazul face dovada cea mai clară

Că sîngele nu trece prin vîna jugulară

8G
Şi că ai noştri m edici, Pecquet şi a lţi savanţi,
Ce cîinii îi disecă de v i i ... sînt ignoranţi.

LAFFEMAS

Muri marchizul tîn ă r...

SAVERNY

De-o spadă asasină...

LAFFEMAS

Domnia voastră sînteţi doctor în m edicină?

SAVERNY

Nul
LAFFEMAS

Totuşi aţi studiat-o.

SAVERNY

P u ţin , în A ristot.

LAFFEMAS

Aşa I La vîrsta asta! E stra şn ic ...!

SAVERNY

Fac ce p o t ...
Dar am o-nveninare, un duh ce nu-m i dă pace,
Am înclinări spre rele, chiar să ucid îm i place.
Din prima tinereţe doream neapărat

81
Să-mi fac în lume rostul, ca medic ori soldat.
Am stat pe.gîn du ri, însă tot spada m i-am ales;
E mai primejdioasă dar ea m -a în ţeles!
Rîvneam să fiu a lt’dată actor, dresor de lei,
Făceam şi poezie în anii tinerei,
Insă muream de foam e...

LAFFEMAS

Elanul fantaziei
Probabil că vă vine din studiul poeziei!?

SAVERNY

Din A ristotl
LAFFEMAS

Marchizul, cum văd, vă cunoştea!

SAVERNY

D a ! dar pe-atunci, marchizul locotenent era,

Ostaş abia intrasem ca el, mai mic în grad.

LAFFEMAS

A .şa!
SAVERNY

Slujii o vreme în gardă la Caussade,

Iar dînsul unităţii marchizului m-a d a t; —
Un dar cam sla b ; pe-atuncea eram neînsem nat! —
Urcai în grad şi iată, acum port spada asta,
Sînt ofiţer, sînt tînăr, sînt îndrăzneţ ş i... basta !

82
 LAFFEMAS

Avurăţi misiunea să mergeţi acolo?

SAVERNY

La castelan...? D a ! iată: cu văru-i Brichanteau

Sicriul îl cărarăm drum lung, cu grijă mare,
Parc-am fi mers la nuntă şi nu la-nm orm întare...

LAFFEMAS

Cum a primit marchizul, bătrînul de Nangis,

Această tristă ş tir e ? ...

SAVERNY

Nici plîn se, nici clinti.

LAFFEMAS

Doar îşi iubea nepotul!

SAVERNY

Cum îţi iubeşti fiinţa !

El n-are fii, de-aceea cu gîndul, cu dorinţa,
Îşi îndrepta nădejdea spre singuru-i nepot,
Deşi nu-l mai văzuse de cîţiva ani, so cot...
(P r i n fund trece b ătrîn u l m archiz de N an gis. P ă r
a lb , figură palid ă, braţele încru cişate pe p ie p t.
Îm b ră că m in te moda H en ric al l V - le a . M a re d oliu .
P la c a şi cord onu l S fîn tu lu i S p ir it. M erg e încet.
N o u ă gardieni îm brăcaţi de d oliu , cu halebarde pe
um ărul drept şi muschete pe u m ărul stîn g, îl ur­
mează pe trei rînd uri la oarecare d ista n ţă : oprin ­
du-se cînd se opreşte, mergînd cînd m erge.)

83
 LAFFEMAS
(p r iv in d u -l trecîn d)
Sărm anul!
(M e r g e că tre fu n d , urm ărind pe m archiz cu p r iv ir e a .)

SAVERNY
(a p a r te )
Bietul u nch iu l!
(I n tr ă B rich an teau care vin e spre S a v e r n y .)

S C E N A A I I - A

A ce ia ş i, B rich a n t e a u .

BRIC H A N T E A U
( rîzîn d I

Am de vorbit cu tin e !
Constat că-n tim pul m orţii îţi merge foarte b in e!

SAVERNY
(în c e t, a ră tîn d u -i p e b ătrîn u l m archiz care trece)
A h , Brichanteau! priveşte-1... Z ău , rău m -ai sfătuitl
De cînd i-adusem ştirea, bătrînul e zdrobit!
Ce-ar fi să-i spunem to tu l? A ş încerca îndată!

BRICH AN TEAU

la seam a! rolul cere o jale-adevărată!

Dacă-l previi, tristeţea pe loc i-ar înceta...
Or tocmai doliul ăsta e deghizarea ta l

84
 SAVERN Y

V a i, bietul u n ch i!

B R IC H A N T E A U

Curînd ai să-i apari, îmi pare!

SAVERNY

De n-a pierit de jale, de bucurie moare!

Sînt lovituri prea grele la anii s ă i...

B R IC H A N T E A U

Ştiu ! dar
N -ai încotr6!
SAVERNY

Mă doare surîsul lui amar,

Tăcerea lui, su spinu l... şi-m i face rău cînd vin*
Şi-mbrăţişează racla...

B R IC H A N T E A U

In care nu-i n ieicin e...

SAVERNY

Dar m ort, scăldat în sînge, în inim a-i m -a -n ch is...

Acolo sînt ca d a v ru ...!

LAFFEM AS
(rev en in d )

Sărman bătrîn, stă scris

Tot chinul dinăuntru pe nobila-i figură.

85
 B RÎCÎI A N T E A U
(şo p tin d lui S a v e rn y )

De unde vine-această sinistră creatură?

SAVERNY
(cu un gest de ign ora n ţă )

E poate un prieten în treacăt la c a s te l...!

BRIC H A N T E A U
( şoptit.)

Cînd corbul simte miros de hoit face la fe l...

D eci, gura ! mutra asta cu gînduri necurate
Şi pe-un sm intit I-ar face prudent ca un Socrate!
(M a rch iz u l de N an gis rev in e, mereu cu fu n d at în
a d in ca -i reverie. E l vine cu paşi în ceţi, p ă rîn d că
nu vede p e n im en i, ca să se aşeze p e o bancă de
g ră d in ă .)

SC E N A A I I I - A

A c e ia ş i, M a rch izu l de Nang is.

LAFFEMAS
( în tîm p in în d u -l pe m arch iz)

V a i! senioria voastră, ce greu sînteţi lo v it!

Marchiz Gaspard, nepotul, era un dăruit.
Frumos, plin de elanuri, în plină tinereţe,
O consolare pentru a voastră bătrîneţe...

86
Credea în cele sfinte, femeia respecta,
Cu vorba şi cu fapta pe semeni ajuta:
Era un suflet n o b il... menit a fi celebru...
Dar m oartea... v a i ...l
(B ă tr în u l marchiz îşi cu prind e ca p u l in m î i n i .)

SAVERNY
(in c e t lui B rich a n tea u )
La naiba discursul lui funebru !
Elogiile-acestea mîhnesc pe unchiul m eu ;
Treci tu şi consolează-1 vorbindu-mă de rău!

BRICH AN TEAU
( lu i L a fjem a s)

N u-i just ceea ce spuneţi; de Saverny cu mine

Eram colegi de arm e; deci îl cunosc prea b in e ...
Era un rău p rie te n ; se înhăita cu răi
Şi nu avea elanul cerut de anii s ă i...
în ce priveşte m oartea-i... nu prea îi face s tim ă ...

LAFFEMAS

Să nu u ită m ! duelul e-o plagă rea, o c r im ă ...!

(L u i B rich an teau cu aer pozn aş, a ră tîn d u -i sp a d a .)
A ! sînteţi din arm ată!

BR IC H A N T E A U
( l a f e l, arătînd u-i sp re p eru că )
A! sînteţi m agistratl

SAVERNY
(şoptit)
Urmează l
 BRICH AN TEAU

Avea toane; m inţea, era ingrat;

Da<,ă intra-n b iserici... intra pentru ochiade;
Făcea ce nu ar face un tînăr cum secade...
Zănatic, muieratic, un veşnic plin de e l...

SAVERNY
(şop tit)
Z i-il Z i-il

B R IC H A N T E A U

Era cu şefii obraznic şi reb el;

Desfrîul şi abuzul îl scofîlceau la faţă.
Şchiopase, cocoşase, avea pe-un ochi albeaţă ;
Din blond se-nvineţise şi pleşuvea în părţi.

SAVERNY

( ş o p tit)
Destuii

BRICH AN TEAU

întreaga noapte şi-o prăpădea la c ă rţi:

La joc îşi irosise averea şi credinţa,
Pe-un zar era în stare să-şi vîndă conştiinţa;
Mă rog, puteai pe dînsul la rele să con tezi...

SAVERNY
(tră g în d u -l de m în ecă, ş o p tit)

Opreşte-te! ce dracu ! Prea, prea îl consolezi!

 LAFFEM AS
( lui B n ^ k a n teau )
Să-ţî ponegreşti amicul d efu n ct! E nescuzabilI

B R IC H A N T E A U
( arătînd pe S a vern y)

Atunci să spună d om nu l...

SAVERNY

N u ! E u ... sînt recuzabil...

LAFFEM AS
(cu afecţiu ne b ătrîn ului m arch iz)

Prea nobil domn, noi totuşi vom şti să consolăm^

Ştim cine-i ucigaşul: avem să-i spînzurăm.
E arestat... ancheta s-a şi sfîrşit, îmi p are...
(C ă tr e B rinchan teau şi S a v e r n y ,)
Fireşte sînt dueluri impuse de onoare,
Dar în duelu-acesta, de ne’nţeles îmi e,
Ca Saverny, marchizul, să lupte c-un D idier,

SAVERN Y
(a p a r te )
D idier! D idier!?
(B ă tr în u l m archiz, care a sta t n em işcat şi m ut în
tim p u l în tregii scen e, se scoală şi iese cu paşi înceţi,
în p a rtea opusă celei p e u n d e a in tra t. G arda îl
u rm ea ză )
LAFFAM ES
(şterg în d u -şi o lacrim ă şi u rm ă rin d u -l cu p r iv ir e a )
în suflet mă doare-a lui durere.

89
 UN V A L E T
(ven in d în ju g ă )

Stăpîne!

B R IC H A N T E A U

Mai lăsaţi-] în trista lui tăcere 1

VALETUL

E r a ... pentru-ngropare... Aş fi dorit să ştiu

Ce oră se fix e a ză ...

B R IC H A N T E A U

Veţi şti-o mai tîrziu.

VALETUL

Mai e ceva: o trupă de comedianţi, pribeagă,

Să mîne astă-noapte aci, la noi, se roagă.

B R IC H A N T E A U

N epotrivită-i vremea de comedianţi acum,

Dar omenia cere să nu-i lăsăm pe drum.
(A r ă tîn d o şură în s tîn g a .)
Să mîne co]o-n şură !

VALETUL
( arătînd o scrisoa re)

E şi-o scrisoare-n fin e ...

( C it in d .)
Văd Laffem as că sc rie ...

90
 laffem as

Nu ş t ii c ă -i p e n tr u m in e ?

B R IC H A N T E A U
(ş o p tit lu i S a v ern y, ca re a răm as g în d itor ia o
p a r te )
Hai, Saverny, în sala unde-i sicriul pus,
Să-ţi facem pregătirea...
(T ră g în d u -l de m în ecă .)
N -auzi?

SAVERNY
(a p a r te )

Didier a spus !
( P le a c ă .)

SCENA A IV «A ■

LAFFEM AS
(sin g u r)

Pecetea-n ceară roşă 1 Ba chiar pecetea mare

De sta t! E-o chestiune cu totul arzătoarei
(C it in d .)
„V-aduc la cunoştinţă, înalte procuror,
Cum că D idier, persoana culpabilă de-omor,
A e v a d a t... cu dînsul se află şi femeia
Marion Delorme num ită. Grăbiţi pentru aceea
Să cercetaţi suspecţii, străinii făr’ de ro st...“
Să pună ca ii! drace! în mîna mea a fo s t...

91
Şi-acum , din acuzare, ce m ai rămîne oare?
Din doi: întîiul moare, al doilea dispare...
A ! nu mă la s ...l
(I e s e . In tră o trupă de comedianţi de {ară, , băr­
baţi, fem ei, copii, in costum e ca racteristice. P r in tr e
ei M a rion şi D id ier îm brăcaţi după moda sp a n iolă .
D idier poartă un fetru mare şi-i în fă şu ra t în tr-o
m a n ta .)

s c e n a a v - a

C o m e d ia n ţii, M a rion , D id ie r .

UN VALET
(co n d u cîn d pe com edian ţi sp re şu ră )
La noapte veţi găzdui acij
Stăpînul nostru este marchizul de Nangis
Vă cerem cuviinţă în toată-mprej urarea ;
Avem un m ort, iar mîine va fi înm orm întarea...
Şi nu cumva să-mi vină vrun cîntec la urechi,
La noapte, cînd s-o face la răposat priveghi.

G R A Ţ IO S U L
( M i c şi cocoşat..)

Noi nu vom face larmă nici cît dulăii, curţii

Ce latră-n calea voastră cînd vor tainul b u rţii...

VALETUL

A m ice, cîinii noştri nu-s nişte măscăricii

92
 TAIEBRAT
( G ra ţiosu lu i)

T a c i! vrei să dormi afară? Ţi s-a urît a ici?

( Valetul iese.)

SCARAM OU CHE
(că tre M a rion şi D id ier, care pînă atunci au stat
nemişcaţi la o parte)
Acum să stăm de vorbă: Din trupă faceţi parte.
De ce-aţi sosit călare cu doam na? din ce parte?
Dacă sînteţi soţie şi soţ? ori doi am anţi;
Dacă-aţi scăpat din ghiara tîlharilor, din lanţ;
Poliţia sau legea dacă vă urm ăreşte...?
De la-nccput v-o spunem cin stit: nu ne priveşte!
Dar veţi jucă 1 şi asta e tot ce vă pretin d!
Pe tine, ochi în flăcări, Chimenele te prind!
( M a rion se în c lin ă .)

D ID IE R
(in d isn at, aparte)
Ca saltimbanc sălbatic! Ce îndrăzneli în toni

SCARAM OUCHE
( l u i D id ier)

Avem şi pentru tine un rol de fanfaron!

Rol fa in ! Vorbeşti din bute şi um bli apăsat.
Cu multă dibăcie seduci, neapărat,
Pe-a lui Orgon nepoată, căci eşti setos de a u r ...;
Iar la finalul piesei vii şi-i ucizi pe Maur.
E rol care-ţi convinc, deosebit, teatral.

93
 D ID IE R

Cum veţi v o i!

SCARAMOUCHE

A scu ltă ! ce-mi tot vorbeşti plural?

Z i-m i tu , ş i...
( C u o adîncă reveren ţă.)
Salutare!

D ID IE R
(a p a r te )

G lum eţ! fără ocoluri...

SCARAMOUCHE

C op ii! acum la cină, apoi vedem de roluri!

( T o ţ i intră in şu ră, afară de M a rio n şi D id ie r .)

S C E N A A VI-A

M arion, D id ie r a p o i G r a ţio s u l, S a v e r n y ; m a i tîrziu Laffeftias.

D ID IE R
(d u p ă o lungă tăcere, rîzîn d am u r)

Maria, iată-n fine în ce abis profund

Sm intitul, ticălosul de m ine, te scufund!
A i vrut să fii cu m in e! N cfericita-m i soartă
în goana-i te cupcinde şi în vîrtej te p o a r tă ...!
Vezi dar că nu zadarnic cercam să te previu I

94
 M A R IO N
(trem u rîn d şi îm preun în du -şi m îin ile)

D id ier! E o mustrare?

D I D IE R

A h ! S-ar cădea să fiu

Hulit pe veşnicie de-ntreaga omenire
Şi cerul cu blesteme să deie în neştire
O umbră de mustrare în in im a-m i de-ar s ta ...
In inim a-m i ce crede nebună într-a ta.
Cînd totul m i-i potrivnic, cînd toate-m i vor pieirea,
Tu îmi aduci nădejdea, salvarea, ocrotirea.
T u , coborînd din ceruri spre iad, te-ai aplecat,
L -a i înşelat pe paznic, din lanţuri m -ai scăpat.
(Iu m ine-ntem niţatul ai fost o -n tem n iţată;
Cu mine evadatul ai fost o evadată;
Cu toată isteţimea născută din amor,
Mi-ai fost alin şi sprijin la ceas hotărîtor;
M -ai rupt de trista-m i soartă, de firea mea bolnavă,
Mi-ai dat îndemn la luptă tu , o femeie slabă 1
Şi m ie, celui care doar urii m ă-nchinam ,
Mi-ai dăruit — duioasă — al dragostei balsam .

M A R IO N
( p lîn g în d )
Mi-eşti dragi Num ai prin tine cunosc ce-i fericirea)

D ID IE R

Privirea ta , iubito, îm i farmecă privirea!

De cînd luai fiinţă, din suflet şi din lut,

95
Un înger şi un demon cu mine s-au născut
Şi iată, providenţa prin tine-acum decide
Şi demonul dispare şi cerul se deschide.

M A R IO N

D idier! pe totdeauna stăpînul meu iu b it!

D ID IE R

Bărbatul tă u !

M A R IO N
(a p a r te )

O! Doam nei

D ID IR R

Cît sînt de fericit !

Fugind de-această lume ce-ar vrea să mă ^uşie,
Să ne u nim , iubito, să-m i fii pe veci soţiei
Nu vrei la fe l, Maria ?

M A R IO N

D a ! Surioara ta
Ş i t u , iu b it u l f r a t e ...

D ID IE R

U, nu mă În tr is ta i
A c e a s t a -i fe ric ire a cu p a tim ă d o r it ă :
Unirea să ne fie de ceruri consfinţită!
increde-te în mine, oriunde ne-am găsi?
Căci, pentru soţ, amantul cu grijă te-o păzi.

%
 M A R IO N
( a p a rte)
V a i!
D ID IE R

Tot ce se întîmplă ştii cît mă chinuieşte?

Pe bădăranul cela să-i rabd cînd îţi vorbeşte!
Să rabd cu jalea-n suflet că te găseşti aici,
/Vmestecată-n pleava acestor m ă s c ă r ic i!...
T u, floare înflorită în nevinovăţie,
Prin lumea lor de p atim i, de v icii şi b eţie!

M ARION

S ă fim prudenţi, iu b ite...

D ID IE R

Mai clocotesc şi-acu

i ’.înd îmi aduc aminte de-acel ce-ţi spuse „tu“ ,
Cînt! însumi eu , cu grijă, ubia rostesc cu vîntu l,
De pare-aş fi prea aspru cu tin e, pronunţîndu-i.

MARIO N

E -11 joc vieaţa noastră, fii calm , nu te certa!

D ID IE R

în orice-mprejurare, dreptatea e a t a !
l)a I Tu-m i eşti tinereţea, iubirea şi alinul,
Oricît mă mai încearcă, în ura lui, destinul.
O-mpărăţie-ntreagă şi n-are-atita preţ,

a7
Cît darurile tale cu care mă răsfeţil
în schim b, nenorocire, atîta ai din partea-mi,
Pe tine, dar din ceruri, Satan te-a prins de soartea-mi.
O , pentru ce nu-i omul pe merit răsplătit?
Ce-am făptuit eu bine şi tu cu ce-ai greşit ?

M A R IO N

Doar tu eşti fericirea-m i, iubitule!

D ID IE R
(red even it su m bru )

Iubito,
Dacă mi-o spui, sînt sigur că astfel ai sim ţit-o !
Dar steaua mea e tristă pe ceru-ndepărtat...
V in: făr-a şti de unde; şi nici unde-am plecat...
N u -i drept ca soartei mele tu să-i înduri m în ia ...
Ascultă-m i rugămintea: întoarce-te, M aria!
Şi lasă-mă, eu singur, să merg pe calea m ea!
Cînd istovit de umblet mă voi opri cîndva,
Mă va prim i culcuşul cel rece, ca o groapă,
Şi, în ungheru-acela, doi nu au cum să-ncapă...
întoarce-te!
M A R IO N

Iubite, în umbra ta, voiesc

Destinul p în ’la moarte să ţi-l împărtăşesc!

D ID IE R

Dar, draga mea, pricepe! Urmînd această cale

Alergi spre suferinţă, mizerie şi ja le ;

98
Iar ochii tăi vor plînge amar, sfîşietor...
Durerea o să stingă, curînd, sclipirea lor.
( M a rio n îşi prin d e ca p u l în m îin i.)
Acesta-i adevărul; destinul tău mă doare
întoarce-te! m i-i groază de ziua viitoare!

M A R IO N
(izb u cn in d în p lîn s )

Omoară-mă mai bine, dar nu-mi vorbi a şa !

( S u sp in în d .)
A h ! D oam ne!
D ID IE R
(lu în d -o în braţe)
Nu mai p lîn g e! Pe-o lacrimă de-a ta
Mi-aş da, comoară scumpă, tot sîngele din vine.
Vino de v rei! îndreaptă-mi ursita spre m ai bine
Fii slava, fii virtutea, fii dragostea mea t u .. .!
De ce-ai tăcut, Maria ? Mă mai a scu lţi... sau nu ?
(O aşază încet pe o b a n că .)

M ARIO N
(desfăcîn du -se din braţele lu i)

Ce rău poţi fi!

D ID IE R
( în genunchi, în clin a t peste m ina e i )
M i-eşti dragă! Ila i, şterge-ţi o c h ii...

M A R IO N
(su rîzîn d p rin tre Lacrimi)
L asă...
Mă faci să plîng într-una!

99
 DID IE R

Ah, c ît eşti de fru m oasă i

( Se aşază pe bancă lîngă e a .)
U n m ic sărut pe frunte, curat ca gîndul m e u ...
(O sărută pe fru n te. A m în d oi stau privin du -sr cu
în cîn ta re.)
Priveşte-m ă, M aria, m u lt, m u lt... a ş a ... mereu!

G R A ŢIO S U L
(in tr în d )

Mă rog, dona Chimena este poftită-n şu ră!

(M a r io n se ridică repedt de lîngă D id ier; in ace­
laşi tim p cu G raţiosu l a in trat S a vern y, care >e
opreşte în fund şi studiază cu atenţie pe M a rion ,
fără a observa pe D id ier, care n rămas ros pe bancă
p pe rare n tu fă îl a s cu n d e.)

SAVERNY
(în tund, fără a ti observat; a p a rte)

M arion? Marion e-aicca? Ce stranie-aventură 1

( H îzln d .)
Chimena ! ?

G R A ŢIO SU L
( lu i D id ier, ea re vrea să urm eze pe M a rio n )

Stea afară gelosul pedepsit!

în glumă-o sp u n ...!

D ID IE R

La naiba!

100
 M A R IO N
(şo p tii lui D id ier)
D id ier! fii lin iştit!
( D id ie r se aşază iar. E a intră in ş u r ă .)

SAVERN Y
(In fu n d , a p a rte)

Ce oare o îndeamnă să umble-aşa prin ţară?

N-o fi acelaşi fante nebun, care-ntr-o seară
Veni în ajutoru-rni ? ... D idier. Chiar dînsul e!
(I n tr ă L a ffem a s.)

LAFFEM AS
(in costum de că lărie, sa iu tin d pe S a vern y)

Plec, dom nule! cu b in e ...

SAVERNY
(sa iu tin d )
Aşa c u rîn d ?! De ce?
Cînd e atît de n ostim !
( R î d e .)

LAFFEM AS

Ce-aveţi de rîs anume?

SAVERN Y
( r î zî nd)

A ! E o aventură; v-o pot de altfel spune:

Alăturată cetei de comedieni sosiţi
Pe cine văd? Ce ziceţi? Mă prind că nu g h iciţi!

IUI
 LAFFEMAS

Persoană cunoscută?

SAVERNY
(rîz în d mai tare}

Marion Delorme e-n trupă 1

LAFFEMAS
( tresărind)

Marion D elorm e!

D ID IE R
(ca re de cînd au sosit ii priveşte a ten t)

Ce spune ?
( S e ridică pe jum ătate de pe banca s a .)

SAVERNY
(rîzin it m ereu )

Vor rîde să se rupă

Cînd or să afle ştirea mondenii din Paris!
Vă duceţi în tr-a co lo ?

LAFFEMAS

Vor şti-o toţi precis... I

Dar nu cumva să fie o pură-asem ănare...!

SAVERNY

Cu Marion? Ce naiba, să n-o c u n o sc !... Răbdare:

( Scotocind u-se în buzu na r.)

102
P o r tr e tu l e i , d e -u n p ic to r a l r e g e lu i p i c t a t ,
î l a m a c i la m i n e . . . ea în să şi m i I-a d a t.
(în tin d e lui L a jfem as un m ed a lio n .)
Vedeţi?
(A r ă tîn d spre intrarea ş u r e i.)
N u -i chipul fetei din uşă? Cea-mbrăcata
in roche spaniolă cu fusta înflorată?

LAFFEM AS
( privin d cînd la portret cînd sp re şu ră )

Marion De-lorme 1 chiar ea e 1

SAVERNY

Vezi bine 1

LAFFEM AS
( a p a rte)
A ! I-am prins 1
(L u i S a v e r n y .)
Cu dînsa împreună n-aţi observat vrun ms ?

SAVERNY

Nu I-am văzut, dar sigur că e ste ... fiţi pe pacei

Femeilor ca dînsa doar în duet le place!

LAFFEM AS
(a p a r te )

Deci repede... ieşirea întîi s-o străjuim>

Ş -a p o i... pe comediantul cel fals să-i dibuim .
( l e s e .)

103
 SAVERNY
(vă zîn d ieşirea lui h ajjem as, a p a rte)

N-oi fi făcut prostia spunînd ce nu se cade ?

Eh!
( D ucîn d ap arte pe G raţios, care pîn ă alu nei rămă­
sese în tr-u n colţ sin gu r, m urm urlndu-.fi rolu l prin ­
tre d in ii.)
Cine este doamna ce mai deoparte şade ?
( I i arată prin uşa ş u r e i.)

G R A ŢIO S U L

Chimena ?
(C u so lem n ita te .)
Mii de scuze, zău nu ştiu cum o cheamo.
(A r ă tîn d pe D id ie r .)
Dar domnul ce-o-nsoleşte va şti, de bună seama.
( le s e în partea p a rcu lu i.)

S C E N A A V I I-A

D id ie r , saverny.

SAVERNY
(în to rcîn d u -se spre D id ier)

A , dum nealui? Spu n eţi-m i...

( A p a r t e .)
Ciudat cum mă priveşte!
Be unde-l ştiu? E i drace! E omul meu, fireşte!
(T a r e , către D id ier. I
Cum semănaţi cu unul ce-l ştiu în tem n iţat!?

104
 D ID IE R

Cum semănaţi cu umil ce-l ştiu c-a răp osaţi?

Păcatul m orţii sale asupra lui să cadă...
I-am spus vreo două vorbe şi a căzut grămadă,

SAVERNY

S tl E şti Didier 1 aşa e ?

D ID IE R

Eşti Gaspard Saverny 1

SAVERNY

Acolo într-o seară ne în lîln iră m ... şi

îţi datorez v ia ţa ...
( S e a p rop ie cu braţele deschise. D id ier se retra g e.)

D ID IE R

Marchize, nu uitasem,
Dar cred că mai pe urmă de toate ne-achitasem .

SAVERN Y

Nu m -ai ucis, vezi bine 1 din contră, m -ai sa lv a t!

Acum de mă vrei frate şi suflet devotat,
Sau altceva de-ai cere, fac tot ce-mi stă-n putere...

D ID IE R

Acel portret al doam n ei... atîta tot ti-aş cere.

t CS averny ii întin de p ortretu l. Cu am ărăciun e privin d
p o r tr e tu l.)

105
D a ! Iat-o: frunte dalbă, oclii negri, gît splendid,
Surîsul de m ad on ă... Ii seamănă le i t ...!

SAVERNY

Găseşti ?
D ID IE R

Şi spui că doamna ar fi pozat anum e?

SAVERN Y
(d în d a firm a tiv din ca p, cu un sa lu t că tre D id ier}

Ce-ţi pasă cînd din toată îndrăgostita lume

Eşti — printre toţi amanţii — unicul favorit.
Om fe ricit!
D ID IE R
(rîzîn d strident şi d espera t)

Aşa e ! Sînt foarte fericit!

SAVERN Y

Te felicit din suflet căci fata-i o minune.

Am anţii ei fac parte doar din fam ilii liune.
C-o astfel de metresă ai drept să te mîndreşti,
E ca o cinste mare în care te găseşti.
E bunul gust al modei, şi-n orice-mprejurare
„Am antul Marionei“ e o recomandare.
(D id ie r vrea să restituie p o r tretu l; el refuză să -i
p rim ea scă .)
Nu ! nu-m i reda portretul! Găsesc că e firesc
Portretul să-şi urmeze stăp înu l...

10b
 D ID IE R

M ulţum esc!
( Strînge portretu l la p iep tu l s ă u .)

SAVERNY

Să ştii că-n spaniolă îi stă grozav de b in e l...

...D e c i, am putea să spunem că mă succezi pe m ine,
Cum Ludovic succede lui Pharamond, p rin -veac:
M ie-m i luară locul cei doi veri de Brissac,
( R îz în d .)
Lor, cardinalul însuşi, solemna crucii stemă,
Lui, d ’ E ffiat, m icuţul, şi lui, cei trei Saint-M esm e...
Societate bună în inim a-i găseşti...
( R îzîn d .)
Puţin cam numeroasă...

D ID IE R
( a p arte)

îţi vine să roşeşti!

SAVERNY

In fin e ... Deocamdată ia act de-mprejurarea

Că trec drept mort şi mîine îmi fac înm orm întarea!
După duelul nostru, pricep, ai stat la gros,
Dar Marion, isteaţa, din temniţă te-a scos...
Şi-acum, în trupa asta de comedianţi vă este
M u lt m ai uşoară fu g a ... Fantastică povestel

DID IER

Fantastică l

107
 SAVERNY

Fireşte Marion zîm bi cuiva,

Făcu ochi d u lc i...

D ID IE R
( tu n ă tor)

Te gîtui dacă m ai spui ceva J

SAVERNY

Cum, eşti gelos?

( R îz în d .)
Dar asta-i curată nebunie!
Marion Delorme nu poate să işte gelozie!
Sărm ana! Fii cuminte şi n-o certa în v a n !

D ID IE R

N u -ţi fie tea m ă !

( A p a r t e .)
Doam ne! Nu-i înger, ci S ta n !
(I n tr ă L affem as şi G raţiosu l. D idier iese, S a vern y
îl u rm ea ză .)

S C E N A A V I I I-A

L a f fe m a s , G ra ţio s u l.

G RAŢIO SU L
(că tre L a ffem a s)

N -am priceput prea bine ce spuneţi, înălţime 1

( A p n rle.)

108
Ochi m ici, sprîncene groase... se vede ce cruzime
Sub haina lui de-aicade ascunde acest zbir:
Păianjen care-şi ţese primejdiosul firi

LAFFEM AS
(sco ţîn d o p u n g ă )

E i, spui?
G RAŢIO SU L
(a p r o p iin d u -se şop teşte către L a ffem a s)

Ghimena noastră de vă interesează

Şi-ati
f t vrea să stiti
> > si» c in e -i...

LAFFEM AS
(şo p tit şi su rîzîn d )

Aceia ce-o curtează...

G R A ŢIO SU L
D on ju an u l...
LAFFEM AS
D a!
G R A Ţ IO S U L
Cel care de-amor suspină greu?

LAFFEM AS
E-aci?
G R A ŢIO SU L
F ireşte!

109
 LAFFEMAS
(a p ro p iin d u -se cu v ioiciu n e)

Unde-i? A ra tă -m i-l!

GR A ŢIO SU L
(cu o profundă reveren ţă )

Sînt e u !
(L a ffem a s deziluzionat se îndepărtează cu dispreţ,
apoi se a p ro p ie, făcînd să sune o pungă la urechea
şi în ochii G ra ţiosu lu i.)

LAFFEM AS
Tu ştii ce sunet are moneda gălbioară?

G R A ŢIO SU L
A h ! c lin c h e tu -i serafic ce du lce m ă -n fio a ră ...I

LAFFEM AS
(a p a rte )

Te-am prins D idier!

(Graţiosu lui.)
Yezi punga?

G R A Ţ IO SU L
Cîţi galbeni are-n ea?

LAFFEM AS
Chiar douăzeci.

G RAŢIO SU L
Ih !

110
 LAFFEM AS
(su n ln d u -i punga sub n a s)

Spune, îi vrei?

G R A Ţ IO S U L
(sm u lg in d u -i p u n g a )
H ai 1 dă-o-ncoa!
( P e un ton teatral lui L a ffem a s, ca re-l ascu ltă cu
n e lin iş te .)
O , dac-ar fi posibil ca burta voastră mare,
Sub formă de cocoaşe s-o puneţi şi-n spinare,
Şi burta şi cocoaşa, ca nişte saci u m flaţi,
De le-aţi avea umplute cu galbeni şi ducaţi,
A tu n ci...
LA FF E M A S
(cu v ioiciu n e)

Atunci ai spune? .

G R A Ţ IO S U L
(bă gîn d punga in buzunar)
Aş strînge totu-n grabă
Şi-aş spune...
(C u o profu nd ă rev eren ţă .)
Foarte bin e! Sînteţi un om de treabă!

LAFFEM AS
(a p a r te , fu rios)

M aimuţă idioată !

G R A Ţ IO S U L
(a p a rte, rîz în d )

E h ei! Cotoi prăjit!

111
 LAFFEM AS
(a p a r te )
Ţiganii, între dîn şii, complotul i-au u rzit!
Nici morţi ei n-or să spună de-au pus ceva la c a le ...!
A h ! Blestemaţii diavoli ai lumii orientale!
(G raţiosu lu i care se d u ce.)
S tă i! Adă punga-ncoace!

G R A Ţ IO S U L
(în to rcîn d u -se, pe un ton tra gic)
Ori credeţi că-s un bleg?
Vreţi poate să ne rîdă un univers întreg?
Primind pe-un preţ de aur să fac netrebnicia...
Yînzînd un om, mi-aş vinde şi m ie ... om enia...
(V rea să ia să .)

LAFFEM AS
( r e ţin în d u -l)
Am înţeles ! Dă punga !

G R A Ţ IO S U L
(m ereu pe acelaşi to n )

Eu cinstea m i-o păstrez^.

Şi a ltc e v a ... ştiu bine că nu vă datorez...
( Salută şi intră în şu ră .)

SCENA I X- A

LAFFEM AS
(s in g u r )
T îlh ar! Lepădătură cu firea îogîmfată !
Mi te-o aduce soarta în mîna mea vreodată!

112
Norocul tău că astăzi de alt vînat îmi e ...
Ce-i de făcut acuma sâ dau peste Didier?
Să pun în lanţuri banda? Să mă încerc a scoate
Mărturisiri cu sila ...? N u, asta nu se poate 1
Afurisită treabă! Un ac pierdut în fîn ...
Mi-ar trebui ştiinţa de alchimist bătrîn,
Metalele cu-acizii să-ncerc a le pătrunde,
Să aflu bobul de-aur ce-n taina lor se-ascunde...
Să merg cu mîna goală la eminenţa sa ...?
Dar d acă ...
(L o v in d u -ş i fru n tea .)
O idee! da, da, voi face-aşa!
E-al m e u !...
( S trigin d la uşa ş u r ii.)
E i! Saltim bancii din trupa cantopată,
V e n iţi!
(C o m ed ia n ţii ies cu loţii din şu ră .)

SCENA A X-A

A ceia şi; c o m e d ia n ţ ii, p riu tre ca re M arion şi D id ie r , a p o i

S a v e rn y , a p o i m a rc h iz u l de N a n gis

SCARAM O U CH E
(lu i L a ffem a s)

Cine ne strigă?

LAFF E M A S

In două vorbe, iată:

înalta eminenţă ordonă să-i găsesc

113
Actori care în teatru talentul şi-i vădesc.
Ei vor jucă în piese ce emineţa scrie
Cînd regele-i mai lasă răgaz de poezie.
Actorii care-i are acum nu au talent,
Şi teatrul său tînjeşte, deşi e excelent.
( T o ţi com edian ţii se a p rop ie cu in teres. In tră Sa­
v ern y, care observă cu cu riozita te tot ce se p e tr e c e .)

G R A Ţ IO S U L
(a p a rte, n um ărtnd galbenii lui L a ffem a s)

Din douăzeci, tîlharul mi-a pus în pungă zece!

LAFFEM AS

Aşadar fiecare prin faţa mea va trece.

Spunîndu-şi după voie un rol convingător.
(A parte.)
Dacă şi-aşa îmi scapă, Didier e vrăjitor!
( T a r e .)
V -aţi strîns cu toţii?
(M a r io n se a p rop ie hoţeşte de D id ier şi cearcă să -i
ia de acolo. D id ier se îm potriveşte resp in g în d -o .)

G R A Ţ IO S U L
(m ergînd, către ei)

Faceţi cu noi aci, o grupă!

MARION

A h , Doamne!
(D id ie r o părăseşte am estecîndu-se între com ed ian ţi;
ea îl u rm ea ză .)

114
 G R AŢIO SU L

Cum so vede, va fi de trai în trupă,

O să petrecem bine, în fast şi lux regal,
Vom spune seara versuri de domnul cardinal...
Ce şansă!
(T o ţi com edian ţii se înşiru ie în faţa lui Laffem as,.
M a rio n şi D id ier fiin d p rin tre ei. D id ier, fără a
privi la M a rio n , stă cît ochii în pă m în t şi braţele
încrucişate sub m ania. M a rio n arun că sp re el pri­
viri p lin e de în g rijo ra re.)

GRAŢIOSUL
(în fruntea tru p ei; a p a rte)

Creadă-I naiba pe-acest tîlhar sinistru

Că strînge măscăricii pentru al său ministru i

LAFFEMAS
( G ra ţiosu lu i)

Să-ncepem: Cum te cheamă?

G R A ŢIO SU L
(c u un larg salut şi o p iru etă ca re-i face cocoana
evid en tă )

Sînt Graţiosul, eu,

Un as al tru p ei... Iată, gustaţi talentul m eu:
( C în tă .)
„U n magistrat e o erucă,
Năucă slugă, hăbăucă...
Din marea şi solemna claie
Pedepse aspre curg şuvoaie.

1 )5
 Eşti om pierdut de-aei-nainte
Vei fi închis şi spînzurat
Că, vezi, peruca-preşedinte
Solemnu-i cap şi-a înclinat.

Şuviţele de păr furate

Atîtor tidve condamnate,
Un frate sfînt, cu mutra hîdă,
Le netezeşte pîn’ ce-asudă,
Le pomădează, le usucă,
Le ondulează etajat,
Şi, cînd e gata o perucă,
E gata şi un m agistrat.
Un avocat e-o moară ser că
Ce toacă, toacă şi iar toacă.
Care vorbeşte de-ameţeşte,
In dialect şi-n la tin eşte..."

LAFFEMAS
(ln tr e r u p in d u -l)

Cînţi fals, cum cîntă-o cioară de pe cuibar sculată!

T aci!
G R A ŢIO SU L
(r îz în d )

Glasu-i fa ls! Cîntarea e foarte-adevărată.

LAFFEM AS
( către Scara nouche)
Altul la rînd!
 SCARA M O U CH E
(sa lu tîn d )

Pe mine mă cheamă Scaramouche

Din „ Dam a de onoare“ veţi asculta acuş:
( D ecla m în d .)
„Vorbi atunci regina: Aşa e dat să fie
Episcopul la slujbă, ostaşu-n bătălie,
Femeia lîngă leagăn, în ştreang tîlharul sus.“

LAFFEM AS
(in lr e r u p in d u -l cu un gest, ţace sem n lui T a ieb ra ţ
să vorbească; T a ieb ra ţ sa lu tă adine şi se în d rea p tă .)

T A IE B R A Ţ

Sînt Taiebraţ pe nume, vin din Tibet am spus;

Mongolia şi Hanul ştiut-am a supune...

LAFFEM AS

Ştii alţceva?
(Ş o p tit lui S a vern y, care-i in p icioare aproape de el..}
Priveşte-o 1 Marion e o minune 1

T A IE B R A Ţ

Era o piesă ta re ... dar, schimb imediat,

Voi fi deci Carlomagnul, măreţul împărat:
(D ecla m ă cu em fa ză .)

„O , strania mea soarte, o, ceriule cu stele,

Fii martore-a-ncercării şi suferinţii m ele!
Ce m i se cere ore? să mă despoi de-al meu

117
 Ca să predau amoriu-mi la cel ce nu-i al seu?
Pe-al meu contradictoriu să-i împlu de plăcere,
Să sim ţ cum toată fierea-mi se varsă în viscere?
La feliu voi păsărele nu pentru voi o u a ţi...
Şi voi, albine, mierea alt6ra adunaţi!
De lînă veţi fi tunse la feliu voi mieluşele
De lapte veţi fi mulse la feliu vaci şi viţele 1“

LAFFEM AS

Hun!
(C ă tre S a v e rn y .)
Asta-i B radam anta şi poezie-nseamnă.
Garnier e meşter mare!
(C ă tre M a r io n .)
E rîndul vostru, doamnă 1
L u n i vă numiţi?

M A R IO N
(trem u rîn d )

C h im en a...

LAFFEM AS

Aşa? Interesant!
Dacă sînteţi Chimena aveţi şi un amant
Care-n duel ucide...

M A R IO N
(în g ro z ită )

Eu!

118
 LAFFEM AS
(rîzînd, iron ic)

D a ! aşa-i p ovestea...
Şi fu g e...
MARION
( a p a rte)
D oam ne!
LAFFEM AS
Spuneţi din versurile-acestea !

MARION
( ju m ă ta te întoarsă spre D id ie r )

„D ar, pentru că vieaţa şi-onoarea nu-ţi zîmbesc,

Şi gîndul tău de moarte, Rodrig, nu ţi-l clintesc,
Atunci îşi spun: Trăieşte să-mi recîştigi iubirea!
Fii contra lui don Sancho cu toată-mpotrivirea
Şi luptă de mă scapă de-acest destin funes*
Care mă dă-n puterea acelui ce detest!
îţi spun mai m u lt: Ia seama şi apără-te bine!
V o i şti atunci, din parte-m i, să fac ce se cuvine.
Iar de-mi mai porţi iubire, atunci, tu nu uita
Că eu îţi sînt răsplata la biruinţa t a !“

LAFFEM AS
(se scoală cu ga lanterie ş i-i sărută m în a. M a r io n ,
pa lid ă, priveşte sp re D id ier care răm îne nem işcat,
cu och ii în jos)
în vocea voastră, doamnă, sînt mlădieri d iv in e...
Pătruns pînă în suflet se simte orişicine i
Sînteţi încîntătoare!
(L u i S a v e rn y .)

11V»
 Corneille e cineva
Dar pînă să-i ajungă pe-un Garnier... mai v a !
Fireşte, lace versuri mai b u n e... mai egale,
De cînd e-n preajma curţii şi-a eminenţei sa le ...
(C ă tre M a r io n .)
Aveţi talen t! Ochi m agici; ce căutaţi aci?
Talentul, frumuseţea, de ce le-aţi irosi?
Luaţi loc...
( Se aşază şi îi face loc şi ei să stea lîngă el.
M a rio n se dă în a p o i.)

M A R IO N
( î n şoa ptă lui D id ier cu în d urerare)

Să stăm alături. N -o să se bage seamă.

LAFFEMAS
(su rîz ă to r)

P oftiţi, staţi lîngă m in e ...

( D idier respinge pe M a rio n care vine să cadă,
sp eria tă, pe bancă, lîngă L a ffem a s.)

M ARIO N
( a p a rte)

A h ! cît îmi e de te a m ă !

LA FF E M A S
(su rîzîn d , către M a rion c-u n aer de rep roş)

In fin e !...
(L u i D id ie r .)
Cum te cheamă?
(D id ie r face un pas către L a ffem as, aruncă m antia
şi-şi îndeasă pălăria pe c a p .)

120
 D ID IE R
(p e un ton grav)
Eu sînt D idier!

M A R IO N , L A F F E M A S , S A V E R N Y
D id ie r !?
(M ir a r e şi s tu p e fa c ţie .)

D ID IE R
( lui L affem as care rîde triu m fă tor)
H a i! spune-le să plece că stau şi n-au de cel
Ia-ţi prada, pune-o-n lanţuri spre a-şi primi osînda 1
Ţi-a fost destulă truda pîn’ţi-a i văzut izbînda I

M A R IO N
(a lergîn d la el )
D id ie r !
D ID IE R
(cu o privire îngh eţa tă)

Din calea asta n-ai cum să mă reţii.

(E a se dă în a p oi şi cade sfîrşită p e b a n că.)
( L u i L a ffem a s.)
în preajma m ea, Satană, simţeam cum te a ţii;
Privirea ta sinistră, hidoasă, neumană,
Trăda că-n tine arde un suflet de satană.
De cursa ta naivă un drum puteam s-ap u c...
Dar m-am predat de m ilă, că prea te zbaţi năuc.
Deci du-mă şi ia-ţi preţul fixat pe m işeliel

LAFFEM AS
(cu supărare evidentă, forţînd u-se a rîd e)

Aşadar, rolu-acesta n-a fost de comediei’

121
 DIDIEK

Tu faci pe com ediantul!

LAFFEM AS
N u ! Prea ar fi b a n a l!
Dar sîntem autorii, cu domnul cardinal,
A unei drame-n care joci rol de primă m în ă ...
(M a r io n dă un strigă t de groază. D id ier se întoarce
cu d isp reţ.)
Nu te uita în lături căci piesa nu se-am în ă!
Şi rolul pare sim plu, dar p în ’ la urmă-i greu:
Deci pregăteşte-ţi duhul să-i dai lui Dumnezeu.

MARION
Ah!
( î n acelaşi m om ent m archizul de N an gis trece iarăşi
prin fun d, m ereu în aceeaşi atitu d in e de la în cep u t
şi cu p lu to n u l său de h alebard ieri. L a strigă tu l
scos de M a rio n se opreşte întorcîn du -se către asis­
ten ţi, p a lid , mut şi n em işca t.)

LAFFEM AS
(m a rch izu lu i de N a n g is)

Senioria voastră să-m i dăţi în sprijin garda?

Sînt toate bune dacă vom ţine strînsă coarda.
Fugitul, asasinul marchizului Gaspard,
E p rin s!

MARION
(aru n cîn d u -se la p icioarele lui Laffem as/

Vă fie m ilă !

l2ii
 LAFFEM AS
(cu g a la n terie)

Nu dumneavoastră ! dar
Eu mi-aş pleca genunchii cerîndu-vă favoarea...

M ARION
(m ereu în genunchi şi îm preun în du -şi m îin ile)

F i-ţi bun, messire jude, vădiţi-vă-ndurarea !

Gîndiţi-vă la ceasul de plăţi şi de răsplăţi,
Cînd veţi cunoaşte faţa supremei judecăţi!

LAFFEM AS
(su rîză tor)

Nu ţineţi predici, doam nă! a voastră frumuseţe

Menită-i să ne-ncînte, dar nu să dea poveţe'
Tot ce doriţi aş face, dar, după cum v-am spus.
E l a u cis! E-o faptă de crim in al...

D I D IE R
(către M a r io n ) ■

H a i, sus!
(M a r io n se ridică, trem u rîn d .)
(L u i L a ffem a s.)
M in ţi! un duel e-o luptă!

LAFFEM AS

Nu m int!

D ID IE R

lia minţi într-una!

 LAFFEM AS
Mint?
(C ă tr e M a r io n . )
Sîngele vrea sînge şi legea e doat u n a !
El a ucis pe bravul Gaspard de Saverny,
Nepot iu b it...
(Arătînd, pe m archizul de N a n g is.)
Speranţa bătrînului Nangis.
Slujea acest om nobil o patrie şi-un rege!
Ce pierdere! De n-ar fi m urit, aş înţelege.
Nu-s inimă de piatră ca zbirul să ap ăs...

SAVERNY
(fă cîn d un pa s)
Acel pe care-l plîngeţi trăieşte! Iată-m ă-s!
(M ir a r e gen era tă .)

LAFFEM AS
( tresărind)

De Saverny? Dar cine ar mai putea-o crede?

Sicriul lui e c o lo ...
SAVERN Y

Că nu sînt mort se vede:

( D ezlip in d u -şi m ustaţa şi plastu rele şi zvîrlind
peruca n ea gră .)
Acum mă recunoaşteţi?

M ARCM IZ U L D E N A N G IS
(ca trezii d in tr-un vis, se aruncă in braţele sa le)
Gaspard, nepotul meul
( S e ţin strîns îm b ră ţişa ţi.)

124
 M A R IO N
( mereu prostern ată)

D id ier! Salvat, în fin e! Ce drept e Dumnezeu!

D ID IE R
( lai S a vern y cu ră ceală)

La ce folos ! Eu m oartea-m i doream ...

m a r io n
(căzincl în genunchi cu och ii sp re cer)

Doamne fereşte!

D ID IE R
(co n tin u în d fără a a scu lta )

N aivu le! ţi-nchipui că m-aş fi prins prosteşte?

Că mă lăsam de-o dată îmbrobodit şi-nvins
in plasa lui, cu care nici muşte n-ar fi prins?
Cînd moartea este astăzi fierbintea mea dorinţă,
A mă reda vieţii e o nesocotinţă !

M A R IO N

Ce-a spus? Vreau să trăiască 1

LAFFEM AS

S ta ţi! Nu putem glu m i!

E omu-acesta sigur Gaspard de Saverny?

M A R IO N

Dai

125
 LAFFEM AS
Asta se cuvine s-o stabilim anume.

MARION
( a rătîn d u -i pe m archizul de N a n gis, care (ine încă
pe S a vern y în braţe)
Bătrînul cel ce p lîn g e ... şi r îd e ... nu v-o spune?

LAFFEM AS
R epet: El e marchizul Gaspard de Saverny?

MARION
Mai m ult ca-mbrăţişarea lo r... ce-ar putea grăi?

M ARCH IZU L D E NANGIS

( în torcîn d u -se)

D a, e Gaspard fecioru l... speranţă, su fle t... to tu l...

(C ă tre M a r io n .)
El parcă mă-ntrebase de-mi recunosc nepotul?

LAFFEM AS
(m a rch izu lu i de N a n g is)

Pe tînăr, pe marchizul de Savern y... îl ştii 1?

M A RCH IZU L DE NANGIS

E l, dai
LAFFEM AS
(că tre S a v ern y)
în consecinţă, marchiz de Saverny,
Vă arestez în baza puterilor regalei
D aţi spada !
(M ir a r e şi consternare în a sisten tă. )

M A R C H IZ U L D E N A N G IS

Gaspard !

M A R IO N

D oam ne!

D ID IE R

Un alt cap se prăvale.

Cu două e mai b in e ... s-or cumpăni egal.
Un cap în cîte-o mînă de cardinal papal.

M A R C H IZ U L D E N A N G IS

Cu ce d rep t!?

LAFFEM AS

Eminenţa a decretat o lege:

Cei ce se duelează o-nfrîng, se înţelege...
(C ă tre S a v e rn y .)
Vă rog predaţi-mi spada!

D ID IE R
(p riv in d pe S a v ern y)
SmintituJe !

SAVERNY
(trăgîn d spada ca să o predea tui L a ffem a s)
Poftim !

127
 M A R C H IZ U L DE N A N G IS
( o p r in d u -l)
S ta ţi! In castelu-acesta noi încă stâpînim !
Pe plaiurile aste noi facem doar dreptate.
N-ar fi decît un oaspe şi-al nostru rege p oate...
( Lui S a v e rn y .)
Deci daţi-mi mie spada!
(S a v e r n y ii înlin de spada ş i-t strîn ge in b ra ţe.)

LAFFEM AS

N-aş vrea £ă vă insult:

Menţineţi o feudă ce-a dispărut de m u lt;
Şi cardinalul nostru m-ar copleşi cu blamul
De-ar ş t i... cu toate-acestea eu vă conced!

D ID IE R
In fa m u l!
LAFFEM AS

In schimb, cedaţi-mi garda, şi temniţa la lei,

Cît timp prizonierii nu-s duşi de la castel;

M A R C H IZ U L D E N A N G IS
(că tre gărzile sa le)

Vasali v-au fost străbunii ce m i-au slujit străbun ii...

Să nu dăţi ascultare la glas străin nici uniil

LAFFEM A S
(cu. voce tu nătoare)

Luaţi seam a! Sînt al Curţii secrete procuror

Şi-al eminenţei sale de legi executor...

128
Duceţi prizonierii la tem niţă, îndată.
La fiecare uşă staţi patru străji o dată.
Nu vă clintiţi de-acolo orice s-ar în tîm p la!
De nu-mi daţi ascultare sau dacă voi afla
Că ordinele mele -n u -s jă r ’de greş urmate,
Plăteşte cu vieaţa acel ce s-o abate!
(G ărzile în sp ăim în tate iau in tăccre p e p r iz o n ieri.
M a rch izu l de N an gis îşi întoarce fa ţa ind ign at şi-şi
ascunde och ii în m îi n i .)

MARION

V a i! nu mai e scăpare!
( L u i L a ffem a s.)
O , dom nule, fiţi bun !

LA FFEM A S
( in şoa ptă lui M a r io n )

Veniţi în astă-seară, am multe să vă spunl

MARION
( a p a rte)

Privirea-i e sinistră, zîm birea-i e fatală,

In gîndu-i e Satana, în inim a-i e smoală,
( A ru n cîn d u -se spre D id ie r .)
Didier 1

D ID IE R
( rece)

A d io, doamnă!

129
 M ARIO N
(în fio rîn d u -se de tonul vocii lu i)

De ce îmi spui aşa?

V ai ce nenorocită-s!
( Cade peste b a n că .)

D ID IE R

N enorocită... d a!

SA VER N Y
( îm brăţişează pe m archizul de N a n gis, ap oi se
întoa rce spre L a ffe m a s )

Pe două căpătîie vi se dublează plata?

UN V A L E T
(in tr în d , către m arch iz)

Pentru marchiz Gaspard ţeremoma-i gata !

Nălţim ea voastră spună ce oră a fix a t...

LAFFE M A S

De astăzi într-o lună fiţi gata de-ngropat!

(G ărzile duc pe D id ier şi p e S a v e rn y .)
 A C T U L AL I V - L E A

R E G E LE

Cham bord

Sala de gardă la castelul Cham bord

SCENA I

Oucele de Bellegarde în bogat costum de curte, cu tot felul

ile broderii şi dantele, cordonul Sfîntului Spirit la gît şi placă
do decoraţii la m anta. M archizul de Nangis, mare d oliu şi
mereu urm at de plutonul său de gardă. A m b ii traversează
prin fundul sălii.

DUCELE DE B E L L E G A R D E

L-au condamnat?

M A R C H IZU L DE N A N G IS

La moarte.

DUCELE DE B E L L E G A R D E

Dar uiţi de graţiere,

De dreptul ce confirmă a regelui putere?
('înd rege e feciorul lui Henric? N-are rost
Să te mai t e m i...

131
 M A R C H IZ U L DE N A N G IS

Lui Henric aghiotant i-am fo s t...

DUCELE DE BELLEGARDE

E h ei! noi doi, sub H en ric, uu din puţine lupte,

intorsu-ne-am acasă cu platoşele rupte!
Marchize, mergi la fiu-i şi mult' nici nu-i vorbi
Ci, îi evoci trecutul, rostind: Ventre-Saint-Gris l1
Nici Richelieu nu poate argumenta mai bine!
Dar mai întîi te-ascunde...
( I i deschide uşa la tera lă .)
Curînd regele vine,
Ş i-apoi, pe şleau, m archize; e altă modă az1...
Porţi un costum de care aci s-ar lace haz.

M A R C H IZ U L DE N A N G IS

Cum? haz ca sînt în doliu?

DUCELE DE BELLEGARDE

E i! proasta fandoseală!
Stai liniştit acolo 1 Cînd regele-i în sală,
11 fac să se mînie pe domnul cardinal,
Şi vii cînd, cu piciorul, voi bate drept semnal.

M A R C H IZ U L DE N A N G IS
(strîn g in d u -i m în a)

Să-ţi răsplătească cerui!

1 L it. „F e burta S f t n t u l u i S u r î s " ; Î n j u r ă t u r a Ir. ech ivalen tă cu rom

Ei, drăcia d ra cu lu i!

132
 DUCELE DE BELLEGARDE
(u n u i m uşchetar care se p lim b ă pe din aintea unei
m ici uşi a u rite)

E i, dragă muşchetare,
Regele nostru vine?

M U ŞCH ETARU L

Lucrează mi se pare,
(C u voce scă zu tă . )
E cu un om în negru.

DUCELE DE BELLEGARDE

Da ! ştiu la ce lucra;
Vreo două, trei decrete de m o a rte ... le semna.
(C ă tre bătrîn ul m archiz, strîn g în d u -i m în a .)
Curaj! curaj, m archize...
(îl in tro d u ce în g a leria a lă tu r a tă .)
Şi cît rămîi aice
l’ oli admira plafonul pictat de Primatice.
( I e s am în d oi. In tră M a rio n In m are d oliu , prin
marea uşă din fun d care dă pe s ca ră .)

S C E NA A XI - A

M a rio n , G ă rzile.

H A L E B A R D IE R U L D E G A R D Ă
(că tre M a r io n )
A ici nu-i voie, doam nă!

133
 M ARION

Vă r o g !

H A L E B A R D IE R U L
(b a rîn d intrarea cu h alebarda)

Nu v e ţi in tra !

M A R IO N
(cu d isp reţ)

La mine, o fem eie, vă repeziţi aşa?

Cu lancea-n p ie p t...!

M UŞCH ETARUL
(rîz în d h aleb ard ieru lu i)

Ţi-a zis-o !

M A R IO N
(c u vocea sigu ră)

Nu mă opri, străjere,
Doresc cu domnul duce Bellegarde o-ntrevcdere.

H A L E B A R D IE R U L
(în clin in d halebarda, a p arte)

Ce ţi-e cu craii ă ştia !

M U ŞC H E T A R U L

P o ftiţi, in tra ţi!

(E a intră şi înain tează cu pas h o tă r ît.)

134
 H A L E B A R D IE R U L
(a p a rte, p rivin d -o cu coada o c h iu lu i')
Văzuşi
Că moşul duce-al nostru nu mai e moş acuş.
Cicn-n purtări galante cîndva, trecînd măsura,
A fost închis de rege Ia L uvru...

M U ŞC H E T A R U L
(fa ce sem n h alebard ieru lu i să ta că)
Ţine-ţi gura!
( M ica uşă aurie se deschide. D e L affem as iese ţinînd
in mînă un pergam ent făeut su l, de care atîrn ă o
pecete de ceară roşie cu .şnururi de m ă ta se.)

S C E N A A III - A

M a rio n , L a ffem a s.

(G est de su rprind ere la am în d oi. M a rion se întoarce

cu oroa re.)

LAFFEM AS
(în a in tîn d sp re M a rio n cu paşi în ceţi, în şo a p tă )
Aci?
M A R IO N

Dar dum neavoastră...?

LAFFEM AS
(desfăşurlnd pergam entul în faţa e i)

La reg e... Mi-a semnat

 M ARIO N
(a ru n cîn d u -şi p riv irea , şi-ascu nd e faţa în m îin i)

Ol

LAFFEM AS
( ap lecîn du -se la urechea e i)

V r e ţi? ...
(M a r io n tresare ş i-i priveşte în fa ţă . E l o priveşte
drept în ochi. C oborînd g la s u l.)

Vrei tu? Răspunde!

MARION
(resp in g în d u -l)

Să piei, om blestem at!

LAFFE M A S
(rev en in d u -şi, rîzîn d iron ic)

Deci mă respingi...?

M A R IO N

Crezi oare că m i-i tic tine teamă?

Cel ce dă graţierea nu te va ţine-n seam ă!

LAFFE M A S

D a ! cearcă şi la rege, la indulgenţa s a ...!

(li întoarce sp a tele, a p oi se reîn toarce din dram ,
încrucişează braţele şi se apleacă la urechea e i .)
Dar teme-te de ziua cînd eu nu voi mai v rea !
( I e s e ; intră ducele de B elle g a rd e.)

136
 S C E N A A I V - A

M arion, Duceie de Bellegarde,

M ARIO N
(m ergîn d spre d uce)

A voastră e comanda aci, ilustre duce?

DUCELE DE BELLEGARDE

Fireşte, scumpă zînă!

( S a lu tîn d .)
E i ! ce vînt m i te-aduce?

M ARIO N

Doresc să-i văd pe rege.

D U CELE DE BELLEGARDE
Cînd?

M ARION
Chiar acum !

DU CELE DE BELLEGARDE
Pot şti
De ce?
M ARIO N
Ştiu e u !

D U CE LE DE BELLEGARDE
(iz b u cn in d tn rîs)

Prea b in e ...! Chemaţi pe rege-aci!

E i, ce spui?

137
 MARION
Prin urmare refuzi?

D UCELE DE BELLEGARDE

Nu, dragă fată !

( S u rîzîn d .)
între noi doi, ştii bine, n-a fost refuz vreodatăI

M ARION

A lun ei, messire duce, pe rege-1 pot vedea?

D U C ELE DE BELLEGARDE

Discută-ntîi cu m in e... Te pot încredinţa

Că-J vei vedea pe rege cît de curînd, în treacăt.
Dar ce-i ţinuta asta? Ce, ai pus vieţii lacăt?
Ca doamnele de-onoare... în negrul ăsta h îd !
Nu rîzi ca altă d a t ă ...!

M A R IO N

Eu nu mai ştiu să rîd !

D UCELE DE BELLEGARDE

Ia uită-te că plînge! Nici gluma n-o-nţelegel

M A R IO N
(şterg în d u -şi la crim ile; cu glas h o tă r ît)

Eu vreau, înalte duce, acum să merg la rege 1

DUCELE DE BELLEGARDE

In care scop?
 M ARIO N

E , pentru...

DUCELE DE BELLEGARDE

Te-oi fi plîngînd cumva

De cardinal?
M ARION

D a, duce!

DUCELE DE BELLEGARDE
( deschi.zîndu-i uşa spre galerie.)

A tun ci, poftim colea!

Pe toţi nem ulţum iţii vă strîng aci-m preună...
Veţi întîlni pe rege în clipa cea mai bună!
( M a rio n in tră. E l reinchide u şa .)

incerc pentru bătrînul marchiz un pas riscat;

Şi riscul nu-i mai mare cu doi de-am încercat!
( în c e tu l cu în cetu l, sa la se u m ple de cu rten i care
discută intre ei. D u cele de B ellegard e m erge de la
u nu l la a ltu l. In tră V A n g e l y .)

S C E N A V - A

Curteni).

D U CE LE DE BELLEGARDE
(că tr e ducele de B ea u p rea u j
Salut I

139
 DUCELE DE B E A U PR .fiA U
S a lu t!
DUCELE DE BELLEGARDE

Ce veste?

DUCELE DE BEAUPREAU

A lt cardinal, îmi pare!

DU CELE DE BELLEGARDE
Episcopul de Arles?

D UCELE DE BEAUPREAU

N u , cel d ’Autun e ta re!

Parisul îl şi vede în cardinal.

A B A T E L E D E GONDI
D a! E l
A comandat asediul cu tunuri, la Rochelle,
Aşa că are dreptu l... ne-a dat capitularea!

D UCELE DE BELLEGARDE
Aha!
L ’ANGELY

Deci sfîntul scaun să-şi deie aprobarea...

Cum scrie la canoane întocmai s-a fă c u t...

ABATELE DE GON DI
(r îz în d )

E h ! l ’ A n gely, nebunul!
 L ’ANGELY

Da? Vă sînt cunoscut?

(I n tr ă L a ffem a s• cu rten ii toţi năvălesc îm p reju ru -i
şi se îngrăm ădesc. D u cele de B ellegard e îi observă
cu n em u lţu m ire.)

DUCELE DE BELLEGARDE
( lui l ’ A n g e ly )

B u fon ! Cine-i persoana în negru şi hermină?

L ’ANGELY

Acela cărui lumea-i surîde şi se-nclină?

DUCELE DE BELLEGARDE

D a ! Nu cunosc această figură de curtean!

Credeam că reprezintă pe domnul d ’ Orleans!

L ’ANGELY

L-ar fi primit m ai r e c e ...!

DUCELE DE BELLEGARDE
(a ţin tin d pe L affem as ce se în gîm fă )

Parcă-i un grand de Spania !

L ’ ANGELY
(şo p tit)

E L affem as! Nainte administra-n Champania.

E procuror a) C u rţii...

141
 DUCELE DE BELLEGARDE
( to t ş o p tit)

A ! omul infernal,
Zis gîdele ce-l are slăvitu] cardinal?

L ’A N G E L Y
( tot ş o p tit)
D a!
DUCELE DE BELLEGARDE

Iată-l deci la C u rte ...!

L ’AN GELY

De ce n-ar fi să fie?
Lipsea pisica-tigru de la m enajerie!
Să v i-l prezint?

DUCELE DE BELLEGARDE
(c u d em n itate)

Nebune 1

L ’AN GELY

Eu dac-aş fi senior,
Aş fi întotdeauna cu el prevăzător,
Cum face toată lumea. Fii bine cu casapul;
Intinde-i mîna dacă nu vrei să-ţi ceară capul!
(îl aduce pe L a ffem a s ş i-i p rezin tă d u celu i, care
se în clin ă cu d estulă n ep lă cere.)

LAFFEM AS
( sa lu tin d )
Salut pe domnul d u ce !

142
 DUCELE DE BELLEGARDE

M ă-ncîntă 1
( A p a r t e .)
în ce hal
N e-ai terfelit onoarea... cinstite cardinali
(L a ffem a s se în d ep ă rtea ză .)

V IC O N T E L E DE ROHAN
(h oh otin d de rîs, în fu n d u l s ă lii, în tr -u n grup de
p r ieten i)

Grozav 1

L ’AN G ELY

De ce?

V IC O N T E L E DE ROHAN

Marion e-n sala-nvecinată.

L ’AN GELY

Marion? 1

V IC O N T E L E DE ROHAN

Pe-această temă e glum a-adevărată:

Marion în audienţă la Ludovic cel caşti

L ’ANGELY

Fantast contrast, v ico n te ; jonglaţi c-un spirit v ast!

143
 DUCELE DE BELLEGARDE
(co n telu i de C h a rn a ci)

Maestre-al vînătorii, ce veşti? cum e sezonul?

C O N TE LE DE CHARNACE

M-am bucurat degeaba, căci auzisem zvonul

Că lupii ne mîncase vreo trei ţărani mai ieri;
Am răscolit pădurea Chambord: lupi nicăieri!
( L u i l ’ A n g e l y .)
Nebunule! o glum ă!

L ’ ANGELY

N im ic nu-i n ou ! Ba este!
La Beaugency se pare că, zilele aceste,
Pentru duel, doi oameni în ştreang s-or legăna...

A B A T E L E D E G ONDI

Cum, nu au altă vină?

(.M ica uşă se d eschid e.)

UN U Ş IE R

Loc, majestatea sa !
( In tră regele; e îm brăcat în negru, p a lid , cu och ii
în jos, cu S fîn tu l S p ir it la tu nică şi m a n ia ; p e
cap poartă p ă lă rie. T o ţi cu rten ii se descoperă şi se
a lin ia ză pe două latu ri. G uarzii îşi în clin ă lăn cile
şi p rezin tă m u şch etele.)

144
 SCENA A V I - A

Precedenţii, Regele.
R egele trece cu paşi rari tară să ridice capu l, prin m ulţim ea
de curteni, apoi se opreşte în partea din faţă a scenei şi rămîne
cîteva mom ente visător şi tăcut. Curtenii se retrag spre fun­
dul sălii.

R EG ELE

Cum plit de rău merg to a t e ...!

(C ă tre cu rten i, cu un sem n din c a p .)
Vă aibă-n pază D o m n u l!
( S e trîn teşte în tr-u n fo to liu m are, su sp in în d a d în c .)
( L u i B elle g a rd e.)
A h , duce! noaptea asta m-a chinuit nesom nul!

DUCELE DE B E L L E G A R D E
(în a in tîn d cu reverenţe foarte a d în ci)

Dar, Sire, astăzi nimeni nu doarme!

R EG ELE
( v io i)

Bine-ai z is !
A zi statul nostru este pe margini de ab is!

D U C E LE D E B E L L E G A R D E
N u , Sire, statul este condus de-o mînă tare!

R EG ELE
Ş tiu , cardinalul poantă povară grea-n spinare!

145
 DUCELE DE B E L L E G A R D E

Dar, S ir e ...!

REGELE

Bătrîneţea aş vrea să i-o feresc...

Destul de cînd ca rege e x is t... dar nu domnesc 1

DUCELE DE BELLEGARDE

Cum, Sire! Cardinalul e om bătrîn?

REGELE

A s c u ltă !
N u -i nimeni să ne-audă, deci, fără vorbă multă
Să-mi spui ce crezi de d în s u l...!

D U CE LE DE BELLEGARDE

De cine?

REGELE

E i ! de e l !

DUCELE DE B E L L E G A R D E
De em inenţă, S ire ?!

REGELE

D a!

DU CELE DE B E L L E G A R D E
Nu ştiu în ce fel
Să-I mai a d m ir...
 REGELE

Fii sincer, Bellegarde! fără codeală:

( P riv in d îm p r eju r.)
Nu sînt nici eminenţe şi nici iscoade-n s a lă !
Deci spune-mi ce părere ai despre Cardinal!
Fii sincer cu-al tău rege!

DUCELE DE BELLEGARDE
Doriţi să fiu leal?

REGELE

Fireşte!

DUCELE DE BELLEGARDE
(cu cu teza n ţă )

A m credinţa că e un om de seam ă!

REGELE

De-ar trebui, chiar Papei i-ai spune-o fă r’de team ă!

Dar ţara gem e! Jalea i-aud ca un îndem n:
El prea înseamnă ţo tu l, eu prea nimic nu-nsemni

DU CELE DE BELLEGARDE

D a r...
REGELE

Nu e el războiul şi pacea şi finanţa?

Nu-i el puterea, legea; edictul, ordonanţa?
N u-i rege? Cînd el Liga Catolică zdrobea,
Lovind Casa de-Austria, lovind -în doamna mea?

147
 DUCELE DE BELLEGARDE

Dar v-a dat dreptul, Sire, să vă impuneţi marca

La g iu v a e ric a le ...!

REGELE

In schimb cu Danemarca
E l com plotează...

DUCELE DE B E L LE G A R D E

Sire, la Luvru nu aveţi

Un vast domeniu unde stăpîn deplin sînteţi?

REGELE
(a cărui ind isp oziţie creşte)

Din vina lui e Roma cu noi în învrăjbire!

DUCELE DE B E L L E G A R D E

în schimb, cu-ngăduinţa-i, aţi dat edictul, Sire,

Prin care tot burghezul la fel cu un golan,
Nu poate bea în cîrcium i decît de-un gologan.

REGELE

A întocmit tractate şi nu mi-a dat de ştire!

DUCELE DE B E L L E G A R D E

V -a construit o casă de vînătoare, Sire!

148
 REGELE

El face to iu l! Totul îi este lui supus!

T oţi i se adresează doar lu i... eu, parcă nu-s!
Cine-ar veni la rege su-şi plîngă-acu’ năduhul?
Să-i ceară sprijin?

DUCELE DE B E L LE G A R D E

Sire, vin cei săraci cu duhul!

( M în ia regelu i e in creştere.)

REGELE

A z i, vrea, cu al meu ordin, un frate-a-şi decora;

Sînt revoltat Ia cu lm e...

DUCELE DE BELLEGARD E

Dar, S ire...

REGELE

N-aş mai vrea

Să ştiu de-a’ sale r u d e ...!

DUCELE DE BELLEGARDE

Dar, S ire ... se bîrfeşte?

REGELE

O Combalet, nepoată de-a lui, în lux trăieşte.

DUCELE DE B E LLEG ARD E

Cred ...

149
 REGELE

Are doua sute pedeştri-n garda lui!

DUCELE DE B E L L E G A R D E

Dar călăreţi o sută, a t î t ...!

REGELE

E i! m ie-m i sp u i!

DU CELE DE B E L L E G A R D E

Salvează ţara, Sirel

REGELE

Dar sufletul m i-l vinde:

C-un braţ dacă loveşte pe celălalt l-întinde
Şi-ncheie pact cu cine? cu Şvezii hughenoţi!
( Ş o p tit, la urechea lui B elleg a rd e.)
Apoi de-aş sta să număr prietenii, pe toţi,
Trim işi de el la m oarte... ! Vai cît de m ulţi s-ar strînge
E l, haina cardinală şi-a înmuiat-o-n sînge;
Pe m ine, în tristeţe şi doliu m -a-mhrăcat.

DUCELE DE B E L L E G A R D E

Darnici pe-ai lui nu-icruţă ! Saint-Preuil n-a fost cru ţa t!

REGELE

De drag te-ar strînge-n braţe p în ’ ce ţi-ar face seama.

(B r u s c , după o tă cere; încru cişîn d b ra ţele.)
Dc mult ce mă iubeşte a exMat pe mama I

150
 DUCELE DE B E L L E G A R D E

Dar gîndurile sale doar bine vă doresc...

Vi-i slujitor temeinic, fid e l...

REGELE
Cît îl urăsc!
Mă-năbuşe, m-apasă, îmi fură libertatea...!
Îmi fură cîrmuirea şi su veranitatea...!
Cum de nu-şi dă el seama că, procedînd aşa,
Va deştepta pe rege din amorţirea sa?
Sînt slab, dar lîngă mine, deşi strălucitoare,
Ursita iui tresare la toată-a mea suflare.
Şi, dac-aş spune tare tot ce şoptesc acum,
Un gest ai meu, un singur, pe el I-ar face scrum!
(O tă cere.)
El binele-1 preface în rău şi răul creşte,
A ţării suferinţă mereu se înrăieste.
In ţară, în afară, doar e l... eu? nicăicri!
Mă ceartă cu Imperiu! Austriac, m ai ieri;
Apoi cu Gustav Adolf încheie alian ţă;
Abandonează-n golfuM Gascon, făr’ de speranţă,
O-ntreagă flo tă ... El e, s-ar zice, duhul meu:
In stat, la mine-acasă, şi-oriunde aş fi e u ...
A h ! sînt de p lîn s !...
(M erg în d la ferea stră .)
Şi-afară ce ploaie infernală!

D U C ELE DE B E L L E G A R D E

V ă d ! Suferiţi m u lt, Sire!

151
 REGELE

Da, mor de plictiseală!

( O tă cere.)
Eu, primul om al Franţei, sînt ultim ul sub cer...
Şi mi-aş schimba destinul pe-al unui braconier...
Să poţi vîna în voie, cutreierînd pădurea,
Să dormi sub crengi umbroase şi-n orice zi aiurea...
Să-ţi rîzi de zbirii legii, cîntînd netemător,
Să treci pe orişiunde ca pasărea în z b o r ...!
Un biet sărman şi-acasă la dînsul stăpîneşte...
Pe m ine, omu-n roşu din ochi nu mă slăbeşte!
Grav, aspru, totdeauna mă ia ca pe-un cirac:
„Aşa se cade, Sire, să fie-al vostru p la c !“
Mă ia în rîs, mă rupe de-ai mei supuşi, de ţară,
Ca pe-un copil bicisnic în haina-i mă-nfăşoară
Şi cei ce văd tabloul fireşte că îşi zic:
Ce mare-i cardinalul, iar regele, ce m i c !...
Şi-aceste liste-a’ morţii ce m i le-aduce ziln ic:
Ieri, fură hughenoţii care plătiră silnic,
A zi, văd că dueliştii sînt crim inali, la r în d ...!
Şi capetele pică şi el e tot flăm în d ....!
(B elleg a rd e baie cu p icio ru l. In tră m arch izu l de
N an gis şi M a r io n .)

S C E N A A V I I - A

A ceiaşi, M arion, M archizul de Nangis.

M archizul de Nangis înaintează cu suita pînă la cîţiv a paşi de
rege şi-şi pleacă un g en u n ch i; M arion cade în genunchi la uşă.

152
 M A R C H IZU L D E N A N G IS

Dreptate, Sire!

REGELE

Ce vreţi?

M A R C H IZU L DE N A N G IS

E un tiran sinistru
Cărui Armând îi spune şi-i cardinal-ministru 1

M ARIO N

Iertare 1

REGELE

Pentru cine? *

M A R IO N

Didier 1

M A R C H IZU L D E N A N G IS

Marchiz Gaspard
De Saverny.

REGELE

Sînt nume ce cunoscute-mi par.

M A R C H IZ U L DE N A N G IS

O , Sire, îndurare!

153
 REGELE

în care calitate?

M A R C H IZ U L D E N A N G IS

Sînt unchiul săli f

REGELE
(că tre M a rio n )

Şi doamna?

M A R IO N

Didier îmi este frate 1

REGELE

Ei bine, unchi şi soră, ce vreţi, ce căutaţi?

M A R C H IZ U L D E N A N G IS
(a ră tîn d , una după alta , m îin ile reg elu i)

Să judecaţi cu dreapta; cu stînga să iertaţi!

Sînt de Nangis, marchizu], comand lăncieri o sută
Şi baronia-mi este din moşi-strănioşi trecută,
în faţa voastră, Sire, şi-a Domnului cel sfînt,
Mă plîng de Cardinalul de Richelieu, cerînd
Dreptate! Osînditul, de Saverny, nepotul,
Vlăstarul cel din urmă, e pentru mine to tu l...

M ARION
(în c e t m a rch izu lu i)

Pentru-amîndoi, seniore, spuneţi-vă cuvînt!

154
 M A R C H I Z U L D E N A N G IS
(co n tin u în d )

O chestie de-onoare acum o lună-avînd

C-un gentilom , ce-i spune D idier, şi, mi se pare
Că nu e tocmai sigur de-a lui înnobilare,
S-au răfuit cu spada, aşa că-ntre b ărbaţi...
Dar cardinalul, paznici de-ai săi avea p ostaţi....

REGELE

D estu l! Ştim întîm plarea! Ce altă noutate?

M A R C H I Z U L D E . N A N G IS

îm i iau îngăduinţa de-a spune, majestatc,

Că ducele-m inistru, mînat de sumbru-i gînd,
Pe toţi supuşii voştri cei buni vi-i ia pe rînd.
A l vostru tată Henric, — a h ! vremile su blim e! —
N-ar fi dat pradă morţii leala-i nobilime
Şi nici ar fi lovit-o p în ’ ce nu cerceta:
Cruţîndu-şi nobilim ea, ea pavăză îi sta!
El a ştiut a face din cei ce poartă spadă
Supuşi, dar nu de tigve tăiate, o grămadă.
Şi-i cunoştea din lupte, el care nu odat’
De armele vrăjmaşe fusese sîngerat...
Sînt mîndru de vieaţa-m i din zilele acele!
O leacă de nobleţe mai palpita în e le ...
N-ar fi-ndrăznit un popă pe nobili a-i certa !
Pe-atunci un cap de nobil într-altfel preţuia !
Dar, Sire, vremea-i vreme de grea ocîrmuire.
Cruţaţi pe gentilomii din jurul vostru, Sire!

155
Căci s-ar putea nevoie să m ai aveţi de e i...
Rău v-o părea odată de tinerii acei
Răpuşi în piaţa Grevei, acum la preţuire... I
Veţi căuta zadarnic atunci, într-o privire,
Pe toţi vitejii voştri seniori, cu arma-n m în i;
Pieriţi vor fi cei tineri, nevolnici cei bătrîni!
Căci nu s-a stins ecoul alarmelor de clopot,
Şi-i caldă încă spuza revoltei, ieri în clocot.
Fiţi m ilo stiv ! Cruţaţi-! de trudă pe călău!
Avar fiţi cît se poate cu eşafodul său !
Lucească spada noastră dar paloşu-i să şadă...
Căci se întîm plă, Sire, pe eşafod să cadă
Un om ce pentru ţară viteaz ar fi luptat
De nu-i era grumazu) de paloş retezat.
Căci sîngele nu-i, Sire, ca ploaia roditoare:
El n-o să dea recoltă din crunta-i revărsare.
Pe rege nu-l salută muJţimile-n delir
Cînd pustieşte Luvrul, făcîndu-l cim itir.
Ca să nu stea călăul, trim eteţi-i curtenii
Pe eşafod să facă giumbuşuri sumedenii.
A tîţi mişei, ce ţipă în cor, pe lîngă tron.
Că ţara-i fericită sub Ludovic Burbon,
Nu pot să copleşească cu hohote neroade
Acea bufnire seacă a capului ce cade!
O, Sire, să nu-i credeţi; prim iţi deci sfatul meu:
Şi regele dă seama cîndva lui Dumnezeu!
Să cumpăniţi dreptatea cît încă nu-i zadarnic...
E-o vină prea măruntă şi preţul prea amarnic.
Şi nu e fericire nici cinste pentru stat

156
Cînd gîdele-1 întrece la kieru pe soldat!
A noastră Franţă, Sire, prea mare bir plăteşte •
Cînd cel ce-o păstoreşte doar capete rîvneşte I
Acest abate, Sire, ilustru-ntre păgîni
Atinge sceptrul vostru cu-nsîngerate m în i...

REGELE

D estu l! El m i-i prieten;.şi cel ce mă iubeşte

II va iu b i...

M A R C H IZU L DE N A N G IS

D ar, Sire!

REGELE

El mă înlocuieşte!

M A R C H IZU L D E ’ N A N G IS

C red ...
REGELE

Nu îmi plec urechea la vorbe ce bîrfesc!

(A ră tîn d u -şi părul a u r iu -)
Aud atît de m ulte, că-ncep să cărunţesc.

M A R C H IZU L DE N A N G IS

Eu sînt m oşneag... E a, biata, doar să m ai plîngă p oate...

De viaţă şi de moarte e vorba, m ajestatei

REGELE
Ce-mi cereţi?

157
 M A R C H IZU L DE NAN GIS

Graţierea m archizului Gaspard !

M AR IO N

A lui D idier!
REGELE

Un rege se cade-a fi avar

Cu graţierea; altfel justiţia dispare...

M AR IO N
O , Sire, jalea noastră vă cere îndurare!
E i sînt doi oameni tineri. Sm intiţi de-al lor avînt,
S-au d u elat; şi iată-i pe margini de m orm în t...
Să m oară! Doamne sfin te! Pe eşafod să piară!
O ! Fiţi cu îndurare! Sînt o femeie doară,
Nu ştiu vorbi cu regii; să plîng n-ar fi frum os...
Dar, Sire, cardinalul acesta-i monstruos!
Ce vină le găseşte? De-al meu Didier ce ştie?
La el, cine-l cunoaşte, nu poate să nu ţie.
Gîndiţi-vă, doi tineri în ştreang, pentr-un duel?
De bietele lor mame nu vă-nduraţi de fel?
Ii veţi cruţa! Aşa e? vai! Sînt femeie, Sire,
Şi nu am , ca bărbaţii, a vorbei dăruire!
N-am decît plîns şi geamăt şi trupul m i s-a frînt
Şi, sub privirea voastră, se pleacă la păm înt.
V-a supărat, fireşte, a lor nesocotinţă,
Dar ştiţi ce-i tinereţea! A veţi îngăduinţă!
Aşa-s aceştia tin e ri... cam nu prea ştiu ce fa c ...

158
O vorbă, o ochiadă, un gest ... mă rog, un fleac,
Pe loc îi întărită, i-ndeamnă a răspunde...
Şi lucrul se petrece aidoma, oriunde...
0 ştiu toţi cei de-aicea, de-aţi vrea părerea lor;
N u , domnilor? A h , Sire! Ar fi îngrozitor,
Cînd un cuvînt al vostru îi scapă de pieire!
Ce drag m i-aţi fi de-aţi spune cuvîntu-acesta, Sire!
Iertare! Indurare! O, dac-aş şti să spun
M -aţi crede, şi aţi zice: Să fiu cu ea mai bun:
Didier, băiatu-acesta, tot sufletu-i înseamnă...
A h ! A ju to r! M ă-n ăb u ş...!

regele

Ce-i cu această doamnă?

M A R IO N

O soră, m ajestate... In lacrimi vă im plor!

Fiţi cu poporul, Sire!

REGELE

Eu sînt al tuturor.
Duelul e o plagă ce m ii de vieţi răpune.

M A R IO N /

E bună îndurarea !

REGELE

Dar pildele-s m ai bune!

159
 M A R C H IZ U L D E N A N G IS

Sînt. nişte copilandri ce-n lume ies a bia;

Ei doi, fac jum ătate din toată vîrsta mea.

M A R IO N

O , Sire,-aveţi o m am ă, o doamnă adorată,

A veţi un fiu în carc v-aţi pus nădejdea,toată,
Un fra te... pentr-run frate îl rog pe suverani

REGELE

Un frate I? N -a m !
(Gtndtişte o c lip ă .)
B a, totuşi, pe domnul d ’ Orleans!
(B ă g tn d de seam ă su ita m a rch izu lu i.)
Marchiz Nangis, ce-i asta? veniţi cu o brigadă?
Ne faceţi un asediu? Plecaţi în. cruciadă?
Ce? m i-aţi adus o gardă să-mi. ţină de urît?
Sînteţi şi pair şi duce?

M A R C H IZ U L D E N A N G IS

Mai m ult dccît a tît!

Eu sînt pair şi duce ca de ceremonie:
Baron breton sînt, Sire, de-a patra baronic!

DUCELE DE B E L LE G A R D E
(a p a r te )

Mîndrie îndrăzneaţă; cuvînt nesocotit 1

160
 REGELE

Ituii! Pe domeniul vostru, v i-i dreptul n eştirb it...

Dur peste ţara n oastră... noi hotărîm anum e!

M A R C H IZU L DE N A N G IS
(frem ătînd.)

în numele acelor ce v-au adus pe lume

Priviţi cu îndurare la tinereţea lor,
(C a d e în g en u n ch i.)
P riviţi-m i um ilinţa cu care vă im p lo r...
Iertaţi!
(R e g ele face un sem n brusc de m în ie şi refu z. M a r ­
chizul se ridică în c e tiş o r .)
Regelui Henric, slăvitui vostru tată.
Eu îi stăteam alături în clipa blestemată
(and cel’ la lt... oel’ lalt monstru, m işel I-a înjunghiat.
L-am priveghiat pe rege, p în ’ ce I-au îngropat.
Văzui |ic Iuta, Sire, si şuse fraţi, de-a rîndul,
lleişi de mîini vrăjmaşe pămîntu-mbrăţişîndu-1.
I'eineia dragă mie s-a să v îrşit... Acum ,
du zile numărate, la capătul de drum,
îmi pare că deodată sînt ţintuit pe roată
De-un gîde, ce se joacă tot viul să m i-l scoată:
Din zori mi-au fost zdrobite picioare, m îin i; şi-aştep
0 dată cu amurgul, şi lovitura-n piept.
(P u n în d u -şi mîna la p ie p t.)
Sire, m ă -n clin ... şi Domnul cel bun vă lumineze!
(S a lu tă adînc şi plea că . M a rion se ridică cu greu­
tate şi cade sfîrşită In ad în citu ra uşii au rite a cabi­
n etu lu i reg a l.)

161
 regele

(U rm ă rin d u -l cu o ch ii, îşi şterge o lacrim ă. C ătre

b e lle g a r d e .)

Un rege n-are voie să se înduioşeze 1

Ce greu să faci un b in e ... Bătrînul m-a m işcat....
(Visează o clip ă; brusc iese din tăcerea lui.)
Azi nici o g ra ţie re ...! Ieri am făcut p ăca t...
(Apropiindu-se de Bellegarde.)
A , duce! Mai-nainte parcă voiai a zice
Anume lucruri care s-ar cam putea să-ţi strice!
Mă văd în astă-seară cu domnul cardinal
Şi îi voi da raportul, cum e şi n atu ral...
Regret, dar, altă dată, ia seama chiar la şoapte!
(C ă scîn d .)
De-ai şti Bellegarde, iubite, ce rău dormii ast’noapte!
( Concediind, cu un gest, guarzi şi curteni.)
Vă rog să vă retrageţi, dom nilor!
( Lui l’Angely.)
T u , nu p leci!
(Toată lumea iese, In afară de M arion, pe care
regele n-o observă. Ducele de Bellegarde o zăreşte
ghemuită in pragul uşii şi merge la ea.)

DUCELI3 DE ItE LLRG AR DE

(şo p tit către M a rio n )

Doar n-ai să poţi rămîne la uşă-aci pc veri!

A şa, ca o statuie! De altfel, ce rost a r e ...!
H a i, draga m e a ...!
M AR I OM
N u ! Nu p lec! Aştept să m ă om oare!

162
 L ’AN GELY
(şoptit ducelui)
Ii.Tiaţi-o, duce!
( î n şoaptă către M arion .)

Doamnă, răm îneţi!

(ICI rămîne în preajma regelui, care s-a aşezat în
fotoliu: cel mare şi visează adînc.)

S C E NA A V I I I - A

R e g e le , l ’ A n g e ly

REGELE
(cu un suspin adînc)
L ’ angely 1

Mit donro rfttt în suflet. V iu ’ lîngă m ine-aci!

Mi-i gura larii zîm bet şi aufletu-n suspine.
V iu’ l’ A n g ely ! Tu singur nu te iereşti de m ine,
I u nu ţii socoteală ce sînt şi cine e ş ti...
încearcă, hai încearcă să mă înveseleşti!
(O tăcere.)

L ’ANGELY

hA , S ire! V iaţa-i glumă din cele mai am are...

REGELE

Vai, d a!

103
 L ’ANGELY

Şi om ul, bietul, fiinţă pieritoare...

REGELE

N im ic m ai m u ltl
L ’AN G ELY

Şi cred că se simte tare rău,

Acel ce este rege, dar om , la rîndul săul

REGELE

E-o sarcină-ndoită...

L ’A N G E L Y

Ce ne invaţă-n line
Că-n liniştea adîncă a gropii e mai binel

REGELE

Aşa e 1
L ’ANGELY •

Nenăscutul sau cel care-a pierit

Aceia-s fericiţii 1 Dar omu-i osîndiţi

REGELE

D e-ai şti ce mult îmi place adînca-ţi judecată!

(Linişte.)

L ’ANGELY

G îndiţi că cei din groapă s-or mai scula vreodată?

164
 REGELE
(a r.ăru! tristeţe a sporit cu vorbele nebunului)
O dată vom afla-o. A h , mort m -aş fi doriţi
(Tăcere.)
Nebunule, pricepi tu că sînt nefericit?

L ’A N G E L Y

Vădi Chipul şi privirea arată ca de gîde,

Vi-s hainele cernite...

REGELE

Pricepi că nu pot rîde?

(A p ro p iin d u -se de n eb u n .)
Iţi pierzi cu mine tim p u l; trăieşti în van, îţi spun I
Ce meserie-i asta? Al regelui, nebun!
Clopot d ogit! Paiaţă zvîrlită şi culeasă!
Rîs învechit din care rămîne o grim asă!
T u , care la poruncă joci veşnic farsa ta,
De ce trăieşti?

L ’ANGELY

De setea de-a mai afla ce v a !

Dar majestatea voastră, m ă-ntreb, Ja ce trăieşte?
Şi cred că i-ar sta bine gătită fem eieşte:
Paiaţa mea o joacă un rege, dar admir
Cum de sub haina voastră regească iese-un fir
Ce-l ţine-o mînă ta re... Prefer, se înţelege,
Decît paiaţa popii, să fiu a unui re g e ...
(Tăcere.)

165
 REGELE

R îzînd, spui adevărul. D a, el e infernal!

(Visînd şi tot mai întristat.)
Mă-ntreb de nu-i Satana în strai de cardinal?
Prea pînă şi pe suflet îm i pune stăpînire...
Ce crezi?
L ’ ANGELY

Şi eu întocmai spuneam în m ine, Sire.

RE G E LE

Dar să-ncetăm căci, poate, păcătuim mai greu.

Ascultă cîte rele se ţin de capul m eu!
Cu cormorani de Spania venisem la prins p eşte...
Şi-aici e doar cîm pie, şi peştele... lipseşte;
Auzi? Nu dai de-o baltă, cît cauţi în Chambord,
In care-aceste păsări să-şi vadă chipul lor!
Cînd vreau vîn at: e marea! cînd sînt pescar: cîm pia!
Ce spui?
L’ ANGELY
Necazuri multe şi-au adunat mînia
A su p ră -v ă...
R E G E LE

Ce sfaturi îmi dai? Acum ce taci?

L ’ANGELY

Un alt necaz vă paşte: ca vînător dibaci

Ştiţi bine că dresajul de şoim e-o artă m are;
Sînt oameni rari şoim arii...

ttt>
 R E G E LE
(cu vioiciune)
Da 1 N-au asemănare 1

L ’AN GELY

V a i! doi dintre aceştia dispar de pe pămînt 1

REGELE

Cum? Am îndoi? Deodată?

L ’A N G E L Y

Da!

REGELE

Spune-mi, cine sînt?

L ’ANGELY

Sînt renum iţi...

R E G E LE

Ci spune-i!

L ’AN GELY

Ei doi solicitară
A voastră graţiere, dar nu o căpătară.

REGELE

Gaspard? D id ie r?...

167
 L ’ANGELY

în tocm ai! Sînt u ltim ii şo im a ri...!

REGELE

V a i, ce nenorocire! Aceşti maeştri rari

Pier, îngropîndu-şi arta! La fel, la a mea moarte,
Pieri-va protectorul acestei nalte arte 1
De ce se duelară?

L ’A N G E L Y

E i ! unul susţinea
Că acvila regală cît şoimul ar zb ura...

REGELE

Spunea prostii! Dar cazul nu-i de spînzurătoare.

(T ă cere, t
Stăpîn pe-a mea putere, am drept să dau iertare.
Cînd c-ardinalu-mi cere, prea-i fac pe voia sa!
(L u i VAngely.)
E l le pretinde m oartea...

L ’AN G ELY

Şi regele? Ce v rea !

REGELE
(după cugetare şi tăcere)
Să moară 1
L’ANGELY

Foarte bine !

168
 REGELE

V a i! şoimăria m oare!

L ’AN GELY
( ducîndu-se la fereastră)
Priviţi acolo, Sire 1

REGELE
(întorcîndu-se tresărind)
Ce-i?

L ’AN G E LY

Colo, la intrare...

REGELE
(ridicîndu-se şi mergînd la fereastră)
Vad. Ce-i?
L ’AN GELY
(arătîndu-i ceva afară)
Se schimbă garda...

REGELE

Dar nu-i nimic ciudat!

L ’ANGELY

Vedeţi pe cel din frunte, cu galben galonat?

REGELE
Un caporal...

169
 L ’ AN GBLY

Pe-un altul de santinelă-l pune

Şi-i spune-o vorbă-n ta in ă...

R E G E LE

Parola lui o spune!

Ce rost au toate astea, bufonule?

L ’AN GELY

Au rost:
Şi regii sînt pe lume ca santinela-n post;
N-au lance, însă sceptrul domniei le e partea!
Cînd şi-au plinit menirea, atunci soseşte moartea
Căprar de regi, şi-i schimbă pe voia Celui Si'înt...
Şi altora dînd sceptrul le trece-acel cuvînt
Dumnezeiesc, parola dom niilor: C lem en ţă l

REGELE

D rep ta te, nu c le m e n ţ ă l... Ah I Cruda existenţă ;

Aceşt i şoimari să m oară!

L ’ANGELY

Da, d a ; pe rău şi bun,

Pe to ţi, cîndva, ne-nghite al morţii căpcăun.
Oricît pămînt i-apasă, cei morţi dorm în neştire,
Iar dacă eminenţa vă stă pe suflet, Sire,
Răbdare! Vine vremea cînd, după ce-am jucat
T o ţi, rolurile noastre, aşa cum ne-a fost dat,

i?u
Toţi trei, nebun şi rege şi cardinal puternic,
Vom adormi, asemeni oricărui biet nem ernic;
Şi-oricît a fost de mare trufia celui v iu ,
Ea-neape numai bine în scînduri de sic riu ...
Tîrîndu-se-n lectică, el parcă-şi cheamă soartea...

REGELE

Ce sumbră e vieaţa şi ce senină m oartea!

Z ă u ! nu ştiu ce m-aş face de nu m i-ai fi nebun I

L ’ANGELY

E tocmai vremea, Sire, adio să vă sp u n ...

REGELE

Nu te-nţelegl

L ’ANGELY

Plec, S ire ... I

REGELE

Ce-i gluma asta blaagă?

Din slujba unui rege doar moartea te dezleagă!

L ’A N G E L Y

Dar plec să m o r...

REGELE

îm i pare că eşti nebun sadea I

C e-i?

171
 L ’A N G E L Y

Sînt trimis la moarte de majestatea sa !

REGELE

Dezbară-te, nebune, de trăncăneli deşarte I

L ’A N G E L Y

E u , Sire, la duelul acelor doi fui parte,

Chiar dacă nu eu însum i, oricum, cu spada m e a ;
Deci v-o predau...
(Trage spada şi o prezintă regelui c-un genunchi
în păm înt.)

REGELE
(lund spada şi examinînd-o)
E i, iată o spadă; chiar aşa!
De unde-o ai?
L ’AN G ELY

D ar, Sire, sînt gentilom şi dacă

Lor nu le daţi iertare, şi capul meu se pleacă.

REGELE
(greu şi întunecat)
Atunci, vai, noapte bună, nebunul meu pierduţi
V in, p în ’ ce nu ţi-i taie, pe gît să te săruţi
( î l sărută pe l ’Angely.)

L ’A N G E L Y
(aparte)
Ei drace! El ia lucrul în serios!

172
 REGELE
(după o tăcere)
Un rege
Nu poate fi potrivnic, ci păstrător de lege!
Cred, cardinale, totuşi, că-s pedepsiţi prea greu:
Doi bravi şoimari şi-alături de e i, nebunul m eu!
(S e plimbă foarte agitat cu mina pe frunte; apoi
se întoarce spre l ’Angely, nelin iştit.)
Ci, d u -te! mori mai b in e! Vieaţa e o glum ă,
Iar omul ei, sărmanul, o efemeră sp u m ă...

L ’A N G E L Y

E i, drace!
( Regele continuă să se plimbe şi pare foarte agitat.)

REGELE

V a i, nebune, în ştreang ţi-e scris să m ori!

L ’AN GELY
(aparte )
El crede to t! Sim t fruntea m uiată în su dori...
(T are.)
Dar un cuvînt al v ostru ...

REGELE

Adio v e s e lie !...

De ieşi cumva din groapă, vii să m i-o spui şi m ie ...
E un p r ile j!
(Regele continuă să se plimbe cu paşi m ari, cînd
şi cînd vorbind către VAngely.)

173
 L’ANGELY

Fireşte, prilej de loc banal!

RE G E LE
A h , l’ A n gely, ce mare trium f pe cardinal!
(Încrucişînd braţele.)
Gîndeşti cumva că nu pot să fac ce vreau în toate?

L ’AN GELY

Montaigne ar spune: N u ş t i u ! Rabelaisar spune: P o n te !

REGELE
(cu un gest de hotărîre)
Un pergament, nebunei
(L ' Angety îi aduce în grabă un pergament care se
afla pe o masă lîngă o călim ară, ltegele scrie pre­
cipitat cîteva cuvinte, apoi întinde pergamentul lui
VAngely.)
Toţi sînteţi graţiaţi!

L ’ANGELY

Toţi trei?

REGELE

D a!

L ’ANGELY
(alergînd la M arion)
H aid eţi,doam n ă, veniţi şi-ngenunchiaţi,
Măria Sa vă ia rtă !

174
 M ARION
(că zîn d in venu nch i)

O f! ni s-a dat iertare?

L ’ ANGELY

D a ! Eu sînt c e l...

M ARION

Spuneţi-m i, la ale cui picioare

Să în gen u nch e..?

REGELE
(m irat, examinînd pe M arion; aparte)
C °-i asta? ce-nseamnă acest gest?
Să fie-o cursă ?

L ’ANGELY
(dînd pergamentul lui M arion)
Doamnă, luaţi ordinul acest.
(M arion îl împătureşte şi-i bagă în sîn .)

REGELE
(aparte)
Sînt p ăcălit?
(Către M arion.)
Staţi, doam nă! Mesajul meu redaţi-1!

M ARION

A h , D oam ne!
(Către rege cu îndrăzneală, arătînd spre piept.)

175
 M ajestate, de vreţi, p oftiţi, luaţi-1
Şi inima zd ro b iţi-m i...
(Regele se opreşte şi se trage iiiapoi, încurcat.)

L ’A N G E L Y
(şoptit lui M arion)
Bun ! Ţ in e ţi-1 aşa 1
Căci regele, acolo, n-ar pune mîna sa,

REGELE
(către M arion)
Daţi-I 1
M A R IO N
L u a ţi-1!
REGELE
(lăsînd ochii in ios)
Spune, sirena asta cin e-i?

L ’A N G E L Y
(şoptit lui M arion)
El într-un sîn nu um blă, de-ar fi chiar al reginei!

REGELE
(concediind pe Marion cu gestul, după un moment
de şovăire şi fără a ridica ochii către ea)

Puteţi p le ca !
M A R IO N
(salutind adînc pe rege)
Dau fuga să-i scap pe osîndiţi I
'le se .)

17b
 L ’ANGELY
(r e g e lu i)

E a -i soră cu şoimarul D idier, pe care-l ştiţi.

REGELE

Ea e ce vrea. Dar încă nu-mi stăpînesc uim irea:

Sub ochii ei cei stranii m i-am înclinat privirea...
(Tăcere.)
Bufonule, joci fe ste ... dar bunătatea mea
Te iartă...
L ’ ANGELY

Majestate, iertaţi cît veţi putea!

Clemenţa uşurează a inim ii povară...

REGELE

A ş a -i! Orice osînda nespus mă înfioară.

Nangis avea dreptate: slujeşte, doar cel v iu ;
Cînd umpli eşafodul, faci Luvrui un pustiu.
( Plimbîndu-se cu paşi m ari.)
E trădător acela ce îndrăzneşte-a-mi cere
Ca eu, fiul lui Henric, să nu dau graţiere!
Cum ? rege doar cu nume, din drepturi detronat?
Că-ntr-un m orm înt, în omul acesta ferecat!
Sutana-i mă sufocă; mă plînge-ntreaga ţa r ă ...!
N u, n u ! Eu nu îngădui cei doi feciori să moară!
E -u n .d a r ceresc vieaţa oricăruia din n o i...
(D upă o visare.)
Şi numai cerul poate s-o ceară înapoi.
Trăiască deci şi meargă acasă fie ca re ...!

in
Şi fata, şi bătrînul, o binecuvîntare
Să-mi dea... Eu, rege-al Franţei,am zis şi am semnat!
Fireşte, cardinalul va fi înfuriat,
Dar Bellegarde, vesel, precum am bănuială...

L ’A N G E L Y

Poţi fi măcar o dată şi rege, din greşală...

 A C T U L AL V - L E A

C A R D IN A LU L

Beaugencţi
T u rn u l d in B e a u g e n e y . C u rtea în ch isă a c a s te lu lu i. In fun d
tu r n u l; de ju r îm p re ju r u n z id m a re. L a s tîn g a o p oa rtă în a ltă ,
o g iv a lă . în d re a p ta o m ică p o a rtă jo a s ă , în z id . A p r o a p e de
poa rtă o m asă de p ia tră în fa ţa u n ei b ă n ci de p ia t r ă .

SCENA I

LU C RĂTO RI
L u cră to rii d ă rîm ă c o lţ u l de zid din s tîn g a , fu n d . S p ă rtu ra
este d estu l de m a re.

I-U L L U C R Ă TO R
(d ă rîm ln d )
E tare!
A L II-L E A LU C RĂTO R
(d ă rim în d )

Să-I ia draeu de z id ... abia îi rod!

Greu îl dăm jo s !

179
 A L III-LE A LU C R Ă TO R
(d ă rîm tn d )

Măi, Petre, văzuşi ce-i eşafod ?

I-U L LU C RĂTO R
Văzui 1
(M e r g e la poarta mare şi o m ă soară.)
E-ngustă poarta, lectica n-o străbate
Decît dacă rămîne afară pe jumate.

A L III-LE A LU CRĂTO R
Ce-i, casă?
I-U L LU C R Ă TO R
(c u gest a firm a tiv)

Cu perdele şi cardinalu-n ea;

O poartă douăşpatru de inşi, şi tot li-i grea!

A L Il-L E A LUCRĂTOR
Văzui drăcia asta pe-o vreme-ntunecată;
Gîndeai că-i un balaur...

A L III-LE A L U C R Ă T O R
Mă rog, da’ ce îmi cată
Acilea cardinalul, cu străji şi cu soldaţi?

I-U L LU C R Ă TO R
Să vadă cum doi tineri vor fi executaţi.
E cam bolnav, mai uită dc ale treburi to a te ...!

AL II-L E A L U C R Ă T O R
Nu s t a ţ i!
( î ş i reiau lu cru l. Z id u l e a p ro a p e d ă rîm a t.)

180
 A L TTT-LEA L U C R Ă T O R

De eşafodul cel negru ce spui, frate?

Ca pentru rangl

I-U L LU C R Ă TO R

Cei nobili au to tu l...

A L II-LE A L U C R Ă TO R

Spuneţi voi,
Ce eşafod s-ar face pentru pîrliţi ca noi?

[-U L L U C R Ă T O R

Şi pentru ce, măi frate, le taie beregata

La ceşti doi dom ni?

AL III-LE A L U C R Ă T O R

E i, asta o ştie judecata!

(C o n tin u ă să dărîme zid ul. In tră L a ffem as. L u cră­
torii tac. E l soseşte prin fun d ca şi cum ar ieşi
d in tr-o cu rte interioa ră a în ch isorii. Se opreşte in
faţa lucră torilor şi pare să exa m in eze sp ărtu ra,
d în d u -le cîteva ord in e. C înd spărtura e term in a tă,
el le ordonă să întin dă d in tr-u n ca păt la celă la lt o
pînză m are, neagră, ce o ascunde în întregim e.
A p o i îi concediază. A p roa p e în acelaşi tim p apare
M a rio n , în a lb , voalată. Ea intra prin poarta
mare, străbate repede curtea şi aleargă să bată la
portiţa p o rţii m ici. L affem as se îndreaptă spre
acelaşi loc cu paşi în ceţi. P o r tiţa se deschide. A p a re
a ju to ru l de tem nicer.

181
 SCENA A TT- A

M arion, Laffem as.

M ARIO N
(arătînd ajutorului de temnicer un pergament)
Ordin regali

A JU T O R U L DE TEM N ICER

N u , doam nă! N u-i v o ie ...

M ARION

Cum aşa?

LAFFEM AS
( preze.ntînd ajutorului de temnicer o Hîrtie)

Semnează cardinalul!

A JU T O R U L DE TEM NICER

P o ftiţi!
(Laffem as, in clipa cînd să intre, se întoarce, observă
puţin pe Marion şi revine către ea. Ajutorul de
temnicer închide portiţa,)

LAFFEM AS

Cum ? Dumneata ? !
Nici locul nu-i prielnic şi nici îm prejurarea!...

182
 M A RIO N
Da!
( T riu m fă toa re. arătînd p erg a m en tu l.)

Dar am graţierea!...

LAFFEMAS
(a ră tîn d pergam entul să u )

Şi eu am revocarea...

M ARIO N
(cu un ţipăt de groază)
Decretul c de-ascară! .
LAFFEMAS

Al meu de azi, din zori!

M ARION
(acoperindu-şi ochii)
V a i! au mai e nădejde!

LAFFEMAS

Nădejdi, uscate flori!

Regala milă arc apucături ciudate:
Soseşte foarte-agale şi fuge cît ce poate...!

M ARIO N

Dar regele, el însuşi, doreşte a-i scăpa!

LAFFEM AS

D a ! regele doreşte... dar cardinalul ba!

183
 M A R IO N

Didier, Didier, nădejdea se s tin g e ...!

LAFFEMAS
( şo p tit)

Ce eroare!
Mai sînt nădejdi...

M ARIO N

O , Doamne!

LAFFEM AS
(a p ro p iin d u -se de ea, şo p tin d )

Mai e un om în stare...!
Pe-acela, îl poţi face cu un cuvînt, de vrei,
Mai fericit ca regii, mai tare decît e i...

M ARIO N

Dă-mi pace!
LAFFEMAS

E cuvîntul din urmă?

M ARIO N
(cu d em n ita te)

Vreau cruţare!

LAFFEM AS

La nazuri de femeie aş vrea să dau crezare,

Dar, dacă altădată uşor ai fi cedat,
Azi, cînd îţi e amantul în jo c ... te porţi c iu d at!...

184
 M A R IO N
(fă ră a -l p riv i, cu faţa către poa rtă şi m îin ile
îm p r eu n a te)

De-ar fi pentru salvarea-ţi să fiu cea de-altădată

Şi nu pot, căci fiinţa-mi întreagă ţi-e-nchin ată!
Didier, a ta iubire ce m-a purificat
M-a rupt de tot trecutul şi suflet nou mi-a dat 1

LAFFEMAS

Rămîi cu e l . . . !
M ARIO N

O, fiară! Din cnmă-n desfrînare!

Vreau să rămîn curată !

LAFFEMAS

In cazu-acesta-mi pare
Că tot ce mai pot face e ...

M ARIO N

Ce-i?

LAFFEMAS

Te voi lăsa
Să-i vezi în seara asta, cînd i-o executa.

M ARIO N
(trem urînd din toi corpul)

Vai, Doamne! Astă seară!

185
 LAFFEM AS

Da ! însăşi excelenţa
Ne va cinsti în seara aceasta cu prezenţa.
(M arion este cufundată intr-o adîncă şi agitată
visare. Dintr-o dată, trecîndu-şi cu amîndouă mîi­
nile pe frunte se întoarce, ca rătăcită, către Laffem as.)

M A R IO N

Dar, ca să evadeze, cum ai să faci atun ci?

LAFFEM AS
(şoptind)

Dacă vei vrea...? doi oameni de-ai mei primeso porunci

Să facă strajă astei intrări pe unde vine
Chiar cardinalul.
(E l ascultă spre partea porţii mici.)
I-auzi, sosesc 1 Nu mergi cu m in e?

MARION

Şi-i vei salva?

LAFFE M A S

Desigur 1
( Ş o p t i t .)

Aci mă cam feresc

Să stăm de vorbă.., V in o ...!
 M A R IO N
(cu desperare)
T e-a scu lt!
(Laffemas se îndreaptă spre poarta mare şi-i face
semn nu degetul să-i urineze. Marion cade în ge­
nunchi, întoarsă către lerăstruica închisorii. Apoi
se ridică cu o mişcare convulsivă şi dispare prin
poarta mare, în urma tui Laffemas. Portiţa se
deschide. In mijlocul unui grup de gardieni intră
Saverny şi D idier.)

S C E N A A I I I - A

D id ie r , S a v ern y

S a v e rn y , îm b r ă c a t după u ltim a m odă, in tră v o io s şi z b u r­

d a ln ic ; D id ie r c o m p le t în n egru , p a lid , cu p a s r a r . Un te m ­
n icer în s o ţit de d o i h a le b a rd ie ri de S an tin elă lîn gă p erd ea u a
neatrră. D id ie r m erge şi se aşază în tă cere p e b a n ca de p ia tră .

SAVERNY
(temnicerului ce i-a deschis poarta)
Iţi mulţumesc 1
Ce aer b u n !
TEMNICERUL
(trăgîndu-l deoparte, şoptit)
Seniorc! o vorbă n u m a i...

SAVERNY

Cum e ?

137
 TEM N IC ERU L
(scăzind tot mai m u lt gla su l)

Vreţi să fu giţi?

SA VERN Y
(c u gra bă)

La ce mai în trebi! Dar cum anum e?

TEM N IC ER U L
E treaba m ea!

SAVERNY
Zău ?

T EM N IC ER U L
S ig u r!

S A V ER N Y
Ilustre cardinal,
Voiai cu dinadinsul să nu mai merg la bal.
Dar vom dansa, şi dulcea vieaţă m ai urm ează...
Trăiască! . ..
( T em n iceru lu i, )
N u-m i poţi spune., cînd?

T EM N IC ERU L
Cum se înnoptează l

158
 SAVERNY
(frecîn d u -şi m îin ile )

Grozav mă-ncîntă cinstea de a pleca de-aci!

Şi cine îmi ajută?

TEM NICERUL

Marchizul de Nangis.

SAVERNY

0 , dragul unchii
( T e m n ic e r u lu i.)
Dar iu ga... în doi e plănuită!?

TEM N ICERU L

Eu pot scăpa doar unul...

SAVERNY

A i plată îndoită!

TEM N ICERU L

Eu pot scăpa doar unul...

SAVERNY
(clă tin în d ca p u l)

Atunci...
(Ş o p tin d tem n iceru lu i.)
Cît de curînd
(A rată pe Didier.)
îl faci scăpat pe dînsul...

189
 TEM N ICERU L
Glum iţi cuinva 1

SA V ER N Y
Nici gînd !
T EM N IC ERU L
Vă rog priviţi la fapte ceva mai îndeaproape:
Pe dumneavoastră, unchiul doreşte să vă scape 1

SA VER N Y
Dacă-i aşa comandă sicrie pentru d o i...
(în to a r c e sp a tele tem n iceru lu i, care iese m ira t.
In tră un g r e fie r .)
C um ? nu putem rămîne o clipă numai n o i?

G R E F IE R U L
(sa lu tîn d )

A l m ajestăţii sale trimis curînd soseşte!

( Salu tă iarăşi şi p lea că .)

SA VER N Y
Mă ro g i
( R î z în d .)
C în d tinereţea abia îţi în flo reşte,
S-ajungi în ceasul morţii e, zău, plictisitor!

D ID IE R
(ţin în d în m înă p ortretu l, şi ca absorbit în tr-o
con tem plare p rofu n d ă)

D a, vin o! Mă priveşte lung, lung că-ntr-un fiori

O , cîtă frumuseţe! Ce vrajă fără nume!
Ce faţă îngerească dintr-o divină lume!
In ochii ci sînt cerul şi-a’ stelelor seînlei
Şi dulce sfiiciune e în privirea e i...
Dar gura ei! Ce floare dc nevinovăţiei
(A r u n c în d cu v iolen tă p ortretu l la p ă m în t.)
Duioasa mea dădacă, de-ai' fi putut să ştie
Ce soartă are pruncul acela-n viitor,
M-ar fi lăsat, desigur pe caldarîm să mor.
De ce să port cu vina că sînt .născut de mama ?
De ce, în deznădejdea-i, ea nu îşi dete seama
Că ar fi fosL mai mamă de m-ar fi sugrumat,
Decît de lîngă sînu-i să mă fi aruncat ?

SAVERNY

(se întoarce din fun du l c u r ţii)

Ne va ploua deseară... Vezi zborul rîndunelii?

DID IE R

(fă ră a -l a u z i)

Femeie! Tu eşti cliipul trădării şi-al smintelii!

In veşnică schimbare, ca apa unei mări;
Amară, furtunoasă, cu nepătrunse zări...
Şi vai, pc astă mare eu am întins vîntrele,
A m navigat spre larguri spre vraja unei stele...
Şi astăzi, naufragiul mă duce la mormînt.
A m fost om bun; speranţa îmi dăruia avînt;
Şi poatc-aveam în mine din ceruri o scînteie,

191
O inimă frăţească... dar m-ai zdrobit, femeie 1
Eu credineiosu-mi suflet în voia ta-I lăsai,
Şi t u .. . minţeai, femeie, şi nu te în g roze a i!!?

SAVERNY

Tot la Marion ţi-e gîndul, ce te frămmtă-at.ît 1

DID IER
(fă ră a -l a scu lta, ridică portretu l ş i-i priveşti’ din
nou)
Vream să te-arunc departe, ca pe ceva urît
Satanica-ntrupare de graţii femeieşti!
Privire tăinuită sub pleoape îngereşti!
( R epune portretu l la p ie p t.)
D a ! Vino şi ia-ţi locul...
(A p ro p iin d u -se de S a v e rn y .)
Ciudată întîmplare.
Acest pqrtret trăieşte! Nu crede că îmi pare:
Pe cînd dormeai ast’ noapte, la pieptul meu stătea
Şi i-am simţit dogoarea cum inima-mi ardea.

SA V E R N Y

Sărman amic! Gîndeşte la moartea ce ru v in e ...!

( A p a r te .)
Pe mine mă-ntristează: pe el o să-i aline.

D ID IER

Ai spus ceva? Mă iartă... nici să aud nu pot

De cînd ştiu adevărul, m-am zăpăcit de Lot;
Nu văd ce e în preajmă şi uit ce m i se spune;
Nici Gîndul nu-l pot strînse de-atîta slăbiciune.

SAVERNY
(lu in d u -l de braţ)

Dar moartea ?
D ID IE R

Ah!

SAVERNY
P oli spune, prietene iubit.
Ce-i moartea ?
D ID IE R
Noaptea asta din urmă ai dorm it?

SA V ER N Y
Răul Parcă şi acuma sînt frînt de m ădulare!

D ID IE R

E i ! Cel ce piere are culcuşul m ult mai ta re ...

Cu toate astea, doarme n e ’ntors. Oricum ar fi,
Tot o mai bună moartea ca iadu! de aci!

SAVERNY
E u, vrînd-nevrînd, cu moartea cred c-o să cad la pace.
Dar ştreangul, să-i ia dracu! Nu pot să spun că-m i
place.
D ID IE R

E tot un drum spre m oarte... Ce alt ai fi dorit?

193
 SAVERNY

Ţi-o fi plăcînd, eu însă, mă crezi? — nu-s mulţumit.

Nu mă fălcsc, eu moartea-mi privesc cu nepăsare,
Dar moartea este moarte, iar nu spînzurătoare!

D ID IER

Se moare-n fel şi chipuri; un chip e-n ştreang, şi-atît!

E neplăcut, fireşte, să simţi un nod în gît,
Un nod ce sirînge, strînge, oricît ţi-e desperarea,
Şi nu se mai sloboade pîu’ ce nu-ţi dai suflarea.
Dar n-are , importanţă cum intri in mormînt:
Cînd ai ajuns o dată sii scapi de-aeesl pămînt,
De ţi-au zidit o cripta ce te innlţă-n slavă.
Ori viforul îţi zboară, întocmai ca pe-o pleavă,
Bucăţi din tine rupte, ce corbii în alai
Le-au risipit din locul în care spînzurai...
Ce-nsemnătate are!

SAVERNY

Eşti filozof, amice!

D ID IE R

Că un vultur, cu ciocul, din leş o să-mi dumice

Sau, ca la regi, un vierme va roade-n ţeasta mea,
E-o chestie trupească... şi n-are ce-mi p ă sa !...
Cînd bezna grea a morţii asupră-ne coboară,
Dînd lespedea în lături, al nostru suflet zboară...
Ca fulgul...
(I n tr ă un con silier, urm at şi precedat de halebar­
dieri în n eg ru .)

194
 S C B N A A T V - A

Aceiaşi, un consilier al Marii Camere, în costum de ceremonie

Temniceri, Guarzi.

TEM N ICERU L
(a m in tin d )

Tntră domnul consilier regali

C O N SILIE R U L
(salutând pe fiecare din cei d oi: S a vern y şi D id ier)

M i-e, domnilor, penibil să vin ca om legai

In trista-m i m isiune...

SAVERNY

Ştiu, n-am crezut speranţei,

Avem cu raj... vorbiţi d ar...

C O N SILIE R U L
(d estace un pergam ent şi citeşte)

„N o i, Ludovic al Franţei,
Găsind că nu-s temeiuri pentru a fi iertaţi,
înlăturăm recursu făcut de condamnaţi,
in mila noastră totuşi, le acordăm lavoarea:
in loc de ştreang, pedeapsa va fi decapitarea

SAVERNY
(cu bucurie)

Într-un ceas bun!

195
 C O NSILIERUL

Fiţi gata, vă rog, căci astăzi chiar

Se va-ntîmpla aceasta...
( S a lu tă şi se pregăteşte să p le c e .)

DID IER
(ca re a rămas în a titu d in ea sa visătoare, către S a vern y)

... Continui, aşadar:

Cînd te-ai sfîrşit, în fine, cînd leşului ce zace
Cu junghiul ori cu lancea o probă, i se face,
Cînd membrele sînt frînle şi os cu os zdrobit,
Cînd în noroi şi sînge e trupul tăvălit.
Din carnea asta moartă, hidoasă, întinată,
Nemuritorul suflet se-nalţă, fără pată.

C O N SILIERU L
(în to rcîn d u -se către D id ier)

E , domnilor, greu pasul... dar fiţi îmbărbătaţi.

DID IER
(cu b lln d elc)

Vă rog, nu mă-ntrerupeţi...

SAVERNY
(bu cu ros lui D id ier)

De ştreang sîntem scăpaţi I

D ID IER

Nu crede că-i favoare! Se schimbă numai b a lu l...

195
Această preferinţă o are cardinalul.
I-ar rugini securea de nu-i dă de tocat.

SAVERNY

I’ ica vrei să judeci rece un lucru însemnat!

( C o n silieru lu i.)
Ne-aţi dat o veste bună, spre mulţumirea noastră!

CO N SILIERU L

Eu o doream mai bun ă... căci... pentru dumneavoastră...

SAVERNY

Ce oră e fixată?

C O N SILIERU L

La nouă seara punt.

D ID IE R
Aş vrea să fie cerui noros, aşa cum sunt.

SAVERNY

Şi unde-i eşafodul?

CON SILIERU L
(a ră tîn d spre curtea vecină)

Aci alături este.

Cum vine monseniorul1...
(C o n silier u l pleacă cu tot cortegiu l său. C ei doi
prizonieri răm în singu ri. Ziu a începe să scadă. Se
mai pot vedea, în fund, scîn tein d halebardele celor
două sa n tin ele care se plim bă în tăcere prin fata
sp ărtu rii z id u lu i.)

197
 SCENA A V-A

D idier, Saverny

D ID IE R
(io le m n , după o tăcere)

In clipele aceste,
Să cugetăm — se cade — la pasul cel mai greu:
Sîntem de-aceeaşi vîrstă. Cu toate astea, eu
Sînt mai bătrîn; de-aceev, te rog, ascultă-mi glasul
FJ o să-ţi dea tărie şi-ţi va conduce pasu l...
De-altm interi, la pierzare tot eu te-am îndemnat:
Trăiai în fericire; de cum m-am arătat,
Ţi-am nim icit vieaţa, şi, propria-ţi ursită,
Sub trista mea ursită, se năruie zdrobită.
Vom suferi-mpreună, acum, al morţii crud
D e stin ... D ă-m i m îna, fr a te ...!
( Se aud bătăi de cio c a n .)

SA VER N Y

Ce zgomote se-aud?

D ID IE R

Ridică eşafodul, sau racla ne-o lucrează...

( S a verny se aşază pe banca de piatră.
D id ier co n tin u ă .)
Se-ntîmplă să-ţi pierzi firea în clipele de groază,
Vieaţa strîns ne ţine prin tainice puteri.
(U ra to ţim bate o a a tă .l
Un glas parcă ne cheamă ! L-auzi? Ori sînt păreri?
(Î n c ă o bă ta ie.)

198
 SAVERNY
N u ! Bate ora!
(A treia b ă ta ie.)

D ID IER
Ora?
(A patra b ă ta ie.)
E-un clopot care cheamă...
(în c ă patru b ă tă i.)

D ID IER

Du! clopotul capelei cu glas blajin de m a m ă ...

SAVERNY
Mai e un ceas !
( î ş i sp rijin ă coatele pe masa de p ia tră şi-şi- lasă
ca pu l in m îin i. S în t schim baţi h alebard ierii de
ga rd ă .)

D ID IE R

A m ice ! Mergi dîrz, neşovăit;

Nu poticni de pragul ce trebuie sărit!
O criptă sîngeroasa ne-a pregătit casapul
Şi-n ea nu intră nimeni decît lăsîndu-şi capul.
Hai, frate, făr’ de teamă, să-i înfruntăm noi doi!
Să geamă eşafodul de-ai noştri paşi, nu noi!
Ni se pretinde capul? E i, dacă ne e rîndul,
Călăului, ee-aşteaptă, să-i ducem, înfruntîndu-J...
(Se apropie de Saverny care. rămîne nemişcat.)
Curaj!
( î l apucă de braţ şi bagă de seam ă că S a verny
d oa rm e.)

199
 El doarme! Straşnic! Eu îl îmbărbătam
Şi el dormea, v ite a z u l...! E brav cum nu-l cred eam !...
( Se a şa ză .)

Dorm i, dacă p o ţi! îndată şi mie-m i vine rîndul

Să d o rm ... Măcar să moară tot viul şi tot gîndul,
Să nu rămînă-o fibră din tot acest tum ult,
Ca să urască ceea ce a iubit prea m u lt!
( N oa p tea s-a l,ăsat de tot. In vreme ce D id ier se
cufundă tot mai m ult în gîndurile <sale, in tră, prin
spărtura din tund, M a rion şi tem n iceru l. T em n i­
ceru l o procedea ză ; are o lanternă oarbă şi un pa­
chet. Pune jos pa chetul şi lan tern a, ap oi merge cu
p recau ţie spre M a rio n care a răm as în prag, p a lid ă,
nem işcată, ră tă c ită .)

S C E N A A V I - A

Aceiaşi, Marion, temnicerul.

TEMNICERUL
(că tre M a rio n )

Plecăm mai înainte să se-mplinească ceasul!

(S e înd epărtează. în lot restul scen ei, el con tin u ă
să se plim be în fun d, d in tr-u n ca.pă.1 In c e l ă l a l t :)

MARION
(în a in tea ză şovăind şi ca absorbită în tr-u n gînd
de desperare. D in cînd în cîn d , îşi trece mina peste
fa ţă , ca şi cum ar căuta să şteargă cev a .)

200
Ca fierul roşu, gura-i mi-a însemnat obrazul!
(D eo d a tă în umbră îl zăreşte pe D id ier, dă un
ţipă t, aleargă, se grăbeşte şi cade la picioa rele lu i.)
Didier! Didier!
DIDIER
(d eştep ta t într-o tresărire)

Ea este!
( R ece.)
Aicea? Dumneata?

M ARIO N .

De ce mă-ntrebi? Dă-mi voie să stau în preajma ta.

Mă simt atît de bine! Dă-mi mîinile, iubite!
Sărmane m îin i! Oh, Doamne! Cum i-au mai fost
zdrobite
în lanţuri şi cătuşe...! Aşa-i că te mai dor?
Mă vezi? Sînt iar cu t i n e ! . .. V a i ! e îngrozitori
( P l în g e ; i se aude su sp in u l.)

D ID IER

De ce plîngi?

M ARIO N

Eu? Iţi pare! De ce aş plînge? Iată

Că rîd ...
( R îd e .)
Sîntem alături şi vom fugi îndată.
R îd! Vei trăi! Ce bine că totul a trecut...!
( Recade pe genunchii lui D idier şi p lîn g e .)
Mi-e inima zdrobită, de parcă am zăcut...

201
 D ID IER

Ce este?
(E a se ridică fără a -l au zi, aleargă şi aduce pache­
tu l ca să i-l dea lui D id ie r .)

M ARIO N

N-avem vreme... Imbracă-această haină,

Aici avem doi oameni ce ne ajută-n taină
Să părăsim infernul de-aci, din Beaugency.
Trecînd de zid, îndată în stradă vom ieşi.
Să nu ne pierdem vremea, căci Richelieu soseşte
Să vadă al său ordin cum se îndeplineşte.
Un tun va da de ştire cînd el va fi aci,
Sîntem pierduţi, iubite, de vom mai zăbovi!

DID IE R

Prea b in e !
M ARIO N

Hai, iubite! D a ! Tu e ş t i ...! Doamne sfinte!

Scăpăm! Didier, vorbeşte-mi! Mi-eşti drag_cum n-am
cuvinte!
D ID IER

Şi zici că e o stradă pe unde-i loc fe r it ? !

M ARION

Da, da! am fost pe-acolo; e loc adăpostit;

Văzui cînd se închise şi ultima fereastră...
Chiar de-o ieşi, în treacăt, vreun om în calea noastră,

202
N-o să ne bănuiască. Ascultă ce-ai să iaci.
Departe, haina asta, pe urmă ai s-o îmbraci,
Şi-atunci, de travestirea aceasta cum vom rîde!
H ai!
DIDIER.
( dînd hainelor cu p icioru l)

Nu-s grăbit

M A R IO N

Gîndeşte, alături e un gîd e !

Didier, iubite, vin o! Eu sînt!

D ID IE R

De ce-ai venit?

M A R IO N

Să te salvez. A h ! Doamne! Nu-i timp de şovăit!

De ce asprimea asta?

D ID IER
(su rîzîn d cu tristeţe)

Ei, doamnă, ce să fie?

Aşa, pe omul simplu, îl ia o nebunie...

M ARIO N

Ah, vin o! Timpul trece, stau caii înşeuaţi.

Tot ce vei vrea vei spune de cum vom fi scăpaţi.
Ila id e m !

203
 D ID IE R
Cine e omul din fund?

MARION
E tem nicerul...
E l este dintre-ai noştri, asemeni şi străjerul.
Ori te-ndoieşti de dînşii? A i observat ceva?

D ID IE R
N i m ic ...! Doar că, adesea, te poţi şi înşela.

MARION
O , v in o ! Mor de teamă, curînd e ora g a ta ...
Din depărtare parcă aud cum vine gloata.
Cad în genunchi: grăbeşte cît mai putem fu g i!

D ID IE R
(a ră tîn d pe S a vern y ad orm it)

Ia spune, pentru care din doi te afli-aci?

MARION
(un moment zăpăcită, aparte)

Gaspard e n o b il... nu cred să fi rostit vreun num e!

( T a r e .)
Didier aJ meu nu poate vorbi a şa ! Anume
Iubite, îm potriva-m i ce ai?

D ID IE R
Nu am n im ic !

204
Dar ia stai! Saltă capul, priveşte-mă un pic!
(M arion, tremurînd, ti priveşte.)
D a ! seamănă întocmai...

M ARION

Haidem, Didier iubite!

DIDIER

Mai uită-te la mine doar cîteva clipite.

(O priveşte ţin tă .)

MARION
(terorizată de priv irile lui D id ier, a p a rte)
A ’ celuilalt săruturi nu le-a ghicit- cumva?
( T a r e .)
Aseultă-mă, iubite, îmi tăinuieşti ceva.
Şi-acel ceva pe suflet îţi inrăieşte firea!
Ce gînd mi-ascunzi ? Căci poate ?ă mergi cu-nchipuirea
La rău, ba se prea poate, un rău adevărat
Să vină din pricina unui secret păstrat!
Eram cîndva o parte din gîndurile tale...
Să fie mort trecutul cu toate ale sale?
Nu-ţi mai sînt dragă poate? Iţi aminteşti de Blois?
De camera micuţă unde stăteam cîndva?
Trăia iubirea noastră in tihnă şi visare
Şi toate ale lumii pieriseră-n uitare...
Şi totuşi, cîteodată păreai neliniştit.
Eu îmi spuneam: 0 , Doamne, de nu l-or fi zărit!
Frumos era... şi, iată, se spulberară to a te ...!
Tu mi-ai grăit adesea, cu vorbe-nflăcărate,

205
Că mă păstrezi în suflet, în inimă şi gînd,
Că, pentru mine, lumea ai răsturna oricînd,
Nicicînd, cu toate-acestea, nu mi-am impus dorinţa,
Primindu-ţi totdeauna părerea şi-credinţa...
Dar azi . te. rog, in-ascultă! E-n joc vieaţa ta.
Orice ar fi să fie, mereu te voi urma!
Orice va fi, iubite, eu îţi voi sta alături:
Salvarea, eşafodul... 0 , pentru ce mă-nlături?
Ci-ngăduie-mi doar mîna în mîna mea s-o ţin,
Pe-ai tăi genunchi, cu fruntea, să hodinesc puţin.
Am alergat: sînt frîntă de drum, de încordare...!
Ce-ar spune toţi cei care mă ştiu surîzătoare
Şi-atît de fericită, văzîndu-mă plîngînd?
Tu ai ceva-mpotrivă-mi! Hai, spune-mi mai curînd!
V a i! Rabzi ca la picioare să-ţi stau nefericită!
Ce groaznică durere: să suferi umilită
Ş î un cuvînt, doar unul, să nu poţi că pă ta ...!
Ucide-mă mai bine acum, cu mîna ta!
Vezi, mi-au secat de jale şi lacrimi şi suspine...
Şi-aş vrea să-ţi pot surîde, şi-aş vrea să rîzi cu mine.
H a i! De nu rîzi îndată nu-mi mai eşti drag! Nu, nu!
Am fost întotdeauna aşa cum ai vrut t u ! . . .
N u ! Temniţa nu poate să-ţi fure voioşia...
E rîndul tău, vorbeşte-mi, mai spune iar: M aria!

D ID IE R

Maria-ori Marion?

206
 M A R IO N
(căzînd sp ăim în ta tă la p ă m în t)

Didier, l'ii iertător....!

D ID IE R
(cu voce spui n in lă toa re)

Ei, doamnă! Ca să intri aci uu e uşor!

Au ziduri foarte-nalte a ’ statului bastilii,
Şi paza e şi noaptea la fel ca-n timpul zilii.
Deci porţi greu zăvorite cu ce preţ le-ai trecut?
Ca să pătrunzi la mine, cui oare te-ai vîndut?

M ARIO N

Cine ţi-a spus-o ?

DID IER

N im eni! Nu-i greu să se ghicească...!

M ARIO N

Didier, mă jur aicea pe pronia cerească

Că am voit călăii tăi cruzi să-i îmblînzesc;
Că pentru-a ta salvare mă lupt...

D ID IE R

îţi mulţumesc!
(In cru cişîn d b ra ţele.)
A fi făr’ de ruşine şi lăr’ de suflet, doamnă,
A decăderii treaptă cea mai de jos înseamnă!
(P a rcu rg e cu rtea cu paşi m ari, cu o ex p lo z ie de
strigăte de fu r ie .)

207
Dar unde-i ticălosul acela îndrăzneţ
Ce-mi tîrguieşte capul la un astfel de preţ?
Ce temnicer, ce jude, ce ticăloasă fia ră ...!
Să-I sfarm în bucăţele, să-i rup, ca, bunăoară,
Acest portret.
(E gata să ru pă p o rtretu l în m îin ile sa le, dar se
opreşte şi con tin u ă , p ie r d u t.)

Hei, juzii să judece cît vor,

Ce mai înseamnă dacă-n balanţa dumnealor
— A cărei drămuire e veşnic mincinoasă —•
Un cap de om sau cinstea unei femei apasă!
(C ă tre M a r io n .)
F ugi! Du-te după dînsul!

M A R IO N

Te porţi atît de ră u !
Mă biciuieşte-atîta de crunt dispreţul tău,
Încît mă vei ucide grăind aşa-nainte...
O, n-a fost niciodată iubirea mai fierbinte
Şi n-a fost niciodată un om mai adorat
Cum ai fost tu de m i n e ...!

D ID IE R

Ce spui! Adevărat!
De mă năşteam femeie, ursită spre pierzare,
Şi dacă ticăloasă eram, nepăsătoare,
M-aş fi vîndut pe aur, întîiului venit,
Spre-a se Gu lca o oră la sînu-mi dezgolit,
De-ar fi venit la mine, — femeia cea uşoară — ,

208
Un om cinstit, un tînăr naiv din cale-afară,
Ori dacă întîmplarea în drumu-mi ar fi scos
Un suflet plin de vise, de dragoste setos,
De nu-ndrăzneam a-i spune acestui om de treabă:
„Accasta sîn t! N u-i bine să nu faci asta-n g ra b ă !"
De nu aveam puterea să-i spun cu glas de-argint
Că ochii mei de înger sînt ticăloşi şi m int,
Decît să fiu ingrată sau să-i înşel cuvîntul,
Cu mîna mea, eu singur m i-aş fi deschis morm întul.

MARION
Oh!
D ID IE R
Ce mai haz ai face dac-ai putea vedea
Cum inim a-m i, naiva, minune te-oglin d ea!
Dar bine că oglinda cea falsă e sfărm ată!
Erai acolo dulce, zîmbeai n evinovată...
Fem eie! Ce-ţi făcuse ăst suflet cald şi bun,
Ce te divinizase, ce te iubea nebun?
Şi-acum , ca să restitui, găsesc de cuviinţă,
Un giuvaier, un simbol de-amor şi de credinţă...
( I i întinde p o r tr e tu l.)

MARION
(se întoarce cu un ţip ă t)

Oh!
D ID IE R
L-ai făcut, fireşte, ca eu să-i pot p rivi!
( R id e arun cîn d cu violen ţă la pă m în t p o r tr e tu l.)

209
 M ARIO N
(g îfîin d )

Aii ! Cine mi-ar lua via ţa ... ce milostiv ar fi!

TEM N IC E R U L

G r ă b iţi-v ă !
M ARIO N

V a i! TimpiiJ aieargă-n zbor ca vîntul!

Didier, eu nu am dreptul să-mi mai rostesc cuvîntul;
Sînt o femeie cărei datornic nu îi eşti,
Pe care poţi s-o blestemi şi poţi s-o osîndeşti..,
De-atît dispreţ şi ură inima mea e frîntă...
Cît însă mai palpită, ea te binecuvîntă!
Dar ora-ngrozitoare soseşte... fugi, nu sta!
Chiar dacă uiţi de gîde, ei nu te va uita!
Sînt toate rînduite. Fugi! Nu-mi respinge ruga!
Cînd ştii care e preţul plătit, primeşte fuga;
Loveşte-mă, mă lasă ocărilor să fiu,
Dă-mi cu piciorul, însă fugi, fugi cît nu-i tîrziu!

DID IER

Să fug? Nu am de cine să fug pe lume încă 1

Alară doar de tine... dar groapa e adîncă...

TEMNICERUL
G ră b iţi-v ă !
MARION

Fugii

210
 DIDIER
Nu p o t!

MARION
Ai m ilă !

DIDIER
N u -n c e r c a ...!

M A R IO N

Vai, or să-i ia cu s ila ... şi-apoi îl vor lega...

Mă-nnebuneşte gîn du l; de groază aş ii m o a rtă...
O , spune d a! şi v in o ! îndură-te, mă iartă!
Primeşte să-ţi fiu roabă, să mă aştern covor,
Peste vieaţa-m i toată să calci nepăsător...
îţi aminteşti de vremea cînd mă numeai soţie?

DIDIER
Soţie?
(U n tun buhw e In d ep ă rta re.)
D a ! îţi sună acum de văduvie!

MARION
D id ie r!
TEMNICERUL

Sfîrşită-i ora...
(B ă ta ie de tobe. In tră con silieru l M a r ii Cam ere,
în soţit de călugări pu rtîn d fă clii, de călău şi urmat
de soldaţi şi p o p o r .)

211
 SCENA A VIIşA

Aceiaşi, Consilierul, călăul, popor, soldaţi.

CONSILIERUL
Sînt, domnilor, acil

MARION
(lu i D id ier)
Ş tia m ! Ţi-am spus că-ndată călăul va sosii

DIDIER
( co n silieru lu i)
Sîntem asemeni gata !

CONSILIERUL
Mă rog, cine-i marohiyul
De Saverny?
(D id ie r arată cu degetul pe S a vern y dorm ind.
C ă lă u lu i.)
T reziţi-ll

CĂLĂUL
(scu tu rin d u -l)
Păcat că-i tulbur visu l!
Ehei, sculaţi, seniore!

SAVERNY
De ce m-aţi deşteptat?
Dormeam aşa de b in e ...!

DIDIER
Las'că te culci îndat’ !

212
 SAVERNY
(ju m ă ta te treaz)
Visam !
(B ă g în d de seamă pe M a r io n , o sa lu tă .)
Chiar chipul doamnei îmi alintase somnul.

C O N SILIERU L

Sînteţi cu pacea-n suflet? făcu i-aţi rugi la Domnul?

SAVERNY
Fireşte!
CON SILIERU L
( p rezen tîn d u 'i un p ergam en t)

B u n ! Semnaţi rog aci, sub data de-az’

SAVERNY
(lu în d pergam entul şi p a rcu rgîn d u -l cu p riv irea )

Proces-verbal ? Ei, asta e unic şi cu haz:

Povestea morţii mele semnată propriu... Fie!
(S em n ea ză şi din nou parcurge h îrtia.
G refie ru lu i.)
S taţi! Aţi făcut vreo patru greşeli de-ortografie!
( R eia pana şi le îndreaptă.
C ă lă u lu i.)
Tu m-ai trezit! Datornic eşti somnul să-mi redai.

CONSILIERUL
(lu i D id ier)
D idier!
( D id ie r se p rezin tă . C o n silieru l îi dă p a n a .)
Sem naţi!

213
 M ARIO N
(a scu n zîn d u -şi priviri le )

Ce clipă îngrozitoare... Vai!

DIDIER
(sem n in d )

Să ştiţi că semnătura aceasta mă distrează !

(G ard ien ii fac zid şi-i iau pe a m în d oi-)

SAVERNY
(către cineva din m u lţim e)

Nu vă-mbulziţi! Lăsaţi-1 şi pe copil să vază!

D ID IE R
(lu i S a vern y)

Tu, frate, pentru mine vieaţa ta ţi-ai d at...

Vino-mi la piept...
(îm b ră ţişea ză pe S a v e rn y .)

M ARION
(alergînd spre e l)

Pe mine, iubite, m-ai uitat?

Didier, strînge-mă-n braţe!

D ID IE R
(ară tîn d spre S a vern y)

El mi-e prieten, doamnă!

M ARIO N
( îm preun în du -şi m îin ile j
Vai, glasul tău ce aspru-i! şi cît de greu condamnă!
Am plîns ia juzi şi rege cerînd iertarea ta,
Şi azi mă rog de tine... Dar tu nu poţi ierta!

DIDIER
( repezin du -se către M a rion g îfîin d , izbu cnin d în
lacrim i)

Ei, da! Nu-i cu putinţă! Mi-i mima zdrobită.

Ar fi o grozăvie. Ea mi-i prea mult iubită
Ca despărţirea noastră s-o las iăr’ de cuvînt;
Eu nu mai pot li aspru cînd inima s-a frînt!
Vino-mi în braţe!
fO strîn ge spasm odic în b ra ţe.)
Moartea m-aşteaptă; îmi eşti dragă!
Mărturisirea asta e fericirea-ntreagă!

M ARIO N
»
D id ie r!
(E I o îm brăţişează din nou cu e la n .)

D ID IE R

Sărmano, vin o! Aii, spuneţi, e vreun glas,

Care-ar putea să spună că, în supremul ceas,
Nu ar cuprinde-o-n braţe, pe biata urgisită,
Cînd ea cu trup şi suflet i-a fost lui dăruită?
Am fost nedrept cu dînsa şi-am fost necruţător...
Dar fără de iertarea-i eu nu voiesc să mor.
Maria mea, primeşte-mi acum mărturisirea:
Tu eşti femeia cărei mi-am închinat iubirea

215
Şi sufletu-mi te-adoră la t'e] ca în trecut,
Şi cred mereu în cine, aşa cum am crezut!
Tu mi-ai fosi. drăgăstoasă, duioasă, credincioasă...
Eu voi muri îndată, dar moartea-i luminoasă,
Şi te-nţeleg, Mana, acum, pe-al morţii prag:
Tu m-ai trădat fiindcă ţi-am fost, cu mult prea drag!
De altfel vina ,oată îţi este ispăşită:
Ai fost şi tu, desigur, făptură părăsită.
Un biet copil pe drumuri, negustorit şi-adus
tn patul desfrînării... Ridică-ţi fruntea sus!
Daţi ascultare, oameni! E clipa cînd pămîntul
Dispare pentru m in e... şi liber mi-i cuvîntul...
Urmînd să urc calvarul, să fiu executat,
Vorbesc din înălţimea de om nevinovat:
Maria, albă floare ce-a întinat-o glia,
Iubită şi soţie, ascultă-mă, Maria:
In Mumele acelui de sus, lui Dumnezeu,
Te iert!
M ARION
(su foca tă de p lîn s)

0 , Doamne s fin te !

D ID IE R

Acum e rîndul tău

(în g e n u n c h e în faţa e i .)
Maria, iartă-mi m iel

M ARIO N

D id ie r !

216
 D ID IE R
(m ereu in ţ&Hunchiţ

Te rog, mă iartă !
Eu am fost rău şi cerul din vina mea te ceartă...
Şi ată, vine clipa să plîngi la moartea mea,
Deşi ţi-am fost, sărmano, nenorocirea ta !?
Nu mă lăsa, Maria, şi iartă-mi de-o potrivă

MARION

Ah!
D ID IE R

Răcoreşte-mi fruntea cu mîna milostivă,

Vorbeşte-mi, sau, de nu poţi şi inima ţi-e grea,
Fă-mi semnul izbăvirii acum, la moartea mea!
(M a r io n îi aşază m îin ile pe fru n te. E l se ridică
şi o îmbrăţişează, strîn s, cu un surîs de bucurie
cerea scă .)
Adio ! Sîntem gata !

M ARIO N
(se aruncă desperată între el şi so ld a ţi)

Staţi! Ce smintit o spune!

N u ! Cît voi fi cu tine, ei nu te pot răpune!
O ! Domnilor, cruţaţi-1! E viaţa lui zălog!
Cum oare să-nţelegeţi? Iată,-n genunchi vă rog!
0 1 Ascultaţi-mi glasul cerîndu-vă-ndurare
Şi dac-aveţi în suflet un strop de-nduioşare
Şi blestemul din ceruri nu v-a făcut nebuni,
Atunci cruţaţi-i viaţa!
(C elo r care p riv esc.)

217
 Şi voi, voi oameni buni,
Aveţi acasă fete şi mame, şi neveste...
Voi, cînd vă veţi întoarce şi povesti aceste,
Ele vor spune: Doamne, cum sînteţi vin ovaţi;
Dacă stăteaţi potrivnici, puteaţi să-i mai scăpaţi.
Didier, vreau să se ştie: iui ite, sînt cu tine,
Ei nu te vor ucide alăturea de mine.

DIDIER

Nu, lasă! E mai bine să mor; sînt greu lovit,

Şi cine ştie dacă vreodată-s lecuit.
Aşa îmi este, poate, sortit de Prea Înaltul...
Numai că, — iartă-mi plînsu., — de va veni un altul
in viaţa ta, — vreodată, — mai bun, mai fericit.
Tu nu-l uita pe bietul prieten ce-a pierit!

M ARION

Tu vei trăi! Ei, totuşi, vor fi cu-ngăduinţă.

Tu vei trăi, iu b ite...!

D ID IER

N u ! nu e iu putinţă!
Dcprinde-te mai bine cu gîndul că nu sînt;
Mă vei iubi mai tare cînd eu voi fi păm înt...
Îmi vei păstra cu grijă duioasă amintire...
Dar să-ţi trăiesc alături, cu sufietu-n mîhnire,
Eu, care doar pe tine mereu te-aş fi iubit,
în orice zi — gîndeşte ce trai nesuferit —
Să-ţi chinuiesc vieaţa cînd, clipă după clipă,
Trecutul s-ar abate cu sumbra lui aripă?

218
Înţelegînd că sufăr, că sînt bănuitor,
Ai fi nenorocită...! O ! Lasă-mă să mor!

CONSILIERUL
(către M a rio n )
Va trece cardinalul chiar pe aci, îndată;
Cereţi-i graţierea... mai încercaţi o dată!

MARION
Aşa e ! Cardinalul va tre,ce... l-oi ruga
Şi veţi vedea că dînsul se va îndupleca.
Da, vei vedea, iubite! li voi aţine calea,
Va fi o fericire! El ne pricepe jalea.
El e, întîi de toate, creştin, un bun moşneag!
Cum n-are el să-mi ierte pe omul mie drag?
(S u n ă ora n ou ă ; D id ier face sem n tuturor să facă
tăcere. M a rio n ascultă cu groază. C înd se term ină
b ătăile, D id ier se reazim ă de S a v e rn y .)

D ID IER
( p o p o ru lu i)

Voi ce-aţi venit de-a valma spre-a ne privi pieirea

Veţi duce mărturie, să afle omenirea
Că moartea mfruntînd-o alături, amîndoi,
I-am ascultat bătaia cu suflet de eroi!
(T u n u l bubuie La poarta tu rn u lu i. P erdeaua neagră
care ascundea spărtu ra zidului cade. A p a re lectica
gigan tică a ca rd in a lu lu i, pu rtată de 24 guarzi pede-
ş tr i, încon juraţi de alţi 20 de guarzi pu rtîn d hale­
barde şi jă c lii. E a este sta cojie şi- îm pod obită cu
arm ele casei de R ich elieu . P erd elele lecticei sînt
trase. L ectica trece încet prin fun d. R um oare prin
m u lţim e.)

219
 M ARION
(tîrîn d u -se în genunchi pîn ă la lectică şi frîn gîn -
du-şi b raţele)
In numele credinţei, aJ lu Cristos ce moare...
lertaţi-i, Preasfinţite ! I e r ta ţi-i ...!

O VOCE
(au zin d u -şe din lectică)
Nu-i iertare!
(M a r io n cade la p ă m în t. Lectica trece şi cortegiul
celor doi condam naţi se pune în mişcare şi iese ur-
m în d -o. M u lţim ea se repede în urma lor cu mare
z gom ot.)

M A R IO N
( sin gu ră , se ridică pe ju m ătate şi se tîrăşte în m îin i,
privin d îm p reju ru l e i )
Ce a răspuns? Dar unde-or fi ei? Didier! Didier!
Nu-i nimeni! Nici m u lţim e a ?! Să fi v isa t... Sau ce?
Nu sînt nebună?
( R eintră p u b licu l în dezordine. L ectica rea pare prin
fun d, din partea unde dispăruse. M a rio n se ridică
şi scoate un strigăt sp ă im în tă to r.)
I a t ă -l!
G U ARZII
(d în d in lături p o p o ru l)

Loc faceţi în ă lţim ii!...

M ARIO N
(în picioare, d espletită , arătînd lectica p o p o ru lu i)
Priviţi! Axesta-i omul credinţei; omul crimei 1
(C ad e la p ă m în t.)

220
HERNANI
dramă în 5 acte

in rom în eşte de
V . STOICOVICI
 PERSOANELE

IIERNANI
DON CARLOS
DON BUY GOMEZ DE SILVA
DONA SOL
DUCELE BAVAR1EJ
DUCELE DE GOTIIA
DUCELE DE LUTZELBURG
DON SANCHO
DON MATI AS
DON RICARDO
DON GARC1 SUAREZ
DON FRANCISCO
DON J UAN DE ILARO
DON GÎL TELLEZ GIRON
PRIMUL CONJURAT
UN HAIDUC
JA Q U EZ
DONA JOSEFA DU ARTE
O DOAMNA
CONJURAŢI AI LIGEI SACROSANCTE, GER­
MANI Şl SPANIOLI
HAIDUCI, SENIORI, SOLDAŢI, PAJI, POPOR
ETC.
Spania — 1510
 NOTA

Numele spaniole pomenite în piesă urmează a

se citi astfel:
Hernâni, Don Cârlos, Don Ruy Gomez de
Silva, D6nîa Sol, Don Sâncîo, Don Mâtias, Don
Ricârdo, Don Garsi Suarez, Don Frans-îsco, Don
Huân, Don Ilil Telîez Hiron, Hachez, Donîa
H o s e f a Duărte ( P e r s o a n e le ).
Pastrama (1,1), Sid, Bernârd, Fighera, G alisia
(1,3), Sancez de Ziyiiga, SenUirion, Almunîi'm,
Râhas (11,1), M Grsia, I,e6n ( 1 1 , 2 ) , A r m i l i a s (1 T I , 2 ) ,
Aleâla (IlI/i), G alseran, Antecljern, N iliar, Miui-
riche, Vaschdz, Ilaim e, H6rho (111,6), Carba-
hăl, Penîalver (V,l).
 A C T U L I

r e g e le

Saragossa1

O cam eră de cu lc a r e , n oa p tea . Pe m asă o la m p ă .

8 C KN A I

Iloîlo .1osc In D u n rtc, o bătrînă îm b ră ca tă în tr-o fustă neaprri,

îm p o d o b ită cu je u r i, după m od a Iza b elei C a to lic a , l)o*i C a rlos2.

D O N A JO SEFA
fsingură )
(trage perdelele cărămizii ale terestrei şi aşază la
locul tor cîteva fotolii. Se aud bătăi in uşa secretă
din dreapta. Ea. trage cu urechea. După. un timp,
bătăile se repetă.)
L Saragossa: oraş in S p a n ia , ca p ita la p r o v in c ie i A ra g on .
2 Don Cartos: U arol al V -lea (U arol Q u in tu l), reg e al S p a n ie i şi
.; 11p arat al G e r m a n ie i, n ă s cu t Ja (ia m i în i5 U u ,m ort ia m on a stirea Y u s t e
ICs tram a d u ra ) în l o ă s . A io st i Iul lu i F iiip cel Kruino. şi al s p a n io le i
Ioana N ebuna şi n e p o t iu i M a x im illa n , îm p ă r a t u l G e r m a n ie i, că ru ia îi
u rm ea ză la tron . S tă p în p este d o m e n iile im en se ale S p a n ie i şi o p a rte d in
I ta lia , rîv n e şte la un m om en t dat d o m in a ţia lu m ii. A re însă de lu p ta t
cu F ra n ciso I, re g e le F ra n ţei, cu ca re p oa rta patru r ă z b o a ie , cu S o lim a n
al I I -le a . s u lta n u l o t o m a n ilo r şi m a i a lcş cu lu te ra n ii d in G e rm a n ia .

225
A m a u zit în uşa secretă-un c io c ă n it.

(A lte bătăi in uşă.)

El trebuie să fie.

(Deschide uşa secretă. Intră don Carlos, cu pălăria

trasă pe ochi, acoperindu-şi la(a cu mantia.)

P o ftiţi! Bine-aţi veniţi

(In timp ce pătrunde in scenă, don Cur hm Işi iles-
face mantia şi apare intr-un costum lionat dr cati/ca
şi mătase, ilnpă moda caşti liană din 16 IU. Jose/a,
privindu-l mai de aproape, /ace un pas îndărăt,
mirată.)

A ! N u -i senior Hernani! Cum aţi intrat pe poartă?

S ăriţi!
DON C A R LO S
(strîngînd-o de mînă)

Ia seam a! Dacă scoţi un cuvînt, eşti m oartă!

(O priveşte drept în ochi. Dona Jose/a tace,speriată.)
Stă dona Sol aicea? cea ce s-a logodit
Cu unchiul ei, un nobil gelos şi ofilit,
Ce-i duce do Pastrana ? — în timp ce ea-l trădează
C-un băieţandru care, de cum se înnoptează,
Se furişează-n casă pe uşa de din d os...
Şi asta chiar sub ochii bătrînului gelos.
Aşa e ?
(Dona Josefa tace. Don Carlos o zgîlţîic de b-aţ.)
Dar răspunde-ndărătnică bătrînă 1

226
 O O S A JO S E F A

Mi-aţi spus fă tac, semore.

DON C A R LO S

Să ta c i! A ta stăpînă

K dona Sol de S ilv a ? Răspunde: da ori bal

O O flA JO S E F A

Du. Dnr ce vreţi cu dînsa?

DON C A R L O S

Ce vreau ... nu-i treaba ta !

Bătrînii ei logodnic e-aeasă-acum ?

DONA JO SE FA

Nu!

DON C A R L O S

Bino.
Deci ea-şi aşteaplă-amantu I ? Z i !

DONA JOSEFA

Da.

D ON C A R L O S

Să mor îmi vinei

DONA JOSEFA
Da.

227
 DON CARLOS

Şi aici e locul de întîlnire?

DOÎvIA JOSEFA

Da.

DON CARLO S

Ascunde-m ă!

DOÎMA JOSEFA

Eu ?

DON CARLO S

Haide!

D O N A JOSEFA

De ce ?

DON CARLO S

Nu-i treaba ta 1

DOSîA JO SEFA

Eu ? să v-ascund ?

DON CARLO S

Şi iutei

D O S A JOSEFA

Pentru nimica-n lume!

 DON C A R L O S
( scoţîn d de, la brîu un pu m n al şi o pu n gă)

A lege-atunci: pumnalul sau punga! Care-anume

Te-mbie?
DON'A J O S E F A

Eşti Satana!

D ON C A R L O S

Întruchipat!

D O ftA JOSEFA
(deschizînd uşa unui dulap strîm t în p erete)
Intraţi
A ici.
DON C A R L O S
(ex a m in in d d u la p u l)
Iti cuşca asia?

DOiMA J O S E F A
(în ch izîn d d u la p u l)

Nu vreţi? Atunci plecaţi!

DON C A R L O S
(redeschiztnd d u la p u l)
Nu picc.
(E x a m in în d din nou d u la p u l.)
Nu-i ăsta grajdul unde, din întîmplare,
Ţii mătura pe care le plimbi mereu călare?
(S e înghesuie în d ulap cu mutici g reu ta te.)
Uf!

229
 DONA JOSEFA
( îm preun în du -şi m îin ile, sca n d aliza tă)

Un bărbat în casă! V a i! Va i!

DON C A R L O S
(d in d u lapu l rămas deschis)

Stăpîna ta,
Desigur, o femeie ţi-a spus că aştepta.

DO N A JOSEFA

S-aud paşi! Trage uşa! Afurisită soartă!

(În ch id e repede d u la p u l.)

DON CARLOS
(d in d u la p )

Şi ţine minte: Dacă scoţi un cuvînt, eşti moartă!

D O?J A J O S E F A
(sin gu ră )

Ce-o fi cu omu-acesta ? Nu m-oi fi înşelat?

Să strigi La ora asta cu toţi dorm in palat.
Şi-acuma o să pice şi eelalt. 11 priveşte.
E tînăr... are spadă... Of, Doamne! Ne fereşte
De rele!
(C în tă rin d punga în m în ă .)

După pungă... nu-i ho';. N u, hotărît!

(I n tr u dona S ol, îm brăcată în alb. D on a Josefa.
ascunde repede p u n g a .)

230
 SCENA A I I -A

D ona J o s e fa ,D o n C a rlos, în d u la p , D on a s o l , a p o i H ernani.

DONA SOL
Josefa!
DONA JOSEFA

D a, stăpînă?
D O N A SO L

De ce-ntîrzie-atît?
Stau ca pe ghim pii
(Se aude zgomot de paşi la uşa secretă.)
S ta i! V in e! Fugi şi deschide-ndată,
Să nu mai trebuiască la uşă să mai bată.
( Dona Josefa deschide uşa. Intră Hernani, purtînd o
mantie largă şi o pălărie mare. Pe dedesubt poartă
un costum cenuşiu aragonez, cu pieptar de piele,
spadă, pumnal şi un corn la brîu.)

DO Si A S O L
(repezindu-se la el)
I Iernani!
HERNANI

Ah! Iubito! Te v ă d ... şi te privesc...

Şi-aud iar vocea asta, pe care-o proslăvesc!
De ce ne to f. separă nedreptele destine,
Cînd toată-a mea fiinţă tînjeşte după tine?

DO SiA SO L
( p in ă in d u -i veşm in tele)

V a i! Ţi-e mantaua udă! Mai plouă şi acum?

231
 HERNANI

N ici n-am băgat de seamă.

DONA SOL

Nu ţi-a fost frig pe drum

HERNANI

N u.

D O $A SOL

Leapădă mantaua.

HERNANI

Iubit;, m ea, răspunde,

Cînd noaptea-neet coboa ă şi somnul lin pătrunde
Sub pleoapele-obosite, şi ochii ţi-a închis,
Nu ţi se-arată-aievea un serafim în vis
Să-ţi spună cît de dragă eşti unui om , pe care
O soartă crudă-1 pune la crîncenă-ncercare ?

D O ftA S O L

Eram îngrijorată, văzînd că zăboveşti.

Nu }i-a fost frig, Hernani ?

HERNANI

Să-mi fie frig? Glumeşti E

Eu ard ! ard lîngă tine ! Cînd dragostea nebună
In inimă si-n minte dezlăntu e-o furtună...

232
Ce poate să mai facă un nour efemer,
Ce-mprăştie furtună şi fulgere pe cer?

D O N A SOL
(d esfă cîn d u -i m antia de pe um eri)

Dă-mi mantia. Şi spada.

HERNANI

De spadă niciodată
Nu mă despart. E-a doua amică devotată.
Deci unchiul, viitorul tău soţ e-acum plecat?

D O N A SOL

Putem sta împreună un ceas.

HERNANI

Şi nu-i păcat!
Un ceas! Un ceas! A t ît a ! Ş i-ap6i... ce ne aşteaptă?
Uitarea... poate moartea! E soarta prea nedreaptă.
Şi totuşi, lîngă tine o oră să trăieşti
E cît o veşnicie atuncea cînd iubeşti!

D O ftA SOL

Hernani!
HERNANI

Mă şi bucur cînd e plecat de-acasă,

Că pot pe-ascun pătrunde ca un tîlhar în casă,
Că timp de-o oră-acestui bătrîn mi-e dat să-i fur

233
Din farmecele tale dumnezeieşti. Şi jur
Că-s fericit I Ba lumea mă pizmuieşte-n faţă
Că pot să-i fur o oră... cînd el îmi fură-o viaţă

D O N A SOL

De ce te zbuciumi?
(C ă tre dona J osefa , d în d u -i m a n tia .)
Pune mantaua la uscat,
Iosela.
(D ona. Josefa iese. D on a S ol se aşază şi face semn
lui H ern a n i şă vină lîngă e a .)
Vin aicea.
HERNANI
(fă ră s-o a scu lte)

Deci ducele-i plecat?

DON A SOL

Nu te gîndi la dînsul.

HERNANI

Nu pot.

D O N A SOL

Hai, fii cuminte!

HERNANI

Nu pot nici o clipită să mi-l alung din m in te ...

Cînd ştiu că te iubeşte... că te vei mărita...
Cînd te-am surprins deunăzi pe cînd te săruta...

234
 D O ftA SOL
(tiz in d )

O ! Doamne! Cum se poate să te neliniştească,

O simplă sărutare pe frunte... părintească...?

HERNANI

O ! n u ! Era sărutul unui bărbat gelos...

Căci o să fii soţia acestui ticălos!
Un gîrbov ce-şi tîrăşte povara bătrîneţii
Şi căruia acuma, către sfîrşitul vieţii,
li trebuie-o femeie. Mai m ult, i-a trebuit
S-aleagă o fecioară. Bătrîn nesăbuit!
Degeaba el c-o mînă la pieptu-i te atrage,
Cînd moartea de cealaltă înspre mormînt îl trage!
Decît iubirea-a două fiinţe s-o zdrobeşti,
Mai bine sapă-ţi groapa 1 bătrîn smintit ce eşti!
— Căsătoria asta socot c-a fost dictată!

DO$A SOL

Da. Regele-o doreşte.

HERNANI

Don Carlos! Al său tată

La dşafod pe tata nedrept I-a condamnat.
E mult de-atunci. Dar timpul mai rău m-a-nverşunat.
Bătrînul rege astăzi e mort. Şi n-o să-nvie.
Dar ura mea nu-i moartă. E proaspătă şi vie!
Chiar de copil făcut-am pe cruce j urăm în t

235
Ca fiul să plătească. Şi jurămîntu-i s-fînt!
De cînd te caut, rege al ambelor Csstilii?1
Tu ştii ce ură leagă a ’ noastre vechi familii.
Au dus părinţii noştri în şir treizeci de ani
O luptă ne'mpăcată. Sîntem de-alunci duşmani.
Dar n-au murit zadarnic. Duelul va 1’i groaznic...
Căci ura lor trăieşte în noi şi mai năprasnic.
Don Carlos, nunta asta e deci isprava ta ?
De cînd te-aştept... şi-acuma tu ieşi în calea mea!

D O N A SOL

Mă sperii!
HERNANI

Port blestemul străbunilor în v ine...

Aşa încît acuma mă sperii eu de mine.
Acest bătrîn, de care destinul ţi-e legat,
Don Buy Gomez de Silva, e putred de bogat,
li un bărbat de seamă, e nobil, şi e duce...
in schimbul tinere i i , el însă-ţi va aduce
Bănet şi pietre scumpe şi aur cît, pofteşti...
Pe fruntea ta luci-vor podoabe-mpărăteşti,
Şi de aceste toate onoruri fabuloase,
O seamă de regine vor deveni geloase.
Acesta-i adevărul. Pe cîtă vreme eu
Nu am nimic. Pădurea e tot avutul meu.
Şi eu avut-am poate-un blazon la origină,.
Ce-i azi mînjit de sînge şi ros e de rugină :

1 Castilii: C astilia era o p r o v in c ie in S p a n ia , u n p ă r ţitâ pe vrem u ri

fii d o u ă : C a stilia veclie şl C a stilia n o u ă .

236
Şi eu am poate drepturi, ce-s îngropate-n glod,
Sub draperia neagră a unui eşafod;
Dar care, cînd răbdarea de margini o să treacă,
Vor răsări o dată cu spada mea din teacă.
Dar, pînă-atunci, cum Ceru nu m-a blagoslovit
Decît cu apă, ^er şi soare... am venit
Să-ţispun că-i vremea-acuma s-alegi,cum crezi mai bine:
Sau te măriţi cu d în su l.,, sau mă urmezi pe mine,

D O N A SOL

Te voi urma.

HERNANI

Alături de |oţi haiducii m ei?

Sortiţi să simtă veşnic călău după ei?
Proscrişi, ce poartă-n sînge o ură-nverşunată
Şi-o crimă ce aşteaptă să fie răzbunată?
Primeşti de bună voie să intri, nesilit,
(n ceata noastră? Află că şi eu sînt bandit!
Cînd mă cătau prin ţară soldaţii şi spionii.
Eu m-am ascuns în munţii bătrînei Catalanii1
Şi am crescut acolo, prin rîpi şi văi adînci,
Sau cocoţat, alături cu vulturii pe stînci,
Dar printre oameni liberi şi bravi, deprinşi cu arma.
Eu dacă-n miez de noapte aş da din corn alarma,
Trei mii de tineri falnici răsar ca din păm înt.
Gîndeşte-te, iu b ito! Eu văd că te-nspăim înt.
Vrei să trăieşti în codri, prin văgăuni, pe creste,

1 Catalanii: C a ta lo n ia , p r o v in c ie sp a n iolă .

237
Cu oameni ce arată ca demoni din poveste
Să stai mereu la pîndă şi cu pistolu-n brîu,
Să dormi pe iarbă, apă să bei de la pîrîu ...
Şi-n tim p ce cîte-o mamă copilul şi-i alintă,
Pe la urechi să-i şuiere gloanţele de flin tă ...
Vrei să trăieşti pribeagă, proscrisă, cum sînt e u ...
Să mori, precum m uri-voi şi eu, ca tatăl meu,
Pe eşafod P

DONA SOL

Oriunde te voi urma.

HERNANI

Mi-e teamă
Că te-i căi. De Silva e-avut, e om de seamă,
li nobil, e puternic. Te vei îndupleca
Să laşi bani, fericire, -onoruri...

D ON A SOL

Vom pleca
Chiar mîine. Hotărîrea îţi pare temerară.
Eşti înger sau eşti demon? Nu ştiu. Ce ştiu e doară
Că nu-s decît o scla v ă ... iar tu, iubitul m eu!
Pleci? Plec şi eu cu tine. R ăm îi? Rămîn şi eu.
Te voi urma ca umbra. De ce? Nu ştiu prea bine.
Dar simt mereu nevoia de-a fi mereu cu tine.
Cînd pleci şi ţi-aud paşii cum s-au îndepărtat,
Simt inima cum parcă să bată-a încetat...
Şi toată-a mea fiinţă lipsită e de viaţă.

238
Dar cînd ţi-aud iar păşii ia uşă, se dbsghiaţă
Iar sîngele din vine, încet mă-nViorez
Şi inima re’ncepe să bată. R e ’nviezi

HERNANI
(strîn gîn d -o in ’i raţe)
O ! înger scump !
DONA SOL
Deci m îine, la miezul nopţii, bate
De trei ori sub fereastră. Te-aştept. Nu te mai zbate,
Iubite. Voi fi bravă.
HERNANI

Tu ştii cine-s acum.

D O N A SOL

Te voi urma, Hernani, oriunde şi oricum !

HERNANI

Cum eşti deci hotărîtă să mă urmezi oriunde,

Eu n-am drept adevărul întreg a ţi-l ascunde,
Ei bine-atuncea a flă : Nu numai că-i bandit,
Dar scumpul tău Hernani mai e şi osîndit!

DON CARLO S
( deschizînd cu zgomot uşa d u la p u lu i)
N -aţi terminat odată să vâ-nşiraţi povestea?
Ce, credeţi că-s comode dulapurile-acestea ?
(H ern a n i (ace un pas îndărăt, su rprin s. D on a Sol
dă un ţipăt şi se repede în braţele lui H ern a n i,
cu ochii sp eria ţi spre don C a rlos.)

239
 HERNANI
(cu mîna pe m inerul spadei)

Cum ? Cine-i omul ăsta?

D O N A SOL

V a i! A ju to r! Săriţi!

H ERNANI

Taci, dona S ol! Ia seam a! Nu trebuiesc treziţi

G eioşii.-A tît aşteaptă! Cînd sînt eu lîngă tine
Nu te-ocroteşte nimeni mai bine decît mine.
(C ă tre don C a rlos.)
Ce căutai acolo ?

DON CARLO S

Nu mă plimbam — cum vezi —

Călare prin pădure.

HERNANI

Faci rău că mă sfidezi.

La urmă cine rîde, mai bine rîde!

DON CARLOS

F ie !
Vom rîde fiecare cînd rîndu-o să ne vie.
După cum văd, pe doamna cu patimă-o iubeşti
Şi-n fiecare noapte vii să i-o dovedeşti.
Şi eu iubesc pe doamna — cu voia dumneavoastră.

240
Vream să cunosc pe-aceia ce intră pe fereastră,
Cît tim p eu stau de strajă la uşă.

HERNANI

Domnul m eu,
Vezi să nu ieşi pe-acolo pe unde intru eu 1

DON CAR LO S

Se poate. Ţi-aş propune un tîrg deocamdată.

Cum doamna are-o inim ă-atît de-nflăcărată
Şi are-atîta farmec nespus, nu socotiţi
Că poate să le-mpartă la doi îndrăgostiţi?
Voiam în seara asta să fac o încercare.
Surprins, în tim p ce planis-l puneam în aplicare,
M-ascund. Trag cu urechea. In van. Nu desluşeam
O vorbă. Pe deasupra mă şi înăbuşeam
Şi-atunci ieşii. Năduful simţeam că mă îneacă.

HERNANI

Şi spada mea, seniore, se-năbuşă în teacă

Şi vrea să îasă-afară.

DON CARLOS
(sa lu tin ă)

Sînt gata! Cînd p o ftiţi!

HERNANI
(trăgînd spada)
In gardă-atunci!

241
 (D o n C arlos trage şi el sp a d a ).

DONA SOL
(r e p e z in d u -s e în tre e i )

H ernani!

DON CARLOS
(către dona S o l)
Nu vă neliniştiţi.

HERNANI
(lu i don C arlos)

Aş vrea să ştiu cu cine mă hat?

DON CARLO S

Dar ai un nume
Şi dumneata, îmi pare.

HERNANI

Un singur om pe lume
I] va afla, în ziua pe care o aştept
Să-i spun şi cum mă cheam ă... şi să-i vîr spada-n p iep t!

DON CARLOS

Şi cine-i omu-acela ?

HERNANI

E fără-nsemnătate.
In gardă !
(în cru cişea ză sp adele. D on a S ol, trem urînd, se
prăbuşeşte în tr-u n fo to liu . Se aud bătăi în u şă .)

242
 do S a sol

(rid icîn d u -se sp eria tă)

Doamne ! Bate la uşă I

(H ern a n i -şi don C arlos încetează lu p ta . P e uşa
secretă intră dona Jose/a, în g ro z ită .)

HERNANI

Cine bate,
Josefa ?
JO SE F A
(că tre doiin S ol)

V a i! stăpînă! Eu am încremenit!
E domnul duce, doamnă !

DONA SO L
(îm p reu n în d u -şi m îin ile )
C u m ? E l? A şi venit?
Atuncea sînt pierdută 1

D ON A JO SEFA
(zv îrlin d o privire în ju rul ei)

lsuse Împărate
Ce văd ? Se bat seniorii cu spada ?— Ce păcate !
(Cei doi combatanţi bagă spada în teacă* Don
Carlos se înfăşoară în mantie şi-şi trage pălăria
peste ochi» Se aud bătăi în uşă*)

HERNANI

Ce-i de făcut ?
( B ă t ă i l e se rep etă .)

243
 O V O CE
( de afară)

Deschide!
(D o n a Josefa fa ce un pas spre uşă. H ern a n i o o p reşte.)

HERNANI

Nu vei deschide. Stai 1

D O N A JO SE FA
(scoţîn d m ă tă n iile)

O ! Sfinte Iacob, grijă de noi doar tu să aii

(B ă tă ile se re p e tă .)

HERNANI
( lu i don C arlos, arătînd u-i d u la p u l)

V in ’ să ne-aseundem.

DON CARLOS

U n d e? Iar in dulap?

HERNANI
(a ră tîn d u -i uşa d u la p u lu i)

Fireşte.
E loc destul.

DON CARLOS

Aşa e. Ba chiar ne prisoseşte.

241
 HERNANI
(a ră tîn d u -i uşu secretă )

Putem fugi p e-aicea!

DON CARLOS

Eu nu fug. M ulţumesc.

HERNANI

Aşa? Atunci, seniore, să ştii că ţi-o plătesc!

(C ă tre dona S o l.)

B a r ic a d ă m in tr a re a .

DON C A R LO S
(că tre dona J osefa )

D esch id e!

HERNANI

A ! Ce so a rtă !

DON CARLOS
(că tre dona J osefa , bu im ă cită )

Descbide-am zis!
(S e aude bătînd mereu în uşă. D ona Josefa se duce
să deschidă, trem u rîn d .)

DONA JO SEFA

Eu, Doamne,-s pe jumătate m oartă!

245
 S C E N'îA A T I I-A ..

A ce ia ş i, D o n R u y G om ez de S ilv a , cu b a rb a şi p ă ru l a lb e ,
îm b ră ca t în n egru , u rm a t de v a le ţi du ca n d e la b re ’ a prin se în
m în ă . ■■

DON RUY GOMEZ

Bărbaţi la ora asta vin la nepoata mea ? !

Intraţi! Veniţi cu to ţii! A veţi şi ce vedea.
( Către dona. S o l.)

Pe sfîntul Juan d ’ A v ila , sîntem aicea, doamnă

T rei! trei bărbaţi! din care doi de prisos!
(C ă tre cei doi tin e r i.)

Ce-nseamnă
Prezenţa voastră-aicea, voi tineri curtezani?
A ţi auzit de Cid1 şi Bernard2, aceşti titani
A i Spaniei şi-ai lumii ? Dar ei, pe vreme-aceea,
îşi respectau bătrînii şi ocroteau fem eia.
Purtau mai lesne-n spate armura de război
Decît purtaţi voi haina de catifea pe voi.
La ei găseau cei virstnici respect şi ascultare;
îşi consfinţeau iubirea-n biserici, la altare;
Nu înşelau pe n im eni; ştiau — într-un cuvînt —

1 C id ( R o d r ig li u y D ia z de liiv a r , zis C id C a m p ea d or), v e s t ii c a ­

v a ler s p a n io l, n ăscut pe la 1030, m ort în 1099. s -a d istin s în lu p te le
îm p o t r iv a m a u rilor, în tim p u l d o m n ie i r e g ilo r S a n ch o şi A lfo n s al V l-le a
al C a s tilie i. I s p r ă v ile lu i, d ev e n ite legen da re, au fă cu t o b ie c tu l c r o n i­
c ilo r d in se colele al X lI I -lfe i şi a l x i V - l e a , al un ei c u le g e ri de poem e
p o p u la re s p a n io le cu n o sc u te sub n u m ele de „ro m a n ce ro s " şi a traged iei
lu i C o rn e ille , Le Cid.
2 Bernard: (B ern a rd o del C a r p io ), a lt erou legen dar s p a n io l, despre
ca re se crede că I-ar fi u cis pe R o la n d la R o n e e v a u x .

246
Că cinstea unei case e lucrul cel mai sfînt I
Atunci cînd o femeie îi ispitea în viaţă
Veneau s-o ia de-acasă, în plină z i, pe faţă,
Cinstit, cavalereşte. Cît despre-acei mişei
Ce se strecoară noaptea pe-ascuns în casa ei
Şi-ncearcă, prin manevre infame şi obscure,
Cînd soţul nu-i acasă, soţia să i-o fure,
Dacă-ar trăi azi Cidul, acest strămoş măreţ,
Le-ar azvîrli în faţă întregul său dispreţ
Şi-ngenuncbind nobleţea ce înjoseşte tronul,
Cu latul spadei sale le-ar pălmui blazonul!
Aţa ar face astăzi, de le-ar ieşi în drum,
Bărbaţii de pe vremuri, bărbaţilor de-acum.
Ce-aţi căutat aicea ? Credeaţi c-aveţi de-a face
Cu un bătrîn de care poţi rîde cum îţi place ?
Şi cutezaţi, vo; tineri, să rîdeţi de-un soldat
Ce la Zamora aprig pe vremuri s-a luptai ?
Dar nu voi o să rîdeţi!

HERNANI
0 ! duce!

DON RUY GOMEZ

S t ! T ăcere!
V-a dăruit destinul tot ce se poate cere:
Ospeţe, cavalcade, serbări şi vînători,
ar noaptea serenade cîntate pînă-n zori,
Panaş la pălărie, veşminte preţioase,
Distracţii, tinereţe şi baluri grandioase...
Şi tot nu vă ajunge, seniori? V-a trebuit

247
O jucărie nouă! Un om încărunţit!
A ţi spart-o jucăria! Dar n-aveţi nici o grijă,
Căci cioburile sparte— ca zLurături de schijă
Vă vor plesni obrajii! — Urm aţi-m ă, seniori!

HERNANI
O ! duce!

DON R U Y GOM EZ

N u -i nevoie s-o spun de două o r i!

Ce, viaţa-i doar o glumă menită să vă-m bete ?
Eu am un scump tezaur: onoarea-acestei fete,
Nepoata mea. Mi-e dragă! Şi dacă Domnu-o vrea,
In foarte scurtă vreme, va fi soţia mea.
Eu ştiu că-i nepătată. A fost de-ajuns o clipă
Să-mi părăsesc căm inul, ca doi tîlhari în pripă
Să se strecoare-n casă. Seniori destrăbălaţi!
în tîi aţi face bine pe m îini să vă sp ăla ţi...
Căci numai s-o atingeţi şi-aţi pîngărit fem eia.
Ce mai voiţi să faceţi cu mine după-aceea?
H a i! D a ţi-i înainte! Mai vreţi ceva?
( Îşi sm ulge cola n u l de la g î t .)
Poftiţi 1
Colanul meu de aur! Sub cizme să-i striv iţi!
( î ş i aruncă p ă lă ria .)
P o ftim ! Sm ulgeţi-mi părul! Şi m îine, plini de fală,
Să trîm biţaţi această eroică scofală,
Să afle tot oraşul că nişte sceleraţi
Au terfelit pe unul din cei m ai veneraţi
Bătrîni.

248
 DO^FA SOL

Monseniore...

DON RUY GOM EZ

(că tre valeţii să i)

Aghiotanţi din gardă I

Aduceţi-mi p um n alu l! o sabie! o bardă 1
(C ă tre cei doi tin e r i.)
Ur maţ i -mă!

DON CARLOS
(fă cîn d un pas în a in te)

Seniore, venisem înadins

Să-ţi spun că împăratul Germaniei s-a stins
Din viaţă.

DON R U Y GOM EZ

Nu se poate! M axim ilian1? Ştii bin e?

(D o n Carlos îşi zvîrle m antia de pe el şi ridică
p ă lă ria de pe o c h i.)
O ! regele!

D O N A SOL

Don Carlos!

HERNANI
(cu ochii a p rin şi)

E regele 1 în fine 1

LM axim ilia n : fiu l lu i F re d e ric a l I I I - le a , îm p ă ra t al G e rm a n ie i,

b u n icu l lu i d on C arlos (1 4 5 9 — 1519).

249
 DON CARLOS

Chiar e l! Dar bine, duce, ce ţi s-a năzărit?

Aflînd că împăratul Germaniei-a murit,
Venisem să-ţi dau vestea aceasta dureroasă,
Şi ca prieten sincer şi slugă credincioasă
Să mă consult cu tine. Şi-n loc să-mi m ulţum eşti,
Eu văd că, dim potrivă, cu zarvă mă primeşti.
(D o n R u y Gomez face sem n valeţilor să se retragă.
A p o i se a p rop ie de don C a rlos, In tim p ce doria
Sol îl priveşte pe rege cu su rprin d ere şi teamă.
H ern a n i, care a rămas deoparte, îl urm ăreşte cu
ochi a p r in ş i.)

DON R U Y GOMEZ

Am stat prea mult afară la uşa de intrare...

DON CARLO S

Veneai c-o ceată-ntreagă. Deci nu e de mirare.

Cînd regele-n persoană ţi-aduce un secret
De stat, nu vrea să-i afle chiar orişice valet.

DON R U Y GOMEZ

Vă cer iertare, Sire.

DON CARLOS
Rău ţi-am ales cariera.
Te-am pus guvernator la castelul din Figuera1
Şi văd c-ai tu nevoie de un guvernator.

1 Figuera: oraş în tă r it în C a ta lon ia (S p a n ia ).

250
 DON R U Y GOMEZ
Tertaţi...
DON CARLOS

Deci, împăratul e m ort!

DON R U Y GOM EZ

E-ngrozitor!
Căci împăratul este bunicu-Alteţei tale.

D ON CARLOS

De-aceca mă vezi, duce, cuprins de-atîta jale.

DON R U Y GOMEZ

Cine-i urm aş?

DON CARLOS

Un duce de SaxaJ-i pretendent...

Şi I raneisc2, rcge-al Franţei, şi el e concurent.

DON R U Y GOMEZ

Şi electorii unde au locul de-ntrunire ?

DON C AR LO S

La Frankfurt3, sau la Aix-la-C hapelle4, sau Spira5.

1 Saxa (F red eric, d u ce d e ): p reten d en t la tro n u l G e rm a n ie i, co n c u ­

ren tu l lu i d on C arlos.
a Franci se: F ra n c is c I, reg ele F ra n ţei, co n cu re n tu l lu i d on C arlos
In tro n u l G e r m a n ie i; (1494 — 1547).
3 Frankfurt (pe M n in ): oraş în P ru sia, s ed iu l D ie te i C on ied era ţiet
G erm ane.
i A ix-la-C hapelle: oraş în R en a n ia , c a p ita la im p e r iu lu i lui Carol
c e l M are.
5 Spira: oraş î n G erm a n ia , fă c în d parte d in p a la tin a tu l R in u lu i.

251
 DON RUY GOMEZ

Sire,
Sper că Măria voastră şi dînsa s-a gîndit
La tronu-acesta.

DON CARLOS

Sigur.

DON R U Y GOMEZ

E-un drept ce-aţi dobîndit.

DON CARLOS

Nu-ncape îndoială.

DON RUY GOMEZ

Pentru c-ai vostru tată

A fost şi arhiduce-al Austriei. Deci, iată
De ce sînteţi urmaşul la tron necontestat,
De cînu bunicul vostru din viaţă-a încetat.

DON CARLOS

Şi mai sînt pe deasupra şi cetăţean de-onoare

Din Gand1.
DON R U Y GOMEZ

Cînd eram tînăr, în plina lui splendoare

V-am cunoscut bunicul. Un vajnic suveran.

1 G and: craş b elg ia n , tosta c a p ita lă a F la n d re i, ca re, în ce p în d din

se co lu l al X V -le a , ap arţin ea F ra n ţei. D on C arlos se născuse la G and.

252
 DON CARLOS

Mă sprijină şi Roma.

DON R U Y GOMEZ

Şi n-a fost un tiran.

Şi-a cîrmuit poporul cu multă chibzuinţă.
( S e înclină şi sărută mîna reg e lu i.)
împărtăşesc din suflet a voastră suferinţă.

DON CARLO S

Ş tii, papa vrea să-mi ieie Sicilia-napoi.

Ce s-a gîndit Sfinţia sa, marele vulpoi?
El o să mă ajute, cu sprijinu-i puternic,
La tronu-mpărăţiei, iar eu, ca fiu cucernic,
în schim b, o să-i restitui Sicilia. Întîi
Să mă a le g ... şi-n urmă văd eu cu ce rămîi.

DON RUY GOMEZ

Ce mîndru-ar fi-m păratul, de-ar fi să mai trăiască,

Să vadă-acum străvechea coroană-mpărătească
Pe fruntea voastră, Sire. Un neam îndurerat
Deplînge azi pe bunul şi m arele-mpărat.

DON CARLO S

E-abil Sfîntul Părinte! S icilia-1 îmbie,

în fond, e-o insuliţă săracă şi pustie,
O zdreanţă aruncată departe de h otar...
Nu ştii că face parte din Spania măcar.
— „ Z i, fiule, ce-ai face c-o insulă răzleaţă

253
Legată de imperiu c-un firicel de aţă?
Imperiul tău e numai din petiee-ncropit.
la foarfecii şi ta ie ! Ce ai de păgubit?"
Aşa ar zice papa: „ Iţi mulţumesc, Preasfinte" —
La rîndu-mi i-aş răspunde — „dar ia te rog aminte,
Că zdrenţele acestea eu pot să le cîrpesc...
Şi zdreanţă lîngă zdreanţă, imperiul m i-l m ăresc".

DON RUY GOMEZ

Tot e o consolare că morţii din morminte

Stau cu cei drepţi, la dreapta cerescului părinte.

DON CARLOS

Nu-i vorbă că şi Francisc prea e nesăturat!

Grozav îl ispiteşte să fie împărat.
Nu-i mai ajunge Franţa. Ocazia-i splendidă
Şi n-ar voi s-o scape din mîna lui avidă.
Bunicul meu lui Francisc i-a spus cîndva: „De-aş fi
Ku Dumnezeu din ceruri şi aş avea doi fii,
L-aş face zeu pe u n u l... pe celalt rege-n Franţa 1“
( Către d u ce.)
Pe ce socoţi că Francisc îşi bizuie speranţa?

DON R U Y GOMEZ

E un viteaz de seamă.

DON CARLOS

Să fim binenţeleşi.

254
în bula de-aur1 scrie că nu pot ţi aleşi
Străini la tronul ţării,

DON R U Y GOMEZ

Măria ta nu-i oare

Rege-al măreţei Spânii?

DON CARLOS

Sînt cetăţean de-onoare

D in Gand.
DON RUY GOMEZ

Pe Francisc, Sire, I-au consacrat erou

Rccentele victorii.

DON CARLOS

Şi vulturul ccl nou,

Ce mîine străluci-va pe stema-mpărătească,
îşi va lua avîntul.

DON RUY GOMEZ

Dar limba latinească,

A lteţă, o cunoaşteţi?

DON CARLOS

Puţin. De ce?

i B ula de aur: c o n s t itu ţie Uacă im p e r iu lu i g e rm a n de C a rol a l I V -le a ,

In 1356, prin ca re s în t s ta b ilit e re g u le le de a legere a îm p ă r a ţilo r
ge rm a n i. Ea fix e a z ă şi e le c t o r ii, in n u m ă r d e 7, ş i a n u m e: a rh ie p is c o p ii
de M a ien ţa , C olon ia şi T re v a , regele B o e m le i, co n te le p a la tin al R in u ­
lu i, d u ce le de Saxa ş! m a r g ra fu i de B ra n d en b u rg .

255
 DON RUY GOMEZ
Sfi ştiţi
Că astăzi nobilimea g e r ma n ă- o cuceriţi
Mai lesne cu latina.

DON CARLOS
Cînd răspicat şi tare
Ştii să-ţi rosteşti cuvîntul, îl poţi rosti-n oricare
Limbă pofteşti. Deei, duce, eu plec neapăra
In Flandra. Vr au de-acolo să vin ca împărat.
Şi cum mă tem ca Francisc să nu-mi încurce treaba,
Socot că e nevoie să plec cu toată graba.

DON RUY GOMEZ

Plecaţi? Dar ce ne facem cu to i bandiţii-acei
Ce mişună prin m unţii din Aragon1?

DON CARLOS
M işe i!
Dau ducelui de Atcos poruncă să-i răpună.

D ON I I U Y GO ME Z
De ce nu daţi p o i u n d i ni mi ci , sa se upună
Şi comandantul bandei?

DON CARLOS
Ştii cine-i sefu! lor?
1 Aragon: ţin u t in n ord -estu t S p a n ie i, c u ca p ita la baragussa. M u ltă
vrem e a e x is ta t ca regat in d e p e n d e n t şi a £ost c o n t o p it cu C a stilia
in 1479.

256
 DON R U Y GOM EZ

Nu ştiu. Dar ştiu că este un om cutezător.

DON CARLO S

Se s p u n e că u c u m u - n C a l i c i a * s e - a s c u n d e .
Dar «) an scot a rm a ta... şi <> mi se-nlunde.

DON R U Y GOM EZ

A r i'i-n o r a ş , spun unii.

DON CARLO S

A ş! Nu-i adevărat!
Rămîn aici la noapte.

DON R U Y GOM EZ
(in clin în d u -s e pînă la p ă m în t)

Sînt mult prea onorat!

(D u celi’ Işi cheam ă v a te(ii. A ceştia intră nu cande­
labre aprinse In m înă. D u cele ti aşază pe două
rîn d u ri, pîn ă la uşa din fun d. în tim p u l acesta,
dona Sol se a p ro p ie incct de Ilern a n i. R egele ti
spionează pe fu r iş .)

I’ rimiţi cu loată cinstea pe-augusta m aiestate,

Ce-i oaspetele noastru.

DO,"NA SOL
(Im Ilernani, tn şonptH)i
Deci, mîini* noapte, bate
Dc l.rni ori nul» Inronutrft.
i Hnlirla: vrrlir provtnoli' ii Spa ni o l iri apropierea Portugaliei.

257
 HERNANI
( acelaşi jo c )

Pe m îine!

DON CARLO S
(a p a r te )

M îin e !
(T a r e . către dona S ol, de care se a p ro p ie, cu rten ilo r. J
Eu
O să-mi permit, seniora, să vă dau braţul meu.
(O conduce p în ă la uşă. D ona Sol iene.)

S C E N A A IV- A

HERNANI
(cu m îna la p ie p t, pe m in erul p u m n a lu lu i)

Iar eu pum nalul, Sire!

DON C A R L O S
( tnapoindtt up, a p arte)

A c e s t om pre-un nor
Suspect.
(Lutndu-l pe Ilernani deopartv.J
Avut-ai cinstea cu tine să mă-ncnier,
Pentru mai multe pricini te cred un trădător.
Don Carlos nu e însă un om răzbunător.
Deci, poţi pleca. Eşti liber.

258
 DON RUY GOMEZ
( înapoindu-se şi- arătîn d u -i pe H ernani)
Dar cine este oare
Senioru 1?

DON CARLO S

E din gartla mea, duce.

( I e s am în d oi, îm preună cu v a leţii, don R u y Gomez
în /aţii, Luminlnd cu un n/efnic calea r e g e lu i.)

s c e n a A V - a

H ER N A N I
(singuri
Ce onoare!
Din g a r d a t,a! Du, r e g e ! Şi f ă r ă de popas
Ic voi u r m a şi z i u a şi n o a p t e a , p a s cu p a s !
Cu un pumnal In mîna, vei da de mine-n cale,
Căci stirpea mea i duşmana de veci a stirpei tale!
Mi-eşti şi rival acuma. O clipă m-am zbătut
lulre amor şi ură. Dar repede-am văzui
Că inima-i prea strimtă spre a cuprmde-n sine
Iubirea pentru dînsa şi ura pentru tin e!
Dar pentru că tu însuţi în cale m i-ai ieşit
Să-mi scormoni amintirea, ei bine,-ai reuşit.
In talgerul balanţei iubirea-i prea uşoară,
Căc.i :>ub povara urii balanţa se coboară.
Iu garda ta sînt, sire I Nu ştii ce bine-ai spus.

259
Nu e curtean să -ţi şadă în preajmă mai supus,
N u -i nobil să-ţi sărute şi umbra mai slugarnic,
N u-i majordom să-ţi fie mai credincios, mai harnic,
Nu-i cîine să se ţină m ai dîrz de urma ta,
Ca m ine, care pînă şi-n iad te voi urma !
Toţi cei ce te-nconjoară aşteaptă de la tine
Un titlu de nobleţe ce-ncîntă pe oricine,
Sau un colan de aur să-i spînzure dc g ît ...
Dar eu, eu nu mă satur, Măria ta , cu-atît 1
N u l Eu nu vreau onoruri vremelnice, m eschine...
Vreau inima din tine 1 şi sîngele din vin e!
Şi tot ce-o să mai scurme în Maiestatea ta
Atuncea cînd pumnalul în ea se va-m p lîn ta!
Porunca răzbunării e crîncenă şi veche...
Se ţine scai de mine şi-m i ţipă în ureche.
A s c u lt... p în desc... şi unde eşti tu , voi fi şi c u ...
Căci pasul meu se ţine de pasul tău mereu 1
Cînd vei întoarce capul, în plină zi, din umbră
Va răsări fantoma mea ţeapănă şi sum bră;
Iar noaptea-n somn, cînd ochii o să-i deschizi, vei da
De ochii m ei, în care e scrisă moartea t a !
 A C T U L AL I I - L E A

B A N D I'l liL

Saragossa

O curt.e interioară în palatul ducelui de S ilv a . La stînga, zidu ­

rile palatulu i, cu o fereastră cu balcon. Sub fereastră o p ortiţă,
în dreapta, în fund, case şi străzi. E noapte. Ic i şi c o lo , se
văd cîteva ferestre lum inate.

SCENA I

Don Carlos, Don Sancho Sanehez de Zuniga, conte de M on-

terey, Don Matias Centurion, m archiz de Alum unan, D on H i-
cardo de R oxas, senior de Casapalm a. Intră toţi patru, în fru n te
cu don Carlos, cu pălăriile trase pe och i, înfăşuraţi în m antii
lungi, ale căror poale sînt ridicate de vîrful spadelor.

DON CARLO S
(p riv in d spre b alcon )

A ! Stau ca pe jeratec. Ăsta-i balconul ei.

(A r ă tîn d fereastra care n u e încă lu m in a tă .)
Nu văd nici o lumină.
( î ş i p lim b ă privirea sp re celela lte ferestre lu m in a te.)

261
 în schimb, lumini cît vrei,
Tot unde nu-i nevoie. O singură fereastră
E-n beznă
DON SANCH O

Cu banditul ce-a lost, Măria voastră?

Cum I-aţi lăsat din mînă să scape?

DON CARLO S

L-am lăsat 1

DON MAT1AS

O fi c h ia r ş e fu l b a n d e i !

DON CARLO S

.Nu m-am interesat.

O fi, n-o fi, eu nu ştiu. Dar n-am văzut în viaţă
Vreo frunte-ncoronată să fie mai măreaţă:

DON SANCH O

Ş tiţi cu m îl c h e a m ă ?

DON CARLO S
(cu ochii ţintă la fereastră)

Parcă M unos... Fernand... pe-aci

(C u gestul om ului care-şi aduce brusc a m in te.)
Ba nu ! M ă-nşel. Un nume ce se sfîrşeşte-n i.

DON SANCH O

N -o fi H e r n a n i?

262
 DON CARLOS

El el

DON SANCHO

Hernani? I

DON MATIAS

Cum ? V e s titu l
(Iernaui ? I

DON SANCHO
( regelu i)

Aţi prins vreo vorbă din ce spunea banditul?

DON CA RLO S
(ca re nu scapă fereastra din och i)

Aşi Din dulapu-aceJa nimic n-am apucat

S-aud.

DON SANCHO

Cum i-aţi dat drumui dm mînă ? Ce păcat!

( D on Carlos se întoarce spre el încruntat şi-i pri­
veşte drept în fa ţă .)

DON CARLOS

Nu-ţi pare întrebarea aceasta prea-ndrăzneaţă ?

(C ei doi seniori fac un pas îndărăt şi ta c.)
N-ani pică pe Hernani că I-am lăsat în viaţă.
Pe dona Sol am pică! Pe ea! Căci o iubesc

263
Ca un nebun! A h ! ochii ei negri, ce sclipesc
La fel ca doi luceferi strălucitori în noapte!
— Am auzit atîta din ce-şi spuneau în şoapte:
„La miezul nopţii, m îin e ". Mi-a fost însă dc-ajuns.
In vreme ce banditul va săvîrşi, pe-ascuns,
O nouă fărdelege, abia aştept clipita
Să-m i văd cu ochii visul şi să-i răpesc îubila !

D O N R IC A R D O

Era mai bine, Sire, pe vultur să-i zdrobiţi

Şi după-aceea prada din gheare să-i răpiţi.

DON CARLO S
( lui don flica rd o)

Cum văd eu, dragă conte, eşti plin îndrăzne lă 1

DON R IC A R D O
(în clin în d u -se pînă ia p ă m în t)

M -aţi ridicat la rangul de conte?

D ON SAN CH O
( repede)

E-o greşeală 1

DON R IC A R D O
( lu i don Saruho)

Chiar regele-a zis „conte'1.

264
 DON CARLO S

Ajunge, domnii m e i!
( Lui don R ica rd o)
Da. Am scăpat un titlu pe jos. Deci, poţi să-i ieil

D ON R IC A R D O
( p locon in d u -se din n o u ) '

Vă mulţumesc, alteţă!

D O N SA N C H O
(către don M a tia s)

Un conte din eroare!

(R e g ele se p lim b ă prin fun d, cercetind m ereu teres­
trele lum inate. Cei doi sen iori discută în fa ţa s c e n e i.)

D ON M A T IA S
(că tre don Sancho)

Şi după ce-o răpi-o, ce-o să devină oare

Frumoasa?
D O N SA N C H O
(p rivin d pieziş spre don R icard o)

O va face contesă; mai tîrziu

Chiar doamnă de onoare; şi de-o avea un fiu,
O să devină rege!

D O N M A T IA S

Cum ? Un bastard? E lege:

Dintr-o contesă, conte, e greu să iasă-un rege-.

D ON SA N C H O

O l'ace-atunci marchiză.

265
 DON MA T I A S

Nu vrei să înţelegi?
Bastarzii pot s-ajungă cel mult doar viceregi
In ţările învinse.
( D o n Carlos revine în /ala scen ei.)

DON CARLO S
(p riv in d cu necaz spre ferestrele lum inate)

0 ! Doamne ! Ce osîndă !
Luminile acestea par ochi geloşi la pîndă I
S-au stins iar alte două. — Seniori, stau ca pe foc!
Cînd tot aştepţi s-ar zice că timpul stă pe loc.
Cum s-ar putea ca vremea să zboare-n faţa noastră?

DON S A N C IIO
Acelaşi lucru-1 spunem şi noi, Măria voastră.

DO N C A R L O S
Şi despre voi o spune poporul sugrumat.
(U ltim a lum ină s-a s tin s .)
Şi ultima lumină s-a stins.
(În to rcîn d u -se spre fereastra balcon u lu i doriei S ol,
încă n elu m in a tă .)
Geam blestemat l
Aprinde-te odată! H ai, dona Sol, te-arată...
Ca steaua lucitoare pe bolta-nnegurată I
(C ă tre don R ica rd o .)
E miezui nopţii?

DON R IC A R D O

Aproape.

26b
 DON CARLOS

De-o să mai zăbovim ,

Cu eelalt într-o clipă o să ne pomenim.
(F erea stra de la balcon se lum inează. U m bra doriţi
Sol apare pe intraliu l lu m in a t.)
O umbră la fereastră, amicii m ei! E ora!
S-ar spune că din neguri răsare aurora !
Să-i dăm de veste. Batem din palme de trei ori.
Dar cum sîntem la număr cam m u lţi, mă tem , seniori.
Să n-aibe-o b ăn u ială... — şi n-ar fi de mirare..
Deci voi plecaţi în grabă la poarta de intrare
Şi staţi Ia pîndă. Treaba e bine s-o-m părţim ;
Eu, fa ta ... voi, banditul!

DON RICARD O

A lteţă ,-ţi m u lţu m im !

DON CARLOS

Cum s-o .v i, cu spada îl încolţiţi deodată

Şi-i daţi o lecţie-aspră şi bine meritată.
Iar pîn-o să-şi revină-n sim ţire, am răgaz
Să-i fur îndrăgostita. Apoi vom face haz!
Să nu-l ucideţi însă, căci e o fire b ravă...
Şi-a omorî e totuşi o faptă foarte gravă.
( S en io rii se înclină şi ies. D u p ă ce s-au depărtat,
don Carlos bate de două ori la rînd de cîte trei ori
din palm e. Fereastra se deschide şi dona S ol apare
în b a lcon .)

267
 S C f N A A 11 - A

Dona Sol, don Carlos.

D O N A SOL
(d in balcon )

Tu eşti, Hernani?

DO N CARLOS
(a p a r t e )
D ra ce! Mai bine tac 1
( B a t e din nou de trei ori din p a lm e .}

DO N A SOL
Cobor.
(în c h id e fereastra şi lum ina d isp are. C îteva clip e
m ai tîrziu , p o rtiţa de sub balcon se deschide şi intră
dona S o l, cu o m antie pe um eri şi cu o lam pă in
m în ă .)
H ern an i!
( D o n Carlos trage p ă lă ria pe oclii şi se rep ed e sp re
ea . D on a S ol lăsînd să -i scape la m p a .)

Nu sînt paşii lu i. V a i! E-ngrozitor!

(D o n a S ol vrea să rein tre în casă. D on C arlos se

repede şi o ap u că de b ra ţ.)

DON CARLOS

Stai, dona S ol!

268
 DOftA SOL

Şi vocea e alta 1 Doamne s fin te !

DON CARLOS

N ici nu există voce m ai plină, mai fierbinte

De dragostei Priveşte: un rege te-aştepta!

DO SA SOL

Don Carlos 1

DON CARLOS

Porunceşte! Şi Spania-i a ta !
Eu, care sînt stăpînul acestei mîndre Spânii,
Acum nu-s decît Carlos şi sclavul tău!

D O $ A SOL
(în cercîn d să se desprindă din braţul regelu i)

H ernani1
V a i! A ju to r!

DON CARLOS

Seniora, nu te înspăim înta.

Nu-i un bandit, e-un rege acum în faţa ta.

DONA SOL

Bandit eşti tu , don Carlos! Mă mir că n-ai ruşine.

Pentru isprava asta roşesc eu pentru tine.
Cu-asemenea victorii vrei tu să te făleşti?
Pe o femeie, noaptea, eu sila s-o răpeşti?

269
Banditul preţuieşte mai mult ca tine, rege 1
Căci dacă după suflet mărirea s-ar alege
Şi rangul după merit dac-ar fi d ob în d it...
Banditul ar fi rege... şi tu ai fi bandit!

DON C A R L O S
(în cercîn d s-o atragă )

Seniora...
DONA SOL

U iţi că-s fată de conte, mi se pare.

D ON C A R L O S

O să t<? fac ducesă.

D O ftA SO L
(resp in g în d u -l)

V a i! Ce neruşinare!
(F a c e cîţiva paşi îndărăt..)

Intre noi doi nimica nu poate exista.

Tata-a murit în lupte pentru coroana ta.
Am prea mul' sînge nobil să-ţi fiu amantă ţie.
Şi prea puţin, don Carlos, ca să-ţi devin soţie.

DON CARLOS

Te fac atunci prinţesă !

D O ftA SO L

Încearcă mai curînd

Să faci pe curtezanui cu fetele de rînd.

270
De mă tratezi, don Carlos, ca pe-orice dulcinee,
A m să-ţi arăt că-s doamnă, şi că sînt şi femeie !

DON CARLO S

Împart şi tron şi nume cu tino. De vrei tu

Vei deveni regină, îm părăteasă...

D O ftA S O L

Nu!
N im ic nu mă momeşte. Nu ! Să vorbim pe faţă.
Prefer să-mpart cu dînsul întreaga mea vieaţă,
Cu scumpul meu Hernani, cu suveranul m e u ...
Prefer eu el alături să pribegesc m ereu...
Să-ndur şi frig şi sete, şi foamea nemiloasă,
Să-mpărtăşesc cu dînsul o soartă ticăloasă,
Mizerii şi prigoană, exilul ne’ndurat...
Decît să fiu, don Carlos, soţie de-m părat!

DON C A R L O S

Ce fericit e d în su l!

D O ftA S O L

Sărman proscris!

DON CARLOS

Fireşte,
De vreme ce sărmanul proscris te cucereşte
Şi e iubit de tine. De-aceea-l fericesc.
Deci mă urăşti?

271
 do S a sol
N u , sire. Nu pot să te iubesc!

DON CARLOS
(a p u cîn d -o de m îin i, cu v iolen ţă )
Ori mă iubeşti, ingrato, ori nu, puţin îmi pasăl
in mîna mea acuma eşti prinsă că-ntr-o plasă.
Vei fi a m ea! Te-asigur. Şi-atuncea vei vedea
Dacă mai sînt sau nu mai sînt rege-n ţara mea 1

DONA SOL
(zb ă tîn d u -se)
A lteţă, fie-ţi milă ! La curte aj contese,
Marchize minunate, ducese şi prinţese...
Le poţi alege-n voie. Şi toate cred că vor
Să-ţi dăruie ardoarea şi farmecele lor.
Proscrisul doar cu mine şi-a împărţit povara.
Tu ai to t. Aragonui, Castilia, Navara1,
Şi Murcia2, Leonul3 şi alte zece ţări,
Şi India mănoasă de dincolo de m ă r i...
Tu ai o-mpărăţie întinsă şi bogată,
Că soarele acolo n-apune niciodată.
Şi cînd ai toate-acestea, vrei lui să mă răpeşti?
Lui, care nu mă are decît pe m in e? Eşti
C rud!
(S e aruncă la p icioarele regelu i. A cesta încearcă
s-o atragă spre e l . )

1 N a v a ra - v ech i regat in m u n ţii P lr in e i,

2 M u r c ia — p r o v in c ie în S p a n ia , cu ca p ita la M urcia.
3 L e o n u l — p r o v in c ie în S pan ia, cu ca p ita la Le6n,

272
 DON CARLOS

H aide, vino ! Vino ! Am să-ţi ofer ca danii

Din Spânii le mele bogate, patru Spânii 1
'Vlege-le pe care le vrei!

BO&A SOL
Ce dar regal!
Dar eu nu vreau n im ica ... deeît acest, pum nal! ^
( Sm ulge pu m n alu l de la brîul regelu i. A cesta ii
dă d rum ul din m înă şi \ace- un pas în d ă ră t.)
Mai îndrăzneşte-acuma I

DON CARLOS
De ce să mă mai mire,
Că ţi-ai ales, frumoaso, un criminal ca m ire!
( D on Carlos încearcă să se a p rop ie. D ona Sol
ridică p u m n a lu l.)

DOftA SOL
Ds faci un pas, ia seam a! eşti mort şi mă om or!
(D o n Carlos face un nou pas înd ărăt. D on a Sol
întoarce ca p u l şi strigă cu p u te r e .)
H ernani!
DON CARLOS

Taci din gură!

DOftA SOL
Hernani! A ju to r!
(Cu p u m n a lu l în mînă, a m e n in ţî n d u - i.)
Să nu te m işti!

273
 D O N C A R LO S

Răbdarea mea, doamnă, încetează.

Pot să te iau cu sila. La poartă stau de pază
Trei oam en i...

HERNANI
(a p ă rîn d în sp atele lu i)

Mai e unul, pe care I-aţi u ita t!

( Don Carlos se întoarce şi- dă cu ochii de I l e r n a n i ,
care stă nem işcat în sp atele lu i, în um bră, cu bra­
ţele încru cişate, sub maiitia largă ca re-l înfăşoară,
şi cu borul p ă lă riei rid ica t. D on a S o l dă un ţipă t
şi se repede la H ern a n i, care a cu p rin s-o în b r a ţe .)

S C E N A A I I I -A

Don Carlos, dona Sol, Hernani.

HERNANI
(n em işcat cu braţele încru cişate, cu och ii ţintă la
don C a rlos)

Pînă şi-n iad, A lteţă, eu v-aş fi căutat!

D O ftA SOL

Salvează-mă, Hernani!

HERNANI

Iubita mea, n-ai team ă!

274
 DON CARLOS

A m icii m ei, pesemne, nu au băga de seamă

Cînd au lăsat s-ajungă aici acest tîlh a r!
( S trig in d .)
I le i, M onterey!
HERNANI
Seniore, strigaţi, dar în zadar.
A m icii dumneavoastră acum sînt la loc sigur.
Şi pentru trei ce poate ar fi sărit, v-asigur,
Că dacă-aş da alarma, năvală-ar da şaizeci...
Şi unul e cît patru de-ai dumneavoastră. Deci,
Să isprăvim noi singuri această răfuială.
Vă ispiteşte-o fa tă ... şi, fără şovăială,
Vreţi s-o răpiţi cu forţa. E imprudent şi laş!

DON CARLOS
(cu un surîs d isp reţu itor)

Ia seama ! între mine şi tine-un ucigaş,

Nu-ncape răfuială.

HERNANI

Mă ia şi-n rîs ! Fireşte,

lîu nu sînt rege. Insă cînd mă batjocoreşte
Chiar regele, mînia mă scoate din simţiri
Şi nu mai ţine seamă de rang şi de măriri.
N -aveţi nici o scăpare. Şi jur, vă voi înfrînge!
( A p u cin d u -l de b ra ţ.)
Cunoaşteţi mîna asta care de braţ vă strînge?
Al dumneavoastră tată pe-al meu I-a căsăpit!

275
Şi vă urăsc ! Averea şi titlu l m i-aţi r ă p it!
Şi vă urăsc! Aceeaşi femeie ne desparte!
Şi vă urăsc năprasnic! şi te urăsc dc moartei

DON CARLO S

E i, ş i! Puţin îmi pasă de ura ta !

HERNANI

G reşeşti!
îţi jur că-n astă seară uitasem că trăieşti.
Veneam mînat ca vîntul de-o singură dorinţă,
De-un dor ce copleşeşte întreaga mea fiinţă:
E a ! Dona S ol! A tîta ! Cînd colo, te găsesc
Pe cale de-a comite un nou act m işelesc!
Te-ai prins ! Te-ai prins, don Carlos, în propria-ţi capcană !
Şi nu te las din mînă ! Orice scăparc-i vană.
Eşti singur! Şi de duşmani n-ai cum să te dezbărL
Ce-ai să te faci?

DON CARLOS
( p lin dc tru fie)

Te-ncumeţi să-mi pui şi întrebări?

HERNANI

Nu vreau ca orice mînă în tine să lovească.

Nu vreau ca răzbunarea un altul să-ini răpească.
Eu vreau să am plăcerea aceasta! Numai eu!
In gardă 1
(T ra g e ‘s pada.)
A
. ,27fi
 DON CARLOS

U iţi că-s rege şi eşti supusul meu.

Ucide, dacă-ţi place! Dar nu mă bat cu tin e !

HERNANI

Dar ieri, adu-ţi aminte, nu te-ai bătut cu m ine?

DON C A R L O S

Ieri se putea, desigur, căci nu ne cunoşteam

Şi nu ştiam nici unul cu cine ne bateam.
A zi însă ne cunoaştem.

HERNANI

E i şi? Şi ce-are-a face ?

DON CARLOS

Eu nu mă bat cu tin e. Ucide, dacă-ţi place 1

HERNANI

Crezi poate că un rege e sacru? Aşa crezi?

Ce? Nu vrei să te aperi ?

DON CARLOS

Vreau să m -asasinezi!
( I le r n a n i fa ce un pas înd ără t. D o n C a rlos îl pri
veşte ţintă în o ch i.)
Bandiţi de codru ! Credeţi c -a ’ voastre cete laşe
Putea-vor m ultă vreme să bîntuie oraşe?

277,
Briganzi, cu mîini m înjile de sînge 1 T icăloşi!
A veţi şi îndrăzneala de-a fi m ărinim oşi!
Şi credeţi, dacă spada atinge spada noastră,
Că-nnobilăm cuţitul infam din mîna voastră ?
N u ! Arma voastră-i crima 1 Oriunde o tîrîi, i !
Cu voi noi nu ne batem ! A şad ar... om orîţi!
( H e r n a n i, cu privirea în tu n ecată , frăm în tă nervos
în mînă cîteva clip e m in erul spadei sa le, a p oi se
întoarce brusc spre rege şi frînge spada pe p o d ea .)

HERNANI

IJai, pleacă!
(R e g ele întoarce pe ju m ătate ca pu l ş i-i priveşte
s fid ă to r.)
Dar n-ai grijă! Odată şi odată
Nc-om în tîln i! F u g i! Pleacă !

D ON C A R L O S

Plec! B ine! Dar de-ndată

Ce-o să ajung la curte, voi lua aspre măsuri
Să curăţ ţara asta de-asemenea scursurii
Sper că ţi-a fost pus capul la preţ?

HERNANI
Da.
DON C A R L O S
Foarte bine.
Un trădător nemernic şi-un răzvrătit ca tine
Şi-n gaură de şarpe va fi descoperit
Şi izgonit din ţară.

278
 HERNANI

De mult sînt izgonit.

DO N C A R L O S

A ! E şti? Cu-atît mai b i n e !

HERNANI

Voi evada în Franţa.

DON CARLOS

Voi fi şi împăratul Germaniei. Speranţa

E-n van. Şi din imperiu eu te voi expulza.

HERNANI

Voi trece-n restul lu m ii... şi nu te voi cruţa!

Că doar nu vei ajunge să stăpîneşti păm întul?

DON C A R L O S

Şi dacă-ajung?

HERNANI

A tu n cea... mă va-nghiţi m orm întul!

DON CARLOS

De uneltiri n-am teamă. Le voi zdrobi pe rînd.

HERNANI

E drept că răzbunarea cam merge şchiopătînd...

Dar merge p in ’ la capăt!

279
 DON CARLOS
(r în jin d b a tjocoritor)

A u z i! Cutează-un rege
Să fure-amanta unui bandiţi

HERNANI
( fu rios)

Dar înţelege
Că te-am în mînă în că ! Şi dacă-aş strînge-n ea
Pe viitorul Cezar al lu m ii, vei vedea
Cum încă din găoace e-n stare să zdrobească
Cliiar vulturul din mîndra ta stemă-mpărătească 1

DO N CARLOS

încearcă!

HERNANI

Pleacă! Pleacă!
(h i scoate m antia şi o zvîrle pe um erii r e g e lu i.)
F u gi! Ia mantaua m e a ...
Căci un cuţit din umbră oricînd poato-apărea,
( Krgrle a c înftifuară in nuintir.)
Poţi deci pleca în tihnă. Afară doar de mine
Vicaţa ta e sacră acum pentru oricine.

DON C A R LO S

T u , care-ai cutezat în acest chip să-mi vorbeşti,

Să nu-jni ceri nici iertare, nici milă să-mi cerşeşti.
( l e s e .)

280
 S C E N A A IV -A

Hernani, dona Sol.

D O S a SOL
(lu in d u -l pe Ilern a n i de m în ă )

Ha i, să fu g im !
HERNANI
(rcsp in gin d -o uşor, cu bu n ătate)

Pesemne c-aşa e scris, iubito,

Ca soarta mea, pe care tu ai îm podobit-o,
Alăturea de mine mereu s-o-m părtăşeşti,
Şi pîn’ la capuJ vieţii să înă-ntovărăşeşti.
Da I gîndul tău e nobil şi este demn de tine.
Dar să încerc, o ! D oam ne! să tîrîi după mine
Tezaurul acesta atît de preţios,
De care orice rege din lume-ar fi g elo s...
Să cer să mă urineze, să vreau să-mi aparţie
Şi viaţa ei s-o-nlănţui cu viaţa mea pustie
Şi, fără remuşcare, pe veci să le în n od ...
Nu-i tim p . Sînt prea aproape acum de eşafod.

DON’ A SO L

Ce spui?
HERNANI

Pe-acest don Carlos I-am înfruntat în fa ţă ...

Şi n-are să m i-o ierte că I-am lăsat în viaţă,
A le a rg ă -a cu in , d e s ig u r; e poate la p a la t.

281
in clipa asta poate valeţii şi-a sculat
Şi garda, şi călăii în pripă şi-i adună...

DONA SOL

Hai să fugim atuncea mai iute împreună,

HERNANI

Nu mai e tim p . Tu trebuie-aicea să rămîi.

Iubirea ce mi-o dărui, din clipa cea din tîi,
A fost o mîntuire, un balsam pentru mine.
Dar eu ce pot să-ţi dărui şi să împart cu line?
Doar munţii şi pădurea cu şipotele ci,
Un codru-amar de pîine, ca toţi proscrişii m ei,
Pot să împart culcuşul de frunze din pădure...
Dar ca să-mpart cu tine şi apriga secure
Pe eşafod, n u ! asta nu mi-e îngăduit.

DONA SO L

Dar lucru-acesta totuşi mi I-ai făgăduit.

HERNANI
(în gen u n ch in d la p icioarele ei)

Acum cînd poate moartea s-apropie d in umbră

Şi un sfîrşit lugubru înebeie-o viaţă sumbră,
Cu toate că pe umeri m-apasă-acest samar
Şi port din leagăn jugul unui destin amar,
O r ic ît de negru-i doliu] ce calea mi-o a ţin e...
S în t fericit că-n viaţă am fost iubit de tine.

282
Şl că ţi-a fost şi ţie de Dumnezeu ursit
Să picuri alinare pe-un suflet urgisit!

DONA SOL
(p leeîn d u -şi ca p u l pe u m ărul lu i)
H ernani!
H ERNANI

A fost soarta prea binevoitoare

Cînd a sădit pe malul prăpastiei o floare.
(Se, rid ică .)
Ce spun nu-i pentru tine. E pentru Dumnezeu,
Care de sus mă vede şi-aude glasul meu.

DONA SOL

Eu vreau să fug cu tine.

HERNANI

N-ar fi o crimă oare,

Cînd cazi în fundul rîpei, să smulgi sărmana floare?
I-am respirat p arfu m u l... şi sînt prea răsplătit.
Mărită-te cu-acela ce-ţi este hărăzit.
N-am voie să-ţi stric viaţa. Să fii tu fericită.
Eu mă afund în noaptea ce-mi este sorocită,

DONA SOL

Te voi urma oriunde... şi pînă şi-n coşciugl

HERNANI
(strîn g în d -o în braţe)

Tu nu-nţelegi că singur eu trebuie să fu g ?

( A p o i se îndepărtează brusc de e a .)

283
 D O ft A SOL
(îm p reu n în d u -şi m îin ile în d u rerată )

E-o nebunie! Veşnic m-alungi de lîngă tine.

Să-i dăruiesc vieaţa şi dragostea din mine,
Şi după-atîta zbucium , alături de-un re b el...
Să n-am nici fericirea de a muri cu el? I

HERNANI

Sînt un proscris, iubito, un osîndit, ştii b in e!

D O N A SO L

Eşti un ingrat, Hernani!

HERNANI
( ap rop iin d u -se de ea )

A tu n c i... rămîn cu tin e,

Dacă vrei t u ! Iubito, hai, v in ’ la sînul m eu!
R ăm în ! rămîn cu tin e ... cît o să v r e i... mereu!
( Se axază pe b a n că.)
Să stăm aci pe bancă.
( S e a f a z i Iu p icio arele e i.)

Si mt f Iacă ni p r o fu n d ă
Din ochii tă i, iubito, cum pleoape Ic-mi inundă.
H ai, cîntă-mi lu un cîntec, aşa cum mi-ai cîntat
Adesea pe-nserate, cu glasu-nlăcrimat.
E ora noastră... Cupa e p lin ă ... şi ue-m liie...
Să o sorbim întreagă. Tot restu-i nebunie!
Vorbeşte-m i! spune-mi vorbe de dragoste, de d or...
V a i! să iubeşti e-un lucru atît de-neîntător 1

284
Să fii în d o i! şi singuri! în noaptea înstelată
Şi în genunchi să murmuri iubirea ce te-mbată !
O ! lasă-mă o clipă să dorm la sînul tău,
Iubila mea din b asm e!
( Se aud clo p o tele sunînd în d ep ă rta re.)

D O N A SOL
(scu lîn d u -se, în sp ă im în ta tă )

Ce-i asta? E senjn răul

Dau clopotelo-alarma I

HERNANI
(ca re nu s-a mişcat de la p icioa rele e i)

N u. Clopotul vesteşte
Acuma nunta noastră»
( S u netul clop otelor creşte. Se aud strigă te con fu ze.
A p a r lum ini la ferestre, pe acoperişuri, pe str ă z i.)

DOSA sol

V ai! Doam ne! Se trezeşte

Î ntreg oraşul! Scoală ! F u g i! Fugi din calea lo r!

HERNANI
(rid icîn d u -se pe ju m ă ta te )

Vin toţi la nunta noastră!

D O N A BOL

La nunta m orţilor!
( S trig ă te. Z ă ngă nit de spade*)

285
 HERNANI
( întin zîn du -se din nou pe banca de pia tră )

Ilai, să dorm im !
( U n haiduc, cu spada în m in ă, intră în fu g ă .)

H A ID U C U L
Stăpîne, alcazii şi ostaşii
Palatului în goană-şi îndreaptă-ncoace paşii!

(H e r n a n i se rid ică )

DONA SO L
( p a lid ă )

Ce-ai spus se-adevereşte.

HAIDUCUL

Stăpîne, ajutori

HERNANI

Sînt gată ! H a i!

VOCI C O N F U Z E
(de a!ară)

Lu m oarto b a n d itu l trădător!

HERNANI
(h a id u cu lu i)

Dă-m i spada ta!

( Către dona S o l.)
Adio !

286
 DONA SOL

O ! nemiloasă soartă3
(A ră tîn d u -i portiţa de sub b a lco n .)
Hai, să fugim , Hernani, pe-aici, pe-această poartă!

HERNANI

Să-mi părăscsc a m ic ii? In ceasul cel mai greu?

(T u m u lt şi str ig ă te.)

DONA SOL

Ce vuiete! Hernani, de mori tu , mor şi eu!

H ERNANI
(îm b ră ţişin d -o )

O sărutare!

D O SA SOL

Doamnei Simt viaţa cum se curmăI

H ER N A N I
(săru tîn d -o pe fru n te)

E-ntîia sărutare!

DONTA SOL

Şi poate cea din urmă!

(H ern a n i iese. D oiia S ol se prăbuşeşte pe ban că.)

287
 A C T U L A L I T I •L K A

B Ă T R ÎN U L

C astelu l ducelui de S ilva in rm uifii Ara/ionului.

Galeria de portrete a familiei de Silva. U sală vastă, împo­

dobită cu portrete încadrate în rame scumpe, cu coroana du-
eală şi armoarii deasupra lor. In lund, o uşă mare în stil gotic,
între fiecare portret, panoplii cu arme din secole diferita.

S C E NA I

D ona Sol, palidă, stă în p i c i o a r e lînjţă o masă; Don Ruy Go­

mez do Silva, într-un im punălor fo to liu din lemn dc stejar

DON RU Y GOMEZ
Aşadar, peste-o oră vei fi soţia m ea ...
Soţie şi ducesă, in fine, voi avea
Suprema fericire să-mi dai o sărutare.
Am fost nedrept cu tin e ... şi-ţi cer din nou km tare.
Te-am bănuit prea lesn e... şi te-am şi înjosii.
Da, am greşit, desigur. Cc vrei? Cînd am găsii

288
Pe cei doi t i ne r i c h i pe şi în c a m e r ă la ti ne,
lini c am p i e r d u s e m m i n t e a . M- am î n ş e l a t, v e z i - b i n e . . .
Căci oe.liii te înşală... şi nu mai eşti stăpîn.
Aşa o, dragă tată, cînd omul e bătrîn.

DOfÎA SOL
(n em işca tă şi gravă)

Mereu aceleaşi gînduri. N u -ţi fae nici o dojana.

DON R U Y GOMEZ

M-am înşelat, fireşte. Tu eşti fără prihană.

Nici nu puteai fi altfel. Te cheamă dona Sol
Şi-n inimă ai sînge curat de spaniol.

DONA SOL

()a, e curat, seni ore. In scurtă vreme poate

Te vei convinge singur.

DON R U Y GOMEZ

Nu eşti stăpîn pe toata,

dînd eşti bătrîn ca mine şi eşti îndrăgostit,
Devii gelos şi aspru. De ce? Aşa-i sortit...
Să-ţi fie veşnic teamă de tot ce-i tinereţe,
De tot ce este farmec, de tot ce-i frum useţe...
Că ţi-e ruşine ţie de tine. Ce nei’od 1
E-o crudă ironie acest amor schilod,
Ce mintea îţi îmbată şi inim a-ţi vrăjeşte,
Fără să ţină seamă că trupu-mbătrîneşte.

289
Cînd dau, din întîmplare, în cale de-un păstor,
El, plin de tinereţe, eu veşnic visător.
E l, pe cîmpia verde, eu pe alei umbrite,
lini spun adesea: „Turle de vremuri înnegrite I
Străvechi d on jon ! pe toate le-aş da prea bucuros...
Şi holdele bogate... şi codrul răcoros...
Şi turmele de vite ce pasc iarba păşu n ii...
Şi num ele... şi ran gu l... trecutul şi străb u n ii...
Eu m-aş lipsi de toate, pe toate le-nş Insa,
Să am în schimb coliba şi tinereţea sn 1
El are părul negru ; privindu-i sl rălucoşlc,
Ca şi a ta ; e tînăr ca tin e ; Iu, fireşte,
Ce poţi vedea In mine, nevolnic şi urît?
Sînt Buy Gomez de Silva 1 Dar nu-i de-ajuns atît.
Iţi spun acestea toate, aproape cu ruşine,
Aş da tot să fiu tînăr, să fiu frumos ca tin e!
Auzi tu . cu ce visuri mă pot eu îm băta!
Cînd moartea mă aşteaptă mult înaintea ta !

d o Na so l

Nu poţi să ştii.

DON BUY GOMEZ

Cei tineri sîni oameni nşuralcci.
Doar gura e de dînşii. Sînt nişte l'luşturntcei.
O fată cînd iubeşte astfel de tinerei.
Ea suferă, iar dînşii lac haz pe seama ei.
Sînt ca acele păsări, ce la orice iubire.
Dau penelor şi vocii o nouă strălucire.

290
Oi vîrstnici, dim potrivă, sînt sluţi, sînt uricioşi,
Dar ei iubesc temeinic şi soţi sînt credincioşi.
Merg greu, vederea-i lasă, obrazul se zbîrceşte...
Dar, din păcate, inima nu îmbâtrîneşte.
Iii, cînd iubesc, se cade să-i cruţi, să-i ocroteşti,
Căci sufletul lor tînăr uşor poţi să-i răneşti.
Iubirea mea nu este o simplă jucărie,
li trainică, a d în că... şi e o mărturie
A unui simţ puternic, duios, prietenesc...
li ilo. stejar, ca jilţu l acesta băt.rînesc.
Iubirea mea t.e-nalţă deasupra tuturora.
VIi-eşti dragă cum mi-e dragă pe lume aurora,
Cum mi-este dragă floarea, sau cerul azuriu.
Cînd ţi-aud paşii sprinteni şi glasul argintiu.
Cînd văd senina-ţi frunte, privirea-ţi lucitoare...
Simt inima din mine în plină sărbătoare 1

DOSlA SOL

Ol Doamnei

DON R U Y G O M E Z

Lumea spune că-i rar, cu-adevărat,

Cînd un bătrîn se stinge, de ani împovărat.
Ca o femeie,-un înger, să vrea să-i ocrotească,
Să privegheze-asupră-i... şi fără să cîrtească,
Să rabde lîngă dînsa pe un bătrîn nebun.
Bătrîn, ce doar la groapă de dus mai este bun.
Ce faptă creştinească şi binecuvîntată
li jertfa unei fete cuminte, devotată,

291
Ce fără să iubească, pe-un om cu pâru-albit,
li dă măcar mirajul că poate fi iu b it!
Eşti pentru mine-un înger'cu suflet de femeie.
Pentr-un bătrîn ce viaţa-i pe cale să-şi încheie,
Soţia Jui, prin m ilă, devotament şi zel,
F iică-i deopotrivă şi soră pentru ci.

DONA SOL

Se poate, dim potrivă, ca moartea să mă cheme

Pe mine în ain te... să mor eu mai devreme.
N u-i scris doar nicăierea că dacă tînăr eşti
Se cade p în ’ la capăt vieaţa s-o răieşti.
Pc ochii noştri-adesea cad pleoapele deodată,
Ca lespedea ce cade pe groapa desfundată.

DON R U Y G O M E Z

Ce gînduri negre, Doamne, de-un tim p te canonesc!

Şi tocma-n ziua nunţii. Am să te dojenesc.
Nu eşti măcar gătit5 să mergem la capelă.
H a i, fugi de-ţi pune rochia albă de dantelă
Şi vălul de mireasă. Eu simt că re’ nviezl

DONA SOL

E tim p destul, seniore.

DON RUY GOM EZ

N u-i tim p.
(I n tr ă un p a j.)
Ce e, Jaquez?

292
 JA Q U E Z

Un călător, stăpîne, s-a abătut la poartă.

E-un pelerin, se pare, un om lovit de soartă...
Vă cerc găzduire.

DON R U Y GOMEZ

Poftească 1 Un străin
Inseamnă-ntotdcauna noroc într-un cămin.
Ce ştiri ui despre ceata bandiţilor nemernici?
Mai sînt stăpîni pe codri? Sînt tot aşa puternici?

JAQUEZ

Ostaşii au pus m îna, stăpîne, pe rebel.

Hernani, capul b an d ei... s-a isprăvit cu c l !

DONA SOL
( a p a rte)

V a i! Doamnei

DON R U Y GOMEZ

Ce spui?

JAQUEZ

Banda a fost m ăcelărită,

Fiind de rege însuşi prin codri urmărită.
Pe viaţa lui Hernani m ulţi galbeni se plătesc.
A fost ucis se spune.

293
 DONA SOL
( a p a rte)

El m ort?! Şi eu trăiesc?!

DON R U Y GOM EZ

Cum? A murit rebelul? E o m inunăţie!

In ziua asta mare — o ! Doam ne! slavă ţie ! —
C.-o dublă bucurie m-ai fost blagoslovit!
H a i, fugi de-ţi pune valul.

DOSA SO L
(a p a r te )

Văl de pe-a cum ccrnitl

( I e s e .)

DON R U Y G O M E Z
( lui J aq ue z )

Să-i duci cutia asta cu giuvaencale.

E darul meu de nuntă.
( S e reaşază în fo to liu .)
Vreau să-mi apară-n cale
Gătită ca M adona... şi albă ca un crin ...
încît să-i cadă-n faţă-n genunchi şi-un peJerin.
A! mi-am adus aminte de-acel drumeţ. Fugi, du-te
Pofteşte-1... :,;i să ierte că I-am uitat. H a i, iute!
(J a q u ez salută şi iese.)
Un oaspete s-aştepte nu prea e cuvenit.
( Uşa din fund se deschide. A p a re H ern a n i, tra­
vestit în p elerin . D u cele se ridică si 11 în tîm p in ă .)

294
 SCENA A II-A

Don R u y G om ez , Hern ani.

HERNANI

Seniore, plecăciune!

DON R U Y GOMEZ
(saLutîndu-l cu m in a)

P oftim ! Bine-ai v e n it!

(D u c e le se aşază in fo to liu .)

Eşti pelerin, se pare.

HERNANI
( inc Iinîndu-se )

Da.

DON RUY GOMEZ

Vii, se înţelese,
Din A rm illas?
HERNANI

De unde! Acolo-s lupte-n lese!

DON RUY GOMEZ

Desigur, cu haiducii vestitului rebel?

HERNANI

N u st iu.
DON RUY GOMEZ

Dar eful bandei, Hernani, ce-i cu el?

Ce-a devenit?

295
 HERNANI

Hernani? Străin mi-e după nume.

DON R U Y GOMEZ

Cum ? Nu-l cunoşti? Banditul cu un vestit renume?

Deci banii puşi pe capuJ acestui individ
O să-i ia altul. Dacă te duci pe la Madrid,
Poate-1 găseşti cu ştreangul de gît. N-ar fi mirare.

HERNANI

Nu, nu mă duc.

DON R U Y GOMEZ

Pe capul său poate orişicare

Lua premiu.
HERNANI
(a p a rte)

Să poftească!

DON R U Y GOMEZ
Spre ce loc ai pornit ?

HERNANI

Mă duc la Sarasossa.

DON R U Y GOMEZ
Ai poate de-m plinit
Vreun legămînt în cinstea vreunui sfînt?

296
 HERNANI
D a, duce.
DON R U Y GOMEZ
La del P ilar?
HERNANI
Da, duce.

DON R U Y GOMEZ
Acel ce nu şi-ar duce
La capăt legămîntul, ar fi un om de rînd.
Si după-aceea, spune, străine, ce-ai de gînd ?
Pelerinaju-acesta-i dorinţa ta cea mare.

HERNANI
Vreau să aprind Preasfintei Feeioaro-o lumînare,
Să mă închin cucernic în faţa raclei ei —
Aşa cum după datină e în obicei —
Şi-ap6i mă voi întoarce.

DON R U Y GOMEZ

Prea bine. Cum te cheamă?

Eu sînt don Ruy de Silva.

HERNANI
(în c u r c a t)

Vedeţi că,... e u ...

DON R U Y GOMEZ
N -ai teamă.

297
Dacă nu vrei, nu spune. Eu îţi făgăduiesc...
N-o să te-ntrebe nimeni. Vrei să te găzduiesc
La noapte?
H ER N A N I
D a, seniore.

DON R U Y GOMEZ
Oricine-i fi, străine,
Nimic n-o să-ţi lipsească. Vei fi primit cu b in e...
Şi chiar de-i fi Satana, eşti oaspetele meu,
De vreme ce te-ndrumă la mine Dumnezeu !
(U şa cu două canaturi din fun du l scenei se des­
chide. A p a re dona S ol, in rochie, de m ireasă, in
urm a ei se înşiră p a ji, valeţi, şi două fem ei, ducînd,
pe o pernă de ca tifea o casetă de argint ciz ela t, pe
care o vor aşeza pe masă şi care con ţin e: coroana
de ducesă, brăţări, coliere, m ărgăritare şi briliante.
H ern a n i, cu su fletu l la gură, o priveşte pe dona
S ol cu ochi ap rin şi, fără a asculta ce spune d u cele.)

S C E N A A I II-A

Aceiaşi, dona Sol, paji, valeţi, femei.

DON R U Y GOMEZ
A ! Iată şi Fecioara m ea! Mîndra mea crăiasă
Din basme.
( S e îndreaptă spre ea şi o ia de m înă. D ona Sol
e palidă şi gra vă .)
Haide, vino, iubita mea mireasă!
Cum ? Nu ţi-ai pus coroana, in elu l...?

2S8
 H ER N A N I
(iz b u cn in d , cu o voce tu n ă toare)

Cine vrea
Să ia mia de galbeni promişi pe viaţa mea?
(T o ţi se întorc su rprinşi. H ern a n i sm ulge m antia
de p elerin de p e el, pe care o calcă în p icioa re şi
răm îne în costum ul său de h aidu c.)
Eu sînt Hernani!
DONA SOL
(a p a rte, bucuroasă)

Doam ne! Trăieşte!

H ER N A N I
(că tre c e ila lţi)

N -aveţi team ă!
Eu s în t!
(C ă tre d u ce.)
Ai vrut, seniore, să ştii dacă mă cheamă
Perez sau poate D iego? Ţin să mă recomand:
Hernani! Am un nume ilustru de brigand
Şi de proscris! Iar tigva aceasta preţuieşte
Mai m ult decît serbarea ce-aici se prăznuieşte.
(C ă tre v a leţi.)
Puteţi într-o clipită bogaţi să deveniţi!
Puneţi-mă în lanţuri! Ce staţi? H ai, îndrăzniţi!
Dar nu! N u ! E zadarnic! Mi-e soarta ţintuită
De-un lanţ ce n-o să-i sfarăm.

DONA SOL
(a p a r te )

Sînt o năpăstuită!

298
 DON R U Y GOM EZ

O ! Oaspetele meu e-un nebu n !

HERNANI

N u ! E-un b a n d it!

D O N A SO L

N u -l asculta, seniore.

HERNANI

E lu cru d o v e d it .

DON R U Y GOM EZ

Gîndeşte-te, o mie de galbeni e o su m ă...

Şi pentru toţi valeţii m ei, nimeni nu-şi asumă
Răspunderea, străine.

HERNANI

N u -m i trebuiesc atîţi.
(C ă tr e v a leţi.)
Predaţi-mă 1

DON R U Y GOM EZ
(silin d u -se să-i fa că fă ta că )

Ia seam a! că dacă-i întăriţi,

Se poate să se prindă.

HERNANI

Ocazia-i frumoasă,

300
Vă spun că sînt H e rn a n i!... şi prada e faim oasă!

DON RUY GOM EZ

Ajunge I

HERNANI

Sînt H ernani!

DOftA SOL
(cu voce stin să, şo p tin d u -i la u rech e )

Taci, pentru Dum nezeu!

HERNANI
(in to rcin d u -se pe ju m ătate spre doîia S o l)

Cum văd, aici e nuntă! Vreau să mâ-nsor şi eu!

Mireasa mea ra-aşteaptă.
(C ă tre d u ce.)
E drept, e uricioasă
La faţă, monseniore, dar mi-este credincioasă.
Mireasa mea e m oartea!
(C ă tre v a le ţi.)
Nici tu ? Nici tu nu vrei?

DONA SOL
( in şoa ptă)

V a i! F ie-ţi m ilă !

HERNANI
(că tre v a leţi)

O mie de galbeni! Galbeni grei!

30!
 DON R U Y GOMEZ

E chiar Satana!
HERNANI
(că tre un tînăr v alet)

Ascultă, şj tu refuzi? Răspunde!

Poţi cîştiga o-ntreagă avere-n trei secunde!
(C ă tre ceila lţi valeţi, care au rămas n em işca ţi.)

Toţi trem uraţi! Vi-e frică? O ! D oam ne! N-am noroc!

DON RUY GOM EZ

Cine-ţi atinge capul. îşi pune capu-n joc.
Eşti sau nu eşti Hernani, ai drept la ospeţie...
Şi de mi-ar da nu aur, ci-o-ntreagă-mpărâţie,
Chiar contra lui don Carlos, tu eşti sub scutul m eu ...
Eşti oaspele pe care-l trimite Dum nezeu!
N-o să se-atingă nimeni de-un fir de păr.
(C ă tre doiia S o l.)
Semora,
îletragc-te la tine-n odaie, pîn’ la ora
Ceremoniei noastre. Ca să fiu liniştit,
Mă duc să ferec poarta.
(le s e . V a leţii ies şi ei în urma lu i.)
HERNANI
(p ip ă in d u -se şi constatind că nu are n ici o armă la b rîu .)
N -am barem un c u ţit!
( D ona S ol, după ieşirea, d ucelui, [ace cîţiva paşi
pe, urm a însoţitoarelor sa le, a p oi se opreşte, de îndată
ce acestea au ieşit, şi se îndreaptă spre Ilern a n i,
în grijora tă .)

302
 S C I NA A I V - A

H e rn a n i, dona Sol.

(H ern a n i cercetează cu indiferenţă caseta cu biju ­

terii de pe m asă; ap oi ridică ca p u l. Ochii îi s c lip e fc .)

HERNANI

Privesc şi nu mă satur de-a admira -11 tăcere

Aceste preţioase şi mîndre giuvaere.
(S e a p ropie de ca setă .)
Coroana e-o splendoare, colierul e măreţ,
Brăţara e-o minune, inelul e de p reţ...
Dar mai puţin de-o sută de ori decît o fată
Ce-ascunde, sub o frunte atîta de curată,
O inimă mîrşavă 1
(E x a m in în d din nou ca seta .)
Ş-i ce i-ai oferit,
în schimbu-acestor daruri. Cu ce I-ai cucerit?
Cu farmecele tale? O ! Doam ne! Ce infamă !
(E x a m in în d ca seta .)
Dar poate că sînt fa lse ... că nu-i decît aramă,
Şi plum b, şi sticlă goală? E poate fals tot ce-i
A ic i: safire, perle, rubine şi ce rce i...!
Sînt false! Toate-s false! Nu-ncape îndoială,
Ca inima ta falsă, ce nu-i decît spoială!
(R e v in e la ca setă .)
Ba nu! Sînt pietre scumpe. E aur fin şi b u n ...
E totul de valoare. Bătrînu-ar fi nebun
Să-ncerce să te-nşele.
( I a una după alta podoabele din ca setă .)

303
 Coliere şi inele 1
Coroana de ducesă ! B răţă ri! Pe lîngă ele
Ce preţ mai are-amorul statornic şi profund?
A verea-’ tot pe lume I

DONA SOL
(se duce la masă, scotoceşte in fun du i casetei şi
scoate un p u m n a l)
N-ai căutat la fu n d !
Acesta e pum nalul, smuls de la centironul
Lui Carlos, în clipita cînd mi-oferise tronul.
Şi I-am respins atuncea... ca azi să mă insulţi.

H ER N A N I
(că zîn d la picioarele e i)

0! în genunchi, iubito, te rog să mă asculţi:

Aş vrea să fiu în stare a ’ tale lacrămi pline
De-amar, să le pot şterge cu sîngele din m inei

DONA SOL
(în d u ioşa tă )
Te iert! Te iert, H ernani! M i-eşti drag cu-adevărat...
M i-ai fost drag totdeauna!

HERNANI
C)! Doamne ! M-a iertat I
Şi mă iubeşte! După ce-am spus eu despre tine,
Tu m-ai iertat, eu însă mă pot ierta pe m ine?
0 ! înger scump ! Arată-m i pe unde ai um blat,
Ca să sărut pămîntul pe care ai călcat!

304
 DONA SOL

Iubitul m eu!
HERNANI

V a i! După purtarea-mi odioasă,

Nu ştii ce-i vorba asta atîta de duioasă:
„Iubitul m e u !“ Cuvîntul acesta fermecat.
Spus de-o femeie, cîte dureri n-a vindecat?

D O N A SOL
(fă ră a -l a scu lta )

ju m a putut să creadă că dragostea ce-i dărui

E -atît de trecătoare... şi că e dat oricărui
Bărbat, fie chiar nobil, să umilească-astfel
O inimă în care stăpîn e numai e l!

HERNANI

Am pîngărit o sfînta I Jur, dona Sol, iubită,

Că-n locul tău, eu pînă în gît aş fi scîrbită
De un nebun ca m ine, de un nesocotit
Ce vine să desm ierde... dar după ce-a jig n it!
l-aş spune: „D u -te ! P leacă !“ — Alungă-m ă mai bine!
A i fost atît de bună şi gingaşă cu m in e...
Iar eu, ce-s un netrebnic, mă pot încumeta3
Cu bezna vieţii m ele, să-ntunee viaţa ta ?
E prea m u lt! Tu eşti castă, frumoasă, eşti d iv in ă ...
Şi dacă-s eu nemernic, de ce-ai fi tu de vină ?
Ia-I pe bătrînul duce. A i să te consolezi.
Stăpîn e pe Olmedo şi-A lcala. Precum vezi,

305
E şi b og a t... şi nobil. Vei fi deci fericită.
Gîndeşte-te la viaţa ce-ţi este sorocită,
Ds mă urmezi pe mine. La ce-ai putea să speri ?
Un lung calvar de lacrimi, de sînge, de dureri...
Prigoana şi e x ilu l... şi lanţurile crunte...
Aceasta-] diadema ce-o vei purta pe frunte!
Nu cred că-i om pe lume să dea unei femei
Atîta-amărăciune ca dar de nunta e i !
fă-l pe bătrîn. O m erită.-Ascultă-m ă pe mine.
Cine-ar putea să spună, cînd te-ar vedea pe tuie,
Blajină şi frumoasă, alături de-un sm intit,
Un nărăvaş, un cinic, un veşnic răsvrătit;
Tu răsărind ca floarea, sfios, pe cărăruie;
Eu, veşnic în vîltoare; cine-ar putea să snuie
Că pe-amîndoi destinul ne-a dus pe-acelaşi drum ?
N u ! Dumnezeu din ceruri, ce mă aude-acum,
E l, care-n tot ce face, nu face decît bine,
Nu te-a făcut, pesemne, iubito, pentru m ine!
La dragostea aceasta el nu a consim ţit...
Iar inima ce-mi dărui e-un furt ne’ndreptăţit 1
Adio pentru mine amor şi răzbunare 1
0 viaţă inutilă se-ncheie-n resemnare.
Eu n-am ştiut pe lume decît să învrăjbesc...
Şi-am fost ursit, cu toate acestea, să iubesc!
O ! Iartă-mă şi d u -te! E ruga mea din urmă.
Te rog s-o iei în seamă. Vieaţa mea se curm ă...
iar viaţa ta începe. Ce rost ar mai avea
Să te tîrăsc alături de mine-n groapa mea 1

306
 doSa sol

E ş ti un in g ra t!

HERNANI

Eu semăn în preajmă numai ura 1

Galicia !-A ra g on u l! Şi tu , Estramadura1!
Eu v-am momit flăcăii, şi nici n-am tresărit
Cînd i-am împins în luptă! Ş i-acu m a... au m urit!
Erau din cei mai vajnici fii ai măreţei Spânii.
Ei s-au luptat pe munte ca leii, ca titanii!
Şi-acum dorm toţi pe spate... dorm somnul lung şi greu...
Dac-ar deschide oehii-ar vedea pe Dum nezeu!
Aceasta-i soarta celor ce se-nsoţesc cu mine.
Deci nu poţi fi geloasă. Vreau să te cruţ pe tine.
Aşadar, ia-i pe duce, pe rege, pe Satan ...
Toţi sînt mai buni ca mine. Eu sînt la greu aman!
Haiducii mei pierit-au, s-au despărţit de m in e...
Şi-acum venit-a timpul să mă despart de tine.
In neagra mea năpastă vreau să mă izolez.
S'i nu-ţi taci niciodată din dragoste un crez!
Indură-te de tin e ... şi fugi! Ţi-nchipui poate
Că eu sînt o făptură ca celelalte toate,
Un om deştept, ce tinde spre ceea ce-a rîvnit?
T e-nşeli! Sînt o maşină în mers necontenit...
Eu sînt unealta oarbă a unui ţel him eric...
Un suflet de restrişte ţesut din întuneric !
Care mi-e ţinta ? Nu ştiu. Dar sînt mereu împins
Din spate de o forţă ce e de neînvins.

i E stra m a d u ra : p r o v i n c i e s p a n i o l ă v e c in ă cu P ortugalia.

307
Mă prăbuşesc într-una. Mă duc mereu la valel
De mă opresc o clipă în drum, o voce-n cale
îmi strigă: „înainte 1“ Abisul e profund...
Şi cînd m -aplec, doar lacrămi şi sînge văd la fund!
în drumul meu năvalnic, tot moare şi se stinge!
Nenorocirea-1 paşte pe-oricine mă atinge
H ai, fu g i! întoarce-ţi paşii! Nu-i ăsta drumul tău.
Fără să vreau, iubito, simt că ţi-aş face rău!

DO N A SOL

O ! Doamne! V a i!

HERNANI

Un demon de viaţa mea dispune.

De-aceea fericirea mea-i singura minune
Ce nu mi-o-ngăduieşte. Eu sînt o piază rea !
Tu nu eşti pentru m in e ... şi nu poţi fi a m ea!
Chiar de vreodată zorii îmi vor zîm bi şi m ie,
Să nu te-ncrezi, iu b ito ... ar fi o ironiei
Mărită-te cu Silva.

DONA SOL

0! Doam ne!-aşa-m i vorbeşti?

M i-ai frînt inima-n dou ă... şi-acuma mi-o zdrobeşti!
Ş tiu ... v ă d ... N u-ţi mai sînt dragă.

HERNANI

Tot sufletul din m inev

Eşti t u ! Şi vîlvătaia ce-o simt arzînd în vine,
Eşti t u ! Să nu-mi porţi ură că te voi părăsi.

308
 D O ftA SOL

N -am să-ţi port ură, n u m a i... să ştii că voi m uri!

HERNANI
Să mori tu pentru m ine? O ! Doamnei Nu se moare
Pentr-un nim ici
DO N A SOL
( izbu cnin d in p lîn s)

Se moare!

HERNANI

F iinţă-ncîntătoare 1
Plîngi pentru m in e? Cine mă poate osîndi ?
Căci tu , fireşte, iarăşi o să mă ierţi. De-ai şti
Cît sufăr, cînd văpaia ce-n ochii tăi sclipeşte,
O văd cum se îneacă... şi-n lacrămi se topeşte!
O ! Iartă-m ă! Nu plînge! Eu simt că-nnebunesc!
Mi-e sete de iubire... şi nu ştiu să iubesc!
Iubesc cu toate-acestea c-o patimă nebună I
Nu plînge! N u ! Mai bine, muri-vom împreună!
Ţi-aş dărui pămîntul întreg dacă-aş p u tea !

D O N A SOL
( agăţîndu-se de g îtu l lu i)

Haiducul m eu ! Hernani, tu eşti mîndria m ea!

Şi te iubesc 1
HERNANI

T u n u ş t ii ce mare fe ric ire

A r f i să m o a r ă o m u l d in prea m u lt ă iu b ir e !

309
 DONA SOL
D i , te iubesc, Hernani! Şi toată sînt a t a !

H ER N A N I
(cu ca p u l pe um ărul ei)

Ce duJce-ar fi pumnalul ce-n piept m i-ai îm plînta!

DONA SOL
(d o jen in d u -l)

V a i! Nu te temi că Domnul o să te pedepsească

Pentru aceste gînduri?

H ER N A N I
(a p leca i pe sin u l e i)

A tu n ci... să ne unească,
De-i voia ta, iu bito! Prea mult am pătim it!
(A ?n în d oi, îm brăţişaţi, se privesc cu pasiune vie,
fără să vadă, fără să audă, absorbiţi în prop riile
lor priv iri. D on R u y Gomez intră pe uşa din fu n d ,
şi, dînd cu ochii de ei, răm îne încrem enit in pra­
gul u şii.)

s c e n a a V-a

Hernani, dona Soi, don Ruy Gomez.

DON R U Y GOMEZ
( nem işcat, cu braţele încrucişate, în pragul u şii)

Aceasta e răsplata că-n casă te-am primit ?

3 i0
 DONA SOL

V a i! Ducele!
(A m în d o i se întorc, tresărind, ca red eşteptaţi din­
tr-u n vis.)

DON R U Y GOMEZ
( n em işcat)

Aceasta m i-e, oaspete, sim bria?

— „Don Ruy Gomez, dă fuga, fă-ţi iute datoria,
Vezi de-i păzit castelul, de-i pus la adăpost,
De-s porţile închise şi-arcaşii sînt la post,
Şi cată-n arsenalul castelului armură
De bătălie, care să-ţi vină pe măsură...
Iar drept recunoştinţă, n-ai grijă, ţi-oi plătii
Tu scapă-mă cu v ia ţă ... eu te voi necinsti 1“
De-a lungul celor peste şaizeci de ani, străine,
Văzui bandiţi o droaie-, cu suflete haine;
Trăgînd adesea spada de fier din teaca ei,
Călăilor ca pradă le-am dat zeci de m işei;
Văzui tîlhari de codru, a temniţelor pleavă;
Şi slugi punînd în hrana stăpînilor otra vă ;
Văzui morţi fără cruce şi neîm părtăşiţi;
Pe Borgia1, pe Sforza2... şi alţi ticăloşiţi;
Dar n-am văzut vreodată aşa nelegiuire;

1 B orgia: fa m ilie ita lia n ă de o r ig in ă s p a n io lă , n u m ă rîn d p rin tre

m e m b rii s ă i pe C ezar şi L u oretia R o rg ia , a cu z a ţi de n en u m ă r a te fă ră ­
d e le g i.
2 Sforza: v e c h e fa m ilie ita lia n a , al că rei m te io e ie io r a lo st c o n ­
d o t ie r u l M useo A t t e n d o l o ; m e m b r ii ei sîn t c e le b r i, în tre a lte le , şi
p en tru c r im e le lor.

311
Să furi pe omul care-ţi oferă găzduire!
Pe vremi, aşa trădare de s-ar fi petrecut,
Ar fi-mpietrit bătrînul şi s-ar fi prefăcut,
Cît ai clipi, în stană de piatră funerară,
Ca propria-i statuie pe cripta mortuară!
Castiliani şi M auri! cine-i acest ingrat?
(R id ică ochii şi-şi plim bă privirea peste portretele
ce înconjură s a la .)
Străbunii mei de veacuri, voi ce m -aţi ascultat,
Vă cer iertare dacă mînia mă aduce
în stare să uit sarcina mea de gazdă.

HERNANI
( rid icîn d u -se)

D u ce...

DON R U Y GOMEZ

T aci! T aci!
(F a ce cîţiva paşi prin sală şi-şi plim bă din nou
privirea peste portretele fa m iliei de S ilv a .)
în faţa voastră, morţi sacri, mă prosterni
Voi cc vedeţi ce este în cer şi în infern,
Spuneţi-mi cine-i omul acesta? Cine-i cruda
Făptură? N u-i Hernani! N u ! Omu-acesta-i Iuda!
Spuneţi-mi cum îl cheamă? Ce demon e în el?
( În cru cişîn d u -şi b ra ţele.)
A ţ i m a i v ă z u t v re o d a tă un c h ip de o m la f e l?

HERNANI

Seniore...

312
 DON R U Y GOMEZ
(cu o c h ii la p ortrete)
în d r ă z n e ş te in fa m u l să c r îc n e a s c ă !
Din voi, oricare poate în suflet să-i citească.
N u -l ascultaţi! M îrşavul! Se teme-acest mişel
Să nu-mi mînjesc căminul cu sîngele din e l;
Sau că, mocnind în mine vreo cruntă răzbunare,
Să nu trezească-n Silva vreun Lara1 oarecare;
O să vă spună, sigur, că e un biet proscris;
Că-i oaspetele vostru şi-al m e u ... şi că stă scris
Că oaspetele-i sacru... sau mai ştiu eu ce fleacuri?
Am oare eu vreo vină, străbunii mei de veacuri?
Să judecaţi voi singuri!

HERNANI
E drept, don Ruy Gomez.,
Nu e pe lume frunte mai demnă s-o stim ez;
N u-i inimă mai bună, mai largă, mai leală,
Decît a dumitale, fără tăgăduiaJă.
Eu, ce-ţi vorbesc acuma, sînt singur v in o v a t...
Şi nu vreau să mă apăr. D a, sînt un blestem at!
A m vrut să-ţi fur femeia ce îţi va fi so ţie ;
Să-ţi necinstesc căm in u l! E o blestem ăţie!
Deci, fără m ilă-nfige în mine spada ta,
0 şterge-apoi de sîn g e... şi nu te frăm înta!

DOftA SOL
Nu-i el de vină, duce! Loveşte-mă pe m ine!

1) Lara: c e le b r ă fa m ilie d in C a s t ilia .

313
 HERNANI

Taci, dona Soli E ora supremă! Ştii prea bine

Că-i ora cea din urmă ce poate-o mai trăiesc.
Cu ducele de faţă vreau să mă socotesc.
Iţi jur că spovedania mea i-adevărată.
Eu singur sînt de v in ă ... ea e nevinovată,
îţi ju r! Ea e o sfînta! Iar eu un criminali
Deci bagă, fără m ilă, în mine un pumnal.
Aruncă hoitu-afară... şi pune-apoi să spele
Băltoacele de sînge rămase pe podele!

D O N A SO L

Eu I-am împins la moarte! Mi-e drag!

( D ucele tresare la aceste cu vinte $i o străfulgera
pe dona Sol cu o privire Inspăim intă toare. lui se
aruncă la picioarele lu i.)
Să nu-l o m o ri!
Seniore,-ţi cer iertare!

DON R U Y GOMEZ

Ţi-e drag i'

(L u i H ern a n i.)
Nu te-nl’i o r i ? !
(S e aude în culise sunet de trom pete. Intră un
pa j. Către p a j.)
Ce-i zarva asta?
PAJUL

Duce, e regele cu-arcaşii

Şi poterele sale. Se-aud şi trîm biţaşii...

314
 D O ftA SOL
(a p a rte, îngrozită )

Don Carlos? Lovitura de graţiei

PAJUL

A cerut
Să se deschidă poarta.

DON R U Y GOMEZ

D e s c h id e ţ i 1

D O& A SOL

E p ie r d u t !
V a i!
(D o n R u y Gomez se îndreaptă spre u ltim u l portret
din stîn ga, care e p rop riu l său p ortret; apasă pe
un resort şi portretu l se deschide ca o uşă, lăsînd
să se vadă o ascunzătoare în zid. A p o i se întoarce
către H e r n a n i.)

DON R U Y GOMEZ

Intră-aicea!

HERNANI

Viaţa mea, duce,-ţi aparţine.

Mă ai acum în m înă. Fă tot ce vrei cu m in e'
(I n tr ă în ascunzătoare. D on R u y Gomez apasă din
nou pe resort, uşa se închide, şi portretu l revine
la lo c.)

jH5
 D O ftA SOL
(că tre d uce)

O ! Iartă-l, monseniore! Indură-te de e l!

PAJUL
(a m in tin d )

Măria sa Don Carlos!

( D on a Sol îşi lasă vălul peste ochi. Uşa din fund
se deschide. In tră don C arlos, in ţinută de război,
urm at de o ceată de gen tilom i a rm a ţi: arcaşi, arba-
letieri, lă n cieri.)

S C E N A A VI - A

D o n R u v G o m e z , do n a S o l, cu v ă lu l pe ste o c h i, don Carlos,

cu rte n i.
D on Carlos iu aintează în ce t, c u m î n a stîngă pe m i n e r u l spa ­
dei, cu m în a dr eaptă pc p ie p t , p r i v i n d u - l po du ce ou och i
b ă n u ito r i şi m în io ş i. D u c e le îl în tîm p in ă şi-i s a lu tă cu a dîn c
re spect. <> cIi|>;■ do tăcere. ’l'oţi u »te a p lă cu groază desfăşu­
ra rea s itu a ţie i. R e g e le , ajmiH in roţii d in u lu i, înalţă c a p u l.

DON CARLOS

Nu înţeleg de fel
De ce, iubite vere, ţii poarta zăvorită?
Credeam că-ţi este spada de m ult tim p ru gin ită...
Şi sînt peste măsură surprins a constata
Că mă primeşti cu spada lucind în mîna t a !

B16
 (D on Ruy Gomez vrea să -i în treru p ă ; regele îl
opreşte cu un gest a u torita r.)
E cam tîrziu, seniore, s-o tragi acum din teacă.
Crezut-ai că vin turcii ? Crezut-ai că te-atacă
Mahom1 cu osm anlîii, sau Boabdil2 ? Ce z ic i?
De ce ţii poarta-nchisă şi puntea o ridici ?

DON R U Y GOMEZ
(în clin în d u -s e)
A lte ţă ...
DON CARLOS
(că tr e gen tilom ii să i)
Strîngeţi cheile.-Apoi veghiaţi la poartă!
( D o i ofiţeri ies. A lţi cîţiva aşază soldaţii p e trei
rîn d u ri, din d reptu l regelu i şi pîn ă la uşa din fund,
D on Carlos se întoarce spre d u ce.)
Aşadar, vechea vrajbă-ntre noi nu-i încă moartă,
Seniori duci? Luaţi seam a! De vă purtaţi astfel,
Tot astfel şi don Carlos se va purta şi el.
Am să cutreier ţara şi-am să distrug în cale
Din tem elii aceste domenii feudale!

DON R U Y GOMEZ
( tresărind )

De Silva au fost oameni leali şi de c u v în t..,

DON CARLOS
(tntrerupîndu-1)
Răspunde, sau castelul ţi-l rad dc la p ăm înt!

1 M ahom : n u m e le p r e s c u r ta i m Iul M a j i o m c i .
2 B oabdil ( A b u - A b d u l l a h ) : u lt im u l rcfţo m au r al G r e n a d e i;
(1 481 — 1 4 91 ).

317
Am stins incendiul, însă mai pîlpîie-o scînteie.
Bandiţi-s m orţii Dar oastea nu a putut să deie
De şeful lor. Eu însă am auzit că el
Ar fi ascuns aicea, la tine, în castel.

DON RU Y GOMEZ

E-adevărat, alteţă.

DOiN CARLOS

A şa ? Atunci alege:
Sau capul său I... sau oapul tău 1

DON R U Y GOMEZ
(In clin în d u -se)

Sire, se-nţelege,
Vi se va face voia.
( D ona Sol işi ascunde capul în m îini si se pra-
buşeşte într-un to to liu .)

DON CARLO S
(îm b u n a t)

Nici vorbă! Vrei-nu-vreiI

Fugi! Adă-I pe Hernani!
( D ucele încrucişează brutele, lasă ocliii in ins ni
răm îne cîteva clip e pe glndtt.ri. Doria Sol şi rafa le
îl privesc in tăcere, Irăm intaţi fiecare de ernot 11
deosebite. A poi ducele ridică, frun tea, se îndreaptă
spre rege, il ia de mirui n -l conduce pînă in raţa
celu i mai vechi p ortret, prim ul din partea dreaptă
a g a leriei.)
 DON R U Y GOM EZ
( arătîndu-i p ortretu l)
Din!re străbunii m ei,
Acesta-i ce l mai vîrstnic: Don SiJvius, dregătorul.
A fost de trei ori consul la Roma.
(T recîn d la portretu l u rm ă tor.)
Următorul
E Galceran de Silva, un al doilea Gid
In cripta lui la Toro1, lîngă Valladolid2,
Ard candele o mie. Salvă — spre-a lui onoare —
LeonuJ de tributul de-o sută de fecioare.
(T recîn d ta alt p o r tret.)
Don Blas. De hună voie pe el s-a surghiunit,
Deoarece pe rege greşit I-a sfătuit.
( î n faţa altui p o r tr e t.)
Don Cristoval. Cînd regele-o luă pe jos la goană,
învins la Esealona3... şi după alba-i pană
Ţinteau în el duşmanii, strigă: „S a r i, C risto v a l! “
A.cesta-i smulse pana şi-i dete al său cal!
(L a alt p ortret.)
Don Jorge. Răscumpărat-a cu-ntreaga lui avere
Pe regele Ramiro4 din Aragon.

DON C A R L O S
( incru ţişînd u-şi braţele şi m ăsurîndu-l cu p riv irea )

Eu, vere,
Te-adm ir! Zi-i mai departe!
1T o ro : l o c a l i t a t e l î n g ă V a l l a d o l i d , i n S p a n i a .
2V a lla d o lid : o r a ş s p a n i o l , c a p i t a l a p r o v i n c i e i P i s u e r g a .
3 E s e a lo n a : o r a ş lî n g ă T o l e d o , în S p a n i a .
4 R a m ir o I : r e g e a l A r a g o n u l u i ; d e l a 8 4 2 la 8 5 0 . S - a l u p t a t c u
m a u rii şi a respins în 844 o in va zie norm andă.

319
 DON R U Y GOM EZ
(trecîn d la alt p ortret)
Don Ruy Gomez. Distins
Cu crucea Sfîntul Iacob şi Calatrava1. A-nvins
Vrăjmaşii pretutindeni... şi-a luat, în lupte grele,
In treizeci de războaie, trei sute de drapele.
Pe lîngă Antequerra2, Gomez a cucerit
Motrilu3-ap6i Suezul, N ijarul4... şi-a murit
Sărac.
(S e in clin ă, se descoperă şi trece la alt portret.
Regele dă sem ne din ce în ce mai vădite de nerăb­
dare şi m în ie.)
Acesta-i fiul său, G il. Ca şi un rege
Cuvîntul lui mai tare era decît o lege.
(T recîn d la a lt p o r tr e t.)
Don Gaspard de Mendoza. Măria voastră ştiţi
Că cei mai m ulţi din nobili cu Silva-s înrudiţi.
Că Sandoval se teme de noi, sau se-ncuscreşte;
Mauric® ne pizm uieşte; Lancastra6 ne urăşte;
Iar Lara sînt făţarnici şi nu ne îndrăgesc.
Avem toţi sînge n o b il... iar unii chiar regesc.

DON C A R L O S

Iţi baţi joc, verel

1 S f î n t u l la c o b ş i C a la t r a v a : d e c o r a ţ i i s p a n i o l e .
2 A n te q u e rra : o r a ş s p a n i o l , î n p r o v i n c i a M a l a g a .
3 M o t r il: o r a ş s p a n i o l , î n p r o v i n c i a G r e n a d a .
* N iia r : ora ş î n su tlu l S p a n ie i, în p r o v in c ia G re n a d a .
5 M a n r ic ( M a n r i r / u e ) : v e c h e ta m i l i e s p a n i o l a , c u r e nm nSrSi tâz-
«oin ici şi poeţi.
6 La n ca stra (c a s a de L an caster): casil dc orig in e en gleză rivala
casei de York.

320
 DON R U Y GOMEZ
(trecîn d la alte p ortrete)

Acesta-i Vasquez, zis „ Înţeleptul*' f

Don Jayme, zis „ V ite a z u l"! E l a înfrînt cu pieptul
Său, singur, peste-o sută de mauri, cu Zamet
In frunte.
(L a u n g(<st de m înie al regelu i, trece peste o serie
de p ortrete şi se opreşte la u ltim ele trei din rrtrem a
stîn g ă .)
D a r... să trecem. Priviţi acest portret.
Bunicul meu. Păstrat-a făgăduinţa dată
Chiar faţă şi de jidovi.
( î n faţa p en u ltim u lu i p o r tr e t.)
Iar fruntea venerată
Din faţa voastră-i tata. Un luptător aprins.
Cînd un prieten, contele-Alvar GiTon fu prins
De mauri în Grenada, n-a stat să şovăiască ;
Un alt Giron din piatră d puse să-i cioplească,
Şi-n fruntea-a sase sute de oameni, I-a cărat
Cu dînsul toată vrernea-n război... şi s-a jurat
Că o să se retragă, cînd o s-o ia la goană
Ea singură, statuia. Bătu oastea duşmană
Şi izbuti la urmă pe conte a-1 salva.

DON C A RLO S
Vreau capul lui Hernani!

DON R U Y GOMEZ

Cînd intră cineva

Şi vede toţi eroii de-aici din încăpere...

32!
 D ON CARLOS

Am spus: Vreau pe H ernani! şi fără-ntîrziere!

DON R U Y GOMEZ
(S e înclină adînc în faţa regelui, îl ia de mînă
şi-i duce în faţa ultim ului portret, acela ce serveşte
de ascunzătoare lui H ernani. Dona Sol îl urmă­
reşte cu ochi înspăimîntaţi. O tăcere apăsătoare
domneşte printre cei de faţă.)
Acesta e portretul meu. Sire, văd c-aţi vrea,
Ca cei ce peste veacuri aicea m-or vedea
Să spună: „E mezinul dintr-o ilustră rasă,
Ce I-a vîndut pe omul primit de el în casă"!
(D ona Sol se înviorează. Toţi ceilalţi au rămas
uim iţi. Regele îşi pierde cumpătul, se îndepăr­
tează, mînios, şi rămîne cîteva clipe pe gînduri,
tremurînd din buze şi scînteind din ochi.)

DON CARLOS

Din tem elii castelul eu ţi-l voi d ărîm a!

DON R U Y GOMEZ

Eu ştiu, Măria voastră, că vă veţi răzbuna.

DON CARLOS

Dărîm to t! drept pedeapsă pentru a la trufie

Şi o să semăn cînepă-n locu-acesta.

D ON R U Y GOMEZ
Fie

322
Şi cînepă să crească pe îocul devastat,
Decît să spurc un nume de veacuri nepătat!
( Ridicînd privirea spre portrete.)
Răspundeţi, am dreptate ?

DON CARLOS

Te rog să-ţi ţii cuvîntul.

Vreau capul lui Ilernani!

DON R U Y GOM EZ

Mi-e martor Domnul Sfînlui

Că v-am promis, alteţă, unul din două:-al să u ...
Sau capul meu. Sînt gata! V i-l dau pe-al m eu !

DON CARLOS

N u , zău I
ICu vreau un cap de tînăr. Atunci cînd, fără frică,
l I-o tăia călăul, să-i ţină strîns de chică.
Dar cum să ţină-n mînă un cap bătrîn şi chei,
Cînd nu găseşte barem un fir de păr pe ei?

DON R U Y GOMEZ

Nu insultaţi, alteţă! Acest cap venerabil

Nu-l semuiţi cu-acela al unui mizerabil.
Trataţi pe un do Silva cu mul t prea mult dispreţ.

DON CARLO S

Vreau capul lui Hernani! II vreau cu orice preţ 1

 DON R U Y GOM EZ

V i-l dan pe-al meu 1

DON CARLO S
(către oamenii săi diu gardă)

Atuncea, fugiţi cîţiva în pripă

Şi scotociţi castelul, aripă cu aripă,
Şi-n pivniţe, şi-n tu rle ...

DON R U Y GOMEZ

Degeaba- scotocesc.
Castelu-i mut ca m ine!

DON CARLO S

Seniore,-ţi poruncesc 1
Sînt regele 1

DON R U Y G O M E Z

Doar numai de dărîmaţi castelul

Şi mă-ngropaţi sub p ietre... vă veţi atinge ţelul.

DON CARLO S

Nu pot să te înduplec. A tu n cea... mă răzbuni

Şi îţi retez castelul şi capul!

DON R U Y GOMEZ

M5 supun!

324
 DON C A R L O S

In loc de-un cap, eu două de jos le voi culege 1

Auzi ?
(că tre ducele de A lc a la )
Jorge, arestează-] pe duce!
( D oîia S ol, sm ulgînd u-şi vălul şi aşezîndu-se între
d uce, rege şi gărzile s a le .)
Sînteţi rece ...
Dar rege fără suflet 1

DON CARLOS

O l Doam nei Dona Soli

• D ON A SOL

In inimă, alteţă, n-ai sînge spaniol.

DON C A R L O S
( m işca t)

Sînteţi cu mine, doamnă, mult prea ne'nduplecată.

( Se a p rop ie de dona SoL ş i-i vorbeşte în ş o a p tă .)
Tu ai sădit în mine o ură ne’ mpăcată.
Orice bărbat devine, cînd e în jurul tău,
Un înger sau un dem on! Cînd eşti urît, eşti răul
Dac-ai fi vrut, sînt sigur, ai fi făcut din mine,
In ţara asta, leul Castiliei! Ei bine,
Tu ai făcut un tigru, prin nepăsarea t a ...
Un tigru care u r lă !
(D ona, Sol î,i aruncă o p rivire, U egele se în c lin ă .)
D a r ... te voi asculta
Cu toate-acestea.
(în to rcîn d u -se către d u ce.)

325
 Vere, socot. că ai dreptate...
Tar scrupulele tale nu sînt ne’ ntemeiate.
F ă-ţi datoria faţă de-un oaspe devotat.
Eu sînt mai bun ca tin e, cum vezi, şi te-am iertat,
în schimb, îţi iau ostatic pe scumpa ta nepoată.

DON R U Y GOM EZ

Alît!
D O fi A SO L
(încrem enită)

Pe m ine, sire ?

DON CARLOS

D a.

DON RUY GOM EZ

D a ... nimica toată 1

O ! ce m ărin im ie! Ce rege bun şi d rept!
Un om ce-ţi cruţă c a p u l... dar inima din piept
Ţ i-o sfîşie.

DON C A R LO S

A lege: pe e a ... sau pe nemernic!

Din doi care-ţi convine'.

DON RUY GOM EZ

Sînteţi atotputernic!
( D o n Carlos se ap rop ie de dona S ol, voind s-o ia
cu d în su l. A cea sta dă fuga spre don R u y G om ez.)

326
 D O N A SOL

V a i! scapă-m ă, seniore!
( Se opreşte in drum. A p a rte.)
Dar, pentru Dum nezeu!
Să-i sacrific pe dînşii ? Nu !• Mă sacrific eu !
( Către rege.)
Te voi urma, A lteţă.

DON C A R L O S
(aparte)

Ideea-i salvatoare!
Te-ai îm blînzit, frumoaso! Devii ascultătoare!
( Dona Sol, cu paşi gravi şi hotărîţi, se îndreaptă
spre caseta cu giuvaericale, o deschide şi ia pum­
nalul, pe care îl ascunde în sîn. Don Carlos se
apropie de eai şi-i întinde m îna.)

DON C A R L O S
(către dorm Sol)

Ce-ai luat ?
DONA SOL

N im ic.

D ON C A R L O S

Desigur, vreo giuvaerică.

DONA SOL
Da.
DON C A R L O S

Vreau să văd.

827
 DO$A SOL
Răbdare!
(D o n a S ol îi ia braţul şi se pregăteşte să -i urm eze.

DON RUY GOM EZ

(c a r e a rămas nem işcat se întoarce şi face cîţiva
paşi spre ea, strig în d .)
Te rog, nu! Nu pleca!
Cum omu-acesta n-are decît otravă-n vine,
Surpaţi-vă, voi ziduri! şi turle peste minei
(A le r g în d spre reg e.)
Lăsaţi-m i-o, A lte ţă ! N -o am decît pe ea!

DO N C A R L O S
(lă sîn d -o de braJ pe dona S o l)

A tu n ci... dă-m i pe Hernani!

(D u c e le pleacă o ch ii; e prada unei cu m p lite şo­
văiri. A poi înalţă ca pu l şi întinde m îin ile spre
p o r trete .)

DON RUY GOM EZ

De suferinţa mea
Vă fie milă vouă!
(F a c e un pas sp re ascunzătoare. Doiia Sol îl urmă­
reşte cu ochii în groziţi. D ucele se întoarce din nou
spre p o rtrete.)
Privirea lor mă-ngheaţă I
( în a in tea ză pîn ă in d reptu l portretu lu i să u, clă­
tinîn du -se pe p icioa re, apoi se întoarce din nou
că tre r e g e . )
II vrei pe el?
DON CARLOS
Da.

328
 (D u c e le în tin d e m îna trem u rîn d sp re resortu l
a scu n ză toa rei. )
D O N A SO L

Doamne I

DO N RUY GOM EZ

Nu pot 1
(S e aruncă la p icioarele reg elu i.)
Renunţ la v ia ţă !

DON C A R L O S
iţi iau nepoata 1

DON RUY GOM EZ

( ridicînd u-se )

Ia -o ! Cuvîntul e cuvînt!

DON C A R L O S
(lu în d de mînă pe do fia S ol, care se clatin ă pe
p icio a re)
A dio, duce t
DON R U Y GOMEZ
A d io !
(U rm ă reşte cu ochii pe rege, care se retrage încei
cu dona S ol. A p o i pune m îna pe p u m n a l.)
Păzească-te Ce! S fîn t!
( în a in tează a p o i în faţa scen ei, su flînd din greu,
fără să vadă, fără să audă cu privirea f ix ă , cu
braţele încrucişate pe p iep t, pe care le saltă răsu­
fla rea lui zbucium ată. Intre tim p , regele şi dofia
Sol au ieşit, urmaţi de toată garda, aşezată pe
rînduri de doi cîte doi, după rangul fiecăru ia
— şi care com entează în şoaptă cele p e trecu te.)

329
 DON RUY GOM EZ
(a p a r te )

Plecînd de-aicea vesel, ai prefăcut, o, rege,

Credinţa mea în tine, în gînduri sacrilege!
( R idică ochii, ii p lim b ă in ju rul săli şi con stată
că e singu r. A p o i, se repede la p a n op lie şi ia. două
spade, pe care le măsoară şi le aşază pe masă. Se '
îndreaptă spre uşa secretă şi apasă pe resort. Uşa
se d eschid e.)

s c e k a ' a v i i - a

D o n R u y G o m e z , H ern a n i.

DON RUY GOM EZ

I lai, ieşil
(H ern a n i apare in uşa ascu n zătoa rei. D on liu y
Gomez îi arată cele două spade de pe m a să .)
Ş i-a cu m ... alege I Don Carlos a plecat.
A vem o socoteală noi doi de descurcat.
Alege-ţi spada! Trem uri? Dar ce ţi se căşună?

H ER N AN I

Cum ne-am putea noi bate, seniore, împreună?

DON R U Y GOMEZ
De ce? li-e Irică poate? Sau nu eşti gen tilom ?
Acel ce mă insultă, oricine-ar fi ca om,
Dacă mă bat cu dînsul, e nobil pentru m ine.

33U
 HERNANI

Seniore...

DON R U Y GOMEZ

Deci omoară-mă — ori te-om or!

HERNANI

E i bine,
O m oară-m ă! Vieaţa ţi-o datorez. E-a ta l
Tu m i-ai sa lvat-o! Ia -o !

D ON R U Y GOM EZ

Eşti hotărît?

HERNANI

O l d a!

D ON R U Y GOMEZ
(către portrete)

E voia lu i. F iţi m artorii

(Către H e r n a n i.)
A tu n cea... h ai, fă-ţi cruce 1

HERNANI

A ş vrea mai înainte să-ţi fac o rugă, duce.

DON R U Y G OM EZ

Să nu-m i faci rugă m ie, ci Domnului din ceri

331
 HERNANI

L oveşte! Dar nainte de a m uri, îţi cer

O ultim ă favoare; să n-o socoţi ciu d ată...
Te-ndură şi dă-m i voie să o mai văd o dată !

DON R U Y GOM EZ

S-o v e z i...? !
HERNANI

Ingăduieşte măcar — dacă nu vrei —

Să mai aud o d a tă ... s-aud iar vocea e i!

DON RUY G OM EZ

S -a u zi...? 1
HERNANI

Ştiu, gelozia te scormone, te sapă.

Eu sînt în clipa asta cu un picior în groapă.
îngăduie ca, fără măcar a o zări
S-o mai aud o dată-nainte de-a m uri!
S-o mai aud o d ată! Atîta îţi cer ţie ...
Şi-apoi voios voi trece-n cereasca-mpărăţie!
O ! Dacă-ai vrea ca pînă ajung la Dumnezeu,
S-o şi revăd, se n io re ...! Iţi dau cuvîntul meu,
N -am să-i şoptesc o vorbă. E ultim a-m i dorinţă.
A p o i... poţi să-mi iei v ia ţa !

DON R U Y GOMEZ
(arătîndu-i ascunzătoarea)

E oare cu putinţă,

332
Din iocu-acela tainic, întunecos şi mic
N im ic să nu se-audă ?

HERNANI

N -am auzit nim ic.

DON RUY GOM EZ

în locui tău am dat-o pe dona Sol.

HERNANI

Ce spune?
Ai d at-o ? Cui?

DON R U Y GOM EZ

Lui Carlos.

HERNANI

V a i! Ce-ai făcut, nebunei

Don Carlos o iubeşte 1

DON RUY GOM EZ

Şi e l?

HERNANI

Ne e r iv a l...
Şi ne-a răpit-o 1

DON RUY GOM EZ

Doam nei Ce sp u i? E infernal!

Să scoată c a ii! Iu te! Să-I urm ărim !

333
 HERNANI

Ascultă,
Seniore. Răzbunarea nu cere zarvă m ultă.
Eu o să mor. D e-aceea... n-ai v re a ... n-ai accepta...
Să fiu părtaş cu tine la răzbunarea ta ?
Fă-m i binele acesta. Fii m ilostiv cu m in e ...
Şi-am să-ţi sărut genunchii... şi-am să mă-nchin la tine !
Vreau să-ţi fiu mînă dreaptă... şi vreau să te răzbun)
Te ro g ... Şi după-aceea, mă vei ucide!

DON RUY GOMEZ

Bun 1
Dar dacă-mi scapi din m înă, te-oi m ai găsi vreodată?

HERNANI

O ricînd !
DON R U Y G OM EZ

Juri?
H ERNANI

Jur pe capul iubitului meu tatăl

DON RUY GOM EZ

De jurămîntu-acesta îţi vei mai am inti?

HERNANI
(dîn du-i cornul pe care il poartă la brîu)

Ia cornul meu, seniore. Şi cînd vei socoti

Cu a sosit momentul să mor, să suni în pripă.

334
Oricînd şi orişiunde voi fi în acea c lip ă ...
Eu voi m uri! Poţi pune pe vorba mea tem ei.

DON RUY GOM EZ

(în tin z în d u -i m în a )

D ă-m i m în a !
( î ş i strîn g m în a. A p o i , întorcîn du -se sp re p o r trete .)
Sînteţi martori, voi toţi, străbunii m ei!

*
 ACTUL AL IV-LEA

M O R M ÎN T U L

Aix-la-C hapelle

Cavoul cu mormîntul lui Carol cel Mare la A ix-la-Chapelle.

B olţi mari în stil lombard. Pilaştri scunzi şi groşi, legaţi cu
bolţi în semicerc, capiteluri cu păsări şi flori. în dreapta,
mormîntul lui Carol cel Mare, cu o mică uşă de bronz. O sin­
gură lam pă, atîrnată de cheia unei bolţi, luminează inscripţia:
C A R O L V S M A G N V S . E noapte. Nu se vede fundul cavoului.
Privirea se pierde pe sub arcade, pe scări şi printre pilaştri,
care se întretaie în umbră.

S CENA I

Don Carlos, don Ilicardo de Roxas, conte de Casapalm a, cu

un felinar în m înă. Am bii poartă mantii lungi şi pălării lăsate
pe ochi.

DON R ICARD O
(cu pălăria în mînă)
Aici e locu’ .

336
 DON CARLOS

Aicea deci liga se-ntruneşte.

Aicea îi voi strînge în m în ă ... că-ntr-un cleşte 1
N-a fost ales rău locul de domnul elector
De Treva, pentr-un astfel de sfat conspirator.
Complotu-n catacombe-i mai tainic ca afa ră ...
Poţi să-ţi ascuţi stiletul de piatra funerară.
Ştiu, riscul este m are... şi drumul plin de spini,
în joc e capul vostru, nemernici asasinii
Bine-aţi ales cavoul ca loc de adunare...
El poate să vă fie şi loc de-nmormîntare 1
( Către don Ricardo.)

Aceste subterane-ncotro se-ntind ?

DON R ICARD O

Direct
La hrubele cetăţii, Măria ta.

DON CARLO S

Perfect 1

DON R IC AR D O

Iar dincoace, merg pînă la sfînta monastire

Din Altenheim .

DON CARLO S

Ştiu. Schitul de tristă amintire

Unde ucise Rudolf pe Lothar. Conte, vreau
Să-m i spui cine-s mişeii şi ce pretenţii au.

337
 DON RICARDO
E ducele de Gotha.
DON CARLOS
E l vrea, drept chezăşie,
Un împărat ce este german de obîrşie.

D O N R IC A R D O
E Hohenburg.
DON CARLOS

Cu ăsta nu pot avea bun trai.

Ar sta şi-n iad cu Franeisc, decît cu mine-n rail

D O N R IC A R D O

Don Gil Tellez Giron.

DON CARLOS

O ! Şi-ăsta unelteşte
în contra mea? Infamul 1

D O N R IC A R D O

D a, Sire. Se şopteşte
Că v-a surprins acasă la dona Gil Giron...
Şi-anume tocma-n seara cînd I-aţi făcut baron.
Vrea să răzbune-onoarea soţiei.

DON CARLOS

I-auzi, dragă!
Atunci să se răzbune pe Spania întreagă 1
Şi cine mai e ?

338
 DON R IC AR D O

Sire, mai pot să vă citez

Pe preotul episcop d e-A vila, pe Vasquez,

DON CARLOS

O fi voind şi popa soţia să-şi răzbune I

DON RICARD O

Mai e Guzman de Lara, ce-i turios, se spune

Că nu i-aţi dat colanul.

DON CARLOS

Nu vrea decît atît?

Bine-am să-i dau colan u l... să-i spînzure de g ît!

DON RICARD O

lî Lutzelburcr. Dar nu ştiu cam ce intenţii are.

DON CARLO S

De Lutzelburg acesta are un cap prea mare,

DON RICARD O

Mai e Juan de Ilaro. E l vrea Astorga1.

^ DON CARLO S

Zău ?
Iar vrea să-i dea de urcă sărmanului eălău?

1 A storcea: oraş spaniol, în provincia LeOn.

339
 DON RICARDO
I-am spus pe to ţi.

D ON CARLO S

Mă iartă. E sigur o greşaJă.

t-am numărat. Sînt şapte. Nu ies la socoteală.

DON R ICARD O

E drept, n-am pus Ia număr cîţiva bandiţi, plătiţi

D e Treva1 sau de Franţa.

DON CARLO S

Ştiu. Nişte răzvrătiţi.

La ei bănetu-atrage cuţitul ^au p isto lu l...
Cum pe magnet 1-atrage întotdeauna polul.

DON R IC AR D O

Am izbutit dintr-înşii pe doi să-i dibuiesc.

E un bătrîn şi-un tînăr.

DON C A R L O S

li ştii cum sc numesc?

( Don Ricardo dă din umeri, in semn că nu ştie.)
Nici cîţi ani au?

DON RICARD O

Cel tînăr cam douăzeci, îmi pare.

1 Treva: ora ş în G e r m a n ia (P ru sia R e n a n ă ), fosta c a p it a lă a a r h i-

e p is c o p a t u lu i-e le c t o r a t cu a ce la şi n u m e,

340
 DON CARLOS
Păcat 1
D O N R IC A R D O

Bătrînul peste şaizeci.

DON CARLOS

Deci unui n-are

De-ajuns, iar celalt are prea m u lt. A m grijă eu.
Călăul o să aibă şi ajutorul meu.
Cînd şi-o toci securea-i dau spada mea regească
Şi dacă eşafodu-i nevoie să-i lărgească,
Chiar purpura regală-s în stare s-o înnod
De draperia neagră-atîrnînd pe eşafod!
Ce crezi, mă vor alege-mpărat?

DON R IC A R D O

Dieta-ntreagă
La ora asta ţine şedinţă.

DON CARLOS

Or s-aleagă
Pe Frederic de Saxa ? Pe Francisc? Vom vedea!
A zi toate merg prost. Luther1 dreptate mare-avea.
Cine-s făuritorii de majestăţi slăvite,
Ce n-au decît temeiuri cu-arginţi blagoslovite?
E un saxon eretic; un conte palatin
B icisnic; un episcop de Treva, libertin!

1 Lutlxer (M a rtin ): şeful reform ei relig ioa se din G erm ani

(1 4 8 3 — 1546).

34!
Doar regele Bocmiei-o să-mi dea mie votul.
Toţi principii de Hessa1 sînt compromişi cu toiul.
Bătrînii au metehne; cei tineri m inţi prosteştii
A.u toţi pe cap coroane... dar cap? Greu să găseşti!
P itici! N -ai ce alege din prinţişorii-aceia...
Cum n-a avut nici Hercul cu leul din Nemeea 1
Dacă-i despoi de haină — mă prind pe orişice —
N-au minte nici cît are bufonul Triboulet2 !
îmi mai lipsesc trei voturi, Ricardo! Sînt în stare
Să dau Toledo3 Gândul şi Salamanca4 ! Tare
Voios le-aş da pe toate! Dau trei cetăţi întregi!
Dau trei oraşe pentru trei voturi! înţelegi?
Unde-or voi-n Castilia-ori Flandra 1 Cum Ic-o place!
Le iau eu p în ’ la urmă-ndărăt. Fii tu pe pace!
( D o n Ricardo fie înclină adînc în fa (a regelu i şi-şi
pune pălăria pe c a p .)
De ce te-acoperi ?

D O N R IC A R D O

Sire, cum văd, m -aţi tu tuit.

Mă faceţi grand’ d ’ BSpana5 !

1 H e s s a : n u m e l e a t r o l a t i i l c a l e v e c h i l <W m l e c l e r n ţ l l O e r m a n o .
2 T rib o u le t : b u f o n u l r e c e l u i KrtinclHe. I a l I f r a n ţ e l .
3 T o le d o : o r a ş s p a n i o l , c a p i t a l a p r o v i n c i e i c u a c e l a ş i n u m e .
4 S a la m a n c a : o r a ş s p a n i o l , c a p i t a l a p r o v i n c i e i c u a c e l a ş i n u m e .
5 G ra n d e d 'E s p a i l a : t i t l u n o b i l i a r c e c r e a p r iv ile g ii de etich etă
faţă d e reg e. O K lin u l c u p rin d e a trei c la s e : n o b ilii clasei I vorbeau cu
re g e le şi a s c u l t a u r ă s p u n s u r il e , fă r ă a se d e s c o p e r i ; c e i d in c la s a a I l - a
vorbeau cu capetele a cop erite, d a r se descopereau cîn d le răspundea
regele; ce i din clasa a I lI - a n u se a c o p e r e a u d ecît cu în voirea su vera­
n u lu i. T oţi erau n u m iţi „veri" al reg elu i.

342
 DON CARLO S

Ce neam nelegiuit I
Interesat! Slugarnici O rasă îndrăcită!
Gîndirea mea e veşnic de ei răstălm ăcită.
Căţei flăm înzi, ce-aşteaptă ca regele, m ilos,
Mereu să le arunce cîte-un ciolan de ros 1
( D u s p e g în d u r i.)
T rei! Dumnezeu e m a r e !.., şi împăratu-i m a r e !...
Şi papa! R egii, d u c ii... n-au nici o căutare.

DON R IC A R D O

Veţi fi ales. A lteţă ,

DON C A R L O S
(a p a rte)
Alteţă 1-Alteţă ! Cum ?
Ce-ar fi să rămîn rege ?

DON R IC A R D O
(aparte)
O fi sau nu, acum
Că sînt şi grand’ d 'E span a, puţin îmi prsă m ic!

DON C A R L O S

Şi c în d se v a ş ti c in e -i u rm aş la -m p â r ă ţ ic ,
Cum se va da de veste-n oraş ?

DON R IC A R D O

Pot să vă spun.
De-i ducele de Saxa, un bubuit de tu n ;
De-i Francisc două: dacă-i Măria ta , trei, Sire.

343
 DON C A R LO S

A ! Dona Sol aceasta mă scoate rău din fir e !

Dacă m -aleg, dă fuga şi ad-o la palat.
N-a vrut un rege... poate o vrea un îm părat!

DON R IC A R D O

Sînteţi prea bun, A lteţă, cu dona Sol.

DON C A R LO S

Tăcere 1
N-am dat la nimeni voie să aibă vreo părere.
Cînd crezi c-o să se afle precis ce-au hotărît?

D O N R IC A R D O

Cam peste-o oră, Sire.

DON CARLO S

Trei voturi! T rei! A t ît!

Să nimicesc eu haita aceasta de jivin e...
Şi voi vedea la urmă imperiul cui revine.
(N u m ă ră pe degete şi bate din p ic io r .)
îm i mai lipsesc trei voturi! O ! E îngrozitori
Corneliu-Agrippa1, care e-un straşnic ghicitor,
Pretinde că văzut-a cum treisprezece stele
Se îndreptau năvalnic spre steaua vieţii mele.
E deci semn bun. Dar totuşi, abatele Tritheme2

1 C orncliu A grip p a (de Nettesheim): savant alh imist şi fi lozoi ,

istoriograful iui Carol Q u in tu l; (1 4 8 6— 1533).
2 Trithem e: pe adevăratul său nume Heidenberg, istoric şl teolog
german, foarte c u lt ; gustul său pentru fantastic I-a făcut să corniţă
e ro r i şi să se de de a la p r a c t i c i f a b u l o a s e .

344
Prezisu-i-a lui Francisc imperiul. Şi mă tem !
Aş fi ajuns mai sigur stăpîn pe-mpăraţie,
Dacă-ajutam cu arma această profeţie.
Proorocirea celui mai meşter vrăjitor
Mai lesne se-mplineşte şi mai hotărîtor,
Cînd o oştire bravă, pedestră şi călare,
Cu suliţe, cu tunuri, cu surle şi fanfare,
O-mpinge, o îndreaptă pe drumul care-l v rea...
Aşa cum face-o moaşă cînd naşterea e grea.
0 fi mai bun Agrippa ? Sau e Trithem e? Nici unul.
E-acel je mînuieşte armatele şi tunul;
E-acel care-ţi vorbeşte cu suliţa în piept;
Şi care, fără team ă, pe drept ori pe nedrept, —
Chiar cînd norocu-i vitreg şi calea i-o aţine —
Sileşte profeţia spre el să se încline.
Sărmani nebuni! ce-aspiră, cu ochi trufaşi, mereu,
La-mpărăţia lumii şi-şi spun: „E dreptul meu“ 1
Au tunuri, au ghiulele, au arme ucigaşe,
Cu care pot să sfarme, să spulbere oraşe,
Au cai, soldaţi, corăbii; crezi că vor face scrum
Popoarele pe care le-ar întîlni în drum!
A ş! Cînd sînt la răscrucea norocului — răscruce,
Ce mai uşor la rîpă decît la tron te duce —
Fac cîţiva paşi nesiguri, cătînd, dar în zadar,
Să vadă-un semn în cartea destinului fugar,
Şi orbi, şi şovăielnici, sfîrşesc prin a se duce
La ghicitor, să-ntrebe pe care căi s-apuce I
(C ă tre don R icard o.)

345
Ila i, pleacă! O să vînă conspiratorii. A !
D ă-m i cheia de la criptă.

DON R IC A R D O
(d în d u -i ch eia )

Vă rog a nu-l uita

Pe contele de Lim burg. E l mi-a încredinţat-o,
Cu gînd de-a fi pe placul Măriei voastre. Iat-o 1

DON C A R L O S
(fă cîn d u -i semn să p lece)

Fă ce ţi-am spus.
DON R IC A R D O
( in clin în d u -se)

Fiţi sigur. A m şi plecat.

D ON C A R L O S
Drum hun

Deci eu aştept, Ricardo, trei lovituri de tu n !

(D on. Ricardo se înclină şi iese. Don C arlos. sin­
gur, rămîne pe gîn d u ri; încrucişează braţele, capul
îi cade pe p ie p t; apoi îşi revine şi se întoarce spre
m o r m în t.)

SCIÎNA A ri-A

DON C A R L O S
(sin g u ri
Carolus Magmis, iartă-mă !-Aceste bolţi severe
Ar trebui s-asculte cuvinte austere
Şi, fără îndoială, te indignează rău
Tumultul ce-l stîrnirăm azi la mormîntul tău.
Aicea zace Carol cel Mare 1 Groapă sumbră
Cum poţi cuprinde-această nemărginită um bră?
T u , creatorul lumii, uriaş neîntrecut,
Mă-ntreb, în groapa asta cum oare-ai încăput?
Stă astăzi fiecare cu mintea-nmărmurită,
Cînd vede Europa de tine făurită!
Un edificiu falnic, de care azi dispun
Doi şefi aleşi, la care toţi regii se supun.
Orişice state, fie fiefuri m ilitare,
Ducate sau regate, sînt azi ereditare.
Poporu-alege numai pe papă şi-m părat;
Destinul omenirii ei I-au echilibrat;
Ei figurează-n cartea magnificei istorii.
Toţi ceilalţi, cardinalii, senatul, electorii
Sînt numai de paradă; tot Dumnezeu e-acel
Ce toatc-orînduieşte şi face ce vrea e l!
Cînd o idee nouă se naşte cîteodată,
Ea creşte, ea aleargă,-şi croieşte drum îndată,
Devine om, în inimi îşi faee-ncet culcuş —
Şi chiar de-ncearcă regii să-i pună un căluş —
Daeă deea-n dietă sau în conclav răzbate
Ea trece peste regii cu frunţile-nclinate
Şi glorios ţîşneşte, sau cu o mitră-n cap,
Sau cu un glob în mînă 1 Un glob şi un potcap!
Un împărat şi-un papă! Stăpîni supremii Misterul
D ivin îi înconjoară. Sînt sacrosancţi! Şi cerul —
în care numai dînşii au dreptul la răsfăţ —

TAI
Le pregăteşte veşnic un grandios ospăţ.
De regi şi de popoare; iar Dumnezeu Preasfîntul
E l însuşi le serveşte la masă-ntreg păm întul!
Şi amîndoi, acolo, suee.sc şi învîrtesc
Şi pun la cale lumea, cum cred şi socotesc,
Iar regii stau la uşă, cu gurile căscate,
Adulmecă mirosul aleselor bucate,
Şi cocoţaţi la geamuri, ascultă, tem ători,
La ce urzesc în taină măreţii dom nitori...
Iar restul omenirii, umilă se-ncovoaie.
E i fac şi strică totul 1 E i spînzură şi ta ie !
Unu-i puterea 1 CeJalt e adevărul sfîntl
E i sînt pe lumea asta ce s în t... pentru că sîn t!
Atunci cînd se întîmplă din sanctuar să iasă —
Unu-mbrăcat în purpură, — celălalt în rasă —
Tot globul le contemplă pe-aceste m aiestăţi,
Pe împărat şi papă, pe-aceste ju m ătăţi,
Pe Dumnezeu! Im periul! Im pe rîu - Mpără 1ia !
La gîndul de-a o pierde, m-apucă nebunia 1
Ce mare-a losl acela ce doarme-aei-n morunul 1
D a ! papa şi-mpăratul sînt totul pe păm îtil!
Un Cezar şi un Petru unit-au laolaltă
Pe cele două Rome, pe una cu cealaltă
Şi prin împerecherea aceasta ca-n poveşti,
Dînd formă şi dînd suflet fiinţei omeneşti,
impreunînd popoare, tăind regate-n două,
Cu mîna lor clădit-au o Europă nouă,
Topind în noi tipare acel imens morman
De bronz, rămas din vremea imperiului roman.

348
O . soartă! Geniu-aeesta aici se odihneşte!
Al îl, de mic e o m u l... încît aici sfîrşeşte?!
Să fii pe lumea asta prinţ, rege, împărat,
Să ai în mînă spada şi legea, necurmat,
Să stai pe piedestalul Germaniei călare,
Să fii la fel ca Cezar, să fii Caro! cel Mave,
Mai mare ca A ttila , ca A n ibal, să fii
Mai mare ca p ăm în tu l... şi uite ce d evii!
Clădit-ai un imperiu pe veacuri să rămînă
Şi iată ce se-alege din îm părat: ţărînă!
Hidieă! şi clădeşte! cu rîvnă, nesătul,
Nu-ţi spune niciodată: „A ju n ge! E d e stu l!"
Şi dintr-un edificiu gigantic ca proporţii
Cr-a mai rămas? O piatră peste tăcerea m arţii!
Iar dintr-un nume falnic, vestit în v itejii,
A 1>ii» c î t e v a p a g i n i în c ăr ţ i pentru c o p i i i
Oricît, de h u x tc-nalţri a m b i ţ i a , e l anul
Şi p r ov i d e n ţ a- n v i a ţ ă . . . ai ce a e l i m a n u l !
ImperiuII A h ! Im periul! Un glas în sinea mea
lini spune c-am să-i capăt. A ! dacă l-aş a v e a ...!
O ! Doamne! Doam ne! Mari sînt miracolele tale!
S-ajungi sus! sus! în vîrful giganticei spirale,
Peste-un noian de state să fii stăpîn suprem,
Să facă front toţi regii, să-i vezi cum toţi se temj
Să-ţi ştergi cu-a lor hlamidă niiuustele sandale:
Să ai, sub regi, atîtea domenii feudale,
Margravi, şi dogi, şi principi, l'ăloşi şi fanfaroni,
Şi cardinali, şi preoţi, episeopi şi baroni,
Slujbaşi şi ostăşim e; şi-n urma lor e x o d u l...!

349
în umbră şi în fundul prăpastiei... norodul!
Poporul! Toată gloata! O mare !-Un furnicar!"
Un vuiet surd, un plînset şi cîte-un rîs am ar...
Un geamăt smuls din fundul pămîntului afară...
Şi-ecou! lor să-ţi pară că-i sunet de fanfară!
Poporul! Turle,-oraşe şi sate: un viespar!
Şi clopote ce sună alarma în zadar!
(D u s pe gîn d u ri.!
Poporul! Talpa lumii 1 pe care stă proptită
Această piramidă din suferinţi clădită!
Talazuri vii de ameni, cc prinse-n vijelii,
0 clatină, o zdruncinfi-adînc din tem elii.
Urnesc din loc palate, castele si donjonuri
Şi ca pe-un fir de paie răstoarnă-n cale tronuri...
Încît şi regii astăzi, învinşi şi istoviţi.
Spre cer ridică ocliii. Nu-n sus! In jos p riv iţi!
Popoarele! Oceanul mereu în (răm întare...
De zvîrli o pietricică, îl tulburi şi mai tare!
Talaz ce surpă tronuri şi leagănă-un m orm înt!
Oglindă-n care regii se văd huliţi cum sîn t!
01 Dacă-n fundul apei privim în adîncime
Vedea-vom scufundate imperii o mulţiittc —
Ca nişte mari corăbii — imperii ce-au sUrnit
D ih o n ii... şi pe care talazul le-a-n gh iţit!
Să cîrmuieşti im periul! Să u rci... să domini creasta!
Să nu fii decît totuşi un om pe lumea-aceasta !
Şi-alăturea de tine prăpastia! Mă tem
Să nu-mi vină-ameţeală-n acel moment, su p re m !...
In vîrful piramidei e loc strîm t, neprielnic...

350
Vai de acel ce urcă cu pasul şovăielnic!
l)e ciuc-o să mă sprijin? De nu aş am eţi,
Atunci cînd sul> picioare păinîntu-1 voi simţi
(imn mişcă, cum zvîcneşte, cum freamătă! E i, drace 1
dînd o să ţin eu globul în mînă, ce voi face ?
11 voi putea eu duce? A ! dacă-aş fi-m părat!
Nu vreau să mai fiu rege! Nu vreau! M -am săturat!
Un om de rînd, fireşte, nu poate-avea m ijlocul
Dc-a se-nălţa pe sine o dată cu norocul.
I*e cine ftă iau sfetnic şi-ndrumător al m eu?
( t V i7iuti In genunchi tn f a \ a m o rm in tu liii.)
l*o tine, Carol M agnul! Pentru că Dumnezeu
Ne pune faţă-n faţă, aei-u singurătate,
Pe tine, Maiestate, cu mine, Maiestate,
Din fundul groapei tale revarsă-asupra mea
Ceva din măreţia şi din splendoarea t a !
I’ă ca de orice lucruri să-m i dau mai bine seamă,
Spune-mi că-i lumea m ic ă ... căci s-o ating mi-e teamă,
Şi că-n acest turn Băbel, cu to ţi, de la păstor
La Cezar, fiecare, în sinc-ncrezălor,
l’e sine se admiră; pe ceilalţi, fără m ilă,
De sus el îi priveşte şi le surîdc-n silă.
Mă-nvaţă care-i taina să-nvingi şi să domneşti
Şi spune-mi că nu-i bine să c ru ţi... ci să loveşti!
Dacă e drept că umbra ce-n groapă lîncezeşte,
La freamătul m ulţim ii din moarte se trezeşte,
Că racla se deschide şi marele ei duh
In noaptea neagră zvîrle un fulger în văzduh,
Ităspunde-mi: După slava ce-n urma ta domneşte,

60 i
O aş mai putea eu face ? Vreau să te-aud. Vorbeşte.
Chiar dacă-ar fi ca poarta de bronz din faţa mea
Să se sfărîme-n ţăndări şi m-ar strivi sub e a !
Sau lasă-mă să intru în cripta-ţi funerară
Şi să m-aplec cucernic pe masca-ţi mortuară,
llidică-te din raclă, în ochi să ne privim ,
Te reazămă de p ia tră ... şi-o clipă să vorbim.
Chiar de m i-ai spune lucruri şi adevăruri crunte,
Ce fac să te cutremuri şi ochiul să se-ncrunte,
Vorbeşte, fără teamă că am să m ă-nspăim înt...
Eu vin să iau lumină la tine la m orm înt!
Iar dacă taci, dă-mi voie să-ţi iau în mînă ţeasta,
S-o măsur, şi s-o p i p ă i . . . C u m toată lumoa-aoeasta
l ’ utu în oa fiă-mmpa? Nu punte cxtsln
N i m i c tuni imirn ii lume ileeil oeuuşii t ul
Şi dacă utribrn-i m u l a , cenuşii mi mi vorbei,m-ii !
Să intru.
( S e a p ropie cu cheia de hraane.it, u p "i d,< în d ă ră t.)
D u că sp e c tr u l Jir li fa «e I re/naHcn i'
Ce- ar fi să-i văd cum u mb l a prin eripln liniştii 1
Ce- ar fi să ies de-ueolo cu părul i ni Hîd '
T o t o să i nt r u I
( S e nude un de pa-,t,)
Z g o m o t di’ p a ş i ! Cine udra/,iicş|c
Să t u l b u r e col os ul ce-aicea odilineşlei'
(Z gom otu l se muie de mul aproape )
U itam . Sînt asasinii, ce se-ntrunesc an i
(D esch ide uşa m o r m în tu lu i, intră .fi o Inrhtde In urma Ini. M a i
m ulţi bărbaţi intră în s c e n a , înfăşuraţi i n m a n t i i .şi eu p ă lă riile
pe o ch i.)

352
 S C E N A A III-A

Conjuraţii se întîlnesc, îşi dau mîna şi îşi vorbesc

în şoaple.

P R IM U L CONJUR AT
(purtînd o torţă aprinsă în m în ă)

A d augusta !

AL DOILEA CONJUR AT

P er augusta1!

■ PR IM U L CO NJUR AT

Ajuns-am , dragi am ici!

AL T R E IL E A CONJUR AT

Sînt morţii mnrtmi l

PR IM U L CONJUR AT

Domnul cu n oi!
(Zgomot de paşi în umbră.)

AL D O ILE A CO NJUR AT

C ine-i? Vorbeşte!

VOCI DIN CU LISE

Ad augusta I

1 A<1 a u gu sta I I’e r a u g u s ta : dioion la tin , parolă a conjuraţilor

in s o in n tn d : la Irezu lta teJ mdreţe, pe |căi] înguste.

353
 al DOIUOA CONJUR AT

Par augusta I
(Intră în sciţntl nlfi ninjnriitl '/ruiiuiI ilr p a ş i .)

P R IM U L C O N J U R A T
(că tr e al trei ten)
Au mai s o sii... j>iiv«* i«•I
Şi alţi prieteni.

A L T R E IL E A CONJURAT
Cine-i acolo? Cine-i? Staţii

VOCI DIN CULISE

Ad augustul
AL T R E IL E A CONJURAT

Per augusta I
( I n tr u ul(i conjuraţi. I)iui mîna ru ci>ilnl(!.)

PR IM U L CONJURAT
Acum sini minimii
T oţi. Gotlia dă raportul. Aprindi-h \.1 im i.il
( Ţ o li con ju ra ţii se aşază in seimu ri pr înm inuilr.
P rim u l con ju ra i trece prin /a(a crlnrlnUi, cu lor(11
în m în ă, cu care aprind e, pe rîml, /ili-liilc tutu
rora. A p o i se aşază pe un mormînt mai înalt, in
m ijlo cu l sem icercu lu i.)

DUCELE DE G O T IIA
(rid icîn d u -se)
Don Carlos după m am ă-i străin ... şi vrea cu lorţa
Să râpele imperiul.
 PRI MUL CONJURAT

O groapă o să-i dăm !

DUCELE DE GOT HA
(zvîrlinrt făclia şti strivind-o în p icio a re)

C.n pe această torţă îl vom strivi.

TOŢI

■furăm 1
I a m oiirlri I
PIU MUL CO NJURAT

Da!

DUCELE DE G OTIIA

Să moară!

TOŢI

E singura parolă!

DON JUAN DE IIA R O

licrrnan e după tată.

D UCELE D E L U T Z E L B U R G

Dar matna-i spaniolă.

DUCELE DE G OTIIA

Nu-i spaniol şi nu-i nici german. Eu îl reneg.

La moarte!
 UN C O N J U R A T

Dacă totuşi pe dînsul îl aleg

La tron ?
P R 'Y H J L C O N J U R A T

A ş ! Niciodată!

DO N G ÎL TELLEZ G IRON

Să fie şi Satana,
Dacă-i tăiem noi capul, îi cade şi coroana!

PRIM U L CONJURAT

Dacă se-alege însă — ascultă ce spun eu —

N u-l mai atinge nimeni, decît doar Dumnezeu !

DUCELE DE GOTH A

Deci, pînă nu-l alege, vrem să se isprăvească

Cu e l!
PRIM U L CONJURAT

Jurăm! Să moară!

TOŢI

Jurăm !

PRIM U L CONJURAT

Ca să-i lovească
De cîte braţe este nevoie ?

TOŢI

Un b r a t 1 A t î t !

356
 PR IM U L CO NJUR AT

Şi lovituri ?
TOŢI

Totuna !

P R IM U L CO N JU R AT

Şi cine-i hotărît
S-o dea ?
TOŢI
Noi toţii

PR IM U L CO NJUR AT

Să p i a r ă ! E u lt i m a -n c e r c a r e !
A t u n c i ... la so rţi să tr a g e m .
(C o n ju ra ţii işi scriu num ele pe tab letele lor, rup
foaia şi o aruncă in urna unui m orm înt. A p o i,
prim u l con ju ra t s p u n e :)
riă ne-nchinăm!
( C on ju ra ţii îngenunchează. D upă un m om ent de
tăcere, prim u l con ju ra t se rid ică .)
Cel care
Va fi ales să aibă credinţă în Christos I
Ca un roman să-mplîntc cuţitul p în ’ la os!
Ca un ebreu să moară! Cu zîmbetul pe gură
Să-nfrunte flăcări, recită şi scaun de tortură...
Să moară ca m artirii!
( Scoate o foaie din u rn ă .)

TOŢI

La sorţi cine-a ieşit ?

357
 PRIMUL CONJURAT
(c u voce tare)

I Ie rn a n i !
HERNANI
(a p ă rîn d din m u lţim e)

Eu? O ! Doamne! în fine,-am reuşit!

Te lin acum în mînă, o ! sfînta răzbunare!

DON RUY GOMEZ

(stră b ă tîn d m ulţim ea şi lu în d u -l p e Ile r n a n i deo­
p a rte)

Cedează-mi mie locul.

HERNANI
Seniore, rău îmi pare
Dar nu vreau să înlătur al sorţilor soroc.
E pentru prima oară că am şi eu noroc!

DON RUY GOMEZ

Tu eşti sărac, Ilernani. îţi dau moşii, palate...
Iţi dăruiesc şi robii din trei sute de sate,
Dacă mă laşi pe mine.

IiERNANI
Nu pot.

D U C ELE D E G O TIIA

Tu eşti bătrîn.
Pe braţul tău, seniore, e greu să fii stăpîn.

358
 DON R U Y GOMEZ

In schimb, de-i braţul şubred, mi-e inima-ndîrjită.

E ruginită teaca, dar spada-i ascuţită.
( Lui H ernani./

Vieaţa ta, ştii bine, e-n ruina meat

HERNANI

Şi-a lui
E-n mîna mea 1

DON R U Y GOMEfc
( scolinii corn ul de la b riu )

Atuncea... ia-ţi cornul I

HERNANI
( tu lb u ra t)

Vrei să spui
Că-mi dărui viaţa? Viaţa ce importanţă are?
Nul Dumnezeu din ceruri şi cu vrem răzbunareI
Pe ta ta ... şi pe alţii vreau să-i răzbuni Pe ea
Mi-o dai?
DON R U Y GOMEZ

Nici gînd! Ia-ţi cornul!

[IE R N A N ]

Nu-l iau 1

DON R U Y GOMEZ

Vei regreta

35S
 HERNANI
Nu las din mînă prada !

DON R U Y GOMEZ

Mi-ai smuls o bucurie.

Fii blestemat de-a pururi!
( î ş i agaţă corn u l la b rîu .)

PR IM U L CONJURAT
(lu i H erna ni)

Suprema datorie
E deci, ca înainte de a fi fost ales,
Don Carlos să dispară!

HERNANI

N-ai grijă.-Am înţeles.

Nu-i om să ştie-n groapă mai bine să-] împingă.

PR IM U L C O NJUR AT

Dacă va fi trădare, blestemul să-i atingă

Pe trădător! Noi ceilalţi, de faţă-aci, jurăm,
Dacă-o pieri Hernani, să ne sacrificăm
Cu toţi, pe rînd. Don Carlos va trebui să moară 1

TO ŢI
(tră g în d sp a d ele)

Jurăm!
DUCELE DE G O TH A
(că tre prim u l co n ju ra t)

Pe ce ?

3fi0
 DON R U Y GOMEZ
(îşi întoarce sp a d a , o apucă de vîrf şi o ridică dea­
supra ca p u lu i)
Pe crucea aceasta! Aşadară...?

TOŢI’
(rid icîn d sp a d ele)

Să moară fără cruce şi neîm părtăşit!

( S e aude o lovitură de tu n. T oţi se opresc. U n mo­
ment de tăcere ad încă. Uşa de la m orm înt se crapă
uşor. D on Carlos apare în pragul ei şi palid ascultă
cu în frigurare. Se aude a doua lovitură de tun.
A p o i a treia. D on Carlos îm pin ge uşa in lătu ri,
fără a face un pas şi răm îne nem işcat în p r a g .)

S C E N A A T V- A

C on ju ra ţii, don Carlos, a poi R i c a r d o , senio ri, s o ld a ţ i, regele

B o e m ie i, D u c e le B a v a r ie i, a p o i dona Sol.

DON C A R L O S

V-ascultă îm păratul! De ce aţi am uţit?

(T o a te torţele se stin g deodată. Tăcere ad încă. D on
Carlos face un pas în a in te. în tu n ericu l e atît de
mare încît nu se mai văd n ici silu etele con ju ra­
ţilor, care au rămas nem işcaţi şi m u ţi.)

S-a potolit viesparul! Ce beznă! Ce tăcere!

Crezut-aţi că o crimă ca visul nopţii piere?
Şi c-ale voastre umbre, ce-abia se văd, nu sînt

36!
Decît statui de piatră înfipte pe mormînt? !
Vorbeaţi mai adineauri cam tare, din păcate...
Şi-acuma staţi cu toţii cu frunţile plecate!
Aici e Carol Qvintul! Văd c-aţi rămas trăzniţi!
Loviţi, de vă dă mîna ! Dar n-o să îndrăzniţi!
Făcliile ce bolta-n lumini făceau să-noate, .,
A fost destul să suflu ca să le sting pe toate.
Dar, domnilor, chiar dacă pe-a’ voastre vi le-am stins,
in schimb — întoarceţi capui — eu altele-am aprins!
(L oveşte cu cheia în poarta de bronz a m orm întu-
lui. La acest sem n, năvălesc in scenă, din toate
colţu rile ca vou lu i, soldaţi cu torţe •ap rin se şi bal­
tage. în fruntea lor, ducele de A lca la si .marchizul-
de A lm u h a n .)
Hai, şoimii m ei! Daţi fuga! I-am prins în vizuină
Pe to ţi!
(C ă tre co n ju ra ţi.)
Şi cripta iarăşi pluteşte în lu mină!
(C ă tre so ld a ţi.)
Veniţi! Priviţi complotul acesta odios!

HERNANI
(p riv in d sold a ţii)

I I a ! H a ! Cînd era singur, părea chiar grandios)

Încît crezui că-i Carol cel Mare. Ce-amăgire!
E numai Carol Qvin tul!

DON CARLO S
(că tr e ducele de A lca la m archizul de A lm u h a n )

Lua ţi-i în prim ire

362
Şi-i dezarmaţi, Aleala şi tu , de A lm un an!
(A c e ş tia , îm preun ă cu sold a ţii, îm presoară pe con­
ju raţi ş i-i d eza rm ează.)

DON RIC A R D O
(sosind în grabă şi în clin în d u -se p în ă la p ă m în t)

Măria t a !
DON CARLOS

Ricardo, te fac şi şambelan.

DON R ICARD O

Doi electori din dietă vor să hiritisească

Pe Maiestatea voastră.

DON CARLO S

Le spune să poftească.
( î n şoaptă lui don R ic a rd o .)
Dar dona Sol?
( D o n R icard o sa lu tă şi iese. In tră , cu torţe §i fa n ­
fa re, regele B oem iei şi d ucele B a v a r ie i, în costum e
brodate în aur şi cu coroana pe ca p . E i sîn t urm aţi
de un cortegiu de n ob ili germ an i, pu rtîn d steagul
im p eriu lu i, vu ltu ru l cu doua ca p ete, cu stema S p a­
niei la m ijlo c. S old aţii se dau la o parte şi fa c fron t
în faţa electo rilo r, care se îndreaptă sp re îm părat
şi p e care îl salu tă cu adînc resp ect. D on Carlos
le răspunde, scoţîndu-şi p ă lă ria .)

DUCELE BAVAR IEI

T u , Carol, mărite îm părat!

Slăvită Maiestate 1 si rege consacrat!

363
Măria ta de astăzi încolo stăpîneşte
Imperiul sfînt, la care orice monarh rîvneşte.
Pe Frederic de Saxa întîi noi I-am ales;
Dar renunţă în urmă la tron: a înţeles
Că eşti mai demn ca dînsul. Dieta-aşteaptă, Sire
Să vii să iei coroana şi globul în primire.
Iar sceptrul şi hlamida apoi le vei primi
De la Preasfîntul papă.

DON CARLOS

* Prea bine. Voi veni

Să mulţumesc eu însumi îndată adunării.
Vă mulţumesc şi vouă.

REGELE B O E M IE I

Cred că n-ai dat uitării

Că neamurile noastre se leagă din străbuni...
Şi tatăl tău cu tata erau prieteni buni.
Ajuns-ai, deşi tînăr, stăpîn pe-mpărăţie.
Un sfat de om mai vîrstnic o să-ţi slujească ţie.
Primeşte să-ţi fiu frate. Te ştiu de mic copil...

DON CARLO S
( î ntrerupîndu-l)
Intimitatea asta e-un lucru inutil.
( L e dă, pe rînd , m îna să le-o sărute. A p o i le face
sem n să p l e c e .)
Puteţi pleca!
(C e i doi electori se în clin ă şi ies, îm preună cu înso­
ţitorii lo r .)

364
 MULŢIMEA
Trăiască!

DON CARLOS
(a p a r te )
Dacă-ain păşit cu dreptul
îi sînt dator lui Fridrich de Saxa înţeleptul.
(I n tr ă dona S o l, întovărăşită de don R ica rd o.)

d o Na sol

A r m ata ! împăratul! O ! E de necrezut!

HERNANI

Cum? Dona Sol aicea?!

DON R U Y GOMEZ
(ca re e alăuri de H e r n a n i, a p a rte)

Ea nici nu m-a văzut.

(D o n a Sol se repede la H ern a n i; privirea lui aspră
şi p lin ă de neîncredere o face să se oprească în
d ru m .)

HERNANI
Seniora!
D O N A SOL
( scoţîn d p u m n alu l de la b rîu )

Vezi pumnalul? îl port şi-acum la mine.

HERNANI
(în tin z în d u -i braţele)
Iubita mea!

365
 DON CARLOS
Tăcere!
(C ă tre c o n ju r a ţi.)
Seniori, vi se cuvine
Ca împăratu-o lecţie-amară să vă dea.
Tu, Lara, şi tu, Goth a... şi voi din iaţa mea,
Cu ce anume scopuri v-aţi strîns aicea ?

HERNANI
(în a in tîn d , eu cîţiva p a şi)
Sire, ...
E-un lucru foarte simplu şi nu cred să te mire.
Săpam în zid sentinţa lui Baltazar1.
(C ă tre cu rten i şi s o ld a ţi.)
Dădeam
Cezarului ce este-al Cezarului!

DON CARLOS
(că tre don R u y G om ez)
In fam !
Şi tu mă vinzi?

DON RUY GOMEZ

E u ? Care din noi, Măria voastră?

HERNANI
(întorcîndu-se către conjuraţi)

<■ B altazar: r e g e le B a n i l o n u l u i . B ă t î n d u - ş i j o c de c e l e s f in t e ,
D u m n e z e u tăcu să ap ară în li te r e de f o c pe p ă r e t e le s ă l i i un de b e n c h e -
tui a, s e n t in ta „ M a n e , T e k e l , Fares" p rin ca re i se p r e z i c e a c ă va f i î n ­
v i n s şi că re g at ul său v a fi î m p ă r t i t .
I-a mers din p lin ! Stăpîn e pe tron, pe viaţa noastră,
Pe t o t !
(Către îm părat.)
IUamida-albastră, cum văd, nu-ţi mai plăcea.
Cea roşie-ţi convine mai m u lt... N-apar pe ea
Şi petele de sînge.
DON C AR LO S
(lu i don R u y G om ez)

Don Ruy, e-o felonie!

Ţi-ai pus în joc cbiar dreptul străbun la baronie!
Trădezi coroana, vere, tu, credincios curtean?

DON R U Y GOM EZ

Din regi ca clon Rodrigo1 ies conţi ca Iulian2 !

DON CARLO S
(că tre ducele de A lc a la )
Veţi aresta pe n o b ili! Pe ceila lţi... liberaţi-i!
( Don R u y G omez, con tele de L u lzelbitrg, ducele de
G o lh a ,.d o n Jiian de I la r e , don Guzm an de Lara,
don T ellez G iron, B aron u l de T I ohcnburg se desprind
de restul co n ju ra ţilor, prin tre care se găseşte şi
Ilern a n i. D u cele de A lca la ii îm presoară cu so ld a ţi.)

DONA SOL
( a p a rte)

A ! E salvat Hernani!

i Rodrigo (sau I i o d e r i c ) : u l t i m u l rege v i z i g o t c a r e a d o m n i t

S p a n i a (de la 710 la 711) u c i s în lu p t a de la S e g p y u c l a , în u r m a c ă r e i a ,
a r a b i i f i i n d v i c t o r i o ş i , î n c e p e d o m i n a ţ i a c a l i f i l o r în S p a n i a .
a Iu lia n : g u v e r n a t o r u l A n d a l u z i e i s ub r eg el e R o d r i g o . Spr e a se
ră z b u n a pe reg e, î n l e s n i i n t ra re a m a u r i l o r în S p a n i a ; (711).

367
 HERNANI
(ieşin d din gru pu l con ju ra ţilo r)

Eu trec cu condamnaţii!
(C ă tre don C a rlo s.)
E vorba de secure a ic i! Un oropsit
Ca mine n-are dreptul să fie pedepsit.
Un biet păstor nu-i nobil. Cum văd eu, se cuvine,
Ca să ai drept la moarte, s-ai sînge-albastru-n vine.
Deci află: Domnul care te-a uns ca împărat,
Printre aleşii soartei 1a fel m-a numărat.
Sînt duce de Segorba1 şi duce de Cardona2,
Sînt conte de-Albatera... şi a mai vrut Madona
Să fiu marchiz, şi mare maestru, şi baron...
Şi altele ce-mi scapă. Sînt Juan de Aragon!
Sînt fiu-unui părinte ucis de al tău tată.
E-o crimă ce nu poate fi între noi uitată.
Tu ai securea-n mînă, eu numai un pumnal.
Sînt duce, dar exilul făcu un criminal!
Cum spada mea n-ajunse să-şi spună'măiestria...
(îş i pune pălăria. Către ceila lţi co n ju ra ţi.)

Seniori, sîntem toţi nobili. Să punem pălăria.

( T o ţi sp a n io lii se acoperă. C ătre don C a rlo s.)

Căci capetele noastre au dreptul de-a cădea

Acoperite-atuncea cînd ni le va tăia!
( Către p r iz o n ieri.)

1 Segorba (sau S e g o v i a ) : ora ş s p a n i o l , c a p i t a l a p r o v i n c i e i cu a c e ­

laşi n u m e d i n v e c h e a C a s t il i e.
2 Cardona (a st ă zi C o r d o v a ) : ora ş s p a n i o l , c a p i t a l a p r o v i n c i e i c u
a ce la şi n u m e .

368
De S ilv a ! H aro! Lara! N u vcer m ărinim ie!
Şi eu am sînge nobil. Făceţi-m i loc şi m iel
(C ătre cu rten i .şi s o ld a ţi.)

C ălăi! V a le ţi! Mă cheamă Juan de-A ragon! Deci, h ai!

De-i prea mic eşafodul, măriţi-1!
(T rece in gru pu l sen iorilor p r iz o n ieri.)

D O N A SOL

D oam ne! V a i!

DON CARLOS

Povestea asta veche mi-a dispărut din m inte.

HERNANI

Acel ce sîngerează de ea şi-aduce-aminte.

Cel ce jigneşte uită adesea c-a jignit,
Dar rana nu se vindecă-n sufletul rănit!

DON C A R L O S

Deci eu sînt fiu-acelor părinţi fără sfială

Ce i-au ucis pe-ai voştri. E pentru mine-o fală!

D ONA SOL
(a ru n cîn d u -se la p icioarele îm p ă ra tu lu i)

O l Sire! Te îndură! Sau dacă nu, şa eu

Voiesc să mor cu dînsul. E! e iubitul m eu!
E soţul m eul Prin dînsul respir! Sînt ca nebună!
O ! fie-ţi m ilă, Sire! Omoară-ne-mpreunăI

369
Uite,-n genunchi mă tîrîi... E-al m e u ... şi îl ador
Cum tu adori imperiul 1 Nu fi necruţători
(D o n Carlos o priveşte n em işca t.)
Ce gînduri te frămîntă... de ţi-a pierit şi vorba?

DON CARLOS
Ridică-te, frumoasă ducesă de Segorba,
Contesă de-Albatera...
( L u i H e r n a n i.)
Ce titluri mai ai tu ?

IIE R N A N I

Cum, regele vorbeşte în felu-acesta ?

DON CARLOS
Nu!
Vorbeşte împăratul!

DONA SOL
( rid icîn d u -se)

Cum?

DON CARLOS
( lui Hernani, arătîn d u -i pe dona Sol)
Duce, ia-ţi so ţia !

IIERNANI
(cu dona Sol în braţe şi cu ochii la cer)

Trăiesc un visl

370
 DON C A R L O S
(că tre don R u y G om ez)

Ştiu, vere, te roade gelozia.

Dar Aragon cu Silva sc pot împcrecliea.

DON RUY GOMEZ

(m o h o rît)

Nu e de rang cu mine.

HERNANI
( c u dona S ol în braţe, p rivin d -o cu pa siu n e)

S-a dus mînia mea 1

DON RUY GOMEZ

(p riv in d u -i pe a m în d oi)

Eu clocotesc în m in e! O ! inimă bătrînă!

înăbuşă-ţi iubirea în su flet! Pune-ţi frînă
Şi mistuie-ţi durerea! Degeaba-ţi faci necaz...
Căci dacă văd cum suferi, cu toţi vor lace hazl

DONA SOL
( în braţele lui H ern a n i)

iubitul meu!

HERNANI

De dragoste inima mi-e plină 1

DONA SOL

Sînt fericită!

371
 DON C A R L O S
(a p a rte, au mîna în d reptu l in im ii)

Suflete-ndură şi suspină!
E timp ca numai mintea să ia de-acum avînt.
Amorurile tale de azi încolo sînt
Germania! şi Flandra ! şi Spania vitează 1
Eu, inima mi-am smuls-o; în locul ei tronează
A zi stema ţării mele. Ea îmi va fi îndemni

HERNANI

Eşti vrednic de-a l i Cezar!

DON C A R L O S
(lu i H e r n a n i)

Iar tu, don Juan, eşti demn

De mîndra-ţi obîrşie,
(A r ă tîn d -o pe dona S o l.)
Şi demn de-acest tezaur!
îngenunchează, duce 1
(H ern a n i îngenunchează. Hon ('ario.'- îşi scoate
colan u l „ Lina de a u r ş i i-l atîrnă de a lt.)

Iţi dau „Lînă dt aur“ !

(D on Carlos trage spada şi îl topeşte de trei ori
pe u m ă r.)
Fii credincios coroanei. Serveşte-o cu elan.
(li ftxce sem n să se ridice şi î.1 îm b răţişează.)
Tu ai în lumea asta cel mai frumos colan,
La care eu rîvnit-am cu sete-o viaţă-ntreagă:

i L î n ă de a u r : d e c o r a ţ i e î n f i i n ţ a t ă d e F l l i p c e l B u n î n 1 4 2 9 , a d o p ­
tată u lterior d e c a s a d e H a b s b u r g ş i d e c a s a d e P . o u r b o n , ş l a s t fe l şi
de Spania.

372
Ai braţele femeii ce-ţi est e-al îl de dragă!
Fii fericit! De astăzi sînt numai împărat,
(C ă tre co n ju r a ţi.)
Nu mai ştiu cum vă cheamă, seniori. Dar v-am iertat!
Şi patima şi ura au dispărut din mine.
Vreau să dau pildă lumii că pot să fac şi bine.
Nu în zadar lui Carol col Mare i-a urmat
La tron azi Carol Qvintul; şi-un vot n-a preschimbat
Fără folos, în ochii-Europci întristate,
Pe regele catolic în sacră Maiestate!
(C o n ju ra ţii cad în sen u n ch i.)

CONJURAŢII
Trăiască împăratul!

DON R U Y GOMEZ

Unicul condamn&t
Sînt cu.
DON C A R L O S

Tu şi cu mine.

DON R U Y GOMEZ
( aparte

Dar eu nu te-am iertat!

HERNANI

O ! D o a m n e ! co înseamnă această răsturnare ?

TOŢI
( so ld a ţi, con ju ra ţi, sen iori)
Trăiască Carlos!

373
 DON CARLOS
(în to rcîn d u -se sp re m orm în t)
Fie slăvit Carol cel Marel
L3saţi-mă o clipă cu el.
(T o ţi ies.)

SCENA A V-A

DON CARLOS
(sin g u r)

Eşti mulţumit
De mine, împărate? Crezi tu c-ain izbutii
Să mă despoi dc toată mizeria regală ?
Că pot să leg de casca de fier milra papală ?
La bunurile lumii am dreptul să rîvnesc?
Pot eu cu paşii siguri acuma să păşesc
Pe calea pustiită de hoardele vandale,
Pe care au călcat-o augustclc-ţi sandale?
Aprins-am bine facla dc la făclia ta ?
Am înţeles cu vocea ce din sicriu dicta?
Eram pierduţi Eu singur în faţa lumii, care
Ameninţă şi u rlă ! Luptînd cu fiecare:
C-un papă veşnic lacom, cu un danez duşman,
Cu Luther şi cu Francisc întîi, cu Soliman1,
Cu-alîţi vrăjmaşi făţarnici ce-aşteaptă să te vîndă;
Cu-o mie de pumnale ce stau mereu la p în d ă ;

i S o lim a n (a l II-ie a ): su ltan al t u r c il o r , a lia tu l lu i F ran cisc I

îm p otriva lu i Carol Q u in tu l.

:.74
Zeci de popoare caro pe regi 8-au năpustit...
Înnebunit la tine venii şi- ţi-am şoptit:
„Cum crezi tu c-ar fi bine să-ncep a ‘mea domnie?”
Şi mi-ai răspuns atîta: „Cu milă şi-omenicf“
 ACTUL AL V- LEA

NUNTA

Saragossa

O terasă în pa la tu l lui J u a n do A r a g o n . tn Tunil, ra m p a unei

scări ce co b o a ră în g r ă d in ă . în d reap ta si în s tîn ga , dou ă uşi
care dau pe o terasă închisă cu o b a lu s tra dă , deasupra căreia
sînt două a rcade în stil m a u r, şi d in c o lo de ca re se văd g ră ­
d in ile p a la t u lu i, h a v u z u rile , b oschetele lu m in a te şi, în fund,
c oa m a în stil g o t ic şi a ra b a p a la t u lu i, de asemenea lu m in a tă .
E n oapte . Se aud fan fare în d e p ă rta re . Măşti şi d o m in o u r i,
izolate sau în g ru p u ri, stră b a t din cînd în cîn d terasa . In
faţa scenei, un grup de tineri seniori g ă lă g io ş i, cu m ăştile
în m înă, rîd şi vo rb es c cu voce tare.

S (5 li N A I

D o n Sancho Sanch ez de Z u n ig a , c o n te do M o n l i i r v , don Ma

tias C entu rio n, m a rchiz de Aln iufian, don Rii ardo do R o xa s ,
co n te de C a s a p a lm a , don F r a n cis co de Sotom a.yor, c on te de
V a la lc a z a r , don G a rci Suare z de O a rb a ja l, con te de I’ o i r i l v c i .

DON GARCÎ

Trăiască veselia! şi tînără mireasă!

376
 DON MATIAS
( p rivin d spre balcon )

In Saragossa nimeni n-a măi rămas în casă.

DON GARCf

Fac foarte bine. Cine văzut-a, dragi amici

Miri mai frumoşi şi nuntă mai veselă pe-aici ?

DON M ATIAS

Bun îm părat!
DON SANCHO

Ţii minte de seara-ntunecată

Cînd am plecat cu dînsul ca să răpim o fată?
Cine-ar fi spus că gluma se va sfîrşi astfel?

DON RICARDO -
( i n treru p în d u -l)
Eram cu voi.
(C ă tre c e ila lţi.)

Povestea o ştiţi, de nu mă-nşel.

Trei amorezi şi-anume-un bandit, un duce,-un rege
Iau cu asalt o fată, o floare! Şi-o culege
Cu urmă, cine credeţi? Banditul, domnilor!

DON F R A N C I S C O

De cînd e lumea lume, la cărţi şi în amor,

Cîştigă cine fură. Norocul, pasămite,
îl are-acel ce joacă cu zaruri măsluite.

37?
 D ON RICARD O

Eu am prjvit la ceilalţi cum s-au îndrăgostit.

Şi-n felu-acesta, conte, cum vezi, am izbutit
S-ajung şi grand’ d ’ Espana şi la palat alcade.
Nu mi-am pierdut deci timpul în van.

DON S A N C H O

Aşa se cade
Cînd linguşeşti pe rege...

DON R IC A R D O

Nu e adevăraţi

DON G ARC1

Şi cînd profiţi de clipa cînd regele-i distrat.

D ON M ATIAS

Dar ce e cu de S ilva? Şi-a pregătit coşciugul?

DON SA N C H O

Degeaba rîzi! Bătrînul e, cu tot beteşugul,

Ln brav. El t iubit-o pe dona So! atît
Că nu-l încărunţise o viaţă-ntreagă, cît
L-a înălbit o clipă.

DON G ARC1

N-a apărut, se parc,

De-atunci în Saragossa ?

378
 DON SANCHO

N -ai vrea să-i vezi c-apare

La nuntă cu sicriul?

DON FRAN CISCO

Ce-i cu Măria sa?

DON SANCHO

E plictisit. Cu Luther nu se jîoate-mpăca.

DON R I C A R D O

E drept că Luther ăsta pe rege-1 cam încurcă.

Cu patru-ostaşi, v-asigur, i-aş da eu lui de fur* ăl

DON MA TIAS

Ba îl mai liărţuieştc acum şi Sol iman.

DON G ARCJ

Şi Solim an, şi Luther, şi Jupiţer, Satan ...

Să-i dăm pe toţi la naiba 1 Femeile-s frumoase,
Petrecerea-i ca-n basme şi glumele spumoase!

DON SANCHO
Aşa e.
DON RIC A R D O

Garci arc dreptate. Să vă spun:'

Peste obraz o mască de cîte ori îmi pun,
Am altă-nfăţişare, m ult mai atrăgătoare.

379
 DON SANGHO
( în şoaptă lui don M a tia s )

Ce bine-ar fi să fie într-una sărbătoare !

DON F RA N CISCO
(a ră tîn d uşa din d rea p ta )

E-odaia de culcare a tinerilor m iri?

DON GARCl
(fă cîn d un semn a firm a tiv )

li aşteptăm să vină.

DON FRANCISCO

Acum ?

DON GARCl

De ce te miri?

D O N F R A N C T SC O

Mă bucur, căci mireasa e-o lată-ncîntSt'oare 1

DON RICARDO

Şi împăratul darnic. Cum a putut e) oare

Să-I ierte pe Ilernani? L-a şi căpătuit...
I-a dat „Lînă de aur“ . Eu i-aş fi dăruit,
Lui, un culcuş la ocnă; iar mîndrei lui donzele,
Un pat de puf! Ce ziceţi?

380
 DON S A N C H O
(in şoa p tă , lui clon M a lia s)

Cu lama spadei mele

L-aş despica în două pe-acest senior servil.
Sub haina lui de conte se-ascunde-un alguazi).

DON R IC A R D O
(a p r o p iin d u -se )
Ce-aţi spus?
DON M ATIAS
(în c e t, lui don S anch o)

Nu-i timp de ceartă.

(C ă tre don R ica rd o.)
Seniorul îmi recită
Sonetul lui Petrarca, scris pentru-a sa iubită,

DO N GARGl

Voi aţi băgat dc seamă — printre atîtea flori,

Femei şi dominouri în sute de culori —
Pe spectrul ce-n picioare stă lîngă rampa scării,
Formînd o pată neagră în forfota serbării?

DON RIC A R D O

Eu I-am văzut.
DON GARCf

Ştii cine-i?

DON R I C A R D O

Eu, dacă nu mă-nşel,

Cred că e amiralul Prancasio.

3S1
 D ON F R A N C I S C O

Nu-i el.

DON G ARC1

N-o scos o clipă masca.

DON FRA N CISCO

Nu-i cazul să vă mire.

E ducelc de Şoma. Vrea lumea să-i admire.

DON R ICARD O

Nu-i ducele.
DO N G A I lC l

Atunci cin e-i? A l Iată-I, dom nilor!

(A p a r e un dom inou n egru , care străbate încet eiasa
din fund. T oţi se întorc ş i-i urmăresc din och i,
fără ca d om inou ! să-i ia in sea m ă .)

DON S A N C H O

De-i drept că morţii umbl ă, acesta-i pasul Inrl

DON G ARC1
(rep ezin d u -se la d om m ou l negru )

Misterioasă m ască!
(D o m in o u l negru se opreşte şi se inloarcr. D on
G arci dă în d ă ră t.)

Prieteni, mi-a fost teama.

Privirea lui mă-ngheaţă.

3S2
 DON SANCHO

Lăsaţi-mi-] pe seamă.
Chiar de-i Salana, ştiu eu de coadă să-i apuc.
( S e îndreaptă sp re d om inou, care a rămas n em işca t.)

Din iad vii, Aghiuţă?

MASCA

Nu . Dar în iad mă duc!

( î ş i urmează d rum ul şi dispare, coborînd pe si ara
din fund. Ţ o li îl urmăresc din och i, aproape. în­
g r o z iţi.)

DO N M ATIAS

O ! Ce sinistră v o c e !

DON GARCf

Ce-aiurea te-nspăimîntă,
La bal te face veşnic să rîzi şi te incintă.

DO N SANCIIO

K un ghiduşi

DON GARCl

Prieteni, chiar Lucifer de-ar fi,

Ce vine să ne. vadă dansînd... ne vom jcr!fi
Şi vom dansa!

DON S A N C II O

La baluri te-aştepţi şi la surprize.

383

\
 DON M ATIAS

O să vedem noi mîine ce e cu el.

DON SANCHO
( lui don M a tia s)

Mnreli ijto,
Ia vezi ce gînduri aro ?

DON M A T I A S

(In UaluHlisada tartinei)

Iscări 11 coborît,...
Şi-a dispărut.
DON SANCHO

E-o farsă!
(G în d ito r.)
E straniu, orişicît.

DON GARC]
(u n ei utoamne ce trece)
Dansaţi, marchiză?
(S e înclină iu faţa ei fi-i oferă b ra ţu l.)

DOAMNA

Conic, dansez, fără-ndoială,

Dar soţul rni'ii imi line la dansuri socoteală.

DON GARCl

Cu-atît mai bine. Dacă îi e pe p lac... perfect!

Să ţină socoteală... noi să dansăm!
(D o a m n a î.i dă braţul şi ies a m în d o i.)

384
 DON SANCHO
(gîn di tur)

Suspect,
într-adevăr!
DO N MA T I A S

Vin m iru i
(I n tr ă H ern a n i la braţ cu dona SoI. Doim S ol
într-o rochie m inunată de m ireasa; H erna ni intr-un
costum de catijeu neagră, cu „L in a de aur' la gît.
I n urma lor un întreg cortegiu de m ăşti, doamne
şi sen iori. In iranian co rteg iu lu i, patru pa/i, iar
în urma lui, doi h alebard ieri, în livrele bogate.
Toată lumea se dă în lături in calea lor. l< an/are.J

SCENA A IT -A

Aceinşi, lloruaiii, dofiu bol, uunlaşJ

IIBHNANl
(s a lu ttn d )

Prieteni, noapte hurtă,

DON R ICARD O
(în lîm p in in d u -i şi i n c lin în d u s e )

I jîi fericirea voastră luăm parte împreună,

DON F R A N C I S C O
(contenitilln tl-o pe dona S o l)
\i> jur că-i in mi Inimoasă eo Veiius, domnii meii

385
 DON MATI A S

Ce noapte fericită o să petreacă ei!

DON F R A N C I S C O
(a ră tîn d u -i lui don M a lia s camera n u p ţia lă )

A ş vrea să fiu o z î n ă , să văd în d o r m ito r u l

A c c ia ce s e -n t îm p lă , d u p ă c e -a u tras z ă v o r u l
Ş i-a u s tin s lu m in a .

DON SANCHO
(lu i don M a lia s)

Ilaid e, să mergem I
( T o ţ i se înclină in lula m irilor şi ies, unii pe uşă,
ceilalţi pe scara din tu n d .)

HERNANI
( p e lrec în d u -i)

Cel de Sus
Să vă-nsoţcască paşii!

DON SANCHO
(răm as cel din urm ii, h ilrIrige m în a)

F iţ i fe r ic iţi!
(H e r n a m şl dona Sol rănim sin gu ri. Z gom ot de
paşi. şi voci care m înd epărtează, apoi se pierd,
în tim pul prim ei pârli n scenei care urm ează, lan-
farele. ■unuţesc şi lum inile din depărtare se sting
trep ta t-trep ta t. Bezna şi tăcerea se aştern peste
ora ş.)
 SCENA A U I.A

I le r n a n i, dona Sol

D ON a SOL

S-au dusl
în fin e i
HERNANI
( încercînd s-o cuprindă în braţe)

Ai Iubito 1

DON A SOL
(roşin d şi o c o lin d u -l)

E ca m t îr z iu .

IIE R N A N I

Fireşte^
l'îm'u n-iitol.fleniinu cînd dorul ne zorejte
lă Iun iar siu gun .

DOftA SOL

Zarva de azi m-a năucit,

i'.ii-ntttu veselie nu poţi fi fericit.

HERNANI

Da. Fericirea-i lucru mai grav. Ea se păstrează

Ln mîini de aramă in care se gravează.
Plăcerile-o-nspăimîntă chiar cînd îi zvîrle l l o n ...
Surîsul ei e-aproape de lacrimi deseoril

387
 d o $ a sol

In ochii tăi surîsu-i lumină 1

(H er n a n i încearcă s-o atragă spre camera âe m ira re.
Ea se s fie ş te .)
Stăi, iubite...
O ciipă I
HERNANI

Bine. Fie! Iubitul tău robit e

De tine. Şi va face ce vrei... ce-i voia ta.
Spune-rai să rîd... voi rîde! Să cînt... şi voi cînţi»!
Simt un vulcan în suflet, ce-i gata să se-ncingă.
Dar dacă tu i-ai spune văpaia să şi-o stingă,
Vulcanul îşi astupă prăpastia de loc
Şi pe-aie sale maluri vor creşte flori în loc. -
Vezuviul tău e-n lanţuri; dogoarea lui ţi-e sclavă!
Ce-ţi pasă dacă arsă i-e inirna de lavă?
Vrei flori pe el? Prea bine 1 Vulcanul, potolit,
In ochi o să-ţi apară de flori acoperii!

D ONA SOL

Ce bun eşti tu, Ilernani, cu biata mea făptură !

HERNANI

Hernani? Acest nume e-o groaznică tortură!

Nu vreau s-aud de numele-acesta blestemat!
Ei îmi aduce-aminte de tot ce am uitat.
Eu ştiu c-a lost odată pe urne 1111 Hernani,
A căruia pr i v i r e î nspăi mî nta d u ş ma n i i,
Un fost haiduc, un fărădelege, un proscrie —

ssa
Cuvîntul „răzbunare” pe frurite-i era scris —
Un om ursit ca veşnic anatema s-atragă.
E mort acest Hernani 1 Acum îmi este dragă
Pădurea, lunca, floarea şi-al păsărilor zvon.
Mi-e dona Sol soţie... sînt Juan de Aragon...
Şi-s fericit, iubito!
DONA SOL

Şi eu la fel cu tine!

HERNANI

Am lepădat trecutul şi zdreanţa de pe mine.

Mă-ntorc iar la palatul părintelui meu drag.
Un înger bun de pază m-aşteaptă-acum în prag.
Aprind în vatră locul, dau drumul la obloane,
lîidic iar în picioare străvechile coloane,
Smulg buruiana care pe-alocuri a crescut...
Şi viaţa e-o-neîntare! Mă simt ca renăscut!
Vreau să-mi recapăt turle, donjonuri şi bastilii,
Si locul meu în sfatul regeştilor Caşti Iii,
Vreau dona Sol să vină, cu pasul ei smerit...
Şi să rămînem singurii Trecutul a murit!
Ce-a fost a fo s t! 0 nouă vieaţă ne aşteaptă.
Uit to t! E nebunie sau faptă înţeleaptă?
Nu ştiu. Ştiu că mi-eşti dragă... şi eşti a mea 1 A t ît!

DO$A SOL
( p rivin d „L în ă de aur" pe care fle r n a n i o poartă
la a î t )
Ce bine-ţi stă colanul de aur de la gît
Pe catifeaua neagră l

589
 HERNANI

Cred că la fel îmi vino

Ca şi hii Carlos.

D O ft A SOL

Ceilalţi ce ma privesc pe mine ?

Nu catifeaua-l face să pară m inunat...
Ci gîtul tău de care colanu-i aninat.
Eşti nobil şi eşti chipeş, iubitul meu!
(H ern a n i vrea s-o atragă spre ca să .)
O clipă 1
V e z i... plîngi Chiar bucuria din lacrimi se-nfiripă.
Ce noapte minunată I
( S e îndreaptă spre balustrad ă.)

H ai, " i n ’ să respirăm...

Şi cerul plin dc stele tăcuţi să-i admirăm.
N-aud nici o fanfară, nu văd nici o lumină.
Vezi, fericirea noastră acuma e deplină!
S-ar crede că şi firea, ce doarme liniştit,
Veghează-asupra noastră cu ochi de-ndrăgcstit 1
Nu e un nor pe boltă. Natura ^rîndăveşte...
V in ’ să respiri parfumul de trandafiri. P riveşte...
Nici-o lumină,-un zgom ot... şi totu-a-nm ărm urit.
Cînd îmi vorbeai tu, luna pe cer a răsărit...
Şi para tremurîndă a razelor de lună
îmi pătrundea în suflet cu vocea ta-mpreună.
Eram cuprinsă toată de-un negrăit fio r...
Încît în clipa-aceea aş fi voit să mori

390
 HERNANI

Cum să nu uiţi de toate, cînd vocea-ţi îngerească

Răsună cum răsună-o litanie cerească?
La iei ca şi drumeţul e vara, in amurg,
Alunecînd pe ape, priveşte cum se scurg
Cîmpiile-nflorite mereu, mereu în cale...
A ’ mele gînduri zboară fpre visurile talel

D 05JA S O L

Ce linişte adîncă! şi plină de mister!

lîăspunde, u-ai vrea oare să vez o stea pe ccr
Si să auzi o voce plăcut şi c,uioasă
Cîntînd m depărtare?

HERNANI
(su rîzîn d )

Eşti capricioasă 1
Fugeai mai adineaur de cîntecele or.

OOJslA S O L

La bal. Dar nu de cîntul privighetorilor

Ce ciripesc in noapte în pomii din grădină...
Sau de un gla de fluier. Ce muzică divină!
Se duce drept a suilet... şi ca un cor ceresc
Trezeşte mii de glasuri ce-n inimă şoptesc I
Ar fi un vis!
( S e nude în depărtare un su net de c o rn .)
0 1 Doamnei Mi-ai răsplătit credinţa!

391
 HERNANI
(tresărind, aparte)
Sărmana! Va i!
D ONA SOL

Un înger mi-a înţeles dorinţa.

E îngerul tău.
HERNANI
(cu am ără ciun e)

Sigur. E-al meu.

(C o rn u l răsună din nou. A p a r t e .)
Iar a sunat!

DONA SOL
(su rîzîn d )

E cornul tău. Ascultă. Ce sunet minunaţi

HERNANI
E drept.
DONA SOL

Parcă iei parte şi tu la serenadă.

HERNANI

Aşa s-ar spune.

DONA SOL

Balul a fost o mascaradă.

Cînd sună-n codri cornul, mereu l-aş asculta.
E cornul tău. S-ar spune că e chiar vocea ta.
(C o rn u l răsună din n o u .)

392
 IIE R N A N I
( a p arte)
Şi-aşteapt“ tigrul prada I

D O N A SOL

Don Juan, nu ţi se parc

Că glasul lui în inimi revarsă încîntare?

HERNANI
(rid icîn d u -se, cu o voce groa zn ică)

N u ! Spune-mi iar Ilernani! Destinu-i prea barbar!

Ue numele acesta n-ajung să mă dezbar.

DONA SOL
(în g rijo ra tă )
Ce a i?
HERNANI
Bătrînul 1
D O N A SOL

Doamne ! V a i! ce privire sumbră !

Ce ai ?
HERNANI

Bătrînul rîde necruţător în umbră 1

N u -l vezi ?
D O N A SOL

Pe cine? Care bătrîn? Tu aiurezi!

HERNANI
Bătrînul 1

383
 D O ftA SOL
(căzîn d în gen u n ch i)

Dac-o urmă de dragoste-mi păstrezi,

Eu te implor, răspunde-mi, ce taină te sfîşie?

HERNANI

Eu am jurat, iubito 1

D ONA SOL

Tu?
(E a îi urmăreşte fiecare mişcare. H ern a n i se opreşte
brusc şi-şi trece m îna prin p ă r .)

HERNANI

Ce ticăloşie 1
Era să-i spun...
( T a r e .)
Nu , nu ştiu ce-am spus.

D ON A SOL

Ce ai ju rat?

IIE R N A N T

E u ? A ş ! De unde! Poate fiindcă-s tulburat...

Şi nu mă simt prea bine. Hai, hai, te linişteşte 1

DOSlA S O L

Tu vrei ceva, iubite? Sînt sclava ta. Vorbeşte.

(C o rn u l răsună din n o u .)

394
 HERNANI
(aparte)
MS cheamă jurămîntull
( C aută la brîu pu m n alul sau spada, ca re-i lip sesc.)
Nimici A ! trebuia
Să-mi fi pus capăt vieţii 1

DON A SOL

Tu suferi, nu-i aşa ?

HERNANI

S-a redeschis o rană ce nu e vindecată.

( A p a r t e .)
Cum s-o îndemn să plece ?
( T a r e .)
Fiinţă adorntă,
Tu ştii cu-tia-aceea, pe care-n anii gi;ei
Cu mine am purtat-o întotdeauna...

D ONA SOL

Vrei
Să ţi-o aduc ?
HERNANI

Acolo e sticluţă plină

C-un elixir, cu care durerile se-alină.
Hai, du-te 1
DONA SO L

Dau o fugă... şi-acuma vin cu ea.

(I n tr ă in cam era de cu lca re.)
 SCENA A I V-A
HERNANI
( sin gu r)
V a i! ce-a făcut bătrînul din fericirea m e a !
Cu mîna iui fatală mi-a scris pe zid sentinţa.
Destinul îşi serbează amarnic biruinţa!
(C ad e pe gîn d u ri; ap oi se întoarce b ru sc.)
Nu mai aud n im ica! O ! de s-ar răzgîndi!
(O m n i mascat în dom inou negru apare in ca p u l
scă rii. H ern a n i se în toa rce, dă cu ochii de el şi
răm îne în m ă rm u rii.)

S C E N A A V- A

H e rn a n i, Masca.

MASCA
„Ta cornul meu, seniore. Şi cînd vei socoti
Că a venit momentul să mor, să suni în pripă.
Oricînd şi orişiunde voi fi în acea clipă,
Eu voi m uri! Poţi pune pe vorba mc? ternei!"
Aşa m i-ai spus. Şi martori sînt toţi străbunii m ei.
Iţi aminteşti?
HERNANI
(cu vocea stin să )
E dînsul!

MASC A

Vin să-ţi aduc aminte

3 96
Că a sosit momentul, acele jurăminte
Să le respecţi întocmai. Socot că înţelegi?

HERNANI

Ce ai de gînd cu mine ? Vorbeşte.

MASCA

Vreati s-alegi:
Pumnalul sau otrava! Şi voi muri cu tinel

HERNANI
Bun.
M A SC A

Facem rugăciunea?

HERNANI

Nu e nevoie.

MASCA

Bine.
Ce-alegi ?
HERNANI
Aleg otrava.

MASCA

întinde mîna.
( l i dă o sticlu ţă , pe care H ern a n i o ia ; e %alhe.n
ta l a tă .)
Bea !
Să isprăvim I
(H ern a n i duce sticlu ţa la gură, dar se opreşte în ­
g r o z it.)

39?
 HERNANI

Âî milă de mine şi de e a !
Aşteaptă pînă mîine. Dacă mai ai în tine
O m im a ... şi nu eşti o îazmă care vine
Din iad, sau o fantomă, sau dracul pe pămînt,
De n-ai pierdut credinţa în Dumnezeu ceJ biînt,
De ştii ce-i fericirea supremă ce te leagă
La douăzeci de ani de fiinţa ee ţi-e dragă,
Dac-ai ţinut femeia iubită strîns la piept...
Aşteaptă pînă mîine. Şi mîine... eu te-aştept.

MASCA

E lesne! Mîine! Mîine! Tu îţi baţi ioc de m in e ?

Nu i Clopotul sunat-a prohodul pentru tine.
Altminterei ce-aş face la noapte? Aş murii
Şi mîine cine oare te va ma urmări?
Să intru-n groapă singur? N u ! Vii şi tu cu m in e!

IIERN AN l

N u, demone. Atuncea, mă lepăd eu de tine

Şi nu mă voi supune.
M ASCA

Era de aşteptat
Un jurămînt e-un lucru mult prea neînsemnat.
Pe ce-ai jurat? Pe capul iubitului tău tată.
Se uită. Tinereţea-i mereu necugetată.

HERNANI

Y a i l am jurat pe tata I innebunesc, îţi juri

398
 M A SC A

N-a fost decît trădare infamă şi sperjur 1

IIERNAN I

V a i! ducel
MASC A

Cum urmaşii de nobili cred că-i bino

Să-şi calce jurămîntul şi fără de ruşine...
Adio
(F a c e un pas spre ieşire.)

HERNANI
Stai!
M A SC A

Deci...?
HERNANI

Duce, ce crud eşti !

( I a s tic lu ţa .)
Pe-amîndoi
Din pragul fericirii ne-ntoarce .napoi1
( I n t r ă D ona S o l, fără a vedea pe omul m ascat,
care a rămas în p icioa re, în fun du l scen ei.)

SCENA A VT-a

A c e i a ş i , dofia Soi.

DOSA SOL

N-am mai găsit cutia.

390
 HERNANI
(a p a r te )
E dînsa! V a i! Şi vine
Tocmai acum !
D O N A SO I,

Ce are? Se sperie de min e!

Don Juan, ce ai în mînă ? Răspunde ? Vreau şi cu
Să ştiu !
( D o m in o u l s-a a p rop ia t şi-şi scoate masca. D on a
S ol ' / recunoaşte pe D on R u y Gomez şi dă un ţip ă t.)
A ! E otravă!

IIERN AN I

0 1 Doamne I

DONA SOL
( lui H e r n a n i)
Dragul meu,
Ce ţi-am făcut eu ţie ? Ce taină-ngrozitoare
Ascunzi, don Juan ? Răspunde!

HERNANI

Puteam vorbi eu oare?

Cînd m-a salvat de Silva, eu i-am promis să mor.
Un Aragon lui Silva nu-i poate li dator.

DONA SOL

Tu eşti al m eu! Tu nu eşti al lui! Ce mă priveşte

Că ai jurat ?
(C ă tr e don liu y G om ez.)

4 0 0
 Seniore, amorul te-nvrăjbeşte.
Eu am să-i apăr contra oricui de pe pămînt 1

DON R U Y GOMEZ
f n em işcat)
Dar poţi să-i aperi faţă de-un sacru jurămînt ?

D O N A SOL
Cum ?
HERNANI

Ara jurat, iubito.

D O N A SOL

Tu nu ai mintea-ntreagă.
De-astfel de jurăminte, nimica nu te leagă.
E-un atentatl E-o crim ă!

DON R U Y GOMEZ

Liai, duce!
(H er n a n i face un gest de su pu n ere. D on a S ol se
repede ş i-i op reşte.)

IIERN AN I

Am ju ra t...
Şi tatăl meu mă vede! Nu sînt un sceleraţi

D O N A SOL
(lu i don liu y G om ez)

Smulgi mai degrabă puii tigroaicei, decît mie

Să-m i smulgi îndrăgostitul. Ce faci e-o m lau n el

401
Tu nu ştii de ce este în stare dona Sol.
De milă pentru păru! tău alb, umblam domol...
Făceam pe fata blîndă, sfioasă... darpriveştel
in lacrimile mele mînia clocoteşte!
(S co a te un pum nal de la s i n .)
Vezi tu pumnalu-acesta, bătrîn nesocotit?
Nu te-ngrozeşte vîrful acesta de cuţit?
la seama-ţ> sînt nepoată şi ţi-am dat ascultare...
Dar chiar de ţi-aş fi fată, îţi jur că sînt în stare
Să fac o crimă dacă te-atingi de soţul meu!
( A run că pu m n alul şi cade in genunchi in lala
d u c e lu i.)
Uite-n genunchi mă tîrîi! 0 ! pentru Dumnezeu,
Te-ndură! Sînt o biată femeie-ndurerată...
Sleită de putere... plăpîndă... desperată...
In faţa ta, seniore, genunchii mi-i îndoi
Şi te implor, ai milă, ai milă de noi doi!

DON R U Y GOMEZ
0 ! dorîa Sol!
DONA SOL

Iertare! Cînd jalea o răpune

Femeia spaniolă nu ştie ce mai spune.
Indură-te! I’e vremuri tu 11-ai fost crud de fe l...
Tu mă ucizi pe mine dacă te-atingi de el!
Mi-e-atît de drag!
*■ *
DON R U Y GOMEZ
( în cru n ta t)
Iţi este cu mult prea drag!

402
 H ER N AN I
Nu plînge!
DONa SOL

Nu vreau să mori, iubitei Vail sufletu-mi se frînge!

Nu vreau să morii
(C ă tr e don llu y G om ez.)
Seniore, o I iartă-l I Te conjuri
îţi jur că şi pe tine te voi iubi. iţi jur.

DON R U Y GOMEZ

Cu restul de iubire ce-a mai rămas în tine

Vrei să astimpen locul ce dogoreşte-n mine?
(A ră tîn d u -I pe ti e m a n i.)
El pentru tine-i totul! Cu mila nu mă-mpac.
Ce vrei c-o firmitură de dragoste să tac?
Pe-ntreaga ta fiinţă să pună stăpînm
Şi mie de pomană să-mi zvîrli cîte-o privire?
Şi cînd aştept o vorbă duioasă să-nu şopteşti,
Tot dînsul să-ţi dea voie ce-anume să-mi rosteşti?
Şi ca la toţi milogii, vrînd gura să le-astupe,
jă-mi zvî” li ce mai rămîne pe fundul unei cupe?
Buşinel i, i bătaie de joc! E prea puţini
Hai, bea!
HERNANI

Mi-am dat cuvîntul şi trebuie să-i ţin.

DON R U Y G O M E Z
Bea 1
(H ern a n i duce sticluţa la gură. Dona Sol îl opreşte,
ap u cîn d u -l strîns de b ra ţ.)

4U3
 D O ftA SOL

S tai! Aşteaptă! Daţi-m i şi mie ascultareI

DON R U Y G O M E Z

N u ! Groapa e deschisă şi nu mai am răbdare!

DON A SOL

0 clipă! Monseniore! Don Juan! V a i! amîndoi

Sînteţi prea cruzi! O clip ă ... atît cer de la voi.
Lăsaţi pe o sărmană femeie să vă spună
Ce-o mistuie în suflet. O să devin nebună!
O clipă ! Daţi-m i voie şi mie să vorbesc.

DON R U Y GOMEZ
(lu i H ern a n i) '

îm i pare rău, seniore... eu însă mă grăbesc,

D O ftA SOL

O 1 Doamne ! Mă cutremur ! Ce v-am făcut eu vouă ?

HERNANI

Durerea ei îmi sfîşie inima în două I

DOSA SOL
(co n tin u în d nu-l retină de Ora ()

Şi după ce voi spune tot ce-am de sp u s...

DON R U Y GO M EZ

H ai, beai

404
 DO^A SOL
Vei face ce vei crede.
( l i sm ulge sticlu ţa din mină şi o arată In a m în d o i.)
Am pus mîna pe eai

DON R U Y GOM EZ

Cum am în faţă două femei şovăitoare,

Mă duc să cat aiurea alţi oameni de onoare.
Cu-astfel de jurăminte e greu să te făleşti. '
Mă duc Ja morii, să afle şi dînşii cine eşti.
A d io!
(V rea să plece. H ern a n i tl op reşte. )

HERNANI

N u ! Stai, duce!
(C ă tr e dalia S o l .)
Poţi să-mi doreşti tu mis
Să port mereu pe cuget această infamie?
Şi pe obraz stigmatul de trădător, sperjur?
Dă-mi înapoi otrava! Ai m ilă! Te conjur!
Pe sfînta noastră dragoste ce-i nemărginită!

D O N A SOL
(cu privirea în tu n eca tă )
Dacă vrei tu ...? Bun!
(D u c e sticlu ţa la gură şt b ea .)
Ţ in e !

DON R U Y GOMEZ
( ap arte )
O ! Ei i-a fost ursită!

405
 D O ftA SOL
(în tin z în d lui H ern a n i sticlu ţa pe jum ătate goală)

Poftim 1
HERNANI
(lu i don R u y G om ez)

Bătrîn nemernici

DONA SOL

Nu te mai frămînta.
Cum vezi, n-am fost nedreaptă. Ai şi tu partea ta.

HERNANI
(lu în d s l id u ţ a )
O ! Doamne!
DONA SOL

T u, fireşte, ai fi băut-o toată.

N-ai suflet de soţie creştină, devotată.
Tu nu eşti neam cu Silva, ca să iubeşti ca ei.
Acum sînt liniştită. Bea şi tu, dacă vrei.

HERNANI

A ! Ce nenorocire! Ştii ce-ai făcut tu oare?

D ONA SOL

Ce ai dorit!

HERNANI

Te-aşteaptă o moarte-ngrozitoare 1

406
 DONA SOL

De ce ?

HERNANT

Din clipa asta mormîntui ţi-e sortit I

DONA SOL

Tot împreună-n noaptea aceasta-am fi dormit.

Cc im p o r ta n ţă are în ce c u lc u ş ?

HERNANI

Năprasnic
Te-ai răzbunat, o ! tatăl
(D u c e sticlu ţa la g u ră .)

DONA SOL
(rep ezin d u -se la e l)

Vai ! Doam ne! Sufăr groaznici

Nu bea! Aruncă sticla! Simt câ înnebunesc!
Opreşte-te ! Arunc-o! Don Juan, îţi poruncesc!
Otrava asta este o hidră cu o mie
De gheare, car scurmă, şi roade, şi fîşie!
N-aş fi crezut să sufăr a tît! Ce-a fost în ea?
Parc-ar fi fost jeratec! Iubitul meu, nu bea!
Prea ai să suferii

HERNANI
(către 'Ion Hui/ (iom ez)

407
 lata nememiea-ţi ispravă !

Să-i fi ales sărmanei femei altă otravă.

(B e a şi aruncă sticlu ţa .)

D O N A SOL

A l Ce-ai făcut?

HERNANI

Iubito, ce ai făcut şi tu !

D O ftA SOL

V in ’ să te strîng în braţe!
( S e aşază u nul alătu ri de a ltu l.)

Tu suferi groaznic?

HERNANI

Nu.

D O ftA SOL

E noaptea nunţii noastre ce-neepe.

HERNANI

Ca şi chinul I

D O N A SOL

Nu-ţi pare că mireasa-i prea palidă?

408
 DON R U Y GOMEZ

Dcstinu I
îşi împlineşte voia I

HERNANI

Blestemi Cu ochii mei

S-o văd ce crunt se zbate în suferinţa eil

D O N A SOL

Nul Taci! Mă simt mai bine. Cu aripile noastre

int.inse ne luăm zborul spre alte zări albastre...
Spre-o lume mult mai bună... plutim încet... uşor.
Mai vreau o sărutare!
(S e îm b răţişează.)

DON R U Y GOMEZ

O! E sfîşietor 1

HERNANI

Slăvit să fie cerul, ce mi-a ursit o viaţă

De spectre, de prăpăstii... dar care mă răsfaţă
Acum, îngădu indu-mi să mă pot desfăta...
Cu gura însetată s-adorm pe mîna tal

DON R U Y GOM EZ

Ce fericiţi sînt!

HERNANI
(cu vocea din ce în ce mai stin să )

409
 V in o ... vin ’ . . . ! O ! ce beznâ-adîncăI
Tu suferi ?
D O NA S O L
(la fe l, cu vocea stin să )
Nu.
HERNANI

Vezi flăcări în umbră?

D O N A SOL

Nu văd încă
N im ica.
HERNANI
(d în d u -şi Sufletul)
U ite ... u ite ...
(S e p răb u şeşte.)

DON R U Y G O M E Z
(rid icîn d u -i ca pul, care cade intr-o p a rte)
E m ori!

DOSlA S O L
(d esp letită , ridicînd u-se pe ju m ă ta te)
Nu-i mort. 1 D orm im !
E l donrme-ncum. E solul meu dragi Şt ne i ubi m!
E noaptea nunţii noastre I
(C u vocea stin să .)
Să nu-l trezeşti, ia senntăl
E obosit. A scu ltă ... iubitul meu mă cheam ă...
(în to a r c e răpui lui IIem a n i spre e a .)

410
întoarce-te spre mine... aşa... stai rezemat...
Lipit de m m e ...
( M o a r e .)

DON R U Y GOM EZ

Moartă! O ! O l Sînt blestemat!

( Se sin u cid e.)
 CUP RI NS UL

Pag.
P r em iera d r a m e i ro m a n tic e 3
M a r io n D e lo r m e ................... .. 17
H ern a n i ........................................... ••• 221
 R e s p o n s a b il d e c a r te : R . V u lp e s c u
T eh n ored a ctor : V . B a sa ra b
C orector : S V oron ca

Dat la cules St.07.57. Bun de tipar 14.12 57 Tîra/

20150 ex. Ilinte tipar de 50 m* Ft 700x1000/32.
Coli ed. 12,10. Coli de tipar 13. Ediţia /. Comanda
3278 Planşe tipo l A. nr. 03161 Pentru bibliotecile
mici indicele de clasificare *4 — 2 « R
T ip a r u l e x e c u t a t s u b c o r n . N r. 1207 ta C o m b in a t u l
P o lig r a fic C asa S c î n t e li ..I V . S T A L IN ",
B u c u r e ş t i — R .P .R .