Revista Creștină

p ANUL XVII OCT.-DEC.U937 NR.
10-12
CULTURA CREŞTINA
REVISTA L U N A R A
ORTODOXIA ROMÂNEASCA ŞI BISERICA UNITA

- DUPft CONGRESELE TIGRULUI ŞI FORULUI —
I n t r ' u n a r t i c o l c u totul r e m a r c a b i l , p u b l i c a t î n n u m ă r u l
t r e c u t al a c e s t e i r e v i s t e , d. Dr. Nicolae Popa examinează
t e r m e n i i m o m e n t u l u i istoric î n c a r e s e g ă s e ş t e a s t ă z i B i s e
r i c a u n i t ă , î n s â n u l n e a m u l u i r o m â n e s c , şi din e x a m i n a r e a
situaţiei t r a g e c o n c l u z i i l e c e s e i m p u n .
Rândurile care urmează nu sunt decât o stăruire în
aceleaşi gânduri. Socotim că este o datorie să ţinem p r o
b l e m a , c h i a r c u r i s c u l u n o r r e p e t ă r i , p e afişul actualităţii,
fiind v o r b a n u n u m a i d e e x i s t e n ţ a î n s ă ş i şi r o s t u r i l e B i s e
ricii n o a s t r e , c a r e e p u s ă î n faţa u n u i r ă s b o i c o n f e s i o n a l , ci
şi d e s o a r t a c r e ş t i n i s m u l u i r o m â n e s c a j u n s la u n m o m e n t
de a d e v ă r a t ă răspântie. — Pe d e a s u p r a , recentele c o n g r e s e
ale F o r - u l u i şi flgru-lui s u n t î n t r e g i r i p r e ţ i o a s e la m a t e r i a l u l
d o c u m e n t a r d e „fapte p r e a c u n o s c u t e " d e p â n ă a c u m şi
m a r c h e a z ă o peatră de hotar în drumul evenimentelor exa
m i n a t e şi d i s c u t a t e .
In m u l t e p r i v i n ţ e , b i s e r i c a o r t o d o x ă r o m â n e a s c ă e s t e
î n plin p r o g r e s . S p o r e ş t e zi d e zi, î n c e l e m a t e r i a l e . R d o
b â n d i t , n u m a i în ultimii a n i , 23,000 h a . p ă m â n t ; î u n d a ţ i u n e a
Gojdu; a v e r e a fostei „ u n i v e r s i t ă ţ i s ă s e ş t i " , e t c . — îşi d e s -
v o l t ă r a p i d c a d r e l e i e r a r h i c e . S u t e d e p a r o h i i n o u i î n fie
care an. Iar în ce priveşte pregătirea clerului, a realizat
p r o g r e s e c u totul l ă u d a b i l e . E m â n d r ă , p e d r e p t c u v â n t ,
de n u m ă r u l , c u a d e v ă r a t i m p u n ă t o r , al „ c a t e d r a l e l o r " —
c u m îi p l a c e , g r e ş i t , să-şi b o t e z e t o a t e b i s e r i c i l e m a i m a r i —
1
650 CULTURA CREŞTINA Nr. 10-12
c a r i r ă s a r c a p r i n f a r m e c î n t o a t e o r a ş e l e şi t â r g u ş o a r e l e
ţării. — C r e ş t e n u m ă r u l p u b l i c a ţ i i l o r d e tot felul, c a r i s t a u
î n slujba ei. In a f a r ă d e r e v i s t e l e şi g a z e t e l e s c o a s e d i r e c t
d e b i s e r i c ă şi b i s e r i c a n i , n u t r e b u e u i t a t c ă a r e o p a g i n ă
s ă p t ă m â n a l ă în „ U n i v e r s u l " şi c ă m i l i t e a z ă p e n t r u ţelurile
ei, din m o t i v e c a r i aci n u i n t e r e s e a z ă , t o a t ă p r e s a a ş a zisă
d e d r e a p t a . — C u v â n t u l ei e, în g e n e r a l , a s c u l t a t d e g u v e r
n a n ţ i . I a r î n faţa o r t o d o x i i l o r din a l t e p ă r ţ i , p r e s t i g i u l ei a
c r e s c u t d e o s e b i t . S e s o c o t e ş t e a s t ă z i , d u p ă c a t a c l i s m u l din
R u s i a , d r e p t c e a m a i p u t e r n i c ă şi m a i o r g a n i z a t ă a u t o c h e -
falie o r t o d o x ă . — O m a n i f e s t a r e şi o d o v a d ă a a c e s t e i m a r i
p o r n i r i d e î n ă l ţ a r e e s t e şi o f e n s i v a „ m i s i o n a r ă " , î n p l i n ă
d e s f ă ş u r a r e , ţinta c ă r e i a e s t e „ î n t r e g i r e a s u f l e t e a s c ă " a n e a
mului în „legea s t r ă m o ş a s c ă " , prin desfiinţarea „unaţici".
F a p t e şi r e a l i t ă ţ i c a r i n u s e pot i g n o r a şi n u t r e b u e s c
s u b e v a l u a t e . E l e s u n t i s b â n z i r e a l e , c a r i n - a u p u t u t fi cu
c e r i t e f ă r ă c h e l t u i a l ă d e e n e r g i e m u l t ă , fără t e n a c i t a t e şi
fără o c o o r d o n a r e s i s t e m a t i c ă a s t r ă d u i n ţ e l o r . Merită, în
c o n s e c i n ţ ă , din p a r t e a t u t u r o r şi a t e n ţ i a şi c o n s i d e r a ţ i a
cuvenită.
P ă c a t că, p r i v i t ă în a d â n c , c u o c h i u l credinţii, t o a t ă a-
c e a s t ă d e s f ă ş u r a r e d e p o m p ă e x t e r n ă p i e r d e m u l t din v a
l o a r e şi din s t r ă l u c i r e . Mai m u l t : p o a t e s ă fie u n f e n o m e n
profund îngrijorător pentru ortodoxia însăşi.
A r b o r e al vieţii, s ă d i t p e p ă m â n t , c a s ă r o d e a s c ă în
c e r i u , B i s e r i c a n u m a i „prin credinfă înfloreşte" cu adevă
r a t . E s t r ă l u c i r e a d e v ă r a t ă î n e a tot c e e l u m i n a t d e fla
c ă r a i n t e r n ă a d r e p t e i c r e d i n ţ e ; floare a d e v ă r a t ă , tot c e
c r e ş t e o r g a n i c din a c e a s t ă s e v ă s u p r a f i r e a s c ă . Z i d u r i l e d e
c a t e d r a l e a u a t â t a v a l o a r e c â t e fiorul d e c r e d i n ţ ă jertîel-
n i c ă t e n c u i t în ele. C â t ă r u g ă c i u n e v i e s e î n a l ţ ă d e s u b bol
ţile lor. Tot a ş a c e l e l a l t e pietri din a r h i t e c t u r a b i s e r i c e a s c ă
e x t e r n ă : a v e r i şi p r e s ă , p r e s t i g i u în ţ a r ă şi la c o n g r e s e m a i
m u l t o r i m a i p u ţ i n m o n d i a l e . N u m a i florile d r e p t e i c r e d i n ţ e
r ă m â n ; tot ce-i m e ş t e ş u g o m e n e s c , tot ce n u c r e ş t e o r g a n i c
d i n l ă u n t r u î n a f a r ă , ci s e c l ă d e ş t e , fie şi din pietri p r e ţ i o a s e ,
n u m a i d e d i n a f a r ă , d e p u t e r i şi c u s c o p u r i s t r ă i n e , n u e s t e
decât arătare înşelătoare care pricinueşte, adesea, rătăcirea
spiritului.
In a c e a s t ă l u m i n ă p r i v i t ă , g r a b a a s c e n d e n t ă a o r t o d o
xiei r o m â n e ş t i s e d o v e d e ş t e î n b u n ă p a r t e s i m p l u artificiu
NM 10-12 CULTURA CREŞTINA 651
şi abilitate o m e n e a s c ă ; c a d r u t e h n i c i m p u n ă t o r , î n c a r e î n s ă
n u g â l g â i e a p e l e c r e d i n ţ i i celei vii.
S ă n u v o r b i m d e z e s t r e a m a t e r i a l ă p e c a r e Statul o
rotunjeşte mereu, cu m â n ă largă. E a are n u m a i rolul de
i n s t r u m e n t . Folositor, d a c ă e b i n e utilizat; altfel, p o v a r ă şi
n o r o i . — S ă n e o p r i m la c e e a c e e m a i a t r ă g ă t o r şi m a i a-
r ă t o s : „ c a t e d r a l e l e " . T o a t ă l u m e a ştie c u m s - a u î ă c u t . N u
d i n j e r t î e l n i c i a c r e d i n ţ i i . Ci, î n c e a m a i m a r e p a r t e , din
b u g e t u l Statului, al j u d e ţ e l o r şi o r a ş e l o r . E d e a d m i r a t , d e
sigur, d i b ă c i a şi s t ă r u i n ţ a c e l o r c e a u ştiut m o b i l i z a f o n d u
rile p u b l i c e î n astfel d e s c o p u r i , b u n e . D a r ele î n s ă ş i n u s u n t
m o n u m e n t e a l e credinţii, c a d o m u r i l e d e p e v r e m u r i , ori fie
şi n u m a i c a m o d e s t e l e n o a s t r e b i s e r i c u ţ e d e p e s a t e , î n
c a r e c r e d i n c i o ş i i îşi z i d e s c , d e o d a t ă c u s u d o a r e a , şi o p a r t e
d i n sufletul lor. — C l e r u l o r t o d o x e s t e b i n e p r e g ă t i t , c a
ştiinţă. Meritul Statului şi a c e s t a , î n b u n ă p a r t e . A s t a î n s ă
n - a r e a face. N e c a z u l e, c ă p r e g ă t i r e a ştiinţifică nu-i tot
u n a c u a d â n c i r e a şi î n s u f l e ţ i r e a r e l i g i o a s ă . U n a e s t e l i c e n ţ a
în t e o l o g i e şi a l t a d u h u l a p o s t o l i c n ă s c u t din c u f u n d a r e a î n
D u m n e z e u . Mai a l e s d a c ă g r a d e l e a c a d e m i c e s e iau, — d e
c ă t r e cei m a i distinşi, cel p u ţ i n , cei c a r i s u n t a p o i p o v ă ţ u i -
torii celorlalţi, — î n şcoli p r o t e s t a n t e în c a r e , din c a p u l lo
cului, n u p o a t e fi v o r b a d e c r e d i n ţ ă î n s e n s u l o r t o d o x al
cuvântului.
Nimic m a i caracteristic însă p e n t r u întregul a p a r a t —
c a s ă n u z i c e m m e c a n i s m — p u s î n slujba r e n a ş t e r i i o r t o
doxe româneşti, decât tocmai m a r e a mişcare „misionară",
n ă v a l a din c e în c e m a i v i o l e n t ă î m p o t r i v a bisericii r o m â
neşti unite cu Roma, c a r e trebue contopită cu orice preţ
în biserica d o m i n a n t ă a neamului.
In p r i n c i p i u , n i m i c d e zis. C r e d i n ţ a , o r i c a r e , d a c ă e
credinţă, n u p r e f ă c ă t o r i e şi v i c l e ş u g , e s t e din fire d i n a m i c ă ,
c u c e r i t o a r e . Religia c a r e p r e t i n d e , s i n c e r , a îi s i n g u r ă î n
s t ă p â n i r e a adevărului î n t r e g , e d a t o a r e s ă s e r ă s p â n d e a s c ă ,
s ă s t r ă b a t ă l u m e a î n f r u n t â n d t o a t e a d v e r s i t ă ţ i l e . Ei îi s u n ă
v o r b a g r e a a lui P a v e l : „ v a i m i e d e n u v o i u b i n e v e s t i ! " —
T o t u l e s t e î n s ă , c a p r o p o v ă d u i r e a s ă ţ â ş n e a s c ă din c o n v i n
g e r e a a d â n c ă a deţinerii adevărului m â n t u i t o r , din a s c u l t a
r e a n e ş o v ă i t o a r e a p o r u n c i i lui H r i s t o s : „ M e r g â n d î n v ă ţ a ţ i . . . "
C e ? N u î n ţ e l e p c i u n i o m e n e ş t i , n u v r e m e l n i c e i n t e r e s e , ci
e v a n g h e l i a e t e r n ă . C a r e t r e b u e v e s t i t ă , a c e e a ş i , la fel, t u t u
r o r n e a m u r i l o r , b u n ă fiind p e n t r u m â n t u i r e a t u t u r o r , n u a
u n u i n e a m n u m a i , o r i c â t d e n o b i l şi a l e s a r îi el î n t r e n e a
m u r i . Şi s ă fie m i s i o n a r i s m u l „ b u n a v e s t i r e " , p r o p o v ă d u i r e
p r i n c o n v i n g e r e , c u i u b i r e , c u sacrificiu, c u d e s i n t e r e s a r e .
P e d r u m u l c u c e r i r i i sufletelor p e n t r u H r i s t o s n u t r e b u e s ă
iai „nici toiag, nici t r a i s t ă , nici p â i n e , nici a r g i n t " (Lc. 9, 3),
şi c u v â n t u l p e care-1 d u c i p r e t u t i n d e n i a c e s t a s ă fie: „ P a c e
c a s e i a c e s t e i a . . . " A c e s t a e s p i r i t u l şi m i j l o a c e l e a p o s t o l i e i
c r e ş t i n e . Nici o v i o l e n ţ ă („toiag"), nici o l ă c o m i e d e glorie
o r i c â ş t i g u r i t r e c ă t o a r e („traistă"), nici i s p i t i r e a c u „ p â i n e şi
a r g i n t " . Şi, m a i p e s u s d e t o a t e , î n d u h u l p ă c i i . — In b i s e
r i c a a d e v ă r a t ă a lui H r i s t o s t r e b u e s ă existe şi e x i s t ă a i e
v e a a c e s t d u h a l v e s t i r i i a d e v ă r u l u i „la t o a t e p o p o a r e l e " .
El t r ă i e ş t e din c r e d i n ţ ă şi d u c e la e r o i s m u l cel m a i p u r d i n
c â t e p o a t e a r ă t a h a r t a vieţii o m e n e ş t i .
B i s e r i c a o r t o d o x ă r o m â n ă a p o r n i t şi e a la u n d r u m
m i s i o n a r i c . N u s-a o s t e n i t î n s ă p e s t e m ă r i şi ţ ă r i . f i r e c â m p
d e m u n c ă a c i a c a s ă . Mai m u l t e c h i a r .
A i c i a r fi, î n a i n t e d e t o a t e , plaga sectelor. Nu se poate
n e g a , c ă din zi î n zi e tot m a i p e r i c u l o a s ă . N u m ă r u l s e c
t a n ţ i l o r c r e ş t e , î n d a u n a o r t o d o x i e i . Şi c e e m a i trist, c o n
g r e s u l „For-ului", ţ i n u t la O r a d e a , p a r a l e l c u al Tigrului d e l à
Satu-Mare, constată cu îngrijorare, că e a este o primejdie
r e a l ă şi c ă „îşi î n t i n d e m r e j e l e şi î n c l a s a c u l t ă " . — C e face
o r t o d o x i a în faţa a c e s t u i p e r i c o l ? A p e l e a z ă la... Stat. E t e r n a
şi u n i c a s o l u ţ i e ! C o n g r e s u l F o r - u l u i , a c u m , î n c e a s u l 12,
a t r a g e şi a t e n ţ i u n e a i n t e l e c t u a l i l o r a s u p r a r ă u l u i . Şi a t â t .
Biserica ortodoxă n u se poate o c u p a prea intens cu
c o m b a t e r e a s e c t e l o r , p u t e r i l e ei c o m b a t i v e fiind r â n d u i t e în
a l t ă p a r t e . A pornit o „mare ofensivă" împotriva Bisericii
unite. — In r e a l i t a t e , e a p o r n i s e d e m u l t . î n d a t ă d u p ă î n
t r e g i r e a n a ţ i o n a l ă . D a r , fiindcă n u a r e c o l t a t i s b â n z i , oficial
a fost t ă g ă d u i t ă m e r e u . Mai m u l t : d a t fiind m a r e l e i n t e r e s
naţional al păcii confesionale, conducătorii ortodoxiei a u
făcut, c u t o a t e p r i l e j u r i l e s ă r b ă t o r e ş t i , d e c l a r a ţ i i d e d r a g o s t e
şi d e f r ă ţ e a s c ă î m p r e u n ă l u c r a r e c u b i s e r i c a „ s o r ă " . F a p t e l e
d o v e d i a u , fireşte, c o n s e c v e n t şi m e r e u c o n t r a r u l . — A c u m a
a m a j u n s , cel p u ţ i n î n p r i v i n ţ a a c e a s t a , la s i t u a ţ i e c l a r ă ,
înfiinţarea episcopiei ortodoxe a Maramureşului este cele
b r a t ă , î n t o a t ă p r e s a , d r e p t o m a r e i s b â n d ă a „ofensivei
o r t o d o x e " . „Viitorul" b i s e r i c e s c (15. XI. 37) ţine c h i a r s ă n e
avertizeze că ea este n u m a i o „primă realizare a ofensivei
o r t o d o x e b i r u i t o a r e " . „ A c e s t e i prime ( s u b l i n i e r e a „Viitorului")
Nr. 10-12 CULTURA CREŞTINA 653
r e s t i t u i r i o r t o d o c s e îi v o r u r m a , î n c u r â n d , altele..." D e a s e
m e n e a F o r - u l , la p o m e n i t u l c o n g r e s , „ s u n ă g o a r n a mobili
zării o r t o d o x e " î n s c o p u l p r é c i s â t î n p . 8. al Moţiunii finale:
„îşi rctnoeşte convingerea profundă că primejdiile ce ameninţă vii
torul neamului românesc şi desbinările ce se accentuiază tot mai mult
pe urma uneltirilor habsburgice delà 1700, cer în mod imperios consoli
darea unităţii naţionale prin readucerea la legea românească a celor care în
mod silnic au (ost îndepărtaţi, aşa cum fusese hotărîtă cu vot unanim, şi
în adunarea naţională delà Blaj, din 1848".
A ş a dară, ortodoxia r o m â n e a s c ă — înţelegem prin acest
t e r m e n , î n î n t r e g u l articol, oficialitatea şi s p i r i t e l e c o n d u c ă
t o a r e , m i l i t a n t e , p e c a r e n u le i d e n t i f i c ă m c u m u l ţ i m i l e d r e p t -
c r e d i n c i o a s e , c a r i n u i a u p a r t e şi n u a u nici o v i n ă în t o a t ă
a c ţ i u n e a „ m i s i o n a r i c ă " -• n u m a i a s c u n d e c e v r e a : răsboi
împotriva uniţilor. A şi p o r n i t „ m a r e a o f e n s i v ă " , c a r e e
î n s ă n u m a i la î n c e p u t .
F i e şi a ş a . Ce-i d r e p t , c u v i n t e l e î n t r e b u i n ţ a t e : „ofensivă...",
etc. n u p r e a s u n ă a evanghelie. Să p r e s u p u n e m însă că
n u v r e a u s ă fie d e c â t e x p r e s i i t a r i a z e l u l u i religios, a r â v
nei înfocate pentru a d e v ă r u l evangelic, c a r e e pe d r u m de
r ă s p â n d i r e şi b i r u i n ţ ă î n n e a m u l „ u n i a ţ i l o r " . — N e n o r o c i r e a
e s t e î n s ă , c ă în t o a t ă a c e a s t ă „ m o b i l i z a r e " n u a fost v o r b a
n i c i o d a t ă şi n u e s t e nici a c u m a d e adevăr, d e c r e d i n ţ ă , d e
H r i s t o s şi d e v e ş n i c i e . T o a t e a c e s t e a s u n t s t r e i n e d e m a r e a
„ o f e n s i v ă " . O c e r e i n t e r e s e l e n e a m u l u i . Rşa c u m le î n ţ e
leg, fireşte, c ă p i t a n i i r ă s b o i n i c i . T o t u l , p r i n u r m a r e , a ş e z a t
în nota vremelniciei; n u a p o s t o l a t în s l u j b a a d e v ă r u l u i e t e r n .
Este semnificativ, în privinţa aceasta, raportul prezen
tat în c o n g r e s u l F o r - u l u i , ţ i n u t în î n t r e g i m e în a c e s t t o n şi,
în c h i p c u totul d e o s e b i t , felul c u m e p r e z e n t a t l u m i i c a t o
l i c i s m u l „ a g r e s i v , ce-şi m o b i l i z e a z ă o s t a ş i i î a n a t i z a ţ i c o n t r a
s t a t u l u i r o m â n e s c şi a c r e d i n ţ e i p e c a r e s e r e a z i m ă d e v e a
c u r i u n i t a t e a lui s u f l e t e a s c ă " . S u p r e m u l a r g u m e n t p e n t r u
î n v e d e r a r e a a c e s t e i p r i m e j d i i ce a m e n i n ţ ă „ s t a t u l şi c r e
dinţa... l u i " — m e r e u a c e e a ş i o p t i c ă m ă r g i n i t ă la v r e m e l n i c ! —
— e s t e v i z i t a C a r d . Tisserant î n R o m â n i a . A c e a s t a a fost o
directă declarare de răsboi. R spus-o Cardinalul însuşi, pe
p e r o n u l g ă r i i din O r a d e a , în fraza u r m ă t o a r e :
„Văd că atù înaintat în toate direcţiile, în multe chiar uimitor, dar
mai e încă mult de făcut. Partea cea mai însemnată a concetăţenilor
voştri e de altă credinţă religioasă Pentru a ajunge la mult dorita unitate
religioasă, io}i catolicii, în deosebi clerul, trebue să exceleze prin virtuţi şi
credinţă".
C i t â n d a c e s t text s u b v e r s i v , r a p o r t u l t r a g e i m e d i a t c o n c l u
zia: „E limpede, România ortodoxa trebue să devină catolică".
— U l u i t o a r e e, d e s i g u r , logica o r t o d o x i e i c u c e r i t o a r e . E a s o
c o t e ş t e p r i m e j d i o s i d e a l u l e n u n ţ a t d e C a r d i n a l şi f o r m u l a t
d c M â n t u i t o r u l î n s u ş i : c a toţi s ă fie u n a ! P e r i c u l o a s ă c a l e a
p r e c o n i z a t ă : e x c e l a r e a p r i n virtuţi şi credinţă, ftsta a r fi
a t a c d i r e c t la a d r e s a S t a t u l u i şi o r t o d o x i e i , fiindcă î n felul
acesta „este limpede, România trebue să devină catolică"!
R e z i s t ă m ispitei d e - a a n a l i z a m a i d e p a r t e a c e a s t ă m ă r
turisire revelatoare.. Subliniem n u m a i , că ea caracterizează
perfect o p t i c a s p i r i t u a l ă a ofensivei o r t o d o x e . Totul, î n a-
c e a s t ă m a n e v r ă , trăieşte şi se desfăşoară pe plan omenesc,
tn linia vremelnicului. Suprafirescul, eternul este descopciat,
a t â t d i n felul c u m e p u s ă p r o b l e m a , c â t şi din s c o p u l u r m ă
rit şi d i n s t r a t e g i a c a r e t r e b u e s ă a d u c ă b i r u i n ţ a . T o t u l
p l e a c ă şi s e r e z o l v ă î n m o t i v u l n a ţ i o n a l . In j o c e s t e S t a t u l
naţional, în c a r e ortodoxia e ţesută organic ca u n element
c o n s t i t u t i v . E s e n ţ i a l , d e s i g u r , d a r t o t u ş i n u m a i u n u l din
elementele componente.
E s t e n u m a i firesc, p r i n u r m a r e , c ă g o r n i ş t i i „mobili
z ă r i i " nici n u s e g â n d e s c s ă î n t r e î n l u p t ă ei, c u m i j l o a c e l e
şi p u t e r i l e p r o p r i i . Nici p r i n c a p n u le t r e c e o a c ţ i u n e d e
a d â n c i r e şi î n ă l ţ a r e r e l i g i o a s ă , o î n c e r c a r e d e l u m i n a r e şi
c o n v e r t i r e a u n i ţ i l o r r ă t ă c i ţ i d e l à d r e a p t a c r e d i n ţ ă a lui
H r i s t o s ; o p i l d u i t o a r e c u l t i v a r e a v i r t u ţ i l o r şi a credinţii.
P r o b l e m a e m u l t m a i s i m p l ă : uniţii trebuesc r e a d u ş i l a l e g e a
r o m â n e a s c ă , pentru consolidarea unităţii naţionale. Readuşi,
de cine? Evident de către s u p r e m u l interesat la a c e a s t ă
consolidare: Statul naţional. De sigur, n u prin rugăciuni,
şi p r i n v i r t u ţ i şi c r e d i n ţ ă , c a r e n e - a r d u c e la R o m a . Ci p r i n
m i j l o a c e c a r e îi s u n t p r o p r i i şi specifice. P r i n a c t e d e „ r e
stituiri o r t o d o x e " , c a r i a u î n c e p u t p r i n î n f i i n ţ a r e a e p i s c o p i e i
M a r a m u r e ş u l u i şi c a r e v o r t r e b u i c o n t i n u a t e î n t o a t e d i r e c
ţiile. C u „ t o i a g u l " , c u „ t r a i s t a " , c u „ p â i n e a " şi c u „ a r g i n t i i " ,
c u t o a t e m i j l o a c e l e u r g i s i t e şi r e p u d i a t e d e e v a n g e l i e !
S t a t u l , fireşte, n u s e v ă d e c i d e u ş o r la a c e a s t ă a c ţ i u n e ,
c a r e p r o v o a c ă t u l b u r ă r i şi d u c e d i r e c t la r ă s b o i c o n f e s i o n a l .
T o a t ă grija şi o s t e n e a l a o r g a n i z a t o r i l o r „ o f e n s i v e i " v a fi, p r i n
u r m a r e , să-1 c o n v i n g ă şi să-1 î m p i n g ă l a a c e s t p a s p r i n
p r e s i u n e a opiniei p u b l i c e .
N e c e s i t a t e a a c e s t e i m i ş c ă r i t a c t i c e a fost d e m u l t î n
ţ e l e a s ă şi e x e c u ţ i a n u l a s ă n i m i c d e dorit. R e c u n o a ş t e m c ă
Nt. iô-ié CULTURA C R E Ş T I N A 65â
j u d e c â n d p e p l a n u l p u r t e r e s t r u , p e c a r e se d u c e l u p t a ,
s-a l u c r a t î n a c e a s t ă d i r e c ţ i e c u s i s t e m i m p e c a b i l , c u s t ă
r u i n ţ ă şi c o n s e c v e n ţ ă d e a d m i r a t .
D o u ă „ a d e v ă r u r i " t r e b u i a u s t r e c u r a t e p a r a l e l , în sufle
t u l n e a m u l u i : d e o p a r t e , identificarea, e x c l u s i v ă şi i n t e g r a l ă ,
a o r t o d o x i e i c u fiinţa n a ţ i u n i i r o m â n e ş t i şi c u S t a t u l î n c a r e
e a şi-a g ă s i t s u p r e m a f o r m ă d e o r g a n i z a r e ; de alta, c o n v i n
gerea că Biserica unită este u n corp străin în organismul
n e a m u l u i , i n s t r u m e n t o r b î n m a n i l e c a t o l i c i s m u l u i inter-
şi a n t i n a ţ i o n a l şi, p r i n a c e a s t a , u n e a l t ă i n c o n ş t i e n t ă a — re-
visionismului unguresc.
T o a t e forţele şi e n e r g i i l e d e c a r e d i s p u n e s t a t u i m a j o r
o r t o d o x a u fost p u s e în a c ţ i u n e p e n t r u a t i n g e r e a a c e s t u i
s c o p . î n t r e g u l r e g i s t r u al m e t o d e l o r d e p r o p a g a n d ă şi d e p u b l i
citate a fost utilizat c u n e c o n t e s t a t ă p r i c e p e r e . In a c e s t s e n s
s-au scris manualele de şcoală. A ş a a grăit m e r e u toată
presa cucerită pentru m a r e a bătălie naţională. Activitatea
F o r - u l u i a c u l m i n a t î n a c e s t g â n d . Liga A n t i r e v i z i o n i s t ă ,
î n c ă p u t ă p e m â n a c e l o r m a i a c e r b i u n i t o î o b i , a făcut a c e l a ş i
l u c r u . S-au s c r i s , c h i a r şi d e a c a d e m i c i a n i , c ă r ţ i c u p r e
tenţii ştiinţifice, s u s ţ i n â n d a c e l e a ş i t e z e d e r e c l a m ă .
N u v r e m s ă le d i s c u t ă m , aci, î n fond. L i p s a l o r de
s e r i o z i t a t e e s t e , d e altfel, p r e a v ă d i t ă , d e c â t s ă m a i a i b ă
n e v o i e d e d o v e z i . Cel m u l t , c u titlu d e c u r i o s i t a t e , s-ar
p u t e a p o m e n i a c r o b a ţ i i l e , a m u z a n t e şi î n t r i s t ă t o a r e î n a c e
l a ş i t i m p , p e c a r e le fac p r o t a g o n i ş t i i î n ş i ş i p e n t r u a l e î n e c a
î n ridicol. Ori, c e a l t ă a t i t u d i n e a r fi c u p u t i n ţ ă î n faţa
„ i s t o r i e i " s c r i s ă , r e c e n t , d e P ă r . Lupaş, p e n t r u c a r e p â n ă şi
m a r i i l u c e f e r i ai Blajului a u fost „ î n s t r ă i n a ţ i d e t u l p i n a n e a
m u l u i " , a l c ă r u i s i n g u r s a l v a t o r a fost Ş a g u n a c u a l e l u i
m a n e v r e d e o c h i a t e ?! (Cîr. n u m ă r u l t r e c u t al „ C . C " , r e c e n
zia c ă r ţ i i P ă r . L u p a ş . S e s p u n a c o l o a d e v ă r u r i d e o s e b i t de
g r a v e , p e s t e c a r e n u s e v a p u t e a t r e c e c u t ă c e r e a ! } . Şi
c e figură v a face d. Sextil Puşcariu î n s u ş i , d a c ă - ş i v a citi,
p a r a l e l , d e o p a r t e c o n s t a t ă r i l e s c r i s e î n a s a „ I s t o r i a litera
turii" despre „ortodoxismul nostru — evenimentul cei m a i
g r a v în u r m ă r i p e n t r u desvoltarea n o a s t r ă culturală", d e s p r e
o r t o d o x i a p r i n c a r e „tot c e e r o m a n i c î n s â n g e l e n o s t r u , tot
c e n e l e a g ă d e fraţii n o ş t r i d i n v e s t u l E u r o p e i , f u s e s e î n ă
b u ş i t î n n o i î n c u r s d e v e a c u r i , l e g ă t u r i l e c a r e n e ^ a r fi fost
fireşti f u s e s e r ă t ă i a t e şi c a p e t e l e lor î n n o d a t e cu ori&îM
străin nouă prin sânge şi aspirafiuni"; — i a r c u celalalt o c h i u
656 CULTURA CREŞTINĂ Nr. 10-12
îşi v a p r i v i d i s c u r s u r i l e d e l à c o n g r e s e l e F o r - u l u i ? ! — D a r
teoriile dlui Nae lonescu? D - s a d o v e d e ş t e , c u t e r i b i l ă logică,
p r e c u m c ă „ u n i ţ i i " v o r îi şi ei — „ b u n i R o m â n i " , a s t a s e
p o a t e ; n u s u n t î n s ă , fiindcă nu pot fi, R o m â n i ; R o m â n i „ p u r
şi s i m p l u " ! Tot a ş a d e l i m p e d e a r a t ă , c ă e s t e „ p r i n c i p i a l
i m p o s i b i l c a b i s e r i c a r o m a n ă s ă a c c e p t e n a ţ i o n a l i s m u l , şi
cu atât mai puţin totalitarismul, aceste forme de viaţă po
s t u l â n d a b s o l u t u l n a ţ i u n i i , s t a t u l u i s a u m a i ştiu e u cui...";
p e c â n d , fireşte, o r t o d o x i a e s t e strict n a ţ i o n a l ă , fiindcă e a ,
v e z i D o a m n e , a c c e p t ă a c e s t „ a b s o l u t al n a ţ i u n i i , al s t a t u l u i
s a u m a i ştiu e u cui...".
O r i c â t s ' a r fi s t r ă d u i t a d v e n t i ş t i i s ă d u c ă la a b s u r d oîen-
s i v a o r t o d o x ă , n ' a r îi r e u ş i t î n m ă s u r a î n c a r e a u î ă c u t - o
î n ş i ş i d o c t r i n a r i i ei cei m a i d e s e a m ă , a t â t p e t e r e n i s t o r i c
c â t şi i d e o l o g i c . S ' a u u r c a t , î n focul a r g u m e n t a ţ i e i , a t â t d e
sus, încât s'au prăbuşit dincolo de culmile oricărei logice
omeneşti. Acolo nimeni nu-i mai poate u r m a .
In m e r s u l n o s t r u d e idei î n s ă a c e a s t ă î m p r e j u r a r e e s t e
n u m a i o p a r a n t e z ă . P e noi, aci, n u n e i n t e r e s e a z ă î n p r i m u l
r â n d d a c ă t e z e l e lor s u n t a d e v ă r a t e ori n u , nici felul c u m
sunt susţinute. Să p r e s u p u n e m — prin absurd — că au drep
t a t e p e t o a t ă linia. R ă m â n e şi a t u n c i î n p i c i o a r e c o n s t a t a r e a
c ă totul, t o a t ă p r o b l e m a lor religioasă, e s t e înfiptă e x c l u s i v
î n vremelnicie. E s t e o s i m p l ă c h e s t i u n e d e istorie, d e politică,
d e biologie s a u d e îilosofie, î n c a r i H r i s t o s şi e v a n g e l i a l u i ,
c o n v i n g e r e a r e l i g i o a s ă , c r e d i n ţ a s u p r a f i r e a s c ă , din c a p u l l o c u
lui n u — e x i s t ă . î m p r e j u r a r e a c ă t e z e l e m a i s u n t , p e d e a s u p r a ,
şi î n a c e a s t ă î m p ă r ă ţ i e a t e m p o r a l u l u i , e v i d e n t falşe, n u face
decât să întărească aceeaşi constatare. Lupta contra adevă
r u l u i c u n o s c u t e s t e u n p ă c a t din c e l e m a i g r e l e , î m p o t r i v a
S p i r i t u l u i Sfânt.
In felul a c e s t a , „ m i s i o n a r i s m u l " c u c a r a c t e r p u r l u m e s c
al o r t o d o x i e i r o m â n e ş t i e s t e o fatală d e v i a r e d e l à spiritul
e v a n g h e l i e i şi al o r t o d o x i e i t r a d i ţ i o n a l e , p e c a r e o c o b o a r ă
d e p e p i e d e s t a l u l s u p r a f i r e s c u l u i , c ă u t â n d s ă o c o n f u n d e şi
s'o s u p u n ă u n o r v a l o r i v r e m e l n i c e r i d i c a t e la r a n g u l d e a b
s o l u t . S t ă m , e v i d e n t , în faţa u n u i proces de laicizare şi tere-
nizare a ortodoxiei, din c a r e d i s p a r e p â n ă şi m e t o d a c a r a c
t e r i s t i c ă a a c ţ i u n i i e v a n g h e l i c e : iubirea, l o c u l c ă r e i a îl ia a-
g r e s i v i t a t e a şi î n v e r ş u n a r e a u r e i , d u s ă p â n ă la î n t u n e c a r e a
minţilor.
*
Linia p e c a r e s e m i ş c ă î n t r e a g a a c ţ i u n e d e r e n a ş t e r e a
ortodoxiei r o m â n e ş t i a p a r e , deci, c â t s e p o a t e d e l i m p e d e .
S e u r m ă r e s c i s b â n z i n u î n a d â n c i r e a c r e d i n ţ e i , ci î n r e a l i z ă r i
d e m a r e r ă s u n e t şi s t r ă l u c i r e e x t e r i o a r ă . F a c t o r u l şi i n s t r u
m e n t u l p r i n c i p a l î n î n f ă p t u i r e a lor e s t e p u t e r e a p u b l i c ă p r o
fană. P e n t r u a-şi a s i g u r a b u n ă v o i n ţ a a c e s t e i a , o r t o d o x i a ofi
cială t i n d e v ă d i t şi voit n u la o c o l a b o r a r e a r m o n i c ă c u S t a t u l
— c e e a c e e firesc î n t r ' o ţ a r ă c r e ş t i n ă — ci l a î m p l e t i r e a t o t a l ă
a Bisericii î n o r g a n i s m u l d e stat, al c ă r u i o r g a n şi f u n c ţ i u n e
v r e a s ă fie.
U n d e v a d u c e , î n c h i p fatal, a c e a s t ă t e n d i n ţ ă , s t r ă i n ă
d e c o n c e p ţ i a c r e ş t i n ă a Bisericii, n u - i g r e u d e ghicit. P l a g a
c e a m a r e a a u t o c h e î a l i i l o r o r i e n t a l e t o c m a i a s t a a fost: poli
tica, î n loc s ă î n g e n u n c h e î n faţa a l t a r u l u i , a a j u n s s t ă p â n ă
şi a făcut din religie u n e a l t a i n t e r e s e l o r s a l e s c h i m b ă t o a r e .
R o a d e l e s e c u n o s c , n u e n e v o i e s ă le m a i a m i n t i m .
E s t e n u m a i firesc că, p e a c e l a ş i d r u m m e r g â n d , o r t o
d o x i a r o m â n e a s c ă v a a j u n g e la a c e l e a ş i r e z u l t a t e . K făcut
şi p â n ă a c u m a p r o g r e s e d e s t u l d e î n g r i j o r ă t o a r e . N u n u m a i
autonomia ei administrativă e s t e o ilusie, m a i m u l t d e c â t o
r e a l i t a t e , s u p r e m a şi n e c o n t e s t a t a a u t o r i t a t e fiind m i n i s t r u l
c u l t e l o r — „ c a z u l G u r i e " e s t e , î n t r e altele, o r e c e n t ă d o v a d ă
— ci, s u b i n f l u e n ţ a şi d e d r a g u l p u t e r i i p r o f a n e , a t r e b u i t s ă
î n r e g i s t r e z e şi a b d i c ă r i d e l à î n v ă ţ ă t u r i f u n d a m e n t a l e a l e e v a n
gheliei. Desface căsătoriile, f ă r ă a l e g e r e , r ă z i m â n d u - s e s i m p l u
p e s e n t i n ţ a ofiţerului s t ă r i i civile. Iar î n chestiunea avortului
c u v â n t u l ei n ' a fost î n c o n c o r d a n t ă c u l e g e a d i v i n ă . — A s t ă z i
c h i a r , î n loc să-şi d e p r i n d ă c u t o a t ă a u t o r i t a t e a r o l u l d e î n
v ă ţ ă t o a r e a a d e v ă r u l u i , s u s ţ i n e p e faţă m i ş c ă r i şi c u r e n t e
de opinie publică cari n u se î m p a c ă pe deantregul cu doc
t r i n a e v a n g h e l i c ă , fără s ă î n c e r c e l i m p e z i r e a lor şi s ă p r e t i n d ă
e l i m i n a r e a a tot ce n u e c r e ş t i n .
*
In l e g ă t u r ă c u a c e s t e r e n u n ţ ă r i d o c t r i n a r e , t r e b u e s ă
mai s e m n a l ă m o altă primejdie c a r e a m e n i n ţ ă d r e a p t a cre
d i n ţ ă a o r t o d o x i e i n o a s t r e : legăturile tot mai intense cu lumea
protestantismului şi, î n s p e c i a l , c u a n g l i c a n i s m u l .
U r m ă r i n d m e r e u u n s p o r d e p r e s t i g i u şi c ă u t â n d t o a t e
legăturile cu putinţă împotriva Romei, pe care o d u ş m ă n e ş t e
c u t o a t ă p u t e r e a , o r t o d o x i a n o a s t r ă s'a î n d r e p t a t c u d e a -
dinsul s p r e protestanţi. N'a trecut c o n g r e s „mondial" de unire
a b i s e r i c i l o r ori s p r e alt s c o p î n d r e p t a t , la c a r e s ă n u îi l u a t
la
CULTURA CREŞTINA Nr. 10-12
p a r t e a c t i v ă şi c â t m a i i m p u n ă t o a r e c u p u t i n ţ ă . — N u o d a t ă
s'a c o m p l ă c u t c h i a r şi în o a r e c a r i s e r v i c i i r e l i g i o a s e f ă c u t e î n
c o m u n . Şi, d i n p ă c a t e , s u n t tot m a i r a r e g l a s u r i l e d e p r o t e s t
împotriva acestor încercări de compromisuri... compromiţă
t o a r e . N e b u c u r ă m totuşi, c ă s e m a i g ă s e s c . A ş a , î n a f a r ă
d e d e s e l e p r o t e s t e d i n „ G l a s u l M o n a c h i l o r " , „Viitorul" b i s e
ricesc s c r i e , î n t r e altele, d e s p r e „ t u r n u l B a b e l d e l à Oxford":
.închipuiţi-vă adunaţi Ia un loc, în numele tuturor bisericilor (afară
dé cea catolici), şi tuturor „denominafiunilor" creştine, adecă tuturor sectelor
religioase, 400 de reprezentanţi oficiali, 100 de experţi cooptaţi, 300 de aso
ciaţi vizitatori şi 100 de reprezentanţi ai organizajiunilor tinereşti, adecă
îrt total 900 fel de fel 1 - Dăm aceste cifre pentruca preoţimea să ia act
dé viitorul sinod ecumenic (?) pe care-1 pregătesc aceste congrese, protes
tante în marea lor majoritate, şi să nu se mire în momentul când nu va
mai putea Îndrepta nimic din ceeace a Întărit prin tăcerea ei din ultimii
trei ani. — Ca şi Conferinţa (congresul) delà Edinburg, acesta delà Oxford
a adresat un mesaj întregii creştinătăţi, Inclusiv, ortodocşilor! Până acum
n'am citit cuprinsul acestui mesaj în nici o revistă eparhială, nici chiar în
„Apostolul", care din când în când îşi exprimă bucurii pentru 'Consolidarea
legăturilor noastre cu anglicanih cărora întâi li-s'au recunoscut hirotoniile şi
apoi se consolidează treptat legăturile t".
Oricât de interesantă această problemă a legăturilor
c u a n g l i c a n i i , n u - i l o c u l a c i s-o p r i v i m m a i d e a p r o a p e şi
s u b toate aspectele. Ajunge c o n s t a t a r e a faptului brut.
D u p ă l u n g i t r a t a t i v e , c e l e d o u ă b i s e r i c i a u a j u n s la
f a i m o s u l acord delà Bucureşti, a p r o b a t atât de Sfântul Sinod
c â t şi d e c ă t r e „ C o n v o c a ţ i u n e a " d e C a n t o r b é r y , a u t o r i t a t e a
c o m p e t e n t ă a n g l i c a n ă . — N u s t ă r u i m a c i a s u p r a stilizării,
e l a s t i c e p â n ă la e c h i v o c , a u n o r a r t i c o l e d e c r e d i n ţ ă e s e n
ţiale, la c a r e s - a u o p r i t c e l e d o u ă d e l e g a ţ i u n i . S e v e d e p e
ele d e d e p a r t e c a z n a d e a t r e c e p e s t e dificultatea d e fond
p r i n s i m p l e abilităţi d e f o r m u l a r e . C e e a c e e s t e î n s i n e o
t â r g u i a l a c â t s e p o a t e d e c o n d a m n a b i l ă . I a t ă î n s ă textul
r e z o l u ţ i u n i i p r i n c a r e a n g l i c a n i i a u a p r o b a t a c o r d u l , la 20
I a n u a r i e 1937, d u p ă d e s b a t e r i l u n g i şi d e l a r g ă p u b l i c i t a t e :
„Văzând c ă r a p o r t u l conferinţei din Bucureşti... este con
f o r m {consonant; c u v â n t u l : „pe d e p l i n " a fost s u p r i m a t ! ) c u
f o r m u l a r e l e a n g l i c a n e şi cu una din interpretările legitime a
credinfii Bisericii, a ş a c u m o ţ i n e C o m u n i t a t e a anglicană^
a c e a s t ă C a m e r ă ( e p i s c o p e a s c ă ) a c c e p t ă şi a p r o b ă r a p o r t u l " .
E s e n ţ i a l e s u n t c u v i n t e l e s u b l i n i a t e . E l e a u fost c ă u t a t e
şi f o r m u l a t e a ş a , n u la r e p e z e a l ă , ci d u p ă d e s b a t e r i l u n g i ,
î n c u r s u l c ă r o r a s'a e v i d e n ţ i a t şi a c c e n t u a t în t o a t e c h i p u
rile, c ă nici v o r b ă n u p o a t e fi d e c e a m a i m i c ă a b a t e r e d e l à
Nr 10-12 CULTURA CREŞTINA «59
c r e d i n ţ a a n g l i c a n ă din t r e c u t . D a r , u n p r i n c i p i u d e t e m e l i e
al a c e s t e i c r e d i n ţ e îiind d e p l i n a l i b e r t a t e d e i n t e r p r e t a r e a
î n v ă ţ ă t u r i i , n i m e n i n u - i obligat s ă c r e a d ă a ş a c u m s e s p u n e
în rezoluţiunea delà Bucureşti. Cine v r e a însă, p o a t e c r e d e
şi a ş a . I n t r ' a d e v ă r , e s t e o g r u p a r e în s â n u l a c e s t e i b i s e r i c i
care de mai de mult mărturiseşte aşa. Hsta însă n u obligă
p e n i m e n i . B i s e r i c a a n g l i c a n ă a d e c l a r a t s o l e m n , oficial, c ă
e liber f i e c a r e c r e d i n c i o s a l s ă u s ă c r e a d ă o r i n u î n t r a d i -
ţiune, în s a c r a m e n t e , în prezenţa reală, în justificarea prin
credinţă n u m a i , etc.
T o t u ş i , şi d u p ă a c e a s t ă p r e c i z a r e a n g l i c a n ă , c a r e a ş a z ă
î n t r e g u l a c o r d , indiferent d e l i t e r a r e z o l u ţ i u n i l o r lui, p e t e
melia protestantă a liberului examen, declarând formulele
d e l à B u c u r e ş t i n u m a i una din interpretările legitime — tot a ş a
d e a d m i s i b i l e fiind şi altele m u l t e , c u r a t r a ţ i o n a l i s t e , p r o t e
s t a n t e — oficialitatea o r t o d o x ă r o m â n e a s c ă c o n t i n u ă n e t u r
b u r a t ă l e g ă t u r i l e c u a n g l i c a n i i şi s e b u c u r ă c ă e l e „se c o n
s o l i d e a z ă " . C o n s o l i d a r e a a c e a s t a , s e ştie, m e r g e p â n ă l a
c e l e b r a r e a î m p r e u n ă a t a i n e l o r şi î n d r u m a r e a c r e d i n c i o ş i l o r
de a a c c e p t a serviciile pastorilor anglicani, declaraţi, p r i a
b u n ă v o i n ţ a acordului delà Bucureşti, preoţi cu har.
Nimeni nu v a putea nega, credem, excepţionala gravi
t a t e a situaţiei. Oficialitatea o r t o d o x ă e s t e d e p a r t e d e v e
c h e a i n t r a n s i g e n ţ ă a î n a i n t a ş i l o r . T r a t e a z ă şi s e t â r g u e ş t e
c u d o g m e l e credinţii, s e c o m p l a c e a s t a la a l t a r î m p r e u n ă
c u eretici c a r i îşi a f i r m ă s u s şi t a r e c r e d i n ţ a r ă t ă c i t ă . P a n t a
este, evident, cât se poate de periculoasă.
Ş t i m c u toţii, c u m a a j u n s o r t o d o x i a n o a s t r ă a c i , l a a-
ceastă tulburătoare elasticitate în i n t e r p r e t a r e a credinţii. E a
e s t e r o d u l ş c o l i l o r p r o t e s t a n t e a p u s e n e , la c a r e s'a f o r m a l
l a m u r a bisericanilor ortodocşi, u n d e continuă să se de
s ă v â r ş e a s c ă şi a c u m în ştiinţele t e o l o g i c e . C e e a c e î n s e m
nează că pericolul r ă m â n e , deviarea delà dreapta credinţă
v a continua. Protestantizarea ortodoxiei româneşti, prin ur"
m a r e , e d e p a r t e d e a fi n u m a i o n ă l u c ă . — N u e lipsită d e
interes, în această privinţă, o s c r i s o a r e a episcopului d e
G l o u c e s t e r Dr. Headlam, d i n 21 I a n u a r i e c. (Times 23. 1. 37),
î n c a r e , î n t r e altele, s p u n e : „ A c e a s t ă c r e d i n ţ ă [a o r t o d o
xiei, î n sfânta e u h a r i s t i e ] , d e p a r t e d e a fi r o m a n i s t ă î n s i n e ,
e s t e d i m p o t r i v ă în opoziţie c a t e g o r i c ă c u d o c t r i n a r o m a n o -
catolică. Corectez tocmai a c u m ciornele traducerii în e n
glezeşte a u n u i tratat d e s p r e s a c r a m e n t e , scris de u n u l din
cei m a i c a p a b i l i teologi a i Bisericii o r i e n t a l e . El c o n d a m n ă

c u t o a t ă e n e r g i a t r a n s s u b s t a n ţ i a r e a , teoriile m a t e r i a l i s t e şi
t e o l o g i a t r i d e n t i n ă . I n s i s t ă a s u p r a c a r a c t e r u l u i s p i r i t u a l şi
c e l e s t al e u h a r i s t i e i , î n t o c m a i c a şi H r t i c o l e l e n o a s t r e " . (Cîr.
D o c . C a t h . 20. 2. 37). — C â t d e s c ă z u t ă e s t e î n î n a l t e l e c e r
c u r i o r t o d o x e s e n s i b i l i t a t e a în m a t e r i e d e d r e a p t ă c r e d i n ţ ă
s e v e d e şi din u n l u c r u , î n s i n e m i c , r e l a t a t d e „Viitorul"
bis. d i n 1. 11. 37. S e a r a t ă a c o l o , c ă în „Biblioteca Aposto
lul", e d i t a t ă d e s e c ţ i a c u l t u r a l ă a a r h i e p i s c o p i e i B u c u r e ş t i ,
s'a p u b l i c a t d e c u r â n d o b r o ş u s ă d e s p r e „Sfânta t a i n ă a
B o t e z u l u i " , s c r i s ă d e I. Gr. O p r i ş a n . Ei b i n e , î n v ă ţ ă t u r a ce
s e d ă p o p o r u l u i e s t e n u n u m a i c o n f u s ă , ci g r e ş i t ă . Tot î n
s e n s p r o t e s t a n t . „Este d e s t u l d e g r a v — s c r i e r e v i s t a -•
s ă s e r ă s p â n d e a s c ă oficial î n p o p o r idei d e r ă t ă c i r e d e l à
d r e a p t a credinţă..." D e s t u l d e g r a v , a d ă u g ă m noi, c ă n u s u n t
p r e a m u l t e nici g l a s u r i l e d e p r o t e s t î m p o t r i v a a c e s t e i por
niri oficiale!
Şi î n c ă c e v a , tot a ş a d e g a v . U n u l din mobilele c a r i î m
p i n g o r t o d o x i a p e a c e s t d r u m p e r i c u l o s este, f ă r ă î n d o i a l ă ,
m a r e a ei p o r n i r e d e d u ş m ă n i e faţă d e b i s e r i c a c a t o l i c ă .
Este caracteristică, în a c e a s t ă privinţă, o altă constatare a
a c e l u i a ş i e p i s c o p Dr. Headlam: „Toţi cei c a r i s ' a u o c u p a t d e
b i s e r i c a o r i e n t a l ă ştiu c ă o r i e n t a l i i c o n s t i t u i e a p ă r a r e a n o a s t r ă
c e a m a i s o l i d ă î m p o t r i v a poziţiilor Bisericii R o m e i şi î m p o
triva eforturilor făcute p e n t r u a latiniza biserica Angliei.
U n i c u l r e p r o ş p e c a r e l-aş p u t e a face ( o r i e n t a l i l o r ) e, că ati
tudinea lor anti-romano-catolică este uneori prea vehementă".
— Iată p u t e r e a de acţiune c a r e uneşte pe ortodocşi cu an
glicanii: s u n t c o n t r a R o m e i . P u t e r e n e g a t i v ă .
*
Ştim î n s ă , c u d. N a e I o n e s c u , c ă „ a c t u a l i t a t e a i s t o r i c ă s e
ţine î n m a r g i n i l e n a ţ i o n a l i s m u l u i şi t o t a l i t a r i s m n l u i " . D e o c a m
d a t ă cel p u ţ i n , p e n t r u m u l ţ i c o n a ţ i o n a l i d e ai n o ş t r i o r i z o n t u l
s e î n c h i d e la h o t a r u l a c e s t o r n o ţ i u n i . N u a u p e r s p e c t i v e l e
infinitului. P e n t r u ei t o a t ă a r g u m e n t a r e a şi î n g r i j o r a r e a n o a
s t r ă v a r ă m â n e a n e î n ţ e l e a s ă . D i n m o m e n t ce, în c o n c e p -
ţ i u n e a lor, n a ţ i u n e a e v a l o a r e a a b s o l u t ă , i a r b i n e l e n a ţ i u n i i
r e c l a m ă „imperios consolidarea unităţii naţionale prin rea
d u c e r e a la l e g e a r o m â n e c s c ă . . . " a uniţilor, t r e b u e a p r o b a t ă
şi s u s ţ i n u t ă c u t o a t ă p u t e r e a şi c u t o a t e m i j l o a c e l e „ o f e n s i v a "
c a r e ţinteşte a c e a s t ă reîntregire sufletească.
S e î n ş a l ă p r o f u n d şi ei. A c c e p t â n d c h i a r a c e a s t ă situ-
are pe plan vremelnic-naţional, pornirea de a distruge cu

a r m e şi m e t o d e o m e n e ş t i o c r e d i n ţ ă r e l i g i o a s ă , p r i c i n u e ş t e
t o t d e a u n a p a g u b e n e a m u l u i şi n u a d u c e nici u n folos. N u
p o a t e îi b i n e f ă c ă t o r n a ţ i u n i i c e e a c e e c o n t r a r e v a n g h e l i e i . V r e
melnicul depinde de etern, n u invers.
î n s ă ş i î n c e r c a r e a d e c o b o r î r e , m a i m u l t ori m a i p u ţ i n
v o i t ă , a o r t o d o x i e i p e p l a n p u r p ă m â n t e s c , t r a n s f o r m a r e a ei
în v a l o a r e relativă îaţă de absolutul naţiunii, este o imensă
pierdere p e n t r u naţiune. P e n t r u ea religia e o p u t e r e de în-
s ă n ă t o ş a r e şi p â r g h i e d e î n ă l ţ a r e n u m a i în m ă s u r a în c a r e
p ă s t r e a z ă şi î r u c t i î i c ă e t e r n u l . Altfel n u e d e c â t o c a r i c a t u r ă
s t e a r p ă şi p e r i c u l o a s ă .
S e m a i a d a o g ă n e a j u n s u l că, p e c a l e a p e c a r e s'a p o r
nit a c ţ i u n e a „ r e î n t r e g i r i i " , n u a r e nici o ş a n s ă d e r e u ş i t ă .
E a n u d u c e la alt r e z u l t a t d e c â t la o r e a c ţ i u n e d â r z ă a c e l u i
p r i g o n i t . C e e a c e î n s e m n e a z ă v r ă ş m ă ş i e şi d u ş m ă n i e şi, în
ultima analiză, răsboi confesional.
L u c r u r i c a r i s e pot verifica şi a s t ă z i . D e a p r o a p e d o u ă
d e c e n i i B i s e r i c a u n i t ă s t ă n e c l i n t i t ă î n faţa a t a c u r i l o r . N u
m e r i c e n ' a p i e r d u t c r e d i n c i o ş i , i a r sufleteşte s'a î n t ă r i t . —
S'a r ă s p â n d i t , în s c h i m b , p e t o a t e m e l e a g u r i l e s ă m â n ţ a d e s -
b i n ă r i i şi p o r n i r e a m a n i e i î n t r e fraţi. S e s a p ă î n t r e ei p r ă
p ă s t i i p e c a r e n u m a i i u b i r e a le-ar p u t e a t r e c e , n i c i o d a t ă sil
n i c i a şi d u ş m ă n i a .
Şi s e p r o d u c e a c e a s t ă d u r e r o a s ă t u l b u r a r e a sufletelor
î n cel m a i n e n o r o c i t m o m e n t i s t o r i c c e s e p o a t e i m a g i n a .
S u p r e m a condiţie p e n t r u consolidarea n e a m u l u i este, astăzi
m a i m u l t d e c â t o r i c â n d , p a c e a . P a c e a lui H r i s t o s şi m u n c a
înfrăţită p e n t r u î m p ă r ă ţ i a lui H r i s t o s . N u b ă t ă l i i şi s u p r a
licitaţii d e firme t r e i c o l o r e , n u r e c l a m e d e ş a r t e c u r e ţ e l e l e
c e l u i m a i v e r i t a b i l n a ţ i o n a l i s m îi t r e b u e n e a m u l u i î n a c e s t e
zile d e r ă s c r u c e s p i r i t u a l ă , c â n d s u n t a m e n i n ţ a t e î n s ă ş i v a
lorile d e t e m e l i e , c o m u n e o r t o d o c ş i l o r şi uniţilor, a l e creşti
n i s m u l u i . Ci m u n c ă f ă r ă p r e g e t d e z i d i r e s u f l e t e a s c ă , p e n
tru r e c r e ş t i n a r e a r a d i c a l ă a societăţii.
l n t r ' o s c r i e r e p o l e m i c ă a sa, „ A t h a n a s i u s " , b ă t r â n u l
Gôrres s e a d r e s a catolicilor c u u r m ă t o a r e l e c u v i n t e , r e î m
p r o s p ă t a t e d e „Kath. K i r c h e n b l a t t " din 18. 7. 37: „Să n u u i
taţi c ă staţi, c u c e l e l a l t e c o n f e s i u n i î m p r e u n ă , p e a c e l a ş i
t e m e i c r e ş t i n şi c ă , c u t o a t ă h a r ţ a şi l u p t a e x t e r n ă , p e a c e s t
b u n c o m u n o d i h n e ş t e şi s e r a z i m ă p a c e a D o m n u l u i , c a r e
t r e b u e r e s p e c t a t ă , cinstită şi a p ă r a t ă d e c ă t r e p ă r ţ i l e b e l i -
g e r a n t e " . E r a v o r b a d e l u p t a d i n t r e catolici şi p r o t e s t a n ţ i .
A u o c o m o a r ă comună: valorile fundamentale creştine, care
t r e b u e s c î n v ă l i t e î n p a c e sfântă, c h i a r şi î n mijlocul l u p t e
lor confesionale.
C e s ă z i c e m noi, o r t o d o c ş i şi uniţi, a c ă r o r p a t r i m o n i u
c o m u n e i n c o m p a r a b i l m a i m a r e , diferentele r e d u c â n d u - s e
l a u n m i n i m c a r e n u a t i n g e c o n c e p ţ i a d e v i a t ă şi a d e v ă r u
rile f u n d a m e n t a l e a l e credinţii la fel m ă r t u r i s i t e ?
Şi c e v o m z i c e d a c ă ţ i n e m s e a m ă d e p o r u n c a m o m e n
tului istoric prin c a r e t r e c e m ? Azi mai puţin decât oricând
n e p u t e m î n g ă d u i luxul de a ne ciorovăi p e n t r u diferenţe.
Toată l u m e a e de acord, că marile vâltori ale prezentului
p u n în p r i m e j d i e n u a c e s t e a d e v ă r u r i diferenţiale, ci r e l i g i a
î n g e n e r a l , c r e ş t i n i s m u l î n î n t r e g u l lui, c u t o a t ă civilizaţia
r ă s ă r i t ă din e v a n g h e l i e . N u e s t e o a r e u n i m p e r a t i v c a t e g o r i c
n u n u m a i o „ t r e u g a Dei", n u n u m a i „să l ă s ă m n e m i ş c a t e
pietrile d e h o t a r p u s e d e p ă r i n ţ i — c u m z i c e a î n c ă la 1801
C a r d . S a i l e r - s ă n u c l i n t i m d i n loc s e m n e l e făcute, ci s ă
n e s p r i j i n i m u n i i p e alţii î n l u p t a c o n t r a lui A n t i c r i s t ?*
E s t e n e c e s a r n u n u m a i u n a r m i s t i ţ i u , ci o l u p t ă c u p u t e r i
unite, pentru a salva m a r e a moştenire creştină primejduită.
„Rx t r e b u i s ă n e d ă m s e a m a — c u m s p u n e a a c e l a ş i C a r d i
n a l — c ă î n zilele n o a s t r e n u e v o r b a , î n c e p r i v e ş t e reli
gia, d e c a t o l i c i s m şi p r o t e s t a n t i s m ( r e s p e c t i v d e o r t o d o x i e
şi u n a ţ i e ) , ci d e c r e ş t i n i s m şi p ă g â n i s m , şi î n c ă d e cel m a i
rău păgânism".
A c e a s t ă m u n c ă înfrăţită p e n t r u î n t ă r i r e a c r e ş t i n e a s c ă a
sufletului n a ţ i o n a l e s t e s u p r e m u l a p o r t p e c a r e B i s e r i c i l e
r o m â n e ş t i îl p o t şi t r e b u e să-1 d e a n e a m u l u i . In a c e s t fel îi
a s i g u r ă t r ă i n i c i a ş i viitorul. A c e a s t a e s t e a d e v ă r a t a „ c o n
s o l i d a r e s u î l e i e e s c ă " d e toţi d o r i t ă , p e c â n d r ă s b o i u l şi sfâ
şierile s l ă b e s c în m a r e m ă s u r ă p u t e r e a d e r e s i s t e n ţ ă a na*
{iunii p e t o a t e t e r e n e l e .
E s t e , î n s c h i m b , „profund î n t r i s t ă t o r c ă d u p ă t o a t e c â t e
a m p e t r e c u t şi p r i v i n d la c e l e c e v o m m a i păţi, tot n u e s t e
înţeleasă încă solidaritatea generală a intereselor creştine
în faţa p r ă b u ş i r i i , a a t e i s m u l u i şi a n t i c r e ş t i n i s m u l u i " ( C a r d .
M. v . D î e p e n b r o c h c ă t r e Wilhelm IV. al P r u s i e i , citat î n
a c e e a ş i r e v i s t ă ) . D o j a n a ni-se p o t r i v e ş t e p e d e a n t r e g u l , c u
atât m a i mult, cu cât primejdiile ce n e î m p r e s o a r ă sunt m a i
m a r i şi m a i d e m u l t e feluri. — M a r e r ă s p u n d e r e , în faţa lui
D u m n e z e u şi î n faţa n e a m u l u i , a u a c e i a c a r i z ă d ă r n i c e s c ,
Nu 10-12 CULTURA CREŞTINA
c u z o r n ă i a l a p i n t e n i l o r d e l u p t ă i n t e m p e s t i v ă , m a r e a frăţie
a fiilor lui D u m n e z e u , în a c e s t e zile d e r ă s t u r n ă r i şi d e v â l -
tori p l i n e d e g r e l e a m e n i n ţ ă r i ! D a c ă s a m ă n ă v â n t , c e p o t
s e c e r a d e c â t f u r t u n ă ? Şi p ă g u b a ş u l cel m a r e v a îi t o c m a i
neamul, pe care pretind s ă i servească într'un chip atât
de greşit!
S ă r e z u m ă m în c â t e v a c u v i n t e . — î m b u c u r ă t o r la a p a
r e n ţ ă , c u r e n t u l d e r e n a ş t e r e şi p r o g r e s a l o r t o d o x i e i r o m â
n e ş t i m e r g e p e d r u m greşit, î n p a g u b a spiritualităţii şi d r e p t e i
c r e d i n ţ e . — R e n u n ţ â n d la r o l u l d e î n v ă ţ ă t o a r e a a d e v ă r u l u i
e t e r n , B i s e r i c a o r t o d o x ă t i n d e s ă s e c o n t o p e a s c ă tot m a i
mult în temporal, preîăcându-se într'o simplă funcţiune a
statului-naţiune. — Acest p r o c e s de laicizare este cu atât
m a i p e r i c u l o s c u cât oficialitatea o r t o d o x ă a p i e r d u t t r a d i
ţ i o n a l a i n t r a n s i g e n ţ ă a c r e d i n ţ e i şi, p e n e s i m ţ i t e , d u c e Bise
r i c a la p r o t e s t a n t i z a r e . — O f e n s i v a p o r n i t ă î m p o t r i v a Bisericii
u n i t e d e p a r t e d e a îi u n c â ş t i g , e s t e o m a r e p i e r d e r e şi u n
însemnat pericol pentru naţiune.
Rolul şi r o s t u l Bisericii u n i t e î n s â n u l n e a m u l u i r o m â
n e s c r ă s a r e l i m p e d e din a c e s t e c o n c l u z i i p r i v i t o a r e la s i t u a ţ i a
şi linia d e m i ş c a r e a o r t o d o x i e i .
Misiunea noastră este să vestim adevărul; a d e v ă r u l în
t r e g , a d e v ă r u l e t e r n . Să îim î a r d e î n d r e p t a r e î n mijlocul
m a r i l o r î r ă m â n t ă r i şi t u r b u r ă r i s p i r i t u a l e a l e v r e m i i . S ă m u n
c i m din r ă s p u t e r i la s a l v a r e a m o ş t e n i r e i c r e ş t i n e p r i m e j
d u i t e . S ă î n t ă r i m n e a m u l p r i n s i n g u r a „ c o n s o l i d a r e sufle
t e a s c ă " c u a d e v ă r a t efectivă şi r o d n i c ă : a d â n c i n d d r e a p t a
c r e d i n ţ ă , î n d r e p t â n d m o r a v u r i l e şi t u r n â n d î n v i a ţ a p u b l i c ă
chiagul învăţăturilor sociale desprinse din evanghelie. V o m
fi, î n felul a c e s t a , n u n u m a i î e r m e n t u l r e n a ş t e r i i sufleteşti a
n e a m u l u i n o s t r u , ci v o m s a l v a şi d r e a p t a c r e d i n ţ ă a o r t o
doxiei î n s ă ş i . V a t r e b u i s ă î m p l i n i m î n c ă o d a t ă r o l u l d e l à
1700. A t u n c i , p r i n u n i r e a c u R o m a , a m s a l v a t n u n u m a i
i d e a l u l n a ţ i o n a l , ci şi o r t o d o x i a î n s ă ş i . S e ştie d o a r . c ă
p r o c e s u l d e c a l v i n i z a r e a R o m â n i l o r din A r d e a l e r a p e
a t u n c i f o a r t e î n a i n t a t . N e - a m făcut catolici, n u din o r t o d o c ş i
ce e r a m , ci d i n t r ' u n fel d e s e m i - p r o t e s t a n ţ i . R i d i c a r e a u n i r i i
î n faţa c u r e n t u l u i e r e t i c a î ă c u t p o s i b i l ă şi r e a c ţ i u n e a orte*
doxă de mai tărziu.
A c e s t a îiind r o l u l Bisericii n o a s t r e a s t ă z i , l u p t a p e n t r u
a p ă r a r e a ei î m p o t r i v a „ofensivei" c e s'a p o r n i t , e s t e n u n u m a i
o d a t o r i e d e c o n ş t i i n ţ ă , ci şi u n a d e v ă r a t i m p e r a t i v n a ţ i o n a l .
Misiune uriaşă. S u p r a o m e n e a s c ă chiar, între împ r e ju r ă
rile d a t e . G r e u t ă ţ i l e s u n t m a r i . P u t e r i l e d u ş m a n e c o n s i d e r a
bile. L u p t a lor s i s t e m a t i c ă şi n e o b o s i t ă . R e z i s t e n ţ a n o a s t r ă
insuficient o r g a n i z a t ă . — D a r c r e d i n ţ a n u v e d e l u c r u r i l e p r i n
o c h i a n o m e n e s c . E a p r i v e ş l e s u s , la m u n t e l e D o m n u l u i , şi
m e r g e î n a i n t e . A ş a t r e b u i e s ă f a c ă şi B i s e r i c a n o a s t r ă . Şi ei
îi s u n ă î m b ă r b ă t a r e a M â n t u i t o r u l u i : îndrăzniţi, eu am biruit
lumea !
D e sigur, a c e a s t ă î n c r e d e r e în D u m n e z e u n u n e s c u t e ş t e
d e l à d a t o r i a , c u a t â t m a i i m p e r i o a s ă c u cât g r e u t ă ţ i l e s u n t m a i
m a r i , d e a face şi din p a r t e - n e tot c e n e s t ă în p u t i n ţ ă . R ă
m â n e î n t r e a g ă obligaţia p e n t r u f i e c a r e m e m b r u al Bisericii,
d e s u s p â n ă j o s , d e a a d u c e t o a t e sacrificiile şi tot t r i b u t u l
d e m u n c ă c e s e c e r e . S e i m p u n e , c u e v i d e n ţ a şi s u b g r e a
r ă s p u n d e r e , n e v o i a d e o tot m a i s t r â n s ă î n c h i e g a r e a r â n
d u r i l o r , d e a c ţ i u n e a r m o n i c ă şi perfect u n i t a r ă a întregii
Provincii mitropolitane, a colaborării strânse dintre ierarhia
b i s e r i c e a s c ă şi l u m e a m i r e n i l o r c r e d i n c i o ş i . D u p ă i s b i t o a r e a
l i m p e z i r e a poziţiilor şi p r e c i z a r e a m o m e n t u l u i istoric p e
c a r e îl s t r ă b a t e m , n u m a i î n c a p e nici o î n d o i a l ă p r i v i t o r la
r o s t u l şi m i s i u n e a A g r u - l u i î n s â n u l Bisericii n o a s t r e .
A v e m i m p r e s i a , şi n e g r ă b i m s'o î n s e m n ă m a c i c u s a
tisfacţie, c ă B i s e r i c a n o a s t r ă s i m t e şi î n ţ e l e g e c l a r s i t u a ţ i a .
Congresul Agrului delà Satu-Mare ne-a lăsat cu această cre
d i n ţ ă . A t â t î n d e s b a t e r i , c â t şi în h o t ă r î r i l e l u a t e s e v e d e
o j u s t ă a p r e c i a r e a realităţii, d a r şi f e r m a v o i n ţ ă d e a o
p r i v i î n faţă b ă r b ă t e ş t e . C r e ş t i n e ş t e , în a c e l a ş i t i m p . C h i a r
în faţa luptei, p e c a r e n u o d o r e ş t e , d a r e n e v o i t s'o a c c e p t e ,
A g r u s'a a r ă t a t p e c â t d e ferm, p e a t â t d e c a l m . Nici o
p r o v o c a r e . M â n a î n t i n s ă frăţeşte, t u t u r o r c e l o r c a r i d o r e s c
s i n c e r a d e v ă r a t a c o n s o l i d a r e a u n i t ă ţ i i n a ţ i o n a l e p r i n culti
v a r e a spiritualităţii c r e ş t i n e . R e a c ţ i u n e p r o m p t ă şi e n e r g i c ă
î n s ă , î n faţa a t a c u r i l o r n e d r e p t e . A p ă r â n d B i s e r i c a u n i t ă ,
Agru are dreapta convingere că serveşte neamul.
B i n e şi f r u m o s . N o t a j u s t ă şi c a l e a d r e a p t ă . Totul
e s t e a c u m , c a c u v â n t u l t r u p s ă s e facă. S ă s p o r e a s c ă s t e a
g u r i l e A g r u l u i . V i a ţ ă şi e n e r g i e n o u ă să-i s t r ă b a t ă r â n d u
rile. — Toţi t r e b u e s ă a j u t ă m la a c e s t n o u a v â n t d e m u n c ă
şi d e l u p t ă . Toţi s ă n e î n s c r i e m î n A g r u , s ă î n s u f l e ţ i m şi
p e alţii şi s ă fim m e m b r i c â t m a i a c t i v i .
A v e m convingerea sigură că în îaţa energiilor noastre,

astfel m o b i l i z a t e şi o r g a n i z a t e , s e v a f r â n g e o r i c e „ o f e n s i v ă "
duşmană. Văzându-ne o a d e v ă r a t ă „acies bene ordinată*
în s l u j b a a d e v ă r u l u i şi a binelui, l u p t â n d c u a r m e l e s p i r i
tului şi a l e credinţii, s e v o r o p r i şi fraţii î n d r u m u l g r e ş i t
p e c a r e a u a p u c a t . S e v a face m a r e a „ p a c e a D o m n u l u i "
şi v o m d u c e c u p u t e r i u n i t e l u p t a î m p o t r i v a lui A n t i c r i s t
care ameninţă patrimoniul nostru creştinesc comun. Aşa
cum, decenii dearândul, a m avut-o, în timpul robiei ungu
reşti, c â n d a m l u p t a t frăţeşte, p e s t e d e o s e b i r i l e c o n f e s i o n a l e ,
p e n t r u a p ă r a r e a celuilalt m a r e b u n c o m u n p r i m e j d u i t : i d e a
lul n o s t r u n a ţ i o n a l .
In a c e a s t ă f o r m ă , şi n u m a i în a c e a s t a , s e s e r v e s c i n t e
resele neamului, pe care orice răsboi confesional le primej-
d u e ş t e . Şi p e a c e a s t ă c a l e , n u m a i p e a c e a s t a , s e v a a j u n g e
şi la u n i t a t e a r e l i g i o a s ă fixată c a o b i e c t i v r e l i g i o s - n a ţ i o n a l
al „ofensivei" p o r n i t e c o n t r a Bisericii u n i t e . C ă c i u n l u c r u e
sigur: „ c â t ă c r e d i n ţ ă î n H r i s t o s , c â t ă i u b i r e d e H r i s t o s v a fi
azi şi m â i n e î n t r e c r e ş t i n i , a t â t a s p e r a n ţ ă p u t e m a v e a p e n t r u
unirea în credinţă de poimâne".
U r a d i s t r a m ă —- I u b i r e a z i d e ş t e !
AUG. P O P A
CONTRIBUŢII BLAjENE LA REDEŞTEP-
TAREA CONŞTIINŢEI NAŢIONALE ÎN
MOLDOVA ŞI BUCOVINA
Ţările româneşti Moldova şi Muntenia la începutul veacului

XIX, se găseau în o stare de tristă decadentă spirituală şi mate
rială, rezultat nefast al stăpânirii epocei fanariote. Această domnie
— care a ţinut un veac şi mai bine — a avut pentru neamul nostru
din cele doua ţări urmări fatale sub atâtea raporturi, prezentând
1
ultimul grad al dejosirii politice ).
Epoca fanariotă prin mentalitatea celor aşezaţi la cârmuire,
străină de trecutul şi aspiraţiile neamului, a contribuit la sfărma-
rea atâtor legături sfinte ce le-am avut cu pământul şi poporul
românesc, făcând pe oameni — indiferent de clasele sociale —
mai ipocriţi, mai răi, mai materialişti şi mai târâtori înaintea auto
8
rităţii de oriunde şi prin oricine ar fi fost reprezentată ).
Grecii au devenit o adevărată pacoste pentru Muntenia şi
Moldova în veacul XVIII, prin autoritatea care-i trimetea şi susţi
nea aici, adecă înalta Poartă. Domnia venea delà Ţarigrad şi
Domnii ne erau trimişi plocon, fără de vreo consultare — nici mă
car de formă — a ţării.
Odată înzestraţi cu firmanul de numire, aceştia aduceau cu
ei o mulţime de agenţi cari se amestecau în toate domeniile vieţii
publice româneşti, împânzind ţara cu o spuză de slujbaşi lacomi
şi răpitori, cari întronau venalitatea şi corupţia la rangul de dog
3
mă politică ).
Domnii dădeau exemplul josnic al unei purtări lipsite de
orice demnitate faţă de Turci. Pentru a putea primi domnia erau
în stare să se supună la toate umilirile*). In locul slăviţilor Voe
vozi pământeni de odinioară, cari apărau hotarul Moldovii şi Ţării
Româneşti, alături de oşteanul din popor contra oricărui duşman,
«) D. XENOPOL. Istoria Românilor, vol, XI. Iaşi 1896 pg. 33

') D. Xenopol, op. cit. vol, X. pg. 139,
M N. IORQA. Portrete. Bucureşti, pg. 128
*) D. Xenopol, op. cit. vol. XI pg. 140.
s'au fost aşezat acum în cetăţile de scaun ale lui Ştefan cel Mare
şi Mihai Viteazul, neşte venetici străini, cari îşi cumpărau tronul
cu bani mulţi şi grei, şi cari se menţineau pe el numai cu preţul
sărăcirii poporului, şi a înstrăinării dreptului şi intereselor natio
1
nale ). Pe cât erau aceşti arendnşi hapsâni de domnie, de umi
liţi şi îngenunchiaţi faţă de Turci, pe atât erau de mândri şi aro
ganţi faţă de neamul nostru din Principate. Boerii români la
rândul lor arătau Domnului aceiaşi supunere oarbă, pe care el o
avea faţă de Poarta Otomană 2).
Vechii boeri legaţi cu trup şi suflet de pământul şi moşia
străbună, acei înţelegători cuminţi şi apărători hotărâţi ai clasei
ţărăneşti, de mult au închis ochii, ţărâna trupului odihnindu-li-se
în bisericile, ori mănăstirile ridicate de ei în cinstea Restignitului,
după biruinţele câştigate în lupte. Cei din veacul XVIII s'au în-
cuscrit şi amestecat atât de mult cu Grecii, încât şi-au părăsit
limba datinele şi portul străvechiu, îmbrăcând şi mentalitatea şi
haina celor mai autentici reprezentanţi ai Fanarului.
Clerul la rândul său era tot aşa de adânc decăzut. Grecii au
invadat cinurile călugăreşti, ridicându-se prin slugărnicie şi bani
în diregătoriile ierarhice până la rangul de mitropoliţi, ducând cu
toţii o viaţă trândavă şi desfrânată închinată numai plăcerilor
materiale. Averile vechilor aşezăminte ridicate cu osârdia şi
evlavia domnilor şi boerilor erau secătuite de aceşti trântori la
comi, şi banii adunaţi erau trimişi Patriarhiei din Ţarigrad, ori
vreunei mânăstiri închinate delà muntele Athos3).
Întreaga viaţa economică a ţărilor noastre se afla în mâinile
acestor streini veniţi de peste Dunăre, ajutaţi, protejaţi şi favori
zaţi de către autoritatea fanariotă din scaun. Sărăcia clasei ţără
neşti era aşa de mare, de pe urma impozitelor, angaralelor, hara-
ciului şi a altor dări fără de număr pe cari le-au fost inventat
lăcomia de bani a fanarioţilor, încât bieţii oameni nu-şi puteau
câştiga nici măcar pânea zilnică, deşi munceau tot anul în slujba
străinilor. Delà cel din urmă strângător de dăjdii trimis de Turci
şi până la Domnul din scaun, era un lanţ neîntrerupt de compli
cităţi, care unea strâns pe toti actorii acestei adânci drame poli
tico-sociale, pentru apărarea unor privilegii mănoase, fără de cari
4
nu credeau că vor putea t r ă i ) .
') A. V1ZANT1. Veniamin Rostaki. Iaşi 1881 pg. 10.

2
) D. Xenopol, op cit, pg. 140.
') A. Vizanti. op. cit. pg. 11.
*) N. lorga. Portrete, pg. 128.
1*
668 CtJLTURA C R E Ş T I N A Nr. 10-12
Vechile şcoli de odinioară întemeiate pe lângă mănăstiri, de

către Domnii Munteniei şi Moldovei au fost transformate acum în
bucherniţe greceşti, cari deşi se întreţineau din banii Românilor
erau deschise numai pentru streini. Boerii români chiar, cari mai
aveau ceva urmă din mândria străbună de odinioară, erau nevoiţi
să-şi dea copiii la învăţătură în aceste scoale. Limba grecească
luase cu totul locul celei româneşti fiind introdusă în întreaga
viaţă publică, politică şi religioasă. Majoritatea absolută a clasei
boereşti din principate socotea o ruşine a mai vorbi limba stră
moşilor, care s'a fost retras sfioasă în adâncul satelor, rostindu-se
în public doar la vreun schit pierdut în pădurile seculare de brad
din creezii munţilor, sau la vreo umilă bisericuţă de cătun ascuns
cine ştie unde, peste largul cuprins al pământului ţării.
Tristele stări de lucruri şi josnica decadenţă a clasei ţără
neşti batjocorită, hulită, umilită şi neîndreptăţită, deşi ea era aceia
care alimenta cu banul câştigat prin sudori de sânge şi lacrimi,
toată şleahta de trântori delà conducere, au fost semnalate de unele
suflete de boeri cinstiţi încă din veacul XVIII, cari doreau din
toată inima o îndreptare, dar care nu se vedea venind de nicăiri.
„Oh, oh, oh, Vai, vai, vai de Ţară! Ce vremi cumplite a ajuns
şi la ce cumpănă a căzut. Dară Dumnezeu de a face milă! Pre
cum au făcut cu Israilitenii cu Moise Prorocul, de au despicat
Marea Roşie, aşa să facă şi cu tine săracă ţară, ca să scapi din-
tr'aceste obiceiuri spurcate", esclamă cu durere şi milă pentru ai
săi, învăţatul boer moldovean, cronicarul Ioan Neculcel
învăţământul grecesc din Iaşi după 1800 a luat o mare des-
voltare, bucurându-se de o deosebită atenţie din partea Domnito
l
rilor Ţ ă r i i ) . „Pe când uitaseră Moldovenii cum că sunt Români
şi pe când socotea cumcă este cu neputinţă ca să lucreze cineva
dintre dânşii în limba românească", la acest început de veac se
pun bazele învăţământului românesc în Moldova de către învăţa
2
tul Metropolit Veniamin Costachi ).
Om cult, devotat intereselor obşteşti crescut la şcoala cin
stită şi aspră a muncii, sub povăţuirea predecesorului său Iacob
Stamati, şi-a dat seama că faţă de aspiraţiile şi năzuinţele popoa
relor Europei, de a răsbate spre cultură, civilizaţie şi libertete,
Românii încă sunt datori să urmeze aceiaşi cale, să-şi deschidă
3
drum larg de mântuire prin carte şi învăţătură ) . Sub înrâurirea
') D. Xenopol, op. cit. pg. 163.

J
J Foaia pentru minte... an 1839 No. 20.
*) SAVIN E. P. Câteva cuvinte asupra înfiinţării şi activităţii Seminaru
lui Veniamin Mitropolitul din laşi. Bucureşti 1904 pg. 9.
Nr 10-12 CULTURA CREŞTINA 669
şcolilor de preoţi din Ardeal şi în deosebi a Seminarului din Blaj,

Veniamin Costachi, face la Iaşi paşii necesari pentru deschiderea
şcoalei de pregătire a preoţilor din dieceza sa, şi din tot cuprin
sul Moldovei
La o jumătate de an după urcarea în scaun, i-a reuşit să
obţină delà Alexandru Moruzi, cu data de 1 Sept. 1803 hrisovul,
prin care Domnul face cunoscut: „De obşte tuturor celor ce se
cuvine a şti, înştiinţare se face cu acest al nostru domnesc hri
sov, că dupăce cu mila Sfântului Dumnezeu, am domnit acum în
al doilea rând întru această de Dumnezeu păzită şi binecredin-
cioasă Ţară a Moldovei, hotărît fiind din râvna ce avem cătră
patria aceasta, ca să ne călătorim pe drumul bunei oblăduiri, cer-
cetat-am toate lucrurile ce sunt aducătoare de folos şi bună vie
3
ţuire şi întărire a obştii )". Intre altele Domnul — la sfaturile
lui Veniamin — a aflat cu cale să întemeieze pentru Moldoveni
o şcoală de preoţi, unde viitorii slujitori ai altarului să primească
teologiceştile învăţături în româneşte. „Că din multe nestatornicii
ce s'au întâmplat în pământul acesta nu s'au putut aşeza scoale
cu întemeiere pentru învăţătura acelora ce s'au hirotonit preoţi,
încât cei mai mulţi neştiind a Legei Dogmele nu sunt de ajuns
nici pentru dânşii, nici pentru povătuirea norodului celui prost,
carele se află petrecător tocmai caşi dobitoacele". Pentru a curma
această stare de slabă pregătire teologică a preoţilor, Domnitorul
a hotărît ca: „La mănăstirea Socola care este aproape aicea de
Iaşi să se aşeze o şcoală cu dascăli moldoveneşti, care să fie
pentru Învăţătura feciorilor de preoţi şi diaconi cari la vremea
lor numai dintreaceia să se hirotonească ca preoţi... Şi veniturile
acestei mănăstiri Socola vor fi pentru trebuinţa Şcoalei, fiind egu
menul cu purtare de grije spre deşteptarea dascălilor şi spre în
dreptarea ucenicilor, după povătuirea ce va avea delà Preasfinţia
3
Sa Părintele Mitropolit" ).
Veniamin Costachi a primit însărcinarea să caute şi să a-
ducă profesori cât mai bine pregătiţi, „să orânduiască dascăli în
depline ştiinţe, să tălmăciască cărţi bisericeşti, ca cetind ucenicii
să înveţe ştiinţele şi dogmele bunei credinţe. Având acolo şi da
scăli psalţi cu deplină ştiinţă să înveţe şi psaltichia ca când vor
eşi să fie împodobiţi cu ştiinţa de cântări bisericeşti". Acesta este
programul şcoalei delà mănăstirea Socola fixat de hrisovul dom
nesc *).
') A lorga. Istoria literaturii romane. Vol I pg 15-17.
!
) Savin O P., op cit pg. 8
3
) Sauin E. P., op cit pg 11.
*) Savin E. P., op. cit pg. 12.
670 CULTURA CREŞTINA tir. iO-12
Seminarul lui Veniamin s'a deschis între anii 1 8 0 3 - 4 , după

cum rezultă din u n al doilea hrisov eşit din cancelaria domnească,
în care se spune: „Dacă cea mai mică vătămare a sănătăţii face
pe om a nu-i plăcea nici bnnătăţile trupului, nici a norocirii, cu
cât mai ales cea mai mică vătămare întru cele duhovniceşti, a-
duce cea mai mare bătaie a cugetului la cei ce sunt bine credin
cioşi Domni şi ocârmuitorii noroadelor. Intre alte Domneşti şi
părinteşti a domniei mele privegheri pentru îndestularea bunei
vieţuiri a supuşilor nu am trecut cu vederea nici aşezarea din
nou a şcoalei delà mănăstirea Socola, care acum s'a alcătuit spre
învăţătura, îndreptarea şi desăvârşita cathehesie a celor cari se
vor învrednici prin bisericeştile canoane a se hotărî să primească
darul cinului preoţiei, cari mai înainte lipsiţi fiind de această
mai întâi trebuitoare la dânşii învăţătură şi ştiinţă, era văzută
greşire întru cele duhovniceşti şi socotită vătămare după însuşi
arătarea Prea Sfinţitului nostru Mitropolitul Ţării ij".
Seminarul a luptat la început cu multe dificultăţi unele ma
teriale altele de ordin spiritual. Marea greutate ce trebuia grabnic
înlăturată era, că nu avea profesorii trebuitori şi bine pregătiţi,
pentru a preda unele materii în româneşte şi latineşte. Graţie
curajului şi muncii tenace a lui Veniamin, pe încetul înaltul
Ierarh le-a putut birui. Reorganizat la 1812, seminarului i s'au
adaus pe lângă studiile: 1. română, istoria, aritmetica, geografia şi
teologia ce se predau până acum, o serie de altele noi, unele
2
din domeniul teologiei, apoi filosof ia şi limba latină ).
Examenul „ispitirea" Seminarului ţinut la 1813, a fost onorat
cu prezenţa chiar a Domnului de atunci Sc. Calimach, şi a boieri
lor. După discursurile elevilor urmează cele ale profesorilor, cari
cer onoratei asistenţe să nu-i judece pentru puţinul progres al
şcolarilor, întrucât „sunt nişte oaspeţi prea de curând sosiţi la
această şcoală", şi că deci „fără sfială vom lua îndrăsnire a-i şi
ispiti despre cele ce cu poftiri s'au arătat sub acea mângâiată
nădejde, că vom fi dăruiţi cu acea îngăduinţă, ce poate să ridice
îndemnurile spre o nouă sârguinţă".
Domnul a rămas mulţumit de rezultatul examenului şi drept
încurajare a mai dăruit şcoalei unele venituri 3).
Veniamin Costachi în marea operă de reorganizare a învă
ţământului românesc din Moldova, a avut de principal colaborator
pe Gheorghe Asachi.
') Savin E. P., op. cit. pg. 14.
') Savin E. P, op. cit. pg. 20.
s
) D. Xenopol. Memoriul asupra învăţământului superior In Moldova
Iaşi 1885 pg. 20-21.
Intors la Iaşi în 1812, din străinătate, unde făcuse studii

înalte şi cunoştea câteva limbi, a fost numit membru la Departa
mentul judecătoresc al afacerilor streine, deşi era cu desăvârşire
1
necunoscăior al dreptului ). Marea problemă care agita pe atunci
boerimea moldovenească era cea a vinderii moşiilor rămase în
Basarabia. Lipsa de ingineri cari să poată desăvârşi opera de
măsurare a pământului, a determinat pe conducătorii eforiei şcoa-
lelor să deschidă o şcoală de măsurători hotărnici, în care studiile
să se predea in româneşte sub conducerea lui Asachi. La pro
punerea preşedintelui care era Veniamin Costachi, în toamna
anului 1813, Asachi e numit „profesor ştiinţelor trebuincioase unui
2
inginer...." ) .
Aceste două şcoli româneşti au funcţionat cu mici întreru
peri până la 1820 când, unele împrejurări lăuntrice în ce privesc
organizarea lor, 1-a determinat pe Veniamin să-şi aducă pentru
seminarul delà Socola dascăli din Ardeal.
Cursurile Seminarului s'au încheiat în vara anului 1820 cu o
serbare de fine de an. Dascălii şcoalei, bieţi oameni fără de
mare pregătire şi studii mai înalte, predau elevilor scrisul, cititul
cântările bisericeşti precum şi unele sumare noţiuni de dogme.
Aritmetica, filosofia, retorica şi limba latină figurau numai de
8
formă în p r o g r a m ; . Examenul făcut în prezenţa Vlădicului Gri-
gorie de Irinopolis a reuşit cât se poate de slab. După datină
încheierea s'a făcut printr'un discurs latinesc „care nu era altceva
decât descrierea lui Bachus şi a Faunilor din Metamorfozele lui
Ovidiu" *). Lumea a rămas adânc scandalizată, iar doi dintre
profesorii cari făcuseră din fauni, creştini ortodocşi, au fost ne
voiţi să părăsească şcoala. Mihail Sturza sprijinitor al scoalei
româneşti ajunge în acest timp epitrop. împreună cu eforia şco
lară şi cu Veniamin hotărăsc să-1 trimită pe Asachi în Ardeal, cu
misiunea de a aduce dascăli noi şi buni, ştiutori de latineşte şi
5
matematici, de geografie şi istorie universală ) .
Intre timp Veniamin ajutat de Mihail Sturza a reorganizat
Seminarul după următorul plan: Pe lângă gramatica românească
avea să fie predată şi cea latinească cu toate părţile ei „fiindcă
ea este cea a strămoşilor". Retorica şi poetica limbii latine de-
') A. Iorga, op. cit. pg. 17.

2
) N. Iorga, op. cit pg. 17.
s
) N, Iorga, op. cit. pg. 22.
*) N. Iorga, op. cit. pg 22.
l
) N. Iorga, op. cit. pg. 22.
asemeni trebuiau predate deoarece ele cuprindeau cele mai înalte

idei ale literaturii clasicei).
Eforia şcoalelor, până la plecarea lui Asachi în Ardeal, a
trimis o înştiinţare pe la toate protopopiatele din Moldova prin
care se vestea că: „la Iaşi în Ţara Românească se află lipsă de
doi dascăli latineşti, adecă să fie români învăţaţi în limba lati
nească, plată bună vor avea, pe an o mie de zloţi, unde se vor
afla să se arate la scaunul protopopesc, şi de aicea se va arăta
la scaunul Arhieresc"").
Nerăspunzând nimeni la această chemare, Asachi trece munţii
în Transilvania cu scrisori de recomandare către guvernatorul
8
provinciei care era atunci contele Gheorghe Bânfi ).
La Cluj face cunoştinţă cu Vasile Fabian Bob, pe care-1 an
gajează pentru Seminarul delà Socola. împreună cu el vine la
Blaj, unde întâlneşte pe Ioan Costea şi Iosif Manfi, pe cari dea-
semeni îi chiamă la ctitoria lui Veniamin, şi cari amândoi aveau
o frumoasă pregătire ştiinţifică în specialitatea lor. Cu toţii apu
cară drumul Braşovului, unde Asachi întâlneşte pe învăţatul doc
tor în medicină şi filosofie Vasile Popp, care deasemeni primeşte
4
propunerea delegatului moldovean şi se hotăreşte să plece la Iaşi ).
Cine erau aceşti dascăli şi ce rol au jucat ei în Moldova?
Vasile Fabian Bob s'a născut în satul grăniceresc Ruşii Bărgăului
din o familie de ţărani, fruntaşe şi harnică. Crescut de moşul său
a făcut şcoala primară românească în comuna Maier şi pe cea
normală la Năsăud, de unde trece la liceul din Blaj 5). Aici stu
diază numai clasa de jos a gramaticei de unde trece la Cluj, ca
să termine clasa de gramatică medie, superioară şi humanioarele.
6
Tot aici a studiat filosofia şi legile ). Un conflict ivit între el şi
conducerea Academiei de drept, 1-a făcut să părăsească această
instituţie, cu gândul de a trece la cea din Oradea.
Vestea purtării sale a ajuns la urechile Vlădicului Bob un
chiul lui, care a rămas adânc nemulţumit de felul de viaţă al
nepotului, mai ales că Vasile Fabian nu şi-a putut realiza planul
de a continua mai departe studiile de drept la Academia Orădană.
Conflictul dintre unchiu şi nepot a ţinut până la moartea Vlădi
cului, Vasile Fabian deşi a încercat în mai multe rânduri să-1
') /, Raţiu. Vasile Fabian Bob, Blaj, pg. 10.

*) N. Iorga. op. cit pg. 22
•) /. Raţiu, op. cit. pg. 11.
4
) /. Raţiu, op. cit. pg. 5.
5
) I. Raţiu, op. cit pg. 5.
} 1. Raţiu, op. cit. pg. 7.
Nr. 10-12 CULTURA CREŞTINĂ 673
1
împace cerându-şi iertarea, pe care n'a putut-o o b ţ i n e ) . Fără de
nici o ocupaţie, neavând catedră la vreo şcoală, şi în grea situaţie
materială, a fost întâlnit de Asachi la Cluj şi angajat pentru
Moldova.
Iosif Manfi s'a născut la Teaca la 17912). Studiile gimnaziale
le-a făcut la liceul din Blaj, humanionele la Târgu Mureş, filosofia
la Cluj şi teologia la Blaj, pe care o termină la 1813. Intre anii
1813—1819 ocupă funcţiunea de dascăl la şcoala normală de aici,
când apoi şi-a pierdut slujba, deoarece părăsise preoţia. întâlnit
de Asachi la Blaj, primeşte propunerea de a trece munţii, şi a
face lecţii la Seminarul lui Veniamin 3j.
/ Ioan Costea este originar din Mănărade. Liceul 1-a făcut la
Blaj şi Cluj unde termină apoi şi studiile juridice. După obţine
rea diplomei profesează mai multă vreme avocatura la Braşov.
Dragostea şi dorul de a se pune în serviciul marei cauze naţio
nale l-au îndemnat să părăsească avocatura, şi să-1 urmeze pe
4
Asachi în Moldova ).
Vasile Popp s'a născut în comuna Cipăeni la 1789. Gimna
ziul îl termină la Târgu-Mureş de unde trece la Cluj pentru stu
diul humanioaeldr, fiind ajutat şi întreţinut din banii unei fonda-
ţiuni a Vlădicului Bob. Din Cluj pleacă la Viena unde urmează
cursurile facultăţii de medicină pe care a isprăvit-o probabil între
anii 1816—17. După promovarea de doctor părăseşte capitala
5
Austriei şi se stabileşte la Braşov ) . Aici îl află Asachi venit în
Transilvania după buni dascăli cunoscători de limba latină, de
filosofie şi teologie. Iată cum descrie Vasile Popp plecarea şi
petrecerea dascălilor ardeleni în capitala Moldovei: „D. Asachi în
fiinţa sa în Braşov făcu cunoştinţă cu d. Dr. Popp care pe acel
timp se afla acolo, pe care-1 îmbie cu profesoria filosofiei şi filo
logiei, precum şi cu Directoria Seminariei.
D. Popp primi această chemare sub oareşicare condiţii cin
stite. Insă fiindcă D. Asachi nu avea îndestulită pleniputinţă de
a încheia u n contract aşa însămnătoriu; şi D. Popp încă nu vrea
a merge fără de oareşicare învederată asecuvinţă, fu silit a scrie
la Epitropie pentru o osebită pleniputinţă, spre întăriea acestui
contract. Până a merge şi a veni răspunsul era trebuinţă de
vreme mai lungă... Pela începutul lui Noemvrie (1820) D. Asachi
») I. Raţiu, op, cit pg. 7.

') /. Moisil. Românii ardeleni din Vechiul Regat. Bucureşti 1920 pg 33
a
) I. Raţiu, op. cit. pg 10.
*) /. Raţiu, op. cit. pg. 12,
• Muşlea 1. Viafa şi opera Doctorului Vasile Pop, Cluj 1928 pg. 87
674 CULTURA CREŞTINA Nr. 10-)2
întovărăşit de profesorii mai sus numiţi se întoarse în Moldavia

unde ajungând la Iaşi, D. D. profesori Popp, Costea şi Manfi se
duse la staţia lor la Mănăstirea din Socola unde li s'au rânduit
cost şi sălaşe.,. Silinţa D. D. profesori din Socola, isteţimea tine
rimii moldovene făgăduia un sporiu frumos pentru cele viitoare"•).
Asachi însuşi mărturiseşte că dascălii blăjeni „au început cursul
8
cu zel, care promitea doritul rezultat" ) .
Dascălii blăjeni au adus cu ei în Moldova, din ţara lor de
baştină, o adâncă conştiinţă a originii noastre romane, cunoaşte
rea temeinică a limbii şi literaturii latine, un suflu nou de liber
tate ajuns din ţările apusene până în Ardeal, şi un ideal naţional
de a lumina prin carte poporul Moldovei, ca astfel să poată scu
tura de pe grumazul său trista povară a stăpânirii fanariote.
Odată cu aşezarea lor în Iaşi a început şi în ţara lui Bogdan
Vodă o hărnicie noauă şi o învăţătură cu largi temeiuri pentru
redeşteptarea naţională. Prin munca lor depusă în Seminarul delà
Socola, acesta a fost înălţat cu mult mai sus decât şcoala naţio
3
nală din Bucureşti ). Prin strădania şi activitatea acestor dascăli
şi a altora veniţi după ei, s'au pus bazele adevăratelor şcoli na
ţionale în Principate, din care a pătruns în mijlocul clerului, căr
turarilor, conducătorilor şi poporului „acea conştiiţă naţională acea
demnitate noauă pe care a dovedit-o în mişcarea politică delà
1848 - 4 9 " 4).
Munca fără de preget a blăjenilor, depusă pentru marea
cauză românească a neamului nostru din Moldova, o descrie Doc
torul P o p p : „Veniamin Costachi Mitropolitul Moldovei şi Mihail
Sturza inspectorul Şcoalelor, au lucrat cu multe jertfe pentru ca
să statornicească această limbă (latină) în patria sa; nu numai
profesori transilvăneni au chemat la sine, dar şi Sf. Mănăstire
Socola cu toate veniturile ei muzelor latineşti o au închinat. Şi
batăr că locuia acele muze la câmp şi în căsuţe mici (pentrucă
în politie şi în palaturi se răsfaţă cele străine) totuşi mari roduri
ar fi produs, dacă acea nefericită revoluţie a căreia urme şi până
6
azi se văd în Moldova nu le-ar fi alungat din dulcea lor hodină )".
Munca începută cu atât idealism de către dascălii blăjeni
pentru a desţeleni părăgînitul câmp al învăţământului din Mol
dova, cari deşi luptau cu multe greutăţi şi sărăcie totuşi au arătat
») 1. Muşlea, op. cit, pg. 103—104.

») /. Muşlea, op. cit. pg. 104.
') N. lorga, op. cit. pg. 29J
*) A lorga, op. cit. pg 228.
V J. Muşlea, op. cit. pg. 104-
o mare strădanie şi spor în învăţăturile predate şcolarilor, a fost

întreruptă de mişcarea revoluţionară a lui Ipsilanti, începută în
1821. Tinerilor ascultători ai Seminarului li s'au dat voie să plece
la casele părinteşti, până după potolirea furtunii. Profesorii cre
deau că revoluţia se va termina în grabă de aceia rămân la Iaşi.
Ei „chibzuia această revoluţie... ca un tunet grabnic trecătoriu;
pentru aceia în mijlocul acestui foc au zăbovit mai trei săptă
mâni, mângâiaţi de acea dulce nădejde că în scurt vor putea
iarăşi începe întreruptul curs. Insă văzând mai pe urmă că răul
se tot întinde şi nici cinstita Epitropie nici C. G. Agenţie nu le
făgăduieşte vreo asecurinţă învederată, fură siliţi a se întoarce în
patria sa şi după cum urmările au dovedit, nu fără cuvânt" i).
Popp, Costea şi Manfi pe lângă toate îndemnurile lui Asachi, cu
paşapoarte delà Agenţia Austriacă din Iaşi au luat drumul spre
Ardeal, rămânând în capitala Moldovei numai Vasile Fabian
Bob 2).
învăţământul românesc din Moldova, prin întoarcerea lor a
suferit o mare pierdere. El ar fi ajuns prin munca depusa —
dacă nu isbucnea revoluţia — la însemnate rezultate în domeniul
spiritual.
Ardelenii au fost conştii de marele pericol al şcoalei gre
ceşti, care căuta să înăbuşe orice mişcare de redeşteptare naţio
nală românească, şi de aceia au căutat să-1 doboare. Ideia lati
nistă a acestor dascăli, chiar şi atunci când era exagerată, trebuia
introdusă acolo unde grecismul a fost prins rădăcini atât de adânci.
După absenţă de un an Vasile Popp se stabileşte la Braşov
practicând medicina şi îndeletnicindu-se cu mult iubitele lui studii.
Acum scrie şi o istorie a Scheilor din acest oraş. La 1843, după o
scurtă şedere la Făgăraş trece la Zlatna3). In acest orăşel aşezat
în romantica vale a Ampoiului, şi-a depănat şi aşezat pe hârtie
Vasile Popp cele mai însemnate scrieri; unele publicate altele
păstrate până după moarte în manuscris. A fost un adevărat
părinte şi binefăcător al Moţilor, încât vestea inimii lui calde a
străbătut până'n adâncul Munţilor Apuseni. Când se afla bolnav,
pe patul morţii, satele trimeteau delegaţii să se intereseze de să
nătatea dascălului binefăcător, iar mulţimea aflată în faţa porţii
4
lui la auzul morţii, a isbucnit în plâns ). Bariţiu la 1842 când în
gerul morţii a închis ochii lui Vasile Popp, îl caracterizează:
l
) Foaia pentru minte,. An 1839 pg. 225.
8
) N. Iorga, op cit pg 54
») 1. Muştea, op cit pg. 107.
*; 1 Muşlea, op cit. pg. 112.
„Credinciosul acesta şi nepregetătoriul diregătoriu de stat, înfoca

tul acest, naţionalist, carele pentru binele şi fericirea naţiei sale
româneşti era gata a-şi jertfi viaţa... bărbat fără prihană care nu
s'a abătut delà cărarea adevărului, filantropul, care pe toţi muri
torii îi socotea numai de fraţi ai săi" i)-
Nu este locul aici să insistăm asupra operei atât de variate
şi aşa de pătrunsă de marea dragoste de neam a lui Vasile Popp,
vom menţiona doar faptul, că el este unul dintre cei dintâi Ro
mâni cari au constatat, că barierele politice şi frontierele naturale
nu pot despărţi un popor; „O Naţie — scrie lui Bariţiu — nu se
poate fireşte osebi prin munţi înalţi, râuri mari, sau alte hotare
politiceşti, ci numai acolo încetează o naţie unde încetează limba
care o vorbeşte*)".
Ion Costea întors acasă se stabileşte la Sibiu, unde profe
sează avocatura până la 1832, când este chemat la Blaj, şi numit
profesor la şcoala normală de aici, unde fuzionează până la 1845.
Amestecat în procesul Leményi este destituit. In anul şcolar
1851—2 din nou îşi recapătă catedra, pe care o serveşte cu de
votament până la 28 Dec. 1859 când trece din lumea aceasta în
cea a drepţilor 3).
Iosif Manfi se aşează la Blaj şi la 1821—2 este numit pro
fesor la şcoala normală. Părăseşte mai târziu catedra, o vreme
face pe educatorul copiilor baronului Splényi din Pănade, iar la
1832 îl găsim în slujba de econom al episcopului Lemény. Anul
şcolar 1844—5 îl află din nou la vechia-i catedră, unde funcţio
nează vreme de 30 ani când trece la pensie. Moare la Blaj în
1872 <).
Vasile Fabian Bob, care singur dintre dascălii blăjeni „numai
ştiu cât de mare nevoe are Moldova de învăţători şi cât de cinstit
lucru este de a se jertfi cineva pentru binele omenirii" rămâne şi
pe mai departe în cetatea de s c a u n ' ) . Silit de revoluţie Asachi,
prietenul şi binefăcătorul său se refugiază în Basarabia pecând
Fabian ajunge în mizerie, sărăcie şi lipsuri „fără cunoscuţi şi fără
a v e r e " cum mărturiseşte singur. Desnădăjduit solicită ajutorul
celui trecut peste Prut, care-i dă sfaturi de mângâiere, făgăduin-
du-i că îndată după potolirea furtunii se va întoarce la Iaşi când
») Gazeta. An 1842, 140, 10.

*) /. Muşlea, op. cit pg 119.
•) /. Raţiu, op, cit. pg. 15
*) I. Raţiu, op. cit pg. 15.
») foaia pentru minte.,. 1839 No. 20.
Nr. 10-12 CULTURA CREŞTINA 67T
îl va putea sprijini. Bietul Fabian silit de cumplitele lipsuri nu

mai putea rămâne aici, şi după multe greutăţi reuşeşte să se stre
coare în Basarabia la protectorul său ij.
La 1822 împreună cu Asachi revine din nou în capitala Mol
dovei, dând lecţii particulare diferitelor odrasle boiereşti, până la
1828, când primeşte o catedră la gimnaziul Trei Ierarhi,
Aici împreună cu Asachi lucrează la redactarea „Albinei ro
mâneşti* unde Fabian era dator „aj a lucra articli, b) a traduce
noutăţile din gazetele străine, c) a corege gazeta". Când Asachi
pleacă la Bucureşti pentru redactarea Regulamentului Organic,
2
revista în întregime este condusă de Fabian şi Săulescu ).
Odată cu anul 1828 — prin deschiderea şcoalelor delà Trei
Ierarchi — începe o nouă epocă în învăţământul românesc din
Moldova. Tânăra şcoală îndură multe lipsuri mai ales. din pricina
că n'avea profesori bine pregătiţi. Vasile Fabian la 1829 predă
aici limba latină şi geografia *). Şcoala delà Trei Ierarchi la 1835
este transformată în Academia Mihăileană numărând între primii
profesori pe Vasile Fabian căruia i s'a încredinţat catedra de filo-
8
sofie, pe care a ilustrat-o până sfârşitul vieţii /. Apostolia lui Va
sile Fabian şi a colegilor lui blăjeni, înfăptuită la Iaşi „au renă
scut şi-au creiat limba, literatura şi istoria daco-romană" în
B
Moldova ).
Lipsa manualelor didactice a căutat să o îndrepte în o mare
măsură Vasile Fabian, prin alcătnirea unor cărţi de şcoală; anume
6
a gramaticii româno-latine, a aritmeticii şi geografiei ). Munca
desinteresată înfăptuită pe tărâmul didactic i-a fost apreciată de
către membrii eforiei şcolare moldovene, cari cer Domnitorului la
1835 să-1 înzestreze cu un rang de boierie. Cinstea domnească
7
1-a făcut pe Vasile Fabian paharnic ).
Viaţa închinată ridicării neamului i-a fost încununată de o
moarte tot atât de frumoasă. In ultimele clipe a cerut unui uce
nic credincios care-1 veghia Ia căpătâi, să-i aducă Evanghelia pe
care sărutându-o a rostit cuvintele: „Tu ai mântuit lumea, mân-
tuieşte-mă pe m i n e " apoi a închis ochii pe vecie. Ţărâna trupu-
*) î. Raţiu, op cit. pg. 21.

•) Luceafărul. An. 1905 No 4.
•) Luceafărul. An. 1905 No. 4.
*l 1. Raţiu, op. cit. pg. 33
{
) Luceafărul. An. 1905 No. 4.
e
) 1. Raţiu, op. cit pg. 38.
') /. Raţiu, op. cit. pg. 37.
lui pribeagului ardelean, a fost aşezată în cimitirul Bisericii Aca

demiei, unde i s'au tăiat în piatra delà căpătâi, stihurile:
Supt această cruce zace Paharnicul Fabian
Ce-a văzut lumina vieţii în Cătunul Transilvan
Academiei Ieşene i-au stătut învăţătoriu
Cu talentul şi cu râvna i-au fost ei de ajutoriu
După patruzeci ani şepte încheiat-au a sa cale
Şi din ceruri mulţumită aşteaptă ostenelii sale.
„Cât pentru caracterul şi moralitatea acestui bărbat — spune
unul din cuvântători, la groapa lui Fabian Bob — pe acesta socot
a-1 pune în rangul celor întâi moralnici. Că religia era norma după
care urma el; moralul Evangheliei şi al cuvântului, era în inima
lui lumina nestinsă după care îndrepta, cum zice Psalmistul, paşii
săi; supunerea către cei mai mari îi era nefăţarnică; prietenia cu
cei deaseminea neuitată; a lui facere de bine nu cerea răsplată;
cătră şcolari ca un tată; celor străini ajutorinţa necurmată; nu se
vedea a fi întipărită în el alta decât cumpătatea însoţită cu înţe
lepciunea, blândeţea cu bunătatea, prietenia cu dragostea, sme
renia cu cuviinţa şi îndurarea cu facerea de bine" 3).
După 1830 locurile delà şcolile din Moldova şi Muntenia erau
ocupate tot mai mult de către tineri profesori originari din Prin
cipate, şi pregătiţi mare parte din ei la şcolile din Apus. Arde
lenii nu mai erau ceruţi ca mai înainte, pentru diferitele catedre
de teologie, latină şi filosofic De altă parte, chiar în Ardeal,
unele şcoli se complectau, altele se întemeiau din nou, aşa încât
„pământul de naştere a oprit pe fii lui, cerându-le să depună aici
stăruinţă adâncă de redeşteptare şi întărire a sufletului naţional *•",
Cel care a fixat crezul naţional românesc pe Câmpia Liber
tăţii la 3/15 Maiu 1848, şi 1-a ridicat la rangul de dogmă de stat
la Universitea din Iaşi, a fost Simion Bărnuţiu. A văzut lumina
zilei la 21 Iulie 1808 în Bocşa Română aşezată în aşanumitele pe
atunci, Părţi Ungurene*). Studiile elementare le-a terminat în
Şimleul Silvaniei, după cari a urmat pe cele secundare la Careii
Mari, de unde în 1825 trece la Blaj. Aici ascultă cursul de filo-
sofie după care trece la facultatea teologică, pe care o isprăveşte
după trei ani.
•) D. Xenopol. Memoriu asupra înv&ţ&mântulul superior în Moldova.

Iaşi, 1885 pg. 130.
4
) N. lorga, op. cit. vol. II. pg. 296-29 7.
8
J BOGDAN DUICĂ. Viaţa si operele lui Simeon Bărnuţiu- Bucureşti,
1929 pg. 9.
Nr. iO-12 CULÎURH CREŞTINĂ 679
Timpul cât şi-a petrecut copilăria în casa părintească, apoi

viaţa de elev de liceu dusă în Cărei, ca şi lungul drumului făcut
până la Blaj, i-au fost nespus de preţioase spiritului lui Bărnuţiu
ca să cunoască căt mai multe ţinuturi româneşti şi fragmente de
neam, cu părţile lui bune şi rele. I-a fost dat să vadă şi să audă
împilările, nedreptăţile şi robia seculară, mater'\ală şi spirituală
în care se zbătea poporul românesc pe care-1 va apăra de acum
l
înainte cu orice prilej, cerând şi pentru el drepturi n a ţ i o n a l e ) .
Iată cum descrie mai târziu pe Români, aşa cum i-a cunoscut în
vremea trudniei şi zbuciumatei sale tinereţi:
„Românii sunt şi au fost un popor tare şi sănătos din partea
constituţiunîi fizice; iară din partea sufletului: simplu, mulţumit
cu puţine, frugal; apoi: sincer, constant, ospital, suferitor de mari
greutăţi, laborios, drept, inimos, belicos, amator de ştiinţe şi arte
şi capabil pentru dânsele; aplecat delà natură spre libertate şi
spiritualmente mai liber decât toate popoarele incivilité ale Eu
ropei, precum arată limba lui ceea ce e o limbă de oameni liberi
şi egali... Ei cugetă mult şi vorbesc puţin, tac şi fac, nu se În
cred în străini, sunt tenaci şi credincioşi domnilor şi guvernelor
lor naţionale; datinilor şi institnţiunilor strămoşeşti mai pe sus
decât toate popoarele, asemenea ei sunt mai credincioşi şi mai
cu pietate şi către pământul lor natal, pe care-1 venerează cu toată
2
dreptatea, ca pe ţărâna strămoşilor l o r ) " .
Tânărului absolvent de teologie i-se dau în Blaj diferite în
credinţări administrative, archivar la Metropolie, apoi profesor la
liceu, unde predă sintaxa, ca la 1831 să treacă la^catedra de filo-
3
sofie, îndeplinind şi funcţia de prefect al Seminarului ). Un an
4
mai târziu este numit profesor de istorie universală şi filosofie ).
Simion Bărnuţiu la 1839 începe a preda în liceul episcopesc de
aici, întâia oară studiul filosofiei în româneşte, făcând din el un
obiect de învăţământ viu, dându-i îndată prin puterea împrejură
4
rilor toată aplicaţia practică, de multă vreme a ş t e p t a t ă ) .
Dascălii blăjeni întreprind acum mai multe călătorii în Prin
cipate, cu scopul de a cunoaşte pe fraţii de acolo, şi pentru a
lega şi cimenta cât mai strânse raporturi spirituale între Ardeal
şi Ţările Româneşti i). La 1836 a fost la Bucureşti Cipariu, apoi
') Bogdan Duică, op. cit. pg. 17.

') Bogdan Duică. op cit. pg. 26.
8
) Bogdan Duică, op. cit, pg 31.
4
) N. Iorga, op. cit. pg. 301.
') N. Iorga, op. cit pg. 301.
') Bogdan Duică, op. cit. pg. 56.
Bariţiu, ceva mai târziu întreprinde uu drum lung prin Bucovina

şi Moldova, Ioan Rusu autorul preainteresantului şi plinului de
simţire românească studiu geografic „Icoana Pământului". Băr
nuţiu pleacă în Principate la 1839 în luna August, „ca să se restau
reze şi mai ales ca să facă experienţă". Dorinţa de a cunoaşte
cât mai amănunţit viaţa şi preocupările cărturarilor din aceste
ţări, i-o vădeşte scrisoarea adresată lui Bariţiu în acest an, prin
care-i cere să-1 înscrie între abonaţii „Curierului" să-i trimită bu
căţi din scriitorii, poeţii şi oratorii români căci vrea, spune Băr
nuţiu cu modestie, să-şi „netezească şi îndrepte limba"
Sufletul lui în acest timp s'a format deplin, desăvârşindu-şi
evoluţia întru crezul naţional. Acum începe el întâia oară lupta
cu maghiarismul puternic şi şovin, pe care va coutinua-o până
după 1849. Preocupările şi mai târziu adâncile studii de drept
pe care le-a făcut, l-au dus la alcătuirea unei concepţii întemeiate
pe principii eterne, a datoriei neamului său faţă de sine însăşi
şi faţă de omenire. Astfel a ajuns la filosofia dreptului, la drep
tul constituţional, la teorii proprii în ce priveşte viaţa politică a
2
veacului ).
Dar pentru ca să se înfăţişeze, după chemarea sa de ade
vărat învăţător pentru cauza naţională trebuiau alte împrejurări,
trebuia deşteptat interesul politic între Românii ardeleni, ivirea
unui ideal românesc şi în aceste părţi supuse. Aceasta avea să
se Întâmple numai după 1840, ca o urmare exercitată de politica
s
Ungurilor legată de planurile lor panmaghiare ) .
Bărnuţiu în luptă pentru apărarea limbii şi drepturilor nea
mului său, apare pe primul plan la 1842, când Blajul prin glasul
autorizat al Capi ţiului şi Corpului profesoral, a redactat şi înaintat
dietei ardelene cunoscutul memoriu-protest în contra maghiarizării
cu forţa a Românilor, la alcătuirea căruia, Bărnuţiu a avut un rol
însemnat
Din Blajul în care şi-a primit educaţia naţională, este nevoit
să plece, în urma unui conflict ivit în Joia Paştilor între clericii
din Seminar şi autoritatea acestei instituţii. Faptul apărării tine
rilor leviti a adus cu sine demnitatea lui din profesorat, împre
ună cu a altor colegi*). Dragostea mare ce o nutrea pentru stu
diul dreptului 1-a îndreptat spre Sibiu unde continuă să asculte
prelegerile şi lecţiile diferiţilor profesori, făcute asupra acestei
') Bogdan Duici, op. cit. pg 54.

*) A. lorga, op. cit. pg. 40i.
') N. lorga, op. cit. pg. 409.
V Bogdan Duici, op. cit. pg. 60.
materii. Aici s'a pus cu temeiu pe studiu, muncind cu râvnă

multă ca să-şi poată acumula cât mai bogate cunoştinţe, să poată
adânci şi deslega încâlcitele probleme ale dreptului public şi de stat.
Anii 1 8 4 8 - 4 9 îl ridică pe Bărnuţiu la cinstea şi culmea cea
mai înaltă. Convingerea lui era clară, Românii nu mai puteau ca
pânâ atunci să-şi încredinţeze conducerea destinelor în mâinile
unor guverne străine de interesele lor de viaţă şi naţionale, ci
trebuiau să hotărască ei singuri de soarta lor. Acest deziderat nu
şi-1 puteau realiza decât prin o adunare constituantă carea să re
prezinte întreaga naţiune. Astfel se ivi în sufletul lui şi al tine
rimii ideia unui congres naţional român, chemat la Blaj pe Dumi
neca Tomii,
întâia sa faptă de importanţă generală care-i vădeşte sufletul
aprins de dragostea faţă de neam, a fost proclamaţia din 25 Mar
tie 1848. Alcătuită de Bărnuţiu, a fost transcrisă în sute de exem
plare de către clericii Seminarului blăjan şi împrăştiată prin sa
tele Ardealului. Autorul înfăţişează Românilor dezastrul ce va
urma pentru ei de pe urma unirii Ardealului cu Ungaria. „Deschi-
dă-şi ochii fiecare Român — spune el — folosească-se de prilej,
pentrucă sau câştigă tot, sau pierde şi ce a avut până acum,
naţionalitatea. Ascultaţi, strănepoţi ai Romanilor, ce trebue să
răspundeţi Ungurului sau Sasului: Noi pânăce naţiunea română
nu va fi înălţată la acel rang politic de care au desbrăcat-o Un
gurul, Săcuiul şi Sasul — nu ne unim. Fără de noi au scris ei
în Aprobate, că ea este naţiune numai tolerată. Din toate func
ţiile înalte ale ţării au scos-o, şi dacă totuşi a voit să le aibă
i-s'a cerut să-şi părăsească naţionalitatea". Proclamaţia încheie
cu cuvintele: „Afurisit pe veci să fie Românul, care va îndrăsni
să facă unirea, câtă vreme naţiunea română nu va fi fost recu
noscută naţiune politică" i).
Dumineca Tomii din anul 1848 1-a readus pe Bărnuţiu din
nou în Blajul atât de mult iubit de el. Aici, alături de Timoteiu
Cipariu, colegul său de cărturărie, şi împreună cu alte suflete în
flăcărate ale bărbaţilor neamului au pregătit marea zi de sărbă
toare naţională 3/15 Maiu, care a culminat în Adunarea de pe
Câmpul Libertăţii.
Sufletul său înflăcărat şi mintea ageră clarvăzătoare, obici
nuită cu riguroasele silogisme şi interpretări ale dreptului, l-au
ajutat să-şi alcătuiască vestitul discurs rostit înaintea celor 40.000
Români, cari luptau pentru libertate, şi-şi reclamau dreptul la
*) Bogdan Duică, op, ct. pg. 75 76.

3
632 CULTURA CREŞTINĂ Nr. 1042
via|ă pe pământul Ardealului. Discursul lui prin care vestea cu

trimbiţa de arhanghel aici la Blaj, ştergerea robiei şi începutul unei
epoci noui pentru obiditul neam românesc, va rămâne pentru tot
1
deauna o operă n e p e r i t o a r e ) .
In faţa publicului celui mai ales şi ai reprezentanţilor na
ţiunii române, a înfăţişat cu o rară elocinţă, cauzele care au pro
vocat slăbirea şi decăderea neamului său. El era convins despre
necesitatea imperioasă a unirii tuturor Românilor şi a concen
trării forţelor lor risipite şi învrăjbite prin certe şi neînţelegeri
2
interne, pentru a putea lupta uniţi contra duşmanilor c o m u n i ) .
Cererile neamului nostru sunt formulate în 16 puncte cari
vor alcătui multă vreme crezul national al Românilor ardeleni,
pentru realizarea căruia vor lupta, suferi şi jertfi atâta.
După adunare s'a alcătuit un comitet al Natiunei Române,
care avea menirea să lupte oficial şi să reprezinte cauza neamului
în faţa instanţelor statului, sau înaintea Curţii din Viena, dintre
3
membrii căruia făcea parte şi Simion B ă r n u ţ i u ) .
Conflictul ivit între populaţia românească din Mihalţ şi pro
prietarul ungur de aici, este anchetat de funcţionarii unguri, şi
rezultatul este că Românii sunt aflaţi vinovaţi. Comisiunea con
chide că autorii sunt membrii Comitetului naţional român şi re
zultatul este trimiterea în judecată, a lui: Simion Bărnuţiu, Con
i
stantin Roman, Aron Pumnul şi Nicolae Marcu ) . De teama tem
niţei membrii Comitetului naţional s'au risipit prin ţară, unii au
fost prinşi când încercau să treacă graniţa în Principate, pe când
Simion Bărnuţiu din Sibiu s'a refugiat la Orîat. Aici se întâlneşte
în taină cu ceilalţi conducători ai Românilor, şi mai târziu, împre
u n ă cu Avram Iancu şi Al. Papiu llarian, descăleca la Blaj în
toamna acelui an, unde alcătuesc o altă petiţie în care aştern
din nou şi cer, atât dietei ardelene cât şi Curţii împărăteşti, drep
6
turi pentru toţi Românii, egale cu ale naţiunilor privilegiate ).
Sunt cunoscute de toţi evenimentele politice şi militare, de
sfăşurate în Ardeal în anii 1848—49, precum şi rolul mare ce 1-a
avut Bărnuţiu în „Comitetul de pacificaţie", lucrând neostenit la
recrutarea armatei, şi colaborând activ la organizarea natiunei.
Evenimentele au fost de aşa natură încât au provocat che
marea Ruşilor în Ardeal, lucru la care a contribuit în o mare
') Bogdan Duică, op cit. pg. 83
») A. A. MUREŞAN Simion Bărnuţiu. Sibiu 192i pg 7
8
) Bogdan Duică, op. cit. pg 83
l
) Bogdan Duică, op cit pg. 101.
6
) Bogdan Duică, op cit pg 107.
Nr. 10-12 COLTORA CREŞTINA 683
măsură Simion Bărnuţiu, prin personalitatea, credinţele şi legă

turile lui politicei).
Conducătorii politici şi militari ai Ungurilor, ştiindu-1 pe
Bărnuţiu ca pe principalul animator al revendicărilor naţionale
româneşti, au căutat să pună mâna pe el în mai multe rânduri.
Simţindu-se urmărit, trece în Ţara Românească la 16 Martie 1849
apucând drumul pe valea Oltului în jos până la Râmnicul-Vâlcea.
Aici este arestat, dar după câteva zile consulul austriac îl eliberează*).
Conştiu de drepturile Românilor şi convins că le va putea apăra
mai bine personal, îşi îndreaptă paşii spre Viena. La Galaţi ia va
porul corăbiind până la Triest iar în 23 Iunie soseşte în capitala
împărăţiei, unde r ă m â n e până în Septemvrie. Toată munca
şi ostenelile fără preget depuse aici de Bărnuţiu pentru ca
uza fraţilor săi din Ardeal au rămas zadarnice; mincinoasa Curte
împărătească i-a purtat pe Români doar cu făgăduieli, pe care ea
singură nu s'a gândit să le realizeze niciodată. Bărnuţiu, şi tova
3
răşii lui de luptă au rămas adânc desnădăjduiţi de atâta făţărnicie ).
Văzând ipocrita atitudine a Habsburgilor faţă de neamul său,
Bărnuţiu, ca să poată lupta şi deacum înainte cu tot mai mulţi
sorţi de isbândă, şi de altă parte să poată susţine toate revendi
cările legitime şi naţionale ale Românilor, pe bazele principiilor
de drept, s'a hotărât să-şi continue studiile — începute la Sibiu
— la facultatea juridică din Viena *).
Planul şi l a schimbat repede, alegându-şi, în locul capitalei
împărăteşti, oraşul Pavia din Italia, unde soseşte în toamna anului
1852. Luptă cu multe greutăţi, şi abia anul următor termină fa
cultatea juridică, doctoratul obţinându-1 în 1854, când se întoarce
6
din nou la Viena ).
Acum Ion Maiorescu îi face propunerea de a primi aici
„dregăloria austriacă" pe care Bărnuţiu o refuză. Intre timp pri
meşte o scrisoare delà tovarăşul său de cărturărie Al. Treboniu
Laurian care se afla la Iaşi, prin care „fu provocat de Ministerul
Instrucţiunii publice din Moldova, spre a primi catedra de filo-
sofie în Gimnaziul academic din Iaşi" °>.
Spiritul ardelean prezida atunci la toate prefacerile şi crea-
ţiunile din Moldova. Laurian încă delà 1852 a fost chemat din
'•) Bogdan Duică, op cit pg 120-121.
2
) Bogdan Duică, op cit. pg. 126
:l
) Bogdan Duică, op. cit pg. 127.
*) Bogdan Ducă. op. cit pg 13?.
>) Bogdan Duică, op cit pg. 133 Luceafărul. An. 1045 No. 9.
") Al Marcu. S. Bărnuţiu, Al I Ilarian şi I Hodoşiu la studii în Italia
Bucureşti 1934 - J 6 pg. 127.
3»
684 CULTURA CREŞTINA Nn 1Û-12
Viena desăvârşind marea operă de refacere a învăţământului

public din această tară. Lipsa de profesori bine pregătiţi, cari
să poată pune bazele unui învăţământ naţional, 1-a îndemnat pe
Laurian să solicite concursul pribeagului revoluţionar aflat la
Viena. Guvernul austriac i-a dat voie lui Bărnuţiu să treacă în
Moldova, unde soseşte, peste Lemberg, la 1855 începându-şi acti
vitatea ca profesor de logică la gimnaziul academic
La 1856 trece la facultatea de drept şi litere, făcând câte
16 ore pe săptămână, fără de a mai socoti lecţiile practice cu
studenţii. Pe lângă catedră a îndeplinit şi alte însărcinări oficiale,
o vreme a ţinut locul lui Al. Tr. Laurian plecat la Viena, apoi a
funcţionat tot timpul ca membru activ în comitetul şcolar al Mol
2
dovei directivând pe căi sănătoase învăţământul din această ţ a r ă '•.
Cursurile ardeleanului au avut mare răsunet mai ales din
punct de vedere naţional, prin faptul că ele puneau bazele ştiin
ţifice ale dreptului public românesc, luând ca punct de plecare
dreptul naţional, expresie a ideologiei romantice.
Profesor model, celebru prin meticuloasa îndeplinire a dato
riei, sărac dar ajutând din sărăcia lui studenţii mai săraci, bolnă
vicios, Bărnuţiu muncea până la istovire spre a întemeia învăţă
mântul academic al Moldovei 3).
Munca istovitoare, caşi viaţa agitată dusă pentru marea cauză
naţională, i-au măcinat puterile trupului, aşa încât la 1862 cade
greu bolnav. La dorinţa lui de a muri pe pământul Ardealului
în Sălajul copilăriei, nepotul său a fost chemat în Moldova să-1
ducă acasă. Trec împreună culmile Carpaţilor şi, peste Bistriţa,
apucă drnmul spre satul natal. In valea Almaşului i-au secat
puterile trupului, lângă apa limpede a unui isvor 1-a atins aripa
morţii, punându-i capăt zilelor.
La 23 Mai 1863 s'a înmormântat la Bocşa Română, înaintea
celor două mii de oameni, osemintele lui Simion Bărnuţiu, alăturea
de ale părinţilor săi. Plecarea lui din laşi dintre şcolarii cari îl
respectau şi iubeau, are în ea duioşia plecării lui Lazăr spre Avrig,
unde celalalt pribeag ardelean îşi îndreaptă paşii în clipele din
urmă să-şi caute odihna trupului în ţărâna cimitirului din satul
nataP).
*) N. lorga, Istoria învăţământului românesc. Bucureşti 1928 pg. 299

Al. Marcu. ep cit pg. 127
') Bogdan Duică, op. cit. pg. 134
») Al Marcu, op cit 127.
*; lorga N Ist. lit. rom. vol III pg. 343 344
Locul şi timpul nu ne îngăduie a face analiza amănunţită

a vastei opere filozofice şi juridice desvoltată de Bărnuţiu în Mol
dova. Delà catedra liceului şi a Universităţii a propovăduit el —
pe lângă redactarea atâtor opere tipărite, unele, cele mai multe
însă păstrate sub forma de manuscrise — principiile de drept care
aveau să stea la bază viitoarei politici naţionale a Românilor din
Principate.
„Spirit înalt şi prevăzător, inimă generoasă de entuziasm şi
devotament pentru ideile mari, caracter energic şi neînfrânt, înze
strat cu un frumos talent oratoric, el a fost un ideal de virtute şi
învăţător al tinerimii şi ca cetăţean un mare apostol şi îndrumător
al naţiunii sale în timpuri de grea cumpănă. Ţinta întregii sale
vieţi a fost eliberarea poporului român din lanţurile robiei şi în-
tunerecului şi ridicarea lui prin cultură şi unire la o mărire vred
1
nică de strămoşii s ă i ) .
Munca lui a încopciat viaţa neamului nostru cu cea a apu
sului civilizat, fapt care 1-a aşezat între iniţiatorii României mo
derne 2). Acel care predicase „dreptul natural şi exclusiv" al Ro
mânilor „la teritoriul propriu, care se întinde până unde se în
tinde naţia, cu limba ei ca limba predominatoare", acel care tre
zise simţul de neam în tineretul ieşean, s'a despărţit în ultimile
clipe de ucenicii lui cu aceste cuvinte cari alcătuesc şi testamentul
lui politic şi naţional: „lubiţi-vă patria şi pe Domnul Românilor;
apăraţi-i de străini" 3)
Ne-ar trebui multă vreme şi lung răgaz pentru a analiza toată
opera săvârşită de dascălii ardeleni blăjeni, sau cari au trecut
numai prin şcolile de aici şi s'au aşezat mai târziu în Moldova.
Vom aminti numai pe vechiul elev al Blajului crescut îi spiritul
acestor şcoli, hrănit cu ţipăul vlădicesc şi ajutat cu banii marilor
binefăcători şi susţinători ai bisericii noastre, pe Aron Densuşanu.
Activitatea, dragostea de neam şi reputaţia de cărturar i-a stabilit-o
pentru totdeauna istoricul Xenopol la 1900, cu ocazia morţii sale,
caracterizându-1: „Aduse din ţara lui de baştină învăpăiata iubire
de ţară şi de neam, care-1 punea pe Densuşianu în fruntea tuturor
manifestărilor naţionale."
Pentru universitatea din Iaşi Densuşianu înseamnă sfârşitul
unei importante serii istorice, aceia a adăugirii elementului cultu
ral şi naţional din părţile de dincoace, prin acel viu şi plin de
') Luceafărul an 1905.

>) Bogdan Duică op. cit. pg. 103'
*) lorga N. op. cit. 344.
vlagă a învăţătorilor de peste munţi, serie începută la 1820 prin

Vasile Pop, Costea, Manfi, Vasile Fabian, aduşi de metropolitul
Veniamin, pentru seminarul delà Socola şi sfârşită în 1900 prin
moartea lui A. Densuşianu.
In acest răstimp de 80 de ani, n'a încetat nici un moment
alimentarea culturii Românilor din Moldova de către învăţătorii
din Transilvania, şi această alimentare a fost spre binele ţării şi
al Românilor de dincoace de munţi, în deobşte, întrucât le-a între
ţinut în minte avântul cultural şi în inimi dragostea neamului. Vor
putea să mai vină învăţaţi transilvăneni să împodobească înaltele
noastre instituţii de cultură, dar aceasta va fi datorită întâmplării,
nu vor mai forma ei verigile unui lanţ întrerupt, al căreia cea
din urmă şi mai de seamă a fost neuitatul A. Densuşianu" ').
Mărturisirea oficială a muncii depuse de către dascălii blă-
jeni, pe tărâmul învăţământului Moldovei din veacul al XIX, o
confirmă Universitatea din Iaşi care „nu poate uita că aceşti pro
fesori ardeleni au dat strălucirea începuturilor ei, şi în special nu
poate uita figura marelui ardelean, a marelui Român Simion Băr
nuţiu, carele şi astăzi planează asupra Universităţii din Iaşi şi-i
patronează activitatea" 2).
Bucovina, vechea Moldovă de Sus, plină de amintirile istorice
ale celui mai autentic românism, manifestat sub multiple forme
spirituale, a ajuns în veacul XVIII sub stăpânirea Austriei, prin
cunoscutele mijloace nedemne întrebuinţate în procesul acestei
răpiri. Noii stăpânitori, pentru a face să dispară orice urmă de
viaţă românească în Ţara fagilor, au început aici opera de ger-
manizare prin administraţie, viaţă economică şi colonizări. Austria
a deschis larg graniţele nordice ale Bucovinei, lăsând să fie inva
date strămoşeştile ctitorii ale Bogdăneştilor şi Musaţinilor de pleava
elementului evreu, purtată de vântul pribegiei dinspre Galiţia spre
aceste meleaguri, căruia i-s'a adaos apoi cel rutean — tot aşa de
numeros, precum şi cel polon în număr mai mic.
încercările de rutenizare şi germanizare întreprinse contra
Bucovinenilor, după 1817, de către Viena habsburgică, devin tot
mai puternice, reuşind oficialităţii în a doua jumătate a acestui
veac să desnaţionalizeze marea masă românească aşezată delà
Cernăuţi spre miazănoapte, până în larga luncă a Nistrului la
Zalescic. Limba ţării era privită de către uzurpatorii stăpânitorij
8
a u m a i ca „temelie pentru învăţătura limbii g e r m a n e " ) .
J
) Moisit 1. op. cit. pg. 32.
') Moisil 1. op. cit. pg. 29.
*) Iorga N. Istoria învăţământului românesc, pg. 732.
Nr- 10-12 CULTURA CREŞTINA 687
Marea revoluţie în spirite a redeşteptării naţionale în Buco

vina o începe şi caută să o aducă la bun sfârşit, asprul profesor
delà Blaj, pe care soarta 1-a adus la Cernăuţi, Aron Pumnul Năs
cut în Cuciulata 1818, studiile secundare le-a făcut în Odorheiul
Săcuesc, de unde trece la Blaj spre a urma liceul, iar filosofia o
termină la Universitatea din Viena '). întors în ţară la 1846 se
stabileşte la Blaj unde i-se încredinţează catedra de filosofie, pe
cere o ilustrează cu cinste până la 1848. Activitatea de scriitor o
începe prin colaborarea la „Foaia pentru minte" delà Braşov, care-i
publică studiul despre „Literele corespunzătoare firei limbii ro
mâneşti" *).
Aron Pumnul participă activ la mişcarea naţională a Româ
nilor ardeleni din 1848. Contimporanii evenimentelor premergă
toare marei revoluţii mărturisesc, că el se întâlnea zilnic cu cei
lalţi conducători blăjeni, apoi întrunea pe clericii seminarului şi
tinerimea liceului, împărtăşindu-le ideile şi preocupările tovarăşilor
8
săi de dăscălie ). Cu zelul lui înflăcărat pentru cauza naţională a
Românilor din Ardeal şi Ungaria, a luat parte la toate Întrunirile
şi avântatele acţiuni ale tinerimii şcolare din Blaj. „De câte ori el
îşi deschidea gura, totdeauna se silea să alimenteze focul sacru al
naţionalismului" *).
împreună cu canonicii blăjeni, cu Avram Iancu, Papiu Ilarian,
Simion Bărnuţiu şi alţii, hotărăsc convocarea la Blaj a adunării
din 3/15 Maiu 1848. După fixarea definitivă a programului, Pumnul
trece în mijlocul teologilor îndemnându-i să aibă curaj şi să lupte
cu toţii până la unul, pentru desrobirea poporului lor, şi după ce
vor pleca din seminar. A cetit apoi proclamaţia alcătuită de el,
adresată Românilor din monarchia habsburgică, prin care-i chema
pe Dumineca Tomei la Blaj, unde ei singuri aveau dreptul să-şi
hotărească soarta lor viitoare.
„A sosit timpul — spune el — ca Românii să ceară şi să
dobândească aceste drepturi (adică egalitatea, libertate şi dreptate),
însă cine să pretindă, cine e îndreptăţit spre acest l u c r u ? Epis
copul nu poate cere căci el e numai părinte sufletesc al Românilor.
Poporul r o m â n ? El nu are reprezentanţi în dieta ţării. Cine poate
cere d a r ă ? Singur unanimitatea poporului. Pentru aceea e de lipsă
să se adune şi să sfătuiască...
•) Raţiu 1. Dascălii noştri. Blaj 1908. pg. 102.

') Raţiu 1. op. cit. pg.
a
Moldovan N. Memorii 4848 1849. BraşoY 1895. pg. è.
*) Moldovan A. op. cit, pg. 6.
... Nu vă temeţi de nimica, spuneţi celorlalte naţiuni cu

graiul şi dovediţi-le prin faptă, că noi pe ei îi iubim ca pe fraţii
cu cari locuim în o patrie, că noi nu vrem să dobândim drepturi
omeneşti prin sabie, fără prin legile minţii sănătoase şi pentru
aceia ne adunăm, ca să ne consultăm asupra acestor drepturi,
pentrucă dreptul câştigat cu sabia nu este drept ci despoere şi
abuz, şi numai pană atunci ţine până se rugineşte sabia, sau se
desputereşte mâna ce o poartă; dar dreptul bazat pe mintea sănă
toasă, va dura până va dura însăşi mintea". Apelul către fraţii
lui subjugaţi şi-1 închee: „Românilor, uniţi-vă în cuget, adunaţi-vă
la Blaj, să ne înţelegem ce să cerem delà părinţii patriei... De
nu vom face vom deveni necredincioşi... ne va timbra istoria, ba
ne vor binecuvânta ori blăstăma strănepoţii, după cum ne vor fi
faptele" i).
Participarea activă la revoluţia Românilor, 1-a silit pe Pum
nul după încetarea ei să plece cu toiagul pribegiei în mână, din
Ardeal, pentru desrobirea căruia a luptat atât, în alt colţ de pă
mânt românesc. Trece în Muntenia unde poposeşte scurtă vreme
la Bucureşti, dar aici pribeagul nu află primire. Apucă apoi
drumul Moldovei, încercând să se stabilească la Iaşi, ca şi de aici
să-1 alunge nu peste mult soarta hapsână. Paşii rătăcitori şi-i în
dreaptă spre Bucovina unde găseşte popas şi odihnă la Cernăuţi.
Fraţii Hurmuzachi, cari tocmai atunci redactau foaia „Bucovina"
8
îl augajază în redacţie şi între colaboraiorii e i ) .
Această publicaţie periodică făgăduia să aducă Înstrăinaţilor
Români din Bucovina, balsamul nădejdilor de mai bine, ea avea
să fie „şi defensorul intereselor naţionale, intelectuale şi materiale
a Bucovinei, reprezentantul dorinţelor şi nevoinţelor ei, organul bu
curiilor şi suferinţelor ei".
Articolele de teorie le alcătuieşte Aron Pumnul, care publică
aici un studiu temeinic despre „Desvoltarea limbii din sâmburul
său" 3).
Prin el, din soarele anului 1848 ajung câteva raze în Buco
vina înstrăinată, risipind vălul gros de negură care acoperea şi
înăbuşea până atunci, oricine manifestare a sentimentului şi vieţii
naţionale. Câştigul cel mai însemnat pentru Românii din Ţara Fa
gilor, a fost înfiinţarea catedrei pentru limba şi literatura naţională,
dobândită după multe lupte trudnice. Catedra i-s'a dat lui Pum-
') Moldovan op. cit. pg. 10.

») 1. Rafiu, op. cit pg. 192.
*) JV. Iorga. op. cit. pg. 19.
Nr. 10-12 CULTURA CREŞTINA 6M
nul — pe care a ţinut-o până la moarte în 1866 — deoarece în

Bucovina puţini ar fi fost în stare să stăpânească principiile limbii
noastre, carea până la 1848 a fost toate izgonită din şcoalele, chiar
şi din cea teologică.
„Pumnul iubea cu entuziasm limba părintească, pentrucă, iu
bea mai presus de toate naţiunea şi pentrucă ştia că aceia şi a-
ceasta una sunt, o unitate nedespărţită: el era prea erudit ca să
nu ştie ce mare Insămnătate are limba pentru un popor, fiind ea
sufletul, şi dar însăşi viaţa lui, şi de aceia în propunerile sale el
nu o trata ca un studiu sec şi mecanic, ci ca ştiinţă, şi a n u m e ca
4
pe cea mai necesară, mai vie şi mai frumoasă" ).
Pumnul a ştiut deştepta în tinerimea studioasă, înţelegerea
şi iubirea limbii şi ştiinţii naţionale şi tot odată încuiba în inima
ei aceste trei principii noui şi mântuitoare, din care el îşi făcuse
îndreptariul vieţii şi pe cari le-a şi adeverit în tot cursul ei prin
toate faptele sale, anume: religiositatea, moralitatea şi naţionalitatea!).
„Focul şi căldura acestor principii a căutat să le împărtă
şească tinerimii studioase, indreptându-o spre scopul cel mai înalt
şi serios al vieţii omului, spre mântuirea naţională; însufleţit el
însuşi pentru acest ideal a ştiut încălzi şi pe alţii, trecând scân
teia focului ceresc care ardea în inima lui, în acel al tinerimii
pe care atât de mult a iubit-o. Dar şi ea 1-a iubit ca pe u n pă
rinte, ca pe un crainic vestitor de vremuri noui, ca pe un ade
1
vărat m â n t u i t o r ) " .
Generaţii întregi s'au perândat pe dinaintea celui cu suflet
vecinie tânăr, primind de pe buzele dascălului sfânta împărtăşanie
a verbului naţional, care a săvârşit minunea redeşteptării la adevă
rata viaţă românească în acest colţ de ţară. „Această catedră —
spune Hurmuzachi — prin el a devenit pentru noi aici paladiul
ştiinţei naţionale, altarul simţului şi al virtuţii, vatra naţionalităţii
române. Românii se bucurau şi mândreau cu ea, străinii o r e
spectau" »).
împodobit cu vaste şi temeinice cunoştinţe filosofice, teolo
gice, istorice şi filologice, şi cu o inteligenţă rară, Pumnul, refor
matorul de limbă şi ortografie, autor al unui admirabil „Chreato-
matic românesc", a creiat în Bucovina şcoala românească naţio
3
nalistă introducând scrierea nouă cu litere l a t i n e ) .
«) Dr. 1. G. Sbiera. Aron Pumnul. Cernăuţi 1889 pg. 7.

') Dr. 1. Sbiera, op cit pg. 9.
») Dr. I. G. Sbiera, op. cit. pg. 10.
') I. Raţiu, op. cit. pg. 103.
*) N. lorga, op. cit. pg. 273.
Vestea Ardealului şi rolul cu'tural şi national al şcoalelor

Blajului, a fost răspândit de el în tot cuprinsul Ţării Fagilor, în
demnând pe alti tineri şcolari să treacă munţii şi să urmeze după
1850, cursurile liceului nostru. La lecţiile lui calde s'.a trezit
marele suflet a lui Eminescu, care 1-a ascultat şi venerat ca pe un
adevărat apostol, până la capătul zilelor sale trudite, închinând
memoriei mult iubitului său dascăl versurile:
„Te-ai dus, te-ai dus din lume, o geniu nalt şi mare,
Colo unde te-aşteaptă toti îngerii în cor,
Ce 'ntoană tainic dulce a sferelor cântare
Şi-ti împletesc ghirlande, cununi mirositoare
Cununi albe de flori!
Te plânge Bucovina, te plânge în voce tare,
Te plânge 'n tânguire şi locul tău natal;
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i sburare
O urmă 'ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i sâmt national!
Tinerimea bucovineană a socotit moartea lui Pumnul ca o
pierdere incalculabilă, fiindcă acum i-s'a răpit dascălul „carele a
îmbrăţişat pe fiecarele cu o inimă adevărat părintească, ajutorând
pe o mulţime de tineri români, cu slabele sale mijloace materiale,
dintre cari mulţi au devenit mai târziu bărbaţi aleşi şi fala
neamului românesc '),
Activitatea literară şi filologică a lui Aron Pumnul, ca şi
uriaşa operă săvârşită în Bucovina pentru trezirea şi întărirea
conştiinţii nationale, precum şi raporturile strânse ce s'au creiat
prin el între Blajul românesc şi această provincie, ar fi vrednice
să fie desgropate din colbul uitării, înfătişându-se Românilor de
pretutindeni, figura luminoasă a acestui cărturar mucenic, în ca
drele idealismului care i-a determinat şi condus toti paşii vieţii.
Dascălii şi clericii crescuţi în „pământul sfânt al Blajului, în
locurile unde au scris cu sângele lor, şi au învăţat pe alţii cu
toată căldura credinţii ce stătea întrânşii, acei înainte mergători
ai culturii naţionale româneşti, cari au fost blândul călugăr Samuil
Clein, asprul muncitor fanatic Şincai, şi cumintele alcătuitor de
teorii Petru Maior", trecuţi în Muntenia, Moldova şi Bucovina, au
ertfit decenii dearândul, tot ce au avut mai curat în sufletul, lor
pentru marea cauză românească a redeşteptării conştiinţei naţio»
nale. Prin scrisul şi graiul lor au pregătit unirea sufletească al
') Dr. I. G. Sbiera, oo. cit. pg. 12.

Românilor de pretutindeni, fără de care nu se putea înfăptui

niciodată cea teritorială. Flori pioase de recunoştinţă vor trebui
să le aştearnă totdeauna neamul pe mormintele lor uitate, iar
generaţiile de azi să înveţe din pilda vieţii lor, că o ţară şi un
popor se conduce, luptă şi biruieşte, în marea bătălie etnică, des-
lănţuită acum cu toată furia între popoarele lumii, nu prin vorbe
goale, agitaţii sterile, josnice preocupări de ordin material, ci prin
aspra muncă directivată după principiile învăţăturii divine şi după
legile fireşti emanate din sfânta datorie pe care o avem faţă de
neamul şi glia străbună. Aşa lucrând cu toţii, sufletele acestor
mari înaintaşi, ne vor lumina căile viitorului şi ne vor ajuta să
directivăm destinele românismului înspre realizarea unui stat
creştin şi naţional, care să poată alcătui aici, în acest colţ al fur
tunilor sud-estic european, o barieră de netrecut, contra acelor
cari agită spectrul unei împărăţii comuniste universale, puse sub
stăpânirea forţei brutale şi a materialismului distrugător de suflet
şi ideal.
ŞTEFAN MANCIULEA
FhJR CREŞTINA R FRANŢEI ')
II
Când s'au Ivit primele simptome şi s'a d.slănţuit apoi reali
tatea brutală a răsboinlui asupra Franţei, situaţia luptelor religioase
delà începutul veacului se mulcomise binişor (al* căror cicatrice Ie
vom vedea puţin mai jos); catolicii şi conservatorii erau în fruntea
mişcării patriotice care simţea sosirea primejdiei, şi care făcu să
se ia în 1913 primele măsuri de pregătire ale legii „de trei ani"
Extrema stângă de atunci, socialistă, nu manifestă mai multă ezi
tare decât dreapta, spre a se grapa în jurul radicalilor pentru apă
rare, dupăcum în momentul marei Revoluţii, spre a respinge coali
ţia europeană, toată Franţa se grupase în jurul Jacobinilor: aceşti
burghezi revoluţionari şi „patrioţi", a) căror moşteni decoloraţi şi
cevaşi cuminţi sunt de fapt radicalii noştri de azi.
Marsilieza, această cântare a armatei de pe Rin, îşi regăsi
adevăratul înţeles — mai mult patriotic decât revoluţionar, — după
cum e azi la noi antiteza, antifonul, Internaţionalei.
E tocmai acest paralelism pe care îl exprimă deja o pagină
complexă a lui Péguy, părând că proroceşte şi legitimează uciderea
lui Jaurès, leaderul socialist- In aceasta pagină acest fervent al dom
niei mistice a sfântului rege Ludovic IX, compară aşa de ciudat
cazul lui Jaurès cu acela al lui Ludovic XVI, Incapabil şl compro
miţător — compromis mai ales, — ghilotinat de un tînăr guvern
de salvare obşteaăcă: „et un roulement de tambour pour couvrir
cette grande voix...".
S'a dat numele de „Union Sacrée" acestei unanimităţi a Fran
ţei care se deştepta pentru a-şl apăra valorile sale tradiţionale şi
sufleteşti, de odată cu celelalte, în lungul celor 4 ani de zile.
Preoţii fură mobilizaţi, ca şl toată lumea, ca şi toţi acei misionari
care reveniră acasă veseli, nu pentrucă aveau să se lupte — ceeace
nu era nici prea preoţesc şi nici prea canonic — cu atât mai puţin
să tragă asupra duşmanului, ci să împărtăşească sforţările şi sufe
rinţele întregului popor. Se aflau capelani oficiali în fiecare divi
zie — un episcop militar Ia sfârşitul răsboiului, — ba chiar multe
regimente îşi aveau duhovnicul lor, pus din partea colonelului,
') Yeai Cultura Crtţtiaă 1037 nr. 8 - 9 .
Nr 10-12 COLTURA CREŞTINA 698
Preoţii au avut o înrîurire mare de tot: armata din Orient, de

exemplu, a cunoscut pe eroicul Pere Lenolr.
Eroi catolici am avut, mii de mii, ca şi Guynemer. Despre
marele creştin, care a fost generalisimul armatelor aliate, voiu re
marca numai atât, că Ferdinand Foch a dat o desminţire solemnă
lui Renan, care a spus cândva că nici odată un elev al Jesuiţilor
nu va putea fi pus faţâ'n faţă cu un ofiţer prusian.
Odată cu biruinţa s'a produs o adevărată renaştere religioasă
sau, mai bine zis, o descoperire la lumina zilei a ceeace a fost
viaţa sufletească a neamului francez.
Rela(iile au fost reluate cu Sfântul Scaun. Dacă nu s'a în
cheiat din nou un Concordat pentru întreaga ţară, ceeace nu-i de
altcum decât unul dintre modurile posibile a înţelegerii necesare
dintre Stat şi B'serlcă, guvernul a votat legea organizării proprie
tăţii bisericeşti „Les Diocésaines", care a fost aprobată de Roma,
pentrucă de data aceasta principiul autorităţii ierarhice era recu
noscut.
Briand, care la începutul carierii sale politice fusese complice
al leg lor anticatolice, a făcut tot ceeace a putut, pentrucă să treacă
mai uşor, în aceste organizări oficiale, bunurile posedate într'un
mod mai mult sau mai puţin oficios. Se ştie, că la moarte i-s'au
acordat funerarii bisericeşti, pentrucă declarase că vrea să fie con
siderat de creştin. — Şi aşa de fapt, însă într'un fel cu mult mai
explicit, aproape toţi oamenii noştri mari politici şi literaţi au avut
o moarte care desnrntea atitudinea negativ sau ostilă a vieţii lor:
Marii istorici de stânga Lavlsse şi Littre; mai recent criticii literari
Jules Lemaître et Fuguet care de altcum „executase" aşa de frumos
pe Voltaire în cartea sa: „Le XVHI-e siècle", cu acelaş stil mic iute
şi cu acelaş spirit francez; şi în politică, marele prezident pa
triot al răsboiului, Poincaré, mare loren ca şi Barrés, care totuşi
refuzase să asiste la Te-Deumul Biruinţei la Notre-Dame din Paris,
şi care stăruise îndelungat într'un fel de sectarism «radical".
Fran(a actuală este deci o ţară în care cel puţin moartea
dacă nu viaţa este catolică, pentrucă atmosfera adevărată a vieţii
naţionale nu este anticreştină, contrar a ceeace pare câte odată. —
Noi suntem o ţară de păcătoşi — dacă vreţi — însă cu această nuanţă,
scumpă lui Péguy, că acest cuvănt, cuvânt evangelic, duiosul cu
vânt din „Născătoarea de Dumnezeu": pauvres pécheurs îşi are
încă rezonanţa şi parecă ş\ o afirmaţie creştină. — De aceasta tşi
adnc aminte, aproape totdeauna, oamenii la noi, „în ceasul morţii
noastre".
îndată după răsboiu, încă, au avut loc la Rnma serbările mă
reţe ale canonizării Joannei d' Arc şi ale Sftei Marguerite Maria
mesagera Inimii luî Isus: iar catolicii francezi car! în zilele ce ur
mară după înfrângerea delà 1870, ridicaseră pe colina Montmartre
care domineazi Parisul bazilica „Sacre—Coeur*, subvenţionată
atunci ca operă de interes naţional, consacrându-o în bucuria bi
ruinţei, au putut să scrie pe portal: Christo lesu G allia poenltens
et devota et grata. — Şi în acelaş timp, în ţară, serbătoarea
Joanei d' Arc devenea a doua serbătoare naţională.
Nu voi vorbi despre canonizarea Sttel Tereza celei mici, nici
despre mulţimile fără sfârşit delà Lourdes, unde anul trecut Pele
rinajul internaţional al foştilor luptători grupa pe ostaşii duşmani
din ajun, într'o singură rugăciune frăţească pentru Pace.
*
E oare de spus,, că nu mai rămâneau urme din tristele eve
nimente delà începutul veacului, când regimul se declarase aşa de
violent contra Bisericii? — Evident, rămâneau spoliatiunile mate
riale. Să notăm totuşi, că anumite clădiri, încă nevândute sau ne
folosite, fuseră redate cultului în condiţii uşoare, cum este fosta
biserică a Jesuiţilor din Paris, d n faţa magazinelor Bon Marché,
devenită biserica episcopului streinilor; sau cazul cutărei case că
lugăreşti — cunosc una în Nordul şi una în Sudul Franţei — în care
foştii locuitori au întrat aproape literal pe fereastră — au obiceiul,
spune-se — şi de unde nu mai e vorba de a-i scoate.
Aproape toate congregaţiile sau ordinile, de altcum, erau deja
pe cale de reconstituire sau de reinstalare încă în preajma răs-
boiului.
Mal este însă ceva grav: rămân dispoziţiile pătrunse în institu
ţiile statului sau în legi.
Această laicizare a învăţământului, care aproape inofensivă în
cel superior şi secundar, e adeseori aplicată în învăţământul primar,
într'un mod nu numai primar ci şi ostil, datorită mai ales vechiu
lui duh al veacului XIX, menţinut în Şcolile Normale, printr'o în
râurire mal mult sau mai puţin politică — vreau să-şi păstreze
massa electorală — şi care dă pe aceşti viitori dascăli ai curentelor
şi mişcărilor de extrema stângă, contrari chiar regimului care i-a
format. — E asta o mărturisire care trebue făcută şi desigur unul
dintre indiciile şi dintre focarele de căpetenie ale acestei stări de
strâmtorare, de care Franţa încă nu e cu totul vindecată.
In ceea ce priveşte Universitatea, lângă catolicii vădiţi şi lângă
necredincioşii mai mult decât simpatici, ea are nu puţini dascăli,
convinşi în adânc, — ca atare trădaţi uneori de formule de ale lor —
că, nu numai actul de credinţă, ci eu spun că şi starea de spirit
intelectuală a unui credincios nu poate fi ceva ştienţific. E aci, în
această convingere naiv de Injurioasă — cu mult mai primejdioasă
decât un interes de partid, pentrucă este aparent sinceră — un isvor

inconştient de sectarism. (Adaug, de altfel, că nu s'a ridicat nici
odată vreo bănuială serioasă de părtinire In examenele ce se trec
în faţa profesorilor de stat).
Dar mai rămânea ceva: legile neabrogate împotriva Congre-
gaţlilot.
Şi aicia s'a manifestat acest sectarism nemărturisit, în 1924,
în urma unui succes electoral al Radicalilor. Este cel mal frumos
exemplu al contrasensului enorm pe care îl comite de obiceiu tăl
măcirea în termeni sufleteşti a unei lupte politice delà noi.
In 1924 s'au manifestat primele greutăţi financiare, provocate,
după cheltuelile nebune ale răsboiului, de o politică de refacere
care prevenea generos slabele vărsări de „despăgubiri". Radicalii,
la putere, s'au văzut faţă'n faţă cu aceeaş situaţie gravă, care-i du
sese acolo din pricina unei curate nemulţumiri băneşti... şl în ziua
următoare era vorbă de o chestiune religioasă. Aceşti oameni, lu
minaţi şl liberali, căzură laş în Ispita diversiunii clasice: anticle
ricalismul. Domnul Herriot, sufiet sensibil şi cărturar delicat, vrea
să alunge din ţară pe călugări, pentru a salva textul sacru al legii.
Insă ţara catolică întreagă s'a ridicat la apelul ligei D. R. A.
C creată instantaneu pentru a apăra „Ies Droits des Religieux
Anciens Combattants", şl Ia strigătul Părintelui Doncoeur: „Nu
vom pleca/" — „Nu vom pleca, pentrucă nu vrem să fim siliţi a
merge să spunem pe toate meleagurile lumei, că Franţa ne-a alungat".
Ia această redeşteptare a luat naştere Federaţia Generală Ca
tolică, condusă de unul dintre marii noştri şefi din răsboiu, gene
ralul de Castelnau.
Radicalii n'avură decât să declare, cum făcu în curund un
cuminte dintre ei, fidelitatea lor faţă de legile laice „în duhul în
care sunt aplicate actualminte", va să zică: pentru legile excep
ţionale, neaplicate. E'e sunt acuma ceva asemănăior cu ceea ce au
fost legile împotriva catolicilor, suprimate recent de tot în Anglia,
şi pe care jurisprudenţa le declara explicit inaplicabile. Cauza a b
rogării lor — agitată în fiecare an, de exemplu, prin concursul şl
prin „la conpe d'éloquence* a ligel D. R A. C. — face mare pro
gres în lumea parlamentară, unde a câştigat adesiunea foarte eloc
ventă a cutărui deputat socialist din ţara „Grande Chartreuse"—ei.
iar serviciile din minister studiau deja chestiunea acum câteva
luni, sub guvernarea chiar a Iui Blum.
Ajuns-am deci aci? Aproape I înainte de Blum, şi drept
cauză imediată, avu loc criza şi acel , 6 februarie" 1935.
Dar chiar înainte de acestea, e de mare Importantă de a-ne
aduce aminte că în zilele ce urmară d s p ă această primă criză
616 COLTDRA CREŞTINA Nr. 10-13
financiară (şi după această pseudo-criză religioasă) a radicalilor

şi a anului 1925, salvatorii financiari fură nişte guverne de centru
şi de centru-dreapta! Un proverb spune, că francezul „mijlociu", în
politică are inima spre stânga şi punga spre dreapta. — Şi în con
secinţă trebue să nu uităm şi că, după Camera ,bIeu-horizon" din
1918 şi după ultimile cabinete Poincaré, am avut pe Naţionali la
putere sau dintre cei de centru-dreapta, cu Tardieu şi apoi cu La
val, până la această criză europeană a afacerei Abisiniene, care e
aproape din anul trecut, şi în care au avut meritul, aşa de repede
uitat, de a Împiedeca o conflagraţie universală, şi nişte sancţiuni
militare contra sorei noastre latine.
Faţa oficială a Franţei între răsboiul mondial şi criza tnona-
tală a fost deci cu mult mai naţionala decât ni se pare a ni-o
aminti. Chiar prea mult, poate, Căci de n'ar fi fost politica dusă
delà aparenţă legalistă şi formalistă, şi fără supleţă psicholo-
gică a lui Poincaré „le Lorain" — o aplicaţie fără caritate a na
ţionalismului lui Barrés J e Lorain" — Încercările de apropiere ale
catolicilor germani (şi francezi)*) şi-ar fl dat, poate, roadele: să
amintim numai pe BiUnning cucerindu-se la sanctuarul parisian
Notre Dame des Victoires; şi Franţa nu s'ar fi aflat într'o poziţie
falsă, prea severă în forma, fiind pacifică în fond, cu ocazia remi-
litarizării Rhenaniei, care, odată cu guvernul Blum, dădu o lovi
tură aşa de mare creditului ei în streinătate.
Criza mondială, fiica răsboiului care a deslănţuit bancruta şl
naţizmul în Germania, scăderea livrei sterline în Aglia, prăbuşirea
economiei americane, se resimţi mai târziu la noi, în parte, din
cauza moravurilor noastre comerciale mai tradiţionale, şi din cauza
multipilicltăţii şi obişnuinţelor mai înţelepte ale proprietăţii. Insă
cât a durat această criză, condiţiunile de trai, foarte aspre pentru
patroni, au fost special de dureroase pentru muncitorii care îşj ve
deau în acelaş timp smulgându-li-se eficacitatea uneltei lor de
luptă: greva.
Acum doi an! un inginer catolic îmi mărturisea personal, că
în industria sa muncitorii erau trataţi In chip neomenesc. Li-se
cerea maximum-ul de producţie şi erau daţi afară pentru cea mai
mică neplăcere.
Atunci avu loc acel , 6 februarie". După un mare scandal
financiar, afacerea Stawisky, în care erau compromişi, se părea,
membrii din guvernul radical, s'a produs la Paris o emoţie groaz-
*) Atenţia ce s'a dat de către cutare şl cutare catolic anumitor svonuri

din isvor unguresc, n'a avut altă cauză, decât grija de a înţelege p« foştii no
ştri duşmani.
Nr. 10-12 CULTTJRil CREŞTINĂ 69?
nică — oraşul însuş este foarte patriot — şi am avat, ca o încer

care de a răsturna guvernul, adecă echipa ministerială, de către
foşti lor luptători asupra Camerei deputaţilor.
Răscularea a fost cu greu înnăbuşită sau, mai bine, în faţa
sângelui pe care 1-a făcut să curgă, guvernul căzn.
Salvatorul situaţiei, ca totdeauna la noi, delà 1789 încoace, a
fost un om de stânga, devenit de centru, de centru-dreapta: bătrâ
nul président Ooumerque (protestant, a cărui soţie a fost o bună
catolică) care potoli spiritele pregătind o reformă autoritară a Con
stituţiei; şi când spiritele fură potolite, Camera care rămăsese a-
ceeaş, 11 debarcă cu reforma sa. printr'un simplu refuz de credit.
„Revoluţia" naţională din 6 februarie care a favorizat mai tntâi
sporirea ligelor de dreapta — Jeunesses Patriotes, Francisme, Soli
darité Française, Croix de Feu, fără să mai vorbim despre vechile
Cămeşi albastre ale lui Valois, nici despre CameloţH Regelui — avu
deci drept efect mai ales o contra lovitură: Frontal popular.
In alegerite generale din Mai 1936, de frica unei lovituri de
forţă din partea dreptelor, prin reacţiune contra regimului crizei şi
şi printr'o imitaţie a alegerilor spaniole care tocmai dăduseră în
vingerea stângelor, se constitui un „front comun" electoral, între
Radicali, Socialişti şl Comunişti. — învingători, ei alcătuiră guvernul
„Frontului popular".
Deşi produsă in ajunul unui al doilea conflict european cu
mult mai tragic şi mai vecin, o învingere politică şl socială de
stânga în Franţa e în sine ceva banal. — Partidul socialist care
avu majoritatea, pentru prima dată în analele Republice), a luat
puterea în persoana şefului său dl Blum: e ceva absolut constitu
ţional. — Socialiştii noştri francezi, cu o nuanţă de teorii mai ra
ţionaliste şi mai radicale, nu se deosebesc, poate, aşa de tare de
Laburiştii, englezi, care ştiu să alcătuiască foarte corect „Opoziţia
Maiestăţii Sale", când, chiar, nu sunt la putere. Blum, care este
deci socialist şi nicidecum comunist, ar fi în Anglia un fel de Mac
Donald... In tot cazul socialiştii noştri au cunoscut până ieri, sau
până azi, aceleaşi probleme şi aceleaşi atitudini, ca şi socialiştii
belgieni, care în urma şefului ior De Man sunt pe cale de a deveni
socialişti naţionali şi regalişti.
Iar în ceeace priveşte pe Radicali, repet: aceştia sunt un
partid burghez, burghezi de „stânga", adecă, pentru „reforme radi
cale" (?), eticheta lor oficială, electorale, fiind „Radicall-Socialişti";
şi, fără a fi timbraţi de .naţionali", aceşti burghezi, moşteni ai
Jacobinilor, sunt patrioţi îndeajuns: Poincaré şi Clemenceau erau
mul; sau mai puţin dintre ai lor. Ei sunt cumpăna aproape exactă
a Liberalilor belgieni, care Ia rândul lor — fără nuanţa antlclerl-
4
CULÎtfRfl CREŞTINĂ Nr. 10-12
m
cală —• sunt naşii Liberalilor romani, liberalii lui Ion Brătianu, care
erau priviţi de revoluţionari de către Napoleon IUI — Şi ca şl
liberalii în istoria României, se poate spune că Radicalii sunt marele
partid politic francez. — Şi notez numai decât că în acest guvern
al frontului popular Radicalii şi-au rezervat ministerul răsboiului,
adecă al armatei, iar când Salengro acuzat de dezerţiune de pe front
de către presa de dreapta, se sinucise, ministerul atât de important
al internelor, în timp ce comuniştii absenţi din minister se mulţu
meau cu un rol de susţinere în parlament.
Emoţia foarte mare, şi mai mult încă în streinătate, pe care o
ridică venirea acestui guvern al frontului popular, e întemeiată mai
întâi pe cifra impresionantă de 90 deputaţi comunişti, din mai mult
de 400, care rămâne într'adevăr o pricină de grijă, mai ales în si
tuaţia frământată a Europei actuale.
Insă ceeace păru mal ales că crează o situaţie prerevoluţio-
nară fu, în ameţeala învingerei, această agitaţie muncitorească care
ţinu toată luna Iunie, cu noua metodă de ocupare a uzinelor şi, pe
câteva şosele, într'o Duminecă, oprirea maşinelor. A fost răspândit
în Paris de mai multe ori chiar svonul, că comuniştii vor face re
voluţia într'una din nopţile acestei perioade. N'au încercat-o măcar.
Au plănult-o? Şefii lor ştiau că vor avea împotriva lor armata şi
ţăranii şi întreagă burghezimea cu Radicalii, şi Parisul, nu şi su
burbiile: în total: massa enormă a ţării.
într'adevăr se pare că toată această agitaţie de greve politice
a avut un scop, mai modest: lupta, în lăuntrul C. Q. T-ului
8
= ^Confédération Générale des Travailleurs , între Comuniştii
care voiau să apuce frânele de direcţie Introducând procedeele şi
preocupările lor politice şi între socialişti, până atunci ei stăpâni,
care au încercat de a menţine caracterul teoretice profesional. In
sfârşit turburările s'au stins fără rezultatul dorit şi n'a fost decât
învingerea lui Jouhaux secretarul C. G. T-ului profesional asupra
Iul Thorez, şeful partidului politic comunist. Din asta se vede că în
acest front popular, în ciuda alianţei, sunt nuanţe şi complexităţi, ca
de altcum în întreagă politică şi viaţa franceză; şi că cu toate în
cercările repetate şi anunţurile zilnice ale ziarelor, chiar din zilele
acestea, nu suntem încă pe cale de a vedea organizaţiile profesio
nale absorbite de partidele politice, nici po socialişti fuzionând cu
comuniştii.
Şi trebue să mai spunem că, dacă grevele au cunoscut violenţe
în provincie, la Paris au fost disciplinate, înafară de procedeul revo
luţionar de ocupare a fabricelor, învechit acuma, pentrucă n'a avui
efect deosebit: muncitorii respectau materialul şi îl întreţineau cu
schimbul..,
Nr. 10-12 CEFLTURA CREŞTINA 699
Apoi regimul, adecă ministerul Blum a durat un an, hărţuit

între două necesităţi contradictorii: să satisfacă lipsurile şi năzuin
ţele muncitoreşti — fără să vorbim despre lăcomiile demagogice şi
despre făgăduelile imprudente — şl să salveze un buget deja primej
duit încă înainte de a-se începe guvernarea; totul complicându-se
prin contradicţia aproape identică a simplei (?) probleme economice
de înlăturarea crizei: preţuri scăzute la mărfuri, va să zică: criză,
sau preţuri ridicate, adecă: scumpete!
Şi acuma, cu Ministerul Chautemps, Radicalii joacă în presa
franceză rolul de salvatori financiari şi naţionali. — Se pare că ei
înşişi fac să scadă francul, pentru a atrage pe streini la Paris:
toate-s bune! — Elogiile excesive de acum ne ajută să apreciem in
dignările extreme de acum doi ani.
In toate ţările luptele politice şi traducerea lor în presă supt
menite să dea o idee falsă despre situaţia internă. Dar mai cu
seamă la noi. Pentrucă scena e mai în văz; pentrucă mai mult
decât altundeva desbaterile sunt publice şi pentru că scandalurile
financiare şl altele au la noi un răsunet, care uimea Statele Unite
obişnuite deja de pe vremea afacere! Panama. — La emoţia pe care
au ridicat-o evenimentele perioadei care se închise, s'a adăugat fi
reşte întreg discreditul aruncat deja asupra Franţei, încă de di
nainte de răsboiu, de toate polemicile religioase trecute, înregis
trate cu grijă de presa din Europa centrală, de exemplu, şi unde
propria noastră presă, care combătea lupta cea bună, şl-a avut
neapărat rolul ei. Se ştie că în cursul răsboiului Alfons XIII zicea:
nu sunt decât eu şi canalia pentru Franţa!
Un alt element foarte important a fost că, chiar adevărate
fiind, toate ştirile acelea de greve şl de agitaţie sunt în chip necesar
deformate, când cetitorul le tălmăceşte — şi cum n'ar fi Ispitit spre
aşa ceva? — după înţelesul pe care le-ar avea în ţara sa.
De mai multe ori Români, care au fost în Franţa în acest an,
mi-au espus ezitarea lor în momentul plecării şi mirarea lor acolo
de a vedea, că greve, manifestări comuniste, ba chiar antimilitariste
nu însemnau nicidecum tulburarea totală a vieţii publice, la care
se aşteptau: pichete de jandarmi la toate băncile, la toate fabricile;
riposta violentă a armatei şi încăerările. Mi-au mărturisit chiar, că
n'au trăit niciodată aşa de bine ca Ia Paris în momentul grevelor
restaurantelor! Au putut vedea marele bulevarde dinspre ţărmurul
drept, furnicând de o lume elegantă, animată şi paşnică în acelaş
timp. Au văzut, In ajunul zilei de 14 Iulie, poporul In serbătoare,
vesel şi fără griji, iar în ziua următoare, la revista militară, o afir
maţie liniştită şi totuşi formidabilă a forţei franceze. —- Spre sfâr
şitul iernei, cred, când o manifestaţie delà Clichy s'a sfârşit cu un
4*
fel de răzmirlţă, in care poliţia frontului popular a tras asupra mun

citorilor, tn însuş Parisul şl în restul suburbiilor nu s'a simţit nimic.
Un fapt particular, dar care arată într'un chip tot particular de
clar, cât e alta la noi situaţia, şi care ne va apropia din nou de
starea propriu spirituală, este uimirea şi reprobarea pe care a
stârnit-o, în toată Europa răsăriteană, religia, dacă se poate spune
aşa, a şefului guvernului nostru.
Trebue să răspundem că în Franţa asta nu înseamnă aproape
nimic. Nu este Ia noi în mod serios o chestiune evreească, deo
sebită de marele fenomen mondial ale finanţelor jidoveşti.
Starea civilă nu distinge naţionalităţi înlăuntrul naţiunii, nici
relaţiile sociale nu o fac, dacă nu cumva într'un mod extrem de
variabil. Ne-am avut şi noi crizele de antisemitism. Insă înafară de
cercările naţionaliste extreme, în general nu este ostilitate formală
împotriva jidovilor, deşi annmite profesiuni, nu numai comerciale,
se plâng de concurenţa pe care ar face-o prin procedee laxiste.
Acuzaţiuni de tendinţe, greu de controlat şi de generalizat. — Tre
bue într'adevăr recunoscut, pare-se, ceeace lor înşile li-e greu să-şi
spună, că cu religia lor arhaică şi greu de adaptat la viaţa mo
derni şi cu ignorarea sau cunoaşterea externă a religiei noastre,
intelectualii la ei sunt mai tare mânaţi decât creştinii să părăsească
parraaclâcul (garde foui) tradiţiei, să nesocotească ceeace păs
trează de valoare actuală trecutul şi religia bătrânei noastre Eu
ropa şi să se îndrepte spre mişcările extremiste.
Abilitatea şi inteligenţa, pe care nimeni nu se gândeşte să
ll-le tăgăduiască, explică pentruce ocupă ei în aceste mişcări locuri
de primul rang: e cazul dlui Blum, secretarul general al partidului
socialist. — Cu toate acestea, e greu de spus, că la noi, ei ar fi
agenţii răspândirii ideilor subversive şi a mişcărilor de stânga
— chiar dacă ţinem seamă de înrâurirea lor In francmasonerie, —
pentrucă aceste idei şi aceste fapte atârnă de cauze istorice mult
mai complexe şi mult mai puţin tainice. Cred, că apropos de ca
so! Disraeli In Anglia, primul ministru imperial al reginei Victoria
— a cărui biografie este un cap de operă aiul Maurois, — s'a spus
că, dacă ei ştiu în regimurile prospere, sănătoase, să aducă o con
lucrare constructivă, în regimurile bolnave, tot ei concurg la disol-
vare. Nu este oare potrivit de a se putea spune, că fac şi el ceea
ce face toată lumea? — In tot cazul, acest criteriu ne-ar da o in
dicaţie că viaţa generală a Franţei nu e tocmai aşa de bolvavă.
In toate domeniile la noi se văd Evrei, cari deţin situaţiuni
constructive. In filosofie, avem cazul fără păreche al lui Bergson;
Ux literatura franceză a Evului mediu, avem pe dl Cohen animato
rul „Theophilienilor", aceşti studenţi, cari joacă din nou „Misterele*
Nr. 10-12 COLTURA CREŞTINA 701
până la uşile delà Notre Dame; la Şcoala de înalte Studii, acest sanctuar
al ştiin(ei laice şi germanice, Întemeiată ad hoc de către Dna Cornu,
„naşa* tinerei Românii, cutare rabin apără Vechiul Testament îm
potriva colegilor săi raţionalişti, făcând apel la Păr. Lagrange; şi
însuş Maurois, unul dintre autorii, in biografie sau în conferenţl,
cu mai mult spirit francez, este fiul unei vechi familii de indu
striaşi evrei din Alsacia, stabilită în Normandla la 1871, pentru a
rămâne franceză.
Patriotismul ? Pare aproape tot aşa de răspândit la ei, ca şi
la ceilalţi francezi, şi asociaţiunile noastre de foşti luptători, cbiar
cele „naţionale", n'ar îngădui deosebire. Mi s'a povestit, cbiar la
Blaj, o întâmplare din vremea răsboiului, care are avantajul de a
fi aproape de aci şi de a fi absolut autentică. Martorul, ia olalti
cu un alt cleric român, se afia în vremea răsboiului în sacristia bi
sericii din cartierul Terezia (Terezvăros) la Budapesta unde câteva
copilite vorbeau despre Verdun care era pe punctul de a cădea, cu
siguranţă. Şi cea mai mică dintre copile începu să plângă, spu
nând, că nu, Verdunul nu putea să cadă; că tată-său şi mal-
că-sa plângeau în toate serile, cetind în ziare, şi spuneau ci Ver
dunul nu va cădea. Era o mică evreică din Franţa!
In timpul răsboiului mulţi Evrei străini au venit să lapte
pentru Franţa: „Contra Germaniei ? Imposibil!" ml-se spunea In
Polonia. — „N'am spus contra, am spus: pentru*. — Şi nu ştiu,
ce ar face rassismul cu acest certificat de patriotism german!
Cât pentru mine, am cunoscut un rabin alsacian, duhovnic al
trupelor franceze în Germania, foarte simpatizant — trebue si
spun că era un vechiu abonat al „Caetelor* lui Péguy — şi care
cunoştea sufleteşte pe Sf. Pavel (şi pe Sf. Pavel vol. I. şi II. al
Păr. Prat,), — reprezântând într'adevăr mentalitatea unui cetitor al
ziarului „Echo de Paris". Se bucura de frumoasa ţinută a ostaşilor
francezi în bisericile Rhenaniei, dovadă că suntem un popor reli
gios, şi se bucura de faptul, că răsboiul arătase, că femeia francezi
nu era poate mult mai frivolă decât „Hausfrau" a Germanilor.
Dacă mişcarea de colaborare a creştinilor şi a evreilor, împo
triva ateismului şi ireligiei, este mult mai puţin cunoscută In Franţa
decât In Statele Unite, se poate spune, că eyreii asimilaţi din
Franţa, ştiu să unească din ce în ce mai mult conservarea credinţei
lor pozitive — ceea ce nu este o nenorocire — cu priceperea cre
scândă a culturel temeinice a ţării. — Acum doi ani foştii luptători
au reamintit aniversarea unui rabin militar, ucis pe când ducea
crucifixul, unui rănit, care cerea un preot.
In această destindere, — eu nu-i zic inexistenţă — a proble
mei evreeşti, a multiplelor probleme evreeşti, se va recunoaşte firi
îndoială rezultatul politicei de libertate şi egalitate a Revoluţiei.—

Da, şi a Iul Napoleon I. Dar e oare asta ceva atât de anticreştin?
In tot cazul, delà începutul secolului ea a dat roade creştine, ca
acea ciudată adresă a evreilor din Alsacia către clerul francez, ur
mată de convertirea fericitului Libermann, fondatorul marei congre
gaţii misionare a Spiritului Sfânt, apoi fraţii Ratisbonne-Noire Dame
de Sion; fraţii Lehmann; rabinul Drach şi cei doi fii ai săi preoţi.
In zilele noastre, în orice caz, în această absenţă, de silire, înainte,
şi de suspiciune după, singura atmosfpră posibilă de convertire,
dacă nu e ceva frecvent, cel puţin nu e rar de a vedea evrei cu
totul absorbiţi, cuceriţi de viaţa adâncă a acestei Franţe liberale şi
deodată creştine. Un exemplu răsleţ: fiica rabinului din Metz,
mare centru evreesc, este călugăriţă benedictină la Paris. Cazuri
reprezentative: prietenii Iul Marltaln şl acest „Mol, Jaif, livre po
sthume" de René Schwob, revărsând căldură mistică!
«Situaţia, aci, ml-se va spune, se prezintă cu totul altcum". —
Se poatel Insă tocmai de acest lucru trebue să se ţină seamă,
E foarte important să nu se peirdă din vedere această atmo

sferă de libertate şi tot odată de pace spirituală, care şochează pe
streini, de care se bucură ţara, chiar în toiul luptelor politice şl
sociale din lăuntru şi în mijlocul unei Europe, pe care crizele so
ciale şi economice o constrâng lafregimuri de dictatură sau o aruncă
în lupte frăţeşti pline de eroism şi înfiorătoare.
S'a putut regreta că, în ceasul când catolicismul spaniol a in
trat într'o luptă unică în istoria sa, nu s'a aflat de partea sa o
Franţă catolică, pentru a-i da un ajutor frăţesc. — Insă dacă tot
ceeace e la noi petrlotlc şi creştin a dorit totdeauna succesul reîn
vierii naţionale spaniole, totdeauna — chiar şi când au putut face
réserve asupra psichosei răsboiului civil — se va înţelege, totuşi, că
în ţara noastră, unde oplniunea mijlocie tinde la echilibru şi la mo-
deraţiune (alegerile din Octomvrie sunt o consolidare a guvernului
radical şi a partidelor de centru), unde poporul se doreşte după
libertate şl pace, ca după un ideal mistic; fntr'o ţară, în care ar
mata din tradiţie se abţine riguros de la politică, după cum face şi
clerul; într'o ţară, unde mulţimile, ca şi patrioţii, nu văd decât mo
tive de nelinişte în exemplul din Nord-Est; unde mulţimile fuseră
tocmai extrem de isbite de exemplul unui răsboiu de cucerire
din Sud-Est; se va înţelege, zic, că aceleaşi mulţimi şi guver
nul pe care ele îl învestea, In urma evenimentelor lăuntrice şi sub
Însăşi contra lovitura acestor situaţii externe, se aflau foarte
puţin pregătite pentru a înţelege tresăririle vecinilor noştri cu
temperament extremist, care s'a părut că vreau să treacă brusc
delà fidelităjile Evului Mediu la negaţiunile şi la distrugerile totali'

tare ale bolşevismului modern; se va înţelege, că mulţimile noastre
şl guvernate lor erau rău pregătite să înţeleagă apărarea civilizaţiei,
pur şi simplu, în această insurecţie militară contra unui guvern, a-
părat de naţionalismul Bascilor catolici, şi susţinut de un atare na
ţionalism, care combate la el acasă toate formele creştinismului.
Se mai pare, că nu se poate reproşa guvernului francez infracţiuni
destul de serioase pentru atitudinea sa oficială de neutralitate, în
comparaţie cu intervenţiile masive în Spania a unor ţări, care ne
sunt vecine, riverane nouă, şi nu ei. — Nu vom aminti feliul în care
Bismark a obţinut răsboiul său din 1870, ca un răspuns la gene
rozitatea împăratului Francezilor. — Acest lucru atinge însă puţin şi
istoria României 1
Pentru a termina acum cu politica, cred că trebue să se aibă
în vedere, că guvernele şi opinia franceză au ştiul, prin cuminţenia
şi prin moderaţiunea lor, să salveze pacea înlăuntru şi pe graniţe
chiar şi cu preţul unei micşorări de prestigiu, cu prilegiul eveni
mentelor de pe Rhin, ca şi la Plrenei ca şi în Etiopia, iprecum am
mai amintit.
Şi pentru a reveni la domeniul spititual, trebue să luăm act

că acest regim Blum n'a avut la activul său nici o măsură antirell-
gioasă !). — Singura măsură ce s'ar fi putut interpreta astfel, cea asupra
învăţământului în Alsacia, pare mai degrabă a releva acea lipsă
de psichologie, caracteristică anumitor milieuri evreeşti nereligi-
oase, atingând reacţiunile sau convingerile celor credincioşi, ceeace
îi face să comită câteodată fericite greşeli, cum a fost cazul şi de
astădată. Gestul guvernului a avut drept urmare: regruparea tu
turor alsacienilor în jurul Vlădicului lor.
De altă parte, guvernul Blum, care simţea în chip firesc nevoia
unui sprijin mai larg în ţară, s'a arătat prielnic faţă de un anumit
număr de dorinţe ale catolicilor: revizuirea legii asupra Congre-
gaţlunilor luată în studiu; s'a gândit la catolici, pentru cutare cate
dră universitară deţinută până aci de iluştri necredincioşi; datele
de augmentare feroviare amânate până după congresele tineretului
socialist... şi Jocist; o aşezare excepţională acordată Pavilionului
Catolic la Expoziţie, unde a făcut din ei o predică permanentă.
Un simplu amănunt, revelator al atmosferei acestui an: postul
*) Şi In atara de însăţi chestiunea religioasa, studenţii români, ortodocşi

practicanţi, care au petrecut anul acesta la Paris, recunoşteau binefacerea mai
mult decât a unei măsuri sociale ale lui Blum — dupăcum a recunoscuta) şi un
«ar naţionalist din Bucureşti, pe la 20 Oct. a. ç.
704 COLTURA CREŞTINA Nr. 10-12
de Radio guvernamental P. T. T., in timpul celor patru zile mai

însemnate din Săptămâna Mare, a difuzat un fel de Scénario al Pa
timilor de o ţinută religioasă intensă şi de o concepţie întru tot
modernă şi estetică.
Această dramă religioasă, opera unei tinere catolice, aprobată
pentru Radio de un profesor universitar necredincios, a provocat în
ţară o emoţie profundă. Un val de scrisori se revarsă spre P. T. T.,
cum nu s'a mai văzut. In faţa emoţiei cauzate de prima emisiune,
cabinetul Blum ceru textul, pe care îl lasă apoi să treacă, ne aflând
In el nici o aluzie politică. Se ştie că „Etudes" l-au publicat, în
urmă, In întregime.
Radicalii încă au fost cuceriţi de această atmosferă de calmare
pe care o impun cu mal multă stăruinţă greutăţile şi primejdiile
sociale ale zilei. Se ştie că jumătatea cea 'mai tinără şi mai ac
tivă a partidului lor a declarat de mai multe ori, spre sfârşitul
acestui an politic, că anticlericalismul era din lumea veche, şi că
ei nu mai sunt anticlérical).
Această atitudine a unui guvern socialist şi al marelui partid
radical trebue să recunoaştem că este respunsul la atitudinea însaş
a catolicilor şi a Bisericii din cursul acestei crize. — Au fost isbiţi
de atitudinea corectă a organizaţiilor propriu zis catolice, a Ligii
D. R. A. C. de exemplu, care s'au păzit de a amesteca polemicile
politice cu urmărirea revlndecăriior lor civice şi confesionale. — Au
fost isbiţi mal ales de atitudinea Bisericii, chiar în toiul agitaţiei
pararevoluţlonare, când .Card. Arhiepiscop al Parisului ş] acest
organ semloflclos al Acţiune) Catolice, „L'Action Populaire", au for
mulat judecata lor curajioasă şi totodată prudentă asupra acestei
agitaţii: osândind metoda atentatoare la dreptul de proprietate şi
scopul politic; recunoscând dreptatea multor cereri muncitoreşti ;
chemând pe creştini la o examinare de conştiinţă şi îndemnându-i
la sânge rece şi la încredere în acţiunea guvernului.
Dar trebue să vedem în acest fapt mai ales consecinţa, ba
chiar recunoaşterea locului, într'adevăr foarte însemnat, pe care îl o-
cupă în viaţa franceză nu numai gândirea catolică, pe care o vă
zurăm, ci şi vleaţa şl acţiunea catolică — care ne rămâne de văzut
acuma.
Despre această importanţă ne am putea da seama deja indi
rect, adresându-ne la alte criterii, decât cele politice: o revistă fran
ceză mondială, aproape oficială, cum e Îllustration", face câte
odată Impresia, în streinătate, de revistă catolică sau filocatolică, prin
locul ce-1 ocupă în ea evenimentele religioase.
O instituţie aşa de reprezentativă, cum e Academia Franceză,
nu încetează de a chema în sânul ei preoţi şi episcop): Mgr-ul
Baudrillart, mai recent Mgr-ul Grente (vezi C. C. pag. 484). E încă

vie amintirea acelei şedinţe în care ea se ridică întreagă, cuprinsă
de o mirare plină de emoţie, când René Bazin evocă în mijlocul ei
pe Acela pe care noi îl numim cu toţii «Domnul Nostru Isus
Cristos."
După semne urmează — realitatea.
Poporul, mulţimea. E sigur că în popor se urmăreşte încă a-
lunecarea spre stânga, cu tot ceeace acest cuvânt conţine confus. La
ţară, asta e mai ales nevoia de a găsi adăpost în organizările s i n
dicale care sunt în majoritate în mâinile socialiştilor : am văzut pentru,
ce, în adevăr, aceste conţin un număr însemnat de muncitori catolici
dintre care mulţi rămăn cu băgare de seamă, spre a-şi păzi con
vingerile lor. Şi dacă aceste organisme ar fi într'adevăr pur profe
sionale, cu TI o pretind ele, această prezenţă ar fi normală.
Anumite spirite se întreabă, dacă în cazul când situaţia ar e-
volua, acea Confederaţie generală a Muncii care intră din ce în ce
mai mult în contact cu organizaţiile patronale, n'ar fi chemată să
alcătuiască într'o zi cu acestea cadrul corporativ a profesiune! or
ganizate, care este scopul tradiţional şi, tot odată, modern, spre care
tind toate doctrinele şi toate guvernele, de dreapta, ca şi de stânga,
în lumea noastră de azi.
E sigur că în faţa C. G. T-lui, C. F. T. C u i — Confédération
Française des Travailleurs Chrétiens — grupează efective Infinit mal
puţin însemnate, afară totuşi de lumea amploiaţilor. Insă aceşti oa
meni realizează adeseori calitatea rară a unui creştin modern, afun
dat în tot care lumea modernă şi mecanizată are mai ostil spiri
tualului şi totuşi organizat pentru a rezista. Mare merit şi mare curaj.
E importanţa crescândă a catolicilor în lumea muncitorească
şi socială, ceeace explică stăruinţa Cegetiştilor şi Comuniştilor spre
a-Ie „întinde mâna".
Această importanţă se traduce print'o întreagă mişcare de
studii sociale, în care clerul secular şi cel regular şi mirenii rivali
zează în studiul şi aplicarea învăţăturii Bisericii pe teren social şi ale
cărei manifestări cele mai isbitoare sunt Săptămânile Sociale care
tocmai şi-au ţinut a XXIX sesiune Ia Clermont-Ferraud (C. C. pg. 496).
Insă această însemnătate crescândă reiese mai ales din mişcă
rile de recucerire, în care vom vedea clasele mai mari şl mai mici
ale naţiunii conlucrând aşa de ciudat înt'un fel de egalitate şi de
reciprocitate.
In celelalte clase ale naţiunii, într'adevăr, situaţia e cu totul
alta: clasa intelectuală, burgheză, industrială a revenit mai bine de
jumătate la credinţă, la o credinţă adultă, bărbătească, care se arată
şi se afirmă.
La ţară, bisericile sunt adeseori goale, afară de câteva provincii

tradiţionaliste, ca cele două provincii de la Apus, fidele trecutului
lor vitejesc. In oraşe, peste tot bisericile sunt pline, chiar şi peste
săptămână. Am avut ocazia într'o Duminecă să slujesc două liturgii
pe o anumită plajă a Normandie!, unde era colonia parisiană a vile-
giaturiştilor, ceeace dădea exemplu de credinţă enoriaşilor şi bise-
serlcii din sat.
Studenţii, mai ales la Paris, sunt în mare proporţie, poate chiar
în majoritate aderenţi sau simpatizanţi ai mişcărilor naţionaliste. —
Dar tocmai feliul de acaparare şi fascinare pe care îl oferă aşa de
uşor pasiunea politică, în epoca aceasta de formaţiune care este
tlnereţa, nu-i permite totdeauna să-şi dea seama de alte chestiuni
sau de laturea nepolitică a chestiunilor ce se pun, şi să-şl formeze
convingeri şi o linie de conduită integral creştină.
Intervenţiile Papei Piu XI pe acest teren au avut fericitul
efect de a degaja poziţia tineretului propriu zis creştin şi de a
ajuta astfel; prlntr'o hotărîtă directivă, venită delà centrul Bisericii,
iniţiativele locale foarte viguroase şi foarte originale.
Un fapt cu totul nou s'a produs, delà răsboiu încoace, în toate
şcolile superioare ale guvernului cari pregătesc pentru înaltele ca
riere civile industriale şl militare: duhovnici, ca Păr. Pupey Girard
au Isbutit să stabilească acolo o adevărată penetraţiune şi organi
zare a vieţii creştine. Sprijinându-se la început pe elevii .cole
giilor" şi a Şcolilor creşt ne, au ajuns să Introducă practicele cele
mai afişabile şi mai cuceritoare ale unui creştinism personal şi tot
odată comunitar. Aproape jumătate, câte odată, dintre aceşti tineri
de 20 ani, sunt grupaţi în cercuri religioase, unde 11 se lasă toată
iniţiativa de către duhovnic „V Aumônier—Conseil", unde studiază
împreună chestiunile spirituale, unde citesc şi tălmăcesc împreună
sf. Evanghelie şl unde această meditaţie se sfârşeşte cu o rugă
ciune comună. Camerazii lor ştiu că la începutul zilei nu trebue
să-i deranjeze, când îşi fac meditaţia, şl tot ei constată glumind, că
„Pofytechnica" ori «Centrala" au ajuns şcoli de aplicaţie pentru
Seminarii şi Noviciate.
Apoi ei au pornit acea faimoasă mişcare a împărtăşirilor pa
scale în grupuri, la cari în fiecare an îi invită şi pe înaintaşii lor
— se ştie cât de desvoltată este în acest mediu solidaritatea cole
gială, „1' esprit du corps" — cu iscălituri care se cifrează acum cu
miile şi unde, delà început, au putut să figureze nume aşa de ilu
stre, ca şi acela al Mareşalului Foch etc.
Eşiţl din şcoli aceşti oameni tineri continuă adeseori să-şl în
treţină fervoarea creştinească In această camaraderie religioasă. Ba
merg mai departe. Sau mai bine zis, coboară în aplicaţiunile vieţii
Nr. 10-12 CDLTDRfl CREŞTINA 707
profesionale. Au constituit, de ex., cea mai importantă grupare a

inginerilor franceza V Union Syndicale des Ingénieurs Catholiques
= Usic. Importanţa acestei grupări apare din faptul că, intre pro
letariatul molipsit de socialism şi intre patroni, clasa intermediară
a technicienilor, şi a acelor „agents de maîtrise" pare a fi chemată
să joace un rol esenţial in organizarea corporatistă a statului mo
dern, sau tn ceeace un mare economist român a numit secolul
corporatismului.
Am amintit că patronii noştri creştini, ale căror grupări le
cunosc mai puţin, mai au încă şi opere de asistenţă şl de organi
zare foarte meritorii, dar care fireşte nu pot suporta sarcini, care ar
trebui să revină întregei industrii organizate Conştient sau incon
ştient, şi ei suferă sub povara capitalismului, i ei caută astăzi, în
centrele delà Nord şi delà Sud-Est, formule de penetraţiune mai
efective a cred nţei, în viaţa şi în responsabilităţile lor profesionale»
Una dintre trăsăturile caracteristice a Franţei noastre indus
triale este că, spre exemplu, în acest furnicar omenesc care e re
giunea Nordului, Flandra franceză — adevărate aşezări ale populaţiei
delà ţară — familiile burghezie patronale rivalizează aci cu acelea ale
poporului de rând, în fidelitatea legilor căsătoriei. O anchetă a re
vistei Îllustration" de pe la 1930, recunoştea, în această fecunditate,
intervenţia convingerilor religioase. Şi, în locul al doilea, că aceasta
regiune, In care populaţia muncitorească e cea mai străbătută de
teoriile sau idealurile şi organizările socialismului, este tot odată şi
regiunea unde sindicalismul creştin şi viaţa religioasă în mijlocul
populaţiei catolice este cea mai înfloritoare. Marea aglomeraţie de
ia Halluin „La Rouge" este în acelaş timp şi o pepinieră nesecată
de preoţi, de călugări, de misionari. — Simbol isbitor al unei ţări,
a unui organism atacat, care-şi găseşte în el însuşi remediile. Exem
plu despre această omogenitate care se află pretutindeni la noi,
chiar în sînul opoziţiei, şi dovadă, că în fond, la noi, nu e aşa de
greu să faci un muncitor creştin dintr'un socialist îndrăgostit cu a-
devărat de idealul său.
In deosebire de ţara sa de origine, scutismul (cercetăşia) a
cucerit teren, Ia noi, mai ales printre tineretul burghez. Şi aci şi
încă de mult, catolicii deţin locurile de frunte, deşi organizaţiile lor
„Ies Scouts de France" datează de după răsboiu; încât vizita în
Franţa alui „B. P . " Baden Powel, în Iunie curent credem, a putut
părea o proslăvire a acestui asociaţii: marele creştin care este B. P.
s'a declarat adeseori fericit, că opera sa a aflat atâta înţelegere la
catolici.
In jurul scutismului, mai mult sau mai puţin^gravitează o serie
întreagă de încercări nouă, mai ales pentru cel mai în v r â s t a :
708 CULTURA CREŞTINA Nr. 10-Ï2
Comédiens-Routiers şi Routiers, ale căror pelerinaje sunt In acelaş

timp recolecţil spirituale şi predici. Această tinerime, masculină şi
1
femenină ) reînvie veselia şi cântarea franceză. Şi străbătută de
gândirea lui Peguy, concentrată în chip «centrat" asupre ideei în
trupării, ea urmăreşte un creştinism care, departe de a dispreţul
sau de a nivela realităţile providenţiale ale rassei sau ale patriei,
le consfinţeşte, le impregnează şi caută să le desăvârşească în frum-
seţa lor supremă, nu în rivalitate şi ură, ci în emularea carităţii:
„cel mai mare Italian şi poetul ombrian cel mai autentic n'a fost
oare sf. Francise de Assisi, omul despre care s'a zis că a semă
nat mai mult cu Domnul nostru Isus Hristos?"
Mi-se va permite să adaug aci, îa paranteză, resumând o serie
întreagă de lucrări evanghelice foarte moderne ale exegeţilor fran
cezi de Ia acest sanctuar laic al Înaltelor. Studii,\n linia Păr Jousse:
oare autorul Parabolelor şi al Fericirilor nu a fost el cel mai au
tentic Evreu între Rabini?
Dar, iată, urmând acum o întreagă mişcare paralelă şi conexă
de reînviere la tineretul muncitoresc, de reorganizare la tineretul
studios.
Delà început, a fost ca un semn premergător pornit din sânul
aceluiaş tineret universitar, iniţiativa aşa de originală a Echipelor-
Sociale: studenţi care se duceau Dumineca să ia contact cu cama
razii lor din suburbii, pentru a le împărtăşi credinţa şi ştiinţa lor*
Apoi, deodată, în 1927, ca urmare a unui congres a „Tinere
tului Catolic" — burghez — care părea a se isprăvi într'o speranţă
neîmplinită, se născu „La Jeunesse Ouvrière Chrétienne", J. O. C-ul.
Şi de data aceesta, e vorba de ceva cu totul non, E vorba acum'de
ţineri catolici din clasa muncitorească, care se unesc şi se organi
zează între el, pentru a studia, sub conducerea duhovnicilor lor pa
rohiali, însă ei înşişi, chestiunile, dificultăţile vieţii lor şi ale mediu
lui lor, pentru a şti ce acţiune să întreprindă şi pentru a se ajuta
spre a o intreprinde.
Să se remarce deci această nouă metodă de cercetare, de an
chetă, în mediul lor concret, numai la lumina principiilor creştine
şi a chestiunilor pe care le pune aplicarea lor. E o adevărată
şcoală, în plin aer, şi o reeducare a acestui tineret în sinul propriu
lui său mediu pervertitor.
De data aceasta, nu mai e vorba de un apostolat descendent,
ci de o cucerire a unui adult de către alţi adulţi. E apostolatul mun
citorului prin muncitor.
') A se vedea „Cahiers du Cercle Ste Jeanne' inspirate de Păr. Doncoenr,
jn care acest cuvânt de caet, dacă nu numele Ioanei d'Arc, sunt pecetea lui
Péguy.
Această formală fusese lansată cu doi ani mai înainte, deşi

după câţiva ani de pregătire, de către un preot, fiu de muncitor în
această Belgie vecină, unde problema muncitorească se pune în co-
diţiuni foarte apropiate de ceeace e în Fran{a, mai ales în regiunea
comună lor din Nord.
Ceeace e curios e că această formulă originală, această iniţia
tivă plecată de la periferia Bisericii, corespundea exact cu direc
tivele delà centru ale Pontificelui Acţiunii Catolice, care sunt acelea
ale Pontificelui Misiunilor: „Salus tua tibl a filiis tuis, o Şina" Piu
XI a recunoscut el însuş, în această asociaţie /. O. C. aplicarea cea
mai autentică a Acţiunii sale Catolice. E în asta un frumos exemplu
despre ceea ce e viaţa şi activitatea creştinismului catolic, cu suc
cesorul lui Petru, care este Şeful Bisericii, deşi nu e capul Corpului
Mistic: o activitate spontanee, dar controlată, o iniţiativă ascultătoare.
Născută în Belgia în 1925, această mişcare îşi ţinea primul
congres mondial la Bruxelles, în 1935 în ajunul morţii Reginei Astrid :
se Înfăţişa deja atunci ca o mişcare catolica, ecumenică; până şi cu
muncitori negri, veniţi din misiunile noastre din Madagascarl
Şi acum, tocmai în clipa când părăsii Parisul, congresul jubi-
lar 1927—1937 al / . O. C-ului şi al j . O. C F. (feminin) era unui
dintre evenimentele spirituale cele mai însemnate ale anului aces
tuia, an menit, s'ar zice, pentru agitaţii politice. In Îllustration din
24 sept 1937 — unde găsim şi vederi de la Congres — se pot releva
cifre: 75 „fedes" regionale, 750 secţiuni parohiale, 150000 aderenţi
şi aderente cotizante, 15 ţări streine reprezentante la congres.
Şi apoi, după Liturgia de încheere, în faţa alor 50 episcopi şi
4 cardinali, cei 75000 participanţi, intonează imnul jocist — simplu
şi splendid: l-am auzit respectându-se — şi fac jurământul de a con
tinua efortul eroic început, cu 10 ani în urmă, de către 4 tineri ca
marazi de la Clichy, şi de a reda lui Hristos clasa muncitorească.
Triumful acestui congres a fost pregătit, mi-s'a spus, de o a-
devărată fervoare de sacrificiu. El vine să recompenseze eroismul
cu care aceşti tineri, şi adesea aceşti neofiţi, au ţinut piept, „ont
tenu", în zilele comuniste din Iunie, în fabrici, unde se afiau închişi
ca şi ceilalţi, au veghiat la respectarea moralei şi la aceea ca fe
meile sa nu rămână acolo în timpul nopţii. Alăturea de „Le Popu
laire" şi „V Humanité", ei şi-au vândut ziarul lor „La Jeunesse
Ouvrière". Alăturea de proclamaţiile marxiste şi-au afişat programul
ior pentru o colaborare a claselor. In faţa înrolărilor forţate în C.
G. 7 , au recrutat aderenţi noi pentru Sindicatele catolice. S'au im
pus în tot chipul: ei erau „creştinii". Anumiţi militanţi au luat asu
pra lor sarcina de a formula reclamaţiunile şi de a le duce într'un
chip prezentabil patronilor. Aci, cutare Jocist face chetă printre ca-
ho CDLtORA CREŞTINA Nr. 10-12
marazii săi, pentru a repune în sală o restlgnire luată jos. Colo,

cutare grup de ucenici cere să li-se aducă de către preotul lor sf.
Cuminecătură în fabrică, în ciuda pichetelor greviste, şi obţine
permisiunea de a putea eşi pentru liturgie, în zilele următoare.
J, O. C adecă tineretul muncitoresc creştin s'a constituit delà
început, ca o ramură autonomă, înlăuntrul Tinerlmei Catolice. Papa
repeta acuma, recent, şi zâmbind, unui eminent pelerin francez,
aceasta distincţlune între catolici şl creştini, această nuanţă de
terminologie. E un simbol, în această distincţiune şi în acest acord.
Toată această activitate intelectuală caritabilă şi socială, cu adevărat
creştină, educaţie şi orientare profesională, securitate de muncă,
servicii de boală sau şomaj, toată această fervoare creştină la uce
nici, până mai ieri şi uneori comunişti; toate acestea, tinerimea
aceasta muncitoare nu le primeşte delà un creştinism abstract,
protestatar, închis într'o carte sau visat de un geniu. Le primeşte
delà bătrâna biserică locală catolică, delà bătrâna parohie.
Acest Clichy — nume gallo roman, la porţile vechiului Paris
— nu este numai un oraş de revolte comuniste sângeroase ci mai
este o veche parohie a Sf. Vincenţiu de Paul, eroul carităţii creştine
şi franceze. Această parohie — al cărei slujitor, din 1927 începând,
a devenit căiăuza spirituală a mii şi mii de tineri muncitori —
evocă toată această muncă cheltuită în suburbii, care ni-a pove
stit-o Păr. Lhande în „Etudes", ca şi binefacerea creştină a Pari
sului care se revarsă pests centura roşie din jurul său. Ea evocă
noiie parohii muncitoreşti, nouile biserici şi „şantierele Cardinalu
lui"; operele populare, patronaje şi coloniile de vară ale lui Pietre
V Ermite în La Croix; încă şi pe gimnasticii catolici, cari şi ei
câteva zile înainte, umpleau Parisul, într'un congres naţional, unde
aplaudau pe cutare şi cutare frate îndepărtat, ca şi catolicii au
striac!; în sfârşit, cutare operă, despre care n'am putut vorbi: Cru
ciada euchariştică, născută din răsboiu şi pe urma lui, devenita
adevărata acţiune catolică a copiilor din Franţa, şi în care mulţi
dintre aceşti copii ai poporului îşi vor fi scos această primă fer
voare care se desvoltă în virtuţiile bărbăţiei.
Şi toate aceste opere ale vitalităţii parohiale sunt, în acelaş
timp, ancorate în marele curent spiritual al Bisericii din Franţa şi
al Bisericii Catolice. Era ceva din defectul gândirii lui Peguy,
de a isola celula parohială într'un primitivism artificial. Astfel ore-
cum întreaga Bisarică a Franţei i-a primit şi i-a adăpostit în a-
ceasta asociaţie catolică a tineretului francez, care, deşi mai mult
burgheză şi ţărănească, cum era şi Biserica până acuma, a lucrat
bine, pentru pregătirea acestei ore, formând, în brazda trasată de
către de Mun, generaţii de tineri catolici pătrunşi de doctrina so

cială autentică a Bisericii, orientaţi spre orizonturile şi nădejdile Ei.
Or, iată că chiar acestei Tinerlmt Catolice, unde ea era pri
mită ca o organizare soră şi paralelă, J O. C. aducea drept zestre
un germen de reînoire, un ferment de viaţă nouă tn însăşi această
îdee a unei formaţiuni autonome în înlăuntrul aceleiaşi grupări şi
în această formulă de mişcare specializată şi de apostolat, delà
egal la egal; „du pair par ie pair". De sigur că această idee nu-i
era în întregime personală: am văzut ceva asemănător în înaltele
Şcoli; dar tocmai s'ar zice, una dintre aceste directive întocmite
potrivit situaţiei actuale a Bisericii lui Hristos, inspirată de acelaş
Spirit al lui Hrlst care povăţueşte pe Vicarul său şi care animează
şl pe cel mai mic dintre ai săi.
Deci în Franţa, ca şi în Belgia, tinerimea catolică s'a reorga

nizat In ramuri surori, cari atacă fiecare mediul său. — Tinerimea
agricolă catolică este pe cale de a-şi alipi nenumăratele şi exce
lentele elemente de prin satele noastre şi încă de pe acum pare a
fi chemată să remedieze individualismul înnăscut al ţăranului pe
planul organizării profesională. Şl aci tinera generaţie culege roa
dele unei activităţi mal vechi şi a unor aşezăminte de învăţământ
agricol, cum e cazul Fraţilor Şcolilor creştine, (care au ajutat şi
pe tinerii muncitori, cum sunt şi facultăţile catolice de la Apus.
Un tineret maritim catolic este pe calea de a razim credinţei
tradiţionale, mai cu seamă la Bretonii, noştri cari sunt uşor deso-
rientaţi când se găsesc, departe de parohia lor, pe aceste uzine plu
titoare care sunt vapoarele moderne.
O altă grupare Jeunesse Etudiante Catholique, care într'adevăr
pare a privi mai mult învăţământul secundar, este deja deplin or
ganizată pentru a străbate, „noyanter" „copleşind" liceele şi pentru
a combate ceeace influenţa lor poate avea primejdios, sau de a
întări elementele creştine care se află acolo din ce în ce mai
mai des.
Să amintim aci că, spre Iunie trecut, cea mai mare asoclaţte
de profesori de liceu a refuzat de a se înfeuda C. G. T.-uiui. Să
mai amintim şi că membrii catolici din învăţământul oficial din cele
trei trepte sunt contituiţi în grupări pline de viaţă, dintre care una
a fost fondată de Lotte, amicul de neuitat şi confidentul lui P é
guy, au ţinut la Paris, în vară, grandioase zile universitare, încu
nunate de hirotonirea unuia dintre foştii lor colegi Ia Notre Dame
din Paris.
Aceeaş J. E. C. este organizată şi în „colegiile* noastre cre
ştine, în care ea aduce un element de bun spirit şi de recepţie a c -
tivă a educaţiei şi de unde ea fraternizează cu tinerii catolici ai

liceelor. Ea colaborează şi cu Congregaţiile mariane, în plină re
naştere şi ele, care au ţinut anul acesta şedinţe solemne în Cate
drala cântată de Péguy, din Chartres. — Un semn al vitalităţii şi al
avântului acestei Tinerimi catolice franceze este că, sub diferite
forme, chiar în anul acesta, tinerimea catolică canadeză i-a putut
cere sfaturi şi inspiraţii.
Tinerimea studenţească propriu zisă, înafară de înaltele Şcoli,
are alte organizaţii speciale pe cari !e cunosc mai puţin: o asocia
ţie pentru medici, este foarte înfloritoarei Ele au organizat la Paris,
în August, congresul mondial al asociaţiei Pax-Romana, unde au
participat şi catolici români.
In această privire generală a activităţii şi a vieţ i catolice n'am

vorbit despre ceeace de multă vreme face fondul tabloului; cum este
redeşteptarea spiritului liturgic. — Toată această desfăşurare a vieţii
religioase contemplative sau active, aceasta cuprinzând toate formele,
vechi medievale ca şi pe cele mai moderne, cum ar fi infirmierele
sociale, pentru a nu maj am nti de clinici şi spitale câteodată ofi
ciale sau municipale. Astfel la Lyon, oraşul Măriei, dl Herriot, ca
primar, este oare cum superiorul ierarhic al unor călugăriţe, pe cari
nici odată nu s'a gândit să le alunge.
N'am vorbit despre organizaţiile mireneşti despre operele de
binefacere (Soc. Sf Vincenţiu de Paul), despre operele misionare, de
origine mirenească şi ele, ca şi această operă a Propovăduirii ere
dinţei a cărei transferare recentă la Roma a însemnat o supremă
consacrare.
N'am avut pretenţia să dau acest tablou complect a! activităţii
Bisericii în profitul Naţiunii, pe care ÎI expune aşa de concret pavi-
ionui catolic delà expoziţia din Paris: un ziarist român mi-l-a des
cris ca un muzeu de propagandă modernă în genul celor două pa
vilioane sfidătoare, al Germaniei şi al Rusiei. Insă eu cred că am
redat impresia temeinică a unei vieţii creştine, nu numai intense
dar foarte active şi care fără să aibă, poate, aspectul „iot-organi
siez, puţin „retranche" şi foarte la vedere, al minunatelor opere ale
catolicismului german, se amestecă în tot ramii de activităţi sănă
toasă a naţiunii şi o străbate, o penetrează, dupăcum sufletul stră
bate trupul, în care n'ar putea să fie strein. Cred că am dat impre
sia că în dosul faţadei schimbăcioase a guvernelor sale, naţionale
radicale şi socialiste, — căci dreapta şi stânga mai înseamnă, oare,
ceva? — şi sub violenţa aparentă a opoziţiei lor, Franţa continuă,
fără eclipsă, să păstreze şi desvolte o viaţă creştină intensă.
Numai uitarea acestui adevăr explică mirarea scandalizată a
Nr. 10-12 CtJLTURfl CREŞTINĂ 713
cutărei ţări sau a anumitei presse, când un eveniment, cum este consa
crarea Bazilicei de la Lisieux de către Cardinalul Secretar de Stat,
vine să reveleze o mare ţară creştină, creştină până aproape şi în
1
guvernul ei, care reprezintă totuşi Franţa ). „Catolicismul politic
francez şi Vaticanul, — s'a spus cândva, — au organizat o mare
manifestaţie politică, pregătită din bună vreme, care trebue să pre-
rinte lumii Frontul Popular Francez ca pe un zid şl un protector
al Bisericii Romane".
Răspunsul franc frăţesc ne-a venit de altcum de la Roma, din
condeiul contelui della Torre în Osservatore Romano din 15 Iulie:
„Dacă poporul gentilom, poporul francez a fost în aceste
împrejurări la înălţimea tradiţiilor sale, prin fervoarea mulţimilor
şi prin manierele cavalereşti ale guvernanţilor, deasemenea şi noi
italienii născuţi de odată cu credinţa nu putem decât să fim mândri
de toate manifestările nobile ale „fiicei primeinăscute", şi chiar
toate naţiunile nu pot decât să se bucure de a înregistra aceste
fapte, pe lângă toate cele ce se scriu asupra doctrinelor şi activită
ţilor fronturilor opuse".
In atmosfera creştină şi muncitoare a unui mic şi vechiu oraş
din Normandia, al cărui nume păstrează amintirea unui trib, a unei
cetăţi gallice, în aureola de sfinţenie simplă şi catolică a unei fetiţe
care se jucase până aproape ieri cu un mare om politic din oraşul
ei natal, mort de curând, omagiile guvernului nostru n'au făcut de
cât să consfinţească aclamările spontane ale mulţimilor noastre
creştine.
Oare — când, pe vechiul nostru pământ Biserica singură a mai
rămas în picioare în mijlocul prăbuşirii tuturor instituţiilor ocroti
toare. Ea a ştiut să-şi adune fiii în jurul el, să cheme în braţele ei
nouile naţiuni; Ea a ştiut să facă din Oallia creştina Franţa catolică
şi să instaureze o eră de o mie de ani de creştinism.
S'au întrebat oamenii de multe ori în zilele noastre, dacă nu
suntem cumva în ajunul unui nou Ev-mediu. Evul mediu, aşa cum
fu la noi, ne-am putea gândi să-1 încadrăm între cele două date
simbolice: moartea Sfintei Genoveva — patroana Parisului — şi
moartea paralelă a sfintei Ioana d'Arc, pentru a vorbi ca şi titlul
uneia dintre ultimele poeme ale lui Péguy, inspirate de frescurile
Panteonului.
Dacă este aşa, se pare că într'adevăr semne noui au apărut
pe cer şi că Christ ne-a trimis pentru a doua oră pe una dintre
sfintele acestea, care au veghiat şi s'au rugat deasupra leagănului
şi a baptisterului Franţei creştine.
1
* * Păr. F. TAILLIEZ, S. J.
') Nu uitaţi că prezidentul Republicei e catolic: ani avut eu însumi pe
unul dintre nepoţii lui cu acelaş nume ca elev într'un colegiu din Lorena.
5
SF. FRANCISC D E ASSISI LEGISLATOR
Dante Àlighieri, acest uriaş al gândirii omeneşti şi cel mai

mare poet al creştinătăţii, privind figura măreaţă a Serafimului
din Assiai, fu răpit de atâta măreţie în cât negărind linii destul
de maestre pentru desenul în viersuri a sfântului Francise, cu
umilinţă scria: „... la cui miiabil vita Meglio in gloria del Ciel si
conteiebbe" i).
Intr'adevăr. Nu se putea caracteriza mai bine vieaţa acestui
om sfânt, decât numind-o vieaţă minunată. Deschidă oriciue isto
ria neperitoare, scrisă de martorii contimporani ; răsfoiască stu
diul neîntrerupt al celor şapte veacuri de cercetări ; analizeze în
linişte desvoltarea gigantică a operei providenţiale a „Sărăcuţului"
şi nu va putea spune decât „digitus Dei est hic" ' ) . Vieaţa din
care se zemislise o operă aşa de sublimă şi de unde a luat atâta
putere de sfinţire încât să subjuge vremurile, trebuia să fi fost o
vieaţă minunată, vrednică doar de slăviţii locuitori ai cerului. Sf.
Părinte Papa Piu XI, în Enciclica sa Rite Expiatis, dată în a.
1926, cu prilejul centenarului VII delà moartea Sf. Francise, între
geşte gândul „Preaînaltului Poet", arătând totodată şi pricina
acestei caracterizări:... „pare, zice S. S., că se poate spune, că n'a
fost niciodată nimeni, în caie să strălucească mai mult, mai vie
şi mai asemănătoare, icoana lui Isus Hristos şi forma de vieaţă
evanghelică decât în Francise. De aceea el, care s'a chemat pe
sine Crainicul Marelui Rege, a fost salutat pe drept ca un alt
Hristos, deoarece s'a arătat contimporanilor şi veacurilor viitoare
ca un Hristos îeînviat, de unde urmează, că tot aşa trăeşte azi
în ochii oamenilor şi va uima să trăiască îu toate generaţiile
viitoare".
Nu e scopul nostru a scoate aci în relief faptele pentru care
această vieaţă se bucură de atâta slavă, căci ar fi o' îndrăzneală în
care ar putea să se împlinească zisa Scripturii: „Qui scrutător est
3
maiestatis opprimetur a gloria )". Totuş sub imboldul de dra-
4
) DANIE Paradisul C. XI.
») Ieşirea 8, 19.
») Eccle, 3, 22.
Nr. 10-12 CULTORA CREŞTINA 715
goste fiească, vom încerca a scoate la iveală acea lăture a acti

vităţii lui care ni-1 arată pe Sf. Francise legislator înţelept, siguri
fiind că astfel rămâne luminată opera cea mai frumoasă a lui,
aceea ce i-a meritat cu tot dreptul titlul de Patriaih al săracilor.
In frământările avântului tineresc, Sf. Francise se arătă omul
pătruns de convingerea că el e făcut pentru lucruri mari. „Vbiu
fi un mare principe", zicea e l ' ) . Adevăratul înţeles însă al a-
cestui destin s'a vădit lumii numai prin munca depusă pentru în-
frânarea proprie, întru a se asemăna cu Hristos răstignitul. Pilda
sa de renunţare şi de umilinţă va fi ca un soare ce avea se în
semne o nouă zi în vieaţa lumii şi, cu un farmec nespus, avea să
atragă şi pe alţii pe urmele sale. Dar idealul evanghelic care se
înfiripa în mintea sa tot mai clar în urma luminilor suprafireşti
de care să lăsa condus, cerea experienţă, cerea prudenţă şi de
aceea mijloacele, pe care el le va hotărî spre a-1 ajunge, nu se
vor turna în formă definitivă decât după mulţi ani. Principele
de altă dată va deveni Patriarh legislator în Biserica lui Hristos
şi ca a t a r e , suflet prea nobil şi discret, cum îl numeşte Celanul,
va rândui, va adăoga, va scoate ceeace va fi nevoie, spre a-şi
ajunge ţinta sa atât de înaltă. După autorii cei mai competenţi,
în materie de istorie franciscană, lucrurile se petrec astfel:
La 24 Februarie 12092), Francise întră în bisericuţa Sf.
Maria degli Angeli, şi auzid la sf. liturghie evanghelia delà Sf.
Luca, cum Domnul Hristos îşi trimite apostolii spre a predica
Vestea cea bună, cere lămuriri preotului şi văzând că înţelesese
bine, Francise strigă: „Iată ceeace doream, ceeace caut, şi ceeace
vreau să urmez". îşi aruncă toiagul, îşi desleagă încălţămintele,
se încinge cu frânghie şi caută să îndeplinească toate după cum
le auzise „pentrueă, el nu era un surd ascultător al evangheliei,
făr' celea ce auzise, le păstra aevea în minte şi se silea să le
3
îndeplinească, după cum era scris" ). Iată încolţită, în sufletul
lui Francise, sămânţa de muştar a regulei franciscane. La cel
dintâi prilej ea va răsări cu putere, pentru ca apoi să ajungă la
desăvârşire şi să minuneze veacurile cu sublimitatea ei. Şi pri
lejul n'a întârziat. S'au adunat în jurul său cei dintâi tovarăşi :
Fr. Bernard de Quintavalle şi Petru Cataneo. Francise aleargă
acum deadreptul la Sf. Evanghelie ca să afle voinţa lui Dumne
zeu. Cartea sfântă se deschide tot acolo şi el le zise: „Fraţilor,
l
) Leg. 3 Soc. n. 3; S. Bonav, leg. I. 2; Soc. II. 4; S. Bonav 1, 3.
s
) PETREON, Cronologia di S Francisco în Miscellanea francescanea.
Vol. CI.
s
) CELAN, a. 22. 3; Soc. n. 25; sf. Bonav, C. 3, n. 1.
5*
16 CULTURA CREŞTINA Nr. 10-12"
aceasta e vieaţă noastră, regula noastră, precum va fi şi regula

tuturor acelora cari vor voi să vină, să între în tovărăşia noastră.
Mergeţi ori unde şi împliniţi cele auzite". Zis şi făcut. Din acea
zi, ei au trăit împreună după sfânta Evanghelie ce le-o arătase
Domnul')- Aceasta se întâmplă, la 17 Aprilie 1209. Mai târziu
Francise, ajuns pe patul morţii, va zice în testamentul său, rea
mintind zilele acestea: „Domnul însuşi mi-a arătat că noi trebue
să trăim după sfânta Evanghelie" *).
Cât despre o regulă scrisă, găsim mărturii numai un an mai
pe urmă. Fraţii erau acum câţi şi apostolii la număr. Francise
îşi înţelegea pe deplin rolul său de întemeietor. Aşterne deci pe
hârtie o regulă de vieaţă şi cu toţii pornesc la Roma, s'o supue
aprobării Papii. Era atunci în scaunul Vârhovnicului apostolilor,
unul dintre Papii cei mai vrednici, Inocenţiu III, care numai după
ce văzu, într'o viziune, Lateranul dărâmându-se şi pe Francise
susţinându-1 cu umerii săi, se hotărî a-i aproba, prin viu graiu,
regula ce i-se părea greu de păstrat, dar nu cu neputinţă, fiind
scoasă chiar din Sf. Evanghelie. Această regulă scrisă n'a ajuns
până la noi, însă din vorbele Fundatorului, ştim că era simplă:
„Domnul mi-a revelat, că noi trebue să trăim după norma Sf.
Evanghelii. Şi eu cu vorbe puţine şi simple am scris-o şi Dom
3
nul Papa mi-a aprobat-o" ). Toma Celanul ne lămureşte mai
bine: „Văzând fericitul Francise că Domnul Dumnezeu îi înmul
ţeşte zi cu zi numărul fraţilor, atât pentru acei cari erau, cât şi
pentru acei cari ar mai fi venit, a scris, cu simplicitate şi vorbe
puţine, o formă şi o regulă de vieaţă, care s'a slujit de vorbele
evangheliei, a cărei desăvârşire numai o dorea cu înflăcărare. A
mai adăogat numai puţine hotărîri ce erau trebuincioase numai
decât, pentru orânduirea evlaviosului chip de a trăi*j. Vorbele
Evangheliei, despre care se pomeneşte aici, erau aceleaşi pe care
le cetise, când deschisese Cartea sfântă, apre a afla voinţa Dom
nului în biserica Porţiunculei. Timp de patrusprezece ani
(1209—1233), această rândueală fu îndestulătoare. Deoarece mai
mult decât cele scrise, regula era însuş Francise „care nu înceta
de a îndemna, a dojeni şi a da poveţe. Pe de altă parte, înşişi
B
fraţii se sfătuiau între ei, cum să poată observa mai bine regula" )«
Cu începerea anului 1214, Frăţia dobândeşte oameni învăţaţi cari
') 3 Soci. n. 28 et secr. Celan I. 25; II. 14, 1; Bonav, C. 3. n. 34.

*) Testament, Opuse 37.
») Idem.
«) I. Celan n. 32; .3 Soc. n. 51. S. Bonav C. 3 n. 8
') 3 Socii.
vor fi avut şi ei o oarecare influenţă în desvoltarea regulei. Dar

mai multă decât aceştia, a avut Card. Ugolino, prietenul sfân
tului de pe când era episcop în Assisi, care a ajuns papă la
1227. Cu ajutorul acestuia, şi a altor cardinali, Francise putu do
bândi, în anul 1219, delà Onoriu III, scrisori de recomandare către
episcopii care nu prea simpatizau noua instituţie, fiindcă nu era
încă aprobată solemn de autoritatea supremă. Prin aceasta se
face încă un pas înainte spre codificarea regulei. Ceeace l'a făcut
pe legislator să-şi arate mai hotărît gândul a fost următorul fapt:
In timpul misiunei sale din Egipt, fraţii din Italia au introdus
unele înnoiri în regulă. Francise, la întoarcere, le-a casat, păstrând
regulele sale i) şi luând în seamă toate sfaturile şi îndemnurile
adunărilor, numite capitole, ţinute şi ale Card. Ugolino, acum de
venit protector al ordinului, a pus pe fr. Cezar de Spira, cuno
scător adânc al Scripturii, să împodobească regula cea simplă cu
texte scripturistice.
Această regulă ce ne-a rămas până astăzi, s'a scris după
capitolul din 1220 şi e baza regulei ce avea s'o aprobe, trei ani
mai târziu, cu o bulă solemnă, Papa Honoriu III. Intr'aceasta tim
pul, cel mai bun sfătuitor, arătă lui Francise că regula se lungise
prea mult. De altă parte, mai rămâneau de adăugat nişte lucruri,
ce i-se păreau trebuincioase pentru ca opera să fie cât mai de
săvârşită. Se retrage deci în mănăstirea delà Fonte Colombo, lângă
Rieti, cu fr. Leon, duhovnicul său, cu fr. Bonitius, jurist mare din
Bologna, şi după ce se pregăti cu post şi rugăciuni de 40 de zile,
a scris regula definitivă, după cum i-a dictat-o Duhul sfânt la
rugăciune. După câteva zile află că Fratele I l i e ' j , vicarul său,
căruia îi încredinţase textul regulei, îl perduse, aşa că Sărăcuţul
s'a văzut nevoit să se întoarcă iarăş în singurătate, spre a o scrie
din nou. Ceeace a şi făcut tot atunci, ne spune Sf. Bonaventura,
şi a scris-o cu aceleaşi cuvinte ca mai înainte. Aceasta a fost
aprobată de Honoriu III, în ziua de 29 Noemvrie3) 1223 cu bula
4
Solet annuere ).
Iată pe scurt istoricul regulei franciscane:
Trecuseră 22 de ani, ani de lungă chibzuială, de când se
schiţase întâiul proect de lege. Francise se folosise de o expe-
l
) Chronica Fr. lordanied. A. Bochemer, p. 15 n. 15.
') Benofii Compendo de Storia minoritica.
') In amintirea acestei zile, Ordinul franciscan sărbătoreşte, în fiecare an,
la 29 Noemvrie, pe toţi sfinţii franciscani.
4
) Originalul acestei bule se păstrează cu sfinţenie Ia Bazilica patriar
hală a Fraţilori Minori Conventuali din Assisi.
718 OTLTORA CREŞTINA Nr. 10-12
rientă atât de lungă, primise cu plăcere sfaturile persoanelor bi

sericeşti, ceruse cu umilinţă rugăciuni, nu numai delà fiii săi, ci
chiar şi delà Sf. Clara, pentru a avea mai multă lumină delà Pă
rintele luminilor. Oare nu sunt acestea destule dovezi că Francise
s'a lăsat condus în compunerea regulei de virtutea prudenţei che
mată aşa de frumos de Celanul : auriga virtutum ? Să ne oprim a-
cum puţin, şi asupra conţinutului regulei. Aci vom vedea şi mai
lămurit pe legislatorul ideal al Tagmei Săracilor. Regula are 12
capitole şi cuprinde: porunci, sfaturi şi libertăţi, ce fac dintr'însa
un codice înalt de pietate, o călăuză sigură ce conduce la sfinţenia
cea mai înaltă, un manual de prudenţă şi de bună cârmuire, un
soare de inspiraţiune apostolică şi culturală.
„Francisc era omul de vieaţă evanghelică, sluga evangheliei
în adevăr şi credinţă... Grija sa cea mai mare, dorinţa sa cea mai
deosebită, maxima sa fundamentală era de a păstra în toate şi
J
peste toate sfânta Evanghelie" ).
De aceea era de aşteptat ca din sfânta Evanghelie să facă
ţinta şi idealul cinului său. într'adevăr, el începe regula astfel :
„Regula şi viaţa fraţilor minori e aceasta: Să păstreze Sf. Evau-
ghelie... Fratele Francisc jură ascultare şi supunere Papii, iar fraţii
să asculte de Francisc şi de urmaşii săi" 2).
Aşa, Francisc, pe când îşi ia Evanghelia de ţel, îşi ia drept
călăuză pe Tălmăcitorul infailibil al Evangheliei.
Cine nu vede aici piatra unghiulară, prin care se deosebeşte
reforma adevărată de fanatismul turbat al pseudo-reformatorilor
de ieri, de azi şi de mâine?
Acei cari vor să intre în ordin urmând regula trebue să
vândă toate şi să le dea săracilor şi intraţi odată, să nu mai lase
ordinul, căci nu e vrednic de împrăţia cerului acela care pune
3
mâna pe plug şi se întoarce î n d ă r ă t ) .
Fraţii trebue să se îndeletnicească cu rugăciunea după ritul
Bisericii romane; să postească 2 paresimi şi toate Vinerile de peste
an. Să fie blânzi, modeşti, umiliţi, paşnici, şi când întră în vre-o
4
casă, să zică: „pace acestei c a s e " ) . Bani să nu primească"), dar
să lucreze cu credinţă, însă mai presus de toate; să caute duhul
6
Domnului şi al rugăciunii ). Fraţii să nu îndrăsnească a-şi însuşi
ceva, dar ca nişte călători în această lume să meargă după po
mană cu încredere în pronia dumnezeească; să nu se ruşineze de
partea lui Hristos, ci a'aleagă ca moştenirea cea mai înaltă sără-
») Celano I. no. 7. 8, 4.
») Cap. I. ') Cap II ') Cap. III. ») Cap. IV. «) Cap. V.
Nr 10-12 CULTURA CREŞTINĂ 719
cia, care îi face lipsiţi în bunuri pământeşti, însă îi împodobeşte

cu virtuţi. Aceasta să-i ducă în pământul celor vii şi altceva nimic
să nu dorească sub soare. Să se iubească unul pe altul, mai mult
decât o mamă îşi iubeşte copiii săi, deoarece sunt fraţi duhovniceşti
şi la olaltă să slujească altora, cum doresc să fie îngrijiţi e i ' ) .
Cele ce urmează privesc mai ales organizarea ordinului. Toţi
fraţii sunt datori să aibă un ministru general, pe care să-1 aleagă
miniştrii provinciali în capitlul delà Rusalii, ce trebue să se adune
din trei în trei ani 2).
Acesta trebue să examineze pe fraţii predicatori, cari nu vor
predica fără aprobarea lui, nici în dieceza vreunui episcop, care
nu le-ar da învoire. Insă, după pilda lui Isus, predicile lor să fie
scurte şi bine rânduite spre a vorbi poporului despre viţiuri şi
3
virtute, despre pedeapsă şi despre răsplată ).
Fraţii, cari sunt în slujbă, să-şi aducă aminte că sunt slugile
celorlalţi fraţi şi deaceea să-i viziteze, să-i sfătuiască la bine să-i
îndrepte şi să nu le poruncească lucruri împotriva lui Dumnezeu,
a regulei şi a sufletului. Mândria, slava deşartă, invidia, sgârcenia,
grija de cele trecătoare, vorbirea de rău, murmurul, să nu a bă în
găduinţă între ei. Cei ce nu ştiu carte să nu înveţe, dar să aibă
grijă să crească în duhul Domnului, rugându-se cu inima curată,
să aibă umilinţă răbdare, în prigoniri, căci cei statornici se vor
4
mântui ).
Să se ţină departe de acele prilejuri, ce ar putea pune în
6
primejdie numele lor cel b u n ) . Iar acei cari ar voi să meargă mi
sionari între păgâni ca să predice evanghelia, să ceară învoire mai
întâi şi mai marii să nu învoiască aceasta decât celor vrednici.
In sfârşit, obligă pe superiori să ceară delà Papa un Cardina,
care să fie cârmuitorul, directorul şi corectorul acestei fraternităţi,
ca totdeauna fraţii să fie supuşi şi plecaţi la picioarele sfintei
Biserici Romane, spre a fi statornici în credinţă, în umilinţă şi în
sfânta Evanghelie a Domnului Nostru Isus Hristos pe care au fă
6
găduit s'o păstreze ).
Sublimă sinteză a Evangheliei! A avut toată dreptatea Car
dinalul Ugolino când, încântat de sfinţenia lui Francise, a zis Papii
Inocenţiu III: „Am găsit un om sfânt, care vrea să trăiască după
7
forma sf. Evanghelii şi să păstreze toată desăvârşirea evanghelică" ).
l
) Cap. VI.
») Cap. VII. ») Cap. VIII. •) Cap. IX. •) Cap. X. •) Cap. XI.
•) Cap XII.
7
) 3 Socii 14, 82.
Mişcarea produsă de Francisc va fi deci, prin esenţă, evan

ghelică; iar idealul franciscan idealul Evangheliei. Luat astfel,
ţelul ordinului franciscan se arată nou. Până la dânsul, Evan
ghelia era numai o normă din care se scoteau legile vieţii mănă
stireşti. Rupert de Deutz (f 1130) şi Sf. Bernard de Chiaravale
( t 1153) au pagini de cel mai curat entuziasm pentru caracterul
apostolic al monahismului şi al regulelor monahale. Insă atâta tot.
Francisc de Assisi e cel dintâi legislator care îşi ia drept regulă,
îşi pune ca bază a vieţii sale şi a învăţăceilor săi: Sf. Evanghelie
în cel mai strict înţeles al cuvântului şi se obligă cu tărie la
păstrarea ei. Aceasta n'a făcut-o nici marele Pahomie, nici ma
rele chiriarh Vasile în Orient. In regulele lor nu se spune că
cinul trebue să păstreze Sf. Evanghelie ca bază a vieţii mănăsti
reşti. Mai mult. Nici organizatorii vieţii călugăreşti ai Evului
mediu din apus, ba nici cele două régule, adică acea benedictină
şi acea augustiniană, ce erau în vigoare la începutul veacului
XIII, nu arată gândul de a pune ca bază a lor Evanghelia ca atare*).
Francisc ştia acestea şi de aceea s'a opus la gândul de a lua
ceva din aceste régule. „Eu nu vreau, zicea el, să-mi pomeniţi
de altă regulă, fie ea chiar aceea a lui Benedict, Augustin sau
Bernard, nici să-mi propuneţi alt drum, sau alt chip de viaţă
2
decât aceea ce mi-a arătat-o mie milostivul D u m n e z e u " ) . Tot
pentru aceasta, n'a voit să se învoiască la unirea celor două or
dine în unul singur, cum dorea S. Dominic3). Legislatorul serafic
l
stă tare la cele ce le primise delà Domnul prin r e v e l a ţ i u n e ) şi
nu învoieşte ca lucruri de provenienţă străină să se amestece în
legislaţiunea sa.
Mărturiile contimporane, dar străine de tagma Sărăcuţului,
sunt foarte hotărîte întru a afirma cele susţinute de noi, scrie
ilustrul P. Sparaccio, O. M. Çonv. delà care împrumutăm acestea
Priorul augustinian Walter de Gisburn zice: „Clerici şi laici, ur
mau pe acest fericit Francisc şi îi călcau în urme. Sfântul Părinte
i-a învăţat să aspire la desăvârşirea evanghelică, a îndura sărăcia
şi a păşi pe drumul sfintei simplicităţi. A scris şi o regulă după
Evanghelie pentru sine şi pentru fraţii săi ' ) " . Unul dintre cei
'} P. ILAR1NO FELDER Min. Cap. S. Franceseo, vol, VI p 120.

') Speculum Perfect. C. 67. Cel. 1. n. 32, 3.
*) Cel. II. n. 150 Spec. perf. c 43; Bernard A. Bena Liber de laudibus
B. Franci sci.
*) Testam. 5. Opuse S. P. Francisci.
') Walteri Gisburnensis Chonica de gestis Angliae şt Monumenta Gee-
maniae historica 55. 1. XVIII, 631,
Nr 10-12 COLTEJRft CREŞTINA 721
mai învăţaţi şi mai pioşi călugări din timpul acela, a n u m e cardi

nalul Iacov de Vitry, scrie între altele: „Acest ordin al Fraţilor
Minori se lăţeşte aşa de iute în lume, pentrucă membrii săi imi-
tează perfetc modul de viaţă al Bisericii din vechime... La cele
trei ordine ale Eremiţilor, al monahilor şi al canonicilor, Domnul
a mai adăugat în aceste zile a patra fundare mănăstirească, po
doaba vieţii călugăreşti şi sfinţenia regulei de convent (mănăstire).
De sigur, că dacă noi considerăm starea şi chipul Bisericii delà
început, el nu a adăugat o regulă nouă cât a restabilit, spre a
zice mai bine, pe cea delà început (adecă pe cea evanghelică).
El a trezit religiunea slăbită şi aproape moartă spre a pregăti
atleţi pentru timpurile primejdioase ale lui Antihrist şi spre a
întări Biserica de mai înainte cu aceste ziduri. O astfel de în
semnătate are într'adevăr ordinul săracilor lui Hristos, ordinul
predicatorilor pe care noi îi numim Fraţi Minori. Aceştia sunt
atât de râvnici întru a reînoi religiunea, sărăcia şi umilinţa Bi
sericii delà început, întru a scoate cu setea şi ardoarea duhului
apele cele curate ale evanghelicului izvor, încât ei, urmând nu
numai poruncile dar şi sfaturile Evangheliei, imitează în chipul
cel mai desăvârşit vieaţă apostolică... Acesta e ordinul Fraţilor
Minori şi minunata frăţie a acelor oameni apostolici, pe cari Dom
nul i-a trimis în aceste din urmă zile..." înşişi Dominicanii (uce
nicii Sf. Dominic de Gusman), socotesc ordinul franciscan ca pe
singurul şi adevăratul ordin ce are datoria de a păstra Evanghe
lia. Superiorul general dominican, Humbert de Romans, astfel
scrie pe la jumătatea veacului XIII: „Fericitul Francisc a voit ca
Fraţii minori să păstreze Evanghelia în chipul cel mai desăvârşit.
Şi trebue s'o observe nu numai în lucrurile cele uşoare ci şi în
cele grele, ca de pildă în îndemnul: dacă cineva te loveşte peste
obrazul drept, întoarce-i şi pe cel stâng, pentru ca ei să se arate
1
păstrători desăvârşiţi ai Evangheliei" ).
Aşa că putem zice despre ordinul franciscan că e o crea-
ţiune nouă a Sărăcuţului, e creaţiunea cea mai sublimă ce trebuia
s'o vadă lumea, după Dumnezeeasca întemeiere a Bisericii. Iar
regula franciscană va rămânea pururi ca cea mai limpede apă,
ce va potoli sufletele doritoare de desăvârşirea Evangheliei; ca
cel mai drept drum ce duce la cele mai înalte culmi ale sfinţe
niei; ca cel mai curat focar de adevărată vieată ascetică.
Acum înţelegem de ce Patriarhul, îndemnând cu dragoste
') Humbertus de Romanis: De eruditione praedicatorum, lib. 2 e. 35.

Maxima Bibliotheca Patrum I. XXV. p 468.
722 CULTURA CREŞTINA Nr. 10-t2
de părinte şi cu convingere de legislator, pe fraţi la păstrarea

regulei zice: „Regula e calea vieţii, nădejdea mântuirii, măduva
Evangheliei, calea desăvârşirii, cheia paradisului, zălogul veşnicei
legături. Toţi trebuie s'o aibă, toţi trebuie s'o cunoască, despre
dânsa ar trebui să se judece mereu cu sine, fiecare cu scopul de
a combate tristeţa şi de a reînvia amintirea jurământului făcut.
Ea ar trebui să se ţină mereu înaintea ochilor spre înştiinţarea
purtării proprii şi, ce e mai mult, a muri chiar cu dânsa".
Nu ne mai oprim la regula dată de s. Francise pentru ordinul
Damelor săiace în anul 1212, nici la ceealaltă regulă scrisă în
1221, pentru Ordinul III de pocăinţă '), căci ar însemna a ne lungi
înzădar, având ele aceeaş notă caracteristică ce i-au consacrat
Sărăcuţului numele de: cel catolic şi de: cel care e cu totul apo
stolic, adică: Prudenţa evangheliei sprijinită pururi pe autoritatea
Papii.
Ajuns aci, am voi să avem limbă de serafim, care singură
ar fi în stare să preamărească înţelepciunea acestui legiuitor se
rafic, învăţat de Domnul, a căutat lumină numai în vorba veş
nică a Evangheliei. Bărbat înţelept, şi-a zidit casa nu pe nisip
cum au făcut săracii din Lyon şi secta Umiliţilor din Italia, de
a
pe timpurile acelea, ci pe piatră j , pe stânca neclintită pe care e
3
zidită însăş Biserica, hristos ieri şi azi şi în veac ). Evanghelia
lui a fost, este şi va fi, cea mai de actualitate carte; legile lui
neapărat de trebuinţă pentru mântuire, căci nu li s'a dat oame
nilor alt nume în care să se poată mântui*). Sf. Francise din
Assisi va rămânea alături de Dânsul ca o copie faţă de original.
Omul cel mai asemănător cu Omul-Dumnezeu, Solon creştin nu
numai al evului mediu, ci al tuturor timpurilor. Iatii şi cuvintele
Părintelui Papa Piu XI, care îl slăveşte tot pentru aceasta, şi-o
arată ca: pricina că se aprinse puterea virtuţii sale şi şi azi e tot
aşa de în stare să lecuească relele societăţii !" ")
Ar trebui să aducem aci şi toate mărturiile Papilor înaintaşi,
prin cari se înalţă legislaţia Sărăcuţului, însă spaţiul unui articol
nu ne învoeşte aceasta. Ar trebui să dovedim, an cu an, admira-
ţiunea crescândă a lumii creştine pentru regula serafică şi spori
rea păstrătorilor ei oriunde. Istoria însă e o carte deschisă pentru
') Vezi Enciclica »Sacra propediem» a Sf Părinte Benedict XV dată în

anul 1921.
') Mat. 7, 24.
s
; Evrei, 13, 8.
4
) Act. Ap. 4, 12.
') Enciclica: Rite expiatis, idem.
toti cei ce vreau s'o cetească. Ne mărginim numai a concentra

în puţine rânduri efectele minunate ale regulei franciscane. Ele
sunt dovadă eloquentă despre înţelepciunea legislatorului.
Aceste legi, acest ideal franciscan, a adunat în jurul lui
Francisc armate întregi de tineri generoşi şi sfinţi „Am recuno
scut pururi, vorbeşte Ganganelli (Clement XIV), ca venite delà
acest isvor limpede, cinstea ce şi-a dobândit-o ordinul Sf. Francisc,
dând lumii un Anton de Padaa a cărui vrednicie extraordinară,
oricât de schimbătoare ar fi lucrurile omeneşti, nu s'a clintit nici
nu s'a împrăştiat în decursul veacurilor; dând un Bonaventuia, a
cărui dulceaţă era tot atât de mare ca şi elocventa, şi a cărui
înălţime şi adâncime de cunoştinţe i-a meritat titlul de Doctor
serafic*)... Sinaxarul sfinţilor Franciscani e ca un cor de voci ce
se pierde în lumea largă în lauda regulei prin care s'au sfinţit.
Catalogul nesfârşit al Cardinalilor, Episcopilor, Doctorilor, Artişti
lor franciscani, iluştri prin ştiinţă şi înţelepciune, e un sigil ce
l-au p u s veacurile spre întărirea înălţimei legislaţiei serafice.
Aceste legi au fost acelea cari au dat pământului un Sixt
al IV-lea, a cărui amintire nu se va şterge niciodată în veacurile
viitoare, admirându-1 toată lumea ca pe un principe capabil de a
!
guverna toate împărăţiile, cu înţelepciune şi tărie nu de r â n d ) .
Dar Nicolae IV, Alexandru V, Iuliu II, Clement XIV, nu sunt ei
tot slava regulei Sărăcuţului?3)
Aceste legi au fost pururi făuritoare de noi apostoli, de noi
apostoli misionari. Ele au oţelit sufletul atâtor mucenici cari
şi-au vărsat sângele pentru a lăţi împărăţia lui Dumnezeu şi a
propaga credinţa. Alexandru IV, deja în 1258, saluta pe aceşti
oameni deprinşi a se lupta cu Maurii, cu Păgânii, cu Grecii, cu
Cumanii, cu Etiopenii, cu Sirienii, cu Scandinavii, cu Alemanii,
cu Sarmaţii, cu Goţii, cu Sciţii, cu Rutenii, cu Iacobiţii, cu Nubianii,
4
cu Nestorienii, cu Georgienii, cu Indienii, cu Muscalii! ) In Ro
5
mânia franciscanii lucrează de 700 de ani .).
Ordinul Franciscan are azi cei mai mulţi misionari şi nu este
popor, în care să nu se afle fii de-ai Sf. Francisc şi să nu fecundeze
cu muncile apostolice cele mai ingrate regiuni chiar şi cu sângele
lor. Adevărul acesta 1-a arătat statistica prezintată la Expoziţiu-
Lorenzo Ganganelli, Bolle, discorsi e lettere — Vol II.

1
Idem.
3
) Dintre cele trei familii franciscane, numai familia Fraţilor minori,
conventuali a avut Papi.
4
) Sbaralia: Bull. Franc. II. 280.
•) Vezi şi Georgeacu: Vestitorul. Octomvrie, 1937.
nea misionară vaticană. Adevărul acesta 1-a văzut încă odată

lumea întreagă, în luna Octomvrie 1926, când în slava lui Bernini
din Sf. Petru, s'au perindat, în trei dumineci, beatificaţiuni de
mucenici franciscani din toate cele trei familii în câte sunt îm
părţiţi astăzi.
In sfârşit, legile sfântului Patriarh Francisc, sunt redate cu
termeni foarte simpli, pentrucă el n'a întrebuinţat altă vorbire
decât a Evangheliei'). Totuşi n'a fost o regulă, şi nici nu va mai
fi poate alta, care să fi avut atâţia tălmăcitori ca regula Sf. Fran
cisc. I-au făcut comentarii: Papii Gregoriu IX, Inocenţiu IV, Ale
xandru IV, Gregoriu X, Nicolae III, Clement V, Ioan XXIII, iar
dintre învăţaţii franciscani cei patru doctori delà P a r i s : Sf. Bona-
ventura, Hugo de Digna, Ioan Peckam, Ioan della Valle, Petru
Ioan, Ubertin din Casale, Bartolomeu de Piza. Dintre iurişti :
Bartolo de Sassoferatta şi Petru Angaran, etc.
Dar de ce să mai întârziem cu concluzia?
Slava Ordinului Franciscan, ce se încadrează magistral în
slava Bisericii universale, ca a nici unui alt cin călugăresc, este
numai şi numai slava regulei scrise de Sărăcuţul lui Hristos, iar
legislaţia aceasta serafică îi ţese în jurul capului cea mai strălu
cită aureolă de conducător inspirat.
Credem că am abuzat prea mult de răbdarea cititorilor. Pu
nem deci sfârşit acestor rânduri, cu frumoasele cuvinte pe care
Celano le rosteşte în lauda legislatorului Săracilor: „Egregius arti-
fex ad cuius formam, regulam et doctrinam, efferendo praeconio,
in utroque sexu Christi renovatur Ecclesia et trina triumphat mi
2
liţia salvandorum" ).
P. ION GÂRLEANU
ieromonah franciscan rom. unit.
') Lorenzo Ganganelli, loc. citât.

2
) Sbaralia, Supplcmcntum ad Scriptores Waidingi, ed, 1506, p. 344.
•) Celano I XV. 40.
VIAŢA ROMÂNEASCA ÎN COLINDE
— OMAGIU MEMORIEI LUI CIPfiRIU -
1. Fiinţa, n u m e l e şi o r i g i n e a c o l i n d e l o r la R o m â n i
Colinde (sing. colindă şi colind) se numesc cântecele obişnuite

la poporul român de pretutindeni în „Ajunul Crăciunului" (sărbătorea
Naşterii Domnului), la Crăciun şi la Anul nou, mai rar Ia Bobotează
şi acum foarte rar la Paşti (învierea). Ceice cântă colinde la ferea
stră, la uşă (în tindă), ori în casă, se numesc colindători. Aceştia
în colindă se numesc, prin antonomasie, „ospeciorii lui Crăciun"
2
(oaspeţii), „uspăcloii", „uspăclorit"») şi Jeţti" (fiii) lui Crăciun ).
Ei sunt ascultaţi cu pietate religioasă, ca şi cum ar îndeplini acte
de pietate către Dumnezeu şi de onoare „gazdei" — unde colindă.
Umblă delà casă la casă întreg satul. De aici verbul a colinda
înseamnă 1. a cânta, colinde; 2. a umbla pe rând delà unul la
altul. (Fixăm aceasta însemnare preţioasă, care ne conduce la
8
explicarea originei colindelor ); 3. a cânta în onoarea cuiva, spu-
nându-1 uneori şi numele (Ana, Maria) ori numai profesia, ocupa-
ţiunea (preot, j u d e = p r i m a r ş. a.). 4, In sfârşit a colinda înseamnă
şi a ruga cu stăruinţă.
După forma lor internă colindele sunt imnuri, sau ode, cari
devin religioase prin conţinutul şi melodia lor tainică şi religioasă )
la care se mai adaugă, drept timbru neîndoielnic, refrenul sau in

vocaţia. Prin refren chiar şl unele legende şi balade, încă şl „bo
cetele", capătă înfăţişare de adevărate colinde.
Asupra etimologiei numelui .colindă" încă discută filologii.

Cei mai mulţi dintre ai noştri rezonează aşa: Numele colindă de
rivă deadreptul din latinescul Calendae (Kalendae). Slavii au luat
delà Români obiceiul de a colinda şi deodată cu acela şi numirea
cântecei, care la vechii Slavi sună Koloda; în micile dial. rus. Ko-
lida, Koljado şi srb. Kolenda. Acest nume 11 aflăm şi la neo-greci:
Kolavxov (pron. Kolandon) însemnând: covrigi, pânişoară rotundă,
V V. Col. XXX, XXII. Din culegerea „Colinde din Ardeal du Al*.

!
) Col. CXXVII ibid. Viciu, edit Academ. rom. Bucureşti.
V MANQIUCA S. »Calendariu pe an. 1882«, în tratatul Colinde* 1.
ce se dă copiilor cari colindă din poartă 'n poartă strigând „Hri

stos s'a născut!" Tot la Grecii moderni numele ra Kalăvxia (cet.
calandia) însemnează: cântec de felicitare în seara de Anul nou =
Kalendae. De aici verbul Kakawlçw= ksyiu ra Kâlavta, colind')•
In contra acestora unii slavist! susţin, că noi, Românii, am
fi luat delà Slavi şi obiceiul de a colinda şi numirea cântecei:
colindă. Aceşti autori susţin de adevăr istoric că noi am fi primit
creştinismul prin Slavi, ceeace nu este dovedit, din contră este a-
deverit prin terminologia noastră creştinească că creştinismul nostru
e roman. Astfel părerea lor despre origina slavă a numelui din
chestiune este greşită. Notez că şi obiceiul de a colinda îl avem
delà Romani, cum vom arăta mai jos.
însemn, că în Ardeal, prin munţii Bihorului şi către Arad, se
zice exclusiv numai corindă. Acesf nume însă, nu se poate deriva
foneticeşte din Calendae. De fapt: din numele latin: Calendarinm,
din Calendae, poporul român a făcut „Cărindariu". Tot astfel, prin
analogie, din Calendae ar fi făcut Cărinde, cum e natural: cu ă
din a netonic, sub influinţa guturalei / şi a moioase! r, născute prin
rotacizarea lui /. Acest fapt constitue dificultate de neînvins pen
tru filologii adepţi ai hipotezei 1-a. Intre aceste două păreri opuse
ne declarăm sintetişti: Noi înclinăm a crede, că numele colindă nu
derivă deadreptul din lat. Calendae, a căru însemnare primitivă a
fost: întoarcerea soarelui din solstiţiul de iarnă spre em sfera noa
stră. Kalenda, la Indieni = fata soarelui; însuşi soarele din Decem
vrie, când Kalenda era salutată şi onorată cu daruri Calendae la
Romani era numirea primei zile a lunii, când poporul era chemat
în Capitoliu să audă delà pontifi: câte ziie sunt în luna aceea
până la nonae. Numele este din verbul calare a chema, (grec.
xaUw, chem, voco xa),evdèofxai, mă întorc în jur, mă rostogolesc =
versari); KaXêvSat = Kalendae-le romane, la Plutarch. Astfel nu
mele Calendae nu e din latin, calare, a chema, ci din elinescul
xvkavSéu şl xvUvSia, cari ambele însemnează întorc, învârt*). De
aici rezultă, că numele colindă înseamnă: imn întru întoarcerea
soarelui, imn solar, ca cele vedice.
Observăm, că în secol. VI, epoca de formaţiune a limbii noa
stre, nu se mal vesteau printre românii din Dacii serbătorile pă
gâne prin pontifi la Calendae, căci păgânismul, în imperiul roman,
cu instituţiile lui rituale, încetase. In Dacii erau episcop! creştini,
cari au participat Ia Conciliul din Sardica (azi Sofia) în secol. IV,
la an. 344 şi la cel din Calcedon, în 451
l
) FR. MIKLOS1CH: Die christliche Terminologie der slawischen Sprache-
*) Mangiuca o. c. pag. 33
Air. 10-12 CULTURA CREŞTINA 727
In înţelesul verbului KvXevSét», KvXtvôw, au colindat şi popoa

rele celei mai depărtate anticităţi, cari mai toate au adorat soarele.
Acolo sunt imnurile vedice rămase delà Indieni; iară Elinii, cum
atestă Ateneu (VIII. 60) şi Homer (Epgr. XV.), au avut trei feluri
de colinde: 1. „Rândunica" p e insula Rodos =xtXiôwv, de aici verb.
XsXiSovlçÊiv, /oXiSoviOTcci; 2. „Corbul, Kogûvri = corb, de aici nu
mirea KoQovîo~[ActTct"; 3. „Ramura de oliv" „eioeoiwvti ( a ^ o c = I â n ă )
B
l-am putea zice „Sorcova" *)•

In aceasta ipoteză sintetică colindele româneşti sunt conti
nuarea datinilor milenare din cultul soarelui, azi cu aplicare la
„Soarele cel mai nainte de soare* Hristos.
Obiceiul colindării îl avem delà Romani.
In cultul elino-roman se serbau Saturnalele şi Opalele chiar
în timpul Crăciunului nostru şi a Anului nou Aceste serbători,
„festam Catendarium*, s'au susţinut şi'n era creştină cu toate încer
cările de a le stârpi. Aşa că zadarnică a rămas hotărîrea sinodului
Trulan (691), ca „nimenea să nu cuteze a colinda la 1-a Ianuarie,
„cum fac păgânii"; iar modul cum colindau păgânii ne-a rămas în
semnat pe un ritual roman, ms. din secoi. XIII, descoperit de C.
Du-Fresna în claustrul din Camerac. In această preţioasă notiţă
obiceiul roman se descrie aşa: „H; sunt Iudi romani communes in
Calendls januarii: In vigilia Calendarum in sero surgunt pueri et
poitant scutum. Quidam eorum est larvatus cum maza in collo;
sibilando sonant timpanum, eunt per domos, circurndant scutum,
tipanum sonat, larva sibiiat.. Sic faciunt per unamquamque do-
mum... Mane autem surgant duo pueri ex iilis, accipiunt ramos oli-
vae et sal et intrant per domos, saiutant dominum: „gaudium et
laetitia sit in hac domo; tot filii, tot porcelll, tot agni" et de omni
2
bus bonis optant )". Adecă: „Aceste sunt jocurile obişnuite la Romani
la 1-a Ianuarie: In ajunul Calendelor copiii se adună noaptea şl iau
un scut. Unul dintre ei e mascat, cu un colac la gât; şuerând sună
timpanul, merg la case, încunjoară satul, sună în timpan, masca
şueră,.. Astfel fac la fiecare casă... Iar dimineaţa se scoală doi
din acei prunci, iau crengi de oliv şi sare, întră pe la case, salută
pe domnul căsii: „bucurie şi veselie să fie în aceasta casă; „câţi
copii, aţâţa purcei, aţâţa miei" şi doresc tot binele".
Iată originea romaoă a colindei româneştii
1
) A se vedea in traducere român, la G. Dem, Teodorescu în poes. pag. p.
12, dupa Odobescu, şi la Manciuca op. c. pag. 19—20, după Tély loin.
') Du CANGE „Glossarium mediae et infimae latinitatis vub soc. Kalen-
dar lanuarii, după Du Fresne.
2. Felul Colindelor.
După obiect putem împărţi colindele în: A. Religioase, B. Sociale,
la care se adaugă C. Urările.
A. Colindele religioase se rapoartă la viaţa religioasă-morală
şi la credinţă. Spre facilitarea studierii le împărţim şi acestea în
următoarele 10 grupuri, după cum privesc:
1. Naşterea Domnului = Crăciunul: a) Ajunul (Crăciunului) b)
Crăciunul, c) Maica sfântă.
2. Botezul Domnului şi Arătarea la Iordan.
3. Dumnezeu pe pământ cu sf. Pentru.
4. Patima şi moartea lui Isus
5. învierea şi înălţarea lui Isus.
6. Creştinii în raport cu păgânii.
7. Capetul lumii. Moartea.
8. judecata, Adam la judeţ.
9. Raiul şi iadul. S. Petru în raiu.
10. Sfinţii: Nicoiae, Ioan, Vasile.. S. Duminecă, Sfânta Vineri şi
varia. Aci aparţin şi reprezentaţlunile cu Viflaimul şi Irozii.
B) Colindele sociale (lumeşti) îşi iau obiectul din viaţa socială,
de aceea am preferit aceasta numire şi nu le-am numit profane, in
opoziţie cu cele religioase. Pentru Român toate colindele sunt sfinte
de aceea numirea de profane ar pângări caracterul de sfinţenie a
colindelor. Colindele sociale cântă vitejia şi voinicia, ocupaţiunea sau
profesia, viaţa familiară; laudă virtuţile, frumseţa, căsnicia, bogăţia,
dărnicia, starea socială şi chiar politica. Unele sunt legende din
lumea solară şt din viaţa plantelor.
C) Urările sunt felicitări de serbători: de Crăciun şi de Anul
nou, gratulaţiuni şi mulţumiri din partea colindătorilor pentru daru
rile primite delà gazde. De aici se ţin „Vasilca" piţărărW (şia
pizărăii, bizărăii) şi turca; datini vechi, despre cari voiu trata în

capitol deosebit.
3 . R e f r e n u r i l e şi i n v o c a ţ i u n e a c o l i n d e l o r .
Refrenul şt invocaţiunea Ler şi Un ş. a. au cauzat multă bă
taie de cap învăţaţilor noştri, începând delà l a culegere de culinde
aiul At. M, Mărienescu până azi. Chestiunea a rămas însă tot des
chisă. Numele Ler a fost adus în legătură cu Lares, cu Aurelian, cu
1
Aureliu, cu Liaeno (Bacchus), cu Liber ) până şl cu Lear (Lir) al
Bretonilor, cu Lei al vechilor slavi. La aceste s'ar mai putea adăuga
şi faptul, că Ijerîn vechea slavonă înseamnă crin. Oare floarea crinului,
') ARON DENSUŞfAN, tn Revista Critică-liter. An. 1. Nr. 2.

.florile dalbe" n'a putut să se amintească alături de .florile de

măr", „fiori dalbe de măr"? Am aruncat numai această modestă
întrebare, ca o idee, fără pretenţia de a fi deslegat chestiunea, ori
de a fi aflat cheia deslegării. Relev mai bine ceeace am auzit eu
ca copil, în satul meu natal Agrişteu, (j. Târnava mică), despre Ler:
Poporul de acolo ţine, ca Ler a fost împărat, domn. De câte o fată
frumoasă, dar „măreaţă* zic ţăranii cu indignare: „şi N. ce se ţine
aşa? Doar' nu-i fata lai Lin împărat'?! Şi iarăş: „Du-te, de mine
( = din parte-mi) pân' la Lerîmpăratî Şi alte locuţiuni la fel. Coş-
buc — poetul ţărănimei — cu graiul poporului zice (în Fire de
tort, idila .Colindătorii") pag. 248.
...>Sunt îngeri (colindători) din cer veniţi.
»Cu Ler. oi, Domnul mare;
iar in balada Floarea soarelui (t. ac. pg. 187);
>Ce să văd! Deschide cerul mândrele lui porţi
>Şi împăratul vine Lerul...
Fapt este, că Lir al Bretonilor înseamnă domn, rege: „King-Lear".
Aşa împreunate fiind, un cuvânt explică pe cealalt. Oare nu tot aşa
se explică şi în nexul: „Ler=Doamne—Ler" ?
Revenind Ia titlul: Refrenuri, notez, că unele exclamaţiuni cu
1
„Ler' şi „flori" sunt adevărate „invocaţiuni" obişnuite în poezia
poporană, în doine, cu „frunză verde", „foaie verde", cum aflăm şi
în poez. pop. italiene şi pe cari renumitul folclorist PITRE Ie nu
1
meşte Jnvocazlon* ).
Ler şi Lin ca invocaţiuni
Când exclamaţiile Ler, ori Lin premerg textului colindei, la
început chiar, ele nu sunt refrenuri, ci invocaţiuni. (Compară şi
salutarea de introducere: Bună seara lui Crăciunl) Inconştiu se in-
voacă vre-o divinitute mitică, uitată, ca d. e. a slavului Lei, care
— după toate legile foneticei române — a putut deveni Ler. — Aşa ce
priveşte forma cuvântului. Iar după însemnare Ler în poesia popo
rană, mai ales în descântece şi 'n farmece, este o zeitate, în ale cărei
palate trimite vrăjitoarea spiritele rele, duhurile rătăcitoare, ferme
cătoare, făcătoare de rău.
Invocaţia Ler în unele colinde sociale se aude numai Le: „Le
junelu tinerel". La vocativ numele Le se aude Leo, ca exlamaţia
o ( = o h ) a cazului vocativ, d. e. în: Doamne-ol Petre-o! = ol Doamne,
o Petre ş. a.
(Oare exclamaţiile: ale-vo, vale o, ale-lei să nu se poată aduce
în legătură genetică cu Le' din Ler? Mai relev, că în refren excla-
*) P1TRÉ canti pop. I. c. /. ,Canzuni e ciuri". (Cântece şi flori) vol. I.

165, 245.
6
maţiunea Ler se combină aşa: Ler Doamne-o! O, Ler, Doamne! Oare

aceste două cuvinte, aşa legate, nu se explică împrumutat, ca multe
gemene, d. e. gura-sada şi sada-gura (ambele însemnând gură)
Cu privire la refrenul, or! invocaţiunea: „Unu, Hai Llnu,Leru-i
Llnu" îmi exprim următoarea părere: In culegerea de „Colinde din
Ardeal" ed. Academ. Rom., Bucureşti 1914, ne întimpină refrenul Lin
de 6 ori: La pag. 59 col. LXX un imn al creaţiunii. „Se coboară
Domnul Sfânt" se Introduce cu invocaţia „Hei Linu i, Linu-i Leru-i.
Lin"; în col. XI pag. 130, se cântă lauda unui „mic grămătic" (scrii
tor) „Cu pintenii zurâind, cu peana de argint clătind încalecă mur-
guta fetei de împărat; „Colinda popii", LXXVII pag. 150, este un
11
Imn în onoarea soarelui, a lunei şi alor „2 galbeni luceferi şi a-
legorlc — cu două paseri din cer, cari vin cu fiuţii lor să asculte
sfintele slujbe — lauda creştinilor cari „vin la s. rugă" să asculte
„slujbele grele"; «colinda primarului" pag. 151 Nr. LXXV1II, este
urare de bine omului bun, cum este primarul bogat; col. Nr. LXXXII
pag. 155 este Imn în onoarea fetei şl feciorului gazdil, unde colindă;
iar col. XCI pag. 169 „Blestăm de mamă" este o baladă cu excla-
maţlunea de durere: „Hat Llnu, Llnu i, Leru-mi, Linuf şi expune
crâncena moarte a volnicului, pe care mamă-sa de mic 1-a dat şer-
pelui. Fixăm cuprinsul acestor colinde şi căutăm explicarea originel
lor dimpreună cu însemnarea exclamaţiunilor.
Invocaţiune asemenea celei a noastre cu Hai Linu aflăm în
colindele Sicilianilor. In bogata culegere a folkloristului italian Pitre
(„Canti populari" I. c. I: Canzuni e ciuri. vol. I. pag 245, 165) un
a
cântec sicilian se introduce cu invocaţiunea „alllna, allina , Pitre zice:
u
Jnvocazione senza signiftcato , fără de înţeles, va să zică n'o în
ţelege poporul, dar să încercăm a o 'nţelege noi. Comparându-o cu
„hai Linu", invocaţiunea italiană ne-a condus la însemnarea a-
cesteia: Ambele sunt de aceaşi origine elină, Se ştie, că în Italia
inferioară şi 'n Sicilla elementul grec a dominat aşa, că locuitorii
acelei provincii „Graecia magna" erau .bilingues*. Influinţa limbei
eline a lăsat urme în limba poporului. Or, la Elini se obicinuiau
cântece în onoarea lui Linos, fiul lui Apollo şi al Terpsichorei, cân
tăreţ din timpul eroilor, frate cu Orfeu, al cărui maestru a fost.
Acele Imnuri duioase pentru moartea prea timpurie alui Linos aveau
refrenul aïXevoç, ce înseamnă Jalnic, tănguios. Ca substantiv o
aifovoç înseamnă ţipet de durere, de jale, delà exclamaţiunea
des repetată în cântecele lui Linos numite aïXivov, la Tragici, care
mai târziu s'au păstrat numai la popor şl exprima durerea pentru
trecerea prea curând a primăverei. Din aîXivov este sicilianul «al
llna* şi al nostru: hai Linu, compus din interjecţiunea al = hai
(cum şi latinii scriau Aaruspe, în loc de aruspe, Aarana în loc de arena,
Nr. 10-12 CULTURA. CREŞTINA 731
//ave, în loc de ave) un ţipet (aii) de durere înaintea numelui Lina. Co
lindele cu refrenul, — respectiv invocaţiunea — „ai Lina, Hai Llnu",
citate mai sus, după cuprins sunt imnuri de laudă şi de onoare şi
elegie de compătimire, cum au fost, de sigur, şi cântecele poporane
întru amintirea lui Linos. Ele sunt identice cu privire la cuprins, au
şi aceeaşi formă lirică, terminând strofele cu acelaşi refren, ori în
cepând elegia cu aceeaşi Invocaţiune: Hai Linul = cïïUvov al tra-
gedianilor. Pentru prevenirea dificultăţii, că nu ar coincide timpul
colindelor cu al elegiilor lut Linos, trecute apoi în mod alegoric la
jalea pentru trecerea primăverii notez, că şi la Elini dupăce imnu
rile lui L. au rămas numai în obiceiul poporului, acelea s'au străpus
cu timpul pe a 2-a jumătate a lunei Octomvrie şi începutul lunei Noem-
vrie al nostru; preciz: pe ziua a 7-a a lunei nvavtyuâv — forma mal
veche: nvavoyiûv — luna a 4-a calendarului atic — şi s'au cântat
ocazional la secere pe la începutul lui Iunie s&açyrifaa* în onoarea
lui Apollo şi a Dianei (soarelui şi Lunei) în luna &açyr;Xiu>v, cum se
practică şi Ia poporul nostru la seceriş şi la cules de vii. Să ţinem
samă, că colindele noastre nu de mult erau în obiceiu primăvara,
la Paşti.
In serbătorile Tharghelielor Ia Elini copiii colindau în templul
zeului serbătorit. Şi la noi se colindă şi azi în biserici, la Crăciun,
o colindă a Naşterii. Copiii grecilor, după ce au colindat — cântat
— în biserica zeului umblau delà casă la casă cu ramură de oliv,
cu cunună (de oliv) înfăşurată în lână şi încărcată cu diferite poame,
obiceiu identic cu „sorcova" noastră „mutato nomine". Datina ser
bării şi formalitatea ei sunt identice cu ale vechilor Elini. Deaceea
susţin din nou că şi invocaţiunea at = hal Lina" nt s'a
9 străpus
(doară prin coloniştii greci, aduşi în Dacia) odată cu obiceiul grecesc.
In culegerea mea de colinde din Ardeal sunt 68 de refrenuri şi
invocaftuni.
Cele mai predilecte, prin urmare şi mai frecuente, sunt invo-
caţiunile şi refrenurile cu Ler şi Lin, apoi cele cu „Doamne"... ca
comblnaţiunile sale, şi „Florile dalbe". Sunt şi colinde fără refren,
fiind numai ode ocazionale în lauda gazdei — cui colindă — sau
a familiei lui (fecior, fată). Aceste capătă nota de religioase numai
prin melodia toată proprie colindelor de orice fel. Refrenul Ler şi
Lin rar îl întimpinăm singur — tocmai pentrucă nu mai este în
ţeles — ci în combinaţiune cu „Doamne", care-1 explică.
4 . Însemnătatea Colindelor
Dacă istoria evului mediu este săracă în date privitoare la
viaţa poporului român, e bogată arhiva cea mare a poporului nostru:
Cântecele şi obiceiurile poporane. Intre acestea Colindele ocupă loc
6»
de frunte. Tradiţiuni străvechi, colindele noastre restrâng ca oglindă

fidelă, tot trecutul nostru. Creaţiuni poporane, ele arată mentalitatea,
Ideologia şi talentul poporului, ce le-a născut, vtafa lui intelectuală,
religioasă şi morală, raportul lui familiar, social şi politic. Resturi
din cultul focului şi al soarelui, colindele ne leagă de anticitatea
cea mai depărtată. Unde tace istoria, acolo bătrânele colinde ne
spun multe, multe.
Datinile de Crăciun, cu toate superstiţiunile rămase din cultul
soarelui, sunt de-o extremă importanţă. Valoarea lor istorică şi mai
ales folklorică-etnografică creşte în raportul cum ne depărtăm cu
timpul de originea lor şi de isvoarele cunoscute ale credinţei cre
ştine i)
a) Din punct de vedere formal: colindele sunt Importante pen
tru istoria limbii şi pentru filologie peste tot prin arhaismele scumpe
rămase ca diamante în nisip; prin provincialisme şi barbarisme, cari
arată contactul nostru cu popoarele parte existente, parte dispărute;
prin forme gramaticale obsolète; prin particularităţile morfologice
şi simpatice, câte le mai găsim în colinde, măcarcă limba poeziilor
lirice se înoeşte pe nesimţite şi neîncetat, oricât de conservativ este
poporul. Colindele s'au învăţat şi s'au păstrat pân' acum prin tra-
diţiune orală. Unde textul original, pentru vechimea lui, n'a fost în
ţeles, s'au făcut substituiri şi modernizări, uneori tare nenorocite.
b) In ce priveşte apoi fondul, adecă conţinutul de idei al colin
delor religioase, este evident, că autorii poporali stau pe bază bi
blică şi a cărţilor apocrife, mai ales a celor bogomilice. Autorii
colindelor de acest fel: preoţi, călugări, dieci (cantori Ia biserici)
au creat însă în spirit poporan. Astfel poporul i-a Imitat şi a
creat şi el colinde în cari fantezia joacă rol însemnat,
Ideile cele mai abstracte le-a concretizat, le-a împodobit cu
elemente sensibile, a unit cerul cu pământul, a continuat antro
pomorfismul eleno-roman. De fapt:
Dumnezeu în colinde ni-se prezintă ca un bătrân venerabil-
11
Locueşte în cer, dar pe „o scară dalbă de ceară — care-i sus
în vârful munţilor — Bunul Dumnezeu se scoboară jos la noi, pe
pământ, „ca să vază şi să crează" (din intuiţiune proprie): „ce
fac avuţii cu săracii ( = cum îi tratează) „şi domnii (nobilii „ne
meşii") cu Iobagii". Domnul*) se coboară şi umblă pedestru pe
pământ, însoţit de s. Petru — o reminiscenţă din mitologia elin-
*) Vezi : Joh. Karl Schuller. Kolinda, eine Studie iiber rumăn Weihnachtslieder.
Hermannstadt, 1860, pag. 5.
') Aşa-1 numesc pe Dumnezeu: » Domnul», ca istro-românii, cari numesc
„domn" exclusiv numai pe Dumnezeu; »Unul Domn*.
romană, după carea Joe umbla printre oameni însoţit de Mercuriu.

Pe ceice îl primesc îi binecuvânta şi-i dărueşte, ca Joe pe Phile-
mon şi Baucis, „et qui coluere, colentur", (Ovtd Metam.) iar pe
bogatul superb şi neîndurat îl pedepseşte îndată. In credinţa po
porului Dumnezeu este părinte drept. El poartă grijă de săracii
săi şi spre cei săraci şi umiliţi se îndură. Colinda, care expune
acestea, este adevărată odă Provedinţei divine, un imn religios, un
psalm, ca ai lui Da?id, care îl roagă: „nu uita pe săracii tăi, până
în sfârşit". In vârful munţilor „la crucile braziior" (reminiscenţă
de Olimp) este o „scară de argint", pe care coboară Dumnezeu
pe pământ mai arare ori: „la sfintele sărbători" Tot pe „scări
de luminări" şi „pe scară dalbă de ceară" „se coboară Domnul
Sfânt pe acest pământ". La capetul pământului (locului) bietului
ţăran găseşte Domnul o fântână, făcută de feţii (fiii) omului. Din
aceea bea Domnul apă rece, mănâncă un măr de aur şi, drept
mulţumită, dă roadă grânelor, secărilor şi altor semănături. Oda
este un îndemn junilor, să facă la hotar (la câmp) fântâni bune
pentru toată lumea. Aceasta învăţătură a şi prins şi a dat roade,
căci azi este datină la Români a face fântâni ia hotar şi lângă
drumuri pentru binele şi folosul public, al tuturor. Românul agri
cultor, păcurar, păstor, a simţit mai tare lipsa fântânilor şi a con
statat binefacerea cea mare ce sunt „isvoarele reci" pentru facerea
cărora însuşi lon-Sântion este trimis delà Dumnezeu pe pământ.
Nu încape dar nici o îndoială, că acest obiceiu lăudabil creştinesc
este românesc şi a trebuit relevat în colinde. Acest bun obiceiu
1 au împrumutat delà noi Saşii din Ardeal. Feciorii Saşilor din Şona
(j. Târnava mică), de exemplu, înainte de a întră în şirul flăcăilor
(feciorilor mari) trebue să arate, că au făcut un bine, o fântână pe
hotar, undeva. Aşa mi-a spus un Sas, de acolo.
Antropomorfismul Românului ţăran, păstor de oi, merge pană
acolo, că-şi închipueşte că Dumnezeu însuşi este păstor de oi, pă
curar „care-şi paşte oile pe fânaţe jidoveşti" — fără prevaricaţie;
că El e domn peste toate. O fetiţă de (evreu) jidov bogat îl ob
servă, înfruntă pe jidovi, că ei nu văd. cum „// se pasc livezile şi
li-se beau isvoarele". Jidovii Ies „cu săcuri şi cu topoară ca pe
Domnul să-1 omoară". Dar „Dumnezeu, ca un sfânt (mare şi pu
ternic) trimite ploaie şi vânt" şi-i prăpădeşte pe Jidovi. In altă co
lindă (col. Nr. LXXI) Dumnezeu se coboară pe pământ pe scară
de ceară. însoţit de trei sfinţi ai săi. Pe unul dintre aceştia îl
mână „să gate cina şi „hodina" şi o bute de vin; pe al 2-lea tot să
gătească cina şi „hodina" şi un colac de grâu; pe al 3-lea să-i
») V. col. XXXVI şi LXX. op. c.

734 CBLTWRA CREŞTINA Nr. 10-12
fătească cina şi hodina şi un miel sugarei (care suge). Evident, că

autorul colindei este om fără carte, păstor. Astfel de colinde sunt
reminiscenţe de Saturnalele şi Bachanalele Romanilor, ce se serbau
pe la 23 Decemvrie şi atunci în Italia se găsesc şi mici „sugăret.
Dumnezeu cu sfinţii săi, cari îi gătesc cina cu butea de vin ş. c. I.
aici reprezenta pe Bacchus cu suita sa.
O prea frumoasă idilă păstorească, plină de acţiune, este co
linda (B. CUI), în care ni-se reprezenta Dumnezeu ca stăpânul
oilor, care s'a îndurat şi a coborît jos, să vadă de ce oile „mare
sbier că şi-au sbierat*. El întreabă cu blândeţe pe păcurarul „Petru
bun voinic": „ale cui sunt ceste o i ? " — „D'ale tale şi ale mele!"
răspunde Petru. „Eu le pasc şi le grijesc, Tu le creşti şi le mul-
ţeşti". — „Fie, Petre, toate-a'tale* zice Domnul; par'că auzim cu
vintele lui Isus: «Paşte oile mele".
Aşa ne înfăţişează colinda pe Dumnezeu ca pe un stăpân (de
oi) bun şi milostiv. Idei corecte şi adevărate despre Dumnezeu
atotţiitorul şi Domnul absolut peste toate.
Dar colindele mai cuprind şi alte idei, ca d. p. idei cosmolo
gice şl cosmologice.
Şi omul fără carte cercetează cauzele lucrurilor şi fenomene
lor („de rerum natura"). Şi el cearcă să înţeleagă „causa causa-
rum", „nexul causal" al adevărurilor ce trec peste simţiri; iar a-
ceasta este metafizică. Să vedem metafizica românului în colin
dele sale.
Ideile despre creaţiune sunt pe baza fantaziei poporane in-
fluinţată de credinţa biblică.
De fapt: Dumnezeu este creatorul cerului şi al pământului. Dar
In modal creaţiune! nu mai stă pe bază biblică, ci e productul fan
teziei, care îi prezentă cerul ca un cort. Compară şi imaginea poe
tului profet în Ps. 103: „Celce întinzi cerul ca o piele". Cerul 1-a
făcut în 2 zile şi pământul în alte 2, (Col. nr. 18.19) ori în 9 (nouă),
cum spune col. Nr. XI, 18-19: „făcut ceru 'n două zile şi pământu
'n nouă (9) zile, apoi „Tinse (întinse) cerul pe pământ, Cumu-'l
tinse nu se ajunse, în col XI: „nu-! cuprinse" zice colinda. Dar marele
Arhitect se ştiu ajuta: El „Mâna stângă scutura, Tri inele jos pica,
Trei îngeri le ridica, TrI îngeri cu 3 biciuri (bice), La 3 cornuri de
pământ. Tot trăsnesc şi tot plesnesc" pentrucă pământul, prea mare,
„Să ridice munţii crunţi". „Munţii crunţi îşi ridica, văi adânci îşi
rămânea". „Domnul Sfânt" „Tinse cerul a doua oră Cumu-I tinse
bini se-ajunse". Domnul se bucură, pune soare pe cer, lună şi stele,
iar pământul îl dărueşte cu frunze şi cu iarbă şi cu viţa vinului,
„cu roadă grâului şi cu isvoare curgătoare" (ape).
Ca filosofii lumel vechi, şi al nostru vechiu popor îş! pune în-
trebarea despre originea lamei, problemă de Cosmogonie. In solu

ţionarea chestiune! el stă pe baza revelafiunel creştine -— cum am
văzut cevaşilea mai sus, — ajutat inse de o fantazie minunată crea
toare: „La Crăciun, când Dumnezeu s'a născut şi pământul Ta fă
cut, „cerul l'a ridicat sus, in patru stâlpi l'a răzimat, Patru stâlpi tot de
argint. L'a Împodobit cu stele mărunţele şi cu mai „marele" : soarele
şi luna. In col XX şi XXXVI spune, că cerul 1-a răzimat pe 3 (tref)
stâlpi de argint; pe „lon-Sântion" 1-a trimis Dumnezeu să măsure
pământul cu umbletul ( = pasul) şl cerul cu stânjinul. Şi ca să se
potrivească cerul pe pământ „Unde 'a fi pământ mai mult, să fac
deal şi să fac vale", ca să se adune. (Col. LXI, Î43). Dealurile,
„munţii crunţi" şi văile le provoacă prin cutremure de pământ, cau
zate de trăsniturile şi pocniturile alor trei îngeri cu trei bice In trei
cornuri de pământ. Aşa s'a format pământul. Pe cer a pus două
stele („două surorele"), „una la răsărit, unde-i grâul cel rodit, pe una
la sci pătat, (apus), unde-i grâul cel curat", — sunt soarele şi luntt
ori — doară — luceferii (?) Notăm: originea grâului: din răsărit.
Cum se ocupă ţăranul in câmpul liber, cum stă păstorul lângă
turma sa, îl preocupă gânduri despre minunata şi statornica ordine
din lume El cearcă să-şi şi explice: cum şi deunde vine în n a t u r i
schimbarea rotativă a anotimpurilor, urmarea vremilor geroase în
locul celor calde; de unde vine iarna şi vara? Chestiunea cosmolo
gică el o rezoalvă iarăş cu ajutorul fantaziei, tot în mod poetic, ca
cei vechi, a căror idee şi credinţă mitologică este depusă în Me
tamorfozele lui Ovldiu:
S'a stricat lumea. Omul este rău şi de aceea e rea şl natura.
Pe cum vedem, el filozofează pe bază morală, în care amestecă şi
credinţa biblică: Adam a greşit în raiu prin neascultare. S'a revol
tat natura în contra Iui, precum el s'a revoltat în contra Iui Dum
nezeu: de atunci e blestem pe lume. Toate relele sunt armarea —
pedeapsa — păcatului strămoşesc: iarna şi gerul, toamna şi bruma.
Colinda pune în gura lui Adam această mărturisire penitentă:
>Am luat din raiu un măr.
»Dc-atunci îi iarnă şi ger;
>Am luat din raiu o prună,
>De atuncia-i toamnă şi brumă;
»Şi-am luat din raiu o poamă.
Deatuncia-i vară şi toamnă*.
Cultul naturei
Rîurt, ape — chiar marea — isvoare, fântâni atât de trebuin
cioase ţăranului agricultor şi păstor, îşi găsesc cultul în creaţiunile
poetice ale Românului, în colinde.|Munţii şi codrii se amintesc, ca loc
de scăpare: Maica sf, cu fiul în braţe ia calea spre mante. Mântui-
torul este „fiu din peatră". „Peatră, peatră, şolovată..," Mai deasă
amintire se face de „vadul fiului*, dar se pomeneşte şi ţărmurul
Dunării: „Pe marginea Dunării. Este o peatră răsturnată" (v. p. 50
o. c ) Multe scene se petrec: „sus la vârful munţilor", „pe feţele
munţilor* ş. a. Dar se face amintire şi de „şesul cel frumos". „Colo
josu mai în jos, Colo 'n şesul cel frumos", (col. LVII. p. 51) care
produce grâul, secara şi orzul, de cari se aminteşte în multe colinde.
Natural este ca să-şi aducă aminte şi de tovarăşii săi de muncă:
vitele. El le iubeşte mult. Nu ştie cărui animal domestic să-i
dea întâietate. Boii sunt „alduiţi" (Col. XLIII. p. 43 blagosloviţi),
pentrucă „ce-i mai bun ca boulbun că răstoarnă breazdănevgră" (ară),
dar iarăşi: „Ce-i mai bun ca oala bună, că te hrăneşte, te 'ndul-
ceşte". Dar şi: „Ce-i mai bun ca calul b u n ? El calea de 9 zile
Ţi-o calcă în 2 zile". Un cal bun, cum are junele din col. XX
(121), nu-I schimbă nici cu calul împăratului: „Ba, împărate, m'ii
ierta, Că eu calul n'otu schimba.'". Românul are cat năsdrăvani
(LV 137).
Cultul plantelor este mare Ia poporal nostru. In mai mare
onoare sunt: bradul, tisa şi teiul. Tisa*) pururea verde este bine
cuvântată de Maica Sf. Asemenea teiul fericit, viţa de vie „alduită"
şi vidra înflorită ş, a.
In 6 idile frumoase (pag. 98—102 op. c.) trei floricele, floarea
grâului, - vinului şi — a mirului, discută („se mustră") căreia
i-se cuvine întâietate („care-i mai mare"). Domnul şade şi le
priveşte, ascultă discuţia lor până 'n capet, apoi le împacă zicând:
„ce vă voi mustraţi, că voi tustrele sunteţi ale mele"! Par'că asi
stăm la lupta păstorilor lui Vergiliu.
In trei coiinde idile (107—109) asistam la lupta bradului cu
teiul, pe chestia, care-i de mai mare folos în lume, — tot pentru
întâietate. In col. CLV (108/9J în mod alegoric se fac laudele
gazdei şi stăpânei, unde se colindă. In mod figurat gazda e bradul,
găzdoaia tufa de brad, şi încheie aşa:
„Ăsta-i bradul cel stufos,
„Asta-i domnul cel frumos;
„Asta-i tufa cea stufoasă,
„Asta-i doamna cea frumoasă!"
E l e m e n t e p ă g â n e mitologice
lntimpinăm în multe colinde. Astfel: mărul Hesperidelor cu
mere de aur în col. „Măr şi păr" şi în „Măr d'alior" ( = măr d'au-
l
) Arbor »ţasus baccata«, lemn roşietic, mult întrebuinţat în industrie şi în
sculpturi de lemn pentru icoane.
Nr. 10-12 CrJLTTJRft CREŞTINĂ 737
rel) (col. XXXV, 38; LXIX, 58). In acestea se spune şl locul, unde
se petrpce scena: „Jos, în prundul mării dalbe (grădina Hesperi-
delor) Este-un măr d'allor (aurel) >). Nu ştiu la măr ce s'a 'nvăţat,
Nu ştiu l e u l , Nu ştiu smeui"... „Toader arcaş mare este păzi
torul merelor.
Mitul despre „furarea focului din cer" de către Prometeu, este
cuprins destul de clar în colinda mult variată „Iuda 'n raiu", de cu
prinsul următor: într'un moment binevenit, când în raiu Domnu
sta la masă cu sfinţii săi şi raiul rămâne puţin păzit, luda întră
în raiu şi-1 pradă: ia „soarele cu razele" şi „luna cu lumina" şi le
duce în iad. De aici le readuce s. Ilie primind armele lui Dum
nezeu: trăsnetul şi fulgerul („Iupiter tonans"). Ilie merge tot trăs
nind şi fulgerând (ca în poveşti) şi din sbiciu (biciu) de foc poc
nind şi pe cutezătorul Iuda mi-1 leagă în lanţuri = pedeapsa lui
Prometeu.
„Colinda cătanei" (III. 110 şi V. 112) ne aduce aminte mitul
despre Proteus, cu însuşirea de metamorfozare. Mama voinicului
năsdrăvan luat cătană (dus la oaste), cuprinsă de jalea lui „şi de
bănat supărare mare", pleacă în căutarea lui. Ca să-1 vază undeva
ea se preface în „neagră negurea", colo în lunca Oltului, în vatra
Motrului, apoi în lunca Jiului, în vadul Diului, dar nu reuşeşte să-1
vadă. Pe urmă maica întristată se preface în . p a s e r e măiastră"
la „domni în fereastă". Mama voinicului năsdrăvan (V. 112) se face
„iederă împupită„, — înflorită", pe urmă „mică păsărea".
„Vânătorii lui Pliat" (col. LXI. p. 56) vânează un „vultur sur",
care însă-i Ion-Sântion. însăşi P. C. Vergură Maria este închipuită
sub figura de „fiară mare", mândră. In col. LXIV, p. 55, „O fiară
mândră" „joacă sus în deal de Rusalim, După o tufă de melin"
( = liliac).. „Ion d'arcaş mare" „sub tufă de tisă verde,Trase arcu
s'o săgete"; „fiara grăbi de a-i grăi: ...,nu da, de mă strica", „Io
nu-s fiară, ce-ţi pare ţie, Că-s doamna Sântă-Mărie", lăsată de
Dumnezeu să fie „fiară codrilor" „nouă ani şi nouă zile şi pe atâtea
săptămâni".
Fond mitic au şi colindele despre „Sfânta-Duminecă" Sfânta-
1
Simlcoara ), care umblă pe pământ făcând bine ca Mama Deme-
tra, Ceres. — Sânta Duminecă se scoboară „pe o dalbă cale, pe
rază de soare" la o lină fântână. Acolo discută trei flori sfinte:
care dintre ele este mai mare. „Floarea grâului* (Ceres a învăţat
pe oameni agricultura), a \inului şi a mirului. Sf.-Dumin. soseşte
*) Adălion (»d'alior«) din insula Ada-Calé, renumită pentiu poame frumoase.

s
) Sfânta Simicoară, prin confusiune cu sf. Mcoară (Niculae) colindătorii,
după terminaţiunea numelui cied că-i o sfântă.
la fântână, ande iarba creaţă, „In patru se 'mpMeşte, Verde putre

zeşte", Sunt rătăcirile Demetrei. — Sfânta Simicoară umblă făcând
bine oamenilor: „jos pe câmpii seci, face fântâni reci, 60 creşti
neşti, 50 păgâneşti" (col. CXIV p. 96). Sfântul Sânicoară (Niculae)
mânuieşte de înnec corăbii nouă şi cu două, (pg. 97—98), din nouă
corăbii înnecate mântueşte două. Una dintre aceste „li soare, când
răsare, Vara 'n prânzul mare", cealaltă i Jună când îi plină, cam
pe după cină".
Resturi din cultul păgân

.Românul cinsteşte toate zilele, dar mai ales Vinerile", zice un
!
folklorist român ). Eu adaug şi Jolie, în onoarea lui Jovis Jupiter,
care în limbaj poporan aşa se numia la cazul nominativ: Jovis. (cf.
Diez, Gram. der roman. Sprache. ed. III 1870, t. I. p. 6, în nota delà
subsol. Cu acest nume (Jovis) îl aflăm şi în colinda CXVII. (p.
86—87). „Sus în poarta raiului, De-adireapta Tatălui Şade Jovis ră-
zemat, Pe nouă scânduri de brad". El este mai mare peste raiu-
Intr'altă colindă (CXVI p. 86) il întimpinăm sub numele Jovic, tot
în aceeaşi funcţiune.
Cultul Vinerii încă a lăsat urme în colindele noastre. In col.
Nr. CXII (p. 54) Fiul sfânt cu arcul încordat sus, spre cer, vrea să
răstoarne cerul. Dar prea sfânta Duminecă din cer tare mi-1 ruga:
„fiu = fiule Cerul nu răsturna. Că mai sunt şt credincioşi, credin
cioşi lui Dumnezeu şi tuturor zilelor, mai vârtos Vinerilorl*.
Cultul Soarelui. Cele mai învederate urme de cult păgân a
lăsat în colinde cultul soarelui. Multe dintre colindele sociale sunt
adevărate imnuri „legende solari", cum le numeşte un colectant de
colinde, pe tot dreptul. De fapt, în col. Nr. LXIV (p. 54) sus la
Rusalim joacă o fiară mândră,.. nime în lume nu şi-o vede, Numai
Jon d'arcaşu mare", Apollo. (Cf. şi col. LXIII). Adevărata legendă
solară este col. Nr. LXIV delà pag. 144, o baladă, în care se spune,
că un ficior de împărat (Apollo) vrea să ia în căsătorie pe soru-sa
(Luna=Diana). Tot aceeaşi legendă în varianta: „Sor şi frate"
(p. 145) = „Soarele şi luna*. (Cf. şi col. LXII, p. 143). Sfântul
soare cu soru-sa cea mai mare paşte o turmă de oi. După mito
logia elină Apollo a fost şi păstor. In col. Nr. LXIII p. 55. „Sora
soarelui" (Luna) carea vede şi noaptea, vede că „după-o tufă de
mălin (syringa vulg.) Joacă o fiară foarte mândră. Aleargă în casă
şi spune „ciudă ( = minune) mare ce văzu?... „Soare (Apollo)
„arcu-şi întindea", într'acolo se ducea". „întinse arcu s'o săgete".
») Cf. RĂDDLESCU COD1N şi D. MIHALACHE: Sărbătorile popoiului

român, Ed. Academ. Rom. Bucureşti 1909, pag. 106—115.
Ea (fiara) pripeşte şi grăeşte: ,Stăl, soare, nu săgeta"... Aceeaşi

legendă tn multe variante, cari toate sunt din cultul soareiui.
încă şi mai clar apare cultul lut Mithras. In mai multe co
linde se spune, că are să se nască Jiu din peatră*. In colinda
(Nr. LV. p. 51) „Fiu din peatră" se spune, că „fiu din peatră s'a
născut, Mătura 'n mână i-au pus, Să măture pământul, Pământul
de gozurele, Şi cerul de negurele* = Soarele împrăştie negura, dă
lumină. Mithras „Sol invictus" se numeşte celce s'a născut din
stâncă, din peşteră adâncă", zice S. Iustin Martirul, în dialog, c.
i
Triphon, 70: „Oeo invicto MiuVae et petrae genitrtci" ), Cultul
lui Mithras, după datina Fenicienilor, se serba la 25 Decemvr., dată,
ce coincide cu Crăciunul nostru. Cf. col. Nrii LII, LIII, LXXV.
XCVII, (p. 75), XCIX (p. 76) ş. a.
Reminiscenţă din cultul lut Bacchas:
Creştinii întimpină pe Hristos cu flori frumoase, cu cununi de
flori, cu viţă de viie. In col. XXIII p. 32; „Să facem o cununiţă;
Cununiţă tot cu vită" (de viie), cum i-se făcea lui Bacchus. Pe el
îl serbătoriau cu cununi de viţă, care era sfinţită lui B. „sacra
vltis". In colinda XXVIII, (p. 34);
»Să facem o cununiţă,
»Cununiţă din flori sfinte".
Cultul creştin
In colindele religioase se cuprinde aproape întreagă viaţa pă
mântească a Mântuitorului Naşterea lui Isus Hristos este descrisă
într'un mod legendar: credinţă pe bază biblică, idei adevărat creş
tine suprapuse conceptului păgân. In termin poporan Naşterea
Domnului se numeşte Crăciun, serbătoare veche, din primii secoli
ai creştinismului, când încă nu dispăruseră amintirile Saturnalelor
şi a altor obiceiuri şi rituri păgâne. In serbătorile creştine s'a
schimbat obiectul adorării, dar s'a păstrat — cel puţin în parte —
forma exterioară. Astfel dogma fundamentală a creştinismului,
Naşterea lui Isus din Fecioara Maria, este amestecată cu elemente
legendare: arbori, paseri, zîne, introduse de fantazia exuberantă a
2
Românului, sub infiuinţa bogomilismulut ). La aceste s'a mai adaus
elementul mitic. In formă poetică s'a personificat cultul Naşterii,
creându-se reprezentantul ei „Moş-Crăciun* şi „Crăciuneasa",
Pruncul născut în peşteră este „împărat mare". El aduce pe pă
mânt pacea perpetuă. In mâna dreaptă ţine crucea, cu care blne-
') Citat după Dr. At. Marian Marienescu : „Cultul păgân şi creştin", edit.
Academ. Rom. Bucureşti, 1884 pag. 250.
*) „Unirea" din Blaj, Nrul 2. 1919.
cuvânta lumea, în stânga: „busuioc fetelor, trandafir nevestelor".

Crăciun „grâu revarsă peste masă, să iasă răul din casă" (obiceiu
de Crăciun,), iar „bogăţia prejut casă" „Sănătatea iasă 'n casă"
(col. IX. p. 26), par'că anunţă: „Redeunt saturnia regna (Vergii.
Ecl.) Se 'ncepe o lume fericită. Fantezia merge mai departe: Pentru
pruncul nou-născut „trei isvoare isvoreau: unul de lapte dulce, al
dolea de vin roşu, al treilea de mirul sfânt. Epoca de aur. Isvorul
de lapte îl apleca, cel de vin îl boteza, cel de mir îl miruia (col.
Nril XLIX. p. 48). Laptele dulce şi vinul roşu nu-s elemente cre
ştine la botez, ci sunt introduse de imaglnaţiune ca slmboale ale
„opulenţei", ce o aduce pe pământ Isus, care prin frumoasă anto-
nomasie este numit „stea comată strălucită, pentru fericiri menită".
Natura toată stă în serviciul Nou Născutului: în „legănel de pălti-
nel, Ploaia caldă de mi-1 scaldă; Neaua ninge, nu-1 atinge, Vânt
tragănă, de-1 leagănă, Tri zânioare mi-1 apleacă" (col. IV. p. 23,
VI. 24, XI. 27 ş. a.). Ziua naşterii este foia (dies jovis, aiul Joe).
In col. Nr. XXV: Fecioara Maria tot umblă din casă 'n casă, Şi
nime nu vrea s'o lase (ca să nască); Până Joi de către seară".
Ideile religiunei creştine formează numai fundamentul expunerii
poetice, colorile sunt păgâne. Elementul mitologic s'a suprapus ca
strat pe substrat.
Opulenţa. Ideea opulenţei, a binelui comun şi a mulţumirii
generale trece ca un fir roşu prin toate colindele Naşterii: Gazda
căsii, unde colindă, este un boier mare. El ospătează cu Dumnezeu
la masă şi cu sfinţii Lui; stă cu masa aşternută şi aşteaptă oas
peţi: pe Dumnezeu însoţit de s. Petru şi s. Ioan.
Botezul pruncului Isus îl face S.-Ion—Sânt-Ion, că-i „nănaşul
lui Dumnezeu". El iea pruncul pe palmele sale şi-1 duce la râul
de vin, în ca re-l scaldă; apoi la râul de lapte, unde-1 apleacă; la
râul de mir şi-1 botează, îl încreştinează (col. LXVIII, p, 58).
Fuga în Egipt se pare alegorizată în col. Nr. VI, unde se spune, că:
>Cea maică Sfântă-Mărie
»Fiu 'n braţe şi-a luat,
»Sus la munte şi-a plecat...
Şi a scăpat de oastea lui Irod-lmpărat.
Aceste idei de mulţumire generală sunt reminiscenţe ale tim
pului de aur, când pe pământ curgea lapte şi miere, sub domnia
lui Saturn. (Ovtd. Metmf).
Credinţa şi morala creştină
Pe lângă resturile şi urmele de cult păgân, ce se află şi 'n
colindele de Crăciun, Românul totuşi a rămas bun creştin: temător
de Dumnezeu, iubitor de serbătorile instituite de biserică şi pe
Nr. 10-Î2 CULTURA CREŞTINA 741
lângă credinţa în fapte (practică), are şi principii corecte, convingeri

adevărate despre articolii de credinţă, chiar şi despre misteriile
(tainele) religiunei. Tot binele pe acest pământ şi, toate darurile
cele bune le are „de sus" din bunătatea lui Dumeezeu. Crede tare
în viaţa viitoare şi garanţia acesteia o are în patima şi moartea şi
în învierea lui Isus Hristos (V. col. Nrii CXLII, CXLIX, CL, CLI,
CLII ş. a.
Colinda ne învaţă în mod poetic, că grâul îl avem delà d.
Hristos; s'a născut chiar din carnea lui sfâşiată de bice. De aceea
colacul delà Crăciun în coiinde se numeşte: „peliţa (trupul) lui
Hristos; vinul s'a produs din sf. sângele Lui, iar mirul din sudorile
Lui (v. colinda patimilor), .întreabă sfinţii" XCVI.
Corectă este învăţătura cuprinsă în colinda mult variată şi
foarte răspândită: „Petru în raiu", care (colindă) propovădueşte, că
împărăţia cerurilor se câştigă numai prin credinţă vie, împreu
nată cu fapte bune isvorând din caritate sau iubire creştinească;
dreptul la raiu se pierde prin asuprire, nedreptăţire şi alte fapte
păcătoase.
Morala din colinde este cea perfectă aiul Isus.
Persecuţluntle suferite de creştini din partea păgânilor prin
seci. III—IV încă se amintesc expres în colinde. Astfel în col. Nr.
XCIX (pg. 76), Maica sfântă îmbunează copilul, care începe a
scânci (plânge) cu cuvintele: „Taci, fiule, nu plânge, că s'au sculat
păgânii, Să omoare creştinii!" Atât de mare era frica de păgânii
persecutori, încât mamele sperie copiii cu ei. Intr'o col. inedită,
(culegere proprie) ni-se dă să'nţelegem, că mulţi creştini vor fi fost
robiţi în timpul persecuţiunilor, căci col. se încheie cu rugăciune
pentru mântuirea lor, cu cuvintele:
> Scoate, Doamne, cu tărie,
r
»Pe toţi, care-s la robie )
>Şi pe noi din iobăgie!
>Amin, Doamne, slavă Ţie!
»Slavă Tatălui de sus,
>Că s'a născut azi Isus,
•>Pe pământ să fie pace*...
Raiu şi iad
Este fantastică concepţia poporană din colinde despre raiu şi
iad. Raiul este o „grădină dulce", cu svon de albine, cu cântece
de paseri, cu miros de tămâie: La poarta raiului este poala ceru
lui, „unde s pomii înfloriţi, pică toamna de rodiţi", „de rodiţi de
') Pat'că auzim... „fi pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor*.
grămădiţi* (col. XXXVII pg. 39). Desfătările raiului sunt senzuale:

In raiu sunt tot mese 'ntinse. Sufletele din raiu mancă şi ele din
bogăţiile boierilor, cărora „Dumnezeu Ie-a dat, precum s'au rugat,
masă gălbioară, Lumină de ceară, Pomu răsădit cu mere de-argint.
îngerii veniau, De le culegeau, Şi le trimitea, pe fată de craiu, L a
poarta de raiu, Sus la sufletele, Să mance şi ele, Cât de puţinele"
(col. LXXXVIII, pag. 159). In raiu se face slujbă sfântă (liturghie)
ca in bisericile de pe pământ: sună toaca; un porumbel şi o p o
rumbiţă — ascultă toaca 'n cer şi slujba 'n raiu (pag. 52). In raiu
se văd „trupuri dalbe înflorite, De Dumnezeu dăruite" (binecuvân
tate) şi de popa spovedite". Intrarea în raiu se face pe o punte
subţire ca firul palului crepat în patru (CUI. pag 78). Cei drepţi
o trec în pace, dar „Omul păcătos, Cade de pe punte jos" în iad,
unde-s „trupuri negre, putrezite, De popa nespovedite, De Dumne
zeu părăsite* (LIX, 53). Aceste închipuiri materiale despre raiu şi
iad sunt creaţlunlle fanteziei poporane.
Ocupaţiunea Românului
Ocupaţlunea principală a Românului, ca şi astăzi, este econo
mia agricolă şi cea de vite. Predilecţia lui pentru aceasta din
urmă este exprimată în foarte multe colinde. Se ştie, că Românul
este bun păcurar. Oiţele îi sunt dragi ca nişte surori. El vorbeşte
cu oiţele-i, cari îl înţeleg. Unele din ele sunt năsdrăvane şi-I în
ţeleg pe păstor. După părerea Românului — în colinde — nu-t n
mai bun, ca oaia bună', „că vara te îndulceşte şi iarna te încăl

zeşte". De aceea şi ocupaţiunea cu oile, păstoritul, este de toată
cinstea. „Sor şi frate" (Apollo şi Diana) păzesc oile pe „luncile
soarelui". Însuşi Sfântul soare, cu soru sa cea mat mare (luna),
paşte o turmă de oi albe. Un om are trei feciori: „Umblă Un" cel
mai mare este plugar, cel mijlociu „mijlocelul" se chiamă „Mic-
şunel" el păzeşte oi; cel mai mic „Grangurel" e stăvar „păzeşte
cai" (col. B. XIX). In col. XCII Cibid ) Tatăl cu trei fii pe unul l'a
învăţat carte, să fie popă; pe al 2-lea l'a făcut „plugărel de câmp";
pe al 3-lea „păcurar de oi". La toţi trei le merge bine; tatăl e
mulţumit de ei „tăicuţa lor şi măicuţa lor, Ei s'au veselit (văzân-
du-le starea) Şi au mulţămit Domnului preabun, Sfântului Crăciun*.
Ramurile de economie agricolă, cu cari se ocupă Românul în
diversele părţi ale ţării, după natura solului şi felul climei, sunt
specificate în col. „Ion bun bărbat" (B. LIII). Departe de satul
său natal şi de ţara sa — cum îi duceau mai de mnlt pe feciori
la miliţie prin Italia — Ion a lăsat acasă „trei ibovnicele". Una
din acele, „Neagra Târnăveană", îi trimite vorbă: să vină acasă
Ion, că „oile au-prins a făta"; „Alba Mureşana" ii „porunceşte"

( = îi trimite vorbă) să viie, de unde-i, că holdele p r i n s a u a se
1
coace; iar „Romana-i Romană" ) îi porunceşte, să viie Ion, că viile
lui au prins a se coace. Va să zică: Românul în aceasta ţară la
munte i oier; la şes este plugar; la poalele munţilor e viier. Cum
este de fapt. Din aceste 3 feluri de ocupaţiuni cea de oier (pă
curar) este aşa de stimată, încât colinda pe Dumnezeu însuşi îl
face păstor: „Dumnezeu cu oile": „Isus este păstor mare, Ca El
turmă nime n'are". Găsim în colindele amintite şi celelalte ocu
paţiuni ale ţăranului român: el spală aur (din râurile aurifere),
bate argintul (este argintar) şi umblă cu plugul. Aşa în col. (B.
XXVII, 124) „Pe luncile soarelui", „fata 'd'o:hi-şi negri" (brunetă),
„cu ochii-şi d'argintaţi, cu sprâncenele d'aurite" zice că ea are trei
fraţi şi-s cam bogaţi „unul spală aurul Al ăluia-i gslbinul; unul
bate argintul, Al ăluiai-i talerul (vechiu ban de argint), unul umblă
cu plugul, Al ăluia-i colacul".
Viaţa familiară
Ideile ţăranului Român cu privire la viaţa familiară şi socială
se restrâng în colindele sociale (clasa B). In acele constatăm, că
căsătoria este o taină, ce se îndeplineşte de preotul, ministrul Iui
Dumnezeu. Dar vai de acel preot, care cunună rude de aproape,
cum este „sor cu frate" „că şi Dumnezeu l'a bate", zice col. Nr.
LXIII (pg. 144). Asemenea încheie şi colinda „Sora Salomle" (LXIV)
— legenda alegorică a soarelui şi lunei. Soarele sub figura unui
ficior de împărat se cunună cu soru-sa. Aşa un sacriiegiu numai
un „popă sârbesc" poate face, zice colinda (LXIII) care termină
cu ameninţarea: „Lasă, las' popă sârbesc, că şi Dumnezeu te-'a
bate, să cununi un sor cu frate"; iarăşi în col. următoare: „Alelei
popo, Ignate; Popo, nu-i ca direptate, să cununi soră cu frate. Şi
la Dumnezeu e vamă, unde dai sufletu 'n samă!"
Onorarea părinţilor sufleteşti şi trupeşti este o datorinţă aşa
de sfântă, încât călcarea ei aduce cu sine pierire totală: capetul
lumii, „coada veacului sfârşitul pământului". Dumnezeu insuşi spune
sfântului Petru:
>Când ficioru-'a da in tată,
»Fata mare 'n maică-sa — re,
.Finu-so in nasu-so, J „_ 7 g <
>Fină-sa in naşă-sa, > '

„Atunci îi coada veacului, Sfârşitul pământului". Astfel este desle-
gată şi chestiunea cosmologică despre sfârşitul lumii.
*) Nume de femeie din numele bărbătesc Roman, — a; cum este in

derivaţia Onu, Oana; Todor, — a.
Colindele sociale ne dau icoana vieţii intime. El ne repre

zenta pe mama română ca bună crescătoare a fiilor săi. Aşa, în
col. Nr. III (110J, mama dă sfaturi fiului său, care pleacă între
străini: „Maica'l învăţa: „Fiule,... ficioru maicii, Dacă tu t'ei duce
în cele ţări streine, în cele limbi păgâne, — pe cela domni
mari, tu prinde-i tătâni, {pe) cele doamne mari prlnde-le mumint,
cei ficiori de domni prinde-i frăţiori, cele fete de domni, prlnde-le
surori". Pe mamă o răsbeşte dorul de fiul depărtat şi „de jalea
lui şi de supărare" pleacă să-1 caute. Se face neagră negarea,
doară-1 va vedea în lunca Oltului, în vatra Motrului; se face apoi
neagră negurea în lunca Jiului, în vadul Diului; în sfârşit se face
pasere măiastră, la domni în fereastră. Acolo'l vede la masă şezând,
cărţi dalbe scriind, în lume trimiţând".
Mama grijulie este şi gândită de zestrea fetei mari, Aceasta
încrezută în frumseţa sa o mângâie, că ea se va mărita şi cu o
mică dotă (col. XXVI p. 123).
De creşterea fiilor se îngrijeşte tata. Pe un părinte „Domn
l'a fericat ( = l'a fericit Dumnezeu) cu trei ficiori* i). El „bine i-a
învăţat": pe unul 1-a făcut popă, pe al 2-lea 1-a făcut plugar el de
câmp"; pe al 3-lea păcurariu de oi. Toţi trei sunt fericiţi şl pă
rinţii s'au veselit şi au mulţumit Domnului.
Starea socială a Românului

Unii scriitor] străini, cu îngâmfare etnică medievală, nu înce
tează a prezenta pe Români ca un „popor de păstori*)*. Fără să
Intrăm în polemică, să vedem ce ne spune colinda? Da, am ară
tat mai sus, că păstoritui este ocupaţiunea predilectă a ţăranului
român, însă c u m ? Ne spune colinda ( 6 . I): Mama băiatului dă o
cină. La masă sunt boierii ţării. Ea le „meşce" vinul şi-i îmbie:
Beţi, boieri., şi rugaţi pe Dumnezeu „să-mi crească Ion mare, să-1
văd cu junii junind, clsme negre încălţând, grele arme încingând,
pe bun cal încălecând, mândră oaste înfrângând, cum frâng junii
fetele, de le iau inelele".
Iată Idealul mamei române!
Eroi voinici: Brad înalt, încălecat pe cal negru pintenog* şi
„Stan de piatră" cu cal alb pintenog, se disfid la luptă cavalerească.
Ei se bat în suliţi zi de vară până 'n seară. Căci cad în genunchi,
suliţele se frâng", atunci voinicii se găsesc „rude aproape, frăţiori"
(Col. B II.). Aşa se luptă fiii „poporului de păstori*.
') Copiii sunt dar delà Dumnezeu o fericire pentru părinţi; de aceea zice
colinda „Domn l'a fericat".
') Fôldes Jânos, „Ax oléh erdei pâsztomèprôl" Ungvàr, 1907.
In romanţa „Colinda cătanei" (B. III) un fiu se năştea, n ă s -

drăvan, ca în poveşti. Intr'o lună creştea mare. „Când luna se
împlinea, Armele încingea". Trei inşi îl cer: „un ţifraş (chitit) un-
guraş", îi cer ficior în rasă la Craiu, îl cere chiar flcior.'de împărat.
Părinţii nu se 'ndură a-1 da. La vreme înse îl duc la oaste. Mama
gătind ficiorul de cale, îi dă poveţe, cum să se poarte prin „cele
ţări străine, în cele limbi păgâne". Ficiorul se duce. Pe mamă-sa
înse o prinde dorul de el. Pleacă în căutarea lui. Ca să-1 poată
afla, ea se face neagră negarea, apoi", pasere măiastră" „la domni
în fereastră" — şi-1 vede „la masă şezând, Cărţi dalbe scriind, In
lame trimiţând''. Pe cum se ştie, ficiori români din părinţi de jos
au făcut sub regii unguri cariere înalte (Olâh N i c , Pavel Chinezul,
I. Corvinul).
Mama lui Ion şi alui Sântion îşi caută fiii. In cale întâlnesc
„stoluri de voinici, Pe cai pogănici" (avani, neastâmpăraţi). Ele îi
întreabă: »n'aţi văzut, pe unde aţi treeut, doi fiuţi ai noştri?"
Semne: „Fiul cel mai mic, Cu inel de argint, Cel mai mare cu inel
din soare", „chivareaua (chipiul) lui, Spuma laptelui, tăiată însăilată,
cam pe ochi plecată" = un voinic frumos, care poartă cu mândrie
chivără ostăşească. Un ait chip de fecior voinic din „poporal de
păstori*.
Un alt fecior, născut, „fia făr* de tată, din maică curată",
„Intr'o lună năştea, într'o lună creştea, „năsdrăvan", „Se bagă
slugă" şi din simbria lui îşi cumpără arme. Maică-sa, de dorul şi
de jalea lui, pleacă în lume Ea se face „iedere îmbubttă" (împu-
pită), înflorită. Nu-1 află. Se face „mică păsărea" în pomii lui
craiu, în fereastră la craiu. De acolo îşi vede fiul „la masă ş e
zând, cu craiu petrecând, paharul umplea, la craiu închina". Co
linda termină cu urare la adresa feciorului gazdei, unde colindă:
„Şi te 'nveseleşte, volnlcaş de arme", cum ar zice: aşa-ţi dorim să
te faci şi tu, — sugerându i idealul (col. V. p. 112).
„Voinicaşti de arme* au cai minunaţi, fără păreche „năsdră-
vani". Aşa în col. (B. XX> p. 121). „In grădina Soarelui", un june
îşi joacă calul bun „îl Moare 'n curcubeu, în chipul lui Dumnezeu
(ca un zeu). Ii zăreşte dalbă 'mpărăteasă şi spună, ca o minune,
împăratului. Acesta îşi scoate murgul bine ajustat şi 'mpodobit
Merge la june. „E bun jocul, junelaşl" — „Dacă-i bun, hal să-i
jucăm!" împăratul înse îl spune: „n'am venit ca să jucăm. C a m
venit cai să schimbăm!" Junele îl refuză cu vorbe alese. Colinda
este închinată feciorului gazdei, căruia îi sugerează un ideal.
Alt exemplu de „voinicaş de arme":
In col. (VI. p. 112) „Ion bun volnic", el bun cal că mi-şi avea.
II „ţinea" (hrănea) cu grâu roşu vânturat, cu ferdela (baniţa)
7
măsurat şi-'l adăpa cu vin roşu străcurat, cu feria măsurat". Odată

nu-i place voinicului cum se 'ntoarce calul şi-1 face vânzător. Calul
năsdrăvan îi aduce aminte stăpânului scene, ce s'au petrecut între
ei când cu Turcii s'au bătut: „ne-am bătut şi ne-au bătut, Şi'n
mare ne-am aruncat". Calul a sărit cu stăpânu-so în mare, l'a
scos nevătămat şi nimic nu şi-a udat, numai un corn de chepe-
neag (manta), dar calul a suflat şi l'a uscat. Drept aceea: dacă
totuşi îl vinde, să-i ceară preţul: nouă cară cu secară, nouă buţi
cu bani rnărunţi, nouă vii culegătoare ( = de cules), nouă mori-şi
umblătoarei" — Colinda baladă pare o reminiscenţă a bătăii delà
Varna.
într'o altă baladă de voinicie (coi. LXIII, p 55) ni-se dă acest
tablou: „In deal la Rusalim" joacă o fiară mândră. „Sora Soare
lui" o vede şi spune fratelui său (soarele). Acesta întinde arca
s'o vâneze, află înse că-i Sf. Marie. In colinda „O fiară mândră"
(LXIV. 55,) ni se zugrăveşte asemenea unui tablou: „Ion, arcaş
mare" vrea să săgete fiara.
Concluzia din aceste 2 pasteluri: tinerii români au fost „buni,
mari arcaşi".
Voinicul român nu numai trece marea cu calul în 'not, ci el este
şi mândru (frumos), ca un soare; un Apollo. Aşa în col. „Trei
pene" voinicul „pare soare", când răsare, dar nu-i soare răsărit,
că-i Ion împodobit cu 3 pene (buchete) în comanac, flori albe şl
roşi, cum pun fetele 'n cosiţe şi voinicii în chinarijă, Când Ion
voinicul „ficior bun" merge la trei „jocuri" (hore) în trei locuri
„peana-l dalbă flutura, pinteni galbini sbârnăta" : un cavaler deplin.
Aşa voinic este idealul fetei mari!
In col. (XXVIII, 124) „Voinicul deaseară", fata mare este pe-
ţită. I-se promit oi şi boi, buţi cu „bani mărunţi", dar ei nu-i
trebue numai „voinicul de a seară", „Ce stă 'n poartă răzimat, Cu
păr galbin rătezat, Cu paloşu ferecat"; iar într'altă idilă (B. LXVII,
n
pag. 146) sora peţită nu pofteşte zestre (dotă) delà frate-său, nu
mai pentru mirele său cere murguţul cel din grajd „inşeuat şi în
frânat, cum e bun de 'ncălecaf. Acela i-se cade „cam de fala
fraţilor, de cinstea părinţilor".
Vitejia herculeană a voinicului român se cântă în collndele-
balade, întitulate (op. c.) „Lupta voinicului cu leul", din diferite
părţi ale ţării (Haţeg, Brad, T â r n . m i c ă şi Secaş). Junele face mi
nuni de vitejie, ca Hercule în mituri, care aduce delà munte „leul
viu legat, nevătămat". Şi se poate că aceste balade-colinde sunt
reminiscenţă de Hercule, care omoară leul delà Nemea. Eroul co
lindelor aduce leul „pe uliţa Grecilor*. Aşa se preamăreşte vitejia
tinerilor români „fiii neamului de păstori", în poeme epice, vred-
nice de a figura ca modele în cărţile de cetire. Aceste toate do

vedesc, că Românul, aşa păstor, cum e, a fost totdeauna şi viteaz
de arme, făcând minuni de vitejie. El este plin de admirare pentru
faptele vitejeşti ale junilor şi le cântă la ocaziuni solemne, la săr
bători în colinde.
Vânătoarea este un sport, în care se deprind mai ales Ro
mânii delà munţi. Sunt renumiţi şi recunoscuţi de mari vânători
Românii din munţii Gurghiului. Ei sunt chemaţi a lua parte la
vânătorile de urşi. Ei, la nevoie dau piept cu ursul; pun în mirare
pe sportsmanii străini. Românul muntean învaţă chinegetica din
practică. Această deprindere este în stimă generală la popor, cum
ne spun şi colindele acele ce se colindă la ţară. Colindătorii în
mod alegoric se prezintă ca vânători; vin la gazdă, „boier mare"
ş!-i cer voie a vâna prin livezile lui, c'au auzit că sunt fiere multe
şi felurite. Intre acele „cerbui stretlor, gura-i pătrior" (cerbul de
3 în 4 ani), „In coarneie lui cunună de zârnă (plantă), pe spatele
lui arme voiniceşti, pe şelele lui covor roşior". Şi dacă îl vor
puteai prinde, armele le vor da feciorului gazdei „că-i domn de
ele* „de a şi-ie ţinea"; va să zică: e harnic de ele; cununa o vor
dărui fetei gazdii, covorul roşior stăpânei căsii, iar cerbul întreg
gazdii (B. XV, XVI). Colindele de felul acesta sunt balade vând-
toreşti. Vânători sunt înşişi colindătorii. Ei vânează cerbii din
vârful muntelui. Nimeresc la „cest domn bun", care însă şi el este
în codru la vânat. Mână după el o deputaţiune de doi, cari să-1 a-
ducă acasă tot pe sus; „sus, pe sus, pe lângă lună, Cu mâna
ţinând de lună, cu una împletind cunună" (pentru doamna căsii).
Ce tablou măreţi Involuntar ne vine întrebarea: de ce vânătorul
(gazda] trebue adus „sus, pe sus, pe lângă lună"? Oare nu este o
reminiscenţă de doamna vânătoarei Diana = Luna, şi darurile ce
aduc în onoarea ei se dau gazdei, care încă-i servitorul e i ?
O romanţă vânătorească (B. XVIII, 119, 120) se petrece în
munţii Gurghiului, ori în culmea Giurgea (j. Putna,): Vasile „bun
bărbat", „tund 'n grajdul ferecat, scoate murgul înşălat, bine gătat
şi porneşte întru vânat", pe coastele Lotrului, în luncile Jiului. Ur
măreşte o ciută până când murgul este asudat de oboseală, şoimit-s
feşteliţi, ogarii dalbi obosiţi. Se 'ntâlneşte cu mari boieri, cari îl
întreabă: de ce i-este murgul asudat, ş. c. 1. El le răspunde că a
vânat o ciută lină şi au alergat după ea, de s'au obosit toţi. Dar
o „fată giurgiuleancă" strigă „nu-1 credeţi, voi, mari boieri!... că
are o dragă ibovnică, şi-i (departe) cale de 9 zile, el o calcă 'n
două zile", — de aceea-i murgul asudat, ş. c. 1. Vasile o ameninţă
pe fată să tacă, că dacă nu, el să suie la ea în vârful Giurgiului,
Ï*
II taie cosiţa şi o ridică sus, în vârf, „s'o bată vânturile, ca pe

ficiori gândurile, când li-i vremea de însurat; la fete de măritat".
Pescăritul încă este cântat în mai multe colinde - idile, ca
fiind una din ocupaţiunile Românului. Se ştie că pescarii noştri
din Braşov provăd o mare parte a ţării cu peşte sărat, prins din
Dunăre şi din mare, La fereastra lor aşa cântă colindătorii:
>Malu Dunări Peştele din mare
„Şi malu Mării Din mare — a eşit
>Şi s'a tăvălit >Vita (nume) tinerea
>'N grădină a intrat Fuga-mi alerga
» Florile a stricat. Păn' la maică-sa«.
i-se plânge că-i veştezesc florile, ori cât le udă. Mamă-sa o tri
mite să lege peştele cu brâul ei. Fata se execută. Atunci pe-
ştele-i zice:
>Vită draga mea, înzestra-te-voiu,
».Nu mă mai lega, Că-s tot gălbiori
>Că cu carnea mea Pentru peţitori.
»Nunta-'ţi vei nunta, Trandafir pe masă,
>Şi cu solzii mei Fii Vito, voioasă,
Cât eşti de frumoasă*.
Aici ocupaţiunea pescarului e prezentată ca foarte rentabilă;
de aceea: „câţi zolzi pe peşte, aţâţa galbini pentru zestrea fetei".
Starea politică socială, încă se reoglindeazâ în colindele noa
stre. O col. din Şoroştin (Târnava-mică) întitulată (în op. cit):
„Iu robotă" este un suspin al iobagiului român din brazda dom
nească. EI e consciu că robota cea grea îl mănâncă pe nedreptul
„cu strâmbul"; că nu-i după dreptate să-1 mâle tot cu băţul pă
spinare, ca pe vite. Da aceea oftează şi se roagă lui Dumnezeu:
„Scoate, Doamne, cu tărie, Pe toţi robii din robie, Şi pe noi din
iobăglel"
El simţind greutatea, amarul robiei, se roagă lui Dumnezeu
mai întâiu pentru mântuirea tuturor robilor, apoi pentru liberarea sa
Cât altruism!—Astfel, coiindele noastre confirmă faptul istoric, că
românul totdeauna e gata să se lupte pentru libertate şi numai
răbdarea lui este îndelungă. Această virtute a lui va fi dus în rătă
cire pe renegatul rege Matia Corvinul să zică (într'un ordin regal
din 1486) că Românul nu-i născut, nici chemat pentru libertate.
Ceeace desminte însăşi fiinţa lui (român). Dar poporul căruia îi
place vitejia şî|face fapte vitejeşti, pe cari le cântă cu sfinţenie în
colindele sale; poporul care e meşter de arme; poporul care Iu
beşte natura într'atâta, cât e „frate cu codrul"; acela, care în co-
linde oftează pentru liberarea tuturor celor robiţi, — este iubitor

de libertate.
Colindele solare, resturi din cultul soarelui, cum am arătat
mai sus — sunt interesante pentru etnografie. Ele ne leagă de
vremile milen-ire, când strămoşii noştri adorau pe Mithras. Colin
dele de acest fel sunt ţesute cu elemente creştineşti, fireşte, şi ele
sunt dovadă netăgăduită, cum Romanii încreştinaţi — poate prin
secol III—lV-lea — au conceput, în felul lor, noua credinţă şi au
împăcat-o în mod alegoric, cu vechile credinţe şi obiceiuri, tradi-
ţiuni şi mituri păgâne. Păstrând fondul păgân, ei au suprapus ce
remonii şi credinţe venite din Ierusalim peste Constantinopol (v.
col. B. XVIII, XXXIV, XXXVI ş. a. m.).
Nu se poate sà nu se întrevază în col. solare miturile despre
Philemon şi Baucis (col. Nr. LXXII, LXXIV, LXXVI—VII, LXXIX,
p 60) despre Castor şi Pollux (col. B. LXIX—LXXI) expunere ale
gorică sub tipul de 2 stele = două surori; „doi fraţi" (col. B.
LXXI1I).. „în cel deal răsăritu-mi-au doi sori, Dar aceia nu-s doi
sori, că-s doi frăflori călări".
Urări
Talentul poetic al Românului se dovedeşte în aşa zisele
„Urări" sau „mulţumite" ce se rostesc gazdei după colindă. Ură
rile sunt de două feluri: serioase şi glumeţe. Ceste din urmă cu
prind mult haz şi dovedesc firea glumeaţă a Românului şi taleniu-t
umoristic. In serbările de veselie are loc gluma. Ţăranul român
o potriveşte cu succes. Umorul lui se manifestă viu, la toate oca-
ziunile. Glumele lui sunt naturale, libere, născute fără căutare,
cum sare schinteia din geniul Românului. Umorul este un dar
special, caracteristic Românului chiar şi la pagubă (vorba moţului:
„paguba fu cum ju, dar îmi plăcu cum marsă" calul răsturnat în
prăpastie) iar la ocaziuni vesele nu poate lipsi. Se caută să stă-
rostească căte „un hâtru" bun de glume (la ospeţe)
Românul prin talentul său umoristic se dovedeşte urmaşul
acelui popor care a zis, cu tot dreptul, „satira quidem iota nostru
est". Precum Romanii n'au împrumutat-o delà Greci, aşa noi, Ro
mânii, n'am împrumutat umorul delà popoarele conlocuitoare. Umorul
nu se 'nvaţă. El este dar înnăscut. Cu gluma, ironia, satira, sar
casmul Românul întrece pe conlocuitorii săi, oricât de asuprit a fost
el în cursul secolelor. Şi, doară, „carmina otim-quaerunt, animum
que serenum" — zisa lui Ovidiu. Aceste condlţiuni de versificare
i-au lipsit Românului şi totuşi a evoluat talentul lui umoristic ma
nifestat în Urări. Satira nostra est şi ne leagă de străbuni!
Aceasta-i însemnătatea cea mare a urărilor din colinde, în cari

suntem destul de bogaţi. In culegerea mea am publicat 39 urări
frumoase, multe din ele hazlii, bine succese, pe 25 pagine. Saşii,
Ungurii şi Slavii ni-s inferiori în literatura umoristică, măcarcă ei
au fost mai favorizaţi de soartă. Notez aici, că aceste popoare nici
colinde nu au, ori au tare puţine, imitând pe Români.
Aşa sunt colindele oglinda sufletului românesc]
6 . Forma poetică a colindelor

Talentul poetic al poporului român se dovedeşte şi în aceste
creaţiuni. Vom analisa forma colindelor, căci .forma dat rei esse",
ca să vedem, dacă poetul poporan este măiestru de a turna ma
teria în formă.
1. Colindele lirice. Colindele religioase toate sunt lirice în
fond şi 'n formă. Ele sunt imnuri, cari în concepţie şi 'n forma de
tablouri seamănă cu psalmii lui David. Colindele despre Maica
sfântă, Sf. Duminecă, Sf. Vineri, sunt legende cu formă cantabilă şi
cu expresluni de sentimente pioase, — lirice.
2. Epice sunt după forma narativă şi după cuprins colindele,
cari spun patimile şi moartea Domnului Isus şi toate colindele so
ciale, unele adevărate balade, ca .Lupta voinicului cu leul" (B.
LVI. p. 138) ş. a., altele sunt tradiţiuni, ca .Blăstem de mamă" (B.
CXI. 170); legende: .Sora soarelui", „Sora Salomie" (B. LXIV, 144);
idile: „Ana prin grădină* (B XXX, 125) ş. a.; romanţă, ca d. e.
„Văsălie" (B. XVIII, p. 119). Multe sunt elegii frumoase şi duioase
ca: „Zăbava Zorilor", un „bocet", de gen liric. Tot de acest gen
se ţin câteva madrigale drăgălaşe, ca un compliment bine reuşit şi
cari în literatura cultă au pereche numai la Matilda Poni. Astfel
sunt colindele, ce se cântă la gazde, unde-i fată mare, d. e. „Gră
dina cu florile", „Două stele", .Col. fetei frumoase", „Susana fată
dalbă", „Doi meri adăliori", „Strat de busuioc", „Pintre meri şi
pintre peri", „Vine marea" şi altele de gingăşie rară. Ele sunt tot
atâte complimente galante, dovezi ale sentimentului delicat; adevă
rate „simţiri poetice", deşteptate în inima Românului prin chiar
firea lui.
3. Dramatice sunt „Urările" şi „Turca", „Pluguşorul".
Technlca versurilor. Colindele toate sunt în versuri cantabile.
Forma cea mai frecventă a versurilor este acea a versurilor popo
rane peste tot; 8 silabe împărţite în 4 trochei, după formula:
s
—w /— / — —• / — care înse variază des aşa, că puio-
s
rul ultim versual este catalectic, de 7 silabe — — / — I— —
cu rimă bărbătească. Intimpinăm şi versuri de 6 silabe, trochei, de
Mr. 10-12 CULTURA CREŞTINA 751
5 silabe (B. XVIII, 30, 31), „Niţă bun bărbat", şi Ia pag. 34—35,
col. XXII alternând cu versuri de 6 silabe. Adesea trocheii se
schimbă cu Jatnbii suitori", amestecaţi cu „săltăreţele dactile", ori
cu anapesti, după formula: * / — / ^ — / ^ „cu
v v
soru-sa cea mal mare"; sau cu: / ^ / —• ^ „cu
v
turmă mare de oi"; ori cu: — — / — —• ^ — „ei de păzit
le păziau". Uneori, ca şi la poeţi artişti, versurile stau din pi
cioare versuale tare neregulate.
Accentul ritmic In colinde, ca şi 'n celelalte poezii poporane,
sunt de comnn trei acente, ca în: raza-'n vârfii munţilor, — ori
„razen 'n şes la grâne verzi. Uneori numai două accente, d. e. „pe
poalele orazilor", „Şi pleca// la rourar" ş. c. 1.
Rima uneori o aflăm perfectă:
>Ruja-i arde în cosiţă,
>Apa-i joacă în vedriţă*. •- Şi iarăşi:
„Fii tu.. sănătoasă,
>Cum eşti albă şi frumoasă!*
Dar intimpinăm adesea şi rimă laxă, înse foarte naturală:
>Rază 'n vârful munţilor,
Pe poalele brazilor*,
>Rază 'n cruce de fereastră,
„La fereastă 'n asta casă*.
Sunt în oiinde şi multe versuri stinghere, fără rimă cores

punzătoare, căci n'au soţ. Exemplu: „Unu-i ceru măr din sân, Unu-i
ceru ineluşu, D'altu-i ceru cununiţa".
Lipsa rimei uneori se compensează prin lungirea vocalei fi
nale, ca în exemplele de mai sus; altădată prin adausul silabei
ră, re la finele versului. Exempl: In col. VI, (p. 24, vers 18—19)
„Şi te uită jos la ţară
>De vezi, maico, ce-'i vedea-ră". A?\? S v".
La pag. 40: >Şi se da-/vT, Şi pleca-«î«; şi l|/ • "JY
(la pag. 36): „Junii buni aşa grăia-râ '"-i, >
' ., ^f/
„Dar din faţă ce-mi lucia-nîr ^ ' ^ S ^
Uneori acest adaos este înlocuit cu silaba le, în graţia rimei
ca d. e. (la pag. 48, XLVI):
»Din gradele luminele
„Din pociumbi făclii ardea-Ze".
Adesea întimpinăm rima la emistih (jumătatea versului):
>Şi plecaţi la rourat (stingher)
>Ca vara, ca primăvara*...
sau: „A treia rază ce-mi rază-mă ?
»Rază n şes, la holde verzi". — Şi:
752 CULTERfl CREŞTINA Nr. 10-12
„Cu tri juni s'a 'ntimpinat (stingher)*

>Cu tri juni, ca tri păuni» ş. c. 1.
Allteraţiunea şi asonanta adeseori iniocuesc rima, ca d. e. în:
>Sus p e plaiu picior de raiu...
„Maica plop uerde-şi vedea.,.
>Să iii pere-o părăsit...
„Peste vii, peste moşii... ş. a. m.
Versurile nu sunt grupate în strofe, nici în stanze. Ele sunt
mai adesea împărechlate, dar urmează şi câte 4, ori mai multe
versuri în aceeaşi rimă.
De eufonie se îngrijeşte poetul poporan şl'n colinde, ca şi 'n
celelalte creaţiuni ale muzei poporane. Regulator este auzul mu
zical Graţie acestui simţ estetic, el încunjură hiatul prin eliziune
de vocale, prin contragerea vocalelor în diftong şi —ceeace e pro
priu poetului poporan, — prin intercalarea unul d înaintea cuvân-
tului începător cu vocală; a conjuncţiunei că, întregind aceasta şi
ritmul; prin „Dativii etici": mi, şi. Exemple:
„Ba, 'mparate, m-'ii ierta,
»Că eu calul n-'oiu schimba,
»C'-al tău...
Gu DatiTi etici: >Când maica tni-l da (1. d. maica Û da), Taica nu
mi-1 da*.
Prin aliteraţiune: »ftfergu-mi mici mai mici
, eliziune: >Nainte le sta, Şi mi-i întreba]
„ intercalare: „Şi ea câ-mi vedea,.. Şi:
>Jos d'umbra-i rotundă...
»i)'oi, ceruţa-mi cerii ( = oi, mică fiară a fierii); cu
intercal. lui şi
»Negri-şi vânători,
„Ei mi-şi «Toblicea:...
>Şuta cea mai mare
Ea că mi-şi d'avea-re...
Exemplul din urmă evidenţiază cum şi măsura ritmului este
complinită prin: că, mi, şi, re.
Elocuţiunea poetică
Poetul poporan, autorul colindelor, în produsele minţii sale
îşi crează o lume nouă, ideală, fantastică, dar îşi ia de model lu
mea reală cu toată simetria, armonia, eleganţa şi pompa ei de un
lux uimitor şi sublimitatea ei în imagini. Discipol al naturei, poe
tul poporan din natură îşi ia asemănările, imaginile, tablourile cu
cari îşi 'mpodobeşte pe fătul minţii sale; epitete, asemănări, tropi
şi figuri de imagini şi de idei sunt colorile iui în minunatele-1 ta
blouri, ce zugrăveşte în colinde. Armonia sunetelor în expresii dau
colindelor un farmec dulce. Aşa s'a năcut frumoasa idilă „Ana

prin grădină*. (B. XXX. 125).
«Pleacă-şi d' Ana prin grădina.
Cunună de vineţele — după fiecare vers.
>Prin grădină la fântână,
>Cu cişmele tropotind,
>Cu răchita vânt trăgând.
«Mâneci largi boare făcând,
«Cercei galbini sbârnăind;
«Cu manile ca ruj ile? (rozele)
«Cu botele (cofiţe) ca florile...
...«Ruja-i arde în cosiţă,
Apa-i joacă în vedriţă, ş. c. 1.
Frumos este tabloul In col. (XXXII. 126) .Grădina cu florile*.

«Grădina cu florile...
«Suntu-mi flori de toate flori, «Doi părinţi ce te-au băiat,
„Dar ca una nu-i nici una: ,'N lapte dulce te-au scăldat,
«Ca Mărie, fata bună! »'N flori de măr te-o 'nfăşat*...
La pag. 127: un boier are „Fiică mândră tare, „De frumoasă

'n lume Ea soaţă nu are, Numa' sfântu soarel"... In varianta urmă
toare: „Cea fică frumoasă, De frumoasă tare, Soaţă 'n lume n'are:
Ba ea, că-şi mai are: Sora soarelui Şi-a pământului"
Plastic este zugrăvită „fata frumoasă" în colinda ei (XXXIX, 130):
«Ţie... ţi-a făcut
«Cine ţie ţi-a făcut:
«Stat înalt ca de voinic,
«Faţă dalbă şi frumoasă,
«Ochii negri mângăioşi...
In mod pitoresc e descrisă fata Grecului:

«Dinainte 'n chică
«Fir de romanică; (romoniţă)
«Dinapoi în brâu
«Spiculeţ de grâu
«Dinainte 'n faţă
«Fir de iarbă creată*.
Imagini măreţe până la sublim: „In mijlocul cerului, Scrlsă-i
mâna Domnului (A. XXXIV. 38)". Şi iarăşi: pe boierul dus în co
dru, la vânat, să-1 aducă acasă, pe sus: „Sas, pe sas, pe lângă
lună, Co mână ţinând de lună, „C'una împletind cunună*. Alt tablou:
«Cocoş galbin şi-a cântat,
«Jos la mare s'a lăsat,
«Apă 'n aripi a luat,
«Sus la cer s'a ridicat*.
Feeric este tabloul:

»Unde Domnul se năştea,
>Pe sub boi rouă cădea, Şi din coarne luminele,
«Printre boi făclii ardea Lumina lumea cu ele*!
Asemenea col. (IV. 23): „Fiul sfânt pe acest pământ".
«Mititel, înfăşiţel; Ploaia caldă de mi-1 scaldă,
>Faşa-i verde, de mătasă, Neaua ninge nu-1 atinge;
>Scuticel de bumbăcel, Vânt tragănă, de-1 leagănă,
«Cârpe d'albe de fuior Tri zinioare mi-1 apleacă*.
«Legănel de păltinel
Sublimă este Imaginea că: Fiul sfânt încoardă arcul şl-'l în
dreaptă spre cer, — ca să răstoarne cerul; îl cruţă înse la inter
venţia Sfintei Dumineci. — Multe şi frumoase sunt imaginile zu
grăvite prin asemănări luate din viaţa agricolă a ţăranului. Aşa,
d e când se zice In col., că drepţii vor merge înaintea Domnului
„ca firul grâului, iar păcătoşii vor peri delà faţa Lui »ca pleava
grâului" de suflarea vântului*. In aceasta frumoasă asemănare avem
deodată şi figura antitezei: grâul şi pleava. Altă antiteză frumoasă
ne întimpină în col. (p. 71): „Sas frunza-i măruntă, fos umbra-i
rotundă". Splendidă comparaţiune nouă:
„Veniţi lin, mai cătelin,
Ca soarele prin senin* (XXX, 35).
In c j I . Nr. LXXXIII (67) Maica sf. îşi descrie fiul:
«Feţioara lui Puşculiţa lui Săbiuţa lui
«Spuma laptelui Durdu*-i cerului Fulger cerului*.
La pag. 94 col. CXXX găsim o descriere, cum „Sfânta Du
minecă" frumos s'a gătit Şi că s'a luat ( = a plecat)
Pe o dalbă de cale Unde iarba-i creaţă
Pe-o rază de soare In patru se-mpleteşte,
Până şi-o d'ajuns Verde putrezeşte*.
La lină fântână
Personificări, vrednice de peana oricărui poet, găsim în co
linde o mulţime. Aşa: „Printre râpi printre răzoare, Moartea umblă
pânditoare". Adam eşind din raiu face următoarea prosopopee:
«Eu în tine (raiule) am contenit ')
«Ca albina 'ntr'un oprit*)
«Ca un măr într'o lumină,
«Ca un brad într'o tulpină!*
*) durdu « tunetul, trăsnetul.

') contenit şi oprit sunt sinonime, însemnând păşunatul rezervat, oprit,
până va creşte bine iarba; deci înţelesul este; eu in tine, raiule, am avut bine,
mi-a mers aşa de bine, ca albinei în opritul cu flori printre ierburi.
') contenit, vorbă veche românească, oprit.
Imginile din acest exemplu sunt zugrăvite prin asemănări

luate din lumea reală a agricultorului.
Imprecaftune scurtă, energică aflăm în col. „Irod*.
>Foc din cei să se coboare
>Iroade, să te omoare,
»Foc din cer să se Întinsă,
>Iroade, să te aprinsă!*;
aşa şl în „Blăstemul Maicii Domnului", ş. c. 1., pag. 4 1 , 4 2 . .
7. Particularităţi g r a m a t i c a l e
Din numeroasele particularităţi gramaticale relev:
1. Lipsa articolului definit la substantiv subject, sau compli
ment drept, ori chiar la ambele deodată, ca d. e. „feciori fete au
d'oblicit" (feciorii au observat fetele); „fete flori au doblicit"; „vânt
leagănul trăgăna"; „Mur se legăna". Acest fenomen particular îi
găsim şi la subst. în „funcţiune de complim. indirect: „— Da' noi
cui l'om d a ? — Da-l'om ficior gazdii = ficiorului"; „şi năframă
fiate-s&u (fratelui), după analogia cum stă nearticulat substantivul
(la Nominativ ori Acus.) urmat de pronumele posesiv: meu, tău,
său: tată-mieu; pe frate-to: pe s o c r u s o Observ, că lipsa artico
lului definit este isvor de framsefă poetică frecuent exploatată de
poeţii poporani. Se găseşte şi cazul Genetiv, atribuit în formă ne
articulată, unde, după uzul vorbirii, s'ar aştepta Genet. articulat:
.sfântd-i lege rădăcină = rădăcina sfinte/ leg/. Aici vedem atribu
tul articulat după forma numelor proprii de persoane ca: Lucă-i,
Veronică-i, cu articolul enclitic adaus la Nominat. nearticulat:
sfântă, sfântă-i,- iar substantiv, atribut lege, a rămas neschimbat, ca
în Nominativ: lege I. d. rădăcina sfinte/ leg/, ori a: legii sfinte.
Aşa şi în dedicaţii, — când colindătorii încheie colinda închl-
nându-o în sănătatea sau sănătăţii gazdei, ei zic: „o închinăm dalba-i
sănătate 1. d. sănătăţii dalbe.
2. Numele substantiv şi adjectiv cu sufixa „şi" ţine loc de
„Genetivus qualitatis", arătând însuşire exterioară: „numai Stanca,
ochi-şi negri* = cea cu ochii negri; „Negrişi vânători" ş. a.
3 Nume proprii de persoane trecute în apelative şi declinate
cu articol enclitic, d. e. „Taica Petru/m'", ca un nume comun. Acest
fenomen ne întimpină şi alte poezii poporane şi chiar în graiul viu:
„Jonu Monului, Toaderu Onului, „oastea lancului*.
4. Acuzativul slng. fără prepoziţia pe, unde uzul de azi îl pre
tinde, d. e. „Câţi drumari venia şi se abătea Toţi îi hărănea = pe
toţi; „După el cine 'om mâna" = pe cine; „Du(mă) şl mine în raiu
= şl pe mine (col. Nr. CXHI. p. 53, 84). Prepoziţiunea „prejur*
simplă, nu împrejur, înaintea substantivului în Nominativ (ori

Acus.?) fără prepoziţiunea de şi fără ca substantivul următor să
stea în Genetivul articulat, ci aşa ca latin, circum, d. e. Bogăţia
prejar casă" = împrejurul casii, s. în jurul căsii; în jur de casă
(col. Nr. IX. p. 26) şi: (veşmântul) „ L u n g u l lat prejar pământ*
(col. XXX, 35), vers 9; înse mai jos, vers. 12: „împrejur de mâ-
necele".
5. Numele comun de lucruri se personifica şi se declină la
cazul Vocativ, ca un nume personal, aşa d. e. numele păr. (pom),
personificat face Vocativul pere-o, analog ca Petre, Petreo „să fii
pereo părăsit".
6. Genetivul numelui proprin cu articolul prepus lu, nu lui, un
arhaism, d. e. „Tri mese a lu Hristos (LXXX).
7. Posesivul său, contras: so, sună ca su d. e. „la taică-sn se
ducea", fenomen fonetic analog celui din dialectul sicilian.
8. Numele tină (glod) ca material în jurul vorbirii nu are plu
ral, dar în colinda LIII aflăm pi. tine „Cerul sfânt de negurele, Pă
mântul de tine grele"; întunerec pl. „întunereci". Cuvântul Jiu, face
deminutivul Jicuf (pag. 54): „Din maică curată ficuţ fără tată"; de
două ori diminutivat: fiu, fie fcf. fic-ă), ficuţ.
9. Diminutivul lucefere/ (luceafăr) la plural face luceterele,
schimbând genul (af. lat coelum, pl. coe//, — orum)' iar luceafăr,
face pl. lucefere 1. d. luceferi, fără schimbarea genului, aşa că avem
un plur. în e, nu în i, — că zice col. „doi galbeni lucefere" (pag.
151. 21).
10. Conjugaţlunea verbelor încă prezintă oarecari particularităţi,
arhaisme, ca uzul pexjectului al 2 le cu sufixa : răm, ruşi, râ, ca. d,
e. (Maica sfântă) „se luard se duseră" (consecuent tot aşa) „şi
frunza o rumegară", jos pe mare o aruncară (LXIX p. 58)".
„Ea pripiră" şi grăeşte" (col. nr, LXIII. pag. 55).
In col. LXXZV, p. 6 8 - 6 9 : „Mama luiţlon... Stară şi 'ntrebară".
8. P a r t i c u l a r i t ă ţ i sintactice
1. După adjectivul în comparativ, spre arătarea neegalitătii s.
disparităţii nu se întrebuinţează conjuncţiunea decât, ci numai de:
„că-s mai mare eu de voi de amândoi".
2. Cantitativul tot în uzul general — acum, ca şi în trecut, —
pofteşte ca substativul pe care-1 determină să fie articulat cu artic.
definit: tot omul; toată ţara; — toată adunarea. In colinde însă gă
sim substantivul după t o t în formă nearticulată, ca, d. e. „Cu frâne,
cu ciocotei, cu toate podoabe noi". „Toate Hori, voi sunteţi flori".
3. In ordinea cuvintelor (topică) întimpinăm aşa zisa „thmesis",
strătăiere a pronumelui reflexiv de către verbul său, prin unul, ori

prin mai multe cuvinte:
„Ce vă voi mustraţi?"
„Ce mă voi da ispitiţU ?
4. Verbul reflexiv mă mănlu, îl găsim fără acuzativul pronu
melui aşa:
„Taci, fată, nu mania ( = nu mă mania). Cf. poez. pop. „Oltule
Mureşuie":
„Nu volba, nu tulbura ( = nu te volbura, nu te turbura).
5. Isbitoare şi singulară este forma:
>Ce soare aflăm?... Şi ne-om abătu (1. d. abate)
De laturi de drum, La tină fântână*.
6. Infinitivul de formă lungă întrebuinţat ca substantiv femenin

cu doi articoli: anul prepus şi altul enclitic, d. e. „Staţi, voi, cai, de
a roadere-a ( = încetaţi de a roade). „Firea de a te răstignirea;
„Firea de a te slobozirea" = fie de a te răstigni, fie de a te slo
bozi; firea—firea = fie — fie.
9. P a r t i c u l a r i t ă ţ i lexicale
Se ştie, că lirica este poezia prezentului şi ca atare îşi mo
dernizează limba încet şi pe nesimţite. De sigur aşa s'a urmat şi'n
colinde; totuşi ne întimpină în acele forme şi cuvinte vechi, arhaisme,
cari ne leagă de secolul XVI. Astfel sunt:
1. „grăită", în sensul de graiu: „Domnu rupse din grăită* (col.
LXXXIX, p. 66). adecă participiul trecut al verbului s'a luat c» sub
stantiv, cf. şi „născutul" = naşterea (col VII. p 25). „Da-i sara
născutului"; ca la Coresi, Tetra.: „alu Is. născutul aşa fu".
2. „meşce", col. B. I. p. 109) „Vin pe masă cin' Ie „mesce".
„Meşce" muma lui Ion; „Mesce-le", grăieşte le". Cf. arom. meaşte
(Papahagi, Antol. arom. 19) „meaşte, scumpă, meaşte", din verb.
mescu, meaştire şi mişteare (lat. miscere) a turna să bea, a găti o
beutură.
3. sgăclna, a sgâţăi, a clătina, — scutura în col. CXXVII (p.
93): „mărul sgăcina, merele-mi pica".
4. oaste în înţelesul de adunare, mulţime; la Qenet. sing. os
tiei, forma arhaică, în col. XCV (173). „Diecelul cel mai mare,
Mândru clopot clătina-re, mare oaste se adunară; înaintea ostiei
merg..., înapoia ostiei".
5 timpurile, în înţelesul de tâmplele capului, lat. tempora, col.
L (p. 135) „Pomi-şi, pomişorii mei, Plecaţi-vă vârfurile. Să v'ajung
cu timpurile". (Cf. şl verb. a se timpuri).
6. veli, forma simplă a verbului înveli: „sângele-mi curgea... şi

io ml-l veliam (col. XC, 71) (3 ori); vast (it. veste) alternează cu
văzut, passim, ca în graiul popor, din Ardeal.
7. zău întimpinăm numai odată, în col. LX (p. 53) „Slujba
sfântă cine-o cântă? Cânt'o-un zău şi-un Dumnezeu".
8 Mai notez expresia; „seara din ea-sară* (col. III. 22) —astă
seara; sincoparea pronumelui est, eastă, care în uzul vulg. se aude:
în eassară" = în seara aceasta.
n
Aceste cuvinte, aici explicate, împreună cu cele publicate ca

„glosar" la colinde cred că sunt un material vrednic de Dicţionarul
limbii române.
Addenda lexlcls.
ALEXIU VICIU
CE RR FI M C A NU KR FI CONCORDATUL?
Domnul Ion Mateiu, secretarul general al F. O. R-ului, spune
în raportul prezentat congresului, care a avut loc la începutul lui
Noemvrie în Oradea, că Concordatul încheiat cu Vaticanul în
primăvara anului 1927, şi Acoidul din 1932, „creiază pe seama
catolicismului maghiar o situaţie de diept unică şi privilegii spe
ciale,., păgubind enorm interesele naţionale româneşti". Mai mult
chiar: „prin Concordatul încheiat catolicismul însuş, în generali
tatea lui, cu toate riturile ce-l alcătuesc, a fost constituit într'o
fortăreaţă redutabilă, cu un stat major agresiv, ce-şi mobilizează
ostaşii fanatizafi contra statului wmânesc şi a credinţei pe care
se reazimă de veacuri unitatea lui sufletească". Din cauza acestor
enorme primejdii pe care Concordatul şi Acordul le reprezintă
pentru interesele statului, conducătorii F. O. R-ului, zice d. I.
Mateiu, au iniţiat o acţiune de mari proporţii, organizând u n
adevărat plebiscit în sânul credincioşilor, cu prilejul căruia, a-
proape şapte sute de mii de ortodocşi majori şi-au dat votul în
scris, cerând denunţarea celor două convenţiuni.
Povestea aceasta despre primejdia Concordatului nu este nouă.
Ea datează din anul 1920, când au avut loc primele tratative pen
tru încheierea lui, iar în 1929 când a fost ratificat de Corpurile
legiuitoare, „Asociaţia generală a clerului oitodox roman* făcea
prin organul său „Graiul Vremii" (numărul 19—20 delà 15 Iunie)
apel la preoţimea ortodoxă a ţării să declare ziua de Duminică,
16 Iunie, zi de doliu „ca protestare contra celor care, nesocotind
interesele neamului şi umilind biserica noastră naţională domi
nantă, au încheiat Concordatul cu Papa*. „In ziua aceasta —
continuă apelul — se vor trage clopotele lung, vreme de douăzeci
de minute. In Bucureşti, semnalul va fi dat de clopotul cel mate
delà Mitiopolie, ca toate bisericile să sune la olaltă. Pe sate
preoţii le vor suna la ora 2 după amiază, nu dimineaţa, căci
atunci lumea nu va şti şi nici nu va simţi rostul şi tăria p r o -
testului nostru". Se vor face rugăciuni „pentru primejdie* ca
Dumnezeu să dea „mai multă minte cârmuitorilor şi să abată
delà noi ruşinea şi nenorocirea*. Vedem, prin urmare, că „acţiu
nea de mari proporţii" iniţiată de F. O. R. nu cuprinde nimic
nou, ci e o simplă continuare în forme aproape identice a unei

acţiuni, ale cărei începuturi datează de mult.
In locul acestor „plebiscite" conducătorii actuali ai luptei
pentru denunţarea Concordatului ar face un lucru cu mult mai
util pentru realizarea scopului lor, dacă ar arăta serios, nu cu
moţiuni şi „voturi scrise", care din dispoziţiunile lui sunt primej
dioase şi care „păgubesc enorm interesele naţionale româneşti".
Dacă ni se va dovedi că Concordatul cuprinde o singură dispozi-
ţiune de acest fel, noi declarăm aci în faţa lui Dumnezeu şi în
faţa oamenilor, că vom începe cea mai hotărîtă şi mai dârză
agitaţie pentru denunţarea imediată a lui şi nu credem să existe
undeva un credincios al bisericii române unite, care să nu parti
cipe cu entuziasm la o astfel de agitaţie. Până când se va face
această dovadă, noi continuăm să vedem în Concordat un instru
ment de consolidare a statului românesc, cum au văzut toate
guvernele care au colaborat la încheierea lui.
Căci un lucru trebue stabilit înainte de toate şi anume: ideia
încheierii Concordatului nu a pornit delà Vatican, ci guvernele ro
mâneşti au fost acelea, cari au solicitat încheierea lui. Ideia Con
cordatului a preocupat cercurile conducătoare româneşti încă pe
timpul refugiului la Iaşi, când se discutau bazele organizării viito
rului stat întregit în graniţele lui fireşti. Concret, problema s'a
pus în vara anului 1919, după numirea mitropolitului Suciu. Atunci
Consiliul Dirigent a protestat împotriva felului cum s'a făcut aceea
numire şi a intervenit la guvernul din Bucureşti rugându-1 să în
ceapă tratative cu Vaticanul pentru încheierea unui concordat prin
care să se lămurească relaţiile bisericii catolice cu Statul. Trata
tivele solicitate de Consiliul Dirigent al Transilvaniei n'au putut
fi iniţiate atunci ci abia în vara anului 1920 sub guvernarea
partidului mareşalului Averescu, ministru al Cultelor fiind d. Oc-
tavian Ooga iar ministru de Externe, Tache lonescu. Motivele care
au determinat guvernul român să înceapă aceste tratative le-a
arătat fostul ministru de externe, în şedinţa delà 18 Februarie
1921 a Senatului, când preotul C. Possa a depus pe biroul matu
rului corp memoriul întocmit de „Asociaţia generală a clerului
ortodox român" împotriva încheierii Concordatului. In aplauzele
entuziaste ale Senatului, Tache lonescu s p u n e a : „Domnilor Sena
tori, profit de ocaziunea aceasta ca la rândul meu, şt în numele
guvernului, să atrag atenţiunea celor cari iau pai te la această miş
care în contra încheierii unui concordat, că nu numai nu voi reuşi,
dar că fac un mare rău ţării. Nu mă îndoiesc de buna Dv. cre
dinţă. Dar cum vă închipuiţi Dv. un singur moment că Statul ro-
Mr. 10-12 CULTURA CREŞTINĂ 761
mân care are o populaţie catolică de peste trei milioane, parte

greco-catolici, parte romano-catolici, între care sunt mai mult dë
un milion şi jumătate nu numai cetăţeni români, dar şi etniceşte
fraţi români cari au luptat pentru ideea naţională, dându-ne pe
oamenii cei mai iluştri de peste Carpaţi, caii au deşteptat con
ştiinţa naţională acolo şi au adus-o ca o flacără vie la noi încă
din sec, al XVllI-lea (aplauze), cum vă închipuiţi Dv. că ar fi po
sibil ca Statul acesta român să lase trei milioane de cetăţeni în
afară de oiice legătură cu Statul? Care ar fi guvernul aşa de
blestemat de Dumnezeu, care să săvârşiască această faptă şi să
continue a mai sta 24 ore pe această bancă?
Dar vă daţi Dv. seamă de gravitatea lucrului acestuia? Bise
rica catolică, spie deosebire de biserica protestantă şi de biserica
ortodoxă, este o biserică universală, care are drept şef al ei pe
repiezentantul Sf. Scaun, caie este Papa. Nu poţi să regulezi: si
tuaţia bisericii romano-catolice decât în acoid cu Papa, sau făcând
separaţiunea bisericii de Stat. Dar atunci eşti dator să faci sepa-
raţiunea tuturor bisericilor de Stat".
Prin urmare nu necesităţi de ordin bisericesc catolic, ci ne
cesităţi de Stat au reclamat încheierea Concordatului. Şi nu Vati
canul a solicitat încheierea lui ci guvernele române. Aceste nece
sităţi de Stat au fost arătate şi de dl Alexandru Lapedatu în
discursul rostit în şedinţa delà 24 Maiu 1929 a Senatului, spunând
că de problema încheierii unui Concordat cu Sf. Scaun s'a vorbit
încă delà 1918, cu prilejul aducerii la Bucureşti a actului Unirii
delà Alba Iulia „Concoidatul fiind necesar, de atunci încă, pentru
afirmarea suveranităţii noastre teritoriale", şi pentru reglementa
rea unor „chestiuni de interes supeiior pentru Stat şi care nu
puteau fi aranjate pe calea obicinuită a legiferării interne". D. N.
lorga, luând cuvântul în şedinţa delà 29 Maiu 1929 a Camerei,
spunea: „votaiea Concordatului este o necesitate din toate punc
tele de vedere. Şi nu este o necesitate neplăcută, — sunt atâtea
necesităţi neplăcute pe care le primim. Aceasta este o necesitate
pe care o primim cu convingerea că se face un act de cuviinţă,
un act de dieptate şi un act folositor acestei ţări şi acestei na
ţiuni", In aceiaş şedinţă a Camerei răposatul / . O. Duca, vorbind
în numele partidului liberal, zice: „Domniloi Deputaţi, o primă
chestiune caie cred că trebuie să fie eliminată din aceste desba
teri este dacă da sau nu trebue să se încheie un Concordat? Şi
de ce zic că tiebue eliminată din desbateri această chestiune?
Fiindcă socotesc că este imposibil ca, atunci când într'o ţară există
un număr considerabil de cetăţeni de confesiune catolică, să nu
8
se găsească un modus vivendi pentru a asigura raporturile dintre

Stat şi această confesiune. Aceasta este cu atât mai adevăiat, cu
cât toate guvernele noastre delà Unire încoace, au fost unanime
în a socoti necesară încheierea unui concordat. Dar înafară de
aceasta, toate ţările cdri au cetăţeni de confesiune catolică şi cari
stau pe terenul raporturilor dintre Biserică şi Stat şi nu al sepa-
raţiunii între Stat şi Biserică, toate aceste state au căutai să în
cheie asemenea concordate".
Repetăm: nu Vaticanul a cerut încheierea Concordatului cu
Statul român, ci guvernele româneşti; toate guvernele româneşti,
delà Unirea cea m a r e încoace până în primăvara anului 1929, au
crezut necesară încheierea lui. Tot atât de adevărat este, că toate
acele guverne au avut în vedere nu interesele bisericii catolice,
ci interesele superioare ale ţării şi ale naţiei româneşti. Nici ma
reşalul Averescu şi miniştrii guvernului său, Tache Ionescu, Octa-
vian Goga şi Vasile Goldiş, nici I. I. C. Brătianu şi miniştrii gu
vernului său I. G. Duca şi Alexandru Lapedatu şi nici Iuliu Maniu
şi miniştrii guvernului său, Gh. Mironescu şi Aurel Vlad, nu ar fi
tratat, nu ar fi semnat şi nu ar fi supus ratificării Corpurilor le
giuitoare o convenţie dacă nu ar fi fost convinşi că tratând-o,
şi ratificând-o servesc interesele superioare ale Statului. Şi, cre
dem, nimeni nu poate contesta că persoanele amintite mai sus au
avut şi înţelegerea acelor interese şi devotamentul şi priceperea
necesară pentru a le servi.
0 altă chestiune, pe care trebue să o lămurim în prealabil
este cea cuprinsă în raportul d. I. Mateiu şi anume că prin
Concordat se creiază pe seama catolicismului maghiar o situaţie
de drept unică şi privilegii speciale"... păgubind enorm interesele
naţionale româneşti". înainte de toate trebue să observăm că Con
cordatul nu e făcut pentru catolicismul unguresc ci pentru, între
gul catolicism, de toate riturile, din România, din care catolicism
Ungurii formează mai puţin de o cincime. Biserica greco-catolică,
cu excepţia a 30—40.000 de Ruteni, este curat românească, iar din
cele cinci eparchii catolice de ritul latin (Bucureşti, Iaşi, Alba-Iulia,
Timişoara şi Oradea - Satu mare) caracter maghiar are numai
episcopia de Alba-Iulia. Majoritatea covârşitoare a credincioşilor
eparchiei de Timişoara sunt Şvabi, iar în eparhia de Oradea-Satu
mare o parte însemnată a credincioşilor sunt Şvabi şi Slovaci.
Rezultă deci că din zece eparchii catolice de ritul grecesc şi la
tin, curat maghiară e numai una şi astfel a vorbi de creierea pe
seama catolicismului unguresc prin Concordat a unei situaţiuni
Nr. ÎO-12 CBLT0RÀ CREŞTINA 7o3
de drept speciale, cu păgubirea enormă a intereselor naţionale ro

mâneşti, însemnează o evidentă pervetire a realităţii.
Tot atât de contrară adevărului e şi afirmaţia că prin Con
cordat se creiază „o situaţie de drept unică şi privilegii speciale
pe seama bisericii catolice, făcând de ea o fortăreaţă redutabilă
împotriva Statului român şi a credinţei ortodoxe". Concordatul nu
acordă acestei biserici absolut nimic, nici un privilegiu şi nici
o favoare pe care nu le-ar avea şi celelalte biserici şi desfidem
pe oricine să ne indice o singură dispoziţie din Concordat care
ar cuprinde drepturi, privilegii ori libertăţi de care nu ar beneficia
şi celelalte culte din ţară. Frazele, oricât de sforăitoare şi oricât
de îndrăsneţe, nu schimbă realitatea. Ori realitatea este aceasta:
situaţia juridică a bisericii catolice din România este absolut
identică cu situaţia juridică a tuturor celorlalte culte.
Şi nici nu s'ar putea altfel, fiindcă art. 22 din Constituţie ga
rantează tuturor cultelor cea mai deplină libertate şi o egală pro-
tecţiune. Cine îşi va lua oboseala să compare, articol de articol,
textul Concordatului cu textul Legii pentru regimul general al
Cultelor, va observa imediat, că cuprinsul lor este identic, afară de
părţile care se referă la instituţiuni exclusiv catolice (organizarea
ierarchiei, capitlurile canonicale, patrimoniu] sacru, legăturile cu
Sf. Scaun etc.). Pentru a pune capăt, cu un ceas mai de vreme,
legendei că prin Concordat se creiază catolicismului o situaţie de
drept unică şi i-se acordă privilegii speciale, reproducem pe două
coloane articolele care cuprind dispoziţiuni juridice din Concordat
şi articolele corespunzătoare din Legea pentru regimul Cultelor.
Concordatul Legea pentru regimul ge
n e r a l al c u l t e l o r
Att. 1. - Religia catolică apostolică Att. 1. — Statul garantează tuturor
româna, de orice rit, se va practica şi cultelor o deopotrivă libertate şi pro-
exercita liber şi în public în tot Rega tecţiune, întrucât exerciţiul lor nu a»
tul României. tinge ordinea publică, bunele moravuri
şi legile sale de organizare.
Art. 2. — Sf. Scaun nu va proceda la Art. 28. — Cultele nu pot creia e-
nici o modificare a ierarhiei, mai sus parhii (dieceze, superintendenţii, etc.),
stabilită, nici a circumscripţiilor pro peste cele existente în momentul pro
vinciilor bisericeşti şi a diecezelor, fără mulgării legii de faţă şi nici nu pot
acord prealabil cu guvernul român, a- schimba titulatura, întinderea şi sediul
tară de micile modificări parohiale ce vreunei eparhii decât cu aprobarea gu
rute de binele sufletelor. vernului, dată prin lege specială.
Art. 3 — Nici o parte din Regatul Art. 8. — Jurisdicţiunea autorităţilor
României nu va depinde de un episcop religioase ale cultelor din ţară nu se
al cărui scaun s'^r găsi afară dîn ho poale întinde în alarâ de teritoriul
tarele Statului român; deasemenea nici Statului român Asemenea nici auto-
8*
o dieceză din România nu se va pu rităţile religioase ale cultelor din străi
tea întinde dincolo de hotarele ţării. nătate nu vor putea exercita nici o
jurisdicţiune In cuprinsul Statului ro
mân.
Art. 4. — Comunicaţia directă a e- Art. 7. — N ici un cult nu poate a-
plscopilor, a clerului şi poporului cu vea relaţiuni de dependenţă cu vre-o
Sf. Scaun şi viceversa, in materie spi autoritate sau organizaţie bisericească
rituală şi in afaceri bisericeşti, va fi din străinătate, afară de cele impuse
absolut liberă. de principiile lui dogmatice şi juridico-
canontee. Relaţiunile dintre Stat şi
cultul catolic — singurul in ţară cu
asemenea dependenţă — vor putea fi
stabilite printr'ua acord special, care
va fi supus corpurilor legiuitoare pen
tru aprobare.
Art. 5. § 1. — Acei cari vor fi che Ait, 10. — Membrii clerului, ai or
maţi a cârmui diecezele, tot aşa şi co- ganelor de conducere şi funcţionarii de
adjutorii lor cum iure successionis, orice categorie ai cultelor şi institu-
precum şi şeful spiritual al armenilor, ţiuniior lor trebue să fie cetăţeni ro
vor trebui să fie cetăţeni români, afară mâni, cari se bucură de toate dreptu
de excepţiile admise de comun acord rile civile şi politice şi cari nu au fost
de Sf. Scaun şi guvernul regal. (Vezi condamnaţi prin sentinţă definitivă,
mai jos şi art 12). § 2. — Sf. Scaun, pentru crime contra bunelor moravuri
înainte de numirea lor, va notifica gu şi contra siguranţei Statului şi în ge
vernului regal persoana ce urmează a nere pentru orice faptă care ar atrage
fi numită spre a se constata, de comun interdicţiunnea corecţională.
acord, dacă n'ar fi contra ei motive de In mod excepţional, ministerul Cul
ordin politic. telor poate admite ca membrii ai cle
Art. 6. — Episcopii, înainte de a şi rului şi cetăţeni străini, însă pentru un
lua în primire diecezele, vor depune timp limitat şi numai în cazul când
jurământul după formula ce urmează: existenţa sau funcţionarea unei comu
«înaintea lui Dumnezeu şi pe Sfintele nităţi religioase ar fi periclitată prin
Evanghelii, jur şi promit credinţă Ma încetarea serviciului religios.
iestăţii Sale Regelui Românei, precum Art. 27. — Şefii cultelor (mitropoliţ/i,
şi succesorilor Săi şi, cum se cuvine episcopii, superintendenţii etc.), aleşi
unui episcop, a respecta şi a face să sau numiţi în conformitate cu statu
să se respecte de către supuşii mei, tele lor de organizare, nu vor fi reen-
împreună cu credinţa către Rege, con noscuţi şi introduşi in funcţiune, decât
stituţia şi legile ţării. Pe lângă aceasta, după aprobarea Majestăţii Sale Rege
nu voi Întreprinde nimic care să fie de lui, dată pe baza recomandării ministe
natură a aduce atingere ordinei pu rului de culte şi după depunerea jură
blice sau integrităţii Statului, Aşa să-mi mântului de fidelitate către Suveran şî
ajute Dumnezeu şi aceste Sfinte Evan de supunere faţă de constituţie şi le
ghelii*. gile ţării.
Formula de jurământ este următoa
rea: «înaintea lui Dumnezeu, jur cre
dinţă Majestăţii Sale Regelui României
şl succesorilor săi; Jur că voi respecta
şi vor face să se respecte de către
subalternii mei constituţiunea şi legile
ţării;
Jur că nu voi întreprinde nici o faptă

de natură a aduce atingere ordinei pu
blice sau integrităţii Statului Român.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu.
Art. 8. — Episcopii vor avea deplină Art. 16. — Cultele au dreptul a tacë
libertate in exerciţiul funcţiunilor lor instrucţiunea religioasă a elevilor de
bisericeşti şi în cârmuirea propriilor credinţa lor din şcolile publice şi par
lor dieceze. Ei vor putea exercita toate ticulare, conform legilor privitoare la
drepturile şi prerogativele proprii ofi instrucţia publică. Asemenea au drep
ciului lor pastoral conform disciplinei tul a săvârşi, prin preoţii lor, in ar
aprobată de biserica catolică şi vor fi mată, în spitalele civile şi militare, or
liberi a da instrucţiunile religioase, mo felinate, scoale corecţionale şi peniten
rale şi bisericeşti uşa cum o cere ofi ciare pentru credincioşii lor. servicii
ciul lor sacru. In cazul cftnd ele ar fi religioase de orice natură, cu observa
de un interes general şi publicate de rea legilor sau regulamentelor institu-
dânşii, vor fi după aceea aduse dease- ţiunilor respective. Când numărul cre
menea la cunoştinţa ministerului culte dincioşilor dintr'un cult din institutele
lor. De ci vor depinde exclusiv cei enumărate la aliniatul precedent va
lalţi membri ai clerului catolic, In tot necesita preoţi proprii, autorităţile re
ce priveşte numirea lor şi exercitarea spective vor putea angaja asemenea
oficiului lor sacru. preoţi pe seama lor.
Numirea făcută va fi adusă la cuno
ştinţa ministerului cultelor.
Art. 9. — Statul recunoaşte bisericii Art. 11. — Organiiaţiile cultelor isto
catolice, reprezentată prin legitimele rice, create şi reprezentate in conformi
ei autorităţi ierarhice, personalitatea tate cu sistemul lor de organizare şi
juridică, conform dreptului comun al prevăzute in statute (comunităţile, pa
ţării. rohiile, protopopiatele, monastirile, ca
In consecinţă, parohiile, protopopia pi t uleie, episcopiile, arhiepiscopiile, mi
tele, mănăstirile, capitolele, starostiile, tropoliile etc.), sunt persoane juridice.
abaţiile, episcopiile, mitropoliile şi ce
lelalte organizaţii canonic şi legal con
stituite sânt persoane juridice, iar de
plina proprietate a bunurilor lor, de
orice natură ar fi ele, este garantată
de către Stat, conform constituţiei Re
gatului, bisericii catolice, reprezentată
prin legitimele ei autorităţi ierarhice.
Art. 12. § 1. — Episcopii vor fi li Art. 33 — Pentru a putea obţine a-
beri a înfiinţa noi parohii, a stabili jutor delà Stat, in scopul susţinerii
sau a fonda biserici filiale; însă dacă clerului slujitor, parohiile sau comuni
vor cere ajutorul Statului, vor trebui tăţile ce se vor înfiinţa de aci Înainte,
să procedeze în înţelegere cu guvernul, trebue să aibă cel puţin 400 familii în
care îşi va da consimţământul dacă comunele urbane şi 200 in comunele
este vorba de 400 familii pentru oraşe rurale.
şi 200 familii pentru sate. In cazuri In cazuri binemotivate, se pot ajuta
speciale guvernul va putea să-şi dea şi parohii sau comunităţi cu un număr
consimţământul chiar pentru un număr mai mic de familii.
inferior de familii.
§ 2. — Numirea parohilor, cari vor Art. 10. — Membrii clerului, ai or
trebui să fie cetăţeni români şi să nu ganelor de conducere şi funcţionarii
fi suferit vre-o condamnai e prin sen de orice categorie ai cultelor... trebuie

tinţă definitivă, pentru crime contra să fie cetăţeni români, cari se bucură
siguranţei statului este de competinţa de toate dreptuiile civile şi cari nu au
exclusivă a episcopului. Consimţămân fost condamnaţi prin sentinţă definitivă
tul guvernului se va cere în cazul când pentru crime contra bunelor moravuri
ar fi vorba de a se numi paroh un şi contra siguranţei Statului. In mod
străin, care totuşi, va fi dator să do escepţional ministerul cultelor poate
bândească ulterior calitatea de cetă admite ca membri ai clerului şi cetă
ţean român. ţeni străini...
Art, 14. — Proprietăţile şcolare, ale Art. 12. — Cultele îşi vor conduce
instituţiunilor de binefacere şi educaţie aiacerile lor interne în conformitate cu
şi ale tuturor celorlalte instituţiuni statul lor de organizare aprobat in
pioase ale fiecărei dieceze, vor fi ad condiţiunile legii de faţă. Administra
ministrate de autorităţile diecezane şi rea patrimoniilor şi fundaţiunilor lor se
atribuite aceluiaş scop prevăzut şi voit va face de către organele competente
de fiecare fondaţie aparte, conform ale cultelor, sub supravegherea autori
modalităţilor prevăzute dc legile Sta tăţilor bisericeşti superioare.
tului. Fundaţiunile vor fi administrate po
trivit actelor de tundaţiune or dispo
ziţiilor testamentare şi nu vor putea fi
folosite decât în scopurile speciale
pentru cari sunt destinate.
Art. 15. — Drepturile şi indatoriiile Art. 38, — Instituţiunea patronatului
de patronat, de orice categorie, sunt şi cu drepturile şi obligaţiunile de orice
lămân desfiinţate fără nici o indemni categorie este şi rămâne desfiinţată
zaţie. fără nici o Indemnizare.
Clădirile sfinte, casele parohiale cu Art. 39. — Situaţia juridică (titlul d c
dependinţele lor şi celelalte bunuri a- proprietate) a imobilelor (biserici, case

1
fectate de către patron bisericii, a, parohiale şi dependenţe) şi bunurilor
dacă sunt înscrise în căţile funduare bisericeşti, cari până la promulgarea
pe numele persoanelor juridice arătate acestei legi, erau patronate, seva veri
la art. 2, rămân în deplina lor proprie fica şi eventual rectifica, în cărţile fun
tate; b) dacă sunt înscrise pe numele duare după următoarele principii:
patronilor, rămân în posesia bisericii a) dacă se constată, cu ocazia veri
pentru uzul parohiilor respective. ficării că aceste imobile şi bunuri a-
In cazul când Parohia ar dispare ca- parţin comunităţilor bisericeşti locale,
noniceşte şi legal, fostul patron, dacă ele rămân în deplina lor proprietate şi
acesta este statul sau o instituţie de posesiune;
stat, va putea dispune liber de aceste b) dacă se constată că aparţin pa
bunuri; dacă acesta este un particular, tronului, — fie acesta stat sau institu-
clădirile şi bunurile sus arătate, rămân ţiune a sa (judeţ, comună etc.), fie
în posesia şi pentru uzul bisericii. particular - ele rămân în proprietatea
acestora, dar în posesiunea comuni
tăţii locale;
c) dacă patronul particular care de
ţine un drept de patronat personal, a
dispărut, dreptul de proprietate al imo
bilelor şi bunurilor trece asupra statu
lui, iar posesiunea rămâne comunităţii
locale;
d) dacă patronul imobilelor şi bunu-
Nr. 10-12 CDLTDRA CREŞTINA 767
rilor bisericeşti dintr'o comunătate lo

cală, care s'a desfiinţat pe cale legală
sau prin dispariţia credincioşilor, este
statul, acesta va dispune liber de ele;
iar dacă este un particular, acesta, in
acord cu ministerul cultelor, va afecta
posesiunea lor pentru trebuinţele ge
nerale ale cultului. Acleaşi principii
se aplică şi pentru cazul că e vorba de
alte părţi constitutive şi instituţiuni ale
cultelor decât comunităţile locale.
Vetificarea prevăzută in acest articol
va fi făcută, la cererea ministerului
cuitelor, de tribunalele in circumscripţia
cărora se află imobilele şi bunurile,
după ce vor fi citate părţile interesate.
Statul va fi reprezentat prin ministerul
cultelor.
HotSrîrea tribunalului este supusă a-
pelului in termen de 15 zile delà co
municare,
Hotărirea definitivă va ti înaintată
judecătoriei unde se află cărţile fun-
duare, spre a se face confirmarea sau
rectificarea cuvenită.
Art. 16. — In fiecare dieceză, semi Art, 15. — Cultele pot înfiinţa şi con
narul pentru formarea tânărului cler duce institute speciale pentru pregăti
va fi sub dependinţa exclusivă a epi rea cierului lor,
scopului. Programele pentru studiile teologice
§ 2. — Profesorii vor fi cetăţeni ro vor fi stabilite de autoritatea biseri
mâni, afară de excepţiile admise de cească competentă şi vor fi comuni
Sf. Scaun şi guvernul Regal. cate ministerului cultelor.
§ 3. — Programul de studii se va Studiul istoriei, al limbei şi literaturii
fixa de autoritatea bisericească com române şi al constituţiunii ţării, sunt
petentă. oblica'orii în aceste institute şi se vor
§ 4 — In seminarii, studiul limbei piM.\ conform unui program stabilit
şi al istoriei naţionale va fi obligato de autoritatea bisericească competentă
riu, conform programului stabilit de in acord cu ministerul cultelor şi acel
conferinţa episcopilor diecezani în în al instrucţiunii, aşa fel ca să nu îm
ţelegere cu ministerul competent, în piedice pregătirea teologică specială
măsură de a nu împiedeca studiile teo şi să fie compatibil cu caracterul reli-
logice în aşa chip ca să fie compatibil gios-moral al acestor institute.
cu caracterul religios al acestor insti
tute; în acest scop, zisul minister va
avea cunoştinţă de proramul menţio
nat la paragraful precedent.
Art. 17. § 1. — Ordinele şi congre- Art. 36. — Ordinele şi congregaţiile
gaţiunile religioase existente în Regat religioase, existente pe teritoriul sta
vor fi datoare să aibă pe superiorul lor tului român înainte de promulgarea a-
şi pe membrii lor cetăţeni români, do cestei legi, îşi vor păstra actualele
miciliaţi în ţară. case şi mănăstiri dacă îndeplinesc con-
768 CULTORrt CREŞTINA Nr. 10-12
§ 2. — Ordinelor şi congregaţiilor diţiile legilor in vigoare şi dacă supe

religioase, ca atari, statul le recunoaşte riorul (provincialul^ şi membrii lor vor
personalitatea juridica cu condiţia ca fi cetăţeni români şi vor locui in ţară.
ele să îndeplinească condiţiile stabilite Superiorii (provincialii) şi membrii
de legile in vigoare. cari nu vor voi, sau nu vor dobândi
§ 3. — Veniturile aparţinând ordi cetăţenia română, nu vor mai putea
nelor şi congregaţiilor religioase vor rămâne in ţară ca membri ai ordinului
trebui distribuite conform voinţei bine ori congregaţiei respective.
făcătorilor şi conform naturii şi sco Termenul de îndeplinire al acestei
pului institutului religios. condiţiuni va fi fixat de ministerul
§ 4. — Noi Ordine şi congregaţii cultelor.
religioase se vor putea stabili în Ro Case şi mănăstiri noi vor putea fi
mânia şi cele cari sc află actualmente deschise numai cu autorizaţia guvernului.
aci vor putea deschide case noi numai Ordine şi congregaţiuni noi nu se
cu încuviinţarea dată în înţelegere de vor putea aşeza în ţară decât pe bază
către Sf, Scaun şi gcvernul român. de lege.
Art. 18. — Biserica catolică are drep Art. 16. — Asemenea (cultele) au
tul de a se îngriji de asistenţa reli dreptul a săvârşi, prin preoţii lor, în
gioasă de orice fel, pentru credincioşii armată, în spitalele civile şi militare,
ei, în armată, spitale civile şi militare, orfelinate, scoale corecţionale şi peni
orfelinate, şcolile corecţionale, peni tenciare, pentru credincioşii lor, ser
tenciare, ţinând seamă de regulamen vicii religioase de orice natură, cu ob
tele instituţiunilor respective. servarea legilor sau regulamentelor in
stituţiunilor respective.
Art. 19. § 1, — Biserica catolică are Art. 14. — Cultele pot înfiinţa, ad
dreptul a înfiinţa şi'a întreţinea, pe pro ministra şi controla instituţiuni cultu
pria ei cheltuială, şcoli primare şi se rale şi de binefacere în marginele şi
cundare, cari vor fi sub dependenţn potrivit dispoziţiunilor legilor privitoare
episcopilor respectivi şi sub suprave la acest fel de instituţiuni.
gherea şi controlul ministerului instruc
ţiunii publice. Legea Învăţământului
§ 2. — In aceleaşi condiţiuni ea va particular
putea întreţine numărul actual al şcoa-
lelor normale. Art. 2. — se numeşte şcoală parti
culare orice şcoală înfiinţată, condusă
§ 3. — Toate şcolile ordinelor şi
şi întreţinută din iniţiativă particulară,
congregaţiilor religioase sunt puse sub
cu scopul de a da instrucţie şi educa
dependenţa episcopului local; în con
ţie la cel puţin 10 copii în mijlocie pe
secinţă şi ele se vor bucura de dreptul
clasă. La învăţământul primar numărul
de a fixa limba de predare.
copiilor poate fi de minimum 20 pe
§ 4. — Toate şcolile arătate la §§ şcoală.
precedenţi, vor avea dreptul de publi
citate, conform modalităţilor în vigoare. Art, 3. — Aceste scoale se pot în
fiinţa numai de cetăţeni români fie in
dividual, fie constituiţi în societăţi cul
turale sau comunităţi religioase, recu
noscute ca persoane juridice.
Nu se pot înfiinţa astfel de scoale
de către societăţile culturale, ordinele
călugăreşti şi de congregaţiile şcolare
dependinţe de organizaţii din alte state.
Art. 5. — Toate şcoalele particulare
sunt puse sub supravegherea şi contro
lul ministerului de instrucţiune.
Art. 20, §. 1. Biserica catolici are

dreptul a da instrucţia religioasă ele Lege pentru regimul ge
vilor catolici in toate şcolile publice
şi particulare ale Regatului; această neral al cultelor
instrucţie religioasă li se va da în Art. 16. — Cultele au dreptul a face
limba maternă. instrucţiunea religioasă a elevilor de
§ 2, — In şcolile secundare ale sta credinţă lor din şcolile publice şi par
tului, frecventate in majoritate de ca ticulare, conform legilor privitoare la
tolici, învăţămâutul religios se va face instrucţia publică.
de către profesori catolici, preoţi sau
laici, numiţi de comun acord de epi- R e g u l a m e n t u l p e n t r u apli
scopi şi ministerul instrucţiunii publice
carea legii învăţământului
şi salariaţi de guvern în conformitate
cu legile in vigoare. primar al Statului
§ 3, — In şcolile primare ale statu Art. 105. — învăţământul religios şi
lui, frecventate în majoritate de cato moral este obligatoriu. Materia de
lici, învăţământul religiei catolice se studiu va fi stabilită de autorităţile
va da de un preot desemnat de epi superioare religioase in înţelegere cu
scop, iar în lipsa de preoţi de un laic ministerul instrucţiunii şi în conformi
c
atolic, care va putea fi şi învăţătorul tate cu dispoziţiunile privitoare la a-
şcolii, numai să fie recunoscut capabil probarea programelor de învăţământ
de către episcop. din legea pentru organizarea adtnini-
§. 4. — Dacă episcopul ar infoima straţiunii ministerului.
ministerul că profesorul de religie nu învăţământul religios şi moral se
este apt, pentru motive referitoare la predă în localul şcoalei, două ore pe
doctrină sau moralitate, profesorul va săptămână, în fiecare clasă sau divi
fi obligat să înceteze imediat învăţă zie, de învăţător pentru elevii de ace-
mântul şi se va proceda la numirea iaş confesiune cu cl, dar se poate
succesorului, conform §§ 2 şi 3 de mai preda şi de preot, in cazul acesta, în
sus. văţătorul va preda orele de care este
§ 5. — In şcolile statului programul scutit la religie la materii de studiu
de învăţământ religios pentru catolici, din alte clase.
va fi alcătuit de episcop şi comunicat Când învăţătorui este de altă con
ministerului competent. fesiune sau elevii aparţin mai multor
§ 6. - Textele şcolare vor trebui confesiuni, eclesiasticii cultelor res
de asemenea să fie aprobate de epi pective ingrijesc in mod gratuit de
scop, care va avea şi dreptul de a instrucţiunea şi educaţiunea religioasă
supraveghea învăţământul dat in zise a şcolarilor, rezervându-li-se două ore
le şcoli. pe săptămână într'o zi după prânz,
astfel ca învăţământul obicinuit să nu
fie tulburat în mersul său, nici şcolarii
să nu fie împiedicaţi de a veni exact
Ia orele hotărîte pentru predarea celor
lalte lecţiuni.
In acest caz, directorii şcoalelor şi
organele de control şcolar vor controla
executarea programului şi împlinirea
datoriei de către eclesiasticii cari pre
dau învăţământul religios.
Elevii delà mai multe şcoli similare
pot fi concentraţi Într'un singur local
accesibil tuturor. Concentrarea se poate
770 COLTUKfl CREŞTINĂ Nr. 10-12
face pe clase distincte sau pe clase

unite. Concentrarea elevilor delà mai
multe scoale se face după un plan
stabilit mai dinainte de preotul sau
preoţii locali, de acord cu revizorul şi
directorii şcoalelor respective şi apro
bat de inspectoratul şcolar regional.
La 10 Septemvrie directorii şcoale
lor vor înainta revizoratului şcolar un
tablou de numărul şcolarilor pe clase
şi confesiuni în vederea organizării
predării învăţământului religios. In a-
celaş timp, autorităţile bisericeşti com
petente sunt datoare să înainteze re
vizoratului şcolar respectiv, tabloul
eclesiasticilor propuşi a preda instruc
ţiunea religioasă şi morală, spre a fi
confirmaţi de minister.
In cazul când la o şcoală sunt invă-
tori de diferite confesiuni, în lipsa e-
ventuală a preoţilor, iiecare învăţător
va preda religia elevilor de confesiu
nea sa, după normele prevăzute mai
sus.
La sfârşitul fiecărei luni, directorii
de scoale vor comunica consistoriilor
bisericeşti absenţele preoţilor delà
lecţii.
Lege pentru învăţământul

secundar
Art. 32. — In programele de învă
ţământ ale şcoalelor secundare va fi
gura religia ca materie de stadiu.
Organizarea acestui studiu se face de
ministerul instrucţiunii, in înţelegere
cu autorităţile religioase respective, în
ceace priveşte chestiunile de programă
şi manualele de Învăţământ. Pentru
predarea religiei elevilor aparţinând
altor culte decât religiei ortodoxe şi
greco-catolice române, se pot concen
tra la un loc elevii mai multor clase
din aceeaş şcoală, sau delà mai multe
scoale secundare din aceeaş localitate,
in cazul când numărul acestor elevi,
pe clase, este prea mic.
Cititorii, cari au citit cu atenţiune, comparându-le, textele

reproduse mai sus din Concordat şi din Legea pentru regimul ge-
neral al cultelor, au trebuit să constate două lucruri şi anume :

1. Toate dispoziţiunile din Concordat, care cuprind norme de drept,
sunt indentice cu dispoziţiunile Legii pentru regimul general al
cultelor, unele fiind simpla reproducere, aproape textuală, a aces
tor din u r m ă ; 2. Multe din dispoziţiunile Concordatului se referă
direct la legile în vigoare, acordând bisericii catolice, privitor la
unele chestiuni, numai drepturile cuprinse în aceste legi. Astfel
d. p. art. 9 al lui spune că Statul recunoaşte bisericii catolice per
sonalitatea juridică conform dreptului comun al {arii şi garantează
organizaţiilor bisericeşti, canonic şi legal constituite, deplina pro
prietate a bunurilor lor conform constituţiei Regatului; art. 14 dă
drept eparchiilor să-şi administreze bunurile materiale conform
modalităţilor prevăzute de legile Statului; art. 17 recunoaşte or
dinelor şi congregaţiunilor religioase personalitatea juridică dacă
îndeplinesc condiţiile stabilite de legile în vigoare; art. 19 recu
noaşte şcoalelor înfiinţate şi întreţinute de biserica catolică dreptul
de publicitate conform modalităţilor în vigoare, profesorii de re-
ligiune din şcoalele secundare catolice vor fi salariaţi în confor
mitate cu legile în vigoare.
In faţa acestor constatări precise, ce se desprind din compa
raţia textului Concordatului cu textul Legii pentru regimul general
al cultelor, întrebăm: care e situaţia de drept unică creiată de
Concordat bisericii catolice, şi care sunt drepturile şi privilegiile
acordate ei şi pe care nu le-ar avea toate celelalte biserici şi culte
din România? Răspunsul este evident pentru orice om de bună
credinţă: situaţia de drept a bisericii catolice este, în urma Con
cordatului, absolut identică cu situaţia de drept pe care Constituţia
şi Legea pentru regimul general al cultelor o creiază tuturor ce
lorlalte biserici din România. Prin uimare, dacă nu ar exista Con
cordatul, situaţia de drept a bisericii catolice nu ai fi nici mai
buna nici mai rea decât astăzi şi nu ar fi nici mai bună nici mai
rea decât a oricărei alte biserici din ţară.
Inafară de dispoziţiunile generale, care nu sunt, cum am vă
zut, decât o parafrazare a Legii pentru regimul general al Culte
lor, Concordatul cuprinde şi câteva dispoziţii speciale, care privesc
numai cultul catolic. Astfel sunt dispoziţiunile din articolul 2,
punctele A, B şi o parte a punctului C, articolul 11 şi 13. Arti
colul 2, punctele A, B şi o parte din punctul C reglementează
ieiarchia bisericii catolice din ţară admiţând pentru ritul grecesc
o mitropolie cu patru dieceze sufragane, pentru cel latin asemenea
o mitropolie cu patru dieceze sufragane, iar pentru ritul armean
un şef spiritual cu reşedinţa în Gherla. Cuprinde acest articol
vre-un privilegiu? Nu! Nici Constituţia nici Legea pentru regimul

general al Cultelor nu organizează, ele, culte, ci fiecare cult se
organizează, el, potrivit nevoilor şi principiilor lui. Statul, conform
prevederilor categorice ale art. 22 din Constituţie poate regle
menta prin lege numai relaţiile lui cu cultele.
Atât şi nimic mai mult. Articolul 11 spune că la toate
bisericile catedrale se va menţine capitolul canonicilor în starea
juridică şi patrimonială în care se afla în momentul ratificării Con
cordatului. Articolul acesta nu acordă nici el bisericii catolice nici
un privilegiu ci confirmă o stare de lucruri existentă. Acelaş ar
ticol spune, că noua dieceză — adică dieceza Maramureşului —
va fi provăzută cu capitolul său. Asta e o creaţiune nouă ; o crea
ţiune însă pe care eparchia amintită o putea avea şi fără Con
cordat şi fără nici un amestec al Statului, fiindcă nu exista nici
o dispoziţie legală care să împiedece o episcopie catolică să-şi în
fiinţeze un capitol de canonici, dacă socoteşte această înfiinţare
necesară. Exceptiune se face numai cu eparchia Iaşilor, care e
privată prin Concordat de dreptul de a avea capitol, pentrucă ea
nu-1 avea în momentul ratificării Concordatului, iar acesta vorbeşte
de menţinerea capitolelor şi prevede numai pentru eparchia Ma
ramureşului înfiinţarea unuia nou. Prin urmare, articolul citat,
creiază pe seama unei episcopii catolice o situaţie legală inferi
oară situaţiei pe care ar avea-o fără Concordat: fără Concordat
episcopia laşilor şi-ai putea înfiinţa capitolul de canonici; în urma
Concordatului nu poate înfiinţa.
Articolul 13 al Concordatului creiază atât de mult atacatul Pa
trimoniu sacru, deşi creiarea lui constitue cea mare concesiune
făcută de Vatican Statului român. Concepţia juridică a bisericii
catolice sta pe beneficiului privat: fiecaie oficiu cu beneficiul său
propriu care e inalienabil. In consecinţă uzufructul bunurilor ma
teriale, care formează beneficiul episcopese, capitular şi parohial,
este al episcopului, al parohului şi al capitolului. Ce face articolul
13 al Concordatului? Privează pe titularii episcopiilor, pe membrii
capitolelor, pe paiohii şi seminariile teologice catolice de o parte
a usufructului legal al beneficiiloi lor şi creiază un fel de comu
nism. Rentele de împroprietărire, primite de episcopii, de capitole,
de parohii şi de seminariile teologice catolice, şi care erau pro
prietatea beneficiilor acestora, devin bun comun al tuturor epis
copiilor, capitolelor, parohiilor şi seminariilor. Cine trage folos din
această comunicare? Statul! Statul! pentrucă potrivit punctului 2
al articolului 13 din Concordat episcopii, canonicii, personalul cle
rical parohial şi seminariile teologice catolice trebue să se între-
Nr. 10-lâ CULTURA CREŞTINA 7t3
ţină în primul rând din venitele Patrimoniului sacru, Statul fiind

dator să-şi dea contribuţia sa numai atunci când aceste venite nu
sunt suficiente. Dacă nu ar exista Concordatul, venitele rentelor
de împroprietărire ale episcopiei latine delà Oradea, d. p., ar fi ale
episcopului de acolo, care ar fi liber să dispună de ele după bunul
său plac. In urma Concordatului însă aceste rente urmează a fi
vărsate la Patrimoniul sacru, iar de ele să beneficieze toţi epis
copii, toţi parohii, toţi canonicii şi toate seminariile catolice din
ţară. De rentele de împroprietărire ale episcopiilor, parohiilor şi
seminariilor tuturor celorlalte culte beneficiază proprietarii lor,
excepţie se face numai cu cultul catolic : numai episcopii, parohii,
canonicii şi seminariile acestui cult sunt silite, nu de o lege, ci de
Concordat, să renunţe la venitele rentelor lor în favoarea colecti
vităţii, scutind Statul de sarcini, pe care, conform textului catego
ric al Constituţiei, ar trebui să le supoarte el (egala protecţiunel)
Dar nu numai a t â t : fără Concordat fiecare episcop, paroh, capitol
ori seminar teologic ar dispune de venitele rentelor care formează
beneficiul propriu, după bunul său plac, fără cel mai mic amestec
al organelor Statului, cum dispun episcopii, preoţii şi seminariile
tuturor celorlalte culte. Patrimoniul sacru însă trebue administrat
conform statutelor aprobate de guvern.
In rezumat: Concordatul nu priveşte catolicismul unguresc, ci
întregul catolicism din România, din care ungurii abia formează
1(5; el nu creiază pe seama bisericii catolice o situaţie de drept
unică, ci o situaţie de drept absolut egală cu aceea creiată de Le
gea pentru regimul general al Cultelor tuturor bisericilor din ţară;
el nu acordă cultului catolic nici un privilegiu de care nu s'ar
bucura, conform legii amintite toate celelalte culte. De aci rezultă,
că prin Concordat, cultul catolic din România nu câştigă absolut
nimic şi deci, dacă nu ar exista el, nici nu ar pierde nimic. Sin
gurul, care beneficiază de pe urma Concordatului, este Statul ro
mân şi de aceea dacă n'ar exista Concordatul, Statul ar fi sin
gurul păgubit.
împotriva Concordatului se ridică, mai ales, două obiecţiuni

de natură pur patriotică. întâia este articolul 4 al lui, care garan
tează episcopilor, clerului şi poporului credincios libertatea comu
nicaţiei diiecte cu Sf. Ssaun în materie spirituală. Se spune că
biserica ortodoxă comunică cu bisericile ortodoxe străine numai
prin Ministerul de Externe, pe când catolicilor li se dă dreptul de
a comunica direct cu Sf. Scaun. Iată deci un privilegiu. Apoi
această comunicaţie directă poate constitui o piimejdie pentru in-
teresele Statului. înainte de toate trebue să observăm că nu vedem

cum ar putea fi împiedicată această comunicaţie, în împrejurările
de azi. Dar nu asta interesează, ci altceva şi anume : comunicaţia
directa a credincioşilor catolici cu Sf. Scaun este garantată de ar
ticolul 7 al Legii pentru regimul general al Cultelor. Acest articol
spune textual: „Nici un cult nu poate avea relaţiuni de dependenţă
cu vre-o autoritate sau organizaţie bisericească din străinătate,
afară de cele impuse de piincipiile lui dogmatice şi juridico-cano-
nice". Articolul continuă; „Relaţiunile dintie Stat şi cultul catolic
— singurul în ţară cu asemenea dependenţă — vor putea fi sta
bilite piintfun acord spécial"... Textul e clar: cultului catolic i se
recunoaşte dependenţa de o autoritate bisericească din străinătate
şi cu această autoritate poate avea relaţiile impuse din principiile
lui dogmatice şi juridico-economice. E limpede, n u ? Prin urmare
Concordatul nu face altceva şi la art. 4 decât parafrazează dispo
ziţiunile articolului 7 al Legii pentru regimul general al Cultelor
şi astei libertatea comunicaţiei directe ar avea-o episcopii, clerul
şi credincioşii catolici cu Sf. Scaun şi fără Concordat, ea fiindu-le
garantată de legea citată.
A doua „gravă" acuzaţie patriotică adusă Concordatului este
suprimarea dieptului de patron suprem al Majestăţii Sale Regelui,
drept pe care-1 aveau regii Ungariei. Şi acuzaţia aceasta, ca şi cea
precedentă, oricât ar fi de frumos tricolorul în care e îmbrăcată,
este absolut falşă. Drepturile de patronat suprem au fost supri
mate de Constituţia română şi de legile Statului român. Consti
tuţia voind să pună pe baze unitare edificiul juridic al ţării, a
creiat un regim unic pentru toate cultele existente în România.
Principiile acestui regim fixate în art. 22 al ei s u n t : libertatea şi
de-opotriva protecţiune. Constituţia cunoaşte numai trei abateri, şi
a n u m e : 1. Bisericii ortodoxe, fiind biserica majorităţii populaţiei,
i s'a dat titlul pur onorific de biserică dominantă în Stat; 2. bi
serica ortodoxă şi biserica română unită sunt declarate biserici
româneşti şi 3., conform art. 72, episcopii eparchioţi ortodocşi şi
uniţi sunt toţi membri da drept ai Senatului, pe când celelalte
culte au câte un singur reprezentant şi pe acesta numai dacă nu
mărul credincioşilor lor atingă cifra de 200.000. Acestea sunt sin
gurele deosebiri pe care Constituţia le face între cultele din ţară.
Toate deosebirile celelalte, prin urmare şi patronatul suprem, sunt
desfiinţate. Ar fi într'adevăr ireconciliabil cu principiul egalităţii,
care stă la temelia regimului cultelor din România, ca toate bise
ricile (ortodoxă, reformată, luterană, unitariană) să-şi aleagă liber
pe şefii lor (episcopi şi mitropoliţi) şi să poată dispune liber de
Nr. 1Ô-! 2 CULTURA CREŞTINA 775
bunurile lor, numai cele două biserici catolice (unită şi latină) nu. Şi
pentru a exclude posibilitatea oricărei alte interpretări a textului
Constituţiei, Legea pentru regimul general al Cultelor, precizează
în art. 59, că toate legile, statutele, regulamentele şi dispoziţiunile
în vigoare înainte de promulgarea legii de fapi, ori contrare ei,
sunt şi rămân abrogate".
Privitor la constituirea şefilor cultelor (mitropoliţi, episcopi,
suprintendenţi) art. 27 al legii prevede numai că aceştia — aleşi
sau numiţi conform statutelor lor de organizare — nu vor fi r e
cunoscuţi şi introduşi în funcţiune decât după aprobarea Majes
tăţii Sale şi după depunerea jurământului de fidelitate. Conform
statutelor de organizare ale cultului ortodox, reformat, unitariam şi
luteran, «şefii" se aleg de organele competente ale lor, compuse
din delegaţi ai clerului şi ai credincioşilor mireni, iar conform sta
tului de organizare al bisericii catolice, care este Codex furiş ca
nonici, mitropoliţii şi episcopii se numesc de Papa. Fie că sunt
aleşi, fie că sunt numiţi (cei catolici) Introducerea lor în funcţiune
poate avea loc numai după aprobarea Majestăţii Sale şi după de
punerea jurământului de fidelitate. Ce a făcut Concordatul? À su
primat el dreptul patronatului suprem ? Nu I Concordatul stabileşte
numai felul aprobării regale şi anume pentru a evita inconvenien
tele care, fatal, s'ar putea ivi dacă d. p. Papa delà Roma ar numi
episcop persoană pe care, din consideraţiuni de natură politică,
Majestatea Sa Regele nu ar putea-o confirma, precizează că Papa
înainte de a face numirea va întreba guvernul dacă are contra
persoanei indicate obiecţiuni de natură politică. Atât face Concor
datul şi nimic mai mult. El recunoaşte şi acceptă normele fixate
de Constituţie şi legile ţăiii, care, ele, suprimă dreptul de patronat
suprem avut de regii Unguriei. Prin urmare şi fără Concordat
acest drept nu ar mai exista.
Z. PÂCLIŞANU
UN SCRIITOR DIN ŞCOLILE BLAJULUI :
SIMEON P. ŞIMON
In cursul lunei Octoinvrie 1932 se stinge din viaţă în satul
său natal, Sărata (jud. Năsăud) preotul Simeon P. Şimon, o figură
de seamă a Ardealului de odinioară. Prin bogata activitate des
făşurată, pe lângă aceea de slujitor al altarului, a reuşit să depă
şească sferele unui sătuleţ, cu toată modestia care era o podoabă
aleasă a personalităţii sale. înzestrat cu însuşiri alese, le-a cul
tivat până la maximum cu o putere de muncă şi o sârguinţă care
l-au ridicat în rândul cărturarilor vremii lui.
Activitatea lui Şimon nu se mărgineşte numai la aceea de
preot, ci în timpul liber se ocupă intens cu literatura, se intere
sează de probleme sociale, dar mai ales se dedică problemelor
naţionale. In felul acesta este un adevărat luminător al poporu
lui, în sensul strict al cuvântului. Se încadrează, astfel, în gale
ria destul de întinsă a acelor preoţi din vechiul Ardeal care se
îndeletniceau cu citirea hrisoavelor cuprinzătoare de mândrie na
ţională şi a scrierilor cu multă învăţătură.
1. Viaţa
Născut în comuna Sărata (jud. Năsăud) în anul 1857, ur
mează şcoala primară la Bistriţa, iar liceul la Blaj, focarul de cul
tură şi de românism de pe acele vremi. Aici se altoesc în sufle
tul tânărului, venit delà ţară setos de lumină, dragostea de neam
şi de legea strămoşească, pe care-o va avea călăuză şi tovarăşă
nedespărţită în tot cursul vieţii. Tânărul vlăstar trăeşte în îm
părăţia amintirilor istorice; imaginaţia lui se aprinde la văzul ma
rilor figuri ale românismului, pentru a căror umbră are numai
cucernicie şi reverenţă. Profesorii lui sunt totul şi nu simte mai
mare nenorocire decât atunci când veşnicia, cu neclintitele ei le
giuiri, îl lipseşte de vreunul din aceştia. AtuncijŢşi el, ca şi Emi-
nescu la moartea lui Pumnul, transpune în ritmuri toată durerea
încercată şi pe care-o răsfrânge asupra întregei naturi înconjură
toare {La moartea profesorului Vasilco, 1875). Fiind de-o consti
tuţie şubredă şi bolnăvicioasă, nu s'a putut bucura de sburdălni-
ciile unei copilării răsfăţate, ci s'a folosit de această împrejurare

pentru a da frâu liber dorului său nestăvilit de-a se lumina. Sâr-
guinţa lui depăşeşte programul şcolar şi în locul celor câteva
versuri de învăţat din Homer, el traduce întreagă Odiseia. Ajunge
să guste din isvoarele de apă vie ale antichităţii clasice care-1
farmecă, devenindu-i un slujitor dintre cei mai devotaţi.
De atmosfera aceasta de ideal şi vis se desparte odată cu
terminarea liceului (1880), când îi stă înainte cu porţile deschise
viaţa în toată realitatea ei. Cu acest prilej îşi ia el un duios ră
mas b u n delà Blaj din care trebuie să plece, fără să ştie „pe
care drum" (Un adio delà Blaj). Drumul n'a fost greu de găsit
a fost cel arătat de împrejurări şi în acelaşi timp conform glasu
lui vocaţiunii lui: preoţia. Urmează teologia la Gherla. Mediul
religios de aici are profunde înrâuriri asupra sufletului său. Axa
activităţii lui spirituale de mai târziu va fi formată din 2 elemente
fundamentale: naţionalism şi credinţă; ele vor fi totodată toiagul
cu care va păşi să-şi păstorească turma.
In anul 1884 este hirotonit şi numit preot în Sărata. Având
conştiinţa clară a chemării sale, Şimon a ştiut să fie păstorul
cel bun; n'a ţinut seamă de contingenţele materiale ale vieţii,
puse de obiceiu pe primul plan, ci întrega sa preocupare a fost
norodul încredinţat lui, având în vedere nu numai viaţa lui reli
gioasă, ci şi viaţa naţională. Pe una o predica din uşa altarului,
iar pe cealaltă cu condeiul. Delà altar predică mântuirea şi răs
plata veşnică, iar prin activitatea-i publicistică propovădueşte
demnitatea naţională, nobleţă neamului şi dreptul lui la viaţă. Şi,
ca unul care a luat parte la toate luptele Românilor pentru drep
turi şi existenţă naţională, a avut şi norocul să ajungă zilele mă
reţe ale înfăptuirii idealului în care credea orbeşte. A r ă m a s tot
în fruntea credincioşilor săi, organizându-i şi stăpânindu-i în tim
pul revoluţiei din 1918; a căutat să le canalizeze bucuria, scriind
pentru ei cântece naţionale şi marşuri, în formă populară. Trăeşte
marile evenimente, ca: unirea, vizita regelui desrobitor în Ardeal
şi încoronarea, din toate coardele sufletului său, când trecutul îi
mai apare numai ca un vis urât, iar pentru viitor nu întrezăreşte
decât binele şi fericirea. Acelaşi noroc i-a hărăzit ca ultimele
11
sale scrieri să le poată intitula „Suveniri din România , ca do
vadă c'a trăit şi într'o ţară visată din fragedă copilărie şi în care
a apucat să-şi sălăşluiască bătrâneţele pe drumul nefiinţei.
9
778 COLTORA CREŞTINĂ Nr. 10-12
2. Opera
Pentru a da o imagine mai clară a activităţii literare desfă
şurate de părintele Şimon, vom distinge: 1. Articole, studii şi foi
letoane; 2. poezii; 3. teatru şi 4. traduceri.
1. Articole, studii şi foiletoane. Ca publicist, colaborează la
„Gazeta Transilvaniei", „Transilvania", „Minerva", „Şezătoarea",
„Familia", „Observatorul", „Revista ilustrată", „Revista catolică"
şi „Lupta". Nu se ocupă direct cu chestiuni de politică militantă,
ci tratează mai mult probleme sociale, de folclor, etnologie,
istorie, jurisdicţie, politică în genere, critică; în toate aceste
articole, cu foarte puţine excepţii, ideia centrală o formează nea
mul românesc, Pune mai ales în relief romanitatea noastră. Nu
mele noastre au fost toate de origine romană şi numai cu timpul
s'au pierdut multe din ele; poporul de jos îngăduie să fie ma
ghiarizate din ignoranţă, iar intelectualii „din oarba eioaie de a
iubi mai mult ce e stiăin şi din motivul că au primit ca recom
pensă titluri de nobleţe". Aceasta este o mare nesocotinţă; pen-
trucă „nu este aur să poată plăti pierderea numelui naţional".
Deci, este un adversar al maghiarizării numelor (Numele Române).
In aceeaşi ordine de idei a romanităţii face apologia gintei latine,
arătând nobilele noastre înrudiri şi în special menţionează pe
Franţa, în care îşi pune nădejdea că „va stărui ca fiii Romei delà
Carpaţi să nu fie atacaţi în drepturile cele mai sfinte ce le poate
avea o naţiune delà natură, delà Dumnezeu: în limbă şi în aspi-
raţiuni" (Gtntea latină).
In alt loc susţine că, cu toată vitregia vremilor, poporul ro
mân a păstra tnealterat tipul roman". Cu acea frunte lată, cu acea
faţă nobilă rotundă, cu acea expresiune deschisă, cu acel cerebel
bulbucat, cu acei ochi plini de seninătate şi agerime" (Tipul clasic
roman la Români).
Toate datinile şi obiceiurile, cultul pentru lucrurile neînsufle
ţite din natură sunt moştenite delà Romani. Astfel, cultul lunei
este mai desvoltat la Români decât la alte popoare. Cosânzeana
nu este alta decât luna, Făt Frumos soarele; iar Ielele acolitele
Dianei. Luna, „această suvenire străbună", are o covârşitoare in
fluenţă asupra imaginaţiei poporului român, care o foloseşte ca
motiv de inspiraţie aproape în toate produsele lui poetice. (Luna
tn spiiitul cieator al popoiului wmân). In ceeace priveşte super
stiţiile, ele nu sunt o dovadă de necredinţă, ci denotă un fond
sufletesc bogat, căci „numai un suflet mare e impresionabil, nu
mai el se mişcă în faţa lumii externe". De-aici trage concluzia
Nr. 10-12 CBLTURH CREŞTINA 77»
că, având acest fond sufletesc bogat, poporul român „nu poate fi
menit să piară, ci va avea să înflorească şi să arate urmaşilor
săi că şi el este demn de gloria străbunilor" (Oare supeistifiunile
şi prejudeţele unui popoi şi respective a popor ului român sunt de
condamnat).
In special, spune că în Ardeal s'au păstrat mai originale
toate datinile şi superstiţiile: „Ardealul este vatra românească, el
este grânariul şi depozitariul datinilor şi culturii antice latine".
(Un învăţător sârguincios). Dar observă cu multă amărăciune că
datinile străbune dispar pe zi ce merge. Portul ţăranului român,
„pe care-1 purtau în armata romană cavalerii", începe să se cor-
ciască cu porturile străine şi, odată cu luxul şi civilizaţia, se în
cuibează şi sărăcia în casa Românului" (Dumineca bulciului în
Bistriţa).
2. Poezii. Intrând în domeniul propriu zis literar, sunt de
lipsă câteva observaţiuni preliminare. Ca formă, poeziile lui S i
mon, şi în genere toate scrierile lui, cu foarte puţine excepţii, nu
pot fi gustate din cauza limbei în care sunt scrise. Făcând şcoala
la Blaj, într'o epocă de înflorire a ideilor filologice propagate de
faza doua a Şcoalei Latiniste, apoi, fiind un naţionalist înflăcărat,
e foarte natural să admitem că nu putea scrie decât într'o limbă
încărcată de latinisme, turnuri neadmise în limbajul curent, ceeace
ia versurilor lui orice flexibilitate şi muzicalitate, element indis
pensabil în poezie. Tendinţa aceasta de latinizare se permanen
tizează la el, căci deşi tipăreşte volumul de poezii în 1912, lexicul
şi ortografia sunt delà 1880. Desigur, s'ar putea găsi o explicaţie
plauzibilă acestei tendinţe vădite a scriitorului nostru, pe care
nu-1 putem acuza de pedanterie filologică; singura explicare ar fi
tot naţionalismul lui. Voia să arate odată mai mult şi prin felul
de a scrie că suntem descendenţii Romanilor descălecaţi odinioară
pe aceste plaiuri şi, ca moştenitori ai acelora care odată au fost
stăpânitori, avem dreptul nu numai la viaţă, dar şi peste bunul
strămoşilor noştri.
Prima colecţie de poezii apare în 1918, cu titlul: Poezii lirice,
cu un cuprins foarte variat. (In citaţiile de versuri ce voiu face
sm schimbat ortografia textului, folosind pe cea curentă, pentru
uşurarea cititului). In cele peste o sută de poezii găsim o gamă
întreagă de sentimente; predomină însă sentimentul religios şi
naţional.
Ca slujitor al altarului, ia subiecte din Biblie, căutând să le
îmbrace în entuziasmul unui suflet deplin convins de credinţa
tradiţională, ginerea Patimilor; Săracul Lazar, etc.). Din această
9*
religiositate tşi formează şi concepţia asupra vieţii, concepţie ba

zată p e acea „vanitas vanitatum". Nu este însă un pesimist, ci
mai mult un melancolic ce se resemnează în faţa puterii divine
şi având speranţa în răsplata viitoare. Fiindcă am ajuns aici,
cred nimerit să dau părerile lui Şimon despre Eminescu, tocmai
In legătură cu pesimimul. In articolul: Un poet din şcolile Blaju
lui, publicat în „Minerva" IV (1894) Nr. 14, vorbind despre Emi
nescu ca pesimist, spune: „Meritul, sau mai corect demeritul lui
Eminovici alias Eminescu, a fost că ideile şi vorbele unor pesi
mişti şi sceptici le-a pus în vers românesc, ca să îmbete pe noua
generaţiune de nu ştiu ce odor poetic — vorbe şi idei rostite şi
aduse în lume cu mult mai înainte de el Noi continuu am
condamnat şi condamnăm asemenea idei, născute din un créer
morbos şi din o natură demnă de compătimit. Nu vrem atare
doctrină şi nu avem lipsă de poeţi cari să ne facă atari versuri.
Noi suntem un popor creştin şi poeziile noastre vrem să fie de
caracter creştin. Noi vrem să trăim cu un suflet liniştit şi jovial
şi să murim cu un suflet plin de linişte şi fericire".
El n'ajunge la o negare a existenţei, ci la o resemnare în
faţa puterii nemăsurate a Celui Atotputernic. In locul accentelor
de revoltă aflăm note pline de resemnare stoică faţă de zădărni
cia tuturor sforţărilor noastre în această Vale a Plângerii. Astfel,
el accentuiază de repetate ori nimicnicia omului, zădărnicia tutu
ror acţiunilor lui şi a bunurilor pământeşti, căci cu toate aceste
nufputem schimba o iotă din mersul lumii:
>Oricât lupţi, tu muritoare şi oricât Iţi dai avânt,
»Netăiat rămâne 'n secii dealul sorţii pe pământ.
(Dealul sorţii),
Zadarnic este orice sbucium după fericire, căci omul n'o

poate afla:
>Dar ştii bine şi aceea că nu e fericire
>ci nu e om pe lume să moară fericit...
>Un vis este amorul, plăcerea nălucire...
«Averile tortură — talaz neliniştit.
{Bătrânul Lăutar)
Singură arta, cântecul, poate să dea omului fericire iar după

moarte să-1 facă nemuritor, adică fericit şi dincolo de mormânt,
căci — zice el:
>Nimic nu e mal dulce, mai sfânt nimic in lume
»Ca viu să fii in moarte şi 'n moarte să ai nume
(Altarul inimti)
Zădărnicia o găsim exprimată lapidar în versurile:

>La un pocal de bine... o cupă de dureri,
(Bilanţul vieţii)
«Fericit nu este nime, cât trăeşte pân* la moarte,
(Mormântul Juneţet).
Cu toate acestea, să profităm de zilele ce le trăim:
«Copii, copii ai zilei, gustaţi tot ce vă place
«Acuşi s'apropie toamna şl frunza se desface
«De ramură şi creangă, rămâne codrul gol.
(Toamna).
Găsim multe accente de nostalgie, manifestată sub diferite
forme:
«Hei, zile, copilărie
«Zile veseli din pruncie
«Cum Vaţi scurs, cum nici nu ştiu,
«Ca şi apa din ăst râu.
(Cătră Someş).
In legătură cu copilăria, îşi aminteşte de şcolile din Blaj,

cărora li se adresează:
„Voi, palate 'mbătranite
„Şi altare de credinţă,
„Românismului, din secle,
„Datatoare de ştiinţă
(Imn festiv).
Aceloraşi şcoli le adresează şi rândurile emoţionate:
„Să trăieşti la mulţi ani încă;
Biruie, să mai trăieşti...
M'am luptat opt ani in tine
Cu necazuri studenţeştii
Când intraiu întâi în tine,

Sufletul mi-l'ai umplut
C'o „poveste", c'o „istorie"...
Şi, de dragul tău, iubite,

Sfânt Olimp şi scump Locaş
Îmi ziceam: „Ce sfâotă-i cartea
Zău, la şcolile din Blaj! "
Dupăce evocă toate colţurile şi împrejurimile acestui „Pan
teon sfânt", s. ex. Şipotul Crăiesei, p e care îl asemuieşte cu Par-
nasul locuit de Muze, dupăce-şi aminteşte de frumoasele cântece
şi dansuri naţionale în tovărăşia fetelor şi băieţilor de 15 ani,
înşirând pe câţiva dintre colegii cu care glumea p e n t r u „a suporta
mai uşor greul şcolii", el încheie:
Să trăieşti Ia mulţi ani încă:

Iacă-ti zic Adio-acum,
Când pornesc in lumea largă...
Şi nu ştiu pe care drum.
(Un adio delà Blaj).
Când, la 1875, moare un profesor, I. S. Vasilco, Şimon îşi
exprimă d u r e r e a sufletească în versuri duioase, făcând să parti
cipe la doliu tot Blajul:
>Puţin ne daşi lumină... abia un an ni-ai fost
Magistru in Gramatici, sub sacrul Adăpost
De Muse, de Athene — Minerve —- cu ochi vii:
Şi, — oh, ne laşi în doiu, pe noi, — ai tăi copii!
Divină Provedinţă, tu nu cruţi pe Român;

Pe cei mai buni şi mândri îi smulgi dela-al lui sân;
In toată ora vieţii istoriei româneşti
Se rupe câte-un arbor din cei mai voiniceşti...
Priveşte cum te plânge Gimnasiul întristat!

Ce flamur greu şi mare spre piaţă-a arborat :
Să vadă tot oraşul o jale şi un dor,
..Pe Musele 'ntristate, ce-şi plâng preotul lor.
Să vadă întreg Blajul cum pling pe vechi zidiri

In corul de campane a Sântei Mănăstiri..
(La moartea prof, I. S. Vasilco).
Tema este identică aceleia din „La moartea lui Aron Pum
nul" a lui Eminescu.
Deasemenea, dă expresie durerii ce-o simte la trecerea vremii:
„Bate vântul, bate vâutul,
„De se scutură pământul
„Şi pică frunza din pom
>Cum mai pică şi din om
•Zilele şi verile
„Şi dulci primăverile.
Abundă notele duioase, dureri trecătoare, pe care le asociază
cu mediul extern; aşa, cântă pierderea fiului, dar mai ales moartea
soţiei, când se 'ntreabă:
„Hârtie şi ce pană, ah lume trecătoare,
>Mi-ai da să-mi scriu durerea, sâ-mi scriu cântecul meu ?
>Să-l cânt numai odată ca lebăda când moare;
»Şi-apoi, şi-apoi, ca dânsa, cântând, să mor şi eu
(Tristă aniversare).
îndurerat, el nu vede decât pretutindeni durere şi plânset,
până şi în natură;
Mr. 10-12 CULTURA CREŞTINA 7*3
•Ninge-afară şi vuieşte, nloge-omăt şi suflă vântul;

»Bate vremea, viscoleşte, plânge Cerul şi pământul.
(Dochia)
...plânge Cerul in suspine
>Ca şi sufletul din mine.
(Plouaţi, norilor, plouaţi).
•Ah, din lacrimi, bobi de lacrimi, ce din cer nu mai alină
>S'a format noroiu şi tină
(ibidem)
Sunt şi imagini pasteloide p u r e :
>Luna dulce 'n ceriu visează
>Prin un nor Îşi lăcrămează
•Sîânta zare, line lacuri sărutând
(In noapU)
• Cer şi lume sunt unite
>In linişti nedespărţite;
versuri foarte apropiate de „Noaptea de vară" a lui Coşbuc:
• Linişte 'n văzduh şi pace
„Pe pământ.
Apoi:
»Ceru-i mândru, soare mândru.
» Cântă cucul, mierla cântă,
• Cântă toate, toate 'n verde;
•Colo 'n berc cu aer cald
• Ciocârlia cum s'avântă
»Şi In sus, in sus se pierde.
(Cursul anului).
Sentimentul naţional are un rol prépondérant. Sufletul preo
tului vibrează de ecoul tuturor durerilor şi restriştilor prin care
a trecut neamul românesc — mai ales din Ardeal. îşi formează,
astfel, din naţionalism concepţia poetică. Din acest punct de ve
dere Şimon se consideră un continuator a marilor săi înaintaşi,
numiţi de el „imortali": Cuciureanu, Andrei Mureşianu, N. Densu-
şianu şi Creţianu.
Iată ce spune, referindu-se la neamul r o m â n e s c :
>Eu incă din juneţă, duios mi-am ridicat
• Altarul de frumseţă,
•Dfn tine, o Române, popor mult Încercat;
•Din tin' şi din iubirea ce-o am pentru-a ta soarte
(Altariul inimei)
Iar într'alt loc:
•Voi ce-aţi suit Qolgota cu lacrime pe feţe
•Voi, ce-aţi primit martiriul de cruce, pentru fraţi,
•Şi'n lupte de existenţă, in fapte şi 'n poveţe
• Aţi fost mereu bărbaţi.
(Lângă cruce* lut Christos)
Aruncând o privire asupra trecutului, descrie astfel viaţa

poporului român în perioada năvălirilor, când popoarele barbare:
«Trăgeau înspre-a lui locuri ca vulturii la pradă,
«Ca lupii 'n timpul nopţii ia oi fără stăpân:
«Veniau ca roiul verii, din toate părţi, grămadă,
«Muria orice suflare sub crâncena lor spadă.
(La începutul Seclului XX>.
Mai departe:
«O! munţi, că nu ştiţi scrie a cărţii negre file,
«Carpaţi şi munţi istorici, bătrâni şi vechi la ani;
«Ci voi staţi numai martori de lacrimi şi de zile:
«Ardealului, Moldovei, străbune Termopile.
(ibidem).
Când se gândeşte la toate acestea, nu-şi poate reţine ex
clamaţia:
«O mie şi opt sute de ani sunt o minune,
«Minune pentru cine cunoaşte pe Români;
«Şi ştie câte rele, urgii şi-amărăciune
«Au inundat viaţa-i...
(ibidem)
Cu toate aceste vicisitudini:
«Eu nu cred c'o să piară legiunile romane;
dimpotrivă, ca şi Bolintineanu, întrezăreşte un viitor mai bun :
«Frumos te vei renaşte, frumoasă Român ime,
«Ca ziua 'n răsărit.
(Renaştere);
însă pentru aceasta n'a sosit încă vremea.
Adresându-se pământului ţării, exclamă:
«Fericiţi câţi se îngroapă în pământul tău şi mor;
amintindu-ne de Creţianu.
ut
Pomeneşte, precum am spus la înceP > de „un vis neîmpli
nit" (Mormântul poetului). Se revoltă toată fiinţa lui când vede
Maramureşul desnaţionalizat; unde a văzut intelectualitate română:
«Ce nu vrea să ştie dulce-a conversa
«in o limbă veche pe care-o credinţă
„Şi un sân de mamă ne-a ştiut-o da;
(Un adio delà Maramureş),
şi unde Evreii
«Se 'nmulţesc întocmai ca in Eglpet
«Totul exploatează, de toate sa leagă.
Nota naţională o continuă în colecţia de poezii cu titlul
Trandafir de pe cetate, însă cu situaţia schimbată. Visul s'a împli
nit, iar poetul nu face alta decât să-şi exprime toată bucuria şi
exaltarea. Şi pentru ca bucuria lui să o poată împărtăşi unui

cerc cât mai întins, o îmbracă în formă populară şi-i dă cadenţă
de marş, pentru a fi cântată de soldaţii României Mari. Aşa
fiind, însuşi mărturiseşte că aceste versuri „sunt lipsite de orice
pretensiune şi putere literară; sunt numai nişte composiţiuni pri
mitive pentru soldaţii noştri, cari în massă sunt nescari cetitori
poporali". (O prevorbire). Tocmai din motivul că sentimentul na
ţional predomină, precum şi din faptul că sunt scrise în formă
poporală, poeziile sunt cu mult mai uşoare, cuvinte din popor,
fără pretenţii, iar versurile fluente. Este expresia cea mai adec
vată a sufletului său cuprins de beţia entusiasmului, lipsită de
artificiile şi îmbâcseala limbei latinizate. însuşi o spune mai
târziu în „Suveniri din România 1925": „Versurile, pe atunci,
la mulţi, isvorau ca şi lacrimile... mulţi nu credeau şi par'că vi
sau ce vedeau". Din aceste versuri în formă poporală s'ar putea
deduce, cu foarte multă aproximaţie, că dacă Şimon n'ar fi urmat
şcoala, ar fi fost un inepuizabil autor de doine şi chiuituri şi un
adevărat unchiaş sfătos.
Se adresează mai întâi armatei care, desrobitoare, trece Car-
paţii şi în faţa căreia:
„Pier duşmanii, piere soartea anilor cu-atâta jale,
această armată căreia îi enumără faptele în felul următor:
„Rupt-ai iazuri şi prilazuri grele, grele de trecut,
„Rupt-ai dealuri, rupt-ai munţii, rupt-ai stăvili ce-ai avut,
„Să le treci în Chanaanul cel dorit de zeci de ani,
„Să dai mâna cu iubiţii şi sărmanii fraţi Romani!
La pământul unde zeii au atâtea temple vechi

„La Ardealul, un' voinicii de voinici ei n'au perechi.
Are cuvinte de admiraţie pentru frumuseţea drapelului no
stru şi care acum poate să fâlfăe în libertate; îşi arată toată ui
mirea faţă de soldaţii care au luptat goi la Mărăşeşti, pentru do
robanţul care a infipt steagul în inima Plevnei, precum şi pentru
„voinicii Craiului din Bucureşti", care merg dealungul Someşului
pentru ca să se oprească numai dincolo de Tisa.
Veselia lui este adumbrită doar într'o singură poezie, şi a-
nume: în poezia „Bănat şi Jale", în care face aluzie la ciuntirea
Banatului.
3. Teatru. A scris piese originale în versuri. Toate sunt
tragedii clasice, după modelul şi cu structura celor antice: prolog,
epilog, iar restul împărţit în 4 sau 5 acte. Deasemenea, temele
pe care le tratează sunt de proporţii clasice şi cu anumite ten-
78t> CULTURA CREŞTINA Nr. iO-:2
dinte, le-am putea zice, moralizatoare. N'a putut însă să le dea

acea amploare plină de un tragism sguduitor, cum este în exem
plele genului imitat, ci totul se reduce la scheletul subiectului în
sine. Acţiunea este uneori lipsită de coeziune şi slab închegată
sau chiar anacronică prin felul cum se succed evenimentele şi se
deslănţuie procesele sufleteşti, ca mobil al acţiunii tragice. Sunt
unele neverosimilităţi, precum şi culoarea locală neisbutit r e d a t ă .
Reuşeşte în schimb să dea viaţă câtorva personagii; să le „pună
în scenă".
Dacă, în ceeace priveşte limba, versificaţia, ţesătura intrigei,
aceste piese n'au prea mare valoare, sunt totuşi interesante prin
subiectele ce le au.
Vinderea lui Isus. Reprezintă subiectul biblic, începând delà
ispitirea lui Iuda din partea Satanei şi până la răstignirea lui Isus.
Eroul principal nu apare în acţiune, ci numai se povesteşte de
către alţii. Ideia e că Iuda a vândut pe învăţătorul său din lă
comia de bani p e care i-a inspirat-o Satana.
O altă piesă cu subiect biblic este Aman sau lom Purim. E
luat din vechiul Testament, timpul robiei babiloniene. Autorul
scoate în evinenţă puterea rugăciunii, căci numai prin rugăciune
sunt salvaţi fiii lui Israil delà o moarte deja hotărîtă.
Manliu Torcuatu are subiect din istoria romană. E o temă
mai bine pusă decât precedentele. Pune în acţiune conflictul
dintre iubirea faţă de fiu şi hotărîrea pedepsirei neexecutărei
ordinelor date pe câmpul de luptă. Consulul Torquatus lasă co
manda armatei romane în mâinile fiului său, cu consemnul de a
evita, sub pedeapsă cu moartea, lupta cu duşmanul. Acesta însă,
fiind provocat, omoară pe şeful armatei inamice, atrăgându-şi prin
aceasta propria-şi moarte; consulul îl iartă ca tată, dar ca şef ie
rarhic nu. Concluzia p e care autorul ne face s'o tragem e că
numai printr'o disciplină de fier poporul roman a putut să ajungă
stăpânitorul lumii.
Sărmana contesă are un subiect luat din viaţa de toate zi
lele, însă tragic prin conflictul ce reprezintă: iubirea de mamă şi
demnitatea rangului social. O fiică de conte n'are voie delà mama
ei să iubească decât tot pe-un conte, iar glasul inimei este înă
buşit cu moartea.
4. Traduceri. Activitatea de traducător şi-a desvoltat-o în
deosebi în domeniul antichităţii clasice. (Din literatura modernă
a tradus numai câteva poezii din Ruckert şi von Platen). încă de
p e băncile şcoalei — după cum am spus mai sus — a avut a-
tracţie spre comorile de frumuseţi ale literaturilor vechi, pentru
Nr. 10-12 CULTURA CREŞTINA 7*7
înţelegerea cărora s'a străduit să înveţe limbile respective, aşa ca

să poată merge direct la isvorul original, fără intermediul tradu
cerilor. A tradus din literatura greacă, şi anume: din Homer şi
Sofocle.
Cunoştea la perfecţie această limbă, căci numai aşa s e ex
plică uşurinţa cu care a folosit textul Odiseei lui Homer, din caré
ne-a dat în 1880 — când era în ultima clasă a liceului — „Rătă
cirile lui Odiseu". A schimbat întru câtva ordinea din originalul
grecesc, căci traducerea începe cu cântul IX, acolo unde Odiseu,
ajuns la curtea regelui Feacilor, povesteşte peripeţiile lui pe mare,
iar acţiunea din cânturile anterioare vine mai la urmă. Poema
se sfârşeşte cu cântul XXII, adică cu sosirea eroului acasă şi cu
pedepsirea peţitorilor. Deşi a schimbat ordinea faptelor povestite,
n'a denaturat originalul, de care s'a ţinut cât mai aproape. A re
dat hexametrul în versuri de 15 şi 14 silabe, echivalentul lui ro
mânesc. Doar în puţine locuri rezumă originalul sau adaugă
versuri pentru a face legătura mai strânsă între diferitele părţi
dislocate de dânsul, aşa ca să dea impresia unui tot unitar. (Asu
pra acestei traduceri vezi mai p e larg articolul: Întâia traducere
a Odiseei în versuri romaneşti, publicat de scriitorul acestor rân
duri în „Societatea de Mâine" din Aprilie 1930). Evident că, pu
nând această traducere alături de cele existente azi în româneşte
ea nu rămâne decât ca document, însă mult grăitoare, ca unul ce
reprezintă rodul muncii unui elev de şcoală. Mai trad. Batacomio-
machia, rămasă în ms. (Acad. Rom. ms. Nr. 981).
Din Sofocle traduce: Regele Edip şi Filoctete. Traduse la
o vârstă mai înaintată, aceste piese redau mai mult din original,
ba pe alocuri aproape vers pentru vers. Traducătorul caută pen
tru coruri o versificaţie apropiată ca tonalitate şi ritm de versul
original. Putem spune că, în privinţa exactităţii, traducerea ace
stor două piese este cât se poate de reuşită, singura scădere fiind
şi aici limba în care scrie şi care ne împiedecă să pătrundem în
atmosfera tragică a acţiunii desfăşurate. Sub acest raport nu re
zistă unei valorificări ca operă literară.
*
Căutând să fixăm fizionomia literară a părintelui Şimon, ca
o concluzie a celor spuse mai sus, va trebui să ţinem seamă u e
mai mulţi factori determinanţi, prin evidenţierea cărora putem
ajunge la o apreciere cât mai înţelegătoare, mai justă şi mai o-
biectivă.
Venit delà ţară cu zestrea unei firi impresionabile în fata
naturii care i-a oferit din plin atâtea şi-atâtea aspecte, a adăugat
un îndoit dor de cunoaştere neţărmurită, întemeind pe acestea

două întrega clădire a activităţii lui. Şcolile Blajului n'au făcut
decât să stimuleze dorul lui de muncă, într'o vreme când se con
cretiza tot mai prevestitor de primejdie refrenul: „Românul de
nu 'nyaţă, din lume e pierdut*. Sub atmosfera aducătoare de
furtună a acestui memento, tânărul stipendist al „ţipăilor" îndul
ciţi cu esenţa dragostei de neam a citit istoria patriei, dar a pă
truns până în amănunte şi a pus la suflet istoria neamului său.
Dorul său de lumină, cultură, ştiinţă şi frumos 1-a pus în slujba
acestui neam şi a păstorilor lui sufleteşti. Osatura întregei lui
activităţi publicistice nu este alta decât punerea în valoare a tu
turor cunoştinţelor lui din domeniul filologiei, linguisticei, folclo
rului şi istoriei, arătând că neamul românesc din Ardeal este des
cendentul Romanilor, cu rădăcini adânc înfipte în acest pământ
şi că limba lui este limba celor ce ne-au răsădit pe aceste plaiuri.
Sub acest unghiu trebuie privită opera lui Şimon; cât despre
scrierile care nu ating direct naţionalismul, ele sunt o sporire
modestă a patrimoniului cultural din Ardealul oprimat. Şi, într'a-
devăr, a adus contribuţii care nu vor trece nebăgate în seamă
într'o istorie regională a culturii şi literaturii de dincoace
din acea perioadă de luptă, în care, spunând tot ce a avut de
spus şi cântând tot ce a avut de cântat, şi-a depus toate puterile
lui sufleteşti, dacă nu printre marile talente, printre cei mulţi şi
puţin cunoscuţi slujitori la două altare, care nu şi-au ascuns şi
unicul talant în pământ.
*
Scrierile lui S i m e o n P . Ş i m o n
1. Articole, studii foiletoane

1. O şezătoare la ţară, în „Şezătoarea", Oradea, 1881. Şi tot
acolo şi în acelaş an: 2. Sărmanul pictor; 3. Dialog despre cutre
mur; 4. Lupul bătrân; ô. La petit; 6. Evul modern, în „Observa
torul", 1883; 7. Dreptul natural (t. a.); 8. Scrierea şi literatura
poporală modernă (t. a.); 9. Soarta, fatumul şi ursita la popoiul
român, în „Familia", 1884; 10. Somnambulism, în „Transilvania"
1884; 11. Din anticitatea Egiptului, în „Transilvania" 1885; 12;
Cuvântul „latină" ca cuvânt de batjocură şi de injurie în limba
poporului român, în „Gazeta Transilvaniei" 1886; 13. Luna în
spiritul creator al poporului român, în „Gazeta Transilvaniei" 1886;
14. Cicero ca orator, advocat şi republican, în „Transilvania" 1887.
15. Ceva despre oratoria sacră, în „Revista Catolică" 1887; 16.
Plugul la poporul român, în „Gazeta Transilvaniei" 1888; 17. Ce

rul şi Infernul la cei vechi şi la popoarele antecreştine, în „Re
vista Catolică" 1889; 18. Istoria artei creştine în Bohemia până la
stingerea Premgslizilor (rec. lucrării lui Dr. I. NeuwirU, în „Ga
zeta Transilvaniei" 1889; 19. Tipul clasic roman la Români, în
„Gazeta Transilvaniei" 1889; 20. Şoarecii din Hameln, în „Gazeta
Transilvaniei" 1890; 21. Ginta latină, în „Gazeta Transilvaniei"
1891; 22. Oare superstiţiunile şi prejudecăţile unui popor şi res
pective ale poporului român sunt de condamnat?, în „Minerva",
Bistrija, 1891; 23. Numele române, în „Gazeta Transilvaniei" 1892;
24. Dumineca bulciului în Bistriţa, în „Gazeta Transilvaniei" 1892;
25. Un învăţător sârguincios, în „Minerva" 1892; 26. Alban Stolz
şi Iudeii, în „Gazeta Transilvaniei" 1893; 27. Balaurul, în „Mi
nerva" 1894; 28. Un poet din şcolile Blajului, „Minerva" 1894;
29. Cântecul Nibelungilor, în „Revista Ilustrată" 1898; 30. /. P.
Papiu şi literatura scolastică, „Minerva" 1900; 31. Odăjdiile sacre
şi ornatele bisericeşii la preoţii egipteni şi de rasă semitică, în
„Revista Ilustrată" 1901; 32 Creştinism şi Românism, în „Revista
Ilustrată" 1901; 33. Universităţile creştine, în „Revista Ilustrată"
1901: 34. Regele Sigurd, în „Gazeta Transilvaniei" 1907; 35. Po
vestea îngerului, în „Gazeta Transilvaniei" 1907.
2. Poezii
1. Poezii lirice, Bistriţa 1912; 2. Trandafir de pe cetate, poezii
ocazionale şi patriotice, Bistriţa 1920; 3. Suveniri din România
1923, Dej 1923; 4. Suveniri din România 1925, Dej 1925.
3. Teatru
1. Vinderea lui Isus, Bistriţa 1893; 2. Titu Manliu Torcuatu,
Bistriţa 1893; 3. Sărmana Contesă, Bistriţa 1894; 4. Aman sau
Jom Purim, Bistriţa 1912.
4. T r a d u c e r i în v e r s u r i
1. Homer, Rătăcirile lui Odiseu, Blaj 1881; 2. Sofocle, Filoc-
tete, Gherla 1887; 3. Sofocle, Regele Edip, Bistriţa 1896.
NICOLAE LASLO
ALMUS ARTIFEX
- C E V f t D E S P R E C U L T U L P R E A S F I N T E I INIMI ') —
VIII.
Ca toate lucrurile Domnului, aşa şi cultul Preasfintei Inimi s'a
dovedit a fi, chiar delà început, semn căruia i-se zice împotrivă.
Şi încă, înainte de toate, tocmai între tovurăşele de călugărie ale
Sfintei. Furtuna cea mare a isbucnlt însă după apariţia (în 1729)
a masivei opere: Vie de la Vénérable Mère Marguerite-Marie,
scrisă de Jean Joseph Languet, episcop de Solssons, apoi de Sens
şl membru al Academiei Franceze. Scrisă cu migală şl pe temeiu
de studiu îndelungat şi adâncit a tuturor isvoarelor privitoare la
cauză, această monografie a fost primită de unii cu un entusiasm
de negrăit, de alţii cu ură ce n'a cunoscut margini. FaptuJ că e-
forturilor păr. jesult Galliffet, unul dintre marii susţinători ai cultu
lui Preasfintei Inimi, Congregaţia Riturilor Ie răspunde negative in
Iulie 1729, întărită cu atât mai mult pe potrivnici, fără să scăriţeze
însă elanul celor devotaţi curentului pornit din Paray-le-Monial.
Violenţele de stil ale vrăşmaşilor nouei mişcări sunt fără pe
reche. Sceptici şi liber-cugetători; necredincioşi şi blsericani, se în
trec în înverşunarea atacurilor şi In josnicia ieşirilor, atât împo
triva arhierelui-academician, cât şi a Sfintei şi a cultului Prea
sfintei Inimi. Materialistul d' Alembert, făcând la Academie pane
giricul ep. Languet, nu-şi uită nici de monografia acestuia asupra
Margaretei Alacoque, dar ţine să accentuieze, cu maliţie, că nu
poate crede ca un ierarh luminat ca cel comemorat să fie scris
aşa ceva. Lucrarea din chestie mal de grabă — zice d' Alembert —
este opera unul călugăr din vremi de mult apuse, episcopul sem
nând-o doar' dfntr'o ciudată bunăvoinţă... Cei cari duc, însă, recor
dul sub raportul criticelor veninoase, sunt câţiva oameni ai bisericii,
Fără să ne oprim Ia pamfletul ordinar Nouvelles Ecclésiastiques, ce
împroşca săptămânal tot ce era cumva favorabil cultului odios re
dacţiei janséniste a organului acestuia, pomenim cu numele epi
scopii Caylus de Auxerre, Bossuet de Troyes şi Charles-Joachlm
') Vezi: .Cultura Creştini* Nr 6 - 7 dio 1937.

Colbert de Croissy, episcop de Montpellier. Faimosul Dom Ger-

vaise nu face decât să ţină isonul „indignaţilor" fără măsură la
vorbă când aşterne pe hârtie enormitatea că ep. Languet a scris
lucrarea incriminată numai ca s'ajungă la cele 60,000 livre anual,
cât făceau venitele arhiepiscopului de Sens... Pe eroina „romanu
lui" vlădicesc o face visionară vătămată la créer şi se declară ex
trem de îngrijorat de spărtura ce va pricinui-o în zidul tradiţiei
creştine noua devoţiune care, odată îngăduită, va deschide, larg,
poartă tuturor aberaţiilor... Pe toţi îi întrece însă în uitarea de sine
Renaud, preot de Vaux, care nu se sfieşte să deie tiparului rânduri
ca acestea: „Măria Alacoque e o găină... Preoţii cordicoli ( = închi
nători ai inimii) li formează clerul. Aceştia, in unire cu mirenii,
toţi laolaltă, sunt puii şi puicele ei. Cel ispitiţi să devină cordi
coli, sunt oue, pe cari le cloceşte Marla-Alacoque. Textele în proză
şl imnurile Inimei-muşchiu sunt acele Ca-ca-ra-ta ale acestor pul
de găină... Cărţile cordicole sunt clurueli cu cari îşi hrăneşte Maria-
Alacoque orătăniile, în curtea din dos a Confraternităţilor Ala-
coquettes" *).
De prisos să aducem şi alte dovezi ale urei celei mai păgâne.
Păşirea parlamentului francez pentru a suprima mişcarea „cordi-
collstă" c şi ea in nota vremii care poartă pecetea necredinţil de
cel mai frivol tip şi a rătăcirii janséniste pe tărîmul conştiinţelor
în patria lui Fenelon. Căci să nu se uite: toţi bisericanii ostili
cultului Preasfintei Inimi, sunt adepţi ai jansenismului. Şi erau de
stui la număr aceşti bisericanl (patruzeci de arhiepiscopi şi epl-
scopi, fără a mai socoti pe ceialalţi) pe cari i-a unit în mănunchiu
opozant bulla papală Unlgenitus (8 Sept. 1713) care osândea o sută
şi una de propoziţii de a lui Quesne), matadorul jansenist')•
l
) Cfr. A. HAMON: Luttes indécises. (Histoire de la dévotion au Sacré-
Coeur. IV. pag. 263J. - Dr. Lăzărescu n'are nimic nou şi original nici In această
privinţă. Ba, sub raportul violenţelor stilistice, precum se vede, a fost şi inttecut.
') Mumele rătăcirii janséniste e legat de Cornélius Jansenius, mort ca
episcop de Ypres, in 1638. Sunt insă mai mulţi cei ce au susţinut acest curent
fatal adevăratei evlavii şi credinţe. Aşa, între alţii: Saint-Cyran, Antoniu Ar-
nauld, Paschasiu Quesenl. După doctrina jansenistă, adevărata biserică a lui
Hristos încetase, cu 500 de ani în urmă, să existe şi dorinţa lui Dumnezeu
numai una era: să nimicească biserica vremii leaderilor jansenişti. Privitor la
taina s. spovedanii susţineau că pentru ca cineva să poată fi deslegat trebuie
să se pregătiască in prealabil cel puţin patru-cinci săptămâni; puneau o mul
ţime de piedeci în calea cuminecării; învăţau că omul e vinovat de toate actele
culpabile ce isvoresc din firea sa, chiar şi dacă nu le voieşte; afirmau că pre-
destinaţia e gratuită şl că e precedentă oricărei prevederi a meritelor şl că
cei aleşi sunt o minoritate infinit de redusă. Provedinţa după dânşii e „un pur
gouvernement de bon plaisir*. — Şi alte enormităţi, în stare să înfrângă a-
Lupta împotriva nouei devoţiuni a trecut hotarele Franţei.

Episcopul de tristă pomenire, Scipione Ricci, adună la Pistoia,
(18 Sept. 1786) in sinod, 234 preoţi, aducând o seamă de hotărîri
potrivnice cultului Preasfintei Inimi şi cerând marelui duce Leo-
pold să reformeze Biserica (1) şi să comprime toate ordinele călugă
reşti într'unul singur, care să urmeze regula mănăstirii Port-Royal
(focarul janseniştilor). Vorbăria acestui conciliabul, caşi peroraţiile
lui Ricci că el apără divinitatea Iui Hristos in contra cordicolilor
nestorieni şi arieni, au făcut ocolul lumii, găsind şi în alte părţi
adepţi. Aşa în părţile nemţeşti preotul Witola ridiculizează noua
devoţiune numindu-o devoţiunea măruntaielor (devotio viscerum),
/os// / / , împăratul Austriei, e de partea duşmanilor mişcării taxate
de absurdă şi fantastică. Partizanii acestei mişcări au fost aspru
pedepsiţi Astronomul imperial, fostul jezuit Maximtlian Hell, a fost
amendat cu 500 fl. pentru că a răspândit câteva cărţi ce recoman
dau cultul Preasf. Inimi; canonicul Patriciu Fast a fost întemniţat
pentru aceeaş „crimă"; preoţii cari voiau să obţină gradul de doc
tori în teologie trebuia să facă în prealabil un jurământ că vor
stârpi această „falsă devoţiune"; s'a dat ordin ca toate icoanele cu
Preasfânta Inimă să fie scoase din biserici, şi unde asta nu s'ar
putea, să fie spoite. In Innsbruck se păstrează şi acum, în biserica
iezuiţilor, o atare icoană trecută prin botezul spoielii care apoi, la
1
Insistenţa credincioşilor şi a autorităţilor tiroleze, a fost refăcută ).
In mijlocul acestor revărsări de duşmănie, făclia aprinsă la
Paray-le-Monial a tot prins şi ea în intensitate şi din lumina ei au
luat lumină alte şi alte făclii: în Meaux, la Avallon, la Dijon, la
Paris, în China (la Peking); în mănăstirea de visitadine din Antoura
Siriei; în Spania; în Roma, în Polonia, în coloniile spaniole şi por
tugheze — delà margini până la margini. Iconiţele cu Preasf. Inimă
şi cărţile cu lauda ei se răspândesc cu zecile de mii; în 1743
Roma aprobase deja 700 confraternităţi de-ale Preasfintei Inimi
Intre timp sunt tot mai dese şi intervenţiile pe lângă Sf. Părinte să
aprobe cultul atât de drag miilor şi sutelor de mii de credincioşi,
între cari se înşiruie şi August III şi Stanislav, regii poloni cu re
gina Maria Leczinska şi mulţime de arhiepiscopi, episcop! şi supe
riori de ordine călugăreşti. Numai în anii 1863—64 intervin pe
proape orice încredere tn mântuire şi deci şi orice nevolnţă spre aşa ceva
Cf. P. Pourrat: La Spiritualité Chrétienne. IV. pag. 21—49. - Cei cari au ata
cat mai întăiu şi mai viguros acest sistem de calvinism camuflat au fost ie
zuiţii. Hinc illae irae Împotriva acestora şi a tot ce apărau aceştia. Cultul
Preasf. Inimi insă era un punct apărat, de maioritatea lor, cu toată căldura.
10
») Cf. H. NOLDIN: Die Andacht zum heiligsten Herzen Jesu . Innsbruck.
1914. Pag. 33—34.
lângă Clemente XIII, în scopul menţionat 148 atarl demnitari bise

riceşti, dintre cari 33 erau spanioli, 18 americani, 8 germani, 15
italieni, 44 aparţinând Statelor Pontificale, 17 regatului celor Doue
Sicilii, 10 regatului Etruriei, 5 Răsăritului i). Anul 1765 (26 Ianua
rie,) aduce, în sfârşit, bucurie mare: printr'un decret mult cumpănit
(probe noscens... simulque intelligens) Roma anulează decizia din
1729 şi acordă cultului Preasfintei Inimi o rânduială proprie şi o
liturgie specială. Dorinţa reginei Maria de Modena, soţia lui Iacob
II, regele Angliei, ca şi a lui Filip V, regele Spaniei, şi a altor mă
rimi civile şi eclesiastice se împlinise aşadar. Peste 91 de ani
Piu IX va face din sărbătoarea Preasf. Inimi sărbătoarea întregei
Biserici catolice*). Leo XIII consacră, în 1899, întreg neamul ome
nesc, Preasf. Inimi şi leagă de suflet tuturor binecredincioşllor să
reinoiască, an de an, întreagă luna Iunie, acest act consecratoriu. Tot
el recomandă practica împărtăşirilor de ispăşire şi ţinerea primei
Vineri din fiecare lună în cinstea Preasf. Inimi. Piu X insistă pen
tru consecrarea familiilor creştine Inimei Sfinte. Benedict XV ca
nonizează în 1920, pe umila şi mult hulita servitoare a Domnului
Margareta Alacoque şi stăruie pentru introducerea icoanei Preasf.
Inimi la loc de cinste în fiecare cămin creştin. Piu XI, rânduind
o slujbă specială în cinstea lui Isus-Regele, o aduce în legătură ca
l
Preasf. Inimă aiul Isus, pe care îl declară a fi regele inimilor ).
Calea a fost lungă până aci şi drumul greu, în luptă cu atâtea
vrăşmaşii. Dar cu atât a fost mai strălucită biruinţa care a venit
după atâta aşteptare din partea credincioşilor şi cumpănire din par
tea Romei, care a cântărit mereu motivele pentru şi contra, înainte
de a spune cuvântul din urmă în cauză.
IX.
Atacurilor odioase împotriva cultului PreasfÎnimi s'a încercat
în toată vremea să li-se deie un temeiu de îngrijorări practice şi
doctrinare. Faimosul fost abate trapist, Dom Gervaise, repetând pe
alţii, dă expresie temerii: „O altă iluminată se va îndrepta cu pie
tatea sa spre sfântul piept al Iui Isus Hristos, aprins şi înflăcărat
de focul iubirii sale; şi iarăşi, alta, spre coasta deschisă de lance,
din care a ieşit Biserica sa şi toţi aleşii cari va trebui să se jert
fească iubirii Lui şi să nu mal trăiască decât pentru El; alţii vor
l
) Cf. Hamon, o. c. pag. 200.
•) Cf. M. MESCHLER S. J.: Die Andacht zum gôttl. Herzen Jesu », Frei-
burg im Br. 1910. Pag. 106-108.
*) Cf. CH. O. RANTERS: Le culte du Sacré Coeur. Paria-Bruxelles, 1927.
Pag. 164-175.
10
794 CULTORA CREŞTINA Nr. 10-12
porni ca închinarea altor părţi a corpului Său: capul încununat de

spini; picioarele; mâinile străpunse de piroane, şi aşa mai departe.
De unde va urma că devoţiunea şi sărbătorile; mai bine zis: nouile
culturi — ceeace-i cu mult mai primejdios — se vor înmulţi în
sânul Bisericii pe măsură ce noui himere vor bate pragul scăfâr
liei cutărei devote 0". — îşi uită cuviosul, certat cu cuvioşia mona
hală, că Biserica nu-i stână fără paznic!, ca să-şi poată face de
2
cap în ea care cum vrea ). Dovadă chiar şi devoţiunea atât de păcătos
atacată de calvinii cu sutană catolică: primii ei protagonişti îndată
ce au bătut la uşile Romei, cerând aprobare mai înaltă, s'au trezit
faţă în faţă cu celebrul Prosper-Laurenţiu Lambertini (viitorul Papa
Benedict XIV) încredinţat de însuşi Capul Creştinătăţii să pledeze,
în calitate de promotor fidel, împotriva cererii înaintate, până când
nu se va face lumină deplină în cauză.
Ceeace s'a şi făcut, după mal bine de şasezecî de ani de cum- •
pănire. Piu VI e cel care pune la punct debandada sclpionistă şi
dă câştig de cauză adoratorilor Preasf. Inimi. Şi se întâmplă acest
lucru la 28 August 1794, când apare buila Auctorem fidei osândind,
între altele, şi trei teze janséniste potrivnice cultului Preasf. Inimi
şi precizând în acelaş timp şi doctrina cea corectă sub acest ra
port. Sunt propoziţiile LXI, LXII şi LXIII — Iată-le:
LXI. — „Propoziţia care s u s ţ n e că a adora direct omenitatea
M Hristos, şi mai ales o oarecare parte a ei, înseamnă totdeauna
a da zidirii cinste cuvenită lui Dumnezeu; întrucât prin cuvâmul
direct ar intenţiona să desaproabe cultul de adoraţie pe care cre
dincioşii îl aduc omenităţii lui Hristos, ca şi când o astfel de ado
raţie prin care se aduce înch nare umanităţii şi însuşi trupului viu
al lui Hristos, nu pentru el însuşi şi ca simplu trup, ci ca unit
Dumnezeirii, ar fi o cinste adusă unei creaturi, şi n'ar fi mai de
grabă una şi aceeaş adoraţie care aduce închinare Cuvântului Intru-
») Citat la A. Hamon, (IV), o. c. pag, 121.

*) Temerii lui Dom Gervaise şi a consorţiului de acum doue veacuri şi
mai bine i-au dat expresie, de nenumărate ori, şi alţii. Au trecut şi trec insă
cu vederea că pentru a introduce în Biserica Romei un cult special faţă de
vre-o parte a trupului lui Hristos se recere un motiv special bine lămurit, plus
aprobarea Bisericii, care ştim cât de anevoie şi după câte examinări şi paraexa-
minări, se dă. —Dealtfel pe toţi aceşti critici cuprinşi de o problematică îngrijo
rare de neştirbirea adevărului dogmelor şi de adevărata propăşire a moralităţii,
i-a desminţit, mai presus de orice îndoială, experienţa făcută deja: de mai bine
de doue veacuri cultul Preasf. Inimi a luat pro.orţiile cunoscute şi totuşi nici
un abuz nu s'a introdus, iar dacă ici-colo s'a întâmplat să se schiţeze un înce
put de rătăcire, intervenţia înţeleaptă şi viguroasă a Bisericii i-a pus capăt nu
maidecât. Cf. E. Duplessy: Exposé de la Religion I (Le Dogme Catholique).
Paris, 1930. Pag. 415.
Nr. 10-12 COLTURA CREŞTINA
pat dimpreună cu propriul său trup (Cont. II. ecumenic constantlno-

poliian V, can. 9), — propoziţia aceasta e falsă, vicleană, şl, în ce
priveşte cultul cucernic şi cuvenit adus, şi pe care credincioşii tre
buie să-1 aducă umanităţii lui Hristos, e prejudicioasă şi injurioasă*),
LXII. — Doctrina care trece devoţiunea faţă de Preasf. Inimă
a lui Isus Intre devoţiunile pe cari le timbrează de noui, greşite ori
cei puţin periculoase; înţeleasă (această doctrină) ca privind devo
ţiunea (faţă de Preasf. Inimă) aşa cum a fost aprobată de Scaunul
Apostolic: — o atare doctrină e falsă, temerară, dăunătoare, vătă
mătoare pentru urechile cucernice şi jignitoare pentru Scaunul
Apostolic *).
LXIII. — Şi Iarăşi, se aduce închinătorilor Preasf. Inimi învi
nuirea că nu ţin seamă de împrejurarea că nu se poate da cult
latreutic nici preasfântului Trup, nici vre-unei părţi de a lui, şl nici
chiar întregei naturi omeneşti a Domnului, dacă se separă ori se
Isolează de Dumnezeire; caşi când credincioşii ar adora Preasf.
Inimă separată, şi isolată de Dumnezeire, când o adoră întru cât e
Inima lui Isus, adecă inima persoanei Cuvântului, căruia îl este
unită de nedespărţit, în acelaş chip cum Trapul neînsufleţit al lui
Hristos, In răstimpul celor trei zile ale morţii, a fost vrednic să fie
adorat In mormânt, fără separare ori isolare de Dumnezeire: — a-
ceastă afirmaţie e vicleană, şi, în ce priveşte închinătorii Preasfin
tei inimi, e injurioasă 3).
l
) Propositio quae asserit, adorare directe humanitatem Chrisli, magia
vero aliquam ejus partent, fore semper honorem divinum datum creaturile;
quatenus per hoc verbum directe intendat reprobare adorationis cultum, quetn
fidèles dirigunt ad humanitatem Chrlsti, perinde ac si talis adoratio, qua huma-
nitas ipsaque caro vivifica Chrlsti adoratur, non quidem propter se et tanquam
nuda caro, sed prout unita divinităţi, foret honor divlnus impertitus creaturae
et non potius una eademque adoratio qua Verbum incarnatum cum propria
ipsius carne adoratur fex Cone. Constplt II, oec. v., can. 9) — falsa, captiosa,
pio ac debito cultui humanitati Christi a fidelibus praestando detrahens et in-
juriosa. DENZINQER-BANNWART: Enehiridion Symbolorum", Frib. Brisgo-
viae. 1928, n. 1561.
') Doctrina quae devotionem erga sacratissimum Cor Jesu rejicit inter
devotiones quas notat velut novas, erroneas, aut saltem periculosas; intellecto
de hoc devotione qualis est.'ab Apostolica sede probata: - falsa, .emeraria, perni-
ciosa, piarum aurium offensiva, in Apostolicatn Sedem injuriosa. Ibidem n. 1562,
') Item, in eo quod cultores Cordis Jesu hoc etlam nomine arguit, quod
non advertant sanctissimam carnem, aut ejus partem aliquam, aut etiam huma
nitatem totam cum separatione, aut praecisione a divinitate adorări non posse
cultu latriae; quasi fidèles Cor Yesu adorarent cum separatione vel praecisione
a divinitate, dum illud adorant, ut est Cor Yesu, cor nempe personae Verbi, cui
InseparablIIter unitum est, ad eum modutn, quo exsangue corpus Christi in tri-
duo mortis sine separatione aut praecisione a divinitate adorabile fuit in se-
pulcro: — captiosa, in fidèles Cordis Christi cultores injuriosa. Ibld., n. 1563.
10*
796 CULTURA CREŞTAiN Nr. 10-12
Cuvântul răspicat şi categoric al Romei a pus capăt, cel puţin

în lumea catolică, puhoiului de invective injurioase pornit şi susţi
nut de forţe janséniste. Au rămas însă destui alţii, din alte tabere,
cari să meargă pe ogaşa lui Dom Gervaise şi a tovarăşilor lui. Intre
aceştia din urmă s'a înşiruit şi păr. Dr. Lûzûrescu, care, nici mai
mult nici mai puţin, trăgând cu buretele peste învăţătura limpede
a Bisericii romane, se acaţă de practica acestei biserici, pe care o
scoate „eretică şi hulitoare". De o erezie mai avansată chiar şi
decât a lui Nestorie „şi mult mai blasfemltoare ca a lui". Drept
dovadă aduce două hotărlri de-ale sinoadelor ecumenice III şi V
din Efes, şi un citat din s. Ion Damascenul, pe cari le adnotează
more proprio şi fără să ţină seamă de precizările bulei „Auctorem
fidei" ori de învăţătura apuseană despre obiectul cultului inimii lui
Isus, care învăţătură crede c'o dă gata dacă spune că-i expusă
„tendenţios, de către teologii romano-catolici iezuiţi", cari, chipurile,
reimprospetează erezia lui Nestorie în forma ei cea mai crasă 0* —
Specimen de argumentare română ortodoxă contra-„cordico)ă":
„Părinţii bisericeşti adunaţi in sinodul din Efes, cercetând învăţătura
lui Nestorie o condamnă ca eretică, rostind asupra lui anatemă prin apro
barea anatematismei a VlII-a a lui Ciril din Alexandria, în care se zice: „Dacă
cutează cineva să zică, cumcă omul cel primit (adecă natura omenească pri
mită in ipostasul Fiului) ar avea să se adore aşa cum se adoră Dumnezeu-Cu-
văntul şi să se preamăiească împreună cu El, sau să se numească Dumnezeu, ca
unul pentru altul şi nu dă Lui Emanuil una şi aceeaş închinare, una şi aceeaş
preamărire, întrucât Cuvântul s'a făcut trup, anatema să fie". (A. Comoroşan:
Dogmatica ortodoxă, v. II., pag. 417). Prin aprobarea acestei anatematisme Bi
serica ecumenică a condamnat Împreună cu Nestorie pe toţi aceia, care nu
adoră pe Emanuil, Cuvântul devenit trup, printr'o singură adorare, adresată
Persoanei Lui divine celei unice. Condamnarea se extinde deci şi asupra bise
ricii romano-catollce de azi, care prin practicarea cultului inimii se face vino
vată de aceeaş eroare ca şi Nestorie.
Sinodul al V-lea ecumenic a reînoit condamnarea nestorianismului, zicănd
in anatematisma a IX-a că: „Dacă zice cineva despre Hristos, că El aie să se
adore în două naturi, prin ce se Introduc două adoraţiuni, o adorare deosebită
hii Dumnezeu-Cuvântul şi una deosebită omului, sau dacă cineva nu adoră pe
Cuvântul lui Dumnezeu împreună cu corpul Lui propriu, unul ca acesta să
fie anatema. (Ibidem). Şi această condamnare trebuie să se extindă şi asupra
bisericii romano-catolice, cu atât mai vârtos, că ea în cultul inimii desbină nu
numai Persoana cea una şi nedespărţită a Cuvântului, pentruca să poată adora
fiecare din cele două naturi in parte, ci desbină chiar natura omenească a lui
Iisus Hristos, pentruca să poată adora deosebit inima Lui corporală. Prin acea
sta insă ea merge mult mai departe decât Nestorie şi, in consecinţă, erezia ei
este mult mai blasfemitoare ca a lui.
Cultul inimii aşa cum se săvârşeşte el azi în biserica romano-catolică este
un adevărat cult al membrelor, al organelor corporale ale lui Iisus Aceste or
gane considerate insă, deosebit de natura şi persoana dumnezeească a Fiului,
V Cf. Dr. Lăzărescti, o. c. pag. 54.
sunt tot aşa supuse stricăciunii, ca ori care alt corp material; adorarea lor este,
tn consecinţă, o adevărată Idololatrie. Lămurit invată acest adevăr sfântul Ioan
Damaschin, in a sa: „Expunere acurată a credinţei ortodoxe" cartea IV,, cap.
3, unde el zice : „Ne Închinăm (adorăm) Fiului lui Dumnezeu împreună cu Tatăl
şi cu Sfântul Duh, care Fiu a lui Dumnezeu era fără corp mai înainte de Incor
porare. Iar acum Acelaş s'a încorporat şi s'a făcut om, împreună cu a fi Dum
nezeu. Deci corpul Lui, după a sa fire, dacă vei distinge cu o cugetare subtilă
ceeace este văzut, de ceeace este cugetat, nu este nicidecum de adorat, fiindcă
este creat. Iară după ce s'a împreunat cu Dumoezeu-Cuvântul, pentru El fi
tntru El, este închinat". (A. Comoroşan, o. c. pag. 418). Practica bisericii ro-
mano-catollce este in contrazicere cu această învăţătură. Şi deci, eretică şi hu-'
1
litoare' ').
Cinstiţii cetitori parcurgă cu atenţie citatul de mai sus, rece-
tiască apoi rândurile doctrinare ale lui Piu VI şi cele ce vom mai
încresta din teologia catolică şi — judece, mai departe, singuri.
Dată fiind importanţa acestu< cult, de sine înţeles că a preo
cupat şi continuă să preocupe Intens teologia apuseană. întreagă
teologia şi pe toţi teologii apuseni, nu numai pe iezuiţi. Şi cu toţii
fiind vorba de închinarea cuvenită Dumnezeului-Om Isus Hristos,
sunt de acord cu s. Atanasie că nici un creştin cu scaun la cap
când se închină Fiului, nu se închină unei făpturi zidite, ci Stăpâ
1
nului a toată zidirea, intromenit în t i m p ) . Asta având mereu în
vedere şi hotărîrea celui de al doilea săbor ecumenic constantino-
politan: „Si quis... non ana adoratione Deum Verbum incatnatum,
cum propria ipsius carne adorat, sicut ab initio Del Ecclesiae tra-
ditum est, talis Anathema Si t.". Exact cum va zice, peste multe
') Cf. Dr. Lăzărescu, o. c. pag. 55—57.

') Scrie s. Atanasie: „Rem creatam non adoramus, absit.,. Sed rerum
creatarum Dominum carnem factum, Dei Verbum adoramus. Et si enim ipsa
caro seorsum spectata pars sit rerum creatarum, attamen Dei facta est corpus.
Neque vero huiusmodi corpus a Verbo dividentes adoramus, neque cum Ver
bum volumus adorare, ipsum a carne removemus; sed idem Verbum in carne
existens, Deum agnoscimus, Quts ergo adeo demens sit, ut Domino dicat:
Recède a corpore ut te adorem ?.. Atqui talis non fuit leprosus iile; Deum
enim in corpore exsistentem adoravit, eumque Deum esse his agnovit verbis:
Domine, si vis, potes me mundare". (S. Athanasii epist. ad Adelphlum, n. 3). —
Citatul acesta e dat după opera celebrului jezuit dogmatist Lud. Billot: De
Verbo incarnato*. Roma, 1922, pag. 358, care tratând despre închinarea cuvenită
omenităţii lui Hristos, se ocupă şi de cultul dat Preasfintei Inimi (36S—364).
Fireşte că reproduce şi hotărîrile sinodale la cari se referă păr. Lăzărescu,
dându-le insă interpretarea sănătoasă şi lipsită de patimă. Cetind rândurile lui
Billot, şi a oricărui dogmatician catolic, rămâi cu impresia că le-a cetit şi păr,
Lăzărescu. Acesta însă a crezut de bine să se folosească de textele săborni-
ceşti însuşindu-şi teza catolică în întregime (nici nu se poate altfel) dar pre-
zentându-o ca pravoslavnică, şi atribuindu-le catolicilor păreri de cari sunt de
parte ca cerul de pământ şi pe cari ei le-au atacat cu veacuri înainte de ce
s'ar fi aflat păr. Lăzărescu să li-le trântească in cap ca fiind ale lor.
veacuri, Piu VI. Şi cum învaţă şi teologii apuseni, cari declară că

omenitatea (humanitas) lui Hristos nu poate fi separată de persoana
lai Hristos decât printr'o abstracţie eretică (Janssens: De Deo-Ho-
mlne I. P. pag. 805). Omenitatea lui Hristos, în toate părţile sale,
este doar unită ipostatic cu divinitatea şi nimănuia nu-I este îngă
duit să le trateze separat, cinstindu-le după altă şi altă măsură. Io
cazai cultului dat Preasfintei Inimi: „Colitur... cor physicum, non
separaţi m aut separatum a persona, sed in ipso toto subsistent!
quod est persona Verbi*. Aşa scrie, negru pe alb, în monumen
tala sa Dogmatică, P. Eduard Hugon, călugăr dominican (nu jezuit)
1
şi fost profesor la universitatea ordinului său din Roma ). Acelaş
dă lămuririle: Obiectul acestui cult este inima, atât în însemnarea
literală cât şi In cea figurată a cuvântului; motivul: excelenţa inimii
fizice, care e o parte a omenităţii îmbrăcate de Cuvântul întrupat
fi în special excelenţa iubirii în Cuvântul tntromenit; terminul ultim:
însuşi Isus Hristos, sau persoana Cuvântului, întru cât se manifestă
Io iubire şi în inima fisică, simbolul iubirii, aşa că inima, socotită
adecvat, indică şi persoana spre care se îndreaptă şi la care se
opreşte coltul din chestie.
Pentru on cap, cât de cât teologic, e limpede că acest cult e:
I. legitim, fiindcă atât Cuvântul cât şi omenitatea sa, cu toate păr
ţile ce-1 sunt ipostatic unite, trebue adorat cu una şi aceeaş ado
raţie; inima Insă e cea mal nobilă parte substanţial unită Cuvân
tului. 2. Cucernic, după ce ne arată, în cel mai nimerit chip cu pu
tinţă, dragostea fără margini a lui Hristos faţă de noi şi ne slujeşte
de îndemn să imităm pilda Inimii Preasfinte, sanctuarul şi simbolul
celei mai desăvârşite iubiri şi sfinţenii. A lui Hristos e doar,cu
vântul: învăţaţi delà mine, că sunt blând şl smerit cu inima (Mt.
II, 29). Apoi mai e acest cult şi 3. străin oricărei superstiţii. Su
perstiţia, adecă, are loc în cazul când - se dă cult cuiva căruia no
i-se cuvine aşa ceva, ori se face acest lucru într'un chip nepotrivit.
Decât în cazul de faţă se dă cinste cui i-se cade: celei mai valo
roase părţi a Cuvântului întrupat, şi i-se dă în chip potrivit, ne
fiind adorată Preasf. Inimă separat, ci în întregul subsistent cu care-1
unită ipostatic, şi încă pentru un motiv special, întrucât adecă inima
este sediul şl simbolul autentic al iubirii. In forma aceasta, fiind
') Cf. R. P. EDUARD MUQON: Iractatus Dogmatici. Vol. II. ' (De peccato
originali et de gracia. De Verbo Incarnato, etcj pag. 656 - 651. — Acelaş lucru,
dar In altă formă, II spune şi P, Bainvel: „Cultul se Îndreaptă totdeauna spre
persoană. Prin urmare persoana lui Isus e ceeace cinstim noi atunci cănd cin
stim Sfânta sa Inimă, după cum persoanei i-se aduce omagiu, când se sărută
maia cuiva". (P. Bainvel: La dévotion au Sacré-Coeur., pag. 96).
Nr, 10-12 CEJLTORA CREŞTINA 799
rel'gia creştină religia iubirii, cultul Preasfintei Inimi e un fel de

compendiu şi recapitulare a întregului creştinism
X.
Lucrurile Domnului îşi au cinosura lor: roadele. „Tot pomul

bun roade bune face, iar pomul rău roade rele face... Din.roadă lor
îi veţi cunoaşte pe dânşii". (Mt. 7, 17, 20). Devoţiunea care. de
mai bine de două veacuri, se hrăneşte din Preasfânta Inimă a lui
Isus, din acel .Ocean al harurilor" cum îi zice s. loan Eudes, e
dovadă vie şi nedesminţită că delà Domnul s'a făcut aceasta şi e
de mirare în ochii noştri.
Pornit într'o vreme când rătăcirea jansenistă, cu învăţătura ei
rece, că Crucea de pe Golgotha n'a răscumpărat decât pe cei pre
destinaţi şi că sângele lui Hristos a curs din mâinile, picioarele şi
coasta Răstignitului în al vie mult mai îngustă decât să spele tot
pământul stătea să îngheţe orice căldură din inimile creştine, cul
tul Preasfintei Inimi, cu solia-i mângâietoare: „Iată inima care a
iubit atât de mult oamenii încât n'a cruţat nimic, până la a se ex-
») Cfr. P. E, Hugon, o. c. pag. 653. — Discuta destul de recentă şi de

aprigă, la care au luat parte o mulţime de teologi, francezi şi germani mai ales,
că oare iubirea creată ori cea increată a Cuvântului cuprinde loc central in
teologia cultului Preasfintei Inimi, e dintre acelea cari îşi au foloasele lor, dar
nu tulbură, şi cu atât mai puţin schimbă, fondul chestiunii, care .stă.cum am
văzut. A. Vermeersch S. J. menţionează 35 de păreri in cauză. Şi sigur că
pot fi strânse şi mai multe. (A Vermeersch: Pratique et Doctrine de Ia dévo
6
tion au Sacré Coeur. Paris. 1923. Vol. II. . pag. 40-62). — Toate acestea
nu-1 împiedecă pe păr, Lăzărescu sa deie tâlcuiri proprii rânduelilor bisericeşti
apusene şi anumitor frânturi de texte, ca să se creadă îndi eptăţit a susţinea
că, în Biserica Apuseană. >Creştinii sunt îndemnaţi să se adreseze acestei
inimi ca şi unei persoane sau fimţe deosebite in toate litaniile şi rugăciunile
cu cari este împodobit cultul divin din sărbătoarea inimii lui Isus... Nu se mai
adiră, delà o vreme, — nici măcar natura omenescă întreagă, ci o parte din
corp... inima de carne, pute din corpul lui Iisus, în abstracţiunea ei de natura
şi persoana dumnezeească a Fiului, devine astfel, prin zelul iezuiţilor, obiectul
cultului recomandat de ei«. Cf. Dr. Lăzărescu, o. c. pag, 44. — Dacă păr. Dr.
Lăzărescu ar fi avut în mână mult incriminata carte a iezuitului Oallifet: De
Cuitu S. S. Cordis Dei ac Domini N. Jesu Christi, etc., a cărei texte le trun-
chiază, după Guettée, ar fi putut afla cum acest mare protagonist al cultului
Preasf. Inimi, tratând despre cinstirea Inimii Domnului Hristos lămureşte (car
tea I, cap. IV) că asta inseamnă a cinsti o inimă intim unită sufletului lui Isus
şi persoanei sale divine: >o inimă care, dimpreună cu sufletul lui Isus şi cu
dumnezeească sa persoană, constituie un singur obiect de adoraţie.. Acest o-
biect e format din Iinima lui Isus, din sufletul lui Isus şi din persoana Fiului
lui Dumnezeu, adăugând la aceasta toate harurile — comorile darurilor cereşti
— toate virtuţile şi toate afecţiunile proprii acestei inimi». — Limpede, nu-i
aşa? Şi cu toate acestea păr. Dr. Lăzărescu scrie cum scrie.
hauria şi a se mistui, numai să le dovedească iubirea sa", a fost

unul dintre cele mai binevenite haruri ale milei cereşti. Janseniştii
erau logici când atacau această devoţiune ce proclama iubirea Iui
Dumnezeu faţa de toţi oamenii. Dar logici au fost şi fiii biserice,
cari au Înţeles că focul aprins Într'o lume de gheţuri cutropitoare
trebuie primit şi susţinut cu toată hotărîrea celui ce vrea să tră
iască şi roadă să aducă întru Domnul. Ceeace într'o atmosferă în
care faţa Mântuitorului e aproape cu totul ştearsă, pentru a nu se
mai vedea decât cea a Judecătorului implacabil, evident că era cu
neputinţă. Şi de aceea odată cu destăinuirile Preasfintei Inimi ori
zontul se luminează, zările se limpezesc; răsare soarele şi deodată
cu strălucirile lui se revarsă şi căldura dătătoare de viaţă: credin
cioşii se apropie cu încredere şi cu drag de Sfintele Taine, îndeo
sebi de Taina Iubirii, de Sfânta Euharistie: Hristos se află din nou,
ca'n veacurile dintâiu ale creştinismului, între ai săi; sălăşluieşte
în inimile lor, şi ai săi stăruie pe lângă El, veghează cu Ei, se
bucură cu EI; trăiesc în Hristos, pentru Hristos, din Hristos Euha-
risticul. Pentruca ştiu că şi El are o inimă simţitoare ca noi oa
menii şi că deci păcatele noastre îl ating dureros, întocmai precum
virtuţile noastre îl îmbucură şi-i cresc oarecumva fericirea şi slava.
Mai ales că mădulări suntem ale trupului lui Hristos (ICor. 6,15).
In felul acesta, pe lângă că Hristos a fost apropiat, şi făcut
înţeles şi iubit de mulţimi, s'a încunjurat şi primejdia docetismului,
unde era să se ajungă cu accentuarea unilaterală a dogmei despre
dumnezeirea „metafizică" a Fiului, şi lăsându-se în umbră Iaturea
omenească a persoanei Răscumpărătorului: Acum: că devoţlunea
faţă de Preasfânta Inimă a activat intens în direcţie antidocetistă,
e mal presus de orice îndoială. „Ea a păstrat, respectiv a trezit,
la catolici o puternică idee despre Isus omul, despre Isus care-i şi
slab, despre Isus pătimitorul. Poţi medita asupra răstignirei tru
pului lui Hristos, şi să rămâi, aşa zicând, docetist cu sufletul, pen
truca nu Intri în taina pătimirii inimii sale. Sf. Margareta-Maria şi
ucenicii săi n'au contemplaţie mai dragă ca aceea a durerilor in
terne ale Maestrului, şi încă nu numai groaza şi sfârşeala sa, ci
şi inexplicabila-i contrarletate din partea lui Dumnezeu, în faţa
căruia stă strivit, apăsat, cufundat în justa lui mânie, împovărat de
păcatele lumii. — Aşa se face că devoţlunea aceasta recentă, care
a fost învinuită că moleşeşte şi afemeiază creştinismul, conduce la
misterele cele mai puternice ale Noului Testament: la ale ispăşirii
păcatului prin suferinţele omului Dumnezeu. Fără îndoială că, de
două veacuri încoace, nimic n'a contribuit, în cercurile evlavioase,
atât de mult la înţelegerea şi iubirea umanităţii Mântuitorului (ca
această devoţiune). Şi să se mai noteze că aci iubirea lui Isus e
prezintată într'un simbol perfect Inteligibil, şi deci sub o formă în

tr'adevăr populară" *).
Cum însă iubirii nu i-se poate răspunde demn şi mulţumitor
decât într'un fel: prin iubire, de sine înţeles că închinătorii Prea
sfintei Inimi, adânc recunoscători pentru nemărginirea bunătăţii
Celui ce-i cheamă la sine să-i copleşiască de daruri, se vor stră
dui mereu să umble în voile Lui. Asta însă înseamnă că vor fi
simţitori şi ei la ceeace-L jigneşte pe El şi vor gândi şi simţi ca
şi El: vor oferi Părintelui ceresc jertfa rugăciunii şi a caznelor de
bunăvoie pentru multele vătămări ce se fac lui Dumnezeu; vor în
cerca, pe toate căile, se aducă la Păstorul cel mare oiţele rătăcite
şi, fiind conştienţi că nu-i îngăduit ca atunci când tu ispăşeşti pă
catele semenilor tă', să adaugi la ale lor şi de ale tale, se vor feri
din răsputeri, ca de faţa şarpelui, de păcate. Pietatea faţă de
Preasf. Inimă reclamă negreşit o aleasă puritate a inimii şi o deo
1
sebită delicateţă de conştiinţă ). Lucru ce se constată pretutinde-
nea unde această pietate e în floare. Şi pe care-1 ştim şi delà pă
stori sufleteşti din satele noastre.
In ambianţa Preasf. Inimi încolţeşte şi se desvoaltă mai bine
ca ori unde şi unul dintre cele mai înălţătoare simţeminte creştine:
acela al filiaţiunii noastre divine. „Eu şi Tatăl una suntem" a zis
Domnul (lo. 10, 30;, despre care spune Apostolul că e întâiul nă
scut intre mulţi fraţi {Rom. 8, 29). Atitudinea noastră de fii adop
tivi ai Celui Preaînalt, care dragoste este (1 lo. 4, 8) şi care „a
strălucit întru inimile noastre spre luminarea cunoştinţei slavei lui
Dumnezeu în fata lut Isus Hristos" (2 Cor. 4, 6j; da: atitudinea
aceasta e favorizată în chip deosebit de devoţiunea faţă de Preasf.
Inimă. Căci, cum zice un luminat scriitor, ieromonah benedictin,
din zilele noastre: „Făcându-ne să contemplăm iubirea omenească
a lui Hristos pentru noi, această devoţiune ne Introduce, în secretul
iubirii divine; pornindu-ne sufletele a o mărturisi printr'o viaţă al
cărei mobil este iubirea, ea întreţine în noi acele sentimente de
8
pietate filială pe care trebue s'o avem faţă de Părintele ceresc" ).
Iar roadele acestei pietăţi vădite sunt: o reconfortanlă concepţie de
viaţă şi o largă simpatie pentru toţi semenii noştri cari ne sunt
fraţi întru acelaş Părinte şi Fiu al său, fără căutare Ia faţă şi fără
') Cf. JOSEPH HUBY: Christus. Paris, 1927, pag. 1243 -1244 (articolul:
Le christianisme du XVIlI-e siècle, scris de Alex. Brou şi P. Rousselot.).
8
*) Cf P. DOSDA: L' Union avec Dieu Vol, I l . Paris, 1934. Pag. 494 - 495.
s
; Cf. C. MARMION: Le Christ dans ses Mystères. Maredsous, 1926
p. 429-30
bariere de clase sociale şi alţi păreţi de vrajbă ridicaţi de lipsă de

1
iubire, de lipsa de sfinţenie, — de lipsa de inimă ).
Sf. Margareta, şi toţi marii înaintaşi şi urmaşi în închinarea
Inimii Preasftnte, au avut şi ei inimă. Şi de aceea au şi făcut şi
fac atâta bine pe toate tărîmurile vieţii, sfinţindu-le pe toate. E
mult adevăr în observaţiile scriitorului nostru E. Cioran; pe care,
dealtfel, II desaprob în una-alta:
«Inima lui Isus a fost perna creştinilor. Ahl cum ii Înţeleg pe acei mi
stici ce doreau a adormi pe ea!...
Nimeni nu Înţelege sfinţenia dacă n'a simţit multă vreme că simbolul
Inimii este pentru ea echivalentul lumii. Inima ca univers — întinderile ei ca
dimensiuni cosmice - e semnul mai adânc al sfinţeniei. Totul se petrece în
inimă; iată ce înseamnă mistică şi sfinţenie. Numai că nu trebuie să ne gân
9
dim la inima oamenilor, ci la sfinţilor )
(. .) >La nici o sfântă, cultul inimii lui Isus, nu s'a conturat într'o viziune
mai ameţitoare, ca la Marguerite Alacoque. După ce Isus i s'a arătat, mărtu-
rislndu-i expansiunea inimii Iul, avântul irezistibil al flăcărilor sale învăluitoare
şi docinţa de a o salva delà ruină printr'o avalanşă de graţii, sfânta adaogâ:
«el Imi ceru inima mea, pe care îl rugai s'o ia, ceiace şi făcu, şi o puse intr'a
sa, in care am văzut-o ca un mic atom ce se consuma în acest cuptor arzător;
de unde scotând-o ca o flacără arzătoare în formă de inimă, o repuse în locul
de unde a luat-o». ~ Iată unde duc consecinţele ultime ale inimii: în inima lui
Isus...
(...) Ochii nu văd nimic. De aceia o înţeleg prea bine pe Caterina Emmerich,
când ne spune că ea vede prin inimă! Acesta este văzul sfinţilor. Şi atunci
cum să nu vadă ei mai mult decât noi, cari înregistrăm orizontul în percepţii?
Ochiul are un câmp redus; el vede totdeauna din afară. Dar lumea fiind in-
') Una dintre boalele vremii noastre fiind naturalismul politic, vedem so-
cietatoa modernă şi instituţiile ei Înstrăinate de Hristos. Fiul lui Dumnezeu
pentru ele este marele absent Leac pentru această racilă? Revenirea la Hri
stos prin refacerea legăturii cu el pe calea inbirii. Aci insă cui nu-i apare lim
pede chemat să aibă rol special cultul Preasfintei Inimi, care să readucă, indi
vizi şi neamuri, la «conştiinţa relaţiunii lor personale cu un Maestru divin*, la
care trebuie să revină, să-1 asculte şi să-1 iubească? Dar aceasta înseamnă că
un cult cu o asemenea menire e indicat de Pronie să prindă o formă socială.
Şi mai e social acest cult şi prin efectele sale asupra raporturilor dintre oa
meni. Iubirea lui Dumnezeu şi iubrea deapioapelui nu fac decât o singură
mare poruncă. «Practica cultului Preasf Inimi ţinteşte deadreptul combaterea
şi sdrobirea vrăşmaşului capital: a egoismului. Inlocueşte asprul conflict de
interese, lupta pe viaţă pe mozrte pentru desfătări pământeşti, prin spirtul de
coociliere; sacrificiul împrumutat; pacea în frăţietate. E ştiut ce parte predo
minantă reprezintă elementul moral în problema socială: cultul Preasf. Inimi are
ca rezultat aplicarea soluţiunil creştine, singura eficace. Egoismul apasă şi di
vizează; precum stare de înjosire păgână a fost vindecată prin Cruce, întocmai
şi ura nesăţioasă de astăzi va putea fi vindecată prin iubirea învăţată la şcoală
Inimii lui Isus*. (Cf. R. du Bouays de la Bégassière: Culte du Coeur de Jésus.
Mic studiu în Dictionnaire Apologétique. Tom. I *. Paris. 1925. Col. 684 - 585).
') Cf. E. CIORAN: Lacrimi §i Sfinţi. Bucureşti 1937. Pag. 9 - 1 1 .
Nr. 10-12 CBLTURA CREŞTINA 803
terioară Inimii, introspecţia este singurul proces de cunoaştere. Câmpul vizual

al inimii? Lumea plus Dumnezeu, plus neant. Adică tot.
Ochiul poate miri; In inimă totul e mate. Şl Înţeleg şi pe Mechtilda de
Magdeburg, plângându-se că nici frumuseţea lumii şi nici sfinţii n'o pot consola,
ci numai Isus, numai inima lui. Nici nvsticii şi nici sfinţii n'au nevoe de ochi;
ei nu privesc spre lume. De aceia, le este Inima organul lor vizual." ( i a.)
Spiritul jertfei şl al ispăşirii nicăiri nu se învaţă şi el mai
bine ca In şcoala inimii Celui ce cu dor a dorit să ajungă la Pas
tile mântuirii pe calea cumplitelor sale pătimiri (Lc. 22 15), dân-
du-se pe sine pentru noi fiindcă ne iubea (Gal. 2. 22), pildă de
1
urmat făcându-nl-se (lo. 13, 15 . Adevărat că pătimirea lui ne-a
deschis tuturor raiul, dar e adevărat şi aceea că „prin multei năca
zuri se cade nouă a Intra întru împărăţia lui Dumnezeu". (Fapte,
14, 22). Toţi avem greşeli. Toţi avem de ispăşit. Fiecare pentru
sine şi unul pentru altul, după ce aşa-i voia Părintelui cu privire
la muritori: Au poruncit lor unuia fiecăruia pentru de aproapele său
(lsas Strah, 17, 12).
Idea dreptcredinciosului care face din trupul său jertfă vie
Domnului, e veche cât creştinismul. Sf Pavel scrie celor din Roma:
„Rogu-vă dar pe voi fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să vă
puneţi înainte trupurile voastre jertfă vie, sfântă, blneplăcotă lui
Dumnezeu" (Rom. 12, 1), el însuşi asigurând pe Coloseni că face
aşişderea: „Acum mă bucur întru patimile mele pentru voi şi pli
nesc lipsele năcazurilor Iui Hristos în trupul meu pentru trupul
lui, care este Biserica" (Col. 1, 24). Christianus = alter Christus.
Indentitatea aceasta misterioasă li face parte creştinului de privi
legii extraordinare, dar totodată îi impune şi îndatoriri proporţionate.
(J. Peyré). Printre cari purtarea crucii purificatoare şi ispăşitoare e
dintre cele dintăiu. „Dacă binefăcând şi pătimind veţi răbda, aceasta
este dar înaintea lui Dumnezeu. Că spre aceasta v'aţi chemat —
scrie s. Petru — că şi Hristos au pătimit pentru noi, nouă lăsăn-
du-ne pildă ca să urmaţi urmelor Iui" (/ Petr. (2, 2 0 - 2 1 ) . Acelaş,
ceva mai la vale (4, 1) are şl îndemnul inspirat: „Hristos dar pă
timind pentru noi cu trupul, şi voi după acelaş gând vă înarmaţi".
Precum şi fac închinătorii Preasf. Inimi a lui Isus cari, aducându-se
pe sine de jertfe vii pentru ale lor păcate şl pentru ale semenilor,
dau dovadă că înţeleg aşa de bine pe Răscumpărătorul. — Şi tot
odată săvârşesc şi o măreaţă operă socială, netezind prin acest gest
de Iubire atâtea asperităţi şi nivelând atâtea prăpăstii create de
egoismul feroce al păgânilor botezaţi, ce huzuresc de bine într'o
lume creştină strivită de mizerii *).
') Celebrul convertit Huysmans prinde admirabil idea apostolatului de is
păşire: „Mântuitorul nu mai poate pătimi El Însuşi; dacă, deci, vrea sa păti
mească aicia jos, aceasta nu se mai poate întâmpla decât in Biserica «a, in
Inima lui Hristos e cheia sfinţeniei. Adâncind tainele acestei

imensităţi de puritate şi bunătate, închinătorul se simte oarecum
silit să îndepărteze din calea sfinţirii proprii piedecele ce-i stau
deacurmezişul; înţelege mai bine măririle Stăpânului; vede mai lim
pede la ce înălţimi l'a ridicat pe om dragostea dumnezeiască; se
doreşte după o cât mai strânsă legătură cu Hristos, din iubirea
Căruia învaţă mai bine ca de ori unde ce-i iubirea jertfelnică şi
cât de mult trebuie să râbdâm unii pentru alţii, ca, împreună fă
când voia cerului, iarăşi împreună să ne mântuim Făgăduinţele
Preasf. Inimi, a căror ecou s'a făcut sf. Margareta, sunt o chezăşie
în plus că din acest ocean de foc nestins se va face parte, aievea,
şi în toată vremea, tuturor celor dornici de lumină şi căldură mai
2
pre sus de fire ), atât cât să cutropească pământul, aprinzându-1 de
mădularele corpului său mistic. Aceste suflete reparatoare cari reîncep cumpli-
rile Calvarului, cari se pironesc în locul gol al Iui Isus pe Cruce, sunt prin ur
mare, într'o oarecare formă, tiparele leit ale Fiului; eie repercutează într'o
oglindă însângerată biata lui Faţă; ba fac mai mult: ele singure oferă acestui
Dumnezeu Atotputernic ceva ce lui ii lipseşte: putinţa de a mai suferi pentru
noi; ele potolesc acest dor ce a supravieţuit morţii lui, pentru că-i nemărginit,
ca şi iubirea ce-1 inspiră. Ele pot „întinde acestui misterios Sărman o miloste
nie a lacrămilor şi să-1 restabilească în bucuria pe care Dânsul şl-a interzis-o,
în aceea a arderilor de tot" (Huysmans: Sainte Lidwine. Pag, 101.109. Citat la
89
R, Plus: L'Idée Réparatrice . Paris. 1929. Pag. 173, nota 1).
x 8
) Mai multe şi mai amănunţit la H. I. Nix S. 1.: Cultus SS. Cordis , etc.
Frib. Brisg. 1905, pag. 146-172.
') Făcute cu diferite prilejuri şi fixate de s. Margareta în diferite scrisori
către Superioritatea sa mănăstirească ori către duhovnicii săi, aceste făgăduinţe,
formulate pe scurt, sunt următoarele: (traducerea e a isvorului de care mă fo
losesc): 1. Voi da sufletelor evlavioase către Inima mea, toate harurile trebuin
cioase stării lor; 2. Voi da pacea în familiile lor; 3. Ii voi mângâia in toate ne
cazurile lor; 4. Voi fi scăparea lor in vieaţă şi mai cu seamă in ceasul morţii;
5. Voi răspândi îmbelşugate binncuvântări asupra tuturor întreprinderilor lor;
6. Păcătoşii vor găsi în Inima mea un isvor şi un ocean nesecat de îndurare;
7. Sufletele lâncede vor deveni mai zeloase; 8. Sufletele râvnice se vor ridica re
pede la o mare perfecţiune; 9. Voi binecuvânta casele în care icoana Inimii mele
va fi expusă şi cinstită; 10. Voi da preoţilor daiul de a mişca chiar inimile cele
mai împietrite; 11. Persoanele care răspândesc această evlavie îşi vor avea nu
mele înscris în Inima mea şi nu va fi şters niciodată de acolo; 12. Iubirea atot
puternică a Inimei mele va acorda tuturor acelor cari se vor împărtăşi in pri
mele Vineri, nouă luni dearândul, harul statorniciei in bine până la sfârşit".
(Cf. P. Suau: Preasf. Inimă a lui Isus. Trad. I. B. Iaşi. 1933. Pag. 48). — A pro
vocat multe discuţii îndeosebi făgăduinţa ce-i înşirată ca ultima in catastihul de
mai sus şi e numită „Făgăduinţa cea mare". Fie spus la acest loc atâta că are
toate titlurile de a fi admisă, nu ca un adevăr absolut irefragabil (cum se ex
primă un teologician), ci ca unul dintre acele fapte moralmente stabilite de aşa,
încât mintea le acceptă fără şovăială şi fără nici un dubiu pozitiv. (Cf. A. Ver-
meersehjn, o. c. pag. 137).
Nr. 10-12 CULTtJRfl CREŞTINA 805
dragostea lui Dumnezeu şi a deaproapelui. Şi Cel ce anume a venit

în lume să arunce în ea focul iubirii, ce alta poate dori mai mult
decât să vadă în vâlvătăi acest foc? (Lc. 12, 49).
Să suferi şi să iubeşti ca sfinţii! Ce extraordinare perspective
deschide sufletului creştin această intuiţie ce se câştigă in intimi
tatea Inimei lui Isus! „Când poţi suferi şi iubi — scrie un mucenic
modern al iubirii până la totală jertfire de sine — poţi mult; mal
mult decât tot ce se poate în lumea aceasta. Simţi că suferi, dar
nu simţi totdeauna că iubeşti, şi aceasta e o mare suferinţă în pluş.
Dar şti c'ai vrea să iubeşti, şi a voi să iubeşti înseamnă a iubi.;.
Constaţi că nu iubeşti îndeajuns; — şi asta-i drept: nici odată nu
vei iubi îndeajuns, — numai cât bunul Dumnezeu care ştie din ce
lut ne-a plăsmuit, şi care ne iubeşte mai mult decât o mamă îşi
iubeşte fiul său, ne-a spus — El, care nu moare, — că nu va
1
scoate afară pe cel ce vine la El" ).
Fiii Bisericei noastre nu pot fi decât de-un gând cu Fiul lui Dum
nezeu care s'a făcut fiu al Omului, oricât i-ar insulta pentru aceasta
unul sau altul Pentru aceştia din urmă n'avem decât un cuvânt:
Dumnezeu să nu le socotească lor păcatul acesta! In deplin acord
de doctrină, nu închinăm şi noi, după rândueli proprii') Inimii Prea-
sfinte, cerşindu-i lumini bogate, şi uriaşa putere care se cheamă
dragoste suprafirească, isvorîtă din unirea cu iubitorul de oameni
Hristos Dumnezeu-Omul. Ajutaţi de atari lumini şi energie, vom
răzbi, biruitori, prin toate încercările vieţii, noi şi ai noştri, până în
braţele Celui ce ne aşteaptă să intrăm întru împărăţia sa.
«
Imperativul vremii noastre este cel paulin: „Aceasta să se

inţeleagă întru voi care şi întru Isus Hristos" {Fii. 2, 5). S'au în-
') Cf CHARLES DE FOUCAULD: Écrits spirituels, pag. 244. »Citat de

L. Lammertyn în opera: Gethsémani. Bruxelles. 1931. pag 551). — De notat că
rândurile de mai sus au fost scrise de sfântul pustnic din Sahara şi apostol al
Tuaregilor, în dimineaţa zilei de 1 Decemvrie 1916, cu câteva ore înainte de a
fi asasinat.
*) Broşura des pomenită a păr. Dr. Lăzărescu face biserica noastră cu ou
şi cu o{et, îndeosebi în cap. VI al ei (Cultul Inimii lui Isus la „catolicii" Români
pag. 65—87). Câteva rânduri de „mostră": „Mai nou se încearcă, desigur tot in
continuarea procesului de complectă catolicizare a uniţilor, incetă{enirea în bise
rica unită a cultului inimii lui Isus, caracterizat în cele precedente (de Dr. Lă
zărescu, fireşte, D. N.) ca având la bază o doctrină din cele mat eretice, dar
făţuită cu multă boială de evlavie" (pag. 79). , , :
•) Aşa, bună oară, este şi un „Acaftist al Preasfintei Inimi*, alcătuit în
spirit şi formă liturgică răsăriteană. E tradus de păr. Oh. Fireza S. I,;şi a foit
editat, în 1935, la Oradea, de soc. >Sf. Ioan Gurădeaur» a clericilor orădani.
cercat atâtea căi de mântnire, cu lăsarea la o parte a Mântuitoru

lui. Toate au dat faliment. Una singură rămâne cu adevărat isbă-
vitoare şi Înălţătoare: calea iubirii creştine. Dragostea aceasta toate
le poate întru Hristos din care-şi scoate tăria, trăinicia şi nobleţă
şl cu care ne uneşte intim, transformându-ne după chipul şi ase
mănarea Lui '). In şcoala Preasf. Inimi aceasta se învaţă: să iu
bim pe Fiul Omului; să-1 luăm drept pildă de urmat şi să ne şi
străduim din toate puterile să traducem în faptă simţemintele inimii
şi indicaţiile minţii luminate de Soarele cel neapus. — Preasfântă
Inimă a Isus: Vie împărăţia tal
DUMITRU NEDA
*) Doctorul Angelic adâncind acest adevăr, notează lămuritor: >Ex hoc

quod amor transformat amamtem in amatum, facit amantem intrare ad interiora
amati, et contra.,. Et ideo amans quoddammodo penetrat in amatum... et simi-
liter amatum penetrat amantem, ad interiora eius penetrant, et propter hoc
dicitur quod amor vulnerat et transfigit iecur». (Citat de Billot, In nota delà
pag. 364).
OAMENI ŞI FAPTE
f ALEXANDRU L U P E A N U M E L I N
Ne-a părăsit, înainte de vreme, un prieten diag şi un nepre

ţuit tovarăş de muncă. Alexandru Lupeanu-Melin: dascălul, gaze
tarul, scriitorul, omul de mare cultură şi de multă omenie, s'a
dus pe drumul drepţilor.
De ani de zile îl ştiam arvunit morţii. Cu inima strânsă de
durere am urmărit lupta sguduitoare pe care a dat-o, zi de zi şi
ceas cu ceas, cu implacabilul duşman al vieţii, care-şi împlântase
ghiara teribilă în trupul lui voinic. Luptă nedreaptă şi inegală.
Se cunoştea dinainte sfârşitul tragic. Rând pe rând, boala necru
ţătoare i-a măcinat toată vlaga şi toată puterea. Ajunsese, din
bărbatul robust ce era, doar o umbră, o închipuire de om. Ca o
candelă din care arde şi ultimul strop de unt de lemn, aşa s'a
stins.
La aparenţă, moartea a biruit. Totuşi, adevăratul biruitor a
fost el: Al. Lupeanu!
Fiindcă a luptat cu eroism până la sfârşit. Nici o clipă, tn
lungii ani de sbucium, nu şi-a pierdut nădejdea. Curajul şi voia
de viaţă nu l-au părăsit. Slăbia văzând cu ochii trupul lui; el
însă, dascălul Sandu, o rămas mereu puternic, stăpân pe sine şi
pe durerile sale, neîncetat activ, limpede şi sprinten la judecată
până în clipa din urmă. Chiar şi în zilele ultime, când mâna
abia se mai mişca, el o silia să înşirue slove ca mărgeanul pe
blocurile de hârtie care i-au ţinut tovărăşie pe patul suferinţelor.
— Nu s'a tulburat nici în faţa clipei supreme. Cu tăria creşti
nească a marilor credincioşi, împăcat cu Dumnezeu şi cu oamenii,
întărit cu toate mângâierile religiei, a rânduit cu perfectă senină
tate toate şi a lăsat dispoziţii amănunţite pentru tot ce trebuia să
se facă după săvârşirea lui.
Şi altfel Al. Lupeanu a fost mai tare decât moartea.
Iată, vremea trece mereu; săptămâni şi luni se scurg una
după alta. — Era toamnă cu soare blând atunci când l-am aşe-
zat în mormânt alături de marii dascăli ai Blajului pe cari atâta

i-a iubit Ne este vie încă înaintea ochilor trista solemnitate din
catedrală, unde neamul întreg s'a adunat să plângă pe unul din
cei mai buni ai săi. Erau flori multe pe sicriu şi lacrimi strălu-
ciau în ochii tuturor: delà fetiţele de şcoală până la patriarchii
vieţii şi spiritualităţii româneşti. — Astăzi, giulgiu alb de zăpadă
s'a întins peste mica movilă din cimitir, care este casa lui Al.
Lupeanu. Abia se mai cunoaşte, sub acest văl comun, din cele
multe, mai vechi şi mai proaspete.
Totuşi, Lupeanu e viu în inima şi în mintea noastră. Nici
acum nu ne-am împăcat cu gândul că ne-a părăsit pentru totdea
una. Aşteptăm zi de zi să-l vedem răsărind sub poarta Bibliotecii
centrale — al cărei paznic priceput şi îndrăgostit a fost atâţia ani
de zile — ca s'o ia, cu pas mărunt şi grăbit, privirea vie urmă
rind încordată un fir de idee adusă de-acasă, pe singurul drum
ce-l ştia: al tipografiei şi al şcoalei. Şi astăzi, după luni de zile,
se revoltă peana la porunca de a încerca a-i zugrăvi portretul ca
al unuia care nu mai este. — Şi în sufletele noastre Al. Lupeanu
a biruit moartea!
Şi biruinţa lui cea mare abia de-acum urmează. Vor trece
ani şi se vor măcina, rând pe rând, la moara vremii, decenii după
decenii. Alexandru Lupeanu însă nu va muri, ci va fi tot mai
viu. In loc să scadă cu depărtarea, icoana lui va creşte mereu în
amintirea recunoscătoare a naţiei sale, pe care a slujit-o cu atâta
credinţă şi cu atâta talent.
Nu ajung câteva pagini de revistă pentru a zugrăvi această
icoană luminoasă. Şi e prea vie încă durerea care apasă, ca plum
bul, aripa gândului, care ar vrea să-i schiţeze desenul. Vremea
însă le va vindeca pe toate şi va face dreptate mare.
Va veni şcoala şi va da ca pildă de apostolie şi de vocaţiune
rară pe dascălul Sandu. Puţini au avut, ca el, darul de a privi
atât de adânc prin limpezimile ochilor nevinovaţi, dincolo, în tai
nele mari pe care le ascunde sufletul de copil. A iubit copiii şi
i-a fost drag să toarne lumină în minţile lor proaspete şi pline
de întrebări. JMmeni, cunoscându-i duioşia, n'ar fi bănuit în el
pe directorul chibzuit, respectuos faţă de legi şi regulamente, exact
până la pedanterie în birou şi administraţie. Şi totuşi, aşa era.
Delà fire ordonat, el ştia că bunul mers al şcolii reclamă şi a-
ceastă muncă migăloasă şi seacă. Şi o făcea cu drag.
Capitole aparte îi stau deschise în istoria literaturii şi gaze
tăriei noastre. Aici a fost el cu adevărat mare. Unul din cele
mai viguroase talente ale Ardealului zilelor noastre. Ca scriitor
poporal, deadreptul neîntrecut. Avem convtngeiea ca judecata

dreapta a istoriei nu ne va desminţi când îndrăznim să-l aşezăm
alături de Creangă. Este atâta viată autentic ţărănească, atâta
psihologie veridică, atâta umor sănătos în scrisul lui de povestitor
sfătos şi înţelept, cum nu găsim la nimeni altul. Câte frunţi n'a
înseninat, câte ceasuri de hodină sufletească şi de voioşie bună
n'au dus în satele noastre trudite broşurile lut de schife fermecă
toare, pline de păţanii ciudate şi instructive! — Şi ce dascăl ne
întrecut al poporului prin gazetă! „Răvaşul", „Solia Satelor" de
pe vremuri şi, mai ales, „Unirea Poporului" siint pietri de temelie
la templul amintirii lui nepieritoare.
Nu mai pomenim apostolia cultuială continuă şi spornică,
pe caie a făcut-o în mijlocul satelor, piin puterea cuvântului mă
iestru şi cald, in cadrele „Astrei", şi altfel. El a fost, prin scris
şi grai, cel mai bun şi mai harnic dascăl al satelor noastre în
ultimele decenii.
In urmă, loc de frunte îi este îeservat în istoria Blajului
nostru glorios. Viaţa lui întreagă a fost organic împletită în de
stinele cetăţii lui Inochentie. S'a identificat deplin cu rosturile
ei din trecut şi cu cele viitoare. Din hârtii bătrâne i-a descifrat,
cu pătimaşă dragoste, faptele şi isprăvile. In el trăia aievea Blajul
de altă dată şi cei mai dragi tovarăşi de viaţă i-au fost călugării sme
riţi ai lui Aron, vlădicii postelnici, dascălii iubitori de carte şi de
neam, cari au trezit la nouă viaţă naţia românească. Chiar de
aceea nimeni n'a ştiut reînvia cu atâta putere, în pagini nemuri
toare, zilele de slavă şi oamenii mari ai acestei fortăreţe spiri
tuale, ca marele vrăjitor de evocări şi povestitorul neîntrecut care
a fost Al. Lupeanu.
Dumnezeu t-a dat nu numai talent rar, ci şi suflet de esenţă
autentic blăjană. Părea că, trăind împreună cu cei mari de de
mult, le-a moştenit şi duhul şi caracterul şi că însăşi menirea
viefii lui este să poarte înainte făclia acelui idealism robust,
jertfitor şi activ care a făcut din Blaj cel mai puternic focar spi
ritual al neamului. Ca ei, îşi iubia şi el cu pasiune adâncă nea
mul, lubia cartea şi slova tipărită, în slujba neamului. Avea o-
roare de tot ce-i meschin şi murdar. Voia ca poporului să i-se
dea numai Mană sănătoasă, morală creştinească curată, aşa cum
o propovădueşte Biserica noastră unită cu Roma, maica redeştep
tării noastre. Fără precupeţire şi-a pus el în slujba acestui ideal
viaţa întreagă. O viaţă de muncă neodihnită şi de frământare
continuă; viaţă modestă şi lipsită de pretenţii. A trăit ca un
11
schimnic acela caie, ca un nabab, a risipit din comorile sale su

fleteşti bogăţii de preţ netrecător.
Aşa se va ţese, la timpul său, din fire de lumină nepieri
toare, şt se va aşeza în galeria mariloi fii ai neamului icoana lui
Alexandru Lupeanu, a dascălului, scriitorului, gazetarului, a ma
relui patriot şi cărturai creştin delà Blaj. Noi cari am trăit cu
el, ne-am bucurat de prietenia lui, am muncit împreună cu el, nu
vrem alta prin aceste rânduri nepietenţioase, decât să dăm măr
turie acestei credinţe a noastre nestrămutate. Noi, martorii cei
mai apropiaţi ai vieţii lui de înaltă spiritualitate şi curăţenie mo
rală, aşteptăm cu toată încrederea judecata istoriei. Suntem con
vinşi că în clipa când deasupra lui Al. Lupeanu s'a închis mor
mântul, s'au deschis larg pentru el porţile istoriei. Cu admiraţie
se închină în faţa memoriei lui această revistă, la renaşterea căreia
au contribuit atât de mult stăruinţele, sfaturile şi munca lui. In
chip deosebit buna ei înfăţişare şi împărţire tehnică, precum şi
coperta ei arătoasă, se datoreşte marelui meşter tipograf, care a
fost Al. Lupeanu. — Pe care Dumnezeu să-l aşeze şi să-l odihnească
cu drepţii săi.
„CUL1UBA CRBŞTINĂ"
L U P T A Î M P O T R I V A C O N C O R D A T U L U I IN I U G O S L A V I A .
Ne sunt încă vii în memorie tulburările provocate de clerul
ortodox-sârb prin manifestaţii de stradă şi prin tragerea clopote
lor, cu ocaziunea ratificării Concordatului dintre Sf. Scaun şi Re
gatul jugoslav. Valurile s'au potolit, Concordatul s'a ratificat, —
totuş vom căuta să facem unele consideraţii asupra acestui caz,
clasic în felul său, fiindcă el arată cum ura slavd-bizantină fată
de Roma poate aduce Biserica ortodoxă acolo, ca ignorând inte
resele religiei şi ale neamului, cari sunt şi interesele acestei Bi
serici, să se preteze la rolul de păpuşe în mâinile francmaso
neriei.
1.
Este constatat, că decând marele patriot Nicolae Paşici a în
ceput, la anul 1925, tratativele cu sf. Scaun pentru încheierea unui
Concordat — atât de necesar consolidării politice a fiecărui stat
succesoral — francmasonii au dat cuvântul de ordine: a se îm
n u
piedeca cu orice prêt numai încheierea unui Concordat cu
Roma, dar şi aceea ca să se vorbească de el. Dovadă sunt desco
peririle făcute în anii 1932—1933 de către gazetele „Katolicki
List" şi „Horvatska Straza" din Zagreb.
Nr. 10-12 CtJLTTJRA CREŞTINA 811
Iar că ortodoxia pentruce e mai simpatica francmasoneriei

decât catolicismul, o arată discursul ţinut la 25 Aprile 1931 în
loja „Voivodina" delà Veliki-Beckerek, discurs tipărit ca manuscris
şi distribuit între toţi fraţii masoni. Iată ce spunea marele mae
stru B. I. D.:
„Clerul catolic a refuzat înmormântarea Dr-lui Ivan Bojnicici.
Ordinele mai noui delà Roma dispun că în viitor nici un mason
nu se poate înmormânta după ritul Bisericii catolice. Faţă de
aceasta, cum se poartă clerul pravoslav? Decedatul prelat, pa
triarhul Dimitrie, a permis ca în Saborna Crkva (catedrala din
Belgrad) fratele Stoicovici Srcta în faţa Sfinţiei Sale să ţină, cu
ocazia parastasului pentru Nicolaevici Svetomir, un discurs, în
care, printre virtuţile decedatului se proslăvea şi activitatea lui
masonică. In prezenţa mult apreciatului protopop de Belgrad
Marcovici Velimir, la mormintele zeloşilor creştini (!) Cinchici
Mihailo şi Dr. Bugareici Lazăr, secretarul logei „Iugoslavia" a
ţinut discurs funebral. La fel în faţa savantului ierarh Dr. Letici
George şi a clerului său, cu câteva zile mai înainte, la Vrsac, se
cretarul logei a rostit un discurs funebral la mormântul fratelui
nostru protoiereu Popovici Bodijar, om de treabă, cunoscut lup
tător naţional, membru al congresului bisericesc (crkveni sabor),
fost deputat în Narodna Skupcina. Oratorul (secretarul logei), la
sfârşitul discursului a primit felicitările clerului prezent. Deceda
tul Popovici era un creştin zelos şi model de servitor al lui Dum
nezeu, pe lângă aceea francmason convins, care bucuros mărturi
sea că cercul nostru a găsit inspiraţii sublime, divine, pentru vo-
caţiunea sa preoţească. După aceste fapte devine clar: care Bise
rică e mai sublimă, mai liberală, mai plăcută Providenţei? Oare
va putea clerul catolic să continue în mijlocul credincioşilor săi,
fără urmări, politica culturală de ceartă şi orbie? Oare credin
cioşii vor suferi mai departe teroarea spirituală, sau urmând
exemplul luminat al fraţilor cehi, vor căuta refugiu la altă religie
creştină, care are mai mult simţ faţă de timpul prezent şi faţă de
adevărata vieaţă sufletească? Timpul e u n judecător implacabil,
el îşi spune ultimul verdict în privinţa rămânerii tuturor institu
ţiilor, astfel şi asupra celor bisericeşti".
Iată, cine propovăduieşte ura între ortodocşii din «Iugoslavia
faţă de catolicism şi cine împiedecă solidarizarea celor două bise
rici, pentru salvarea marilor interese ale creştinismului! E clar:
lupta ortodoxiei împotriva Concordatului iugoslav nu a pornit
din motive de ordin religios, ci din motive de politică masonă.
De aceea spunea ministrul ocrotirilor sociale, Cvetcovici Drogişa,
11*
în discursul ţinut la Niş în 1 Aug. 1937: „Nimeni să nu se lase

înşelat prin intrigi şi minciuni, căci răspânditorii acestora doresc
să producă tulburări în ţară. Pe aceştia nu-i conduc interesele
poporului, ci ei doresc numai să-i strice actualului guvern... Ace
ştia se acaţă de Concordat, care nu e altceva decât u n tratat in
ternaţional, prin care se doreşte aranjarea raportu'ui dintre Ţară
şi Biserica catolică. Acest tratat nu vrea deloc să atingă suscep
tibilitatea nimănui ori să-i vateme sensibilitatea religioasă şi nu
vrea să facă pe nimeni catolic; e vorba excluziv de aceea că se
caută a se da catolicilor drepturile, pe cari le-au primit şi pravo-
slavii şi mahomedanii.
„Am văzut-o la Belgrad, că în chestiunea aceasta s'au soli
darizat ateiştii cu aceia, cari nu au avut niciodată nimic cu
Biserica. Biserica trebue să rămână departe de politică şi noi
toţi, cu mare evlavie şi cu sinceritate, avem să întrăm în biserică
numai pentru a ne ruga şi a ne păstra credinţa pravoslavă. Nu
se poate permite ca politica să domineze în biserică şi în prac
ticele bisericeşti".
2
Dar totuş: care trebue să fie ţinuta Bisericii pravoslave
faţă de un Concordat cu Scaunul papal ? Nu cumva motive de
ordin prinçipiar o fac să-1 combată cu orice p r e ţ ?
Nu. Principiar, ortodoxia poate să combată catolicismul ro
man în sine, să caute exterminarea lui. Dar, recunoscând dreptul
la viaţă al catolicismului într'o ţară (şi cum s'ar contesta acest
drept în Iugoslavia, unde populaţia alcătuitoare de stat aproape
jumătate e catolică?), nici un motiv de pravoslavie nu militează
pentru combaterea a ceeace se numeşte „Concordat". Doar prin
concordate nu Biserica, ci Statul câştigă. Biserica — într'un Stat
de egală protecţiune, — şi aşa trebue să aibă tot ce se dă celor-
alalte culte, pe lângă deplina ei independenţă. Un singur lucru
are în plus, Biserica catolică: prin Concordat Statul tratează cu
ea ca delà egal la egal, pe când cultele neconcordatare sunt
tratate de Stat ca fiind în subordine faţă de el.
Fostul prof. Vasile Pocitan, astăzi Arhiereu al Patriarhiei, în
al său „Compendiu de Drept Bisericesc" (Bucureşti 1898) la pp.
351—355 vorbeşte de „sistemele raporturilor între Biserică şi Stat
la Latini şi protestanţi" (dupăce arată că în ortodoxie există o
legătură de strânsă intimitate între Biserică şi Stat: Statul se în
grijeşte de biserica sa şi fiecare biserică îşi exercită influenţa şi
rolul său în marginile confiniilor Statului...) şi expune următoarele

sisteme: 1 sistemul teocratic, 2 regalian, 3 sistemul concordatelor
(alianţei), 4 sistemul separafiunei Bisericii de Stat. Ceeace spune
despre cel de sub nr. 2, se potriveşte nu numai protestantismu
lui, ci şi ortodoxiei „naţionale".
„După acest sistem — spune Pocitan — Biserica devine pur
şi simplu o institutiune de Stat şi ca atare Statul este dator să o
proteagă şi să o ajute în îndeplinirea scopului său moral, dar să
o şi corije, când se abate delà îndatoririle sale. Sistemul rega
lian este apărat şi practicat în genere de protestanţi şi cu deose
bire de aglicani". Dar cine nu vede că în aceeaş situaţie se gă
sesc şi bisericile pravoslavnice-naţionale ? Doar însuş autorul
spune ceva mai sus (p. 345), vorbind de drepturile Statului faţă
cu Biserica: „Statul creştin are dar mână liberă asupra Bisericei
numai (!) în ce priveşte activitatea şi organizaţiunea ei exterioară
(jus circa sacra), nu are însă dreptul asupra celor sfinte (jus in sacra),
cari aparţin excluziv puterii ierarhice. Faţă cu biserica, ca insti
tutiune aşezată pe teritorul său, Statul mai are şi alte drepturi.,,
anume are dreptul de supraveghere şi de pază (jus iuspiciendi et
cavendi), ca nu cumva Biserica prin legile şi dispoziţiunile sale
să lucreze în contra scopului Statului..."
Este exact sistemul regalian sau cezai o-papist, care se veri
fică la bisericile ortodoxe nationale; cum foarte bine a arătat acest
lucru Arhim. Iuliu Scriban în studiul său publicat la 1909 în
„Neamul Românesc Literar".
Confundând Biserica cu Statul, P. S. Pocitan a uitat că la
începutul cărţii spune: „Ea (Biserica) dar nu trebue confundată
cu nici o societate omenească. Menirea ei este cu mult mai înaltă
şi mai sfântă..." (pp. 60—61). Cu cât mai potrivit ar fi, dacă şi
Biserica ortodoxă ar revindica pentru sine sistemul concoidatar,
ca adecă şi relaţiile dintre èa şi Stat să nu fie dictate unilateral
de acesta, ci să fie stabilite pe bunăînvoială, ca delà egal la egal!?
Şi dacă ortodoxia nu poate ajunge la acest lucru (şi nu poate,
fiindcă-i lipseşte acel reazem pe care stând ar putea avea faţă
de Stat independenţa, chiar dacă ar fi recunoscută în teorie!), să
nu se supere dacă Biserica catolică e totuş în măsură sa i-se re
cunoască caracterul distinct, dat ei de Hristos!
Dacă prin concordate Biserica Romei reuşeşte să obţină^
drepturi cari ar trebui să se recunoască şi Bisericii ortodoxe (d.
ex. dreptul la şcoalele confesionale), ortodoxia nu trebue să com
bată concordatele ci să combată Statul, care nu-i dă şi ei un drept
ce-i revine! Aşa că, în cele din urmă, Bisericile ortodoxe din di-
feritele ţări ar trebui ele să susţină încheierea concordatelor cu

Roma, ca pe urma lor să pretindă şi ele drepturi pe care eventual
nu le ar avea!
3.
In fine, ca să se vadă ce enormă greşală a fost din partea
Sârbilor pravoslavi combaterea Concordatului cu Roma, vom re
produce din acest Concordat câteva dispoziţii luate în favoarea
Statului nafional:
Art. 10: „Preoţii parohiilor locuite dé minoritari, pe lângă
limba credincioşilor, trebue să cunoască şi limba Statului!"
Art. 11: „In privinţa întrebuinţării limbii materne la cere
monii religioase, la cateheză şi în asociaţii, romano-catolicii ţină-
tori de minorităţile etnice nu se vor bucura de un tratament mai
nefavorabil decât catolicii de naţionalitate jugoslavă, cari locuiesc
în ţările cu aceeaş limbă şi caracter etnic, pe care îl au minori
tarii din «Iugoslavia". Adecă: ce drepturi vor avea jugoslavii în
Ungaria, Austria sau Germania, aceleaşi drepturi le vor avea şi
Ungurii, Austriecii sau Germanii în Jugoslavia. Acest lucru for
mează de altă parte obiectul unui angajament special pe partea
Sfântului Scaun, în alin. 2 din art. 11:
„Dupăce guvernul jugoslav a primit fără amânare această
măsură favorabilă minorităţilor din Jugoslavia, Sf. Scaun declară,
că în acord cu principiile pe cari le-a profesat totdeauna, în ce
priveşte întrebuinţarea limbii materne în pastoraţie, cateheză şi
în vieaţă asociaţiilor catolice, — la concordatele ce se vor încheia
în viitor se va nizui ca în acelea să iea dispoziţii potrivite în
interesul cuvenitei protecţii a minorităţii jugoslave". Ca întregire,
Nunţiatura Apostolică din Belgrad, prin nota Nro 19.567 d. 27 A-
prilie 1937, a comunicat cumcă „Sf. Scaun va cere pentru preoţii
din păstorirea sufletelor întrebuinţarea limbii populare în pasto
raţie, cateheză şi în vieaţă asociaţiilor catolice şi în acele state,
în cari se găsesc minorităţi jugoslave şi cu cari state nu se ur
mează tratative de concordat."
Conform art. 24, autoritatea bisericească poate înfiinţa licee,
seminarii şi academii teologice cu drept de publicitate, dar în
toate institutele ce servesc la formarea preoţilor, limba de propu
nere e cea jugoslavă, afară de filozofia scolastică şi de studiile
teologice, la cari rămâne mai departe limba latină.
Art. 28 prevede că „se recunoaşte caracterul şi legalitatea
şcolilor confesionale existente şi aflătoare sub autoritatea şi îndru
marea episcopilor, a ordinelor religioase sau a congregaţiilor, şi
Nr. 10-12 CULT0RA CREŞTINA 815
în aceeaş vreme se admite deschiderea altor şcoli de acest fel,

dar excluzio cu limba de propunere jugoslaoă". Având în vedere
că şcoalele confesionale aflate în ţară la momentul unirii, au fost
statificate în 1919 şi 1920 — lucru ce s'a întâmplat şi cu şcolile
româneşti din Banat — iar cele ce se vor deschide în viitor, au
să fie cu limba de propunere jugoslavă, evident, prin aceasta se
violează art. 8 din Tratatul Minorităţilor. Dar Sârbii n u şi-au
făcut scrupuli din acest tratat. Cu toate acestea, minoritarii delà
noi, ca şi conaţionalii lor delà Bpesta, nu se arată cu nimic mai
recunoscători României, care a înţeles să respecte Tratatele în
ce priveşte protecţia minorităţilor, şi le-au lăsat şcoalele confe
sionale.
Dar ceeace interesează aici, e Concordatul jugoslav, care şi
în acest punct serveşte interesele Statului naţional. Combaterea
lui nu a putut fi altceva decât un act izvorît din lipsa de con
ştientă a adversarilor, pierzând din vedere atât interesele orto
doxiei cât şi ale natiunei, simple unelte ale francmasoneriei atot-
nimicitoare !
NICOLAE BRlNZEU
J E R T F E BINEPRIMITE
Atotputernicul ţine la dragostea făpturii celei zidite după
chipul şi asemănarea lui. Unul născut Fiu al Tatălui a spus-o
limpede şi fără chip de răstălmăcire: „Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău din toată inima ta şi din toată puterea ta şi din
tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâiu şi cea mai mare po
runcă". (Mt. 22, 37). Cu alte cuvinte: măsura iubirii cu care da
torăm lui Dumnezeu este aceea de a nu avea nici o măsură. Ci
cel mult o lege: Quantum potes, tantum aude... Care lege o ve
dem concretizată în viaţa acelora, pe cari Biserica îi socoteşte
vrednici a-i număra între eroii trăirii din credinţa inspirată de
iubirea creştină.
Pilde de acestea, e drept, nu găsim pe toate drumurile. Dar,
din mila ceriului, vedem că creşte într'una şi catastihul eroilor
Crucii. Sf. Părinte a trecut, sărbătoreşte, în albul lor, trei figuri
strălucite, chiar şi lunile acestea din urmă (în 21 Noemvrie şi 19
Decemvrie).
1. Fericitul Salvatore da Horta e odraslă spaniolă. S'a
născut în sătuleţul S. Colomba di Farnes la 1520. In vârstă de
21 de ani se călugăreşte, intrând în legăturile tagmei Sărăcuţului
din Assisi, rămânând simplu frate laic şi muncind ca atare în
Barcelona, Horta şi Cagliari (Sardinia) până Ia sfârşitul vieţii sale
816 COLTURfl CREŞTINA Nr. 10-12
pământeşti (18 Martie 1565). Mărturii vrednice de crezământ, cari

şi-au întărit cuvântul cu jurământ în faţa dicasteriilor bisericeşti,
susţin că de moartea umilului frate minorit dăruit de Dumnezeu
cu darul minunilor, toate clopotele localităţii au sunat, fără să le
fi tras cineva, dând de ştire săvârşirea din viaţă a apostolului
care cu pilda şi cu îndemnurile sale atâta lume îndrumase pe
căile pocăinţii...
2. Ven. Francisca Xaveria Cabrini a venit pe lume ca al
treisprezecelea vlăstar familiar al perechei credincioase Augustin
şi Stella Oldini din S. Angelo Lodigiana (Lombardia) la 15 Iulie
1850. Rămâne curând orfană de părinţi, dar îi poartă grija sora
sa mai mare Roza. De mică a dorit să între în mânăstire. Dar
fiind împedecată, a făcut o vreme pe învăţătoarea diplomată, apoi
şase ani a condus un orfanotrofiu. La sfatul episcopului eparhiot,
în 1880, dimpreună cu alte şase tovarăşe, deschide un institut de
misionare, aprobat definitiv în 1907. Grăunţul acesta de muştar,
în decurs de 36 de ani s'a făcut un arbore uriaş, cu 66 ramifi
caţii (case similare) în America de Nord, de Sud şi Centrală. Ce
a făcut această instituţie providenţială pentru sutele de mii de
emigranţi italieni şi pentru copilaşii lor, pe seama cărora au de
schis scoale în toate părţile, numai Cel de sus ar putea-o spune.
Şi iarăşi: ce sforţări uriaşe a făcut Cuvioasa Maică Francisca Xa
veria, aşa puţintică după trup şi tot bolnăvicioasă cum era, dar
care şi aşa a străbătut Atlanticul de 24 de ori, tot singur Atot
ştiutorul ar fi în stare să preţuiască după cuviinţă. Faptul că cea
stânsă din viaţă Ia 22 Decemvrie 1917 în Chicago astăzi e trecută
deja între Venerabilii Bisericei, e o indicaţie mult grăitoare,
3. Ven. Carol Iacint Sanguineti a văzut lumina zilei la 5
Septemvrie 1658 în Genova şi a primit, în botez, numele de
Marin pe care în mânăstire (ca monah augustinian) îl va schimba
cu cel de Carol Iacint. Trei lucruri a cerut din pruncie Prea
curatei: să-şi păstreze până la moarte nevinovăţia din botez; să
poată învăţa bine teologia şi cele în legătură cu ea, şi să se facă
ieromonah. Toate acestei trei cereri i-au fost ascultate. Pentru
care lucru a şi fost recunoscător toată viaţa Maicii Sfinte. Pre
dicile mariane pe cari le-a rostit şi lucrările în scris ce a ţinut
să alcătuiască sunt dovezi neîntrecute de ce înseamnă o recuno
ştinţă adevărată. — Frate de cruce cu atâţia dintre slugile Dom
nului, i-a fost dat şi lui să aibă parte de bârfeli dintre cele mai
ticăloase. A răbdat însă totul cu tărie de mucenic, după cum a
îndurat, cu paciinţă iluminată, vreme de 14 ani, durerile sfâşie
toare ale unei boale ce i-a chinuit fără milă trupul şi de altfel
slab şi bolnăvicios şi delà fire. Şi-a oferit însă şi el viata ca

jertfă de ispăşire pentru greşalele sale şi ale altora, făcând tot
ce i-a stat în putinţă să facă pentru mai marea mărire a lui
Dumnezeu şi mântuirea sufletelor. Şi jertfa fiindu-i bineprimită,
ca şi a celorlalţi luptători şi luptătoare sub steagul Domnului, a
biruit toate piedecile, ca un adevărat erou ce a fost.
D. N.
SEMNIFICAŢIA UNEI SĂRBĂTORI

Act providenţial săvârşise celebrul procurator roman Pilat în
procesul de răstignire a lui Isus. Când cuceritorul de inimi atârna
intre ceriu şi pământ pe lemnul dătător de viaţă al Crucii, se îm
plântă inscripţia în trei limbi: ebraică, greacă şi latină. Orice pro
test din partea fariseilor şi cărturarilor pentru schimbarea textului
inscripţiei fusese zadarnic. Sentinţa de osândă şi titlul Crucii au
rămas definitive şi inapelabile.
Moment întradevăr istoric a fost sguduitoarea tragedie a Cal
varului, ce culminează în inscripţia privită şi citită de cei de faţă
şl formulată prin vorbe mult grăitoare: „/sus Nazarlneanul Regele
Iudeilor". Iată proclamarea publică a unui adevăr fundamental cre
ştin: regalitatea universală a învăţătorului din Nazaret! Tâlcuind
aceste cuvinte, vestitul Bossaet scrie: „Regalitatea lui Isus a fost
promulgată: în limba ebraică a poporului celui ales; In limba greacă
a marilor şi neîntrecuţilor învăţaţi filosofi şi înţelepţi; In limba la
tină a cuceritorilor vastului imperiu roman. Apropiaţi-vă aşadar voi
Iudei moştenitori ai făgăduinţelor sfinte; voi Greci făuritori de ne
pieritoare arte; voi Romani stăpâni ai lumii. Veniţi şi citiţi această
admirabilă inscripţie, plecaţl-vă genunchii în faţa Regelui Regilor".
Istorică va rămâne şi enciclica „Quas primas" a actualului
Pontefice Plus XI care, din cetatea de veghe a Vaticanului, Înfiinţa
sărbătoarea regalităţii lui Isus, ce avea să fie celebrată în forme
impunătoarea an de an în ziua de 25 Octomvrie. Oferise astfel bi
sericii Învăţătoare şi inimelor creştine prilejul, de a afirma şi aclama
publice şi în mod palpabil în cadrul unor rare solemnităţi regali
tatea lui Isus, asupra sufletelor răscumpărate prin jertfla Crucii. De
cretarea sărbătorii se întâmplă tocmai atunci când împrejurări în
spăimântătoare o reclamau mai necesară şl mai urgentă. Căci so
cietatea modernă, absorbită de concepţiile nefaste ale indiferentis
mului şi laicismului modern îşi crease din dogma necredinţei un
postulat în conducerea popoarelor şi conveţuirii sociale.
Regalitatea lui Hristos nu e o născocire fantesistă a unei
minţi eu tendinţe oculte, aşa după cum adversarilor Papalităţii le
place să afirme. îşi are originea adânc înrădăcinată în conştiinţa şi
SU CULTURA CREŞTINA Nr. 10-12
tradlţiunea bimilenară creştină, precum şi în paginile inspirate ale

Codicelui sacru. Cetim: „Şi are în haina şi coapsa sa nume scris
„împăratul împăraţilor şi domnul domnilor" (Apoc. 19, 16). „Şi va
stăpâni delà mare până la mare" (Ps. 71).
Insă nu dovedirea ştiinţifică a acestei adânci şl practice învă
ţături intenţionează aceste rânduri, ci câteva reflexii ce privesc sem
nificaţia şi rostul sărbătoarei.
Regalitatea lui Isus este concretizată în această formulă: îm
părăţie na din lumea aceasta, ci de nuanţă spirituală. Stăpânire
eternă şi spirituală, ce ţinteşte la armonizarea energiilor eului nostru,
directivate spre acceptarea de bună voie a jugului isbăvitor al mo
ralei imaculate, desprinsă din paglnele pururea luminoase ale Evan
gheliei. Divinul Răscumpărător apare în conţinutul acestei solemni
tăţi ca „Rege al păcii", aducător de progres, fericire şi seninătate
pentru inlmele nemângăiate. Vrea să fie pentru suflete: încolţirea
şi augmentarea nădejde! măririi, făgăduite de Regele ceresc atle
ţilor credincioşi. O evocare a clipei iertării tâlharului de pe cruce,
care profesând regalitatea lui Hristos: „Adu-ţi aminte când vei veni
întru împărăţia ta", auzi şoptindu-i-se; „Astăzi vei fi cu mine în
raiu". Semnifică înfrăţirea universală a omenirei, ţişnită din senti
mentul înalt de a fi supuşii unuia şi aceluiaşi Rege ce a lansat in
comparabilul testament: „Această poruncă vă dau vouă, ca să vă
iubiţi unul pe altul". Sau cum pregnant o defineşte textul liturgic
al biserlcel rom. catolice: „împărăţia adevărului şi a vieţii, împă
răţia sfinţeniei şi harului, împărăţia dreptăţii, iubire! şl a păcii".
Şi în anul acesta lumea catolică de pretutindeni a celebrat cu
fastul cuvenit sărbătoarea „Hristos rege" la 25 Oct. Pagini întregi
au consacrat ziarele şi revistele streine acestei solemnităţi cu Invi
tarea de a medita înţelesul adânc practic al sărbătorii, îndeosebi
în vremile de azi, când puterile întunerecului ameninţă cu mari fră
mântări şi radicale prefaceri sociale. S'a afirmat încă odată isbânda
şi necesitatea stăpânirii spiritului asupra vremelnicului. S'a tâlcuit
din nou semnificaţia regalităţii divine: împărăţia lui Hristos în Inimă,
conştiinţă şi societate; sfidând pe acei vrăşmaşi ai lui Hristos, cari
încearcă să tăinuiască creştinismul numai în catacombele sufletului
— ca şl pergamenele valoroase încuiate în biblioteci neexploatate —
nepermiţându-1 să îndrume in mod public destinele omenirei.
Sunt de fapt unii cari şi-au arogat această criminală misiune
de a rezerva lui Hristos numai sanctuarul sufletului. împărăţia lui
Isus în conştiinţă: da; în inimă: da; dar închis ca in mormânt. Pri-
veghiere sistematică — din partea celor ce nu dorm — ca să nu
apară pe ecranul vieţii şi istoriei. In tainiţelele spiritului i-se acordă
cel mult libertatea la odihnă, libertatea de a fi un exilat, un uitat
Nr. 10-12 CULTURA CREŞTINĂ 819
al vieţii sociale. Legiuirile însă, concepţiile de stat, ştiinţa şi toate

manifestările spiritului omenesc se încearcă să fie lipsite de bine
făcătoarea înrâurire a lui Hristos. Iată spectacolul ameninţător de
nuoi prăbuşiri a valorilor!
Semnificaţia acestei împărăţii este însă alta: Codicele doctrinei
lui Hristos să fie recunoscut şi aplicat integral ca normă sigură de
regenerare şi salvare a vieţii publice. împărăţia din inimi să se re
verse din belşug asupra întregei convieţuiri sociale, în sufletul po
poarelor. După existenţa bimilenară de probe, încercări, comparaţii,
sisteme; după nenumărate iluzii, failmente şl prăbuşiri, să se recu
noască sincer că numai împărăţia lui Hristos a rămas nealterată şi
este în stare a redresa şi rezolva problema vieţii. Dascălul divin
să fie proclamat Rege peste regi şl supuşi „Rex Rerum", piatra
unghiulară, pe care să se razime întreaga clădire socială, căci .Non
est in alio salus".
Iată în fuga condeiului semnificaţia sărbătorii „Hristos Rege"
la sfârşit de Octomvrie, când frunzele îngălbenesc şl se pierd ca
orice lucru vremelnic, în vreme ce dafinul înverzeşte şl rezistă vi
jeliilor de toamnă.
S. TODORAN
NOUII P U R P U R A Ţ I ROMANI
Preafer. Părinte a ţinut în 13 Decemvrie c. un consistor secret,
care a avut ca prim obiect crearea de noui cardinali ai Bisericii
Romane. In cuvântul rostit cu această ocazie, Vicarul Domnului, după
ce a pomenit de mângâierea prilejită de strălucitele serbări euharis-
tice de peste an şi de roadele duhovniceşti ale acelor praznice
sfinte, a stăruit în chip deosebit asupra îngrijorări) chinuitoare ce
i-o pricinuesc inimii sale de Părinte Obştesc dârele de foc şi sânge
din Extremul Orient. Ca să continue: „Indreptându-Ne, apoi, ochii la
Europa, nu cu mai puţină durere vedem împietăţile şi cruzimile ce
se săvârşesc în Rusia, ca şi măsurile ce se iau în Germania, cu pri
mejduirea vieţii creştine, în vreme ce populaţia preascumpel Noastre
Spânii catolice se află în cele mai grele suferinţe, deşi se intrevăd
nădejdi de zile mai bune". — Au fost creaţi cinci cardinali noui:
1. Adeodat Giovanni Piazza, călugăr carmelitan şl patriarh al
Veneţiei. Sa născut la 1884. In 1897 — deci în vârstă de abia 13
ani — a intrat la carmelitanii din Treviso, la şcoală, cu hotărîrea
de a se călugări în ordinul lor. Ceeace a făcut şi formal, în 1902,
îndată ce a gătat cu liceul şi noviciatul. După studii filosofice la
Treviso şi teologice la Veneţia, e hirotonit în 1908. O vreme a fost
profesor de filosofie, apoi de morală. In războiul mondial a fost
preot militar timp de trei ani de zile. Pe rând, apoi, devine prior al
mănăstirii din Brescia, consultor ai Congregaţiei Călugărilor, din
Roma; procurator general al ordinului său; visitator apostolic al
institutelor călugăreşti; arhiepiscop de Benevento; patriarh de Ve
neţia; cardinal. L'a caracterizat tn toată vremea trăsătura de păstor
sufletesc Ideal: zelos, darnic şi experimentat. De numele lui se leagă
instituţia „Casa Maria Immacolata", Înfiinţată pentru a fi scăpare şi
loc de refacere sufletească pe seama femeilor trecute prin temniţă.
2. Ermenegildo Pellegrinetti e din Camalore (Italia) şl a văzut
lumina zilei la 1876, ca cel dintâiu dintre numeroasele vlăstare ale
căminului părintesc. Filosofia a făcut-o In Lucea, în aşa zisa „Casa
Clericilor Săraci"; teologia tot acolo, în seminarul arhiepiscopesc.
Hirotonit preot în 1898, continuă la Roma, unde face studii de pale
ografie, diplomaţie, filosofie şi drept canonic. Ca profesor de teo
logie în Lucea a propus istoria bisericească şl biblicul. (Asta după
ce făcuse şi pe capelanul, la sate, o vreme). Are între altele, o lu
crare deosebit de valoroasă: Sul culto del Nome di Gesù. (1911).
In 1916 e rânduit la Roma, ca militar, să facă serviciu la „Oficiul
de cenzură militară pentru corespondenţa prisonierilor <*• .ăzbolu",
fiind repartizat la secţia slavă. In această calitate întâlneşte pentru
primadată pe Achille Ratti (actualul Pontifice Roman) care pe atunci
era prefect al Bibliotecii Vaticane. Pe acesta (numit vizitator apos
tolic) îl însoţeşte, ca secretar, în Polonia, unde mai apoi face slujba
de „uditore" la nunţiatură, până în 1922, când e consacrat de epi
scop (respectiv arhiepiscop titular de Adana) şi trimis nunţiu la
Belgrad. Aici şl-a câştigat merite nepieritoare cu grija de organiza
rea bisericii catolice în nouile cadre politlce-naţionale şi cu lucră
rile pentru concordatul jugoslav, semnat la Roma în 1935.
3 Arthur Hlnsley, arhiepiscop de Westminster (Anglia) e ur
maş în scaunul vlădicesc al vestiţilor purpuraţii Wiseman, Mannlng,
Vaughan şi Bourne. A venit pe lume în 1865 la Carlton, în Anglia
nord-ostică. Studii a făcut în patrie (la Ushaw) şi la Roma unde
şi-a luat doctoratul în teologie şi filosofie. Reîntors acasă a audiat
cursuri de materii literare la universitatea din Londra, care mai
târziu l'a numit «doctor honoris causa". Cam doui ani de zile a fost
vice-paroh în Keighley, apoi a muncit ca profesor de teologie Ia
Ushaw ul tlnereţelor sale. A întemeiat o şcoală devenită vestita St.
Bede's Gramman Schosl, în Bradford, pe care a condus-o el însuşi
până în 1904, care-i dintre cele dintâiu scoale catolice medii în ţara
lui Albion, pusă sub scutul Preasf. Inimi. A început cu 42 elevi. In
anul al doilea avea 102. Astăzi are peste 400- Din 1904-1911 a
fost paroh la Sutton Park, iar de aci a trecut la Sydenham, parohia
cea mal importantă a Londrei. In 1917 e chemat Rector al Cole-
Nr. 10-12 CULTURA CREŞTINA §21
giului Englez din Roma, ca după 9 ani Piu XI să-1 ridice la rangul
de episcop titular de Sebastopol, rămânând şi pe mal departe rector
al colegiului englez. Totodată Insă, Începând cu a. 1927, a fost în
sărcinat să facă şi pe vizitatorul apostolic ai misiunilor catolice de
pe teritoriul britanic. Slujba aceasta şi-a îndeplinit-o cu atâta râvnă
şi pricepere, cât în 1930 a fost numit Delegat Apostolic pentru
Africa britanică şi arhiepiscop titular. Alergările multe şi clima
tropicală l'au măcinat însă deabinelea. Şi atunci a fost readus la
Roma în calitate de canonic la Basilica Vaticană de unde în 1935,
a trecut In scaunul arhieplscopesc de Westminster. Ca atare e ri
dicat la demnitatea de cardinal.
4. Giuseppe Pizzardo s'a născut la Savona (Italia) în 1877 şi
a făcut studii de drept civil la Qenova, unde şi-a luat şi doctoratul.
Simţind însă chemare spre preoţie, a intrat în seminarul din Sa
vona la teologie. Studiile de această natură şi le-a intregit la Roma,
unde a şi fost hirotonit în 1903. Ca preot studiază mai departe la
„Pontificia Accademia dei Nobili Ecclesiaslici", distingându-se în
chip deosebit. Cariera diplomatică bisericească şl-a început-o ca
„apprendista" la Secretariatul de Stat al Vaticanului. A fost apoi:
0
secretar la nunţiatură din Bavaria, «minutante la Secretariatul de
Stat al Vaticanului (secţia: afaceri bisericeşti extraordinare); sub
secretar, apoi secretar tot acolo; în 1930 e ridicat ia treapta de
arhiepiscop de Cirro, respectiv Nicea. Partea leului i-a revenit Msgr.
Pizzardo în opera de organizare, răspândire şi înflorire a Acţiunii
Catolice în Italia şi în lumea întreagă.
5. Pierre Gerller e francez. S'a născut la Versailles în 1880.
A făcut studii juridice şi din 1909 până în 1913, tânărul dar ini
mosul avocat P. Qerlier, a fost preşedintele .Asociaţiei catolice a
Tineretului Francez". Apostol prin vocaţiune, i-a plăcut îndeosebi
tineretul cu adevărat creştin, în fruntea căruia a stat şi a luptat cu
sfântă cerbicoşie. Cu vremea l'a atras însă irezistibil altarul cu
vraja lui şi, In Decemvrie 1913, vechiul focar de ştiinţă şi evlavie,
St. Sulpice, îl primia pe Gerlier Intre alumnii săi. Isbucneşte însă
războiul mondial şi tânărul levit pleacă pe front, unde e rănit în
primele rânduri. Puhoiul vrăşmaş îl surprinde în spital. Aşa a-
junge în prinsoare In urma unui schimb de grav invalizi, poate
trece la Fribourg (Elveţia). Aci nu pierde vremea ci se înscrie şi
urmează cursurile de teologie Ia universitate. Când se încheie pa
cea, sboară îndărăpt la cuibul drag St. Sulpice, unde-i hirotonit
în 1921. Şi cu aceasta noului apostol i-se deschid vaste orizonturi
şi largi terene de activitate, catehizaţie, patronate, presa bună,
opere caritative, sindicate muncitoreşti creştine, exerciţii spirituale,
şi atâtea altele. Toate încadrate în Acţiunea Catolică franceză. In
822 CULTURA CREŞTAiN Nr. 10-12
1929 e numit şi sfinţit de episcop al eparhiei Tarbes-Lourdes.

Treapta arhierească departe de a fi însemnat pentru el un fel de
retragere la odihnă, a fost nou prilej pentru apostolie lărgită şi
intensificată, în direcţia iniţială a strădaniilor sale. Mons. Gerlier
mai e cunoscut apoi şi ca orator marian dintre cei mai aleşi. Asta
şi înafară de hotarele patriei sale, în Belgia, Elveţia, Irlanda, Polo
nia, Austria şi Italia, cari au auzit cuvântul viu şi înflăcărat al
acestui crainic al Preacuratei.
Colegiul Purpuraţilor Romani câştigă în noii săi membri tot-
atâtea personalităţi cari formează mândria tuturor cadrelor în cari
au activat până acum şi e mai mult ca sigur că vor ilustra şi cor
poraţia în care au intrat acum în urmă.
D. N.
O R T O D O C Ş I I IN flMERICH
Revista „The Ecclesiastical Review", în nr. 4 din Octomvrie
c., aduce, din peana lui Donald Attwater, o bogată dare de sea mă
asupra „Ortodocşilor din America*. Credem a face un mic ser
viciu cetitorilor „Culturii Creştine", rezumându-le, în cele a ce ur
mează, pomenita dare de seamă.
Biserica ortodoxă răsăriteană — cu excepţia comunităţii din
Alaska — datează în America de Nord din 1812, când, u n ' g r u p
de Ruşi a descălecat în California. Ea s'a făcut cunoscută însă
numai la începutul veacului prezent. Intre anii 1905 şi 1909 erau
aproximativ 100,000 emigraţi din Grecia, Turcia, Siria, Serbia,
România şi Asia de Nord. Numărul Ruşilor, relativ mic, a crescut
însă prin defecţiunea unei bune părţi din catolicii Ruteni (Ucraineni).
îndată după încetarea primului puvoiu de emigrări, orto
docşii din America de Nord încearcă să se organizeze în mod
statornic. Eforturile lor însă sunt zădărnicite, în bună parte,
prin fracţiunile aduse de acasă, înmulţite cu altele ce s'au format
în America, şi, mai ales, prin tendinţa perseverantă de a se des-
volta p e partide (secţiuni) chiar şi în cadrele aceleiaşi naţionalităţi.
Deşi binele religiei lor ar cere ca toţi ortodocşii de toate rassele
să coopereze Intr'o singură biserică autonomă, ei sunt împărţiţi
într'o mulţime de biserici, cari n'au aproape nici o legătură între
ele. Abia dacă mai asistă, din când în cand, la unele solemnităţi
mai mari, unii la serviciile religioase din biserica celorlalţi.
In general ortodocşii Americani se zbat mult pentru înfiin
ţări de parohii şi şcoli; pentru recâştigarea celor pierdute şi pen
tru ţinerea tineretului în credinţa religiei lor, — deşi e foarte
greu. Pentru aceasta ei privesc pe minoritarii catolici de o na-
Nr. 10-12 COLTURA CREŞTINA
ţiune cu ei, ca pe nişte adversari, şi încearcă cu tot preţul să-i

despartă delà unirea cu Roma. Dar în acelaşi timp, prin simpatia
ce o arată faţă de biserica anglicană şi corporaţiunile protestante
din America, dovedesc primirea unui sprijin material din partea
acestora.
Cifrele de mai jos sunt date după numerotarea oficială a
Statelor unite din 1926 şi după lucrarea neoficială „Jear Book of
American Churches", ediţia 1935. Ortodocşii sunt mai numeroşi
în statele: New-York, Pennsylvania, Massachusetts, Illions şi Mi-
chigan. Numărul lor însă tinde mereu să scadă. Mgrul L. M.
Gray, într'un articol de informaţii asupra „Ortodoxiei răsăritene
în America", publicată în „The Commonweal" din 13 Aprilie 1932,
scrie: „Ortodoxia răsăriteană pierde an de an mai mult de trei
sferturi din credincioşii activi, botezaţi, cari au ajuns la vârsta de
16 ani. In zilele noastre abia cinci la sută din Ortodocşii bote
zaţi în America se mărturisesc la preoţii ortodocşi, odată la an,
în preajma Paştilor. Cei mai mulţi copii ortodocşi nu asistă la
niciun serviciu religios, aproape niciodată şi nicăiri. Jumătate
din ortodocşii născuţi în America şi trecuţi de 15 ani, cari asistă
ori sunt chiar membri la vreo corporaţiune religioasă, nu mai
sunt ortodocşi ci protestanţi*.
Ruşii. Ruşii sunt cei mai vechi şi cei mai numeroşi orto
docşi în America. Primul grup de călugări misionari a venit în
America la anul 1794 din Valaamsky, şi s'a aşezat în Alaska,
zidind cea dintâi biserică ortodoxă pe insula Kadiok. Intre ace
ştia culminează figura ieromonahului Inocentul, care a ajuns mai
târziu mitropolit al Moscovei. La anul 1890, în urma conversiu
nilor făcute între Eschimoşi şi Indieni, au înfiinţat o dieceză pen
tru insulele Kamatka, Kurile şi Alemtime, cu reşedinţa la Litka,
pe insula Baranon din Alaska, care mai târziu s'a mutat la San-
Francisco. Această dieceză cuprinde aproximativ 12,000 Indieni,
Alenfieni, Eschimoşi, Ruşi şi Sârbi, împărţiţi în 3 vicariate (Sitka,
Unalashka, şi Ikgnut).
In 1905, reşedinţa episcopească din San Francisco se mută
la New-York devenind arhiepiscopie cu două episcopii sufragane:
în Alaska şi Brooklyn. In 1909 numărul ortodocşilor din America
de Nord este 29,000, din cari jumătate s'au format prin trecerea
delà catolicism a unei părţi de Ruteni, în urma mişcării produse
de protopopul Toth Alexis.
După revoluţia din 1917, numărul ortodocşilor ruşi a crescut
foarte mult prin noile emigrări. Diviziunile interne cari s'au pro
dus în acest timp în biserica ortodocşilor din Rusia, şi Europa,
au dat naştere Ia schimbări ierarhice şi în America. Astăzi numărul

lor pare a fi 550,000 (în America de Nord), dintre cari majoritatea
covârşitoare recunoaşte jurisdicţia sinodului din Karloveţi, iar alte
diferite grupuri minoritare se supun autorităţii bisericilor patriar
hale şi sinodale din Rusia, având fiecare episcop în New-York.
La consiliul din Pittsburg, care s'a ţinut în 1936 de către
episcopii majorităţii, biserica ortodoxă rusă din America de Nord
s'a organizat astfel: O metropolie cu reşedinţa la San-Francisco,
având în frunte pe P. S. S. Teofil, şi 11 episcopii; la Sitka, Seatth,
Chicago, Détroit, Pittsburgh, Philadelphia, New-York, New-Yusey,
Boston, Montréal şi Winnipy.
Inafară de aceasta ortodocşii Ruşi mai au încă 2 mănăstiri;
una la South Canaan (Pennsylvania), care este loc de pelerinaj;
şi alta mai mică la Winnipeg; — un seminar la New-York; —
aproximativ 200 de biserici şi capele.
Intre ortodocşii ruşi de astăzi există o serioasă mişcare pen
tru Introducerea limbii engleze în liturgie. Lucrul însă va fi
foarte greu, din cauza opoziţiei destul de puternice. Ei sunt îm
părţiţi şi în ceea ce priveşte raporturile cu celelalte biserici: unii
lucrează pentru apropiere de bisericile protestante, alţii de cea
catolică. Tabăra acestor din urmă însă p a r e a fi mult mai mică,
mai ales din cauza atitudinei catolicilor, cari, în timp ce protes
tanţii fac tot ce se poate pentru a-i atrage, nu-i prea sprijinesc.
Această mişcare a minorităţii este condusă de interese pur spi
rituale.
Grecii. Prima biserică ortodoxă greacă din America a fost
deschisă la New Orléans în 1866. După emigrările din 1 9 0 5 - 8
s'au zidit şi altele; dar n'au avut episcop decât în 1918. In 1926
numărul Grecilor ortodocşi a fost aproximativ 119,500, iar astăzi
189,000.
In 1922, când Grecii ortodocşi din America au fost scoşi de
sub jurisdicţia bisericii din Grecia şi supuşi celei din Constanti-
nopol, patriarhul Meletius IV le-a dat forma de biserică autonomă,
cu u n arhiepiscop în New-York şi 3 episcopi sufragani: la Boston,
Chicago şi San-Francisco. Această stare însă n'a durat mult,
pentruca, după câţiva ani de ceartă, Fanarul a redus biserica au
tonomă greacă iarăşi la o singură dieceză, dependentă de Con-
stantinopol. Mitropolitul lor de astăzi este I. P. S. S. Athenagoras
delà New-York, care are şi câţiva episcopi auxiliari. Această stare
apoi iarăşi n'a durat mult, pentruca în 1933 s'a ivit o nouă schis
mă din motive politice şi de rivalităţi. Factorul principal al acesteia
este P . S. S. Cristofor din Filadelfia, care a consacrat mai mulţi
Nr. 10-12 CULTURA CREŞTINA .825
episcopi cu intenţia vădită de a crea un sinod independent pen

tru Grecii din America.
Grecii ortodocşi au 150 biserici în America. In 1921 au de
schis şi un seminar, care după 3 ani s'a închis. N'au însă nici o
mănăstire.
Dintre toti ortodocşii Americei, ei sunt cei mai buni prieteni
ai bisericilor protestante, şi cei mai înverşunaţi adversari ai bise
ricii catolice.
Sârbii. Sârbii se află mai numeroşi în Pennsylvania. Prima
lor biserică se află în Jackson (California) şi datează din 1894.
In 1926 numărul lor era aproximativ 13,375, iar acum 100,000.
In fruntea Sârbilor ortodocşi de azi — supuşi patriarhului
din Belgrad — se află Exc. Sa Madary Uskokovich din Chicago.
In Libertyville (lângă Chicago) au o mânăstire cu o frumoasă bi
serică zidită în stil national. Afară de aceasta mai au încă vreo
20 de biserici.
Sirii. Cei mai mulţi Siri care se află în America se trag
din patriarhia Antiohiei, şi le place să se numească Sili ortodocşi.
Prima biserică şi-au clădit-o în 1902, în Brooklyn, care astăzi le
serveşte de catedrală. Despre numărul lor se zice că ar fi peste
84,000 în întreagă America, dar este foarte greu de verificat. Din
aceştia, fn 1926 erau 9200 organizaţi cu 30 biserici; astăzi prac
tică circa 10,000.
Ei au două episcopii: una în America de Nord, la Brookly,
în fruntea căreia stă Exc. Sa Antoniu Bashir, având de contra
episcop pe Exc. Sa David; alta în Brazilia şi Argentina, pentru
Melkiţii de acolo. Prima are şi o mânăstire de surori la New-York.
Românii. Prima biserică a Românilor ortodocşi din America
a fost deschisă la Cleveland (Ohio) în 1908. In 1926, ei erau circa
18,800, împărţiţi în 34 parohii; azi sunt 33,600, proveniţi: jumă
tate din Vechiul regat, iar jumătate din Transilvania.
Primul episcop ortodox român este Exc. Sa Policarp Moruşca
din Cleveland, numit de Patriarhul României, în 1935, pentru toti
Românii ortodocşi din America.
Ca în tot locul, Românii ortodocşi americani sunt foarte bine
dispuşi faţă de conaţionalii lor catolici de rit bizantin. Asistă bu
curos la funcţiunile lor religioase, şi fuzionează în lucrări sociale;
dar totuşi se ignorează încă foarte mult reciproc.
Bulgarii. Bulgarii cei mai mulţi se află în New-York, Mis
souri şi Illinois. Prima lor biserică a fost clădită în 1908, în
Gramte City. In 1926 numărul lor era 1000, împărţiţi în 4 pa
rohii; azi sunt 5,500, administraţi de protopopul Kristom Tsenov,
care a fost numit d e Sf. Sinod din Sofia. Din punct d e vedere
istoric este uşor d e înţeles ca Bulgarii să se tină la distanţă faţă
de Greci; dar ei au aceleaşi atitudini şi faţă d e autorităţile ruseşti
din Statele Unite.
Albanezii. Numărul lor se zice că ar fi fost 16,000 în Sta
tele Unite, m a i ales în apropierea New-Yorkului; dar în 1926 nu
s'au aflat decât 2000 în cele 9 parohii ale lor. Delà început,
li-s'au arătat foarte binevoitori Ruşii, hirotonindu-le preoţi. In
timpul de faţă sunt administraţi d e protopopul Mark Kondily, din
Boston, care pare a depinde întru câtva de mitropolitul r u s din
S. Francisco.
Biseiica ortodoxă, a Ameiicei de Nord. In 1927, Exc. Sa
Platon Rojdestvensky a lansat ideea printre episcopii ruşi din
America de a uni toate bisericile ortodoxe din America într'o
singură biserică autocefală. Această idee a fost aprobată de Exc.
Sa Sergiu al Moscovei, şi s'a designat ca şef al organizaţiei Exc.
Sa Aftimios, episcopul Broaklyn-ului.
„Scrisoarea de p a c e " însă p e care Exc. Sa Aftimios a tri
mis-o î n această chestiune tuturor bisericilor autocefale din Ame
rica, n'a fost luată în seamă aproape d e nimenea. Singur patriar
hul ecumenic, Vasile III, s'a alarmat declarând acest gest al epi-
scopilor ruşi din America ca o nouă schismă. Rezultatul pare a
fi, că şi episcopii ruşi au renunţat la ideea unirii.
Există şi alte organizaţii d e ortodocşi şi pseudo-ortodocşi în
America de Nord, ca dieceza autocefală a Ukrainienilor, compusă
în proporţia d e 99 la sută din catolici schismatici — şi dieceza
Ruşilor carpatini. Aceste corporaţiuni însă, şi altele asemănă
toare, n u sunt constituite î n mod canonic î n parohii, sau unităţi.
G. P.
La moartea Părintelui Roşîanu
Dacă moartea aceluia care a fost „Părintele Roşianu" n u ar

fi venit într'o vreme când numărul acesta triplu era aproape de
încheerea lui, s'ar fi cuvenit, de sigur, ca măcar un întreg număr,
din cele obişnuite, al „Culturii Creştine", să apară încadrat în
chenar negru, dând astfel expresie şi manifestând astfel durerea
noastră şi regretul nostru pentru pierderea părintelui Roşianu.
Pentrucă părintele Roşianu a fost unul dintre întemeietorii acestei
reviste. El i-a dat şi jumătate numele (atributul: „creştină/"),
şi «1 I-a fost poate cel mai statornic colaborator, atâţia ani, cu
scrisorile pe cari le semna Senior şi le adresa unui frate mai

tiner. (Dacă cineva le-ar strînge şi le-ar retipări în volum, am
avea poate un al treilea volum, lângă cele două, ale „Scrisorilor
către un preot tiner" ale lui Melcher). Mulţi ani, atunci la înce
put, părintele Roşianu a fost şi administratorul revistei şi, într'o
vreme, curând după războiu, a fost aproape singurul ei îndrumă
tor şi conducător. Iar atunci, când, după o întrerupere de câţiva
ani, s'a pus de nou în discuţie reapariţia ei, Ştefan Roşianu s e
găsea delà început şi cu tot sufletul între cei ce căutau, în sfat
comun, să înlăture piedecile şi greutăţile şi să-i asigure reapariţia.
Dacă ar fi şi numai atâta, ar fi totuşi deplin justificate ace
ste şire de amintire în coloanele „Culturii Creştine". Dar, părin
tele Roşianu a însemnat mult mai mult, în viaţa noastră biseri
cească, în străduinţele noastre culturale, în luptele politice şi na
tionale ale neamului nostru.
A fost, înainte de toate şi mai presus de toate, om al bise
ricii, preot. Preot, cu viata şi pilda sa, preot între ori ce împre
jurări, cu dragoste de cariera pentru care se pregătise şi în care
a rămas, cu toată ispita care-i flutura pe dinaintea ochilor o fru
moasă carieră lumească, în justiţie sau magistratură. Căci el a-
dausese teologiei şi cunoştinţele ştiinţei-surori, ale jurisprudenţei,
de care aveau să profite totuşi elevii săi din Seminar, la cursu
rile de drept civil, cum avea să profite mai târziu consistorul şi
Capitlul metropolitan, pe urma judecăţii juridice a asesorului şi
canonicului Şt. Roşianu! Renunţând la o carieră lumească, care
i-ar fi putut uşura sarcina văduviei şi a creşterii unicei fiice, el
s'a făcut preot ca să ajungă mai întâiu capelan la Cluj, şi nu
peste mult magistrul educaţiunii şi a formaţiunii sufleteşti a ge
neraţiilor de preoţi, cari au ieşit din Seminarul Blajului, v r e m e
de aproape un sfert de secol. — Fără să fi făcut studii superi
oare de teologie în străinătate, părintele Roşianu, numai cu ab
solvenţa facultăţii din Blaj, a sesizat de grabă noul curent care
venia din apus, de viaţă mai spirituală şi a preoţimii noastre:
Celebrarea zilnică a sfintei liturghii pentru preoţi, spovedanii şi
împărtăşiri mai dese, pe încetul chiar zilnice, ale clericilor din
seminar, cultul sfintei Euharistii, diversele reuniuni, ca cele Ma
riane, antialcoholice etc. Iar pentru satele noastre, părintele Ro
şianu a căutat, a găsit şi a transpus şi la noi puternicul mijloc
pentru regenerarea lor sufletească, care sunt misiunile popoiale,
al căror iniţiator, şi propagator la noi, în biserica românească, a
fost părintele Roşianu! — Ca un pendant al misiunilor poporale,
au venit după răsboiu Exerciţiile spirituale ale preoţilor. Dar
12»
numele părintelui Roşianu se leagă şi de editarea „învăţaturilor

11
de pocăinţă ale învăţatului canonic Teodor Pop, care a murit
tocmai la 1835, ca şi de frumoasa traducere a predicilor de mi
siuni ale Păr. Toussaint, şi pe cari traducătorii — societatea de
lectură a alumnilor noştri — la 1906, au închinat-o, ca un smerit
omagiu, duhovnicului lor, iniţiatorului şi harnicului misionar care
a fost păr. Roşianu!
Literatura bisericească a îmbogătit-o acelaş Părinte Roşianu,
într'o pricepută colaborare cu regretatul profesor de cant biseri
cesc Aron Papiu şi cu Păr. canonic Victor Bojor delà Cluj — cu
prelucrarea unui Tipic Biseiicesc, apărut în 2 ediţii până acuma.
Dar vremile pe cari le-a trăit părintele Roşianu nu i-au dat
pace într'un singur loc şi într'o singură slujbă. Spiritualul semi
narului din Blaj era chemat să lucreze şi în alte părţi: la „Astra",
la mişcarea cooperatistă, la opera de susţinere şi propagare a
ideei naţionale româneşti înainte de răsboiu, la opera de îndru
mare a mişcării revoluţionare din 1918, cutreerànd satele în cap
de iarnă, printre şuerat de gloanţe une-ori, ca să vestească noua
evanghelie a neamului: unirea cu Vechiul Regat, unire pe care
l-am văzut şi auzit vestindu-o chiar de pe una din tribunele de
pe Câmpia Âlbaiuliei, în memorabila zi de 1 Decemvrie 1918!
Alegerea de canonic metropolitan atunci când s'a făcut liber
u n loc, prin moartea regretatului Al. Uilăcanu — venea să în
cununeze şi să răsplătească o viaţă de muncă şi de devotament
pentru biserică şi neam, şi să adaugă un nou prestigiu aceluia
care avea acum, după răsboiu, în grija sa una din cele mai grele
probleme ale bisericii noastre: problema reformei agrare, cu toate
repercusiunile ei. Abia ultimele luni petrecute pe patul de boală
i-au curmat paşii bătrâneşti, cari cunoşteau toate scările Ministe
relor din Bucureşti, mai ales a celui de domenii şi agricultură,
unde reuşise, cu stăruinţa-i calmă şi hotărîtă, cu vre-un an şi
jumătate în urmă, să recâştige pe sama fundaţiunilor culturale
delà Blaj o parte din ceea ce cam fără de rost li-se luase odată.
Cel ce scrie aceste şire nu poate să închee aceste nepretenţioase
şire, fără de a aminti vechea prietenie personală care datează de
atunci de când ambii am venit la Blaj, în toamna anului 1904, ca
şi de devotamentul cu care părintele Roşianu s'a achitat în slujba
de sfetnic şi colaborator într'o vreme cu mari răspunderi, ori de
câte ori am apelat la experienţa lui, cunoştinţa de oameni, auto
ritatea lui şi la sentimentul lui de răspundere. Un m a r e preot al
Domnului, un entuziast naţionalist, un devotat slujitor al bisericii
a închis ochii — ca să-i redeschidă, de sigur, în lumina vieţii de
dincolo. — Odihnească în p a c e ! V. M.
ÎNSEMNĂRI
Blajul şl naţionalismul
In 12 Decemvrie c. d. Nicolae Iorga a rostit la Braşov o
înflăcărată cuvântare, din care reproducem după "Curentul" (15.
12, 37) pasagiile ce privesc Blajul şi opera sa naţională.
„Noi datorăm cu toţii enorm acestui oraş" a zis d. Iorga.
„Acolo, în mare parte s'a alcătuit crezul românesc; acolo s'a
purtat el de oamenii de care va veni vorba îndată, arătând care
au fosi naţionaliştii adevăraţi, în deosebire de pretinşii naţionalişti
care le-a luat locul; acolo vechii naţionalişti, atâtea generaţii de
călugări, de canonici, de vlădici, de profesori, toţi oameni săraci
şi modeşti, hrănindu-se Dumnezeu ştie cum, stând în casele acelea
mărunte de mizerie şi îtţfrânare, au stat în faţa stăpânirii străine
şi să adăugim: şi în faţa neînţelegerii propriului lor popor, care nu
se ridicase încă acolo, încât să-i poată înţelege. Aceştia au făcut cre
zul care a trecut la toţi Românii, a străbătut Carpaţii, a însufleţit
generaţii întregi şi s'a întrupat, stropit cu sângele mucenicilor n o
ştri, în răsboiul de eliberare.
Naţionalismul românesc al dumneavoastră de aici în mare parte,
în mare parte şi al nostru de dincolo, pentru că aici la Braşov se
înţelege mai mult decât ori unde cât de mult ne-am prins şi strâns
mâinile unii şi aiţii, de-o parte şi de alta a Carpaţiior, şi s'a făcut
legătura de unde a eşit România unită, naţionalismul care este şi
al dumneavoastră, cum este şi al celor de dincolo, naţionalismul a-
cesta s'a făcut înainte de toate de două generaţii. O generaţie, cea
veche, oameni săraci, cu puţină învăţătură încă, ce puteau prinde
pe la Sâmbăta Mare, pe la Viena, pe la Roma, trăind pe lângă
Vlădica.
Aceşti oameni săraci, neţinuţi în seamă, generaţia aceasta bo
gată în mucenici ca Inochentie Micu, care a murit în cea mai mare
sărăcie la Roma, aceştia sunt creatorii naţionalismului român, aceşti
oameni ai şcolii, ai cărţii, ai ideii; aceşti oameni în legătură şi cu
mulţimile acestea ţărăneşti care ne ţin pe toţi.
Căci noi mâncăm hrana muncită de ei, cu mâinile lor înegrite
şi însângerate. Şi atunci, în această lume din Blaj s'a creiat naţiona
lismul românesc.
830 CBLTWRA CREŞTINA Nr. 10-12
... Şi după acest naţionalism a venit al doilea... al băieţilor de

şcoală cari se suiau în clopotniţa Blajului să pună acolo tricolorul,
ştiind că, dacă sunt descoperiţi, intră în închisoare, tineri cari răs
pândeau cărţile venite de dincolo de munţi, oamenii aceştia cari au
crezut în unirea românească şi nu în negociaţiile cu Pesta şi în
drumurile către Viena. Oamenii aceştia, pe baza celor vechi, au re
prezentat naţionalismul românesc. Ei şi numai ei! Un Moldovănuţ,
pe care poate unii aţi avut fericirea de-al cunoaşte cândva, acela
care înaintea niclunui reprezentant al puterii străine n'a îngenun-
chiat, o viaţă întreagă trăind în scaunul lui de lucru ca Cipariu,
aceştia şl tinerii delà 1907 sunt naţionaliştii cei adevăraţi".
Reţinem aprecierile Dascălului neamului la adresa Blajului şi
a oamenilor săi. Nimenea nu era mai chemat şi mai în stare ca
Dsa să facă acest lucru. Mai ales acum, când atâtora li-se pare,
respectiv vreau să apară altora ca săvârşind un act naţional, vred
nic de a fi înregistrat şi răsplătit, îndată ce aruncă cu noroiu asu
pra acestui Blaj, pe care ţin să-1 facă odios pe orice cale şl cu
orice preţ. (c).
Spicuiri
Zilele acestea a apărut la Sibiu Monografia mitropoliei or
todoxe române a Ardealului scrisă de dr. Eusebiu Roşea, fost
director al seminarului teologic-pedagogie „Andreian" şi fost rec
tor al academiei teologice „Andreiane". Câteva spicuiri din a-
ceastă interesantă carte pot fi utile în împrejurările de azi, când
oamenii par a fi cuprinşi de-o amnezie generală, uitând nu numai
trecutul altora ci şi propriul lor trecut.
La p. 45 a monografiei sale, fostul rector al academiei teo
logice din Sibiu scrie că la banchetul organizat după sfinţirea şi
instalarea mitropolitutui Vasile Mangra, episcopul Miron Cristea
al Caransebeşului (actualul I. P. S. patriarh al bisericii ortodoxe
a
române) a toastat în limba maghiară pentru „magas, kormâng -ul
(măritul guvern) delà Budapesta. Vasile Saftu, fostul protopop al
Braşovului i-a adresat noului mitropolit următoare „scrisoare de
dragoste", pe care o reproducem textual: „Kerjiik a Mindenhato
û r Istent, hogy Nagyméltôsâgodat teljes egészségben és békesség-
ben, szâmtalan napon és éven keresztul tartsa meg szeretett ha-
zânk és osi templomunk (sic) javăra. Dr. Szaftu Văzul, brassoi
gor.-kel. român fôesperes". In traducere românească: Rugăm pe
atotputernicul Dumnezeu să ţină pe I. P. S. Ta nenumărate zile
şi ani cu sănătate şi pace, spre binele iubitei noastre patrii şi al
bisericii strămoşeşti. Dr. Vasile Saftu, protopopul ortodox român
al Braşovului*.
Nr. 10-12 CULTORA CREŞTINA 831
In întâia şedinţă plenară a consistorului ţinută sub preşedin

ţia lui Vasile Mangra, acesta a fost salutat d e asesorul Nicolaie
Ivan (episcopul de mai târziu al Clujului) cu o vorbire, pe care
Monografia păr. Roşea o publică la p . 46 şi din care reproducem
următoarele: „Provedinţa divină te a trimis, Escelenţă, tn zilele
acestea; cele mai grele din câte au trecut peste capul mult tn-
cercatului nostru popor, să mântuieşti biserica şi pe credincioşii
ei din primejdia, în care a ajuns prin invazia trupelor româneşti
în i u b i t a n o a s t r ă p a t r i e c o m u n ă . Răsboiul a c e s t a noi nu l-am
dorit şi el e s t e o p e r a conducătorilor p ă t i m a ş i şi scurţi de v e
d e r e , a c o n d u c ă t o r i l o r cari, s p r e nefericirea e i , conduc azi de
stinele R o m â n i e i , aliata n o a s t r ă de e r i " .
In legătură cu confirmarea alegerii de episcop al Caranse
beşului a actualului patriarh I. P. S. Sa Miron Cristea, păr. Roşea
scrie la p . 93 a cărţii citate: „Alesul in linia primă şi-a luat refu
giul la sprijinul lui Constantin Burdia (un renegat celebru, n. r.),
căruia în prezenţa fraţilor Ionescu i-a dat o declaraţie în scris,
întărită cu jurământ, că totdeauna îl va sprijini în politica lui.
Cu Burdia s'a prezentat apoi la secretarul de stat Toth Jânos,
oferindu-i şi garanţie, că totdeauna va lucra conform dorinţei gu
vernului. Prezentându-se apoi ministrului Apponyi, deasemenea
i-a făcut declaraţia întărită cu jurământ (că va lucra conform d o
rinţei guvernului, n. r.) şi în acest înţeles i-a adresat şt o epi
stolă". După Intrarea României în acţiune, spune autorul Mono
grafiei (p. 95), episcopul Miron Cristea al Caransebeşului „se re
fugiază la Budapesta, de unde trimitea în continuu pastorale ct>
mandei militare, cu rugarea să le împartă soldaţilor români, tn
care îi îndeamnă să nu se clatine în credinţa şi alipirea către
Tron şi patrie, iar traduse în limba germană le trimitea arhidu*
celui losif".
Interesant şi instructiv, n u ? (p).
*
Frăţie grecească
O fatalitate istorică a vrut ca o parte a marei şi lăţitei fa
milii române să trăiască s u b stăpânire grecească. Şi tot o fatali
tate a făcut să fie de o lege cu aceia p e cari strămoşii lor ro-
mani îi supuseseră milităreşte şi politiceşte. Au fost însă — ai
noştri — totdeauna cetăţeni iscusiţi şi harnici. Dar au ţinut cu
dârzenie la limba lor, î n trecut ca în prezent, şi acum ca în vre-
mile apuse. Care alipire la un b u n scump cum e limba n ' a r fi
fost cu cale şi cu dreptate creştinească să le fie socotită ca păcat
şi să fie prigoniţi pentru aşa ceva.
Cu toate acestea revista „Dimândarea" (nr. 3 — 4 de pe Au-

gust-Septemvrie c.) ne asigură că are în mână ordinele emanate
delà ministerul de interne din Athena, cu privire la oprirea Ro
mânilor din Grecia de a-şi vorbi limba maternă. „Contravenienţii"
se precizează că vor fi pedepsiţi cu amenzi şi închisoare. — In
acelaş timp în România au trăit şi trăesc zeci de mii de Greci,
cărora nici un fir din părul capului nu s'a clintit vreodată pen
truca au fost, sau pentruca sunt Greci şi îşi vorbesc limba. Ba
s'au vârît în toate dregătoriile ţării, acaparând locuri de conducere
dintre cele mai însemnate nu numai înainte, ci şi după revoluţia
lui Tudor Vladimirescu, sfidându-ne la noi acasă delà înălţimile^
la cari i-a îngăduit toleranţa noastră!
Confratele bucureştean ce iasă în tiparniţele „Universului*
întreabă, cu un vechiu dicton străbun: Cui p r o d e s t ? Şi după ce
le aminteşte celor din Elada contimporană pildele Germaniei şi
Angliei cari, deşi au dispus de forţe imense, n'au putut desnaţio-
naliza pe polonezi, respectiv pe irlandezi, şi pomeneşte minuna
tele instituţii de cultură şi binefaceri ale Macedo-Românilor Dumba,
Siman, Averoff, ş. a., mai face o mică excursie istorică, pentru a
prinde la catastihul puterilor asupritoare şi Rusia ţaristă, care
n'a isbutit, cu toate cruzimile ei, să-şi atingă scopul. — Perfect
adevărat. Dar să nu se uite că Irlandezii, ca şi Polonii din Ger
mania şi Rusia, mărturiseau crezul Romei papale. întocmai ca
Cehii şi Croaţii din Austro-Ungaria şi ca alte neamuri oropsite
cari aii scos lumină şi tărie din acelaş isvor. Ce a însemnat, apoi,
sf. Unire, pentru sufletul românesc, e carte deschisă tuturor celor
ce ochi au ca să vadă şi urechi ca să audă. Că vor résista şi
vor birui la fel şi fraţii noştri ortodocşi, sub stăpânirile pravo
1
slavnice Ce-i sufocă, e o întrebare la care nimic nu ne indritueşte
să răspundem afirmativ. Mai ales nu dacă-i vorba de Grecia, (dn).
*
Teologii laici
Cu problema teologilor laici şi rostul lor în biserică s'a ocu
pat, acum de curând, redemptoristul american F. J. Cotinel în re
vista „America" (13. 11: 37). Autornl interesantului studiu din nu
mita revistă (noi ne folosim de încrestările săptămânalului vienez
.Schonere Zukunft" 12, 12. 37) se declară categoric pentru teologii
laici, sub caîi înţelege bărbaţi ce au făcut studii sistematice de
teologie, aşa cum se învaţă în seminarii şi la facultăţile Ieologice-
Argumentaţia păr. Connel e pe cât de întemeiată istoriceşte, pe
atât de logică şi de superior etică:
„Se va zice (scrie dânsul) că teologii amatori, ca şi medici™
niştii amatori, ar pricinui mai multă pagubă decât dobândă. Osân

direa aceasta generală a teologilor laici e dovedit a fi neîndreptă
ţită deja de faptul că Biserica încurajează pozitiv acei laici cari
vreau să studieze teologie, presupunând că fac acest lucru cu gând
curat, cu respectul cuvenit faţă de îndrumările bisericeşti şi la pro
fesori bisericeşte aprobaţi. Cunoaştem, încă din primele veacuri ale
creştinismului mireni ale căror scrieri teologice au fost recoman
date de Biserică; unii dintre ei au fost declaraţi sfinţi, alţii au fost
trecuţi chiar între Părinţii Bisericeşti. Laici au fost, de ex., apolo
geţii victorioşi Iustin, Tatian şi Athenagoras. Cele mai multe scri
eri ale s. Efrem, care are loc de frunte între Dascălii Bisericii, pro
vin din vremea când dânsul aparţinea încă statului laical. Dease-
menea şi Boëthius (veac. Vi), Samuil de Marocco (veac. 11) şi
Thomas Morus (veac. XVI) au fost laici, ca şi Chateaubriand
(Franţa) mai târziu, William G. Ward (Anglia) şi Orestes Bronws-
son (America). Ba William G Ward a fost o vreme şi profesor
de teologie, la un seminar teologic. Şi când un prelat englez s a
plâns de acest lucru la Papa Piu IX, susţinând că ar fi Incompa
tibil ca un mirean, care mai era şi căsătorit, sâ predeie teologie
seminariştilor (latini, fireşte, delà cari se aşteaptă să se celibeze,
n. r.), Papa i-a răspuns: „Mi-se pare ciudat ca un bărbat să fie
incapabil de a fi teolog din motivul că el a primit un sacrament
8
pe care nici eu, nici Frăţia Ta, nu l-am primit. Caracterul spiritual
pe care-1 imprimă sufletului taina mirului, îl face capabil pe mirean
să iea şi el parte la misiunea sacerdotală a lui Hristos şi îl împu
terniceşte să-şi aibă partea sa în răspândirea şi apărarea doctrinei
creştine, cu toate că această participare e strict hotărnicită şi de
prinderea ei precis reglementată..."
Păr. Connel are perfectă dreptate în cele de mai sus. Cum
dreaptă îi este şi observaţia că vremile noastre reclamă ca o nece
sitate imperioasă, pentru soluţionarea norocoasă a anumitor pro
bleme, tocmai apostolatul laicilor. Pe cari însă anevoie îi va con
duce cineva atât de bine şi cu atâţia sorţi de isbândă, ca un teolog
laic, (dn).
*
Fără nici un comentar.
La Bucureşti apare de câteva luni „revista de critică teolo
gica" P r e d a n i a , al cărei director este d. G. Racoveanu. In No.
10—11 revista publică, la pp. 19 —21, articolul: Mirele bisericii din
Maramureş, scris de d. Şerban Popescu. Vorbind de „starea epi
scopatului ortodox român de azi", autorul articolului face urmă
toarele constatări, pe care le producem fără nici un comentar:
„...mai mult de jumătate din arhiereii cu eparlri sau fără eparhii

sunt ajunşi acolo din văduvie. Iar dintre aceştia o bună parte au
urcat pe scaunul episcopesc d e a d r e p t u i delà tribunal, după ce
divorţaseră de preotese. Eparhiile au devenit astfel moşii de
arendat nepoţilor, ferme de crescut fetele, bunuri de închiariat
neputincioşilor feciori, bănci de plătit pensiile alimentare fostelor
neveste şi actualelor îngrijitoare la bătrâneţe Dregătoriile şi ofi
ciile eparhiale au ajuns prilejuri de înspăimântătoare târguiala şi
furioasă licitaţie, pentru întreţinerea familiei. Numirile şi înain
tările preoţeşti au trecut şi trec pe la casieriile rudelor. Iară di
narul eparhiei a îngrăşat zestrea ginerilor, până ia scandal. Feu
dele au apoi avantajul că sunt îngrădite şi ocrotite de autonomie,
încât ministrul care cearcă să desluşiască ceva din afacerile epi
scopului este lovit cu legea peste n s s . Se cunosc episcopi bar
bari cari au agonisit în scurt t â n p delà „fărâma de eparhie" între
7 şi 50 milioane lei, numai pentru suflet; afară de zestrea fetelor
şi micile cheltueli... de buzunar"...
„Experienţa cu cei treisprezece arhierei văduvi actuali —
şi cei mai înainte de ei — s'a dovedit în Biserica rumânească
înfricoşată. Necredinţa acestor oameni, cari abia şi au îngropat
preotesele, când nu s'au divorţat adhoc dc ele, sărind apoi în
episcopat, a paralizat orice duh de viaţă, orice lucrare a lui Dum
nezeu şi orice călăuzire a Duhului Sfânt în Biserică. Linia pe
care merge Sfântul Sinod, cu asemenea membri, de un cârd de
vreme, este înfricoşată. Toată istoria bisericească de după răz-
boiu este o întrecere, ca la curse, pentru dezrădăcinarea Bisericii
rumâneşti din ortodoxie, din sfânta şi dreapta credinţă. N'a fost
reformă mai nebună, n'a fost târguire eretică, n'a fost vătămare
de doctrină, n'a fost aşezare împotriva ecumenicitâţii, n'a fost
rupere cu disciplina şi cu ritualul de răsărit, cari să nu fi fost
însuşite de Sinodul episcopiior rumâni şi impusă clerului şi tur
mei noastre drept-credincioase. Pe de altă parte, pofta de arginţi,
căpătuirea rubedeniilor şi neruşinatul nepotism au gâtuit toată
buna încercare a spiritului bisericesc: au gâtuit şcoala, au împie
decat îmbogăţirea literaturii şi traducerilor teologice, au frânt a-
vântul şi promovarea elementelor tinere, au împiedecat misiona
rismul şi răspândirea evangheliei, au otrăvit isvoarele de înviorare
monastică, au împiedecat legăturile cu fraţii ortodocşi de pretu
tindeni, au pierdut prilejurile de afirmare a ortodoxiei rumâneşti
în ţările bântuite de ateism, au lăsat la mezat şi în părăsire fân
tânile noastre de însufleţire creştină: Mormântul Domnului şi
Muntele Atonului. Iar scandalurile sentimentale ale unora dintre
ierarhi au vătămat sporul de înduhovnicire al credincioşilor şi au

zămislit prin reviste, foi, jurnale şi cărţi de literatură, un văzduh
de cadavru", (p.).
*
Viaţa religioasă în „Cstasea Universitară" din Peris
Vestita „Cile Universitaire dn Oraşul Luminii ocroteşte anul
8
acesta 2300 studenţi. Cea mai mare parte fireşte că sunt Francezi.
1
Străinii dau cam U a .populaţiei". Despre viaţa religioasă a ce
tăţii acesteia cotidianul parisian „La Croix* (.14 10 37) are o
seamă de încrestări ce merită să fie cunoscute.
Biserica proprie a Cetăţii Universitare a fost clădită graţie
daniilor princiare ale doamnei Lebaudey. Dumineca şi în sărbători
se slujesc în ea patru s. liturghii. La cea delà ora 7'/2 iau parte
studenţii excepţional de sârguincioşi, cari vreau să studieze şi îna
inte de amiaz, în Dumineci şi sărbători, ori cei cari au de gând
să p'.ece în vre-o excursie. La liturghia delà 8V2 vin membrii
asociaţiei „Foyer des étudiants", cea cu obiectivul: activitate socială.
Cel mai mulţi se şi împărtăşesc. (De notat că aproximativ 800
studenţi „cetăţeni" sunt practicanţi în sensul catolic al cuvântului).
La liturghia deia ora 10 participă cei cari în sărbători vreau să-i
tragă un puiu de somn în lege, dar nici deia s. slujbă nu vreau
să rămână. La liturghia delà 11V2 se grăbesc cei cari au studiat
în orele de dimineaţă.
Seara, Ia ora 21, de regulă se află foarte numeroşi studenţi
la vecernie, ca să se roage împreuna Liturghiile de peste săptă
mână sunt şi ele bine cercetate. Odată în lună, şi anume de pri
mele Vineri, dedicate Preasfintei inimi, este expus Preasfântul Sa
crament spre închinare şi se dă şi binecuvântare euharistkă. Cu
prilejurile acestea unul din preoţii studenţimei ceteşte câte un pa
sagiu din Sf. Scriptură ori din Breviar (Ceaslovul latinesc), însoţind
cetania de câte o scurtă, dar miezoasă, meditaţie. Predi-cei, de alt
fel i-se dă şi în această >cetate* o foarte mare importanţă. Anul
trecut au cuvântat P.Lallemant despre «Incompatibilitatea dintre catoli
cism şi marxism" şi păr. Bruno despre „Adevărata şi falsa mistică".
Punctul culminant al vieţii spirituale din parohia studenţilor anul
şcolar trecut i-au format exerciţiile spirituale delà Paşti, ţinute de
ieromonahul dominican Maydieu. Fac, apoi, şi asupra lumei stu
denţeşti din ,cetate" o deosebită impresie procesiunile euharistice, şi
mai ales cea de praznicul Preasf, Inimi, aranjată cu mare fast, dat
fiind că praznicul acesta este şi hramul bisericii Cetăţii Universi
tare. - - In aşezămintele catolice, da orice categorie vor fi ele, viaţa
creştină se trăieşte aievea şi pe scară întinsă, (dn).
*
Nr. 10-12 CULTURA CREŞTINA
Biruinţă rodnică
Sunt biru!n{e cari se soldează exclusiv cu ruine. Şi sunt birui
tori despre cari s's spus că pe unde şi-au purtat paşii, n'a mai
crescut iarba... Roma s. Petre şi Papii au cunoscut şi ei biruinţe
multe şi strălucite ca nici o altă putere pe lume. Dar asta a în
semnat totdeauna binecuvântare, pentru care nu se poate aduce Iui
Dumnezeu îndeajuns mulţumită.
Acum treizeci de ani — precis: 7 Septemvrie 1907 — Piu X
fulgerase delà înălţimea S Scaun apostolic roman monstruozitatea
filosofico-teologică frumos îmbrăcată: modernismul ce se ştiuse
strecura şi în rândurile bisericeşti. Enciclica „Pascendi dominici
gregis" a însemnat însă pentru mişcarea pseudo-creştină a moder
nismului lovitura de moarie. Şi cât nu se vorbia şi se scria de
„greşala fatală" a „popii delà sate (Pius X ajunsese din umil preot
de enorle la tiara papală)! Chiar şi la noi s'au spus, prin „Revista
Teologică" delà Sibiu, cuvinte de cobie la adresa corăbiei cârmuite
de fostul Giuseppe Sarto. Cu toate acestea Roma s. Petre a biruit.
In legătură cu aceasta prof. Grazioso Cercani scrie în revista Vita
e Pensiero (nr. de pe August 1937):
„Fapta hotărîtă a Papii rămâne veşnică şi nemuritoare, şi din
ce mai mult ne îndepărtăm de ea în timp, tot mai mare devine în
straşnica ei însemnătate supratemporală. Printr'insa „modernismul"
a devenit, aşa zicând, „un episod de o zi": astăzi deja ne pare a
fi infinit de departe îndârăptul nostru şi nenumăratele batjocori din
partea cercurilor liberale, ca şi toate nedreptele încriminări şi bâr-
feli a profeţilor mincinoşi ai unui nou spirit, toate acestea au trecut
şi au fost date uitării în umbra morţii: modernismul a apus ca un
meteor".
Stăruind asupra lui Giovanni Gentile, care-i socotit ca moşte
nitorul filosofic a[ modernismului, notează tot Cercani:
„Astăzi e uşor să fi profet. Ideile de temelie ale enciclicei
Pascendi sunt nemuritoare, şi idealismul italian poartă în el germe-
nele morţii, pe când la orizontul spiritual se arată cea dintâiu lu
cire tare de lumină a filosofiei şi teologiei catolice, care se ridică
din nou. Astăzi trebue să ne întrebăm: erau oare, pe atunci,
ştiinţa catolică şi apologetica într'adevăr la înălţimea menirii lor?
Când, spre pildă, aveai lipsă de o Gramatică pentru Noul Testa
ment, trebuia să recurgi la lucrări de-ale necatolicilor Wiener-
Schmiedel, Fried, Blass. Sau, dacă aveai nevoie de un Dicţionar
biblic, nu aflai decât pe Grimm şi H. C'emer. Ori dacă îţi trebuia
o Introducere în Noul Testament, căuta să dai ia Holzmann, Jiili-
cher ş. a. Respectiv aveai lipsă de un studiu asupra esenţei creş
tinismului: poftim la Harnack ori la Reuss. Ce impresie descura-
Nr. 10-:. 2 CULTURA CREŞTINA 837
jatoare şi păgubitoare a trebuit să facă una ca aceasta asupra ti

neretului de atunci, care se vedea silit să recurgă la autori prote
stanţi pentru a se orienta în probleme ştiinţifice-teologice cu pri
vire la Hristos! Oe prezent situaţia spirituală este esenţial schim
bată: Grandmaison, Lagrange, Adam: trei nume, cari pot reprezenta
toate celelalte, multe, nume, cari se străduiesc să desvăluie Bise
ricii adevărata figură a lui Hristos. Nu-i şi aceasta o biruinţă a
enciclicei „Pascendi", că adecă a îndrumat apologeţii catolici să
facă din persoana lui Hristos punctul central al studiilor l o r ? A-
stăzi oamenii umblă din nou după esenţial, pentruca li-s'a fost luat
esenţialul, li-s'a fost luat Hristos. Spiritul veacului XIX, în căutarea
sa după siguritate şi viaţă, a ajuns la sinteza filosofie! şi credinţei.
Şi când asta s'a dus la perfectă îndeplinire, fapta mare a lui Piu X
şi-a repurtat victoria deplină", (dn).
*
„Ortodocşi apuseni"
Sunt şi de aceştia. Drept că puţini la număr şi botezaţi aşa
numai de curând, pentruca până aci îşi ziceau catolici evanghe
lici (Église catholique evangélique) şi aveau nuclee bisericeşti în
Franţa (4), Olanda (1) şi Roma (1). Centrul acesteia din urmă
era biserica patriarhală rusă, ortodocsă.
Văzându-şi pierirea cu ochii, au început (1932 — 1936) per
tractări de fuzionare cu Eulogie, mitropolitul rus delà Paris. In
aceeaş vreme însă au luat contact şi cu patriarhul delà Stambul.
In 1936 au isbutit să între în legături cu biserica patriarhală a
Moscovei, cu care s'au şi unit ca „ortodocşi apuseni", după cum
scrie Keleti Egyhâz (Nr. 1 0 - 1 1 din 1937).
Ambele părţi contrahente şi-au însuşit ca punct de mânecare
a pertractărilor faptul că trebuie primită învăţătura „bisericii or
todoxe catolice" şi respinsă orice învăţătură bisericească romană
ce s'ar împotrivi aceleia. Temelia nouei formaţii eclesiastice este
scrisoarea enciclică din 1849 a patriarhilor orientali, precum şi
simbolul niceno-constantinopolitan şi canoanele celor dintâiu şapte
săboare ecumenice. Neo-uniţii primesc tradiţia bisericii răsăritene şi
doctrina orientală despre ierarhie. Liturghia lor şi-o aduc în con
sonanţă cu cea ortodoxă prin aceea că după consacrare (Kata ton
kathagiasmon ton timion doron, cum se reproduce după revista
grecească ortodoxă Ekklesia) vor Introduce şi ei epicleza; vor fo
losi pâinea dospită şi se vor cumineca ei „bisericanii", şi ai lor,
sub ambele specii. Botezul îl vor face prin cufundare de trei ori
şi o să şi miruiască numai decât pe cel botezat. „Episcopul" a-
cestora, un anumit Winnert, întră în nouile legături ca simplu
presviter, iar foştii „preoţi" ca simpli laici. Toţi, păstori şi turmă,

cu îndatorirea de a se mirui, dacă n'au primit până acum această
taină. Şi încă o măsură de procedură: Toţi cei ce se prezintă la
primire miruiţi gata, caută să se spovedească în prealabil. —
Până la organizarea definitivă a acestei „eelesiie", credincioşii
ce fac parte din ea vor sta sub jurisdicţia mitropolitului ortodox
Eleuterie al Lituaniei, (dn).
*
O revenire
In recenzia făcută de subsemnatul cărţii dlui I. Lupaş „Isto
ria Unirii Românilor" (în C. C , Nr. 8 - 9 din 1937), în chestiunea
rehirotonirii şi reconsacrării mitropolitului Àtanasie am fost a-
doptat punctul de vedere susţinut de Bariţiu şi Bunea, bazaţi pe
Nilles (Symbolae, I).
Mi-a fost scăpat din vedere polemica dintre dnii Z. Pâcli-
şanu şi Şt. Pop în această chestiune (C. C. 1913 şi Unirea 1914),
când d. Pâciişanu a susţinut cu argumente puternice rehirotoni-
rea şi recousacrarea Iui Atanasie. — Deşi după cele expuse de
d. Pâciişanu, rehirotonirea şi reconsacrarea lui Atanasie nu mai
este dubie, pentru a câştiga un argument în plus, am rugat pe
Păr. Dr. Ioan Cristea, vicerectorul Colegiului Pro Romeno din
Roma, să binevoiască a căuta şi copia din arhivele Congregaţiei
de Propaganda Fide — ori delà Sf. Oficiu —, piesele dosarului
cu procesul informativ şi mărturisirea de credinţă a lui Atanasie,
trimis la Roma de cardinalul Kollonich, prin intermediul Nunţia
turii din Viena în primăvara anului 1701. (Cardinalis a Kollonich
professionem Athanasii recepit die 24 Marţii... extensumque pro-
fessionis instrumentum manu propria subscripsit et cum caeteris
processus Actis, addito etiam proprio suo voto de confirmando
Athanasio, in Urbem transmisit". — Nilles, Symbolae, I, p . 287;.
(C. Suciu)
C R O N I C I
Jubilee arhiereşti tedrală impozantă, un palat episcopesc

după cuviinţă şi un monumental semi
Doui dintre ierarhii bisericei noastre:
nar teologic. Cât a făcut pentru binele
Preasfinţiţii WLIU al Clujului şi VA-
material şi moral al preoţimei şi a fa
LERIU al Orăzii tncrestează pe răbojul
miliilor preoţeşti ca şi pentru spiri
vieţii momenie la cari e prea firesc să se
tualizarea mulţimilor, s'ar putea ceti
oprească, tn cucernică reculegere, atât
numai în Cartea Vieţii. Unde se vor şi
dânşii cât şi păstoriţii lor şi toţi fiii
citi odată şi odată toate acestea Şi altele
bisericii noastre. Motive sunt mulle şi
multe Ca. bună oară. reînvierea mâ-
de greutate şi de o parte şi de alta
năstiiii Nicula dată /iilor S Vasile.
înseamnă doar atât de mult douăzeci
Psf. VALERIU al Orăzii, de asemenea
de ani de arhipăstorie la unul şi un
fiu al unei venerabilefamiliUpreoţeşti, a
sfert de veac la celalalt.
fost în toată vremea, şi a rămas şi ca
Preasf. IULITJ al Clujului poartă po
ierarh, tipul păstorului cucernic ş. dar
vara vlădiciei de două decenii înche
nic Cei douăzeci şi cinci de ani de
iate. Şi tncă din vârstă relativ tânără
arhierie, atât la Lugoj, cât şi la Ora
Dar cu câtă demnitate! Şi cu cât tact,
dea, sunt o dovadă ce nu va putea fi
prevedere şi consecvenţă. Binevăzut şi
desminţită niciodată. Cu prilejul apro
respectat tn înalte cercuri extrabiseri-
piatei aniversări a hirotoniei sale intru
ceşti e venerat şi iubit şi tn lumea bise-
episcop se va spune numai purul ade
ricanilor şi mulţimilor credincioase.
văr dacă se va pomeni de stăruinţa
Nu-i sat şi cătun aparţinător grijei
neîncetată depusă de arhiereul Vale-
sale pastorale pe care să nu-lfie cercetat
riu pe lângă preoţii săi să celebreze
la faţa locului, pretutindenea ducând
zilnic, să predice şi să catehizeze re
cuvântul mângâierii creştine. Milos cu
gulat şi conştienţios; să ia parte la
cei lipsiţi, energic cu cei recalcitranţi,
exerciţiile spirituale introduse {ca şi
înţelegător cu toată lumea, odrasla
pastoralele arhiereşti de sărbătorile
unei vrednice familii preoţeşti, e câr
marii de dânsul tn eparhia bănăţeană;
maciul disciplinat el însuşi în primul
să organizeze tn parohii reuniuni de
rând şi ca atare tn stare să impună
pietate, să poarte grijă de podoaba
disciplină şi altora. Fostul alumn al
casei Domnului, întru toate tnte-
colegiului de Propaganda Fide din
meinduse pe pilda sa din anii de pas-
Roma, devenit profesor de teologie în
toraţie în enorie.
Lugoj, secretar episcopesc preot mili
tar tn războiul mondial, s'a ştiut ţinea Seminarul teologic (clădit de f Va
mereu pe linia de aleasă elită sacerdo sile Hossu) şi Şcoala Normală Română
tală, ştiind să câştige şi să menţină pe de fete deschise de dânsul tn oraşul
seama bisericei sale simpatii din cele de pe malurile Timişului, la fel cu ce
mai înalte. De numele său se leagă lelalte realizări din acest centru însem
mutarea reşedinţei episcopale şi a a- nat (şcoală de ucenici cu internat; li
cademiei teologice delà Oheria la Cluj, brărie diecezană, „Fondul Disponibil*
unde găseşte modalitatea de a da e- ş.a) i-au fost şi ele totatătea puncte lu
paihiei, tn relativ scurtă vreme, o ca minoase de orientare şi tn scaunul vlă-
dicesc al lui Mihail Pavel. Cărţi de

Omagiu meritat
zidire sufletească şi de învăţătură teo
Actualul Sf. Părinte delà Roma e o-
logică, tipărite cu toată cheltuiala sa;
biect de admiraţie neprecupeţită pre-
un nou Seminar Teologic şi o gran
tutindenea unde se mai ştie admira
dioasă Şcoală Normală; milioane grele
superioritatea incontestabilă. Asta chiar
pentru biserici şi case parohiale; cete
şi fiind vorba de cercuri altfel ostile
de călugări şi călugăriţe generos aju catolicismului şi romanităţii. Pildă de
tate; minunea delà Stâna de Vale, şi atare loialitate a dat de curând gazeta
atâtea alte opere măreţe vestesc şi vor necatolică „World Herald", din New-
vesti petrecerea Preasf. Valeriu şi in Yoik care, ocupându-se de personalita
scaunul vlădicesc delà graniţa de vest tea extraordinară a lui Piu XI, nu pre
a ţării, — Blajul, al cărui elev a fost getă să facă mărturisirea, pe cât de ju
arhiereul or&dan jubilant, (ca şi cel delà stă, pe atât de plină de demnitate:
Cluj, le doreşte amândurora ani mulţi •într'o lume lăuntric sfâşiată, figura
delà Cel de sus, spre tot mat marea venerabilă a Papii impune o simpatie
slavă a Ziditorului, spre binele Bise- şi admiraţie universală. E un bărbat
r
icli şi mântuirea sufletelor. mare, bun, curagios, împovărat de griji,
„Cultura Creştină" cufundat în îngrijorări. Dar, in pofida
vârstei sale înaintate, in ciuda boalei
sale grele şi a suferinţelor sale crân
Sânge de mucenici cene, îndrăzneala şi zelul său nu ştiu
de şovăială. Binevoitor şi blând, dar
Hoardele chineze bolşevizate in ma
neînduplecat, el luptă lupta cea fără
joritatea cazurilor, seamănă leit cu to
sfârşit pentru slava lui Dumnezeu, pen
varăşii de idei din alte părţi de lume
tru demnitatea omului. Hotărît şi pro
In ura ce o poartă creştinismului şi in
gresist, prieten al păcii şi al bunei vo
sălbătăcia cu care stârpesc, unde numai
inţe, apărător al drepturilor celor na-
pot, vestitorii crezului creştin. Biserica
voiaşi şi oropsiţi, el vede în om ceva
Romei, decând cu deslănţuirea războiu
mai mult decât un animal care nu pof
lui nipono-chinez, îşi are deja tributul
teşte altceva decât hrană şi acoperiş.
său de sânge mucenice sc.
Dânsul ţine sus steagul raţiunii, ca şi
Abia Începute ostilităţile, şi o bandă al credinţei, într'o vreme in care aceste
de comunişti a şi pus mâna pe tânărul două trăsături esenţiale ale omului, cari
preot-misionar P. Leonardelli, francis 11 deosebesc de dobitoc, îl nobilitează,
can italian. Orice intervenţie a fost za şi cari sunt asaltate cu o furie specială.
darnică: misionarul a fost ucis în să Mai tare decât toate rămâne, totuşi, Ia
tuleţul Mo-si-ho, după o săptămână de urmă, credinţa; credinţa în Dumnezeu
pătimiri, în vârstă numai de 25 de ani. — care-i înrădăcinată in om mai mult ca
Din tagma lazariştilor au căzut jertfă orice altă credinţă. Cel ce se încumetă
aceleiaşi furii: Hubert F. Schraven să se aşeze între om şi Dumnezeul său,
vicar apostolic (olandez); P. Lucian îşi [are prăbuşirea hotărltă de ursită.
Charny şi P. Eug. Bertrand (francezi,!; Câtă vreme omul e om, sufletul său nu
P. Toma Ceska (cehoslovac); P, Oerard poate fi încătuşat. Papa Pius apără cu
Wouters (olandez) şi alţi doui fraţi laici. energie drepturile şi valorile veşnice
Cetei acesteia glorioase i-s'a alăturat nu numai ale catolicilor, ci ale întregei
P. Emanuel Robial, trapist francez şi omenimU.
Lo-Pa-Hong, apostolul mirean, chinez, Rânduri omagiale ca cele ale unei
din Shanghai, despre care s'a scris gazete de talia lui >World Herald»,
anul trecut în coloanele acestei reviste. care mai e şi acatolic, Îşi au greutatea
— Catastihul dat aici trebue să se ştie lor proprie, asupra căreia e de prisos
insă că-i departe de a fi complet, (n). a mai insista, (n).
Nr. 10-Ï2 COLTURA CREŞTINA m
Cuvinte răspicate şi-i jalnic că trebuie să se spună aşa

Mare lucru vorba limpede, fără as ceva — căreia nu-i lipseşte nici bruta
cunzişuri voite. Şi tot mai rară, din litatea, nici violenţa, nici apucăturile
păcate. Vremile par a se sili din răs falsităţii şi ale minciunii. Nu mai stă
puteri să facă dovada spusei cinice a ruim asupra unor lucruri atât de du
lui Talleyrand că „omului i-a fost dată reroase. Voim numai s i mai reliefăm
limba ca să-şi ascundă gândurile". Fată o lăture de adevăr, precizând pentru
cu acest curent păcătos, Pius XI apără indoelnici că atunci când Vicarul lui
imperativul evanghelic: Să fie vorba Hristos vorbeşte de lucruri atât de
voastră: nu, — nu, şi: da, — da; şi lo grave şi cari ating atât de aproape res-
zinca lui Piu IX: Reddite sua sensa ponzabilităţile sale, nu se poate să nu
verbis. fie bine informau.
In aceeaş serie de idei, Sf. Părinte
Călăuzit de aceste principii, Preafer.
a mai adaus că Dânsul cunoaşte bine
Părinte răspunzând urărilor de bine ce
Germania tn toate manifestările ei spi
i-s'au făcut din partea Colegiului Car
rituale şi sociale, — îndoit titlu de a-
dinalilor, de praznicul Naşterii Dom
mărăciune — după care a ţinut să pună
nului din acest an, a rostit adevăruri
la punct o învinuire pertfidă ce se a-
mari, de însemnătate epocală. După
duce, până la obsesie, Bisericii lui
ce, adecă, a mulţumit pentru felicită
Hristos.
rile ce i-au fost prezintate prin Card,
>Se spune — aşa precizează urmaşul
Granito di Belmonte, a continuat de
vârhovnicului Petre — c i religia cato
clarând, intre altele, şi următoarele:
lică nu mai este ceeace era odinioară,
„Trebuie să mai adaug doue cuvinte; ci că e politică şi că In sânul ei nu se
un cuvânt de constatare şi de fapt şi mai face religie ci politică şi tocmai
un cuvânt de principiu, UD cuvânt de pe această aparentă de politică clădind,
protest. De protest cu glas inalt. — se încearcă justificarea prigonirii, ca şi
înainte de toate un cuvânt de consta când asta, chipurile, n'ar fi nimic alt
tare şi de fapt, pentrucă de multă ceva decât un mijloc de apărare. —
vreme nu se mai încetează cu tăgădui Mântuitorul Isus Hristos a indurat şi El
rea şi schimonosirea faptelor. E vorba o asemenea învinuire şi a fost târit in
de fapte. Şi îndeosebi de un fapt pe faţa lui Pilat ca răsvrătitor al poporu
cât de vast din punct de vedere geo lui şi ca nuul care ar fi duşman ai
grafic, pe atât de dureros de impor Chesarului; lucru ale cărui dedesupturi
tant din punctul de vedere al semnifi le pricepea Pilat prea bine... «Aşadar
caţiei sale morale. Am numit faptul împărat eşti tu ?« Evident Pilat vorbeşte
dureros şi real al prigoanei religioase de-un rege politic, care are de gând să
in Germania. Spunem asta pentrucă răstoarne Palestina. Mântuitorul ti răs
Noi vrem să le spuntm lucrurilor pe punde cu calmul divin al sobrului său
nume şi n'am vrea să se spună şi de cuvânt, printr'o afirmaţie şi printr'o
Noi ceeace zisese istoricul într'un mo negaţie: „Împărăţia mea nu-i din lumea
ment de mare decadenţă: Vera etiam aceasta"; împărăţia mea nu-i dintre a-
rerum perdidimus nomina. (Am pierdut ceiea la cari te gândeşti tu...
până şi adevăratele nume ale lucrurilor). Noi repetăm cu Isus Hristos: împă
Vom spune, deci, lucrurilor pe nume. răţia mea nu-i din lumea aceasta. Nu
In Germania e prigoană. S'a spus, şi mă gândesc la politică: asta-i ceeace
a fost pus la cale unul şi altul, să a spus Isus Hristos afirmând că n'a
spună că asta nu-i adevărat. Noi ştim venit in iume să faci politică ci să
dimpotrivă, că acolo bântuie o pri mărturisească adevărul; acel adevăr pe
goană ca şi carea de teribilă şi de care lumea atât de puţin 11 pretueşte;
gravă şi de bogată în efecte nefaste, cu atât de puţină râvnă 11 Îmbrăţişează.
puţine au mai fost. E o persecuţie — La rândul Nostru şi Noi strigăm, repe-
13
tăm, protestăm în fata lumii întregi: Aşa a grăit Supremul pontifice al

Noi nu facem politică... Şi nimenea să creştinismului integral. Şi cuvântul lui
nu creadă aşa ceva, fiindcă toţi pot a făcut ocolul pământului, ca o grea o-
vedea şi constata că Noi facem religie sândă pentru cei ce încearcă să pre
şi nimic altceva. Sigur, tocmai pentru zinte, în chip meschin, râul drept bine
aceea, Noi trebuie să învăţăm că până şi binele ca rău, (n).
şi cel mai de rând cetăţean trebuie sa
şi conformeze viaţa sa civică legii lui Dezarmare economică
Dumnezeu, legii lui Hristos. Dar asta Iniţiativa e a Regelui Leopold al Bel
înseamnă a face religie ori politică? giei. Lumea a luat cunoştinţă de ea
„Noi vrem un singur lucru, ca adecă, dintr'o epistolă mai din vară a Suvera
chiar şi în viaţa civică, io viaţa colec nului belgian către prim-ministrul Van
tivă, în viaţa socială, să fie respectate Zetland, care se întorcea din America.
drepturile lui Dumnezeu, cari sunt în Atrăgându-i acestuia luarea aminte asu
acelaş timp şi drepturile oamenilor. pra desorieiitarii economice în care se
Asta-i ceeace facem Noi, şi am făcut află omenimea de astăzi, Regele Leo
totdeauna. Şi dacă alţii pretind con pold scrie că >trebuie încurajată, cu e-
trarul, sase ştie că vorbesc împotriva nergie şi convingere, orice tentativă de
adevărului. Tocmai asta Ne pricinuieşte organizare, potrivită să ridice spiritul
cea mai mare durere: să Ne vedem a- spre un ideal de solidaritate umană*.
cuzaţi că abuzăm de religie. E una din Fiind apoi vorba de calea pe care s'ai
tre cele mai negre cugetări ce se pot putea realiza sceastS, de toată lumea
Închipui, învinuirea de a abuza de re dorită, solidaritate, acelaş Suveran vine
ligie in scopuri politice; această învi- cu o propunere concretă:
nuire-bârfeală, lansată Împotriva a- >Ar fi necesar (în vederea acestui
tâtor preoţi şi atâtor buni credincioşi, scop) să se constituie un organism
gata totdeauna să asculte de legea lui de studii economice a cărui valoare sâ
Dumnezeu şi să ducă o viaţă de buni fie relitfeu ţii susţinută de întreitul sâu
creştini; o viaţă de excelenţi cetăţeni, caracter d;= organism ce se bucură do
fiindcă-s conştienţi de datorinţfcle lor universalitate, permanenţă şi indepen
cetăţeneşti şi sociale nu numai faţs de denţă. Căutarea elementelor organizării
oameni, ci şi faţă de Dumnezeu. universale şi a potrivirii continue a or
„Nu vrem să mai adaugem ni mc, ci ganizaţie: acesteia cu variaţiile cons
numai să repetăm protestul Nostru tel tante a factorilor economiei, ar fi o-
mai explicit şi cel mai solemn io faţa biectul studiilor organizaţiei din chestie».
lumii intregi: Noi facem religie ai nu — Care va sà zică, se propune înfiin
politică. Şi nici nu vrem să facem po ţarea «nui ftl de senat de studii eco
litică. Toţi ştiu acest lucru. Toţi cari nomice, care să fie permanent, neatâr-
vreau să-l vadă, îl văd. Şi voim ca nător de state şi partide şi să repre
această mărturisire de credinţă ce f zinte toate tendinţele şi toate interesele
cem Noi, să mângâie pe atâţia dintje economice ale lumii.
fraţii Noştri în episcopat, pe atâţia d<n- Teza regelui Belgiti e aceasta : eco
tre acei scumpi preoţi şi fraţi cari nomia trebue scoasă din situaţia de
sufăr aşa fel şi atât de mult în urma subordine faţă de politică. Aata însă
!
persecuţiei şi pentru o bârfea ă ca cea înseamnă să te isbeşti de protecţionis-
vestejita de Noi..., bine ştiind că Noi mul naţional şt de diferitele forme de
suntem cu ei, că Noi ie cunoaştem neca capitalism şi socialism de stat, atotpu
zurile şi pătimirile şi că cea mai mare ternice astăzi. Spiritul de carc-i însu
şi cea mai adincâ durere a Noastră e fleţită propunerea Regelui Leopoid, ca
tocmai aceea de a-i şti răniţi într'o şi temeiurile sale principiare.sunt dintre
parte atât de simţitoare a nubilelor lo f cele îmi nobile. »Nu putem ascunde
suflete*. (scrie dânsul) că grupuri întregi din o-
menime nu se mai înţeleg*. De aceea prava e vorba să se facă în nu mai

caută să imobilizăm forţele spirituale mult de 20 luni! De altă parte, faptele,
ce emană dintr'un adevărat sentiment delà început şi până astăzi, sunt o per
de fraternitate". Şi de aceea e neapărat manentă şi ruşinoasă desminţire a cu
de lipsa ca opera de apropiere econo vântului metropolitan. Numai de creş
mică să aibă tot sprijinul nu numai al tinism, de evanghelie şi iubire de neam
guvernelor »ci şi aprobarea şi sprijinul nu i vorba în acţiunea de subminare a
marilor colectivităţi sociale, religioase, unirii, pe care o fac apostolii ortodocşi
filantropice; cu un cuvânt: a tuturor în Maramureş. (Plătiţi cu 7000 lei lunar
oamenilor în inima cărora e o dorinţă de către aceiaşi mitropolit, care vor
de înţelegere şi solidaritate*. beşte de >duhul evangheliei* etc.!).
Iniţiativa delà Bruxelles, deşi n'a fost Oricum, această mărturisire francă a
îmbrăţişată ce căldura ce ar fi meritat, unui adevăr mult prea isbitor decât să
îşi păstrează, totuşi (cum remarcă >Os- poată fi tăinuit, este mai onorabilă de
sarvatore Romano* 30. 7. 37) semniti- cât încercările de învăluire şi mistifi-
caţia de curagioasă chemare Ia reali ficare făcute de atâţia alţii. Totuşi, tre
tate, (n). cem peste ea fără alt comentar. Nu ea
interesează aci, in primul rând. Ci sta
Ofensiva o r t o d o x ă rea de spirit din care s'a zămislit cu
vântarea I. Prsf. Visarion. Ea este cu
Tezele articolului nostru din fruntea totul concludentă privitor la mentali
acestui număr au căpătat, înainte chiar tatea şi gândirea ortodoxiei româneşti.
de a fi publicate, o nouă confirmare.
i. P. S. Sa, adecă, vrea cu orice preţ
Una care, dacă nu era necesară, este
unirea religioasă a Românilor într'e
de mare greutate. Are caracter oficial.
singură biserică: in interes naţional.
Este cuvântarea rostită de I. P. Sa
Nu e străin de gândul de a ne yedea
mitrop. Visarion al CernSuţului în adu
pe toti adunaţi sub aripa Romei. Dar
narea de constituire a nouei vlădicii
dacă asta nu s'a făcut, de 20 de ani,
ortodoxe din Maramureş. Dacă până
apoi să ne facem cu toţii ortodocşi, o
acuma tot s'au mai găsit naivi cari să
ispravă de nici 20 de iuni. Fiindcă in
se înşele asupra adevăratelor rosturi a
teresele neamului aşa cer: o singură
acestei ctitorii, precum şi a mentalităţii
biserică românească. — Nici vorbă
din care a răsărit, de-acuma înainte ast
despre: adevăr şi căutarea lui, de vo
fel de eroare nu va mai fi cu putinţă.
inţa lui Hristos pe care trebue s-o ur
Mitropolitul a spus lapidar, că „noua
măm între toate împrejurările. Ci nu
Episcopie a Maramureşului a luat fiinţă
mai şi numai consideraţiuni de ordin
cu următoarele două mari meniri: întâi,
naţional.
să apere şi să consolideze în acest
Nimenea nu neagă importanţa covâr
colţ de ţară credinţa străbună orto
şitoare a acestor interese. Mai ales nu
doxă ..; apoi să facă reîntregirea aces
noi, acei delà Blaj. Fiindcă aici este va
tei religii printre fraţii români des uniţi
tra adevărată a duhuiui românesc. Ne
în 1700"... Că aceasta reîntregire nu
întristează totuşi această argumentare,
trebue făcută prin ^frământări şi cuce
mărginită in întregime in hotarele vre
riri neprietinejti, ci prin duhul dragos
melnicului. Ea arată că cercurile con
tei evanghelice şi a iubirii de neam"..
ducătoare ale ortodoxiei româneşti
este o consolare de circumstanţă pentru
trăiesc exclusiv in această sferă redusă,
cei osândiţi la moarte. Cu atât mai
a intereselor trecătoare. Ceeace nu mai
slabă şi mai fără valoare, cu cât este
e creştinism şi creştinesc.
absolut evident, că tinta propusă: des
Ar fi dureros acest lucru chiar dacă
fiinţarea bisericii unite, cuprinde in sine
dânşii ar avea dreptate In judecarea in
în chip necesar „frământări şi cuceriri
tereselor momentane ale neamului. Ros
neprietineşti". Mai ales că toată is
tul ierarhiei bisericeşti este, anume, să
fie trimbiţa neadormită a eternului. colo. Răspândire mai largă şi trăinicie

Abdicând delà acest rol, tşi neagă în îşi asigură însă, fără doar' şi poate,
suşi dreptul de existentă in comunita după ce Leo Isaurul, furios împotriva
tea naţională care ii tine şi susţine Papei Gregoriu III care osândise ca e-
tocmai cu acest scop: ca să fie vesti retici, în 731, pe iconoclaştii susţinuţi
torii adevărurilor veşnice. De cele vre de basileusul de pe malurile Bosforului,
melnice se îngrijesc alţi factori. Şi nici a smuls, prin edict imperial, de sub
aceştia n'au voie să vie in contrazicere, jurisdicţia Papii, provinciile bisericeşti
de dragul unor succese oricât de ispi ale Illyticului, Calabriei şi Siciliei, tre-
titoare, cu rânduielile divine. Fiindcă cându-le sub ascultarea patriarhului ţa-
adevăratele şi permanentele interese rigrădean, ştiut mai docil faţă de pute
ale neamului nu se reduc la astfel de rea lumească.
isbtnzi momentane, cari în realitate Cu vremea, mai ales în urma căderii
provoacă şi aduc dezastre. Conformi imperiului de Răsărit, s'ar fi topit însă
tatea orftnduielilor pământeşti cu nor şi aceste oaze aie ritului răsăritean in
mele adevărului etern: iată supremul marea latină ce le împrejmuia. Dar
interes naţional! moartea eroului albanez George Cas-
Las că, din Întâmplare, nici intere triota Skanderberg a avut drept urmare
sele de moment al neamului un reclamă imigrarea unei mari mulţimi de Alba
adunarea tuturor Românilor sub cârja nezi în Sicilia. In felul acesta ostrovul
patriarhului delà Bucureşti. Oricum am italian a devenit bastion al ritului bi
Întoarce şi suci lucrurile, pentru noi zantin catolic, iubit cu patimă sfântă de
toate drumurile duc la Roma. Este un cei fugiţi din caiea semilunei.
adevăr atât de limpede acesta, Încât Romei papaie i-s'a adus de atâtea
majoritatea covârşitoare a mirenilor or ori învinuirea că râvneşte fuziunea ri
todocşi inşişi.îl recunosc şi mărturisesc. turilor, cu intenţia de a scoate singur
Cum de oficialitatea ortodoxă, preocu biruitor ritul latin, roman. Actualul mo
pată exclusiv de interesele nationale, ment de ultraşovinisme de tot felul ar
n'a ajuns la această înţelegere a mo fi fost cel mai în nota vremii pentru a
mentului istoric, este aproape inexpli stinge ritul bizantin pe meleagurile si
cabil. Să sperăm, totuşi, că viitorul şi ciliene. Faptul insă că Vaticanul, chiar
ajutorul lui Dumnezeu va face lumină acum, trecând peste orice consideraţii
şi va duce la biruinţă adevărul, (a). vremelnice, ridică o eparhie proprie,
cu forme liturgice şi limbă liturgică
Noui eparhie răsăriteană deosebită de a Romei, pe seama unei
Şi Încă de rit bizantin. Şi înfiinţată minorităţi etnice, iu mijlocul lumii la
acum de curând, de Pius XI, în Italia, tine şi apusene, e o 4ovadă perempto
cu reşedinţa la Piana dei Greci, în Si- rie că, într'o lume ce nu mai ţine la
cilia. Gestul acesta al Romei papale a înţelesul cuvintelor, la Roma vorba e
stârnit o bucurie amestecată cu un sim vorbă şi faptele de acord cu vorba. Şi
ţământ de nespusă veneraţie faţă de dacă Roma papală spune că nu face
Părintele Obştesc in Inima tuturor cre deosebire între Greci şi Latini, răsări-
dincioşilor ce aparţin nouei eparhii. Ca teni şi apuseni, ci pe toţi îi cuprinde
de altfel, orice suflet ne orbit de patimă. în aceeaş dragoste, respectând la fie
Adevărat că ritul grec bizantin nu e care orice particularitate vrednică de
oaspe nou in acele părţi. Şi deşi e exa respect: aceasta o şi dovedeşte cu fapta
gerată părerea lui Rodota şi Pirri cari oriunde şi între orice împrejurări. — E-
îl vreau aci delà începuturile creştinis parhia Piana dei Greci rămâne şi ea,
mului, fapt e că in veacul V e acasă în între atâtea altele, o dovadă grăitoare
acele părţi, fie şi sporadic, pe aici, pe prin veacuri, (n).
Nr. 10-12 C0LTURA CREŞTINA 845
neşti, după un prea cunoscut calapod.

Pe povdrnlş
In schimb e ridicat în slăvi loan Hus.
Ad&nc pe adânc chiamă... Acum şapte In 1935 cei delà cârmă au ticluit o
sprezece ani >Clubul preoţimei cehe » dogmă fundamentală* a bisericii aces
catolice reformiste* a înfiinţat aşa zisa: teia ce a luat razna in capite et in
„Biserică cehoslovacă de Stat". Asta membris; >Biserica cehoslovacă e for
într'o pornire de indignare Împotriva mată de creştini cari vreau să imbibe
Romei papale, după ce se făcuseră în năzuinţelele religioase şi cunoştinţele
cercări să se stoarcă delà Sf. Scaun ştiinţifice cu spiritul lui Hristos, după
doue privilegii: limba cehă în slujbele cum acesta e cuprins in Sf. Scriptură
bisericeşti şi (asta mai ales!) ştergerea şi în vechea predanie creştină şi a fost
celibatului. împărtăşit poporului cehoslovac prin
Statul s'a grăbit să îmbrăţişeze cu mişcareahusită şi de către Fraţii Boemi*.
drag noua înjghebare, pentru susţinerea
Aşa stând lucrurile nu e decât firesc
căreia s'au găsit repede bogate resurse
ca nădejdile clădite de anumite cercuri
materiale. Lozinca iscusit şl cu înflăcă
pe această alcătuire hibridă să se spul
rare plasată: Naţionalism intransigent
bere în vânt. Nu e deci nici o mirare
şi mai presus de toate! s'a dovedit a
dacă » cercetarea slujbelor ei bisericeşti
fi de mare ajutor mişcării »reformiste«,
e de mântuială şi în silă; multe biserici
care mai venia cu o noutate: ştergerea
sunt închise săptămâni şi luni dearân-
oricăror impozite bisericeşti. In anul
dul şi în unele localităţi abia dacă ştie
prim au fost prinse în mrejele abililor
populaţia că in cutare parte de oraş se
pescuitori 500.000 suflete. In 1930 erau
află şi un lăcaş de închinare a bisericei
deja 800 000. Oeatunci numărul s'a mai
naţionale*. — Ceeace se zămileşte în
urcat cu câteva zeci de mii, aproape
păcat, sfârşeşte cu moarte ignobilă, (n).
exclusiv dintre cehi orăşeni, din pături
liberale ca gândire.
Recunoaşterea Tnfrîngerii
Pe lângă toată mana de stat şi pe Bolşevismul a prins şi prinde mulţi
lângă toate cele mai bine de 100 bi mile în mrejele sale cu mirajul unei
serici şi case de închinare bogat împo dreptăţi şi îndestulări paradisiace ce
dobite, noua formaţie ca doctrină se făgăduieşte să vrăjască pe pământ în
tot îndepărtează de ceeace se chiamă dată ce vine la putere. Faptele insă
şi este adevărat creştinism. Căpetenia arată contrarul ori unde se instalează
bisericească Dr. Farsky, ce-i drept, a bolşevismul la cârmă. Vorba-i una, iar
scris pe seama credincioşilor săi un ca realizarea e alta. Şi pe planul practic
tehism ce se apropia mult de cel a' primatul revine realizării, — punctul
Bisericii din care ieşiseră. Dar împre slab al comunismului.
jurări ulterioare silesc noua înfiripare Adevărul acesta îl recunoaşte şi to
să se depărteze tot mai mult de calea varăşul francez Aubin Rieu-Vernet, care
deia început şi tot în spre mai rău. In a rămas consternat de cele văzute în
urma faptului că pertractările cu orto tr'o recentă călătorie a sa prin Rusia
doxia sârbească au eşuat, «biserica na şi Spania. Gazeta „La Dépêche* (radi-
ţională cehă* s-a trezit fără episcopi şi cal-socialistă) aduce din peana numitu
aşa şi fără perspectiva preoţiei. Prin lui rândurile amare:
urmare şi fără sacramente. >Nu-i greu să propovădueşti revoluţia.
In faţa acestei realităţi, s'a început Dar s'o organizezi, să-ţi înfăptueşti fă
degringolada doctrinară : întâiu s'a găduinţele, să prefaci un haos econo
schimbat concepţia despre persoana lui mic într'un sistem al dreptăţii: asta-i
Hristos. Dumnezeirea Mântuitorului lu altceva. Până acum toate încercările au
mii — cum notează Deutsche Presse din dat faliment. După douăzeci de ani de
Praga (14. 9. 37) - e tăgăduită, Fiul zile, Rusia încă tot dibueşte, experi
Omului fiind trecut între geniile ome mentează, dă indărăpt. Muncitorul, ea
pretutindenea, primeşte plata cores tuirea (şi în lumea aceasta, nu numui

punzătoare muncii sale şi e tot aşa de în cealaltă) decât Isus Hristos. (n).
puţin liber ca în alte state culturale.
E o înfricoşată răspundere pentru spi Sfârşitul unei lupta
ritele revoluţionare să propovăduiască Regimul «Frontului Popular» camuflat,
răsturnarea unui sistem fără să fie stu cu L. Bluai în frunte, a vrut să deie
diat in prealabil metode sigure şi defi învăţământului religios în şcoalele pri
nitive pentru înfăptuirea unei mai mari mare ale Alsaciei-Lorenei o lovitură de
dreptăţi sociale şi a binelui obştesc. graţie. In acest scop a fabricat un de
»Fapt e că revoluţionarii spanioli so cret care punea părinţii în faţa alter
cialiştii de stânga, comuniştii şi anar- nativei : ori să abzică de instrucţia re
chiştii, mai bine de un an de zile cu- ligioasă în şcoala primară, ori să se
tropiseră Spania cu o intensivă cru împace tu un al nouăiea au de şcoală
ciadă revoluţionară. S'ar fi aşteptat piimarâ. Fireşte că cei provocaţi au
delà ei ca, odată ce au ajuns la putere, răspuns cu opoziţie dârză. Iar dintr'asta
să se vădiască o îmbunătăţire în ra s'a iscat o luptă şcolară extrem de vio
porturile dintre consumatori şi vânză lentă.
tori. Fapt este însă dacă vreodată con Care, acum, a luat sfârşit, oarecum
sumatorul a fost prădat, tras pe sfoară, pe neaşteptate. Anză i-a dat cazul unui
jefuit, asta-i mai vârtos de când revo anumit Wiilmann dinStrassbourg. Acesta
luţia a luat asupră-şi deplina răspun a fost amendat cu o sumă mărişoară,
dere pentru soartea Spaniei. pentruca nu şi-a trimis copiii la şcoală,
>Şi nu poate fi tras la îndoiala nici în nouile condiţii create de decretul
un al treilea fapt: Luni de zile anar şcolar al regimului Blum. Dar n'a plă
hiştii şi comuniştii au fost stăpânii ţării; tit amenda ci, încrezător în simţul de
au socializat şi colectivizat propucţia dreptate al justiţiei, a dat statul în ju
şi debitul. Şi cu ce rezultat? In loc să decată. Şi a câştigat procesul. Şi încă
fi schimbat mechanismul legilor econo strălucit, întru cât la desbatere i-a luat
mice burgheze, pe cari atât de pătimaş apărarea nu numai avocatul său, ci
le criticaseră, au făcut acelaş lucru. chiar şi procurorul statului.
Dar şi mai rău. Preţurile au fost urcate Dar printr'asta s'a dat peste cap toată
după capriciul cutărui şi cutări'i comi puterea de drept a dispoziţiilor ce pre
tet; plăţile muncitoreşti au scăzut după vedeau aplicarea pedepselor de felul
gustul unuia sau altuia dintre cei pu celor de cari îl scăpase, ca absolut ne
ternici. Cursurile au fost umflate ca pe vinovat, pe Willman, justiţia. Ceeace în
vremea de aur a speculanţilor şi a bo semna că tot atât de neindreptăţite sunt
gătanilor celor mai egoişti. Creditorii şi toate celelalte pedepse croite pentru
statului au trecut peste orice ordine aceeaş »vină«. Şi cu asta s'a pus cruce
ministeriale, când numai le-a fost pe unui decret păcătos şi prevederilor lui
plac. Pe titlul acomodării la împreju coercitive.
rările locale, au fost schimbate arbi Dar nu numai atât. Biruinţa aceasta
trar legile regimului de orice funcţio- a apropiat mult partidele antimarxiste,
năraş de a treia mână. Peste dări se între cari erau şi oarecari divergenţe
trage dungă, când încep să nu mai în de păreri. De-acum vor lupta deci vi-
semne şi un ce câştig. In locul solida ribus unitis împotriva „Frontului Po
rităţii interne pe care am visat-o, dom pular», ce s'a dovedit şi prin decretul
neşte egoismul". şcolar al regimului Blum de ceeace
... Stântă-i vorba Sfintei Scripturi: este: duşman al gândirii şi Înfăptuirii
Nu este alt nume in care să vină mân creştine, (n).
Mr. 10-12 CULTURA CREŞTINA 847
B I B L I O G R A F I E
ION BREAZU: Povestitori ardeleni şi bănăţeni până la Unire.

Antologie, cu prefafă, note bio-bibliografice şi un glosar. Cluj, 1937.
Antologiile îşi justifică apariţia prin ale literaturii ardelene. Şi, d. Ion Breazu
numele autorului care le acordă girul, era cel mai indicat pentru această mi
In definitiv, orice intelectual ar putea siune. Nu cu mult înainte de apariţia
publica o antologie — dacă n'ar fi par acestei antologii a povestitorilor arde
tea de răspundere şi de sever examen leni şi bănăţeni, d. Ion Breazu a între
al gustului său artistic, al informaţiei prins acel admirabil studiu asupra lite
sale istorico-literare şi mai ales al ma raturii Iribunei, apărut în Dacoroma-
turităţii şi onestităţii sale ştiinţifice. An nia VII. Antologia de azi nu e decât
tologiile nu pot servi interese perso consecinţa logică a acestui studiu. Mulţi
nale, nici satisface ambiţii efemere, nici scriitori aflaţi în antologia de care ne
acorda aureolă unei paupertăţi intelec ocupăm, au fost studiaţi amănunţit a-
tuale. Ele sunt rezultatul final al unor colo, cu o justă înţelegere, şi subt larga
îndelungate cercetări, care se descopăr perspectivă a evoluţiei culturii generale
(chiar fără a fi anunţate în prefaţă) în româneşti. Amănuntul semnificativ, rea
notele bio-bibliografice, în alegerea au lizările modeste ale acestor începători
torilor şi chiar în alegerea bucăţilor an de cultură, au fost studiate după cele
tologice; şi mai sunt expresia unei per mai severe criterii ştiinţifice, dar şi cu
sonalităţi culturale care înalţă construc o intuiţie ce surprindea întreagă co
ţia după un pian propriu. nexiunea de motive şi circumstanţe delà
De aceea este atât de bine venită baza stângăciei lor. Căci, în realitate,
antologia d-lui Ion Breaza, publicată în mulţi dintre aceşti dibuitori ascundeau
»Bib'sioteca secţiei literare şi filologice veridice talente, care, dacă nu s'au ma
a Astrei*. De mult se siraţia nevoia nifestat în opere nepieritoare, au servit
unei antologii a prozei ardelene (cum totuşi la pregătirea publicului ce va
se simte şi necesitatea unei antologii sprijini literatura de superior avânt şi
a poeziei ardelene.'). Povestirile şi schi expresivitate artistică de mai târziu. Şi
ţele care au relevat nume ca: Iosif Vul au servit apariţia unor scriitori mai în
can, Ion Al. Lapedatu, Virgil Oniţiu, zestraţi şi mai ajutaţi de timp. Acest
Ioan Popovici Bănăţeană, Ioan Russu- punct de vedere îl întâlnim şi la teme
Şirianu, Vasile Ranta-Buticescu, Ioan lia acestei antologii. Raportându-se la
Pop-Reteganul, Horia Petra-Petrescu, încercările originale ale membrilor so
Al. Lupeanu-Melin, Gheorghe Stoica ş. cietăţilor de lectură dintre anii 1850—
a., au rămas închise în paginile unor zi 1870, d. Breazu observă: „Dacă nu de
are sau reviste la care lumea grăbită alta, ele au stimulat interesul pentru
de azi nu se mai întoarce şi poate acest fel de literatură al membrilor a-
nici nu le reţine numele. cestor societăţi şi au îndemnat pe unii
să facă şi altfel, sau în tot cazul mai
Trebuia să se facă un act. de dreptate
bine decât aceşti începători. Istoria li
istorică, adunându-se de către cineva
teraturii ardelene va trebui deci să ţină
care cunoştea întreagă măsura efortu
seama de nuvelele şi povestirile, care
lui lor, semnele mai importante ale ac
se întind uneori pe foarte multe pagini,
tivităţii lor literare, să ss evidenţieze
în almanahurile «Zorile Bihorului*
rolul lor în evoluţia prozei noastre şi
(18S4) şi „Fenice" (1867) delà Oradea,
să se descopere caracterele dinstincts
84S CULTURA CREŞTINA Nr. 10-12
în „Muguri" (1859) delà Arad, „Muza lene doar in sărăcia stilului sau greşe
Romana" (1867) din Pesta, sau chiar in lile de limbă, decât prin această anto
„Foaia pentru minte" de după 1848 şi logie. Şi tot aşa: nu se putea indica
în „Aurora Română" (1863-1865) din mai bine (decât prin această juxtapu
Pesta.,.* D. Ion Breazu n'a putut con nere de bucăţi veridic ardelene) soluţia
centra în această antologie recolta unui unui „transilvanism' fecund, crescut
câmp aşa de vast. Totuşi, ţin să relev din realităţile noastre, şi nicidecum di
studiul sintetic delà începutul antolo sident şi refractar.
giei, în care trăsăturile caracteristice Urmaş, în muncă, al istoricului lite
ale literaturii ardelene (realismul, eti- rar Gh. Bogdan-Duică şi format în me
cismul, epicul, simţul umanului) sunt toda lui ştiinţifică, d. Ion Breazu îşi
surprinse atât la scriitorii reprezentativi continuă activitatea de cercetător lite
cât şi la cei minori, ca o fatală conse rar după un program care ne leagă
cinţă a stilului nostru de vieaţă. Nu se multe nădejdi.
putea da un mai luminos răspuns celor
care-^găsesc specificul literaturii arde- Radu Brateş
1 —
-, ' \ " • •- " •*-
%»r»^^ Delà Administraţia revistei

Am primit şi chităm, cu mulţumită, următoarele abonamente:
Câte 575 Lei: Italia: Rev. Teodor Raita; — Polonia: Rev. Ioan Kling.
Câte 500 Lei: America: Gh. Băbuţiu; — Gherla: Emanoil Pioraş; Italia:
Rev. Ioan Lazar; — Lugoj: Episcop Dr. Ioan Bălan; - Oradea: Prof. Dr. V. Chirvai;
— Trenton: Victor Crişan
Câte 300 Lei: Alba-Iulia: Dr. Gh. Petrean; — Bucureşti: Laurenţiu Mol
dovan, Gherman Laurian; — Bihor: Dr. Hanca Teodor; — Câmpia Turxii:
Ing. Victor Ungurean; — Cluj: Traian Gherman; — Deva: Dr. Eug. Tătar; —
Haţeg: Septimiu S. Ionaşiu vicar; — Oradea: Petru Tămăian; — Odorheiu: Dr
Victor Stoian; — Petrila Lonea: Dumitru Pop; — Satu mare: Silaghi Paul; —
Sibiu: Gen. I. Boeriu; — Socodor: Dr. B. Boldor; — Sighişoara: Dr. V. Ciura;
— Sf. Gheorghe: Dr. Ioan Roşu; — Timişoara: Dr. Ion Ţenchea.
Câte 280 Lei: Blaj: Alexandru Pol.
Câte 250 Lei: Alba-Iulia: Leonte Oprişiu; — Blaj: Ion Sâmpălean,
Ioan Popa, Săsărman Ioan, Septimiu Todoran; — Balinţ: Nicolae Fabian; —
Baia-mare: Pamfil Ossian; — Cluj: Victor Bojor; — Comloş: Gh. Medoia; —
Cugir: Paroh. rom. unită; — Capnict Vasile Cesărean; — Coşlar: Traian Mârza;
— Galaţi: Ioan Nemeş; — Gheorgheni: Artemiu Boeriu; - Jebel: Of paroh,
rom. unit; — Maieru: Iuliu Pop; — Nevrincea: Of. paroh. rom. unit; — Nă-
săud: V. Bichigean; — Remetea-mare: Ştefan Stănescu; - Sibiu: Bădilă Ioan;
— Santău: Of. paroh, rom unit; — Sighişoara: Of. paroh. rom. unit; — Scă
iuş: Of. paroh. gr. cat.; - Suplacul-de-Barcău: Of. paroh. gr. cat; — Surdeşti:
Virgil Şurani; — Ştmleul Silvaniei: Ioan Rinea; - Şeuşa: Alex. Precup; —
Tinca: Potoran Ioan; — Tăuţii-de-siis: Pr. Gheorghe Ştrenu; - Ţăudu: Vale/iu
Pop Papiriu;— Terebeşti: Paroh. rom. unită; — Turda: losif Balint; — Viişoara:
Ioan Mureşan; — Zălau: Ioan Mango; — Vulcan: Of. paroh. gr. cat.; — Vaida
Recea: Of. paroh gr. cat.
Câte 125 Lei: Alba-Iulia: Adrian Nestor, Vasile Urzică, Elie Magda; —

Revista Creștină

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Creștină

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

p ANUL XVII OCT.-DEC.U937 NR.

ORTODOXIA ROMÂNEASCA ŞI BISERICA UNITA

cei m a i c a p a b i l i teologi a i Bisericii o r i e n t a l e . El c o n d a m n ă

are pe plan vremelnic-naţional, pornirea de a distruge cu

A v e m convingerea sigură că în îaţa energiilor noastre,

Ţările româneşti Moldova şi Muntenia la începutul veacului

«) D. XENOPOL. Istoria Românilor, vol, XI. Iaşi 1896 pg. 33

') A. V1ZANT1. Veniamin Rostaki. Iaşi 1881 pg. 10.

Vechile şcoli de odinioară întemeiate pe lângă mănăstiri, de

') D. Xenopol, op. cit. pg. 163.

şcolilor de preoţi din Ardeal şi în deosebi a Seminarului din Blaj,

Seminarul lui Veniamin s'a deschis între anii 1 8 0 3 - 4 , după

Intors la Iaşi în 1812, din străinătate, unde făcuse studii

') A. Iorga, op. cit. pg. 17.

asemeni trebuiau predate deoarece ele cuprindeau cele mai înalte

') /, Raţiu. Vasile Fabian Bob, Blaj, pg. 10.

») I. Raţiu, op, cit pg. 7.

întovărăşit de profesorii mai sus numiţi se întoarse în Moldavia

») 1. Muşlea, op. cit, pg. 103—104.

o mare strădanie şi spor în învăţăturile predate şcolarilor, a fost

„Credinciosul acesta şi nepregetătoriul diregătoriu de stat, înfoca­

») Gazeta. An 1842, 140, 10.

îl va putea sprijini. Bietul Fabian silit de cumplitele lipsuri nu

*) î. Raţiu, op cit. pg. 21.

lui pribeagului ardelean, a fost aşezată în cimitirul Bisericii Aca­

•) D. Xenopol. Memoriu asupra înv&ţ&mântulul superior în Moldova.

Timpul cât şi-a petrecut copilăria în casa părintească, apoi

') Bogdan Duică, op. cit. pg. 17.

Bariţiu, ceva mai târziu întreprinde uu drum lung prin Bucovina

') Bogdan Duici, op. cit. pg 54.

materii. Aici s'a pus cu temeiu pe studiu, muncind cu râvnă

*) Bogdan Duică, op, ct. pg. 75 76.

via|ă pe pământul Ardealului. Discursul lui prin care vestea cu

măsură Simion Bărnuţiu, prin personalitatea, credinţele şi legă­

Viena desăvârşind marea operă de refacere a învăţământului

*) N. lorga, Istoria învăţământului românesc. Bucureşti 1928 pg. 299

Locul şi timpul nu ne îngăduie a face analiza amănunţită

') Luceafărul an 1905.

vlagă a învăţătorilor de peste munţi, serie începută la 1820 prin

Marea revoluţie în spirite a redeşteptării naţionale în Buco­

•) Raţiu 1. Dascălii noştri. Blaj 1908. pg. 102.

... Nu vă temeţi de nimica, spuneţi celorlalte naţiuni cu

') Moldovan op. cit. pg. 10.

nul — pe care a ţinut-o până la moarte în 1866 — deoarece în

«) Dr. 1. G. Sbiera. Aron Pumnul. Cernăuţi 1889 pg. 7.

Vestea Ardealului şi rolul cu'tural şi national al şcoalelor

') Dr. I. G. Sbiera, oo. cit. pg. 12.

Românilor de pretutindeni, fără de care nu se putea înfăptui

Preoţii au avut o înrîurire mare de tot: armata din Orient, de

decât un interes de partid, pentrucă este aparent sinceră — un isvor

financiară (şi după această pseudo-criză religioasă) a radicalilor

*) Atenţia ce s'a dat de către cutare şl cutare catolic anumitor svonuri

nică — oraşul însuş este foarte patriot — şi am avat, ca o încer­

Apoi regimul, adecă ministerul Blum a durat un an, hărţuit

fel de răzmirlţă, in care poliţia frontului popular a tras asupra mun­

îndoială rezultatul politicei de libertate şi egalitate a Revoluţiei.—

E foarte important să nu se peirdă din vedere această atmo­

delà fidelităjile Evului Mediu la negaţiunile şi la distrugerile totali'

Şi pentru a reveni la domeniul spititual, trebue să luăm act

*) Şi In atara de însăţi chestiunea religioasa, studenţii români, ortodocşi

de Radio guvernamental P. T. T., in timpul celor patru zile mai

Baudrillart, mai recent Mgr-ul Grente (vezi C. C. pag. 484). E încă

La ţară, bisericile sunt adeseori goale, afară de câteva provincii

„Credinciosul acesta şi nepregetătoriul diregătoriu de stat, înfoca

lui pribeagului ardelean, a fost aşezată în cimitirul Bisericii Aca

măsură Simion Bărnuţiu, prin personalitatea, credinţele şi legă

Marea revoluţie în spirite a redeşteptării naţionale în Buco

nică — oraşul însuş este foarte patriot — şi am avat, ca o încer

fel de răzmirlţă, in care poliţia frontului popular a tras asupra mun

E foarte important să nu se peirdă din vedere această atmo

către de Mun, generaţii de tineri catolici pătrunşi de doctrina so

Deci în Franţa, ca şi în Belgia, tinerimea catolică s'a reorga

goste fiească, vom încerca a scoate la iveală acea lăture a acti

rientă atât de lungă, primise cu plăcere sfaturile persoanelor bi

Mişcarea produsă de Francisc va fi deci, prin esenţă, evan

mai învăţaţi şi mai pioşi călugări din timpul acela, a n u m e cardi

la care se mai adaugă, drept timbru neîndoielnic, refrenul sau in

ce se dă copiilor cari colindă din poartă 'n poartă strigând „Hri

In înţelesul verbului KvXevSét», KvXtvôw, au colindat şi popoa

trebarea despre originea lamei, problemă de Cosmogonie. In solu

la fântână, ande iarba creaţă, „In patru se 'mpMeşte, Verde putre

mai bun, ca oaia bună', „că vara te îndulceşte şi iarna te încăl

Colindele sociale ne dau icoana vieţii intime. El ne repre

nice de a figura ca modele în cărţile de cetire. Aceste toate do

Sunt în oiinde şi multe versuri stinghere, fără rimă cores