Sunteți pe pagina 1din 4

Sfântul Fotie cel Mare

Despre Mistagogia Sfântului Duh

Traducere din limba greacă veche,


introducere, note şi index
de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Traducerea s-a făcut cf. Fwtiou Patriarcou,


Peri tij tou Agiou Pneumatoj Mustagwgiaj,
in Patrologiae Graecae, tomus 102,
Turnholti (Belgium), f.a., col. 279-400.
9. Căci tu gândeşti acestea: Dacă Duhul purcede de la
Tatăl şi purcede şi de la Fiul, atunci de ce nu desfiinţăm, din
acelaşi motiv, de care nu avem nevoie, (o, minte înceţoşată
de beţia necuviinţei!) şi celelalte însuşiri neschimbabile [
tw/n ivdiwma,twn avmeta,ptwton] 1 , şi Tatăl cel iubit (să ne
miluiască, şi blasfemia mai multor cauze 2 să cadă pe capul
lor!) să rămână doar cu numele, ca unul care Îşi dă Sieşi
însuşirea personală care Îl caracterizează, dacă tearhia
persoanelor se ascunde într-o persoană din două persoane?
Căci această [erezie] ne răsare nouă ca un alt Sabelie 3 ,
mai bine-zis, ca o altă monstruozitate semi-sabeliană.
10. Căci aceştia 4 nu ar fi gândit despre Fiul şi nu s-ar
fi extins folosindu-se de subterfugiul acestei naşteri absurde,
dacă nu li se părea mult mai insuportabilă şi cu totul demnă
de calomniat însuşirea Tatălui, fapt pentru care spun, că
[prin purcederea de la două principii] se face evidentă cauza
purcederii.
Dar din aceste două fabule neevlavioase [tou.j tw/n
dussebw/n mu,qouj] reiese faptul că şi Fiul şi-a schimbat şi
comprimat însuşirea [personală], căci avem o comprimare
[a Tatălui şi a Fiului pentru purcederea Duhului], apoi o
împărţire [de fiinţă a Lor] şi o împărţire a celor neîmpărţite.
Iar dacă aceste însuşiri sunt puse pe seama Tatălui şi
sunt ale Sale, acestea fiind o caracteristică a persoanei Sale,
adică unirea neamestecată, cum de nu vedem din însuşirea
pe care o are [Tatăl], inventarea unei însuşiri [th/| kainotomi,a|
tou/ ivdiw,matoj] prin împărţirea Amândurora? Căci este
înfricoşător faptul, că blasfemia acestora noi o facem
cunoscută prin dezbaterea ei.
11. În afară de cele zise până acum, dacă vedem două
principii în Treimea cea preadumnezeiască şi mai presus de
fiinţă, unde mai este monarhia [Tatălui] cea prea lăudată şi
stăpânirea [Sa] cea peste toate? Cum de nu arată aceştia cele
ale politeiştilor şi cele ale ateismului? Cum de nu se arată [în
aceasta] 5 , sub formă creştină, superstiţiile rătăcirii eline,
despre care am vorbit în introducere?

1
Ale persoanelor dumnezeieşti.
2
În Treime
3
Sabe,llioj
4
Cei care susţin erezia Filioquistă.
5
În erezia lui Filioque.
12. Iar dacă admitem că sunt două principii în
monarhia Treimii, cum de nu s-au gândit şi la existenţa unui
al treilea [principiu] producător?
Căci prima cauză este fără de început şi mai presus de
început, fiind de sine stătătoare. Însă cei neevlavioşi, care
stau la masa [Stăpânului], au tăiat dumnezeirea şi au format
o diadă din unitatea Treimii dintru început.
Însă Dumnezeirea cea mai presus de orice început,
neîmpărţită şi simplă, este mult mai evident fiinţa Treimii
decât a diadei, pentru că însuşirile [personale sunt în acest
caz ] în armonie.
13.Cum pot să sufere urechile creştinilor [Cristianw/n
avkoai/j] unele ca acestea? Nu sunt mânia şi lacrima, patimile
şi toate cele care nu pot sta la un loc cu ele 6 , adunate cu forţa
în îndrăznelile lor neevlavioase 7 ?
Căci mânia este aceea prin care ne umplem de toată
nebunia [avpo,noian], pe când lacrima distruge lipsa de ajutor
pe care o purtăm în noi 8 . Iar când cei evlavioşi sunt mâniaţi
[de către alţii], plânsul din fiinţa lor nu e trecut cu vederea 9 .
14. De aceea este nelegiuit lucru să nu vezi, cât de
explicită este multa neevlavie a acestora. Căci, dacă după
[principiul] anarhiei 10 , cauza paternităţii şi cauza [în Treime]
este stabilită dintru început la cei de o fiinţă, atunci şi Fiul
este cauză [în Treime].
Căci cum am [putea] scăpa altfel, de cele aşa-zise
două cauze interschimbabile [parallattou,saj] în Treime?
Căci, pe de o parte, avem anarhia şi confirmarea ei în
aceasta 11 iar, pe de altă parte, avem, în acelaşi timp, o cauză
[în Treime] şi o reîntoarcere la cauză, cât şi posesii
simultane fără distincţie [diafora|/][a fiinţei dumnezeieşti].
15. Căci dacă Tatăl este cauza Celui care Se naşte din
El, nu după raţiunea firii, ci după raţiunea ipostasului 12 ,
atunci acesta 13 [predică] în mod nelegiuit, că în ipostasul
Fiului constă raţiunea ipostasului paternal (lucru pe care nici

6
Virtuţile şi faptele bune
7
În cărţile şi cuvântările lor
8
Lacrima curăţeşte păcatul, din cauza căruia nu simţim harul, ajutorul lui Dumnezeu
în fiinţa noastră. De aceea, spune Dumnezeiescul Fotie, că ne purtăm în noi lipsa de
ajutor, pentru că ne purtăm în noi păcatele, care ne fac insensibili la harul lui
Dumnezeu.
9
De către Dumnezeu
10
Pe care îl instituie Filioque
11
În Treime
12
A persoanei
13
Filioque
Sabelie nu l-a îndrăznit, adică să vorbească despre o
monstruoasă filialopaternitate 14 ). Însă Fiul nu poate fi în
niciun fel cauza [vreunui ipostas] din Treime.
16. Căci nu numai aceasta trebuie spus ci şi următorul
lucru: că această neevlavioasă [învăţătură] împarte ipostasul
Tatălui în două.
Însă prin aceasta se amestecă ipostasul paternal, al
Dătătorului Legii cu ipostasul Fiului, ca părţi ale unui întreg.
Însă, după cum s-a spus, nu după raţiunea firii, ci după
raţiunea ipostasului Tatăl este cauza celui [născut] din El.
Însă gura cea luptătoare cu Dumnezeu [h` qeomaci,a
boa|/] spune că şi Fiul este cauza Duhului, spunând astfel că
Tatăl şi Fiul împart împreună acelaşi ipostas. Din aceasta
rezultă faptul, că Fiul împlineşte 15 ipostasul Tatălui, ca unul
care avea nevoie de un supliment prin aşa-zisa legătură
împlinitoare 16 . Iar Fiul este considerat a fi o parte din Tatăl,
fiind astfel transformată în diadă taina înfricoşatei Treimi.
17. Şi alte multe lucruri drăceşti [vzizani,wn] [vin de
aici], căci multe rele au ieşit la suprafaţă dintru început. Căci
nu numai în somn eşti înşelat [de către demoni], ci şi treaz
fiind.
Dar privegherile sufletului şi atenţia noastră [sunt
îndreptate spre a ne scăpa] de rănirile de moarte ale minţii
noastre, pentru ca nu cumva naşterea noastră cea de sus şi
mântuirea noastră, să fie însămânţate cu sămânţa celui de alt
neam 17 şi să avem războaie [avqli,aij] în sufletele noastre.

14
Adică Fiul ar fi născut pe Tatăl.
15
Completează
16
Pe care o propune Filioque.
17
A diavolului