, :,\

1
~,

1II
j
" ŞTEFAN MUNTEANU
I

CUVÂNT ŞI CULTURĂ
Însemnări pe marginea cultivării limbii

I
"

Editura AMPHORA
Timişoara, 2000
EDITURA AMPHORA j'

1900 Timişoara, Aleea Sportivi1or 8/16

:1
,
i
instructiv, asociat cu dorinţa de a-ţi schimba deprinderi le şi optica,
reprezintă factori decisivi, dincolo dc sfaturile didactice.
Opţiunea cititorului rămâne, deci, suverană: cu condiţia câ tot el se
obligă să opteze pentru ceea ce trebuie ...
Cineva ar putea obiecta că felul de prezentare a faptelor în paginile
acestci cărţi seamănă cu un tablou compoLit înfăţişând figuri disparate,
memhra disiecta adunate de ici-colo şi puse alături mai mult sau mai
puţin cum se va fi nimerit.
Autorul îşi recunoaşte acest neajuns şi această vină. EI se consolea7ă
însă cu gândul luat drept argument de partea lui că nu toate lucrurile din
preajma noastră despre care vorbim şi nici toate evenimentele pe care le
c apitolul 1
trăim se Înscriu în experienţa noastră Într-o ordine sistematică fliră cusur.
Dimpotrivă. Ele urmează adesea o linie sinuoasă şi aleatorie ce se
sustrage de multe ori rigorii desenului geometric - lucru de aşteptat să Generalităti
,
se întâmple şi pe terenul nisipuri lor mişcătoare al experienţelor încercate
de vorbitorii unei limbi.

o precizare, În încheiere, despre titlul cărţii. El vrea să indice raportul

de implicare existent Între conţinutul termenilor alăturaţi: cuvânt este
întrebuinţat cu înţeles metonimic pentru noţiunea de "limbă"; CIi/tură se Limitele limbajului meu
referă la exprimarea cultivată, pusă În relaţie cu modalitatea de gândire şi
semnifică limitele lumii mele.
de formulare prin cuvinte a ideilor. Această modalitate de utilizare este
percepută ca marcă a gradului de instrucţiune şi educaţie a vorbitorului,
altfel spus, ca semn distinctiv al omului trecut prin şcoală, dar şi sensibil, Ludwig Wittgenstein
totodată, la preocuparea de a sc conforma normelor impuse de un
comportament lingvistic civilizat în raportmile lui ca vorbitor (autor) cu
membrii comunităţii în mijlocul căreia trăieşte.

Autorul ilduce cuvenitele mulţumiri prof. Florentina LeucuţÎa şi conf.

univ. 1. Funeriu pentru preţiosul concurs pe care l-au dat cu privire la
tehnoredactarea şi corccturile lucrării. Aceleaşi calde lTIulţuniri prof. univ.
Sergiu Drincll, directorul Editurii Amphora, care şi-a asumat diticila
răspundere de a publica această cartc.

Tifl1i~·oara. august 1999 Şt. M.

6 7
 1. "La început a fost. Cuvântul'

Obiectul comentariului ce unnează va fi un celebru pasaj din Noul

((',I"famen! şi
anume primul verset din Evanghelia după foan, citat de
ntlÎtca ori şi în anumite împrejurări: "La început era Cuvântul şi Cuvântul
era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul", Textul original, În greceşte,
l'stc acesta: "En arche eu ha Logos, kai ha Logos en pras ton Theon, kai
ho Thcos cn ha Logos". În latineşte (Vulgata), el a fost tradus astfel: "In
principio erat Verbum, et Verbum erat apud Oeum, et Deus erat
Vcrbum".
Nu va fi vorba În cele ce unnează de o exegeză teologică a textului,
rare intră În competenţa savanţilor În domeniu. Va intra în discuţie numai
tl'rmenul Logos din originalul grecesc, tradus În latineşte prin Verbum, iar
in română prin Cuvânt. După această traducere s-au orientat şi limbile
moderne: francezii au redat pe Logos şi Verbum prin Verbe, iar germanii
prin Wort. De altfel, în filozofia greacă, termenul Logos a desemnat
totdeauna ideea unei identităţi fundamentale Între actul vorbirii şi
pn)cesul gândirii.
Traducerea gr. Logos prin Cuvânt pur şi simplu trezeşte filologului
Imelc nedumeriri. Pentru înţelegerea lucrurilor, să facem apel la istoria
I('!"menului.
Rădăcina i.e. a gr. logos este leg, tot astfel e şi în latină, sensul iniţial
Ilind a culege, a alege. Lega înseamnă în greceşte "adun", "aleg", în
Liiină "culeg", "citesc". Logos a fost întrebuinţat mai întâi de filozoful
pn::socratic Heraclit din Efes, care i-a dat sensul de "ordine necesară
proprie atât cosmosului, cât şi gândirii omeneşti în fonna ei superioară".
1.;1 Platon logos este folosit cu accepţia de "Dumnezeu ca izvor al
Ilk. ilor", iar de către stoici, cu înţelesul de "raţiune cosmică, destin".

9
 Un rol fundamental în definirea acestui concept Iii avut Filon din
Alexandria, filozof mistic, care a trăit între anii 25 î.H. şi 40 d.R. El a
interpretat NOIII Testament prin mijlocirea filozofiei greceşti şi a
influenţat într-o mare măsură doctrina religioasă a creştinismului. Pentru
Filon, logos este raţiunea divină, o ipostază a divinităţii; este Cuvântul
divin, pe care creştinismul l-a identificat cu Iisus Hristos, propovăduitorul
prin viu grai şi simbolul noii credinţe.
Iată de ce atunci când poeţii, mai ales, îşi revendică privilegiul de a fi
stăpâni pc virtuţile cuvântului, invoeând fraza de la începutul Evangheliei
după ioan, la care şi ei ar fi părtaşi, ca unii ce se simt nu atât mânuitori de
cuvânt, cât mai cu seamă mântuitori ai euvântului, cum voia Lucian
Blaga, frază de unde le-ar fi venit şi harul poetic, ei, poeţii, pierd din
vedere cu voia, dar, de regulă, fără voia lor, semnificaţia cu totul
particulară cu care este folosit substantivul Cuvânt în Bihlie. Pentru a fi
mai explicit: ei iau, pe cât se pare, drept interpretarc unilaterală, univocă,
a substantivului CuvlÎnt, pc cea verbală, comună, cu înţeiesullexicologic
(şi lexicografie) de "vorbă", nu pc aceea de "Logos", în care se cuprinde
ideca de rariune, raţiune divină din Evanghelia după ioan.
Deşi credinţa se călăuzeşte după alte norme decât cele ah; raţiunii,
totuşi, a susţine, fără comentariul de rigoarc, că la început a fost
Cuvântul, fără a ţine seamă că în spatele cuvântului se află ideea, spiritul,
raţiunea, În care cuvântul îşi are izvorul şi fără de care el n-ar exista nici
măcar ca umbră, Înseamnă o abatere de la un adevăr elementar, de natură
lingvistică şi de la reflexele lui conceptuale şi chiar teologale. Abaterea În
astfel de împrejurări se numeşte omisiune prin tăcere, prin ignorare cu
bună ştiinţă. Explicaţia etimologică şi semantică ce se cuvine să fie dată
conceptului teologic la care nc-am referit nu ştirbeşte şi nu pune în
primejdie conţinutul dogmei creştine. Estc, În definitiv, un elogiu adus
raţiunii, spiritului de pe uona cărora credinţa nu arc decât de câştigat.
Cât despre sentimentul poeţilor de a se şti şi de a se proclama
ereditari ai Cuvântului când se citează Evanghelia după ioan, aceasta este
o chcstiune care intră Într-un alt plan al discuţiei.
10
2. Cuvânt şi realitate.
Constantin Noica citează undeva această frază a lui Martin
lleidegger: "Când merg prin pădure, merg prin cuvântul pădure".
Este o afirmaţic care sintetizează, se pare, ceea ce s-ar putea dezvolta
într{) carte sau Într-un capitol dintr-un tratat de filozofie a limbajului.
Ce este de relevat în aserţiunea gânditomlui german? Ea pune în
tcrmenii cei mai direcţi şi mai proprii, deşi figuraţi, raporul între limbaj şi
realitate. Prin limbă, care este calea noastră de acces spre cunoaştere, ne
simţim purtaţi, cu ea şi prin ea, spre realitate, spre lume şi spre noi înşine.
Suntem nu in preajma realităţii, a lumii, ci a priori în mijlocul ei, întrucât
deţinem imaginea ei graţie unui proces aperceptiv şi o păstrăm depozitată
in concepte care se concretizează, se reactualizează în comunicare, in
gândire verbalizată. Cuvântul nu este, în această ipostază, decât faţa
manifestă a conştiinţei, transmisă prin cuvinte, este gândul ieşit în lume şi
tăcut perceptibil prin cuvânt, este senzaţia sau percepţia, impresia sau
ideea travestită, incorporată şi căzută în semn, în semnificant şi prin
aceasta eomunieabilă. "Limbajul re-produce realitatea", scrie Ferdinand
de Saussure. idee, cuvânt (limbaj), realitate sunt noţiuni care, privite din
unghiul relaţiilor schiţate mai inainte, nc duc eu gândul la teoria
platoniciană despre eunoaşterc sau, în orice eaz, foarte aproape de ea.
Ne putem întreba dacă aceasta este accepţia pe care o atribuie
Heidegger tezei sale. Există temeiuri pentru a crede că nu trebuie să ne
îndoim de acest lucru. Ea are nevoie însă de câtcva precizări. Fără
intenţia de a recurge la un joc de cuvinte, se poate afirma că limba estc
mai mult decât purtătontl nostru de cuvânt faţă de realitate. Ea este o
realitate, abstraetizată însă, sublimată în concepte şi simboluri existente în
această condiţie, în această stare în conştiinţa noastră. Pădurea este pentru
Il
mine, şi pot rătăci prin ea înainte dc a fi păşit pc cărărilc ci, şi
s-o fi lacut ori s-o fac vreodată.
Aceasta pcntru că numele pe care ea îl poartă şi acţiunea imaginată
de mine prin asociere cu numelc obiectului precedă actul fizic al
întâlnirii cu ea. De unde rezultă că reprezentarea pădurii în mintea mea
tiind anterioară, ca fapt de gândire, şi putându-mă de accea dispcnsa dc
cunoaşterea directă, perceptivă, îmi îngăduie să străbat cu piciorul
potecile pădurii pe care mi le evocă de fiecare dată substantivul,
complexul sonor, semnul, simbolul verbal pădure. Cuvântul rostit, auzit
sau citit este, sub acest aspect, o ctapă iniţială, o prefaţă, o precunoaştere,
şi, deci, o fază preliminară şi necesară a cunoaşterii sensibile din etapa ei
ulterioară, finală şi experimentală. (De aceea a citi înseamnă pentru Paul
Valery a trăi acolo unde ne duc cuvintele.)
Pentru a-şi excrcita funcţia gnoseologică, funcţie asumată de cuvânt,
acesta trebuie să fie perceput de minc, vorbitorul, ca un nume al
obiectelor şi fenomenelor, ca actul lor de identitate şi dc cxistcnţă. O dată
găsit numele, obiectul, realitatea capătă consistenţă, conţinut, se
umplu de scns, mi se adresează, mă fac părtaş la cunoaşterea lucrurilor,
invitându-mă să mă apropii de înţelegerca lor. Emincscu nu a văzut
marca dccât târziu, foarte târziu, după ce îşi scrisese poeziile În care a
cântat-o. N-am rătăcit niciodată printr-o savană, dar ştiind ce Înseamnă
cuvântul, dintr-un dicţionar, pot oricând să cutreier cu gândul spaţiile
imense ale vegetaţiei tropicale. O condiţie esenţială trebuie Însă
respectată cu stricteţe: să fie pus de acord cuvântul cu ceea ce semnifică
numele obiectului desemnat, şi dacă el răspunde acestei funcţii fără
eonstrângcrc. Căci, dacă e supus presiunii şi prin aceasta divergenţei,
divorţului dintrc scmnificant şi semnificat în raport cu realitatea la care se
referă, cuvântul reflectă o imagine strâmbată a accstcia, carc nu rămânc
fără consecinţe şi asupra mentalităţii şi personalităţii vorbitorului, Istoria
şi ideologiile nc-au dat. din păcatc, dcstule excmple în această privinţă.
Dar să revenim la relaţia între cuvânt şi realitate În sensul gnoscologic
discutat la început, ilustrând{) cu un fragment din cartea lui Lucian Blaga
Hmnicul şi cântecul vârste!or (1965, p. 100-101). Blaga îşi amintcştc de
un coleg de şcoală, Remus, originar din comuna Vinerea, dc I~Îngă
12
chiar fără Orăştie. Acesta şchiopăta la Învăţătură, mai mult din nepăsare decât din
lipsă dc înzestrare pentru carte. De altfel, scrie Blaga, el însuşi îşi ironiza
uneori cu haz dezinteresul opac şi admirativ faţă de orice abstracţiune.
"Ştii - spunea el- cu sunt în accastă privinţă ca badea Ion din Vinerea,
căruia i-am strigat Într-o zi peste gard: «Hei, bade Ioanc, dc ce nu sădeşti
în grădina matale şi câteva rânduri de logaritmi? Cc frumos ar creşte!» Şi
care îmi răspundea: «Noroc să dea Dumnezeu, aş sădi, da' n-am răsad!»".
O ti fost ironie în răspunsul prompt al lui badea Ion, o fi fost el de
bună credinţă, convins fiind că domnişorul ştie el ce zice, e greu de spus.
Fapt este că pentru ţăran, o dată ce exista, cum afla atunci, numele unei
t10ri despre care nu auzise încă, trebuia să fi existat şi obiectul, floarea.
Badea Ion n-a avut însă inspiraţia să-i ceară interlocutorului care l-a
agrăit şi răsad de logaritmi ...
Fără să-I fi citit pc Ferdinand de Saussure, ţăranul din Vinerea ştia că
() floare se poate numi oricum, stânjenel sau cârciumăreasă sau altfel. Era
de-ajuns să aibă un nume, un certiticat de identitate, care să-i ateste
existenţa. Badea Ion s-a arătat încrczător poate şi din bunăcuviinţă în
vorbele unui tânăr şcolit. Oricum, el a lăsat să sc înţelcagă cu claritate de
cc îi lipsesc tufele de logaritmi în grădină, fără a stărui. Pentru ci, un
cuvânt, un nume, deşi neauzit până atunci, avea un sens, un conţinut care
îl ducea spre o tufă de flori posibilă. În mintea lui, ţăranul a şi văzut acea
tufă ea o ipostază şi poate chiar ca o promisiune. Ea şi-a găsit loc în
mintea lui ca idee preexistentă, premergătoare florii, idee din care trebuia
să sc nască şi obiectul concret care o justifica, îi tăcca cu putinţă intrarea
În sistemul lui de gândire. Ideea simbolizată, semnificată prin
cuvântul-semn, era în aşteptarea încorporării ei Într-o formă sensibilă
pcntru a deveni obiect al unei realităţi perceptibile. Dar drumul nu avea
soqi să fi fost străbătut până la capăt, pentru că pornea de la o ficţiune:
lipsea modelul. De accea tufele de logaritmi n-uveau să Înflorească în
grădina lui badea Ion de la Vinerea, căruia nu i s-a dat şi răsad pentru
ele: semnificantul era utopic şi vid de semnificat, de conţinut.
Limba cste acca facultate miraculoasă a spiritului aptă să construiască
în planul gândirii o lume paralelii cu cea contingentă, să recreeze o lume
de simboluri pe care o păstrăm cu noi şi în noi prin mijlocirea semnelor
13
verbale, a cuvintelor, aşa cum voinicul din poveste schimbă prin farmec
un palat de argint Într-o nucă, pe care o poartă cu el. Omul este singura
fiinţă căreia i-a fost dat să-şi trăiască existenţa într-un astfel de univers nu
numai exterior şi sensibil, ci şi interior, semnificant, şi reprodus ca
expresie mentală şi formală a celui dintâi. Fără limba cea de toate zilele,
universul ar fi pentru noi o masă indistinctă de forţe mute, misterioase şi
ostile, iar timpul - o categorie absentă şi moartă a eternităţii.
Am citat la început, pentru a ilustra ideea legăturii Între nume ŞI
lucru, cuvintele unui mare gânditor al secolului nostru. Ar fi fost posibilă
şi întoarcerea la zorii Evului Mediu, unde am fi descoperit aceeaşi idee la
Sfântul Augustin care, în De magistro, VIII, 24, sene: ,,0 dată ce am auzit
semnele (sunetele), gândul se îndreaptă spre lucrurile semnificate"
(... auditis signis, ad res semnţ{icatas!eratur intentio).
De unde se vede că ceea ce este nou trebuie căutat şi în ceea ce e
vechi, unde "noul" zace uitat nu o dată.
14
3. Cuvântul care defineşte: dezvăluie şi acoperă
Întrebarea chinuitoare pe care şi-o pune Eminescu în binecunoscutul
vers: Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul? ţine nu numai de arta
poetică, ci şi de profilul personalităţii umane, ca expresie a unei
modalităţi de gândire şi de comportament. Efortul de a pune de acord
ideea cu forma ci verbalizată, rostită sau scrisă, este semnul distinctiv al
probităţii cu care înţelegem să păstrăm cuvintele în limitele funcţiilor sau
Îndatoriri/or ce le-au fost încredinţate. Care îndatoriri? De a nu se
sustrage de la menirea lor, de a nu se îndepărta de adevărul spuselor
noastre şi a le strica astfel puritatea semnificaţiei lor originare. Sunt
instructive în acest sens reflecţiile despre cuvânt ale unora dintre oamenii
noştri de cultură. Iată pentru început o caracterizare a cuvântului făcută
de Ţitu Maiorescu, în care el vede o entitate complexă şi definitorie a
individualităţii omeneşti, ca şi a unei comunităţi naţionale:
" ... în realitatea vieţei noastre sufleteşti, cuvântul este un complex de
înţelesuri şi de simţiri care nu există niciodată singuratice, ci sunt
totdeauna legate de înţelesuri şi simţiri din alte cuvinte şi alcătuiesc astfel
intre ele ţesătura cea trainică a personalităţii unui individ, ca şi a unui
popor" (Neologismele, 1881).
Altă dată, Maiorescu atrage atenţia asupra pericolului pe care îl
prezintă cuvântul (limbajul) deturnat de la rostul lui firesc de o retorică
deşartă în stare să-i tulbure şi să-i abată calea de acces spre cunoaştere:
"Cuvântul, ca şi alte mijloace de beţie, scrie el, c până la un grad
oarecare, un stimulent al inteligenţei. Consumat însă în cantităţi prea mari
şi mai ales preparat astfel încât să se prea eterÎzezc şi să-şi piardă cu totul
cuprinsul intuitiv al realităţii, el devine un mijloc puternic pentru ameţirea
inteligenţei" (Beţia de cuvinte, 1873).
15

Prin Nicolae Iorga, stilul aforistic şi-a găsit o concretizare variată şi
spirituală în unul dintre cei mai străluciţi exponenţi ai genului. În volumul
său de Cugetări (1911), citim, între altele, şi această memorabilă frază,
care invită la meditaţie: ,,Afirm, este de părere marele Învăţat, trebuie
să însemne: cred, simt, iubesc, sunt gata de jertfă". Impresionantă
mărturisire, care şi-a aflat o deplină confinnare în viforoasa viaţă a
cărturarului, ca şi În tragicul lui sfârşit. Fapt surprinzător e că, fonnulată
astfel, această glosare a conţinutului unui verb al ziccrii, conceput nu
numai ea spunere, ea afirmare, ei şi, implicit, ca împlinire în act de
credinţă, de simţire, de iubire, de acceptare a jertfei, adică de realizare
prin [aptă, anticipează o teză care face, În zilele noastre, obiectul unui
domeniu de cercetare nou şi foarte promiţător, eum este acela al
pragmatîcii.
Dar este oare limba imaginea cxaetă a ceea ce vrem să credem că sunt
gândurile noastre încredinţate ei spre a fi limpezite şi filtrate prin lumina
purificatoare a adevărului? Nicolae Iorga răspunde: "Oamenii s-au
deprins a lega cuvinte care Sllnt potrivite În aşa fel, încât să poată oglindi
şi gândurile pe care nu le au În adevăr".
Elastică, această unealtă a cugetării omeneşti! Cu multe feţe şi cu tot
atâtea coarde; flexibilă, lesne acomodabilă, gingaşă şi eroică, brutală şi
perfidă, pregătită să spună deopotrivă şi da şi nu în aeelaşi timp - este ea
oare ceva aflat în afară de noi, încât să ne dea dreptul de a arunca vina pc
ea pentru a ne disculpa printr-o evitare laşă a simţului răspunderii?
Flaubert avea onestitatea să declare că "madamc Bovary c'est moi".
Nimic nu ne împiedică să păşim dincolo de literatură şi să afirmăm: limba
sunt eu.
Este, aşadar, o eroare să credem că limba este tiparul fără greş al
gândurilor şi simţurilor noastre, un fel de purtătoarc de cuvânt fără pată,
supusă lor cu totul şi de fiecare dată. "Limba, această imagină infidelă a
psihicului", scria A. Philippide acum aproape un secol.
Când vorbim despre limbă, ar trebui să avem în vedere pe lângă cc
este ea - dacă ne hazardăm până acolo - şi ce am vrea să fie ea, adică
ce şi În ce fel să fim noi Înşine prin ea.
În ultima vreme se vorbeşte tot mai mult despre alienarea limbajului
uman, despre incapacitatea omului modern de a comunica cu semenul
său. Aceasta s-ar explica prin distanţa pe care vorbitorul o pune, cu sau
16
nlră voia lui, între ceea ce gândeşte sau simte şi cuvintele cu care îşi
acoperă trăirile. Ne găsim, În aparenţă, în faţa unei insuficienţe a
limbajului, care nu ar fi altceva decât expresia incapacităţii noastre de a
pune de acord, din motive psihologice şi din altele, esenţa comunicării,
fondul ci adânc, aflat dedesubtul cuvintelor. Am amintit într-o altă ordine
de idei opiniile unor scriitori români în acestă chestiune. Se pot alătura de
data aceasta, pentru început, două observaţii ale unui scriitor străin, în
sensul observaţiilor de mai Înainte. Ele sunt transcrise dintr-un roman de
I"heodor Dreiser:
"Cât de adevărat e că vorbele nu sunt decât umbre ale substanţei
gJndirii noastre! Iată-i, de pildă, pe aceştia doi (este vorba despre
două personaje, un tânăr şi o tânără, angajate, din întâmplare, Într-o
conversaţie), schimbând fraze fără însemnătate, scoţând portofele, privind
cărţi de vizită, fără să-şi· dea seama că, de fapt, adevaratele lor simţăminte
erau cu totul altele. Nici unul nu era destul de înţelept pentru a şti ce se
petrcce în mintea celuilalt." (Carrie Meeher, în româneştc de Frida
Papadache, 1962, p.12). În altă parte din acelaşi roman, autorul
comentează: "Oamenii acordă, în gencral, prea mare Însemnătate
cuvintelor. Sunt stăpâniţi de iluzia că vorbele duc la rezultate importante.
De fapt, cuvintele sunt de obicei partea cea mai superficială din ceea ce
convinge. Ele nu înfăţişează decât nelămurit valurilc de simţiri şi dorinţi
ce se agită îndărătul lor. Când omul nu mai este absorbit de cuvinte,
inima are răgaz să asculte simţirile şi dorinţele" (p. 121).
Ce iluzii poate hrăni excesiva Încredere În cuvânt, se vede din această
anecdotă din lurnalullui Julcs Renard:
,,- Soţul dumneavoastră nu are nimic. Îşi închipuie numai că e
bolnav, spune doctorul englez". Câteva zile după asta, plină de încredere
în acest mare doctor, ea îi spune: ,,- Soţul meu îşi închipuie că a murit".
Nici prea mult scepticism, dar nici prea multă credulitate, ar fi morala
acestor pagini despre ce este şi ce nu este limba, ce sunt şi ce nu sunt
cuvintele pentru noi.
17

4. Expresie sincretică Între individual şi general
"Contradicţia fundamentală a limbajului constă în faptul că, deşi a
fost creat pentru a numi individualul, el nu poate desemna decât
generaluL"
Această afirmaţie îi aparţine lui Hegel. Cu toate că a fost fonnulată cu
aproape 200 de ani în urmă, ea conţine un mare adevăr, care rămâne şi un
prilej de meditaţie pentru filozofia limbii. Să ne oprim la cuvintele
filozofului german, pornind de la două exemple.
Când spun că omul este muritor sau că omul sfinţeşte locul, subiectul
omul din aceste propoziţii nu se referă la (} persoană anume, ci la orice
individ care intră în sfera noţiunii de Oln. Şi tot astfel când cineva spune
că lupul işi schimbă părul, dar năravul ba, substantivul+mbiect lupul nu
desemnează un anumit lup, un exemplar concret şi izolat văzut dc ccl care
rosteşte această frază. Om şi lup funcţionează în frazele de mai sus ca
noţiuni reprezentând şi desemnând ceva foarte general, valabil pentru toţi
indivizii, pentru toate exemplarele cuprinse în sfera acestor noţiuni.
Pentru a-i atribui o valoare determinată, particulară, substantivele în
discuţie trebuie scoase din categoria de noţiune în care ele au intrat în
situaţia menţionată până acum: aceasta Înseamnă a le individual iza, adică
a le da întrebuinţare în situaţii concrete, cum ar fi: Socrate a /lmrit În
Închisoare; Ionescu a căzut pe câmpul de luptă; Dăni/ă Prepeleac a
schimbat boii CUUIl car etc.
Se va obiecta că nu este nici o deosebire Între cele două tipuri de
frază. Este adevărat. Deosebire există, totuşi, dar ea nu este de natură
gramatieală, ci de ordin logic. Pentru înţelegerea acestui lucru, să ne
imaginăm împrejurările în care oamenii au folosit la început cuvintele şi
ce semnificaţie le atribui au. Nu ştim şi nici nu vom şti, probabil, când
ajunseseră ei să formuleze constatări de genul: mII/il esle /III/ri/or. Este
18
sigur Însă că ei au făcut constatarea strict empirică, observând că X nu
mai este în viaţă, acesta putând fi bărbatul sau femeia, sau copilul care
trăia până mai ieri şi care s-a înecat, ori a fost muşcat de un şarpe
veninos, ori a murit săgetat de un duşman al tribului. În toate aceste
împrejurări ipotetice, vorbitorul primitiv a observat şi a numit un
eveniment individual, o întâmplare reală, cunoscută lui din constatare
directă. Simplele noţiuni: omul, lupul ş.a. nu-i erau de-ajuns. Ele
dcsemnau generalul, totalitatea, abstractul, nu individualul, singularul,
concretul. Pentru a evita acest Înţeles prea cuprinzător, deci vag, el,
vorbitorul, a fost silit să-I coboare din absolut pe pământ, aproape de el,
stI adapteze mereu sensul general, simbolizat prin noţiune, la sensul
particular, reprezentat printr-un cuvânt, printr-un lexem.
Contradicţia despre care vorbeşte Hegel este, de fapt, numai aparentă.
Pentru că acelaşi nume - substantiv sau verb - semnifică atât ideea de
individual, cât şi pe aceea de general, potrivit cu cerinţele vorbirii la un
moment dat. Acesta este un pas imens pe care l-a făcut mintea omenească
În evoluţia ei multimilenară, cu atât mai mult cu cât vorbitorul nu se
simte stânjenit de acest sincretism funcţional de semantică gramaticală.
Iar dacă aceasta este o servitute sau o virtute a limbajului, ea nu este
şi singura. Fapte din alte domenii ale realităţii lingvistice se supun
aceleiaşi condiţii, când semnificaţia este concepută ca uz, altfel spus, ca
relaţie a semnului cu realitatea, cu activitatea. În acest proces, favorizat
de comunicarea comună şi pragmatică, semnificaţia poate devia de la
statutul ci onomasiologic iniţial şi consacrat, standardizat, spre altă
semnificaţie polară sau, oricum, diferenţiată. Însă vorbitorul nu sesizează
nici de astă dată abaterea semantică sau gramaticală, ci foloseşte
cuvântul, forma sau construcţia acordându-Ie girul exprimării corecte.
Spus mai direct, gramatica şi vocabularul greşesc uneori, dar noi
acceptăm greşeala, fiindcă interpretăm faptele vorbirii nu în litera, ci în
spiritul lor, autorizat de tradiţie şi uz. Aşa se face că premiant nu
Înseamnă "cel care premiază", cum indică forma şi înţelesul activ al
substantivului, asemănătoare cu solicitant, combatant şi altele, ci
dimpotrivă, "acela care este premiat", deci cu sens pasiv. Normal ar fi
deci să spunem Popescu este premiatul clasei, şi nu premiantul clasei,
pentru că nu Popescu a acordat premiul, ci el a fost acela care l-a
19
primit. Pe de altă parte, fotograf este format la fel cu telq.;raf, dar gl'l"lllană Gatlin: Weih, Gemahlill, Frau, diferenţiate sociologic. (În
fotogrqfnu desemnează numele aparatului, ca telegraf, ci pe acela care îl franceză, curente sunt numai două variantc ale termenului corespunzător:
manevrează. Iar dacă ne-am apuca să Îndreptăm lucrurile, ar trebui să .Ii'IIlII/{:' şi epollse).

numim fotografist, după modelul lui telegrafist. pc acela care Ce rezultă de aici? Ascrţiunca că limbajul a fost creat pentm a numi
manipulează aparatul de fotografiat. n~ca ce e individual, dar nu poate numi decât ceea ce este general în
concepţia lui Hegel, chiar dacă este adevărată, nu constituie un handicap
Însă, de vreme ce nu sesizăm diferenţa şi o-o luăm drept inadvertenţă,
întrucât ne-am obişnuit să înţelegem fără dificultăţi despre ce şi cine e al facultăţii noastre de a vorbi. Individualul există În general şi invers, ca
valori sincretice ale aceleiaşi semnificaţii rcalizate Icxico-gramatical, dar
vorba, nu c necesar să întreprindem astfel de operaţii. Cui ar folosi dacă
pe care vorbitorul - emi\ător sau destinatar - le disociază fără
cineva, un pedant, de pildă, ne-ar avertiza că nu e corect să spunem mă
dificultăţi în actul decodării lingvistice. Economia de material verbal
uit pe geam, ei mă uit prin geamul ferestrei, fiindcă nu ne uităm pe (la) Implică şi antrenarea unui exerciţiu intelectual suplimentar, de
geam, ci dincolo de el? A proceda astfel ar Însemna să pierdem din diferenţiere a semnificaţiei. Între sensul enunţurilor X ÎŞi schimbă
vedere că Între logică şi limba codificată prin reguli consolidate prin 11I('.\"{!ria, oraşul şi-a schimbat Fnfăţişarea, toate se schimbă cu timpul În
tradiţie nu se poate pune totdeauna şi fiIră rezerve semnul egalităţii. jl/rulnostru, mentalitalea oamenilor sa schimbat dea lungul veacurilor
Revenind la cele două fonne de percepere a condiţiei ontologice a ('sic o distanţă imensă pe care gândirea omenească a trebuit s-o străbată
fenomenelor ea individuale şi în acelaşi timp generale, să adăugăm şi p,înă să ajungă la disocierea lor conceptuală, scmantică. Gândirea a găsit
fomla lor de realizare lingvistică dublă sau chiar multiplă. În această resurse lingvistice pentru a evidenţia o diferenţiere, o nuanţare a
împrejurare, individualul se scindează sau se multiplică, iar generalul cunoaşterii la obiect a faptelor prin concesii făcute concretului, adică
pierde în acest fel privilegiul de a ţine sub tutela lui şi în sfera lui diversităţii fenomenelor.
noţională perceperea variată şi numirea diferenţiată a faptelor. Aici Însă Cele două funcţii ale limbajului, considerate de Hegel ca fiind
nu mai putcm vorbi de limbaj În ansamblu. ci de limbi. deoarece legea antagonicc şi ireconciliabile, sunt, în realitate, după cât se pare,
semnificării prin diferenţă este o caracteristică a idiomuri lor particulare. complementare şi ncccsarc.
Vorbitorul român, de exemplu, ca şi francezul şi italianul, atribuie
acţiunea numită a mânca (în franceză mallger, în italiană mallgiare) atât
oamenilor, cât şi animalelor. Toate aceste limbi fac economie de material
lexical, nu Însă şi deosebire Între celc două categorii de consumatori de
hrană. Vorbitorul gennan nu face, În acest caz şi în altelc, economie de
cuvinte; el foloseşte pe essen pentru oameni şi pefressen pentru animale,
socotind că trebuie făcută distincţic Între cele două genuri de subiecte
care iau parte la acţiuni oarecum diferite. Invers, germanul are pe
heiraten (sicli verheiraten) pentru a se căsători, termen oficial, pe care
însă româna îl diferenţiază lexical potrivit cu gcnul "actanţîlor": un tânăr
se Însoară, iar o tânără se mărită. Precizarea merge şi mai departc în
graiuri: lolt o ia (de nevastă) pe Ioana, Ioana se duce după lOII, care o
ţille pe fata lui Gheorghe Popa. S-ar putea alătura aici şi seria sinonimică
din româneşte a substantivului soţie: muiere, femeie, JIeI/aSfel, ca şi În

20 21

5. Vocabular şi societate
Limba vorbită de un popor este mai mult şi Într-o bună măsură
altceva decât gramatica pe care elevul o Învaţă în şcoală. Gramatica este o
disciplină formală; ea cuprinde o sumă de reguli privitoare la raporturile
pe care le contractează cuvintele unei limbi în procesul comunicării.
Adevăratul material care alcătuieşte conţinutul limbii sunt cuvintele,
vocabularul sau lexicul. A vând drept condiţie de existenţă şi funcţionare
o comunitate socială, cuvintele poartă adesea amprenta acelei societăţi,
retlectând mediul de viaţă al vorbitorilor, îndeletnicirile sau credinţele
lor. Deşi la origine cuvintele din această categoric sunt folosite cu
înţelesul lor propriu, cu timpul ele îşi lărgesc sensul şi sfera de
Întrebuinţare, devenind un bun al limbii comune. Urmează pentru început
câteva exemple din latină.
Fiind un popor de agricultori, romanii şi-au îmbogăţit vocabularul
adoptând cuvinte din limbajul rural, unde ele erau întrebuinţate cu valoare
de termeni speciali sau tehnici. Astfel, românescul brazdă se numeşte în
latină lira, iar acţiunea de a ieşi din brazdă, cum li sc întâmplă vitelor în
timpul aratului, se numea, pornindu-se de la cuvântul de bază, delirare.
De la acest sens concret s-a ajuns la unul mai general, deşi Într-o accepţie
particulară, pentru a numi vorbirea alături de cea normală, sau, ca să
folosim termenul propriu, a aiura. Rivus era numele apei curgătoare,
precum şi al canalului cu apă de irigat, care separa două proprietăţi
învecinate. De la rivus Si! format rivalis însemnând "de râu", "lângă
râu". Şi pentru că hotarul despărţitor a fost în lumea satului, nu o dată,
prilej de dispută, cei doi proprietari vecini au ajuns să fie rivali, să se
duşmănească.
Există şi în limba română numeroase cuvinte şi expresii care îşi
originea în viaţa agricolă şi cea păstorească a poporului nostru.
22
Toată lumea ştie, de pildă, ce Înseamnă în româneşte a se da pe
hrazdă, îl paşte nenorocul, nu-i sunt toţi boii acasă. A căuta (cuiva) În
coarne Înseamnă "a-i îngădui prea multe, a-l răsfăţa". A vorbi în doi peri
se zice despre cineva care se exprimă echivoc, ambiguu. Expresia a fost
Împrumutată, probabil, din limbajul ciobanilor, în doi peri fiind lâna sură
li oilor, cu fire negre de păr alături de fire albe. A inţărca se explică lesne:
"a separa mieii într-un ţarc de oile-mame". S-a spus apoi, prin extensiune,
a inţărca şi despre încetarea alăptării copilului.
Unele elemente lexicale şi frazeologice îşi au originea în terminologia
industriei casnice practicate mai cu seamă în trecut de femeile de la ţară,
altele sunt împrumutate din limbajul culinar. lată câteva dintre acestea
aparţinând sectorului gospodăresc rural şi anume al prelucrării, prin
mijloace manuale, a materiei prime - inul, cânepa, lâna - din care se
cunfecţionează În mediul sătesc articolele vestimentare.
A se incăiera se spune despre acţiunea de a se lua la bătaie, a se
Învăfmăşi Într-o luptă. Cuvântul este format de la caier, numele cantităţii
semiprelucrate de lână, cânepă etc. înfăşurăte pe furca de tors. Aceasta se
mai numeşte şi drugă, de unde derivă a îndruga, în sens propriu "a
toarce", dar mai ales "a flecări, a vorbi vrute şi ncvrutc", Înţelesul curent
se explică dacă ţinem seama că la şezători sau în serile dc iarnă, când
femeile de la ţară se adună la tors, ele găsesc prilejul şi timpul de a
povesti în voie, de a sporovăi, accepţie peiorativă cu care a rămas verbul
(/ Îlldruga. Pe drugă se pun în cai ere câlţii şifuiorul. Câlţii sunt partea de
calitate inferioară rămasă după dărăcitul firelor; partea de calitate
superioară estefuiorul. De la câlfi Sii format a (se) Încâlci, adică "a se
Încurca", cu referire mai Întâi la firele de aţă, de păr etc. apoi cu sensul "a
încurca lucrurile, a le amesteca, a nu le mai da de capăt". A coase şi a
descoase nu au nevoie de explicaţii. Dar când mă pronunţ despre o
relatare că e cusută cu aţă albă vreau să spun că mi se debitează ceva
exagerat sau chiarfals, care bate la ochi. A descoase o haină, de exemplu
c una, şi a descoase pe cineva e altceva, căci înseamnă "a iscodi, a căuta
sii afli pe ocolite un secret ţinut ascuns de interlocutor".
Limbajul culinar nu este mai puţin productiv în privinţa sporului de
expresivitate cu care se alege vorbirea familiară. Unii se complac tăcând
au glume nesărate, adică nelalocul lor, ori strecoară vorbe piperate, picallte;
piperate pot fi şi preţurile când Întrec aşteptările. A face pe cineva cu ou
23
şi cu oţet e, probabil, mai greu de suportat decât ai mustra sau a-I ocărL 1"IIIIZtlş.a., iar din matematici avem, între altele, expresiile devenite clişee
A sufla in borşul (cuiva) este un reproş mai dur decât acela de a-i face lIhositoure prin stereotipie: a rezolva o problemă, a avea probleme,
cuiva observaţia că se amestecă ncchemat în treburile altuia. A o pune de I{ll"lnule însuşite de limha de lemn şi frecvente, prin abuz, în limbajul
mămăligă înseamnă "a da greş, a o păţi", atâta doar că păţania numită vorbitorilor cu o cultură sumară. Când afirmăm despre o personalitate că
astfel nu pare să fie luată prea în tragic de către cel în cauză. II jucat Ull mare rol în viaţa ştiinţifică, politică etc., apelăm la un
Dacă într-o perioadă mai veche, când ocupaţiile de bază ale românilor Îll1prumut din limbajul scenic.
erau lucrarea pământului şi păstoritul, iar industria casnică era de tip În sfârşit, în vocabularul sportiv îşi au punctul de plecare afenta, a da
tradiţional şi patriarhal, limba noastră s-a îmbogăţit împrumutând cuvinte III hară, a sta pe tuşă ş.a., care se aud la tot pasul în stilul mai degajat al
şi expresii din sfera acestor îndeletniciri, În perioada mai nouă ea câştigă L:llllVcrsaţiei.
de pe urma altor domenii de activitate, caracteristice epocii moderne. O Exemplele pe care le-am amintit sunt numai câteva dintre acelea care
mare contribuţie la sporirea vocabularului, acum, şi, evident, de mai fac dovada legăturii dintre viaţa socială şi limba unui popor. Vocabularul,
multă vreme, au, în acest sens, aşa-numitele limbaje profesionale, În speţă, devine astfel un document în care stă înscrisă o parte din
specifice diferitelor sectoare ale vieţii şi activităţii unUl popor. specificul ocupaţiilor zilnice ale acelei comunităţi. În afară de aceasta,
Numeroase exemple din limbajul cotidian, din varianta îngrijită, ca şi din sfcra vocabularului general al limbii se lărgeşte, îmbogăţindu-se prin
cea familiară, dovedesc acest lucru. Nu interesează aici că unele dintre lichizi ţii noi, din resurse interne, pe care le simţim ca pe nişte metafore.
aceste elemente sunt adoptate din alte limbi. Important este faptul că ele Datorită elementelor concrete pe care se întemeiază, comunicarea
intră cu timpul Într-un circuit larg şi devin în cele din urmă bunuri ale dobândeşte, pe această calc, expresivitate, culoare şi forţă de sugestie.
limbii comune şi ale celei literare. Faptele despre care va fi vorba în Faptele de acest fel nu trebuie considerate creaţii individuale (deşi la
continuare sunt, de bună seamă, numai o parte infimă din stratul de origine vor fi fost), ci produse colective ale fanteziei vorbitorilor, ale
vocabular profesional, asimilat de cel general. Achiziţiile noi din această simţului lor de observaţie pigmentat uneori cu umor. Ele fac parte din
categoric, creată prin împrumutu.ri illterne, cum se zice, au de partea lor .figurile comunicării zilnice căreia îi dau pregnanţă şi savoare.
un avantaj faţă de corespondentele lor obişnuite: venind dintr-un alt
mediu şi tiind proiectate pe fondul general al lexicului, ele sar În ochi, ies
în relief, graţie semnificaţiei lor speciale, tehnice, at1ate în contrast cu
semnificaţia cuvintelor uzuale.
Se aude astăzi tot mai des spunându-se a demara pcntru "u porni, a
începe o acţiune", a se ambala În ceva în loc de "a se antrena, a se avânta
Într-o discuţie". Spunem despre cineva care se abate de la subiect că
deraiază, şi că a rămas pe geantă când s-a trezit fără bani. (Dicţionarele
recomandă forma jantă, cum ar fi corect, dar mai nimeni nu pronunţă aşa.
Avem a face aici cu o etimologie populară.) A nu reu.şi şi a avea un
insucces este mai pregnant exprimat prin a eşua sau a suferi un eşec
(ultimul cuvânt este, în franceză, numele jocului de şah). Se vede că,
exceptândui pe eşec, toţi termenii menţionaţi, şi mulţi alţii citabili,
provin din limbajul transporturilor. Din limbajul juridic au pătruns
formulele circumstanţe atenuante, a-şi apăra cauza, a obţine câştig de

24 25

6. Limbaje speciale
Din cele spuse în capitolul anterior, rezultli că o limbă nu este o
structură uoifonnă, omogenă, aceeaşi pentru toţi vorbitorii; ca ne apare
divizată, după categoriile de vorbitori, în compartimente având trăsături
proprii. În consecinţă, fiecare profesiune sau specialitate îşi are, în
general, un vocabular al ei, prin care sunt numite obiectele sau acţiunile
din sfera ocupaţiei respective. Acest vocabular este, de cele mai multe
ori, neînţeles de către vorbitorii altor profesiuni. Este greu de crezut că un
orăşean înţelege din capul locului ce Însemnează atic, restei ori tânjală.
chiar când îi este famîliară expresia a se lăsa pe tânJală. Tot astfel nu toţi
vorbitorii cu o cultură medie cunosc sensul cuvintelor empireu, elltelehie,
entropie şi atâtea altele de a căror folosire se pot dispensa în relaţiile lor
de comunicare cotidiană. Cu atât mai specializat este vocabularul
profesiunîlor, cu cât se referă la diverse domenii ale cercetării ştiinţifice
ori ale realizărilor tehnice. Cele spuse pot fi ilustrate prin câteva fapte din
sectorul medicinii.
Există în limbajul medical un fel de grijă de a evita cuvântul popular
şi cunoscut îndeobşte. Astfel, durerea de cap e numită de medic cefalee, a
fi prea gras însemnează pentru medic a fi supraponderal; despre bolnavul
cu temperatura ridicată se spune căfehricitează; o măsea stricată pentru
omul de rând este pentru dentist o măsea cariată, care trebuie extrasă, nu
scoasă, ş.a.m.d.
Teoretic vorbind, nu există nici un motiv real pentru care vocabularul
popular să fie abandonat şi înlocuit cu termeni savanţi. Dovadă e că unele
limbi, cum e germana, traduc, în acest caz şi în altele, termenii tehnici, de
origine grecească sau latinească, cu ajutorul mijloacelor lexicale de care
26
dispune această limbă, ea putând forma tipuri variate de cuvinte compuse,
l'l'hivalcnte cu termenii străini şi, În plus, în formaţii transparente
,<;l'nwntic. PIIC/lmanie, de exemplu, este tradus în gennană prin
1,lIl/g/'II1.iindul1g, ceea ce înseamnă, cuvânt cu cuvânt "aprindcrc de
pl[n11<lni". cum spun şi unii români sub influenţa germanei. Totuşi,
dincolo de această posibilitate folosită de unele limbi, există, mai presus
de ca, o ncvoic a profesiunilor de a-şi crea un limbaj propriu, prin care
proksiunea sau disciplina în cauză să se deosebească de altele. În felul
m:csta se creează limbajele speciale, care sunt, în mare măsură, structuri
il1l;hise în raport cu alte limbaje, deşi nu în mod absolut, căci trecerea de
la un limbaj la altul se face nu rareori, dar cuvântul sau expresia astfel
lransferată dobândeşte o funcţie oarecum metaforică. A juca un rol se
spune, de pildă, nu numai despre un actor, ci şi despre o persoană cu
llh..:rite mari în planul activităţii pe carc o dcsîaşoară. Vorbim despre un
fapt luat În considerare În primă instanţă nu pentru că ar fi vorba de
Implicaţii de natură juridică, ci pur şi simplu despre ceva ce trebuie avut
in vedcre în primul rând sau cu prioritate.
Limbajele speciale sunt O necesitate prin care un domeniu de
lIdivitate se defineşte şi se individualizează, diferenţiindu-se de altele. O
~(lÎnţă, ca şi o profesiune, există în măsura În care tărâmul lor este
circumscris printr-un limbaj care le marchează obiectul şi le conturează
ilkntitatea, Pe de altă parte, mulţi tenneni tehnici aparţinând acestor
limbaje nu rămân cantonaţi şi izolaţi pentru totdeauna înăuntrul şi în
limitele unei profesiuni, ci migrează în alte sectoare. Aici Însă ci renunţă
la sensul lor special, tehnic, adică la înţelesul propriu, care devine înţeles
fiM urat, graţie căruia vorbirea noastră cea de toate zilele se împrospătează
şi se colorează.
Exemplele unnătoare aparţin limbajului cazon.
Ca orice limbaj special sau profesional (germanii îl numesc
Fachsprache), şi limbajul militar are câteva particularităţi lingvistice care
îl individualizează, şi care, deci, sunt absente din limbajele altor
profesiuni. Mai Întâi el păstrează unele forme sau construcţii ieşite de
multă vreme din uz. De pildă, în vocabularul cazon se menţine încă fonna
iniţială a neologismului onor, trecut azi la feminin, onoare. Substantivul
27
este un împrumut latino-romanic (în lat. IIOnor, în fr. honneur, în lue de UII pahar de apă. Dar de~pre aceasta va fi vorba mai în amănunt În
it. onore). În limbajul militar forma ollor este folosită de obicei cu ,,!le capitole.
in sfârşit, există şi o turnură sintactică proprie limbajului cazon. Ea
verbele a da sau a prez.enta (onorul), prin care se înţelege prezentarea
este uzuală, ba chiar obligatorie ca normă stilistică impusă de context:
armei in semn de salut la întâmpinarea unei autorităţi militare sau civile
formularea unui avertisment În faţa trupci, din partea superiorului sau a
superioare, la paradă sau la alte ceremonii. Aceeaşi formă se păstrează ullui ordin trebuia să aibă această formă gramaticală: "Care nu ţi-ai
jzolat şi În limbajul cotidian În expresia a face onorurile casei, adică "a l'llră(at arma nu ieşi astăzi în oraş". Sau: "Care vrei să ieşi la raport, te
îndeplini îndatoririle de gazdă faţă de musafiri". fI/IIlI1ţi de dimineaţă la scrgcntul de zi".
Spuneam că onor a trecut în limba română literară de la genul Persoana a II-a în loc de a lIl-a exprimă mai direct şi mai pregnant
masculin la genul feminin, cu forma corespunzătoare şi anume onoare, ca ideea de ordin. Cine nu şi-a curăţat arma. cine vrea să iasă la raport sună
şifavor, devenit favoare (forma de masculin s-a păstrat totuşi la plural, mai vag, mai puţin autoritar, mai "civil", mai "ca în civilie", apreciere
unde avemfavoruri, ca şi în onoruri). O,IOare, favoare au adoptat această defavorabilă şi chiar dispretuitoare. Pentru că orice deprindere de
formă după modelul substantivelor vechi dumare, lucoare şi al comportament sau de exprimare adusă din lumea de dincolo de poarta
popularului actual sudoare. Dacă latinul amor, care face parte din aceeaşi cazărmii trebuia abandonată, reprimată şi uitată de recrutul odată intrat cu
paradigmă cu honor, ar fi urmat regula transfonnărilor obişnuite ale cufărul.de lemn in curtea rcgimcntului.
foneticii elementelor latine moştenite În română. ar fi trebuit să aibă, În
mod firesc, forma amoare, pe care o simţim ca inestetică. Probabil că şi
reacţia satirică a lui Caragiale faţă de acest gen de românizare a
neologismelor a favorizat excluderea lor de la tipul de adaptare, altminteri
tradiţional şi conform cu regulile de integrare morfologică şi fonetică a
latinismelor şi a altor neologisme in limba română.
Dar să revenim la onor, care este un cuvânt viu în limbajul militar, ca
şi În vremea cătăniei semnatarului acestor pagini. Când gornistul suna
"onorul la comandant" după care urma comanda scurtă şi energică:
"Pentru Oilor, prezentaţi arm'!" asta ne făcea să repezim în sus, în aceeaşi
clipă, armele şi să rămânem apoi încremeniţi, strângând cu o mână ţeava
şi cu cealaltă patul puştii, cu ochii ţintă la personajul care cobora din
trăsură şi intra marţial pe poarta regimentului, salutând degajat şi
oprindu-se din mers câteva clipe ca să primească raportul din partea
ofiţerului de serviciu.
Ni s-a părut curios unora dintre noi când sergentul Vulpe ne-a
comandat, în primelc zile de cazarmă: "DireCţia sala cu mese, înainte
marş!". N-ar fi trebuit să ne mirăm însă prea mult, fiindcă auzisem şi mai
înainte pledoarii gramaticale de amatori care invocau ca şi azi, de
altminteri, logica, chipurile, în favoarea construcţiei 1II1 pahar cu apă, în

29
28

7. limbă şi ideologie
Până să ajungă să se organizeze în limbaj semnificant coerent, adică
Într-o limbă, gândirea se află Într-o stare fluentă, informă şi Închisă în
sine; abia limba este aceea care o scoate din condiţia ei amarIa, o
decupează, o sistematizcază, exteriorizând-o şi fiicând-Q transmisibilă
prin cuvinte. Este în acest caz limba o sclavă a gândirii sau, dimpotrivă,
izbăvitoarea ei, Întrucât o scoate la lumină şi o toarnă în sunete, fonne şi
cuvinte prinse în tipare gramaticale? Întrebarea este Însă greşit pusă. Între
gândire şi cuvânt nu există un raport de subordonare sau de
supraordonare, ci unul corelativ, de coexistenţă, de interdependenţă şi
cooperare. "Ideea nu precxistă vorbirii, ci se formează în ea şi prin ea;
( ... ) ideea vine vorbind. Vorbirea nu este o piedică, o frână pentru roata
spiritului, ci un fel de a doua roată care aleargă paralel cu cea dintâi pe
aceeaşi axă." (Ernst Cassirer, citat de Al. Rosetti, Filozofia eu vântului,
Bucureşti, 1946, p. 15.)
Dacă este adevărat că limitele limbajului sunt limitele spiritului meu,
atunci tot atât de adevărat este că virtuţile limbajului sunt şi virtuţile
spiritului mcu. Aşa stând lucrurile, şi pentru eă nu putcm acţiona direct şi
nemijlocit asupra gândirii ca realitate psiho-fiziologică din crcierul
nostru, nu ne rămâne decât să ne îndreptăm atenţia spre latura ei
aşa-zi când cxterioară, accesibilă, care este limba utilizată de vorbitor, şi
să aCţionăm asupra ei şi, prin aceasta, indirect asupra gândirii. De aici
Însemnătatea teoretică a studiului mecanismului de organizare şi
funcţionare a limbii, a ceea ce este miracolul prin care fiinţa umană a luat
cunoştinţă dc sine şi de lume, când a izbutit să-şi exprime gândurile şi
sentimentele prin cuvinte adresate celor din jur. În felul acesta omul a
30
1ilIIal şi a rămas într-o comunitate socială şi spirituală, care a devenit
\"ulldqia definitorie a existenţei lui. EI s-a desprins de natură şi a intrat în
I'lll!ur{l şi În istorie.
Actul verbal, prin urmare, nu se reduce la simpla exprimare a ideilor;
\,1 cste prin natura lui un act tranzitiv, relaţional, de împărtăşire a
~lIlltlllrilor, a stărilor afective şi a impulsurilor ce caracterizează fluxul
Vll'\ii noastre sufleteşti. Vorbim nu pentru noi înşine, ci o facem pentru a
m' alla împreună cu alţii. Vorbirea este nu simplă exprimare şi
L'u1l111nicare, ci intercomunicare. Vorbim pentru că avem ceva de spus,
pcntru că dorim să ne facem înţeleşi de alţii şi să fim luaţi în seamă de ei.
"Nimeni nu vorbeşte fără dorinţa de a fi ascultat", scrie Octavian Paler.
Al"I:asta este raţiunea de a fi a limbii şi ea se realizează în măsura în care
l'lllilUnicarea este purtătoarea unui mesaj ŞI funcţionează deci ca sens,
tlilll:olo de care nu există comunicare.
* * oi<
Sub imperiul nevoii de a ne exprima pe noi Înşine, poate mai mult
!Ied! aceea de a sta să-i ascultăm pe alţii, limba este, în substanţa ei, în
I"usturile ei, dialog; ea presupune un interlocutor, un preopinent, care
puate fi un partener dorit sau nedorit, favorabil ideilor mele sau ostil lor.
Dill acest punct de vedere, limba IlU este pentru mine ca vorbitor un
instrument neutru de exprimare a ideilor; mă exprim, comunic, deoarece
vreau să afinn ori să neg ceva, să apăr o cauză ori s-o resping, fiindcă
dorese să-I câştig pe interlocutor de partea mea, pentru crezul meu, pentru
convingerile melc. "A vorbi înseamnă a acţiona asupra altuia", scria cu
Illulţi ani în unnă Ch. Bally, idee fertilă, preluată şi dezvoltată de
pragmatica actuală. Astfel, cuvântul, rostit sau scris, devine de fiecare
dată o pledoarie, în care mijloacele folosite pot urca până la puritate şi
adoraţie, după cum pot coborî până la cinism şi trivialitate. În aceasta
constă capacitatea de influenţare a limbii, forţa activă pe care şi-o
nercită în bine, dar şi în rău.
Aş vrea să se desprindă din cele spuse până aici că limba fiecăruia
dintre cei care o utilizează nu este numai o sumă de reguli gramaticale,
cum Învaţă cu destulă eaznă şi fără prea mult apetit elevii În şcoală; ea nu
este nici un şir de podoabe, cum pare să fie, la o privire superficială,
31
limbajul poeziei. Anticii erau de părere că a vorbi şi a scrie bine înseamnă
a gândi bine. Boileau crede şi ci, mergând pe urmele celor vechi, că ceea
ce e gândit bine îşi găseşte formularea cu claritate. (Ce que i'on conr;oit
bien s'enol1ce claÎrement). Aceasta vrea să zică, dacă mai e nevoie să
insistăm, că se poate interveni în cultivarea gândirii pe drumul invers,
dinspre limbă, acţionând asupra ei şi tăcând din ea o autoritate, o instanţă
superioară de judecată. Nu se poate stărui de-ajuns în legătură cu acest
lucru. El reprezintă un aspect al limbii din sfera activităţii didactice şi ţine
de atribuţiile gramaticii practice. Gramatica ne învaţă cum trebuie folosită
limba pentru a nu greşi faţă de ea, faţă de gramatică, nu şi faţă de propria
conştiinţă, al cărei mesager ar trebui să fie cuvântul, rară diferenţa, fără
golul ce separă şi izolează de atâtea ori ceea ce gândim de ceea ce
spunem. Merită să fie adusă in discuţie, în schimb, o altă latură ce ţine de
patologia limbii, determinată de ingerinţa contaminantă a factorilor
cocrcitivi politico-ideologici. Uffi1area este o legătură exterioară, falsă ce
se instituie Între gândire şi expresia ei lingvistică, divorţul dintre clc. În
alţi termeni, ea se numeşte duplicitate a vorbitorului, fenomen de
schizofrenie verbală şi, în consecinţă, de atitudine comportamentală
similară. Fenomenul merită să fie examinat mai de-aproape.
***
La temelia devicrii semantice a limbii şi a celei morale a vorbitorului,
atitudine pe care am numit-o duplicitate, stă conformismul, născut, la
rândul lui, din prudenţă, din teamă, de unde obligaţia de a întrebuinţa
cuvintele cu un sens prestabilit, programatic şi cu forme fixe, împietri te,
singurele admise dintre altele posibile. Limba a fost disciplinată, strunită
din afară după catehismul rigid şi intolerant al semanticii şi gramaticii
ideologice, corespunzătoare momentului politic şi doctrinei unice,
oficiale şi silnice, şi nu după preceptele dicţionarului şi nonnclor
gramaticii stabilite de forurile academice tradiţionale.
Una dintre dramele cele mai mari şi mai dureroase alc limbii (în
realitate ale conştiinţei omului trăi tor în veacul şi sub zodia
totalitarismului) a fost aceea că individul gândea una şi avea grijă să
spună altceva, ba chiar contrariul celor gândi te, mimând convingerea că
ideile debitate ar fi fost şi propriile lui idei. El se silea să intre, de voie, de
32
IWVUIC, in cămaşa de forţă a limbii de lemn, al cărei alfabet îl învăţase şi
1'1111' il [inca la adăpost de erori, dar şi de riscul propriei reflecţii, îl situa
1'" IiIlÎI'. II fi pe linie era libertatea lui înţeleasă ca necesitate, era dreptul
1111 dc ;1 nu fi de altă părere decât cu aceea rezultată dintr-o prelucrare a
IIl1l1i material, a unei plenare. a unui document. Cuvintele Încriminate
Inrl'lHI parte din vocabularul fundamental şi imuabil al dresajului,
pl'lu,.:tkat cu răbdare şi consecvenţă, având drept obiect conştiinţa umană.
1'11I~iII'C,\ pe linie, de pildă, avea în vedere o dimensiune, i-am putea zice
lungitudinală, teoretic infinită, stereotipă şi scutită astfel de echivocuri pe
Imicctoria verbală străbătută; dimensiunea laterală însă obliga pe individ
~(\ calcc pc o muchie îngustă, oricc abatere putând aduce cu sine
nhlllccarea aHituri şi căderea în gol. Limba îi oferea o şansă: omul trebuia
~il aleagă Între a fi el însuşi, dar acceptând, în acest caz, să-şi semneze o
sClltinţă posibilă, sau să fie cum se cere, "pe linie", încorsetat şi
inregimentat într-un mod de gândire prescris, programat, uniform şi
lI11ilicator. Vorbitorul se dizolva ca ins într-o masă indistinctă, legată în
chingi şi nivelată de un vocabular croit în serie şi pus la îndemâna
liecăruia, gata Iacut, o dată pentru totdeauna.
Ce se întâmpla însă cu sensurile cuvintelor din dicţionare'!
Cuvintele îşi ignorau şi, în cele din unnă, îşi pierdeau vechile sensuri,
acoperite şi sufocate fiind de altele noi, abuzive şi agresive, imperative şi
ilOpudice. A prelucra, de exemplu, amintit adineaori, avea, în dicţionarele
noastre mai vechi, unnătoarele înţelesuri:
1) a preface materia brută în produse finite (a prelucra ţiţeiul);
2) a adapta unor scopuri determinatc o operă literară, ştiinţifică etc.
(BolÎntineanu a prelucrat În versuri legendele istorice.)
în dicţionarele noi, verbul de mai sus a dobândit valori suplimentare:
1) a expune, a explica, a analiza conţinutul unor documente, al unor
rezoluţii, al unui articol în faţa unei adunări pentru ca ascultătorii să
înţeleagă just (epitetul este de rigoare) şi să tragă concluzii practice;
2) a căuta să convingi pc cineva să facă ceva, să recunoască ceva
(DRLM, 1957),
Două observaţii se impun în legătură cu sensurile din urmă. Mai întâi,
prelucrarea avea loc întrucât cei convocaţi urmau să fie avertizaţi cu
privire la felul cum trebuie înţeles documentul prezentat, aceasta fiind
33
singura interpretare decretată dinainte dreptjl/stă şi deci obligatorie, care
excJudea orice altă interpretare din partea adunării. În al doilea rând,
verbul desemna o acţiune îndreptată asupra conştiinţei omului, asimilată
cu materia primă, cu un obiect fasonabil, ascultătorului revenindu-i
datoria - fie-mi iertată vorba - de a-şi băga în cap ceea ce i se debita.
Sar putea Întocmi un inventar al conformismului duplicitar,
pomindu-se de la câteva noţiuni pe care se sprijină eşafodajul osificat,
pietrificat În formule călăuzitoare, încătuşate Într-o semantică şi o
gramatică imuabile, înţepenite. Să ne amintim câteva dintre acelea care
au strangulat gândirea decenii de-a rândul, silind-o să aluncce şi să
încremencască În şabloane şi stereotipie.
Orice luare de cuvânt trebuia să dea dovadă că vorbitorul este
principial, că se confonncază Întocmai principiilor. Care principii?
Acelora care postulau respectarea cu stricteţe a normclor doctrinare
unice, consacrate, precum şi consecinţele decurgând de aici cu privire la
conduita şi acţiunile individului. Omul le cunoştea, le asimilase, nici el nu
ştia bine când şi cum, aşa că nu avea dureri de cap, i se streeuraseră în
sânge. Important era să nu te abaţi cu o iotă de la principii. În rest, erai
liber să spui tot ce doreşti ...
Dacă ţi-ai fi propus să fii obiectiv, ar fi Însemnat să te expui cu bună
ştiinţă căderii în obieetivism, În plasa oplmel neutre, aparent
independente; În felul acesta îţi dădeai Însă pe faţă arama, ca adversar
disimulat al purităţii ideologice a principiilor, pe care voiai să le
subminezi în chip subtil şi pervers. Dar ochii sunt pe tine, vigilenţi, şi-ţi
vor smulge masca neutralităţii deloc inocente a ipocriziei rafinate sub
vălul căreia încerci să-ţi ascunzi intenţiile subterane, malefice. Aşa fiind,
omul se autocenzura, ştiindu-se pândit şi pasibil oricând de a fi suspectat,
descoperit şi taxat drept dcJincvent pe tărâm ideologic. Omul se declara
prizonierul limbajului, care nici măcar nu era al lui, dar care îl acaparase,
retezându-i orice iniţiativă.
***
lngcrinţele ideologice silnice în stratul semantic al limbii duc la
deturnarea şi pervertirea conţinutului ei. Ce a însemnat până nu demult a
lămuri pe cil1(.'Va~) Verbul, ca şi expresia mai analitică., a duce muncă de
34
1lIllllirire, implicând ideea de proces activ şi perseverent, se înstrăinase de
Ill\l'lL'sul lui a explica şi alunecase spre un înţeles mai complicat şi
jlurlH:ular, anume acela de a supune pe cineva de altă părere unei acţiuni
Ik l11!1uentare directă şi continuă prin cuvânt, însoţit, la nevoie, şi de
vnri'lle mijloace de intimidare şi presiune, până la smulgerea declaraţiei
Ik' consimţământ, de acceptare, adică până la capitulare. De pildă, ţăranii
M·ml Îllseris în gospodării colective în urma Iămuririi lor sau a muncii de
'1/iII/II·ire duse cu ei. A se lămuri nu mai avea nimic comun cu a se dumiri,
fi .1"(' lâsa convins. Cuvântul a ajuns să spună că ţi-ai plecat în cele din
ut"lni1 eapul, că te-ai dat bătut, neavând încotro.
Un îndemn, un sfat de care ţi se sugera că e bine să ţii seama în orice
Împrejurare: evită să vorbeşti oricând, oricui, ci numai într-un cadru, dar
1111 oriL'are, ci în unul "organizat". Chiar dacă te arde să spui că te doare,
ni răbdare, muşcă-ţi limba şi aşteaptă să se constituie un cadru, să intri ca
parte Într-un scenariu, nu oricare şi oricum, ci unul pregătit, aranjat cu
gri.l(\ după canoanele cunoscute. Acum, da, acum poţi vorbi, eşti liber să
spui ce doreşti, te poţi răcori, dar bagă bine de seamă că te afli într-un
"cadru organizat". Numai dacă ţineai socoteală de aceste recomandări şi
dl' altele câteva care te "ajutau în muncă" puteai apărea în ochii celorlalţi
drept un om care Sfl orientat. Sensul acestui verb trebuia şi el pătruns
cum se cuvine; el te avertiza să nu-ţi plimbi privirea spre toate punctele
cardinale ca să afli de acolo pe unde să te îndrepţi spre ţărm, ci să fii cu
ochii în patru, aţintiţi Spre steaua polară a "principialităţii", singura în
stare să te călăuzească pe valuri.
Nu trebuia să-ţi fie teamă - căutai să tc convingi - că intri în
conflict cu propria-ţi conştiinţă. Conştiinţă individuală? Ea nu există ţi se
spunea, ca fonnă aparte de manifestare şi reacţic; ea este numai o infimă
parte, o celulă din conştiinţa globală a colectivului, în care se topeşte şi
piere Împreună cu tine. Deasupra ci veghează prillcipialifatea, care
vorbeşte în numele tuturor şi uniformizează vocile într-un cor ai cărui
eilntăreţi stau cu ochii aplecati spre acelaşi pupitru şi pe aceeaşi partitură.
Nu se aude nici o disonanţă, nici un dezacord; adie doar o boare rece din
regiunea dogmelor, ca avertisment şi preludiu al ferecării unui grai în
chillgile confonnismului, un grai înstrăinat de el însuşi, precum şi de
omul care i-a dat naştere spre lauda lui şi, din nefericire, spre neoorocul
lui, spre măreţia şi spre mizeria lui.
35

8. Limbajul poetic
Dar limba nu este numai o variantă represivă a comunicării, cum ar
putea să rezulte din capitolul anterior, ci şi instrumentul de expresie al
artei literare. Faţă de varianta comună a limbii, care răspunde unei funcţii
de comunicare socială, pragmatică şi publică, limbajul poetic răspunde
functiei estetice: aceasta se adresează simţirii noastre, pe care o pune în
stare' de vibraţie, şi imaginaţiei, pe care o însufleţeşte. În poezie şi în
literatură în general, limba devine o componentă prin care se
materializează, se defineşte şi se transmite arta literară, ca modalitate de
exprimare autonomă, ca stil.
Prin ce se deosebeşte limbajul poetic de limba comună? Am afirmat
mai inainte că prin funcţia lui estetică. Pentru atingerea acestui scop,
limbajul poetic se depărtează de expresia cotidiană, tăcând apcl la
procedee proprii. S-a spus că această variantă poetică a limbii ia naştere
prin dcviere, prin abatere de la nonna exprimării prozaicc, ca şi de la cea
codificată prin regulile gramaticii şi ale dicţionarului. Afirmaţia este în
parte adevărată, deşi nu orice abatere lingvistică devine prin însuşi acest
fapt şi fenomen poetic, după cum nici înfruntarea exprimării comune şi a
normei oficiale nu constituie şi nu reprczintă o regulă obligatorie a
comunicării poetice. Să rămânem totuşi la principiul devierii, ca trăsătură
ce caracterizează limbajul poeziei, cu toată imperfecţiunea definiţiei, şi să
căutăm răspuns la întrebarea: în ce constă arta poetică, din perspcctiva
limbii, într-o strofă din poezia lui Eminescu, bunăoară în aceasta:
Dintre sute de catarge / Care lasă malurile. / Câte oare le vor sparge /
Vânturile, valurile?
Esenţa poetică a textului citat o desprindcm din particularităţile lui
lingvistice care îl deosebcsc de exprimarea uzuală, ca şi, pe de altă parte,
de norma gramaticală şi de cea lexicografică. Este de relevat aici mai
întâi aspectul formal, determinat de ritmul şi rima versurilor, trăsături
36
l'Ull' creează efecte de eufonie, de muzicalitate, de armonie. Pe lângă
ill'\'/lsl<l, o parte din cuvinte, deşi luate din vocabularul obişnuit, se
hukpfll'tcază de sensul curent. Astfel, catarge e folosit în loc de corăbii
!l'ste figura numită sinecdocă), Iasă este un sinonim al lui părăsesc,
\I'III)~(' are sensul subînţelcs de "a frângc" pc lângă cel etimologic de "a
IISI111, a imprăştia", vâllturile este un alt termen pentrufurtuni, iar valurile
1II'lItru mare. Toate aceste abateri, dar nu numai ele, fac dintrun text
IIIl~vislic un text poetic. Acest criteriu de analîză aparţinc rctoricii şi mai
I'II\in stilisticii actuale. Căci limba poate avea virtuţi poetice pe care ni le
,\c'lvi'iluÎe şi scrierile în proză. Exemplelc sunt la îndemâna cititorului care
n'lsfnÎcşte paginile unor scriitori ca D. Anghel, Mihail Sadoveanu, Ionel
Tcodorcanu, Geo Bogza, pentru a nu-i aminti decât pe aceştia. Transcriu
1111 fragment din Ostrovul lupilor, unde Mihail Sadoveanu descrie un
l11011H.'nt al înserării din preajma unei stâni dintr-un sat dobrogean:
"Se vedeau în fumegarea de afară a focului de stuh umbrc dc oameni
II'l~dll1d; mai departe răsuna o chcmarc; murmurul de tăIăncuţe al oilor
I'll'ura când şi când; încet, Încet acea tabără de păstori se liniştea.
Noaptca era aşa de tihnită, încât lumânările de seu, care ardeau în
NI'cşllice de lut În preajma noastră, înălţau limbi de flăcări care abia
o~dlau" (Opere, XVI, p. 35).
Cititorul avizat înregistrează, de bună seamă, în acest text, impresia
de noutate a limbajului, care sugerează detaliile unui tablou de amurg şi
ilie unei atmosferc aproape tainice din câmpia dobrogeană, când viaţa se
stingc parcă treptat şi pe nesimţite (să se observe valoarea durativă a
1I11pcrfectuiui se liniştea), Iăsându-se în stăpânirea liniştii şi a nopţii după
lruda zilei. Aproape nimic nu lipseşte din acest fragment, nici măcar
ritmul frazelor, pentru a rivaliza cu cca mai autcntică poezie.
Foarte pe scurt vorbind, limbajul poetic se caracterizează prin bogăţia
şi varietatea resurselor lingvisticc folositc dc poct, ca şi prin creaţii
personale, între acestea fiind: atribuirea de sensuri sau forme noi
cuvintelor, construcţii sintactice îndrăzneţe, punerea la contribuţie a
valorilor muzicale sau evocatoare ale sunetelor, pentru a nu mai vorbi de
a~a-numitele figuri de stil. Toate aceste mijloace îndeplinesc o funcţie
nouă: funcţia cstetică. Astfel limba se metamorfozează dcvcnind stil, ca
formă ordonatoare a materiei lingvistice.
Dar despre acestea va fi vorba mai pe larg în unul dintre ultimele
capitole ale paginilor de faţă,
37

9. "Virgula"
Am recitit de curând, după foarte mulţi ani, volumul Raza vântllrilor,
al reputatului profesor şi publicist Nac Ionescu. Cartea, apărută în 1937
sub îngrijirea lui Mircea Eliade, care semnează şi o postfaţă foarte
instructivă, cuprinde articolele publicate de Nac Ionescu în ziarul
"Cuvântul" intre 1926 şi 1936.
Am regăsit în paginile cărţii o imagine vie şi pregnantă a ideilor
politice din deceniile 111 şi IV ale secolului nostru. Judecata limpede şi
sensibil orientată spre dreapta a fostului profesor de filozofie de la
Universitatea din Bucureşti reţine atenţia cititorului, şi tot astfel
actualitatea unora dintre temele tratate cu rigoare, spirit critic şi eleganţă.
Autorul acestei cărţi nu face parte dintre admiratorii entuziaşti şi fără
rezervă ai lui Nac Ionescu. Între altele şi fiindcă unele idei politice din
articolele fostului mentor al unei bune părţi din generaţia de tineri
intelectuali formată în perioada interbelică surprind prin ... naivitatea lor şi
dezamăgesc prin lipsa intuiţiei în materie politică a semnalarului. Două
dintre aserţiunile profesorului nu sunt lipsite de legătură cu viaţa noastră
politică de ieri şi de azi, în speţă cu natura relaţiilor internaţionale,
de-a lungul unei jumătăţi de secol, ale ţării noastre. Aşa de exemplu,
Nae Ionescu credea în 1932 că era fără rost să se creeze o Ligii
antirevizionistă, dat fiind că adevărul istoric e de partea noastră.
Afinnaţia era şi este pe deplin adevărată. Dar cât dc puţin a contat acest
argumcnt s-a văzut în 1940. Însă profcsorul bucureştcan a fost scutit de
marea decepţie pe care ar fi suferit-o atunci, pentru că a închis ochii în
15 martie din acelaşi an.
Tot în 1932 el publică mai multe articole de politică externă, Între
aecstea şi cel intitulat Tratativele CII Rusia. Pc lângă opinia lucidă a
gazetarului politic cu privire la necesitatea de a se continua tratativele cu
38
p,lI\'crnul sovietic în legătură cu chestiunea Basarabiei, el afirmă la p. 116:
"I{uşli au făcut o revoluţie. Au făcut-o nu numai pentru ei, ci pentru noi
10\1. În acelaşi fel în care la 1789 francezii au făcut o revoluţie pentru
loatii lumea". Şi în pagina imediat următoare: "În Rusia se caută astăzi,
dllstit, patetic de cinstit (?!), şi cu mijloace adesea impresionante, o nouă
lill'lllUIă de viaţă. Care va fi aceea? Dumnezeu ştie. Se poate spune însă că
('jI nu va fi cea comunistă - cel puţin că nu va fi cea comunistă a
manifcstului comunist şi nici a Internaţionalei a III-a". În sfârşit,
nlllchide analistul politic: "Primejdia comunistă - care era o primejdie,
Întrucât urmărea realizarea unei formule artificiale, livreşti în simetria ei
geometrică - a trecut demult..." (?!)
Ne putem opri aici pentru a ne Întrista la gândul că previziunile
politice ale unui autentic gânditor, fie şi filozof, pot fi atât de precare, de
~ubrede şi atât de repede contrazise de trecerea timpului! Nae Ionescu
sCria senin, în 1932, despre căutarea, vai, cinstită, patetic de cinstită, în
Uniunea Sovietică a unei noi formule de viaţă, asta după cc milioane de
oumeni fuseseră înfometaţi, omorâţi sau trimişi în Sibcria tocmai în aceşti
ani când se hotărâse colectivizarea forţată a pământurilor ţărăneşti. Şi
apoi, inexistenţa unei primejdii a comunismului ... Voia să liniştească
spiritelc, cu optimismul său, profesorul dc logică? Poate. Disciplina pe
care a prcdat-o la cursuri şi retorica prin care îşi cucerea auditoriul s-au
dovedit, în materic de logică politică, alături de realitate şi de paradoxul
cultivat cu vervă dc profesor. El n-a mai apucat să vadă ce avea să se
întâmple, încă o dată, în 1940 şi apoi începând cu 1945 ...
S-au împlinit, în 1998, 108 ani de la naşterea lui Nac Ionescu şi 58 de
la moarte. Numele filozofului - şi mai ales al profesorului - trebuie
cvocat, căci ccoul activităţii sale a fost mare în epocă. Dar tot ce am spus
până acum este de fapt, o "introducere" prelungită la capitolul următor în
care va fi vorba despre un alt Nae Ionescu.
Ar fi trebuit remarcat un lucm în paginile anterioare, şi anume
urbanitatca dcsăvârşită a stilului în articolele scrise de acest gânditor şi
gazetar, multe din ele cu vădit caracter polemic. Un stil oral şi familiar pe
39
de o parte, foarte direct şi la obiect pe de altă parte, care nu iesc din
limitc\c bunului gust şi al deccnţei. Asta impresionează în scrisul acestui
temut om de cultură. De altfel, nu cred că e vorba de un caz izolat. După
cât ştiu din experienţa propriei lecturi a presei din acea vreme,
exprimarea civilizată, decentă, era, cu puţine excepţii, o trăsătură generală
a stilului publicistic din ţara noastră. Dacă am pune alături, din acest
punct de vedere, ziarele din acei ani cu unele din publicaţiile de azi,
mustind de venin şi vulgaritate, am avea o imagine deconcertantă a
drumului involutiv străbătut de îndeletnicirea scrisului de la cultură la
subcultură, de la civilizaţie şi decenţă la trivialitate şi insolenţă.
Reţine atenţia între altele, în volumul amintit, un articol publicat în
!.:stl.: chiar atât de uşor, este de părere, şi se pare că nu greşeşte profesorul
care se şi plânge de exprimarea defectuoasă şi alături de obiect a
studenţilor săi.
Asta se întâmpla acum mai bine de trei sferturi de secoL Trebuie să
credem că lucrurile s-au schimbat în acest lung interval de timp, chiar
dacă pesimiştii nu se Iasă convinşi prea uşor de acest adevăr. Au existat,
cum ştim, ani de restrişte pentru gândire, mai ales când era silită să
aprecieze faptele din domeniul vieţii sociale şi morale. ° ideologic
confuză şi falsă nu putea să ducă decât la o exprimare eeţoasă şi tulbure.
Pc acest tărâm şcoala mai arc încă de săpat la rădăcina lucrurilor. Şi
IlU mai puţin presa, ca şi toţi aceia care ţin un condei în mână. Sau care

1926, şi intitulat Virgula. Autorul scrie că nu poate urmări înlănţuirea vorbesc de la tribună şi din studiouriic de radio şi de televiziune.
ideilor din conferinţele unui învăţat de seamă, contemporan cu el şi pe
care, de altminteri, îl apreciază fără să-I numească. (S-ar putea să fi fost
vizat Nicolae Iorga.) Această dificultate apare, susţine autorul, de
fiecare dată când îl ascultă pe savant vorbind. Când însă ia note la
conferinţele lui, lucrurile se clarifică dintr-odată; ideile se succed şi se
leagă Între ele firesc şi chiar armonios. Unde trebuie căutată cauza
acestui paradox? se întreabă Nae Ionescu: "Omul meu nu ştie să pună
virgulele", trage concluzia semnatarul articolului (p. 355). Şi ceva mai
departe observă: "Experienţa mea nu s-a oprit aici: am luat o frază şi
i-am aşezat virgulele cât am putut mai convenabil. Dar s-a întâmplat şi
cazul impresionant că nu am putut să aşez virgulele (sub!. aUL). Fraza
se refuza unei disciplinări sub punctuaţie. Ei, iată ce e foarte grav; şi
iată ce explică o mulţime de lucruri!". Şi, În cele din unnă, concluzia
generală: "Omul meu, afinnă autorul, gândeşte logic, dar nu se exprimă
Întotdeauna logic".
De aici pledoaria filozofului român pentru respectul cuvenit în
vorbire ordinei gramaticale cerute de logică şi, în consecinţă, atenţia
acordată punctuaţiei rec1amate de conexiunile elementelor frazei.
Remediul acestei stfirÎ de lucruri? "Înapoi la gramatică!" sună îndemnul
profesorului de filozofie. Această corelaţie strânsă Între logică şi
gramatică ar trebui însuşită şi aplicată Încă din şcoală. Mai târziu nu

40 41

10. Despre servituţile şi virtuţile limbii
Cuvântul este umbra faptei.
Democrit
Blaise Pascal scrie în Cugetările sale că nenorocirea oamenilor vine
de acolo că ei nu pot sta liniştiţi Într-o cameră. Butada face aluzie la
agitaţia, la vânzoleala de la Curte a aristocraţiei franceze din vremea sa.
Dar, luată şi Într-un sens larg, afirmaţia îşi păstrează semnificaţia, dacă,
scoţând-o din saloanele palatului de la Versailles, o punem în legătură cu
servituţile generate de vicisitudinile curente ale existenţei noastre.
Conflictul cu realitatea de pe urma transgresării unei limite, act având
ca efect bruscarea comportamentului uman, silit să se retragă din luptă
pentru a-şi face inventarul erorilor, dacă nu şi pentru a-şi obloji rănile,
poate fi detenninat şi de alte cauze şi desfăşurat pe un alt teren. Vom
îndrepta discuţia pe tărâmullimbii, amintind pentru Început remarca unui
scriitor şi eseist contemporan, Octavian Paler, care observa în cartea sa
Apărarea lui Galilei: "Nefericirea oamenilor e provocată de faptul că nu
folosesc un limbaj simplu" (p. 104).
Ce Înscamnă limbaj simplu? Înseamnă a uza de cuvinte a căror
transparenţă semantică duce fără dificultăţi şi rară ocoluri la obiect; un
limbaj lipsit de vălurÎ şi de umbre aşternute peste înţelesuri subtcxtuale
parţiale, denaturate şi ambigue. Limbajul simplu este limbajul propriu,
unde sensul, nccontaminat de mistificare, întâlneşte, fără oprelişti, forma
verbală eea mai directă şi mai adecvată În care intră şi în care se cuprinde,
făcând parte din ea, ca miezul fructului din fruct.
Dar mai este de adăugat ceva aici extrem de important. A Încredinţa
acestui limbaj gândirea echivalează cu a nu crea nici o discordanţă între
42
g,înd şicuvânt, a nu lăsa nici o distanţă, nici un spaţiu gol între unul şi
celălalt, unde să se strecoare şi să se instaleze capcana echivocului,
Înşelătoria tăinuită, neadevărul. Simplitatea este, în aceste condiţii,
expresia sincerităţii, fie şi naive, ea este dimensiunea interioară, etică, a
comunicării, ea devine suportul moral care conferă un fel de eternitate
lIlllană limbii.
Ar fi mai fericiţi oamenii dacă s-ar lăsa în stăpânirea acestui limbaj
eliberat de povara unei scmantici incerte şi impurc, sedimentate în
slibsolul vocabularului, de unde înţelesurile pot fi scoase la nevoie pentru
a răstălmăci sau a minţi? Oricum, oamenii s-ar simţi mai cinstiţi cu ei
Înşişi, fiind şi mai drepţi cu alţii. Ei ar căuta nu ceea ce stă ascuns în
spatele obscur al cuvintelor, ci ar dezvălui ceea ce spune lumina lor clară,
ca un martor ce ne stă în faţă şi ne priveşte în ochi, jurând cu mâna pe
cruce pentru noi. Şi apoi, ei nu ar lua în deşert cuvintele investite cu
sacralitate, ca patrie, popor, ideal, libertate, şi nici numele voievozilor
celor mari, şi nici pe acela al eroilor ce s-au ridicat şi au căzut în ţărână,
rftpuşi pentru un crez care răspundea imperativului dramatic al vremii lor
şi al istoriei unui popor. De aceea s-ar cuveni să avem decenta dc a nu
rosti prea des şi pe la răspântii aceste cuvinte şi aceste nume întinate de
atâtea ori de un neÎnfrânat oportunism şi de o nu mai puţin neînfrânată
demagogie.
S-ar putea susţine că în asemenea împrejurări - şi ele sunt
numeroase - suntem "manevraţi" din umbră de propria noastă limbă,
care dictează conştiinţei şi conduitei noastre verbale în bine sau în rău.
Nu e vorba aici despre o metaforă, ci de o realitate, chiar dacă pare a fi
paradoxală. Vorbeşte despre ea Sextil Puşcariu când vede în limbă nu
numai un slujitor al gândirii, ci şi un stăpân al ei (Limba română. Privire
generală, 1940, p. 10).
Mai pe larg se referă la această relaţie Martin Heidegger, care afirmă:
"omul se poartă ca şi când el ar fi făuritorul şi dascălul limbii, când, de
fapt, ea rămâne stăpâna omului. ( ... ) Căci limba este cea care vorbeşte.
Omul vorbeşte abia atunci şi numai în măsura În care el vorbeşte din
interiorul limbii, ascultând vorbele pe care ea i le adresează" (Originea
operei de artă, Editura Univers, 1982, p. 168-169).
Se înţelege că o astfel de concepţie, care răstoarnă perspectiva
studiului limbii, iese din cadrul strict al lingvisticii clasice, Înscriindu-se
43
în zona de cercetare a filozofici limbajului şi, în sens mai cuprinzător, a
antropologiei filozofice.
Când vorbim despre limbă, gândul ne duce spre gramatica Învăţată în
şcoală. Gramatica Însă codifică limba, o Închide Într-un sistem de reguli,
o condensează Într-o schemă: o împietreşte. Spre deosebire de gramatică,
limba "vic", adică actualitazarea regulilor gramaticale, cu concursul
lexicului, prin vorbire, depăşeşte şi se revarsă peste normele prestabilite.
Căci numai prin vorbire noi fonnulăm enunţuri În care afirmăm sau
negăm ceva, exprimăm o dorinţă, un regret, o certitudine sau o îndoială
etc. Aceasta înseamnă că varianta vorbită şi deci concretizată a limbii ni
se înfăţişează şi funcţionează sub forma acte/or de vorbire, străbătute de
o intenţie şi urmărind un efect. Vorbim de fiecare dată despre ceva,
spuneam mai înainte. A vorbi nu înseamnă nimic dacă lipseşte obiectul
vorbirii, al comunicării, împreună cu semnificaţia ce i se atribuie de către
locutor. Vorbirea se referă la realitate ..- dar cu aceasta n-am spus decât o
parte din ceea ce constituie esen1a ei. Trebuie să adăugăm imediat că,
vorbind despre ceva, noi o facem vorbind cu cii/eva, cu "ceIălalt". Limba
ca vorbire este în substanţa ei dialog. În dialog cu, subiectul vorbitor, mă
întregesc şi mă definesc prin participarea interlocutorului meu, ceea ce
înseamnă instituirea unui raport de intersubiectivitate.
Mai exact spus, vorbirea nu este exclusiv o înşirare de acte de limbaj
individuale şi subiective, ci acte condiţionate de existenţa şi participarea
celuilalt şi deci ale "colaborării" mele cu el. Vorbirea presupune În mod
necesar alteritatea. Prin limbă, În ipostaza ei de vorbire, nc integrăm
Într-o comunitate mai largă de vorbitori, aceca a grupului social din care
facem parte şi a comunităţii naţionalc căreia îi aparţinem. Dar fiindcă
limbajul estc o facultate originară şi general umană, limba, rcflectată În
vorbire, ca modalitate individuală şi totodată socială de comunicare a
omenirii, se Învestcşte cu atributulunivcrsalului (Eugeniu Coşeriu).
44
11 . Principiul economiei În vorbire
A face economie nu Înseamnă numai a nu cheltui fără socoteală bani
sau bunuri materiale. Principiul economici, despre care aminteam, în
treacăt, mai înainte, este valabil şÎ pe tărâmullimbii, adică al comunicării,
unde risipa de vorbe duce la pierdere de timp şi la diluarea, la lipsa de
consistenţă şi de efect rcal a celor comunicate. Spunem despre o
comunicare formulată concis şi în termeni adccvaţi că cstc la obiect, că
lIIerge direct la ţintă, utilizând mijloacele necesare pentru a transmite
ceva esenţial. Despre o comunicare În care autorul se Încurcă în amănunte
inutile sau divaghează, incapabil să ajungă la miezul expunerii, spunem
că bate câmpii, că a uitat pe drum de unde a pornit ş.a.m.d. in primul caz
vorbim despre proprietatca şi concizia unei comunicări, În al doilea,
despre prisosuri verbale sau, cu un termen mai nou, de redundanţă. Un
exemplu cu caracter anecdotic, pe care îl dă Într-o carte a sa Sorin Stati,
va ilustra afirmaţiile de mai sus.
Un negustor de peşte îşi pusese deasupra intrării În prăvălie o
firmă pe care era scris: Aici se vinde zilnic peşte proaspăt. Apoi,
dându-şi seama că proaspăt era inutil, fiindcă peştele nu poate fi
vândut decât dacă îndeplineşte această condiţie, a şters adjectivul cu
pricina. Gândindu-se mai bine, a renunţat şi la adverbul aici, deoarece
era limpedc că acolo se vindea marfa, nu în altă parte. Mai reflectând
puţin, a constatat că şi verbul se vinde poate fi omis, deoarece
magazinul era de desfacere. A procedat la fel cu zilnic, pentru motivul
că prăvălia era deschisă, ca orice prăvălie, În ficcare zi. A rămas până
la urmă doar cuvântul Peşte, considerat ca fiind suficient pentru a
atrage atenţia cumpărătorilor în legătură cu ceea ce puteau găsi de
vânzare înăuntru.
45
 Fără să aibă nici o noţiune despre teoria informaţiei şi, prin a existenţei şi a destinului uman. În acest sens numai marile opere se
urmare, despre redundanţă, negustorul a procedat instinctiv în inscriu şi rămân în patrimoniul culturii universale.
conformitate cu principiul economiei în comunicare, eliminând tot ce În literatura noastră îi stă alături scriitorului rus, ca exemplu de
găsise, rând pe rând, neesenţial în textul scris iniţial pe firmă. concentrare maximă a expresiei puse sub controlul sever al
Şi totuşi, excesul de cuvinte, de fraze în exprimare este o inteligenţei lucide, fraza lui r. L. Caragiale. Într-un registru diferit
caracteristică a vorbirii, particularitate explicabilă prin nevoIa din punct de vedere stilistic se înscriu comediile, momentele şi
vorbitorului de a insista pentru a se face înţeles de către interlocutor. schiţele, unde limba îndeplineşte o funcţie satirică sau umoristică,
În felul acesta iau naştere pleonasmele şi tautologiile, despre care va fi ceea ce presupune modificări intenţionate ale materialului lingvistic
vorba într-un alt capitol. Spunem fără teama de a greşi: am văzut cu pentru a răspunde scopului urmărit. Alta este situaţia în nuvele şi în
ochii mei, am auzif cu urechile mele, deşi nu se poate să vezi ceva unele povestiri, unde concizia stilului narativ îşi găseşte întreaga lui
decât cu propriii ochi şi nici auzi cu urechile altuia. De aceea, se poate măsură.
trage concluzia de ordin teoretic şi practic (indeosebi!) că existând
două magazine de pescărie Învecinate, dintre care pc firma unuia scrie
numai Peşte, iar pe a celuilalt ca în varianta iniţială a negustorului,
acesta din urmă ar face mai bună vânzare ..
A fi scump la vorbă este, fără îndoială, o calitatc. Cu condiţia să
nu se exagereze şi să se ajungă din cauza concentrării excesive la
ncclaritate. "Încerc să tiu scurt şi devin obscur", constata Horaţiu în
Ars poetica. Este În avantaj vorbitorul care, fără a pierde din vedere
esenţialul, ştie să formuleze pe larg o comunicare, o informaţie -
aceasta în limbajul publicitar, comercial, poate chiar şi În cel didactic.
Dar când este vorba de arta literară, ca şi de arta conversaţiei, rămân
valabile cuvintele lui Voltaire: "Secretul de a fi plictisitor constă în a
spune totul".
Iar dacă e să facem referire specială la arta literară a unor scriitori,
unul dintre exemplele ccle mai strălucite de concentrare stilistică şi
prin aceasta de o mare forţă de iradiere semantică a subtextului o
reprezintă opera lui Cehov. Interesant este că, după mai bine de un
secol, dramaturgia sa îşi păstrează nemicşorată actualitatea, dovadă
spectacolele cc au loc şi azi pe atâtea mari scene ale lumii. Desigur,
explicaţia nu poate fi redusă la stilul strâns al autorului, ci trebuie să
aibă în vedere şi suportul ideatic al expresiei sale. Căci opera
supravieţuieşte autorului ei În măsura În care el se situează prin
întrebările pc care şi le pune În orizontul universalului ca problematică

46 47

12. "Orgoliul de a nu-ţi recunoaşte ignoranţa"
TVR şi-a luat obiceiul de a face din când în când anchete pe stradă,
vizând însă, în mod premeditat, scopuri umoristice. Reporterul le joacă
trecătorilor feste, luându-şi un aer serios, foarte profesional. EI le pune
trecătorilor, desigur nu chiar aleşi la întâmplare, întrebări în legătură cu
un presupus fapt de actualitate, numit de obicei printr-un neologism mai
puţin frecvent, luat dintr-un limbaj de specialitate. Amuzant este că cei
întrebaţi sau majoritatea dintre ei răspund fără prea multă ezitare, deşi.
cum se vede până la unna, nu cunosc sem,u! exact al noţiunii în discuţie.
Aşa fiind, răspunsurile sunt, mai adesea, savuroase, absurde şi hilare.
Am văzut câteva dintre aceste anchete făcute pe seama inocenţilor
trecători. Despre una dintre ele am citÎt un inteligent comentariu semnat
nu demult de Rodica Zafiu în "România literară". Cercetătoarea
bucureşteană examinează cu consecvenţă şi fineţe, de mai multă vreme,
prefacerile sau inovaţiile ce au loc sub ochii noştri în Hmba vorbită şi in
cea scrisă, mai ales. Mă refer în continuare la observaţiile autoarei
amintite. Ele privesc ancheta în care reporterul punea celor opriţi în
stradă următoarea întrebare: "De ce credeţi că în România se nasc copii
bipezi?". Răspunsurile cele mai multe sugerau o sinceră şi subită
Îngrijorare, cauzele fenomenului fiind puse pe seama poluării, a
Cemobîlului şi a altor factori socotiţi vinovaţi de această pretinsă
anomalie. Autoarea nu ne spune dacă vreunul dintre subiecţii anchetaţi a
cerut să i se explice termenul biped ori să declare că nu cunoaşte sensul
lui. Se pare că nu, din moment ce răspunsurile nu s-au lăsat prea mult
aşteptate, în pofida faptului că cei întrebaţi nu aveau în minte înţelesul
exact al neologismului. Autoarea comentariului remarcă pe bună dreptate
că, În astfel de împrejurări, răspunsul generator de umor se explică prin
"orgoliul vorbitorului de a nu-şi recunoaşte ignoranta". Neştiind că hiped
48
Inscumnă "cu două picioare", el, vorbitorul, are impresia că, de vreme ce
~c Întreprinde o anchetă pe tema aceasta, înseamnă că se petrece un lucru
!-\rav, că c vorba de un caz anonnal, de o malformaţie, fenomen
ncdezvăluit până acum şi pe care Televiziunea îşi ia curajul să-I aducă la
!.:uIloştinţa publicului şi să-i ceară părerea În această privinţă. Pe de altă
parte, vorbitorul se Iasă păcălit, fiindcă el are încredere în ccea ce se
spunc la Televiziunc, instituţie care simbolizează, după el, adevărul pur şi
ncsmintÎt al informaţiei, care instituţie nu ar da alarma, chipurile, dacă nu
s-ar fi întâmplat ceva ieşit din comun.
Concluzia comentatoarei, la care nu putcm decât să subscriem, este că
motivarea de ordin intelectual se asociază aici cu una de natură
psihologică şi comportamentală; căci nu numai ignoranţa singură se face
r[\spunzătoare de asemenea păcăleli, ci şi preocuparea interlocutorului de
a nu-şi trăda incultura, adică orgoliul, care seamănă de astă dată cu un fel
de pudoare de a se arăta neştiutor, aşa cum firesc şi cinstit ar fi s-o
mărturisească, deoarece nimeni nu poate să aibă pretenţia de a le şti chiar
pc toate. Orgoliul se plăteşte cu preţul ridicol ului în care s-a aflat ccl
t:hestionat, dând un răspuns care nu avea nici În elin nici în mânccă, şi
nici Il-O să aibă, cu întrebarea pusă.
Preţul cerut de orgoliu şi plătit, fără să vrea, de vorbitorul de pe stradă
este destul de mare. Şi mai ales e penibil, nu Ilumai amuzant. (Poatc că
este şi puţin trist...)
De un comentariu şi ffi<li <ltent, dar şi mai acid se bucură sondajele
sociolingvistice de acest tip din partea unui editorial semnat de Octavian
Palcr în "România liberă" din 10 ianuarie 1995. Iată două dintre
Întrebările puse de reporteri, precum şi răspunsurile care fac obiectul
aprecierilor autorului.
1). "Sunteţi de acord cu hotărârea guvernului de a importa igluuri din
Africa de Sud?"
2). "Vă supără cumva faptul că unii vor să dărâme Şcoala Ardeleană
pentru a ridica o cârciumă?"
Din răspunsurile anchetaţi lor:
1). "Noi avem specialişti buni, de ce să se aducă igluuri tocmai din
Africa de Sud?"
2). "E o ruşine să fic demolată Şcoala Ardeleană".
49
 Octavian Paler scrie pe marginea răspunsurilor aceste rânduri care
merită să fie reproduse:
"Nimeni, dar absolut nimeni n-a zis ( ... ): Nu ştiu ce înseamnă un iglu.
N-am auzit de Şcoala Ardeleană. Mă scuzaţi. Un singur nu ştiu ar fi
aşezat inimile Într-un cadru strict natural, al calităţii învăţământului
nostru". În continuare, după ce atrage atenţia asupra siguranţei dezinvolte
cu care cei anchetaţi se lăsau antrenaţi în dialog, autorul se întreabă dacă
nu e vorba aici de o meteahnă naţională, şi anume de absenţa capacităţii
de a admite "liniştiţi sau jenaţi că nu ştim un lucru, când nu-l ştim".
Mai e nevoie să tragem de aici şi altă concluzie? Nu cred. Cel mult
putem face următoarea constatare, deloc amuzantă: teribil de greu ne vine Capitolul II
să ne desprindem de lumea lui Caragiale! (E un mod de a ne păstra
identitatea?)
Aspecte ale structurii şifuncţiei limbii

50 51
Editor: Clllin Vlasie

Redactor: Adrian Cre!u

Tehnoredactare: Laurenţiu Vntaru
Coperta colectiei: Andrei Mllnescu G. Gruită
,
Pl'lpNI': Vlorel Mihart

MODA LINGVISTiCĂ 2007

Norma, uzul şi abuzul
"'Z C... II.......
OIIIITA. GLIGOII
II "'."'.... • Romb'e'
MIM ......... . , I ..,... 1.11 ".bu•• 1 10. Oruill. -
" ..,tii _1a4'. 2006
I.IN (10) 973·697-671.' , IIBN (13) 978·973-697·678.()

811.135.1'36'271

Copyright © Editura Paralela 45, 2006

romană de azi (ed. a II-a. 2000), Mioara Avr~. Probleme ale expri-
mării corecte (1987), Theodor Hristea. Limba româ"d. Teste
rezolvate. texte analizate şi glosar de neologisme (1998), G. GruiţA.
Gramatică normativă (ed. a Ul-a, 1999). Am tras cu ochiul, de
asemenea, la excelenta rubrică ..păcatele limbii", semnată slptămânal
de Rodiea Zafiu 10 "România literară".
4. Lucrarea de faţă se adreseazA unui public mai larg, dar nu a
putut ocoli terminologia esenţialA a lingvisticii, nici explicaţiile. teate-
tice,care s-au impus pe alocuri (v. statutul subiectului "slab'\ al parti-
cipiului sau cel al infinitivului substantivizat). Am Încercat totuşi sI.
pAstrăm un echilibru optim intre rigoarea ştiinţificii şi accesibilitatea
cl(punerii, astfel ca cititorii cărţii s~ se descurce cu uşurinţă. chiar daci
nu sunt specialişti.
.,'
14
Capitolul
, I
PIAŢA CUVINTELOR, A SINTAGMELOR
ŞI A LITERELOR
Cuvinte .Itolte
1. Ospitalitatea românilor faţă de noutăţile lexicale de import este
o realitate frecvent subliniată de speciaJişti care continuă să se mani-
feste şi astăzi, prin contribuţia multor categorii de vorbitori. Este
adevărat că in unele cercuri 5-a inregistrat, la un moment dat, o reactie
de panicA, mai ales in faţa "invaziei anglicismelor". Lingviştii au
incercat să calmeze spiritele, indemnând la incredere in capacitatea de
selecţie şi asimilare ~ limbii române, verificată în atâtea alte "invazii"
anterioare. RezisteDţa cea mai Înverşunată a "conservatorilor" s-a
manifestat şi este Încă activă în zona "cuvintelor altoite", cum le-a
numit, revoltat, un participant Ia o dezbatere pe această temA.
Sintagma se referă la faptul că prea multe unităţi lexicale, consacrate
în codul nostru lingvistic cu un anumit înţeles, sunt folosite astAzi cu
un sens nou, adAugat, imitat dupA un model strAin. Aceste calcuri
semantice deranjeazA mai ales persoanele vârstnice, care sunt mai uşor
dispuse să accepte un neologism total decât ,,stricarea" unui cuvânt
consacrat, prin intervenţia brutalA in latura de conţinut a acestuia.
Pare ciudat la prima vedere, dar cele mai multe asemenea
imbogAţiri semantice apar tocmai la neologisme, mai ales la acelea pe
care, din anumite motive, le-am împrumutat "În rate". Exemplul cel
mai la îndemânA este anglicismul interviu. El s-a instalat iniţial in
lexicul românesc cu un singur sens. aşa cum apare consemnat şi astăzi
în majoritatea dicţionarelor noastre: ..Convorbire Între o personalitate
politicA. culturală etc. 'Şi un ziarist, În cursul căreia acesta Îi pune
intrebAri în diverse probleme (de actualitate). in vederea publicării lor
în presA sau a difuzării la radio şi televiziune~ p. ext. text al acestei
convorbiri. apărut în presA sau difuzat la radio şi televiziune" (DEX,
15
convorbiri, apărut în presâ sau difuzat la radio şi televiziune" (DEX,
1998). Mai ales in ultimii ani ai perioadei comuniste, numârul
"personalitâţilor politice şi culturale" care acordau in'terviuri eraw
extrem de redus. AstAzi, cuvântul interviu şiwa recuperat, după mode w
lui din englezâ, şi al doilea sens (de fapt, sensul principal: "intre
vedere, întâlnire"). În consecinţă, orice dactilografă, de pildă, poate
avea "un interviu" sau chiar mai multe, in aceeaşi zi. Fireşte, pentru un
român de vârsta a treia, obişnuit, o viaţă intreagâ, cu sensul unic de
utilizare şi mai ales cu poziţia înaltă a intervievatilor, acomodarea cu
adaosul semantic nu se face uşor. Pentru tineri, acesta este inţelesul de
bază (mai ales "întâlnire de angajare"), ca în engleză.
2. Uneori engleza' doar potenteazâ o iniţiativă semantică mai
veche. Este cazul lui a realiza, franţuzism, utilizat o vreme numai cuw
sensul de "a înfăptui, a indeplini (ceva), a câştiga, a se dezvolta profe
sional". Ulterior, românii i-au adăugat, după modelul aceleiaşi 1imbi,
şi sensul de "awşi da seama, a intelege, a observa, a conştientiza".
Acest calc dupâ franceză 'a fost intârit apoi de valul anglicismelor din
ultimii ani, având in vedere că nici la englezescul to realize sensul
menţionat aici nu este unul periferic. 'Aşa se face ci astăzi sensul
calchiat are o frecvenţă mare şi coboară, ca zonl de utilizare, spre baza
piramidei lingvistice. Rezistenţa "conservatorilor" nu lipseşte nici de
data aceasta, înregistrânduwSe manifestări dure de respingere (,,nwam si
folosesc niciodatl acest cuvânt") sau detaşate atitudini ironice
("realizAm ci nu mai avem realizări"), insinuând ci cele doul sensuri
paralele ar produce confuzie. Deocamdata., adjectivul realizabil şi
substantivul realizare nu par a fi contaminate de extinderea semantica.,
singurele atestAri rămânând în zona verbului:
• "Îmi vine si mA ciupesc pentru a realiza ci nu visez" (Ev.
zilei, 2003, Dt. 3428, 1/2);
• ,.Au realizat ci au fost trădaţi de comandanţi" (Adev., 2004,
Dt. 4067,10/5);
• ,,Rafael însuşi nwar realiza cA e vorba de madonele pe care le-a
pictat" (Nal., 2003, Dt. 1941, 14/2);
• ,,Am realizat ci nu mai avem ce pierde şi newam motivat
reciproc" (Gaz. Sport., 2003, nr. 4153, lOII).
16
Construcţia tipică a lui a realiza cu sensul "a conştientiza" este
cea exemplificată mai sus, cu subordonatA completivă conjuncţională
(a realiza că). Utilizarea cu un complement nominal este mai rară şi
creează intrwadevăr o anumită ambiguitate:
• "Când căpitanul a realizat greşeala era deja prea târziu" (Ziua,
2003, nr. 2765, supl. "Dosare ultrasecrete", IV/I).
3. Spre deosebire de a realiza, verbul a nomina/iza a intrat în
procesul de îmbogăţire semanticA cu toată familia: nominalizare,
nominalizat, nominalizabil. Sensului iniţial ("a numi, a indica prin
nume") i swa adăugat, prin calchiere, acela de "a propune" (respectiv
"propus, apt de a fi propus"). După modelul american, am
reconsiderat faza preliminară a unor competiţii de prestigiu (artistice,
politice, profesionale etc.). Deziluzia eşecului final este atenuată de
importanţa faptului de a fi fost propus. Acest transfer parţial de glorie
explici şi insistenţa cu care este menţionată, în cazul unor filme,
"nominalizarea" pentru Premiul Oscar. Prestigiul este apropiat de al
câştigltorului, de cele mai multe ori. La noi, modelul, fără a ocoli
zona spectacolului artistic, este activ mai ales în viaţa politică:
• "Premierii nominalizaţi ai celor două blocuri politice" (Adev.,
2004, nr. 4453, III);
• "În primul rând pentru că mwa desemnat partidul, iar eu am
acceptat această nominalizare" (Ziua, 2004, nr. 3164, 8/1);
• ,,Mircea Geoană, premierul nominalizat al PSD + PUR" (Naţ.,
2004, nr. 2379, 4/3);
• ,,Nominalizarea ei ca prefect trebuia să fie doar o formalitate"
(Adev., 2004, nr. 4453, 3/1).
Alunecarea acestor termeni, prin abuz, în sectoarele mai joase ale
limbajului administrativ îi lipseşte de conotaţiile pozitive amintite la
început (ex. "clădiri nominalizate pentru consolidare" - Adev. Cj.,
2003, Dt. 3889, 4/1).
Mai nou, îşi incearcA norocul altoiului semantic verbul a aplica,
forţând tocmai culoarul administrativ·birocratic de un anumit nivel.
Diferite cereri tipizate ale serviciilor din domeniul relaţiilor cu
17

străinătatea (mai ales cu cea anglofonă) poartă numele de aplicaţie, iar
cel care aplică pentru ceva este un aplicant (fost "solicitant"):
• "Cum aţi ajuns În România? Aţi aplicat pentru România şi aţi
câştigat?" (Acad. Cat., 2003, nr. 51-52, 1/1).
4. Un adaos semantic calchiat se constată în familia verbului
a determina, franţuzism al cărui sens de bază este acela de "a produce
o intluenţ~ cauzată" asupra unui proces, fenomen, fiinţă etc. Mai ales
substantivul (determinare) şi adjectivul (determinat) participă la
această extindere, însuşindu-şi, după engleză, inţelesul de "hotărâre,
atitudine hotărâtă", respectiv "hotărât, dârz, neclintit". Moda deler-
mînării face ravagii mai ales in presa sportivă:
• "Dăruirea şi determinarea jucătorilor s-au dublat" (Pro Sp.,
2003, nr. 1791, 1/6);
• "Are stil, are lovituri, are determinare, are nerv, are psihic de
campion" (Pro Sp., 2003, nr. 1791, 10/2);
• "Multe lucruri le fac să semene: determinarea din teren, o
anume forţă a loviturilor ... " (Pro Sp., 2003, or. 1790, 11/3).
Tennenul e reperat, cu aceeaşi frecvenţă, în orice publicaţie
• "Sper ca jucătorii să aibă determinare, pentru că aici se decide
rubrici sportive:
calificarea" (Adev., 2003, nr. 4028, 8/4).
Adjectivul determinat, cu sensul de ,,hotărât", abundă în trans-
misiunile de la radio sau televiziune ("dup~ pauză au intrat mai
determinaţi", "e mult mai determinat în joc"), dar şi în presa scrisă:
• "Au opus rezistenţă şi, dacă nu eram concentrati şi determinaţi
la maximum, nu cred că reuşeam să câştigăm" (Adev., 2003,
nr. 4026, 1217); .
• "Preşedintele Jiantao a subliniat determinarea Chinei de a
intări cooperarea cu România" (Cr. Rom., 2003, nr. 3224,
• "Ceea ce caută în primul rând la cei selecţionaţi pentru posturi
5/3);
manageriale este determinarea, ambiţia personală" (Naţ.,
2003, nr. 1948, 12/2);
18
\1
• "Băsescu a intrat în această campanie mult mai determinat'
(Ziua, 2004, nr. 3164, 8/3).
5. O situaţie interesantă din perspectiva discuţiei noastre prezintă
substantivul actor, împrumutat din franceză cu un sens restrâns,
specializat: "artist care interpretează roluri in piese de teatru, filme
etc.". În engleză, acesta e doar sensul al doilea, primul, cel de bază,
fiind de "făptuitor, agent, autor al unei acţiuni". Este o achiziţie de
ultimă oră. Faptul că face sintagmă adeseori cu adjectivul politic
("dacă aş fi în locul actorilor politici ai zilei" - Ev. zilei, 2003, nr.
2553,611) a lăsat impresia, la inceput, că e vorba de un sens figurat,
uşor peiorativ, care vizează histrionismul oamenilor noştri politici.
Noul cuvânt actor a depăşit rapid această fază, marcând treptat o
revenire la sensul originar, etimologic, acela de agent, "autor",
adăugat. acum celui de "artist". Discursul politic pe probleme inter-
naţionale a fost poate primul care a impus în română acest altoi
semantic:
• "VE nu va reuşi niciodată să fie un actor politic serios dacă va
proceda în acest fel" (Adev. Cj., 2003, nr. 3860, 3/3);
cu
• "Franţa şi Germania sunt, aşadar, marii actori" (Adev. Cj.,
2003, nr. 3866, 15/2);
• ,,Radicalizarea atitudinii preşedintelui Voronin a contribuit la
capacitarea tuturor actorilor crizei transnistrene" (Dilema V.,
2004, nr. 38, 8/3).
Extinderea ariei de utilizare se face cu o viteză - surprinzătoare,
specifică fazei de avânt a oricărei noutăţi lingvistice favorizate de
modă:
• "Noutatea este că Biserica majoritară devine, ,prin P AX, un
actor vizibil în ansamblul spaţiului public" (Dilema V.,
2004, nr. 38, 12/1);
• "Grupul austriac OMV, cel maghiar MOL şi compania
poloneză PKN vor să devină cei mai importanţi actori de pe
piaţa petrolului din Europa Centrală" (Naţ., 2004, nr. 2387,
5/4);
19
 • "Distrigaz Nord va fi unul dintre principalii actori in
dezvoltarea pieţei gazelor naturale, În perspectiva integrării
României in Uniunea Europeană" (Adev., 2004, nr. 4404,
5/1-7 -titlu);
• "Era un răstimp În care masele se impuneau ca actor principal
al istoriei" (Rom. tit., 2004, nr. 39, 9/1);
• "Există patru actori principali implicaţi în procesul de învăţă­
mânt: ministerul, administraţia, universităţile, corpul didactic
şi studenţii" (Rev. ,,22", 2005, nr. 804, 6/1).
6. Un alt substantiv "americanizat" prin adaos semantic este
locaţie. Ca mulţi alţi tenneni din limbajul administrativ-juridic, şi
acest substantiv a ajuns la noi prin franceză, cu sensul de "inchiriere",
"contract de închiriere", "sumă plătită pentru anumite lucruri luate În
folosinţă temporară", "amendă" (în sintagma "taxă de locaţie", folosită
în domeniul transporturilor). Se înţelege că locaţie avea o zonă
restrânsă de circulaţie, limitându-se la nişte Împrejurări bine precizate,
cunoscute ca atare de cei interesaţi. Prin engleza americană, s-a
strecurat in română locaţie-2, înrudit etimologic, dar cu o semantică
mai stufoasă şi cu un indice de frecvenţă mult mai ridicat. El poate
indica:
a) Poziţia spaţială, în sensul cel mai general (zonă, sector, punct
local):
• "Osama bin Laden este în viaţă, dar locaţia este greu de
precizat" (Adev. Cj., 2003, nr. 3819,15/3);
• "Insula Creta - locaţia cea mai vânată din Grecia" (Adev.,
2003, nr. 4071, 5/2 - titlu);
• ,,El pretindea că s-a documentat în diferite locaţii, când de
fapt îşi plăsmuia articolele în liniştea apartamentului său din
Brooklyn" (Naţ., 2003, nf. 1921, 11/1).
b) Amplasamentul pentru o construcţie, un dispozitiv etc.:
• ,,Bulgaria a oferit alte locaţii pentru instalarea bazelor ameri-
cane" (Ziua, 2003, nr. 2750, 517);
20
• "Din amintitul studiu s-a ales praf: locaţia pentru «Dracula
Park») a fost schimbată" (Adev., 2003, nr. 4046, 10/1);
• ,,0 altă locaţie pentru benzinărie este cea de la ieşirea spre
Reghin" (Ev. zilei, 2003, nr. 3419, 6/4).
c) O clădire (grup de clădiri) cu destinaţie publică:
• "Cu toate acestea, locaţiile lui Raj Tunaru de pe litoral se
bucură în continuare de clienţi" (Adev., 2003, nr. 4065, 1/4);
• "Cei care s-au ocupat de trimiterea elevilor În taberele şcolare
particulare, fără autorizaţie de funcţionare, vor fi obligaţi să
închidă locaţia" (Adev. Cj., 2003, nr. 3868, 16/3).
d) Domiciliul, sediul etc.:
• ,,Patrimoniul grupării MISA, cu locaţia În demisolul unui bloc
din cartierul Ferentari" (Indep., 2004, nr. 1086, 512).
Succesul lui locaţie, cu sensurile noi, exemplificate aici, trebuie
judecat prin raportare la portaltoiul său, cu profil strict limitat, dar şi la
substantivul loc, rudă etimologică mai veche, moştenită de noi din
latină. Ca expresie sonoră şi grafică, locaţie este, pentru orice român,
mult mai adecvat pentru noul conţinut, pe care îl sugerează prin
rădăcina sa (loc), decât pentru sensul mai vechi. El satisface preferinta
vorbitorilor pentru ceea ce specialiştii numesc transparenţa, motivaţia
semnului lingvistic. În comparaţie cu loc, utilizarea termenului locaţie
este mai comodă, întrucât, cum se vede şi din exemplele de mai sus, el
este un hiperonim atât pentru loc, zonă, sector, arie, cât şi pentru
amplasament, local, proprietate, domiciliu etc. În momentul selecţiei,
acesta este un avantaj, la care se adaugă presupusul prestigiu al
noutăţii, al modei, dorinţa exprimării elevate. Acestea sunt numai
câteva dintre explicaţiile posibile ale surprinzătoarei rapidităţi cu care
se răspândeşte acest anglicism semantic.
Reacţia "conservatorilor" nu s-a lăsat prea mult timp aşteptată,
transformând cuvântul locaţie într-unul dintre cele mai controversate
fapte de limbă. Uzul in exces, abuzul inadecvărilor contextuale, eli-
minarea alternanţelor sinonimice etc. sunt observaţii pertinente şi arată
că această inovaţie lexicală nu este încă bine fixată în sistem. Ea are
21
deja o conotaţie de mimetism şi snobism lingvistic şi, în ciuda faptului
că este "pe val", implică un anumit risc de utilizare. Va unna probabil
o perioadă de reaşezare a lucrurilor, cu delimitări şi specializări
semantico-distribuţionale şi stilistice Între loc şi locaţie, aşa cum stă
bine unor rude vechi, abia regăsite.
7. Substantivul oportunitate este înregistrat in dicţionarele noastre
cu referire la "calitatea de a fi potrivit, avantajos pentru o anumită
situaţie, împrejurare":
• "Trebuie să analizăm oportunitatea acestor investiţii in
condiţiile actuale, când bugetul primăriei este sărac" (Adev.
Cj., 2003, nr. 3861,1112).
Mai nou, i s-a adăugat, după engleză, sensul de "ocazie, şansă,
situaţie favorabilă":
• "Îmi pare rău că nu am reuşit şi golul victoriei, la
oporhmitatea avută în prelungiri" (Gaz. Sport., 2003 nr. j
4133,9/1); . care, mai nou, a devenit, ca şi in engleză. sensul principal al
• "Altădată învingeam cu 5 - O cu şi mai puţine oportunităţi"
(Pro Sp., 2003, nr. 1795,9/5);
• "Profit de oportunitate, dorindu-Ie tuturor, fotbaliştilor clujeni
succes în noul campionat" (Adev. Cj., 2003, nr. 3890, 11/6).
Am ales intenţionat exemple din limbajul sportiv, pentru că aici
moda lui oportunitate pentru ocazie face ,ravagii, nu numai în
exprimarea scrisă. Crainicii-reporteri de la' radio sau televiziune, deşi
sunt presaţi de rapiditatea fazelor de poartă, au renunţat aproape total
la cuvântul mai scurt, ocazie, adoptând în exclusivitate kilometri cui
oportunitate (Ce oportunitate a avut! O nouă oportunitate ratată!? Cea
mai mare oportunitate! Nu şi-au creat nici măcar o singură oportu-
nitate!). Substantivul ocazie, consacrat nu numai În transmisiunile
sportive, este vânat şi alungat cam de peste tot, inclusiv În conver-
saţiile amicale:
•" - Ce regreţi cel mai mult?
22
- Toate lucrurile bune pe care nu am avut oportunitatea să
le fac" (Naţ., 2004, nr. 2386, 1115).
Discursul public (politic, economic, ,cultural etc.) este plin de
oportunităţi, promise mai ales pentru tineri, pentru oamenii de afaceri,
pentru cei care au fost disponibilizaţi etc., Ofensiva continuă pe tot
frontul şi nu e de mirare că au apărut chiar "magazine de oportunităţi".
cum este cel din Cluj-Napoca (Piaţa Flora, Mănăştur), care vinde
lucruri "second hand" şi se intitulează chiar aşa: Magazin de
Oportunităţi.
Interesant este că Ocazie nu e un cuvânt "obosit", "arhaic", ci un
neologism onorabil, un franţuzism, iar uzurpatorul său, opportunity,
este şi el un franţuzism cu paşaport englezesc. Moda anglicismelor,
inclusiv În zona calcului semantic, are şi asemenea rezultate specta-
culoase, cum este această "reintregire a familiei" pe teren românesc,
fie şi prin intennediar.
Şi În acest caz, nu uzul, ci abuzul -îngrijorează. Oportunitate-2,
cuvântului, va găsi probabil un culoar semantic şi stilistic rezonabil şi
o distribuţie temperată, care să nu mai irite pe toată lumea.
8. Îmbogăţirea semantică prin calchiere se manifestă şi la
adjective, cu prelungire în ipostaza adverbială. Cele mai la Îndemână
exemple ar putea fiformal şi punctual.
Adjectivulformal ("care ţine de aparenţă") şi~a adăugat recent şi
sensul de "oficial", în prelungirea nuanţelor de "precis, 'categoric,
expres":
• ,.Abia atunci am primit invitaţia formală de a participa la
negocieri cu NATO" (Naţ., 2004, nr. 2374, 4/5).
Deocamdată această noutate semantică îi derutează pe unii
vorbitori, mai ales că, prin tradiţie, formal are mai mult o oonCltaţie
negativă. O invitaţie formală, de pildă, era percepută ca una făcută "de
fonnă", care nu trebuie onorată. Or, sensul recent reclamă o reacţie
exact opusă. Oricum, În textele oficiale În special, noul Înţeles al
cuvântului nu creează dubii de interpretare.
23
 o răspândire mai mare pare a avea antonimul adjectivului dis-
cutat, informal ("neoficial, neprotocolar, familiar"):
• "Premierul Adrian Năstase a avut o întrevedere informată cu
premierul Simeon de Saxa Coburg Gotha" (Adev. Cj., 2003,
nr. 3878. 9/1);
• "Dezbaterile au avut un caracter informal, de urtJmrire a
efectelor produse de OrdonantA" (Indep., 2003, nr. 743,
2/15);
• "Iniţiatorii programului vor să infiinţeze asociaţia, acum
informală, {(Rezervaţia Culturală Vama Veche»" (Naţ.,
2003, nr. 1969, 2/4).
Adjectivul punctual, care se referă în primul rând la o calitate
um'll1 ă cam neglijată la noi, aceea de a fi exact, de a respecta tennenul
sau momentul fixat, şi-a extins sfera semantidi, după model străin,
constituindu-se intr-un fel de antonim al totalităţii, al ansamblului:
• "Ei continuă şi astăzi, În 2003, să atace vehement. nu doar În
chestiuni punctuale, ci pe ansamblu" (Timpul, 2003, nr. 34
[655J,5/4).
Ca adverb, realizeazl aceeaşi opoziţie semantică faţl de "global,
genera}":
• "Guvernul Nlstase rezolvă punctual această doleanţă, cârpeşte
în loc sI schimbe această lege depăşită" (Adev., 2004, nr.
4397,5/2).
Cuvinte de laudă - cuvinte de ocară
1. Se pare că acum, la început de mileniu, cel mai puternic cuvânt
de laudă este european. EI captează în semantica sa tot ce e modem,
corect, bun, frumos, valoros, inspirat. democratic, durabil etc.
European reprezintă expresia lingvistică a unui ideal naţional. Vrem
"o Românie europeană" (Timpul 7, 2003, nr. 29 [6501, 1/3) şi "un
24
preşedinte european" (Cr. Rom., 2004, nr. 3574, 5/2), "utilizând un
limbaj şi concepte moderne, de tip european" (Ziua, 2004, nr. 3173,
1/3), "cu un mesaj european, bine alcătuit" (Naţ., 2004, nr. 2391, 4/6).
Anunţăm, "cu o mândrie Îndeajuns de europeană" (Dilema, 2003, nr.
543, 17/2), că "două colegii au primit titlul de şcoală europeană"
(Adev. Cj., 2004, nr. 4313, 5/4), "Rapidul va juca pe un gazon de tip
european" (Naţ., 2003, nr. 1960, 3/6), iar "suporterii sinceri ai naţi­
onalei de fotbal meritI o federaţie cu reflexe europene" (Gaz. Sport.,
2005, nr. 4651, 6/3). Cutare partid "are o doctrină stabilă şi durabilA.,
europeană" (Naţ., 2004, Of. 2413, 1/2), altul "trebuie modernizat,
europenizat' (Adev. Cj., 2005, nr. 4313, 5/4), iar "poziţia UDMR este
una corectă şi de inspiraţie europeană" (Ziua Cj., 2004, nr. 13, 3/5). În
Parlament, unele probleme "sunt abordate În spirit european" (Adev.
Cj., nr. 4319,16/3), "unnând să ofere o soluţie europeană" (Ziua Cj.,
2004, nr. 13, 3/5). În sftlrşit, românii "vor să creeze un om nou, pe cel
european" (Adev. Cj., 2003, nr. 3954, 7/2), după ce au creat "cârnaţi
europeni, un produs care corespunde 100% standardelor cerute de
piaţă şi de Uniunea Europeană" (Naţ., 2004, nf, 2407, 4/5-6). Avem şi
câteva "sate europene", omologate de forurile UE.
Este atât de râvnit acest titlu, Încât era aproape imposibil să nu
apară şi impostorii, care ÎnsA sunt repede dezarmaţi prin demascAri
directe ("face pe europeanul şi pe intransigentul În aplicarea legii" -
Rom. Mare, 2003, nr. 648, 3/3), prin insinuări transparente ("federaţie
sună european şi democratic, dar ... " - Adev. Cj., 2003, nr. 3869, 3/5)
sau prin ironii bine ţintite ("Pur şi simplu el scrie poeme europene. Îi
trebuie, desigur, un critic european" - Rom. lit., 2003, nr. 49, 7/4).
Pe un fond de entuziasm european, nu e de mirare că acest
cuvânt, sub fonna prescurtată (euro), a devenit, ca şi in alte limbi,
element de compunere, cu o productivitate remarcabilă. După modelul
europarlamentar, eurosceptic, euroconform etc., au apărut, de la
eurotineri, adunaţi în august 2003 la Costineşti, până la eurobrânză,
adică o brânză superioară, la standarde europene, cum explica, la
radio, un specialist, adresându-se unui "producător agricol". Procedeul
Înregistrează deja o anumită "inflaţie", pentru că este utilizat nu doar
pentru trimitere la instituţiile sau exigenţele europene sau pentru
exprimarea ideii de superlativ, ci şi cu un sens augmentativ, pentru tot
25
ce depăşeşte limitele obişnuite: eurodurere (Adev. Cj., 2003. nr. 3947,
15/3), eurosecetii (Rom. Mare, 2003, nr. 685, 2011), eurojurie
(Timpul-7, 2004, or. 7 (680), 8/3) şi chiar eurolătrături (Adev. Cj.,
2004, nr. 4268, 1/1).
Dincolo de exagerările modei, cuvântul european (ca substantiv,
adjectiv, adverb) şi rudele sale pozitive (a europenizp, europenizare,
europenism) exprimă astăzi "visul românesc", aspiraţia românului spre
homo europaeus. Modelul american, în ciuda popularizării sale prin
toate mijloacele, nu are deocamdată magia, puterea de ~ducţie
a Tot ce e mioritic pare a se d,egrada: ,,Porcul mioritic se vinde la preţ de
stilului european, mai apropiat, mai accesibil. Ar fi de discuta t,
desigur, dacă imaginea cam idealizată a sinonimiei european = bun
pentru pasul
reprezintă soluţia corectă în pregătirea psihologică
integrării efective. Un retuş tăcut la timp şi cu tactul necesa r ar da
poate o dimensiune mai realistă aşteptărilor românilor.
2. La polul opus se află neeuropean, noneuropean, antieuropean,
cuvinte de ocară;
• "Nu au lipsit nici luările de cuvânt agresive, antidemocratice,
noneuropene" (Ziua, 2004, nr. 3209, 6/1);
• "Cu riscul de a fi consideraţi neeuropeni, credem că În
momente ca acestea trebuie să punem punctul pe j" (Ziua
Cj., 2004, nr. 5, 2/1).
Aceste etichete negative se folosesc totuşi destul de rar; În locul
lor, apar cuvinte cu altă etimologie, dar cu aceleaşi conotaţii peio-
rative, cum ar fi balcanic, de exemplu. Când e vorba de ,,mentalitate
balcanică", "atitudine balcanică", "partide balcanice",
,,metode, re-
laţii, afaceri de tip balcanic", nimeni nu se aşteaptă la
elogii:
• "Oamenii noştri politici sunt aroganţi, şmecheri, nebuni, puşi
pe căpătuială, balcanici şi mai cu seamă corupţi până În
măduva oaselor" (Jur. Naţ, 2004, nr. 3480, 4/6).
Povestea cu balcanismul e mai veche. Surprinzător este faptul că,
mai nou, în aceleaşi contexte negative este plasat adjectivulladverbul
mioritic. Se vorbeşte de "scriitorii mioritici", cei care, "rezistând prin
" (Ziua,
cultură, au analfabetizat moral, civic şi politic această naţiune
26
2005, nr. 3321, 12/4), de "primul escroc mioritic post-revoluţionar"
(Cr. Rom., 2003, 'nr. 3245, 2/5), de felurite "perversiuni mioritice"
(Rom. lit., 2005, nr. 4, 32/1), "confuzie mioritică" (Jur. Naţ., 2004, nr.
3520, 16/4 - titlu), "politicieni mioritici dubioşi" (Naţ., 2004, nr. 2426,
4/5), de faptul că "pe meleagurile mioritice cinstea şi corectitudinea nu
fac casă bună" (Naţ., 2004, nr. 2407, <6/1). Ne bazăm Încă pe "unsul
pesediştilor mioritici" (Naţ., 2003, nr. 1958, 4/3) şi pe "miorit
ica
nr. 3836, 1/1).
măsură a îngrăşării porcului În ajun" (Adev. Cj., 2003,
găină" (Naţ., 2003, nr. 1932, 5/1-4, titlu); "Vaca mioriticd e tot mai
artificială" (Ziua, 2003,' nr. 2786, 16/3); "harta atât de pătată
a
fotbalului mioritic" (Pro Sp., 2004, nr. 2195, 417) arată prost, pentru
că, deşi "sunt mulţi străini, managementul este pur mioritic" (Pro Sp.,
2004, nr. 2195, 417). Aşa stând lucrurile, nu e de mirare că "fotbalul
românesc geme mioritic" (Pro Sp., 2004, Of. 2196, 4/4), iar "domnul
Gigi pri'l(eşte mioritic peste halca de gazon" (Adev., 2004, nr. 4235,
2/4).
Decăderea în negati va lui mioritic şi înlocuirea aurei sale poetice
cu coroana de spini a ghilimelelor ironice, puse sau nepuse, pot
reprezenta pentru unii români o blasfemie lingvistică. Până una-alta,
european şi mioritic se antonimizează, iar procesul nu dă semne de
temporizare.
Ceva similar se Întâmplă cu dâmboviţean. Avem excelenţi
antrenori la gimnastică, dar "acum îi pierdem în mod stupid şi
dâmboviţean" (Ziua, 2005, nr. 3238, 611). În politică ,şi administraţie
ne pândeşte zilnic "pericolul circului dâmboviţean" (Adev., 2004, nr,
4489, 1/1); "luni seară - două spectacole de circ dâmboviţean la cele
două Camere" (Adev. Cj., 2004, nr. 4298, 16/3); "Schimbarea
doctrinelor, un spectacol jalnic al politicii dâmboviţene" (7 Plus, 2005,
nr. 55, 4/1,6, titlu). Stau cu ochii la ,instituţiile Vestului, dar "urmează
maimuţărirea - mai cu seamă de fabricaţie dâmboviţeană _ a acelpr
modele" (Adev. Cj., 2005, Qr. 4368, 16/2). Nici în alte zone de
referinţă nu întâlnim un tratament mai respectuos şi un context mai
onorabil pentru acest cuvânt:
• "Minciuna naţionalistă patentă, bine susţinută de celebri
jurnalişti dâmboviţeni" (Ziua, 2005, nr. 3321, 12/5);
27
 • "Particularităţile psihicului dâmboviţean arată ci intotdeauna
cei care pleacă au condus prost" (Rom. lit., 2005. nr. 4,
32/1);
• "Showbiz-ul, În variantă dâmboviţeană, Îşi întinde jaloicele
aoteouţe îo .toate direcţiile" (Rom. lit., 2005, or. 13,3/1);
• "Măsurile au fost laate dâmboviţean, în pripă, fâră să
avertizeze populaţia" (Ziua, 2005, nr. 3392, 6/1).
Această semantică amară s-a transmis şi verbului derivat:
• "Nu s-a putut să. nu dâmboviţeze solemoitatea depunerii jură­
mântului" (Adev. Cj., 2004, nr. 4298,16/3).
Pe vremuri, când nu avea in familie nici adjective, Rici verbe,
Dâmboviţa era "apă dulce", dacă. o fi adevărat ce spune cântecul.
Rima se mai pâstreazl şi astăzi, numai că. cel care "nu se mai duce"
(decât după. patru-cinci ani, eventual) trebuie să accepte, pe lângă
presupusele avantaje, şi un ciudat impozit semantic.
Revenind la cele trei cuvinte (balcanic, mioritic, dâmboviţean),
care, În raport cu european, par a reprezenta "axa răului", vorba unui
preşedinte american, ar fi interesant de ştiut în ce măsură acest statut
este conjunctural sau ţine şi de o permanenţă a psihologiei noastre
naţionale.
3. Pe locul al doilea intre cuvintele de laudă se plasează., după
toate aparenţele, profesionist (substantiv, adjectiv, adverb) şi rudele
sale: profesional, profesionalism, a profesionaliza. Profesionalismul,
ca pandant al europenismului, e văzut ca fonnă exemplară a
conştiinţei profesionale, a competenţei, a lucrului bine fâcut, în toate
domeniile, inclusiv (sau mai ales) în cel politica-administrativ. E
nevoie de ,,profesionalizarea actului politic românesc" (lndep., 2004,
Of. 1119, 5/4), "de un guvern de profesionişti" (Naţ., 2004, nr. 2382,
3/1), care să elaboreze "o politică. ceva mai profesionistă" (Adev. Cj.,
2004, nr. 4255, 3/3). România are mare trebuinţă acum "de profe-
sionişti în administraţie, de profesionalismul funcţionarilor" (Adev.,
2004, nr. 4456,1/1). Acolo unde existA. această calitate, ea e semnalată
cu entuziasm:
28
• ,'profesionalism şi promptitudine - aceasta este caracteristica
definitorie pentru echipa de jurnalişti de la Realitatea TV"
(Adev., 2004, nr. 4458, 4/5);
• "Antena 1, televiziunea a cărei primă calitate este profesiona-
lismul ... " (Jur. Naţ., 2004, nr. 3509, 32/5);
• "Ei bine, «nemţi)) - adică profesionişti buni - a avut TVR-ul
întotdeauna" (Naţ., 2003, ilr. 1976,7/6);
• ,,0 ediţie realizată. cu un exemplar profesionalism" (Rom. lit.,
2004, nr. 44, 32/3).
° bună publicitate pentru orice serviciu sau produs nou se gră­
beşte astăzi să anunţe potenţialul beneficiar că cei care i le oferă sunt
adevăraţi profesionişti:
• "Ziar scris de profesionişti", sună. o reclamă la radio pentru o
nouă. publicaţie centrală;
• "Consilierii noştri vor fi bucuroşi să. te sfătuiască. profesionist'
(Publicitate, Naţ., 2003, nr. 4958, 12/4-6).
Cota Înaltă de la bursa cuvintelor laudative face din profesionist
un ingredient obligatoriu în portretul invingă.torului:
• "Sunteţi un chirurg renumit, respectat atât de colegi, cât şi de
pacienţi, un veritabil profesionist' (Ziua Cj., 2004, nr. 31,
3/3);
• ,,Avea o mentalitate de profesionist' (Ziua, 2004., nr. 3156,
17/4);
• "Coleg bun şi profesionist excepţional" (Adev. Cj., 2003, nr.
3894,4/5);
• ,,Profesionalismul şi seriozitatea l-au ajutat să se impună."
(Naţ., 2003, nr. 1976,3/3).
4. Prin simetrie, la capă.tul celălalt al axei stau tot nişte neo-
logisme (diletantism, amatorism, lipsă de profesionalism), dar care
vorbesc de un nărav mai vechi, al lucrului făcut de mântuială., super-
ficial, :fm-ă rigoare şi seriozitate:
• ,Lipsită de profesionalism (Ediţia Rebreanu), e cel mai ră.u
gândită dintre toate volumele din colecţia «Opere
29
 fundamentale». Originalitatea ei e diletantismul, deloc
stimabil" (Rom. tit., 2004, nr. 39, 10/5);
• "Totuşi, cu două evoluţii profesioniste nu poţi şterge din
memorie amatorismul de care «s-a bucurat» actuala ediţie
(Mamaia.2003)" (Adev., 2003, nr. 4104, 4(4);
• ,,Din păcate, scumpii mei colegi de meserie care apelează la
asemenea mijloace se dove:desc a fi neprofesionişti de cea
mai joasă speţă" (Adev. Cj., 2003, nr. 3874, 1/1);
• "Există încă prea multă brambureală, lipsă de profesionalism,
jemanfişism" (Adev., 2004, nr. 4456, 111).
Ghilimelele ironiei marchează acelaşi gest al dezavuării pentru tot
ce nu este profesionist:
• "in atenţia «profesionişti/on> de la Antena l şi Peo Tv" (Naţ.,
2003, nr. 1953, 111).
Felul în care evoluează relaţiile în interiorul perechii profesionist-
neprofesionist pare un semn bun şi este expresia lingvistică. a unei
psihologii colective în transfonnare.
Cuvinte promovate - cuvinte retrogradate
1. Viaţa cuvintelor este, cum s-a văzut, mult mai agitată decât
pare, iar concurenţa se manifestă şi aici destul de dur, cu promovări şi
disponibilizări, cu marginalizări dubioase, dar şi cu reabilitări spec-
taculoase, cu vedete şi victime, etc. Destinul unui cuvânt depinde de
nişte legi interne ale sistemului lingvistic, dar şi de multe cauze
exterioare, imprevizibile, care ţin de evoluţia comunităţii lingvistice
sub toate, aspectele: social, economic, psihologic etc.
Nu de puţine ori, aventura cuvântului se sustrage explicaţiei
logice, păstrându-se în zona ghinionului sau a norocului. Un sub-
stantiv ca impact, de pildă, din latina cultă, intrat în limba română,
prin filieră franceză, ca atâtea altele, a stat câteva decenii bune în
dicţionar, cuminte, tăcut, cu ştampila "livresc". Altfel spus, cuvânt de
30
lux, scos În lume la ocazii speciale, de intelectuali subţiri. Era greu de
Închipuit ca el să apară, să zicem, În procesul-verbal al unui militian
de la circulaţia rutieră pentru a consemna o ciocnire între două
autovehicule. Treptat, lucrurile s-au schimbat, iar astăzi poliţistul
vorbeşte numai de impact, iar jurnalistul relatează conştiincios despre
"impactul dintre un Opel Vectra şi un microbuz cu pasageri. În unna
impactului, trei dintre cei cinci pasageri ai autobuzului au murit pe
loc" (Naţ., 2004, nr. 2392, 1211). La fel procedează crainicul-reporter
de la radio sau TV, ori ziaristul sportiv, pentru care orice tăvăleală este
un impact, iar locul unde se produce căzătura este "punctul de impact
cu solul" (Gaz. Sport., 2003, nr. 4153, 1011). Ciocnirea, ciocnitul, a
ciocni n-au fugit din vocabular, dar bat în retragere şi numai În
perioada Paştilor mai trăiesc cu adevărat gloria de altădată.
La fel de activa devenit impact şi cu sensul de "influenţă, înrâ-
urire, consecinţă": "Va face o investigaţie asupra impactului pe care
afecţiunile fizice şi psihice le au asupra mandatelor a cinci lideri de
talie mondială" (Ziua, 2003, nr. 2750, 14/6).
Dacă mai adăugăm şi frecventa lui utilizare pentru "şoc, sur-
priză", constatăm că acest franţuzism de lux, aflat o vreme în ador-
mire, are o mare căutare în zilele noastre, este un cuvânt popular, la
modă. Care să fie cauza acestei resuscitări? Cât l-a ajutat fratele său
rătăcit în engleză şi revenit pe continent cu paşaport american? Dar
psihologia românului amator de cultisme, pentru imagine şi bună
impresie? Dar fireasca tendinţă de innoire şi diversificare a lexicului,
nonnalul "schimb de generaţii"?
2. O neaşteptată înviorare s-a produs şi la substantivul segment!
segmente, cu aceeaşi filieră etimologică. Specializat mai ales în
domeniul geometriei ("segment de dreaptă", "segment de cerc") sau al
anatomiei ("segmente osoase", "segmentele coloanei vertebrale" etc.),
cuvântUl segment cunoaşte astăzi o largă întrebuinţare mai ales
dincolo de zonele amintite. Relansarea lui ar putea fi legată de moda
investigaţiilor sociologice (sondaje, statistici etc.) sau de marketing. Şi
în aceste cercetări se operează cu noţiunile de "întreg" şi "parte", de
ale căror dimensiuni sunt tot mai interesati beneficiarii:
31
 • .'pe segmentul de mărfuri nealimentare, gazele naturale au
avut cea mai importantă creştere de preţ" (Rom. liberA., 2003,
nr. 4057, 1/3);
• "Un nou segment pe piaţa ambarcaţiunilor: iahturile
ecologice" (Naţ., 2004, nr. 2387, 5/1~3.titlu);
• "Reducerea cu 20% a accizelor la cafea va detennina o
creştere considerabilă a consumului pe acest segment de
produs" (Naţ., 2004, nr. 2286, 5/4).
Unii vorbitori acceptă cu greu această extindere şi o aprobă şi mai
puţin când e vorba de "a segmenta" colectivităţi umane, deşi comu~
nicarea zilnică abundă în asemenea exprimm:
• "Segmentul de populaţie cu vârste între 16-64 de ani" (Ziua,
2003, nr. 2786, 5/3);
• "ldiotizarea unui segment de public" (Timpul-7, 2003, nr. 29
[650], 8/2); • pentru ,,a înştiinţa, a informa", şi cu articol hotărât (a da semnalul),
• "Ei contaminează un anumit segment de telespectatori" (Rom.
tit., 2004, nr. 5, 30/4);
• ,,Manifestările de protest ale tuturor segmentelor societi\ţii
civile" (Adev., 2003, nr. 4067, 12/7);
• ,,segmentul electoral feminin" (Adev. Cj., 2004, nr. 4188,
3/5);
• ,,Femeile, noul segment pe care se concentrează" (Naţ., 2004,
nr. 2417, 5/1-2, titlu).
Adevărul este că, oricât de modemi şi de toleranţi am fi ca "utili-
zatori" ai limbii române, o senzaţie de exagerare tot ne încearcă.
Ocolirea cu obstinaţie, în asemene,a contexte, a unor cuvinte consa-
crate, care sunt aici la ele acasă (categorie, parte, zonă, sector etc.),
este criticabilă pentru monotonie stilistică, nu pentru "încălcare de
drepturi". Utilizarea abuzivă duce uneori la inadecvări evidente sau la
umor involuntar, mai mult sau mai puţin simpatic:
• ,,Această decizie vine după ce studiile au demonstrat că, în
ultimii ani, segmentul de bere vândut la PET (sticlă de
plastic) a înregistrat cea mai spectaculoasă creştere" '(Naţ.,
2003, nr. 1939,7/4).
32
Oricât ar fi de puternică tirania modei, a numi tot ce ne înconjoară
numai prin segmente (inclusiv de bere) parcă e prea mult:
• "Credeţi că este normal ca un segment ca sportul, în special
fotbalul, să ocupe un loc fruntaş în preocupările omului?"
(Pro Sp., 2004, nr. 2221,16/6).
Nu, nu credem, după cum nu credem că segment "este normal să
ocupe un loc fruntaş" în limba omului!
3. Un avânt similar, cu exagerările de rigoare, înregistrează şi
semnal, un franţuzism mai vechi. Românizat dupA modelul semn,
signal, devenit semnal, a convieţuit paşnic cu reperul său întru
adaptare, împărţindu~şi frăţeşte teritoriul semantic, distribuţional.
Elocvente sunt expresiile cu a da, cu articol nehotărât (a da un semn),
pentru "a marca inceputul, startul, a lua iniţiativa". Mai nou, cuvântul
moştenit direct din latinA., semn, este inghesuit spre circulaţia rutieră,
lingvistică sau astrologie, Îar semnal este tot mai expansionist, insta~
lându~se inclusiv în expresia cu articol nehotărât, preluând şi
semnificaţia de acolo: "Vrea să dea un semnal in mediul de afaceri că,
cum-necum, vor rămâne tot ei la guvernare" (Adev., 2004, nr. 4464,
14/6). Mai ales in discursul politic, a da un semnal a devenit expresia
zilei: "vrem să dăm populaţiei un semnal clar că ... "; "vrem să dăm
oamenilor de afaceri un semnal elar"; "vrem să dăm aliaţilor noştri un
semnal elar cA ... ". Ironia faptului este că aceste semnale însoţite
aproape automat de adjectivul clar sunt acuzate adeseori tocmai de
intenţii de ocultare şi manipulare, ca un tic lingvistic falsificator:
• ,,De fapt, acum Guvernul Năstase reia veşnicul obicei
nenorocit din România: Să ne facem că facem! Să dăm un
semna/!" (Adev., 2003, nr. 4035, 3/4).
Încălcând frecvent teritoriul lui semn, semnal Îşi pierde rigoarea
de cuvânt cu decodare unică, precisă. Fiecare român, fiecare grup,
fiecare partid posedă o semiotică proprie şi, până una-alta, emite şi
receptează semnale:
33
 • "Se pare că semnalul dat de preşedintele Stolojan nu a fost
receptat" (Adev., 2003, nr. 4041, 4/4);
• "Dan Ioan Popescu a dat mai multe semnale care prefigurează
direcţiile principale în sistemul energetic" (Adev., 2003, nr.
4036, 13/2);
• "Se spune că Ioaniţoaia a primit semnale ..." (Naţ" 2003, nr.
1934,9/3);
• "lordănescu a ignorat aceste semnale"." (Ev. zilei, 2003, nr.
3402, 13/4);
• "Credem d\ semnalul nostru a fost receptat de populaţie"
(Adev. Cj., 2003, nr. 3839, 11/3);
• "Oficialii români şi bulgari aşteaptă de la summitul de la
Salonic un semnal de încurajare" (Adev., 2003, nr. 4036,
13/2);
• "Nu se ştie încă ce semnal va da Comisia Europeană în
legătură cu problema aderării" (Adev., 2004, nr. 4453, 16/1);
• "Dacă o-ar fi avut un semnal clar că va fi votat de majoritatea
PSD-iştilor de la con~es, Geoană i-ar fi trimis În continuare
bezele lui Ion Iliescu" (Rom.lit., 2005, nr. 17, 31/2).
Probabil că, dacă ar fi avut loc în zilele noastre, "summitul" din
cortul de la Rovine (Mircea :- Baiazid) ar fi fost descris altfel decât a
făcut-o Eminescu, cu rugămintea, in final, ca turcul să ne dea un
semnal şi nouă de mila Măriei sale.
4. Am început discuţia despre spectaculoasa agitaţie din lumea
cuvintelor cu trei franţuzis1lle (de fapt, cuvinte din latina cultă, intrate
prin filierA franceză), pentru a infirma ideea că numai anglicismele
produc turbulenţe in lexicul actual. Totuşi, pentru a respecta adevArul,
realitatea lingvisticA, trebuie să recunoaştem că anglicismele sunt
astAzi mai impetuoase, atacă din prima clipă, nu au răbdarea celorlalte
neologisme. Se aşază de mulţi ani în cuibul altora şi incep să-şi
împingă sioonimele spre margine, fără prea multe menajamente. Exem-
plificam cu trei substantive scurte, monosilabice, care încep, toate, cu
sunetul/litera t: test,. top, tnnd.
34
a) Test este cel mai vechi dintre aete trei. A intrat mai Întâi ca
termen tehnic, desemnând, în psihologia experimentală, o probă prin
care se verifică unele aptitudini psihice şi fizice ale unei persoane.
Prin extensiune, înseamnă şi materialul prin care se face această probă
(fişe, tablouri, scheme etc.). Termenul a fost repede preluat de
limbajul general, devenind important mai ales în domeniile În care
verificArile reprezintă o practică cotidiană: învăţământ, sport, angajări
de personal,. 'omologări, experimente tehnice, cercetare etc. Cel mai
păgubit a fost examen. La început, testul a fost perceput ca o compo-
nentă practicA a unui examen. Prin extinderea testelor-grilă, mai ales,
cuvântul devine un echivalent al lui examen, iar treptat dobândeşte
chiar un ascendent de modernitate asupra acestuia. Librăriile, stan-
durile stradale sunt pline astăzi de teste: pentru elevi sau studenţi,
pentru şoferi sau medici rezidenţi, pentru toate categoriile de candidaţi
la promovare sau perfecţionare. Unele publicaţii au teste de cultură
generală, de abilitate tehnică, de autocunoaştere etc. Cuvântul este la
modâ, cu întreaga lui familie (test, testare, a testa): Puterea testeaztJ
Opoziţia (şi invers), producătorii testează piaţa, sportivii organizează
meciuri-test, Testarea este omniprezentă, de la reclamele de detergenţi
("A trecut testul!", sună un spot publicitar la TV), până la cele mai
înalte performanţe tehnice ("Racheta spaţială Soiuz-2 a trecut testut'-
Indep., 2004, nr. 1105,7/4-5, titlu). Test este un substantiv scurt, are o
largă cuprindere semantică, s-a adaptat foarte uşor (fonetic, grafic,
morfologic), şi-a creat derivate şi a intrat deja în expresii uzuale. A
devenit un termen popular, iar sinonimele sale (incercare, verificare,
examen etc.) i-au cedat deocamdatA prim-planul.
,b) Top este mai nou şi s-a fixat cu sensul de "clasament"; de fapt,
partea de sus, de vârf a unui clasament. Iniţial, domeniul preferat a
fost cel al manifestărilor artistice: topul celor mai bune filme, melodii,
spectacole, al celor mai populari artişti etc. Treptat s-au diversificat
domeniile şi s-a perfecţionat metodologia fntocmirii topuri/or. Presa
ne prezintă zilnic astfel de clasamente: de la topul investitorilor străini,
al celor mai bogaţi parlamentari, până la cel al corupţilor sau al cotei
de piaţă pentru cardurile Visa; de la topul increderii În liderii politici,
la topul celor mai bine îmbrăcate vedete de cinema etc. Sunt la modă
35
mai ales topurile cu delimitare fermă: top 10, top 50, top 100 etc.
Impetuozitatea nou-venitului este probată şi de calitatea sa de forman
t
al unor alcătuiri stabile (aft in top, a ft de top):
• "Demi arată pur şi simplu minunat. E din nou in top" (Naţ.,
2003, nr. 1941, 1417);
• "S.C. Farmec - din nou în top" (Adev. Cj., 2004, nr. 4250,
1/1-4, titlu);
• "Raţ se aflA în vizorul unei echipe de top din Europa " (Ziua,
2003, nr. 2750, 8/8-9, titlu);
• "Întâlnim o echipă de top, dar nu este imposibil sA ne
calificăm" (pro Sp., 2003, nr. 1802,3 /1).
Realitatea este cA top are un culoar semant ic foarte favorabil.
Sinonimele vârf, culme, pisc, creastă, coamă nu prea sunt compatibile
cu o scalA gradual A mai amplă; clasament are nevoie de un deter-
minant pentru a întregi .ideea de "parte superioară". în asemen
ea
condiţii, nu e de mirare cA acest anglici sm este... in topul
preferinţelor.
c) Ultimul venit, dintre cele trei, este trend. Ca şi "coleg ele" sale
(test, tap), are avantajul scurtimii, în comparaţie cu sinonimele cu
vechime (direcţie, orientare, tendinţă), e uşor adaptabil şi este
...
anglicism, adicâ aparţine unui val lexical la modă:
• "PNŢCD realizează scoruri electorale între 5,1 şi 5,6%,
trendul fiind în continuare ascendent" (Naţ., 2004, nr. 2397,
4/3);
• "Victo ria la parlamentare creează brusc un trend în favoarea
candidatului a cArui formaţiune a învins" (Jur. Naţ., 2004, nr.
3509, 12/1).
Se vorbeşte de trend în politicii, în artă, în modă etc., !;ldicA
oriund e există mişcare, evoluţie. Nu a câştigat lupta cu sinonim
ele
sale, dar competiţia e abia la începu t Ceea ce nu Înseam nă cA lipsesc
manifestările exclusiviste la unii dintre adepţii săi, concretizate
prin
refuzul oricl\rei alternanţe sinonimice.
36
Un cuvân t emble matic : Qmără~tean
Cuvântul amărăştean nu figurează în dicţionarele explicative,
unde oricum nu l-ar căuta nimeni. Este atât de transparent, încât poate
fi dat ca exemp lu pentru motivarea semnului lingvistic. Nu are nevoie
de context-lămuritor, deşi uneori apar şi asemen ea precizări:
• "Stăm cu toţii pe terasă şi punem ochii pe câte o perech e de
amărăşteni. Nefericiţi din ăştia care trag mereu după ei câte
o pungă de plastic În care au şi cearşaful, şi pachetul cu
mânca re" (Naţ., 2003, nr. 1994,3 /3).
Orice vorbitor al limbii române, familiarizat cu rMAcina acestui
ă
cuvânt (amar) şi cu sistemul nostru derivativ, intuieşte cu uşurinţ
semantica lui amărăştean, de la prima întâlni re cu suportu l lui sonor
sau grafic:
"Prima rul Sechelariu aruncă Cu milioanele în ami:irăştenii
Bacăului" (Adev., 2003, nr. 4155, 1/1-6, titlu).
Popularitatea acestui cuvânt, receptarea lui la cele mai diverse
niveluri cu1tural~lingvistice se datorează adecvării sale la "starea
naţiunii", aCeea de abando n şi derutA:
• "Pentru amărăşteanul ce-şi vinde tacâmurile de alpaca primite
cadou de nuntă în urmă cu o jumătate de secol nu se
oboseşte nimeni " (Rom. tit., 2004, nr. 46, 2/2).
Amărăşteanul e majoritar în România, iar presa chiar vorbeşte de
că
"adânc irea prăpastiei dintre amărăştenii majoritari şi o pătură subţiri
pentru care vocaţia politică echivaleazâ cu coţcări a cu acoper ire"
(Timpul-7, 2003, nr. 33 [654], 2/4). Răspândirea amărăştenilor prin
Europa, în căutare de lucru. nu este o soluţie valabilă pentru toţi. Din
motive de vârstă, de sAnAtate, familie etc., "mai sunt amărăşteni care
vor fi nevoiţi să stea pe acasă" (Ev. zilei, 2003, nr. 3561, 5/5). Relaţia
lor cu minoritatea ne-amărăştenilor urmeazA un tipar specific locului
,
de la protestul ludic ("le-au arătat camera manilo r popoul amărăş tean,
un semn că nu se mai re~unosc în realitatea pe dos ventilată prin
37
tuburile catodice" - Rom. lit., 2003, nr. 45, 2/i), la unul mai
ameninţător, dar sensibil la soluţii negociate:
• "PSD-ul a avut mereu la Îndemână un fond de protocol, să
aibă ce pune pe masă când protestează amărăştenii" (Rev.
,,22",2004, nr. 721, 5/3).
Interese de tot felul creează şi falşi amărăşteni: "Unii politicieni,
mari pricopsiţi ai tranziţiei, se prezintă drept nişte amărăştenf demni
de compasiune" (Timpul-7, 2003, nr. 35 [656), 7/2). N-ar fi exclus ca
unul dintre aceşti'lt să înfiinţeze chiar un partid al 'amărăşteni1or,
mizând pe numărul şi starea acestora, deşi optimiştii spun că amă­
răştenii vor fi tot mai puţini în viitor. Ce se va întâmpla cu substan-
tivul/adjectivul amărăştean? Deocamdată rămâne o creaţie lexicală
inspirată, care evodi o realitate tristă.
Sintagma care nu-) slnta,gmă
1. O sursă foarte importantă de îmbogăţire a inventarului lexical
al limbii literare actuale o reprezintă terminologia specializată.
Cuvinte care ţin strict de anumite zone ale ştiinţei sau ale activităţilor
practice (informatică, economie, matematică, management, sport etc.)
devin treptat elemente ale limbajului general, utilizate cu dezinvoltură
şi de nespecialişti. Soarta acestor termeni tehnici livraţi masiv uzului
comun presupune şi existenţa unor riscuri, mai ales în cazul unor
intrări furtunoase. Cam aşa s-au întâmplat lucrurile cu substantivul
sintagmă, EI vine dintr-un domeniu care a mai înzestrat vocabularul
cotidian cu termeni ca propoziţie, frază, subiect, predicat, verb, adjectiv,
acord, vocală, consoană, punct, virgulă etc, Impuşi deja prin educaţia
lingvistică şcolară, aceştia au parte, În general, de o percepţie şi de o
utilizare corecte. Sintagma a ţâşnit cam pe 'neaşteptate, manualele nu
i-au familiarizat Încă pe români cu definiţia sa exactă, iar consultarea
dicţionarului explicativ nu a intrat deocamdată în reflexul cultural al
multor vorbitori. Aşa se face că acest cuvânt, care se referă la un seg-
ment lingvistic bine delimitat, încalcă mereu alte teritorii, deranjând în
38
stânga şi În dreapta, sfidând orice drept de proprietate pentru frază,
propoziţie, cuvânt etc. Totul devine sintagmă.
2. În accepţiunea cea mai largii â definiţiei gramaticale, sintagma
reprezintă o Îmbinare de cuvinte (de regulă două) care alcătuiesc o
unitate mai mare ca partea de propoziţie, dar mai mică decât
propoziţia. 'În segmentul acest elev bun există două asemenea unităţi
semantico-sintactice: acest elev şi elev bun. Fiecare dintre sintagmele
menţionate este fonnatA, la rândul ei, din două cuvinte cu sens lexical
deplin, Între care se stabilesc raporturi sintactice de subordonare.
Această asociere bimembră, lipsitii de predicaţie, era numită, în mod
tradiţional, grup de cuvinte sau îmbinare de cuvinte. Sintagmă pre-
zintă avantajul că e mai scurt şi mai... cult! Aceasta nu exclude
variaţia liberă, alternanţa sinonimică, În principiu cel puţin. În practica
discursului public este evidentă insii preferinţa pentru sintagmă. Să ne
amintim, de pildă, cât de mult s-a discutat, în diferite etape, "elimi-
narea sintagmei stat naţjonar (Naţ., 2003, nr. 1939, 6/1) din
Constituţia României. Până la urmă, s-a hotărât: "Sintagma stat
naţional va fi menţinută în Constituţie" (Adev. Cj., 2003, nr. 3836,
16/3-5, titlu). Celebritatea atâtor sintagme a contribuit şi ea, fără
îndoială, la popularizarea termenului: "În legătură cu el (Ossip
Mandelstam - n.n.) s-a creat faimoasa' sintagmă exilat intern, destinatii
apoi unei glorioase cariere!" (Rom. lit., 2005, nr. 20, 9/2). De o
"glorioasă carieră" au avut şi incă mai au parte "sintagma baroni
locali", "sintagma copiii străzii", "sintagma limbă de lemn" etc.
3. Din păcate, aşa cum aminteam la Început, transferul limbaj
specializat - limbaj uzual are costurile sale, concretizate mai ales în
utilizări improprii. Sintagmă, de exemplu, circulă foarte mult cu o
semantică aproximativă, derutantă prin greşita echivalare cu alţi
termeni, consacraţi, ai gramaticii tradiţionale.
a) Unitatea sintactică indicatii prin sintagmă este, adeseori, o frază
În toată legea:
39
 • "Se tem că '«sintagma au dreptul să se exprime» deschide
calea folosirii limbii materne în justiţie, atât oral, cât şi scris"
(Adev., 2003, nr. 4043, 2/1);
• "După ce a închis ultimele pagini cu sintagma '«Dacă dragoste
nu e, nimic nu e», Marin Preda plutea ... " (Rom. Mare, 2004,
nr. 719,17/3);
• "Ei au adăugat la un articol existent sintagma că «persoana
aflată în această situaţie beneficiază de ambele pensii până la
sîarşitul vieţii, dacă nu se recăsătoreşte»)" (Naţ., 2004, nr.
2192,1/1);
• "Ceea ce se întâmplă la Romexpo ne arată că sintagma «barte
frumoasă, cinste cui te-a scris» ar mai fi Încă actuală" (Cr.
Rom., 2003, nr. 3308, 15/4);
• "Nu peste tot e valabilă sintagma «Nu contează cât de lung am
părul»" (Radio "România Actualităţi", Matinal,
30.VIl.2003).
b) De cele mai multe ori, segmentul indicat prin sintagmă este o
propoziţie, reprezentând ziceri, articole de lege, aforisme celebre:
• "În România e valabilă sintagma «Să moară capra vecinului»"
(Jur. Naţ., 2005, nr. 3358, 29/6);
• "Cu alte cuvinte, sintagma <<Nimeni nu e mai presus de lege»
rămâne o vorbă goală" (Adev. Cj., 2005, nr. 4321,1/1);
• "Asta nu inseamnă să folosim mereu sintagma «Capul lui
Moţoc vrem!»" (pro Sp., 2005, nr. 2350, 4/6).
Se vorbeşte de ,,sintagma «ajută-te singur»" (Adev. Cj., 2003, nr.
3846, 15/2), de "apetenţa pentru sintagma «Scandaiul vinde ziarul»"
(Libert., 2003. nr. 3999,)3/5) sau de "autorul sintagmei (dn pântecele
fiecăruia se află fătul mort al comunismului»" (Rom. Mare, 2003, nr.
696,6/3).
c) În sfârşit, nu lipseşte nici sinonimia sintagmă = cuvânt:
• "Denumirea <<Independent» e o sintagmă postrevoluţionară la
modă" (Timpul-7, 2004, Of. 3 [676], 16/6).
40
Un cunoscut om politic este foarte indignat de "folosirea sintag-
mei «baron»" (Naţ., 2003, nr. 1939.6/1) în legătură cu persoana sa .
• "Face trimitere la sintagma «cruciadă»" (Timpul-7, 2004, nr.
7 [680], 12/1);
• "Aşa eli am considerat că sintagma «VALIDA Ţi» îi cuprinde
pe toţi producătorii sau distribuitorii care completează
dosarul" (Adev., 2005, nr. 4533, 6/2).
4. Ca şi cuvintele, sintagmele se pot înscrie pe traiectorii vari-
abile, cu perioade de glorie, căderi în anonimat, reveniri, schimbări ale
regimului stilistic etc. A fost o vreme când lupta de clasă, duşman al
poporului, nivel politic, războiul rece etc. aveau mare trecere, erau la
modă, funcţionau ca sintagme-clişeu. Astăzi sunt trecute in plan
secund, cu apariţii ironic-evocatoare, alături de limba de lemn, gazeta
de perete, vigilenţă revoluţionară, micul Paris. obsedantul deceniu
etc. În schimb, s-au lansat şi fac carieră altele, cum ar fi: claşă
politică, actori politici, analist politic, dialog social, standarde
europene, barometru de opinie etc. Unele au fost reactivate cu sens
metaforic (foaie de parcurs) sau cu vechiul înţeles (forme fără fond,
dreptul la replică, manuale alternative, ordonanţă de urgenţă etc.).
Au apărut şi câteva sintagme "de Înnobilare" (regele berii, luceafărul
huilei, baron; locali, baroni de presă etc.), alături de cele care trimit
explicit la subsolul edificiului pozitiv (axa răului, hărţuire sexuală,
munca la negru etc.).
Faptul că aceste construcţii sunt calchiate după modele străine sau
sunt îmbinări pur româneşti interesează mai puţin. Important este că
ele există in codul nostru sintactico-semantic şi trebuie să le numim cu
un termen corect, sintagmă, refuzând acestui cuvânt extinderea
umbrelei semantice peste tot ce înseamnă fragment lingvistic (cuvânt,
propoziţie, frază, enunţ. text etc.). Este adevărat că, de regulă, un
termen tehnic, evadând din cadrul strict al specialităţii, işi elasticizează
semantica, dobândeşte anumite 'conotaţii stilistice, metaforice etc. Nu
este cazul lui sintagmă. pentru că el e folosit şi de nespecialişti, numai
ca termen lingvistic, exact ca substantiv, verb, predicat etc.
Sintagmele sunt, cele mai multe, nişte îmbinări ocazionale (copiii
41
vecinului), dar unele pot dobândi stabilitate (copiii străzii), ajungând
până în faza lexicalizării, când devin cuvinte compuse (jloarea-
soarelui), locuţiuni sau expresii (Jinere de minte, daI naibii). Utili-
zarea termenului sintagmă cu referire şi la construcţiile fixe este o
extindere justificată etimologic, dată fiind relaţia iniţială dintre părţile
componente. La o adică, se ,poate tolera sintagma pentru a indica un
grup mai mare de două cuvinte, mai ales acolo unde e greu de stabilit
cu adevărat câte unităţi lexico-gramaticale, simple sau compuse, există
in interiorul segmentului (luarea în posesie a pământului). De aici
ÎnsA şi până la sinonimia cu propoziţie, frază etc: e mult. O ultimă
observaţie in legătură cu acest termen: el acoperă un concept
lingvistic, supus unor permanente redetiniri, rafinări interpretative,
delitnitări, aşa cum se întâmplă în orice ştiinţă. E clar, pe de altă parte,
că cei care Uiţesc sintagma peste toată sintaxa limbii române nu pot ti
bănuiţi de conectare la asemenea dezbateri teoretice. După cum nu pot
fi suspectaţi nici de atitudine polemică faţă de dicţionarele explicative,
unde ar fi găsit, dacă ar fi căutat, o definiţie suficient de clară pentru
uzul general.
Metafora sportivă
1. Amploarea şi popularitatea spectacolului sportiv, identificarea
acestuia cu competiţia din viaţa politică, economică. culturală etc. au
favorizat, în planul comunicării, lansarea unei adevărate mode a meta-
forei sportive. Succesul acestui procedeu lingvistic este asigurat de
caracterul accesibil al terminologiei sportive şi de eficienţa acesteia în
exprimarea plastică a mesajului cu destinaţie publică. Această
"înnobilare" metaforică a limbajului sportiv nu este specifică limbii
române, ci reprezintă, ca şi sportul de altfel, un fenomen mondializat.
Când a început al doilea război din Irak, Wl ziar iranian a scris că, dacă
Saddam va fi învins, SUA vor intra înfinală cu Iranul. Metafora a fost
preluată de presa americană, dar nici publicaţiile noastre nu au
respins-o: "SUA se pregătesc pentru finala cu Iranul" (Naţ., 2003,
42
nr. 1920, 1/3-4. titlu). Ceva mai târziu, un cotidian central, comentând
nişte sondaje preelectorale,. titra: ,,Finala Boc - Funar" (Ev. zilei,
2004, Of. 3707, 1311-4). Ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii,
Quinton Quayle, convins că România va adera la UE în 2007,
avertizează totuşi că "este vorba de o cursă dificilă şi de lungă durată.
Pentru România este important să ajungă la finalul cursei, respectiv
linia de sosire în Bruxelles, Într-o formă fIZică mai bună decât la
începutul cursei, pentru a fi capabilă să concureze pe plan economic
cu alte membre" (Adev. Cj .• 2004, nr. 4106, 16/6). Nu există zone de
interdicţie pentru metafora sportivă.
2. Fotbalul, jocul sportiv cu cea mai largă popularitate la noi.
"sportul rege", asigură, mai ales discursului politic, un limbaj meta-
foric consistent şi foarte nuanţat. Analogia luptei politice cu ceea ce se
întâmplă În lumea fotbalului nostru, cu "blaturi" (reale sau presupuse),
cu arbitri "implicaţi" (dovediti sau bănuiţi), cu "observatori" care
observă numai ce vor ei (se zice!), cu scandaluri pe linia teren -
tribună - TV etc., este atât de evidentă, încât exprimarea "în parabole
fotbalistice" a unei realităţi politice e, deocamdată, inspirată, eficientă
şi, pe alocuri, amuzantă. "Campionatul" se desfăşoară non-stop, dar
"meciurile" tari au loc în perioada electorală, când mobilizarea este
generală:
• "Cu PUR este clar: un partid de buzunar, dar cu anumite posi-
bilităţi (bani, mass~media) de influenţate a publicului,
doreşte să participe, măcar ca arbitru de margine, la oftaid,
dacă nu are fluierul arbitrului de centru (UDMR), la
desfăşurarea meciului dintre cele două orientări politice"
(Adev. Cj., 2004, nr. 4300, 111).
Apar problemele de lot, de tactică, se fac declaraţii pentru a
câştiga,
în prima fază, bătălia psihologică:
• "PNL şi PD au de fapt un singur jucător care vrea să fie şi
preşedinte de club şi căpitan de echipă ( ... ). El (Mircea
Geoană·- n.n.) i-a recomandat lui- Traian Băsescu să rămână
pe banca de rezerve, iar în zilele bune să fie trimis la echipa
43
 a doua, pentru că acolo are competenţă şi acolo trebuie să
joace" (Cr. Rom., 2004, nr. 3574, 5/4);
• "Şi atunci nu-i rămâne decât să intre pe teren şi să se lupte cu
trandafirii hti ( ... ). Geaană trebuie să joace pentru echipă"
(Adev., 2004, Of. 4303, 1/1). La fel trebuie să se rntâmple În
meciul de la Cluj: "Ioan Rus se află Într-o echipă, iar
conducătorul acestei echipe stabilei}te regulile de joc,
scoate
Nu se schimb ă regulile
şi introduce jucătorul în teren. ( ... )
chiar in timpuljocu[ui" (Adev., 2004, Of. 4303,115).
Se joacă crispat, tensionat, "cu ochii la tabela de marcaj a
sondajelor" (Adev. Cj., 2003, nr. 3839, 6/2). "Ar fi culmea ca după
atâtea meciuri în care au reuşit cu trudă să-şi aproprie victoria, tocmai
acum, la finalul sezonului, s-o dea in bară" (Ev. zilei, 2004, nr. 3745,
14/1).
Două manevre tactice sunt, de regulă, decisive În asemenea
ofsaid". Prima
încleştări politice: apelul la "arma secretă" şi ,jocul la
vizează un gest viclean al antrenorului de a introdu ce în teren un
jucător-surpriză, un tip ofensiv, luptător, care joacă
la sacrificiu.
Pentru această operaţie, se foloseşte în fotbal expresia "a scoate pe
cineva la Înaintare", cu variantele "a trimite" sau "a băga la inaintare"
pe cineva pentru realizarea şocului psihologic:
• "La rândul său, Alianţa îl scoate pe Băsescu la Înaintare,
speculând la maximum asemănările dintre C. V. Tudor şi
Traian Băsescu" (Adev., 2004, Of. 4471, 111).
Mişcarea pomeni~ este cu două tăişuri, pentru că aşteptările sunt
mari în asemenea momente, omul "scos la înaintare" poate eşua, se
poate compromite, dacă nu cumva antrenorul tocmai asta a dorit:
• "Unii spun că Geoană a fost scos la Înaintare la Primărie
pentru a i se diminua importanţa politică" (~om. lit., 2004,
DT. 19,31/ 4).
A doua manevră este un fel de sabotaj, pentru că "a lăsa pe cineva
în ofsaid", adică "În afara jocului", înseamnă a-l neutraliza prin izolare
: 4236,1 4/4);
şi părăsire, înseamnă excluderea din joc, în ultimă instanţă
44
• "PD va rămâne În opoziţie, ceea ce echivalează cu o
necolegială lăsare a liberalilor În ofsaid electoral" (Naţ.,
2004, nr. 2401, 4/1);
• "Geoană îl poate lăsa pe Băsescu În ofsaid, venind cu un
discurs constructiv" (Adev., 2004, nr. 4303, 1/1);
• "Preşedintele s-a văzut practic lăsat în o/said În faţa clientelei
sale politice căreia ii este dator din cauza prezenţei PUR in
Guvern " (Naţ., 2005, DT. 2437, 4/1).
Bineînţeles, tactica ofsaidului vizează uneori ţinte ascunse,
simulări, şantaje: ,,Pasul la ofsaid al PSD îi obligă însă pe aliaţi să îşi
devanseze termenul de anunţare a tandemului" (preşedinte _ premier,
n.n.) (Adev. , 2004, DT. 4409, 1/1).
Cuplarea celor două manevre (scosul la înaintare şi Iăsatul În
ofsaid) reprezintă, se pare, o culme a perfidiei politice. Un important
om politic, propus la un' moment dat, dar nesusţinut apoi, pentru o
funcţie la Consiliul Europei, declara:
• ,,Aceasta m-a supărat atât ca român, cât şi ca persoană scoasă
Id înaintare şi apoi lăsată în oftait! ' (Ziua, 2003, nr. 2772,
8/3). Se pare că această capcană este destinată mai mult
reZOlvării unor dificultăţi interne decât luptei cu adversarii
politici declaraţi:
• "Ioan Rus a fost iniţial trimis la înaintare ca cercetaş, dar apoi
chiar Năstase l-a lăsat în oftaid ' (Adev., 2005, Of. 4533,
1/1).
Mai ales formula cu "inaintarea" place atât de mult, Încât o întâl-
nim În cele mai variate contexte:
• "Întrebarea e ce va face În acest an domnitorul scos la
inaintare de autorităţi (Ştefan cel Mare - n.n.) în vederea
integrării În Uniunea Europeană" (Rom. lit., 2004, nr. 2,
33/5);
• "Gigi Becati îl scoate la tnaintare pe preşedintele Ion Iliescu"
(în disputa cu Anghel Iordănescu - n.n.) (Adev., 2004, Of.
45
 ••.Au băgat la Înaintare un cioban constănţean pentru a pune
mâna pe finna ruptă. din Aviaţia Utilitară Tuzla" (Adev.,
2003, nr. 4093, 12/6).
Pentru exactitate, trebuie să ad.ăugă.m că. nici celelalte expresii fot-
balistice nu se limitează. la literatura de campanie electorală. Referirea
la realitatea politică în tennenii acestui sport este un fapt obişnuit şi de
durată.:
• "De când conduce România, a ţinut-o într-o minciună. şi într-o
temporizare ca la fotbal: mingi aruncate În tribună, faulturi
discrete, când arbitrul se uită În altă parte, henţuri
nesemnalizate şi un ofsaid permanent, cât terenul de joc"
(Rom. lit., 2004, nr. 6, 2/4).
Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, declara la emisiunea
"Starea Naţiunii" (TVR, 15. VIIL2004): "Opoziţia nu trebuie să fie
destructivă., să spună «NU» la orice şi să pună tălpi". Actualul pre-
şedinte, Traian Săsescu, se autodefineşte ca "un preşedinte-jucător",
adică. nu arbitru, antrenor, şef de club, spectator etc" roluri pasive.
Prostul obicei alfentei politice n-o să ne ducă. prea departe: ,,DacA ne-am
imaginat că putem fenta regulile fenne ale lumii civilizate ne-am
înşelat" (Rom. tit., 2004, nr. 6, 2/4). încep să. fie preţuiţi politicienii
mai proaspeţi, mai sinceri şi mai direcţi în comunicare: "Omul a răs­
puns la întrebare direct, fără înf10riturile şi driblinguri/e discursive
specifice oamenilor experimentaţi" (Adev., 2004, nr. 4471, 1/1).
Metafora fotbalistică, s-a vâzUt şi pânA aici, nu circulA doar în
presa de infonnaţie şi comentariu politic. Ea este prezentă în revistele
de cultură, in rubricile cu acest profil ale unor ziare, face parte din
exprimarea intelectualilor de elită, inclusiv a doamnelor: "Criticul
literar de la noi - scrie o doamnă in România literară (2004, nr. 41,
17/4) _ face şi pe criticul de filosofie. Şi, fireşte, foarte adesea o dă in
bară, adică. produce false ierarhii". Exemple cu domni:
• "Chiar dacă unii dintre noi sunt talentaţi în jocurile cu
mărgelele <te cuvinte, o dau sistematic În bară când încearcă
să scoată efecte etice din osârdia retoricii" (Rom. lit., 2003,
ill. 36, 2/1);
46
• "Tu n-ai decât, memoria răului, că mă şi mir de ce-ţi publică
articolele alea pline de laulturi grosolane şi otrăvuri" (Rom.
lit., 2004, nr. 31, 2/1);
• "Nu e prima oară când îl surprind pe dl. Andrei Cornea Într-un
oftaid de o leghe faţă de mine" (Jur. Naţ., 2004, nr. 3507,
4/6).
Pe alte "stadioane", cum ar fi cel al justiţiei, de pildă, se practică.
acelaşi fotbal dezlănţuit, cu aceleaşi obiceiuri:
• ,,Judecătorul Andrieş şi centrează, şi dă cu capul' (Ziua Cj.,
2005, nr. 161,8/3);
• "În aceste condiţii, reprezentanţii mai mici ai Ministerului
Justiţiei au lost adeseori lau/taţ; de cătanele bătrâne ale
baroului" (Adev., 2004, nr. 4475, 111).
Relatări din viaţa diplomatică:
• "Cea de a 13-a Conferinţă anuală a Ambasadorilor reuneşte
zilele acestea, la Paris, peste 150 de reprezentanţi ai Franţei,
din toate colţurile lumii. Lovitura de incepere i-a aparţinut
preşedintelui Jacques Chirac, care s-a exprimat, ieri-
dimineaţă., la Elysee În faţa intregii diplomatii şi a presei
acreditate" (Ziua, 2005, nr. 3414, 5/1);
• "Atena laultează Macedonia" - se opune integrării europene a
acesteia (Ziua, 2005, nr. 3415, 717 - titlu).
3. Contribuţia celorlalte sporturi la plasticizarea discursului
public, fără. a fi la fel de consistentă ca cea a fotbalului, reprezintă
totuşi o zestre metaforică deloc neglijabilă. Atât practicarea acestor
discipline sportive (tenis, gimnastică, volei, box, şah, hochei), cât mai
ales mediatizarea lor intensivă au dus la familiarizarea românilor cu
regulile şi terminologia de specialitate, iar transferul metaforic în
limbajul general s-a produs cu aceeaşi naturaleţe, ca la fotbal. Poate
cel mai bun exemplu este sintagma băiat de mingi, utilizată în jocurile
de echipă, cu mingea, dar reprezentativă. mai ales pentru tenis, unde
rolul băiatului de mingi este ferm reglementat şi se desfhşoară În prim-
plan. Este adevărat însă că băieţii de mingi, care mişună tot timpul ca
47
timpul ca nişte şoricei, culegând mingile care lovesc plasa şi ţinându-Ie
apoi la dispoziţia protagoniştilor, au devenit simbolul auxiliarului, al
servantului umil, predestinat unor roluri utile, dar secundare. Sensul
acesta nu putea fi ratat în duelurile verbale din viaţa publică:
• "Asta înseamnă să-I considerăm pe Geoană un băiat de mingi
în PSD, executant de ordine, fără să crâcnească" (Rom. lit.,
2004,or. 19,31/4);
• ,,Pe de altă parte, PSD nu este al lui Năstase sau al lui Geoană.
Nici unul dintre tinerii din România care fac politică nu ar
accepta ideea că este «băiat de mingi» al unui lider
consacrat" (Ziua, 2005, nr. 3315, 8/5);
• "Meseria de scenarist e văzută ca una de băiat de mingi"
(Adev., 2004, or. 4303, 4/4);
• "Le recomandăm urmaşilor lui Freud să investigheze acest
complex al băiatului de mingi" (Rom. Mare, 2004, nr. 722,
313).
Tot din jocurile cu plasă (volei, tenis) avem expresia cu "ridicatul
mingii la fileu". in volei, ridid1tonU este o piesă importantă, cu rol~cheie;
transpus in registrul extrasportiv, termenul se referă la comportamen-
tul slugarnic, linguşitor:
• "Interlocutorul omului politic este, cel mai adesea, W1 jurnalist
cuminte, ales cu grijă, pentru a-i ridica la fileu mingile
necesare impunerii imaginii sale de campion al cinstei şi
luptător neobosit pentru victoria democraţiei" (Rom. tit.,
2004, nr. 15, 5/1).
Ridicând mingea la fileu, ,,neelectoral", Răzvan Theodorescu a
declarat: "Pentru profesorul şi colecţionarul Adrian Năstase, cultura
este un fapt de "iaţă zilnică" (Adev., 2004, nr. 4458, 412);
• "Nu mai are rost să-i ridic mingea la fi/eli, povestindu-i despre
avatarurile fostei mele colege Natalia" (Dilema V., 2004, nr.
38,9/2).
Cam din aceeaşi zonă (tenis, volei) ne-a venit şi propoziţia de
mare circulaţie pe linia Parlament - Guvern - Preşedinţie: "Acum
48
mingea se află în terenul nostru", care, în traducere, ar fi un Îndemn la
suflecatul mânecilor, la mobilizare generală, întrucât "returnatul
mingii" e o treabă pe care n-o putem face decât noi.
Boxul, sport al luptei şi al bătăii În sensul cel mai propriu, nu a
lansat 'metafore "războinice", cum ne-am fi aşteptat, ci mai mult ter-
meni ai simulării (eschivă,fentă,joc de gleznă):
• "Remanierea guvernamentală e joc de glezne în faţa străi­
nătăţii pentru că vrea să câştige timp" (Rom. Mare, 2003, or.
675, 111);
• "Guvernul face joc de gleznă pe piaţa de capital" (Ziua Cj.,
2005, nr. 161,5/6-7, titlu).
În final, câte un exemplu din alte sporturi: şah ("i-a dat şah-mat
lui Iliescu" - Rom. Mare, 2003, nr. 675, 1/1), hochei ("Alianţa DA a
fost blocată la mantinelă de 'tergiversarea dezbaterii procedurii de
schimbare a Regulamentului Senatului şi Camerei Deputaţilor" -
Ziua, 2005, nr. 3429, 6/3), gimnastică/patinaj artistic ("Cel mai rău
lucru la care ar putea să se gândească Geoană - candidat la Primăria
Bucureştiului, n.n. - e săritura Ciorbea cu dublu şurub" - Adev., Ot.
4303,1/1).
Iubitorii sportului ar putea fi mândri de această invazie a meta-
forei sportive în limbajul general. Pe de altă parte, s-ar putea să-i in-
tristeze puţin' constatarea - susţinută de mai toate exemplele noastre -
că la acest procedeu lingvistic se face apel, cu precădere, pentru a se
prezenta aspectele întunecate ale vieţii noastre publice.
Metafore ,1 metonlmll de tranziţie
1. Preşul, drumul şi tunelul fac parte din inventarul internaţional
al clişeelor lingvistice şi evocă, în general, o stare de tranziţie. Meta-
fora cu drumul e mai veche, iar la noi intrase cândva sub tirul glu-
melor amare. S-a vorbit şi s-a scris atât de mult despre "România pe
drumul (glorios, luminos, victorios etc.) al socialismului (comu-
nismului), dezvoltării multilaterale (revoluţiei tehnice, afinnării
49
internaţionale etc.)", încât, În decembrie 1989, românii erau sătui deja
de umblat. Dorinţa lor era să se sedentarizeze, să se adune de pe
drumuri şi să uite acest simbol al rătăciri lor de câteva decenii. Au
venit însă tot felul de comisari, inspectori, specialişti, reprezentanţi ai
unor importante instituţii internaţionale, care, luând act de aspiraţiile
noastre, au început să dea note şi să formuleze concluzii. Nici unul nMa
omis să spună că, în ciuda faptului că mai avem multe de făcut,
suntem pe drumul cel bun. În traducere, se mai înlocuia din când în
când drumul cu cale sau direcţie, tot bune şi acestea. Mulţi au simţit şi
simt aceste cuvinte, în contextele amintite, ca ingrediente ale limbii de
lemn şi dau semne de lehamite la apariţia lor.
Tunelul, cu luminiţa de la capătul lui, a avut la început o oarecare
trecere, imaginea se potrivea cu ceaţa şi confuzia anilor '90, iar speM
ranţa (luminiţa) era firească după o perioadă de neagră dictatură.
Uzura treptată a metaforei, căderea ei în ridicol sMau datorat faptului că
tunelul SMa dovedit a fi interminabiL iar lwniniţa prea jucăuşă: ba
apărea, ba dispărea. Un primMministru s·a Îndrăgostit de această eX M
presie, dar declinul ei şi al lui n-a putut fi evitat.
Singura în uz, cu vigoarea de la început, este imaginea cu preşul
sub care unii, interesaţi, încearcă să ascundă gunoiul:
• "Puterea de la noi se joacă în continuare de-a băgatul
gunoiului sub preş" (Rom. lit., 2003, nr. 15, 3115);
• "Comisia Europeană a descoperit gunoiul de sub preşul
Oficiului Concurenţei" (Adev., 2004, nr. 4489, 111).
O curăţenie serioasă însă - ştim şi noi, ne-o spun şi altii - se face
altfel:
• "Pentru o conciliere reală este însă nevoie ca tot gunoiul să fie
scos de sub preş" (Rom.lit., 2004, nr. 15,5/5);
• "Liberal-europenii îndeamnă la scoaterea gunoiului PSD de
sub preş" (Adev., 2005, nr. 4539).
Pentru variaţie stilistică, se recurge uneori la substitupa sinoni-
mică preş/covor:
• "Hoyer a declarat că actualul guvern trebuie să elimine o mare
parte din gunoiul pe care fosta putere l-a aruncat sub preş"
(Adev., 2005, nr. 4539, 2/2);
50
• "A reuşit acest rezultat doar pentru că s-a menţinut, În linii
mari, ideea de coerenţă decizională sau a reuşit măturarea
prafolui sub covor" (Adev. Cj., 2005, nr. 4308, 1611).
După cum se vede şi din ultimul citat, gunoiul e supus şi el alter-
nanţei sinonimice: praful (mizeria, murdăria etc.). Lista sinonimelor
este, de data aceasta, mai lungă, pentru că gunoiul metaforic e de o
varietate mult mai mare decât a celui din tomberoane, -de la ,,mici
erori" decizionale, până la jaful criminal institutionalizat. Cu titlu de
curiozitate, arătăm că acest "gunoi" poate fi şi un cuvânt dintr-un text
neconvenabil, care, la traducere, este omis sau echivalat eufemistic,
cum s-a întâmplat cu termenul "nefonc/ional" dintr-un important
raport al oficialilor de la Bruxelles:
• ,,Până la unnă - desigur - jurnaliştii au fost de vină: În loc să
ascundă - nefunc/ionala - sub preş, s-au luat după versiunea
englezească a birocraţilor de la Bruxelles" (Dilema V., 2004,
nr. 38, 20/1).
Aşadar, gunoi avem berechet, obiceiul cu preşul este în floare,
metafora are viitor. Adăugăm o observaţie de încheiere, în legătură cu
un alt şablon metaforic, la fel de plicticos şi bătătorit ca şi cele cu
drumul şi tunelul. Este vorba de clişeultemelor făcute (sau de făcut):
"Dacă ne facem temele, UE ne primeşte cu braţele deschise la 1 ianua-
rie 2007" (Cr. Rom., 2005, nr. 3785, 511-4, titlu). Oficialii noştri se
întorc de la Bruxelles sau Strasbourg, îmbujoraţi de emoţie, raportează
naţiunii că şi-au făcut temele şi că, la viitorul tennen, se vor prezenta,
de asemenea, cu temele făcute. Noi vedem însă că de multe ori
copiază, le fac cu greşeli, superficial, cu mare in,târziere. Din păcate, la
şedinţa cu părinţii, recurgem Ia gestul cu preşul şi gunoiul.
2. Metonimiile zilei nu le mai continuă pe cele vechi. În perioada
ceauşistă circulau subteran Cabinetul 1 şi Cabinetul 2, pentru EL şi
EA. Erau metonimii orale, şoptite: .,Se opune Cabinetul 2"; "Trebuie
totuşi şi- acceptul de la Cabinetul 1". Se pare că raportul de forţe dintre
cele două cabinete contrazicea ordinea aritmetică. Oricum, până la
urmă cabinetele discutau, se puneau de acord şi acţionau unitar.
51
 După 1990, palatele au inlocuit cabinetele. Este vorba de Palatul
Cotroceni şi Palatul Victoria, care, de un deceniu şi jumătate, discută
răstit, îşi pun piedică reciproc, se împacă, iar îşi aruncă să-geţi sau
buzdugane, fac pauză, reiau lupta, intră în prelungiri, nimeni nu mai
ştie scorul:
• ,,Lupta dintre Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni a inceput
în România postdecembristă cu debarcarea sângeroasă a lui
Roman şi continuă până astAzi, când bătAlia dintre Băsescu
şi TAriceanu a cuprins întreaga clasă politică" (Ziua, 2005,
nr. 3397, 1/2);
• "Veşnicele certuri şi trivialităţi între palate - Victoria ŞI
Cotroceni - transcend, se vede, atât timpurile, cât şi
identitatea locatarilor" (Rom. Iit., 2005, nr. 37, 4/1);
• "Vom vedea în această săptămână care va fi direcţia aleasă de
palatele Victoria şi Cotroceni" (Ziua, 2005, nr. 3383, 6/6);
• "Dacă incleştările dintre cele două palate ar avea de-a face, fie
şi tangential, cu subiectele enunţate mai sus, aproape ar fi de
înţeles" (Rom. lit., 2005, nr. 37,4/1).
Metonimii ca cele discutate aici mor fie prin Revoluţie, fie prin
Constituţie.
Despre rahat
1. Există o piaţă neagră, subterană, şi pentru cuvinte: sunt
înregistrate cu un anumit statut lexico-gramatical, dar de multe ori
eticheta e falsA ori incompletă. Garda lingvistică (Ia fel ca cea finan-
ciară, sanitară, ecologică etc.) se autosesizează târziu, iar investigaţiile
durează mult. Un astfel de exemplu este cuvântul rahat. Oficial,. este
un substantiv neutru cu pluralul in -uri (rahaturi), cu unnătorul sens:
"Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr,
amidon şi diferite substanţe aromatice şi prezentat de obicei în fono!
de cuburi mici" (DEX, 1998). Tot acolo se adaug! un sens figurat
(familiar): "Lucru fără importanţă". În realitate, el circulă astăzi mai
52
mult ca substantiv masculin (rahat - rahaţi) şi nu se referă, în acest
caz, nici la "un produs de cofetărie cu aspect gelatinos", nici la "un
lucru fără importanţă":
• "Nu scuipi în pragul casei unde vrei să fii primit, chiar dacă
vezi nişte rahaţi de câine pe jos" (Adev., 2004, nr. 4449,
III);
• "Pisica îşi acoperă rahatul cu ţărână, preşedintele îşi foloseşte
tupeul frizând inconştienţa" (Adev., 2005, nr. 4561, 1/1).
E clar că rahat e folosit aici ca substitut pentru unul dintre acele
cuvinte considerate indecente, vulgare, care nu figurează În dicţio­
narele uzuale, dar desemnează realitAţi importante, dezvoltă sensuri
figurate, intră în structuri idiomatice etc. Aceste cuvinte nu sunt evitate
în limbajul intim, familiar, dar in exprimarea publică sunt ocolite, din
decenţă, recurgându-se la echivalente mai mult sau mai puţin oca-
zionale. Rahat este echivalentul cel mai constant al "substantivului
interzis" care denumeşte excrementul uman sau animal. Această
preferinţă e dublu motivată: a) conţinutul celor doi termeni permite,
cel puţin la modul glumeţ, transferul metaforic; b) asemănarea formală a
celor două cuvinte favorizează jocul paronimic. Insolitul acestei relaţii
metaforico-paronimice transformă cuvintele vizate Într-un fel de
sinonime, rahat fiind varianta eufemistică.
2. Aşa stând lucrurile, adevărata metaforă trebuie căutată la
nivelul Il, al "substantivului interzis", atunci când întâlnim expresii de
tipul: a intra în rahat, a ieşi/a scoate din rahat, a mânca rahat, a se
face de rahat, a face bici din rahat etc. Aceste metafore cu etaj nu
sunt puţine, iar de o reticenţă în utilizarea lor în exprimarea publică nu
mai poate fi vorba astăzi, mai ales la o anumită temperatură a
dialogului cotidian:
• "România nu poate ieşi din rahat' (Adev., 2003, nr. 4069,
1/1 );
• "Erau antologaţi în ele toţi cei care mâncaseră rahat sub
comunişti..." (Naţ., 2003, nr. 1997,14/3);
• "Mâncătorii de rahat' (Rev. ,,22", 2004, nr. 733, titlu);
53
 • "După ce s-a făcut de rahat la nivel mondial, Bush nu mai are
acum ca justificare nici măcar cruzimea regimului Saddam
faţă de irakieni" (Adev., 2004, nr. 4309, 111);
• "Şi ca să nu se descopere ce firave 'sunt instituţiile statului şi
mai ales cei numiţi să le dea rost, a fost declanşată şi
maşinăria de pudrat rahatur' (Ev. zilei, 2004, nr. 3745, 1/5).
Sensul de care vorbeşte DEX-ul.(rahat = "lucru fără importanţă")
se regăseşte aici, dar reprezintă numai una dintre variantele utilizării
metaforice:
• "Ambasadorul Franţei la Londra califică un stat din Orientul
Mijlociu drept «o ţară mică de rahah>" (Rom. liberă, 2003,
nr. 4093, 6/1);
• "Sigur că, pe lângă Jocurile Olimpice, fotbalul second hand pe
care ni-l injectăm de dimineaţa până seara în vene e un
rahat' (Pro Sp., 2004, nr. 2161, 8/3);
• "Îmi reproşează ce mare rahat am făcut eu În viaţă" (Naţ.,
2003, nr. 2011,12/3).
Diminutivarea substantivului subliniază o· dată in plus lipsa de
importanţă, reală sau simulată, a obiectului vizat:
• "Nu e vorba de un răhăţel care, dintr-o propoziţie spusă cu
tupeu, a şi fost vârât sub covor şi nu-I mai vede nimeni.
Problema a rămas intactă. Abuzul a fost comis" (Ev. zilei,
2003, nr. 3471, 1/2).
Punctul terminus al acestei glisări negative îl reprezintă anularea
absolută (= zero, ,,nimic"):
• "O să capete un rahat, nu un nou mandat!" (Rom. Mare, 2003,
nr. 687, 2/1);
• "Paşte fericit, rahat puturos!" - schimb de urări, cam
pleonastice, intre parlamentari (Timpul-7, 2003, Of. 29 [650},
8/2).
3. Cea mai recentă "valoare adăugată" reprezintă un calc
lingvistic, datorat mai ales filmelor americane de acţiune sau de
54
groază. Este vorba de utilizarea interjecţională a cuvântului discutat
aici care nu se limiteaZă la traducerea lui shit. Orice surpriză neplăcută
a poliţistului sau a mafiotului, indiferent dacă e insoţită de o injurătură
mai lungă sau doar de o expresie mai colorată, în subtitrarea
românească este redată prin acelaşi cuvânt magic: rahat! Programate
la ore de vârf (20 - 22), aceste filme depăşesc de multe ori media de
10 "interjecţii" pe seară, asigurându-Ie o nemeritatâ popularizare.
4. Utilizat atât de frecvent ca substitut al unui cuvânt considerat
vulgar, indecent, rahat îşi diminuează treptat virtuţile eufemistice,
încât unii vorbitori incep sA spună "pardon" înainte de a-I pronunţa,
simţindu-l deja "contaminat". Oricum, sensul figurat dominA astăzi in
conştiinţa lingvisticA a românilor în raport cu sensul de bază, care
circulă mai ales în mediul infantil: "Puişor, nu ţi-e foame? Ţi-a trimis
buni cornuleţe cu rahat, preferatele tale. Vezi că sunt in bucătărie pe
masă!" (Adev., 2003, nr. 4104, 4/4-5).
Pentru adulţi, cum am văzut, a mânca rahat spune altceva, e o
sintagmA de ocară: "Nu e de mirare, intr-o ţară care a inventat formula
«mâncătorii de rahah>" (Dilema V., 2004, Of. 13,4/3).
Dacă aşa stau lucrurile - şi e clar că stau aşa -, apare ,ciudată
atitudinea indiferentă a celor care produc rahatul adevărat, în sensul
turcesc al cuvântului, nu în cel româno-american. N-ar fi exclus ca, În
logica pieţei, apetenţa noastră pentru asemenea metafore supraetajate
să se convertească într-o foarte eficientă publicitate mascată pentru
fabricile de dulciuri.
Joc de societate cu ; ,1 â
1. Există mai multe variante ale acestui joc, dar aici o prezentăm
pe cea mai simplă, mai puţin costisitoare şi mai avantajoasă din punct
de vedere cultural. Se ia o revistă cu cel puţin 30 de pagini, după care
participanţii la joc se împart în două grupuri: echipa i şi echipa â.
Numărul celor care alcătuiesc o echipă nu este limitat nici în sus, nici
în jos, încât jocul poate fi practicat şi în familie, de doi pensionari, să
55
zicem, cărora li s-a stricat televizorul Într-un moment nepotrivit.
Condiţia este să-şi accepte rolurile şi să cunoască regulamentul, care,
la drept vorbind, este destul de simplu: (1) român şi derivatele sale nu
intră în calcul; (2) acelaşi lucru se întâmplă cu antroponimele (ex.
Brâncuşi, Pârvu etc.); (3) â şi sunt, respectiv Î şi sînt fac pereche şi
sunt tratate împreună; (4) se marchează după principiul "punctul şi
pagina"; (5) dacă pe aceeaşi pagină apar două sau mai multe articole,
note etc. care prezintă inconsecvenţe ortografice (âli), pagina se
anulează; (6) premiile şi sancţiunile sunt variabile, dar trebuie con-
venite înainte de începerea jocului, cu precizarea că respectarea lor
ulterioară devine absolut obligatorie. Pentru ilustrarea practică a
acestui joc ortografic la modă, propunem un exerciţiu bazat pe
materialul oferit de "România literară" flf. 29 din 27 iulie - 2 august
2005. Am ales această revistă pentru că este alcătuită pe principiul
"autorul şi pagina", cu câteva excepţii, bineînţeles, care sunt chiar
bine-venite pentru a evidenţia funcţionarea regulamentului în situaţii
cât mai variate.
2. Aşadar, "România literară", 2005, nr. 29, pagina 1, fără text
propriu-zis, doar cu un titlu adus de· la pag. 24, deasupra unei
reproduceri din pictura franceză. Totuşi, pe frontispiciul revistei citim:
"Apare săptămînal sub egida Uniunii Scriitorilor". E clar, 1 - O pentru
î. Şi tot clar este partizanatul ortografic al redacţiei, dar, dacă nu sunt
contestaţii din partea echipei â, jocul poate continua. La pagina 2 -
sumarul şi caseta redacţională. Titlurile reproduse in sumar au şi î
("Umbra vîntului"), şi a ("Apă În ţara mâinilor murdare") - pagină
anulată. Egalarea scorului se produce la pag. 3, cu articolul "Cine pe
cine acuză" al lui Gabriel Dimisianu, plin de â: 1 - 1. Pe pagina
următoare, la rubrica "Contrafort", Mircea Mihă.ieş punctează chiar
din titlu in favoarea lui â ("Apa mâinilor murdare"). Din păcate,
rubrica "Am primit la redacţie" neutralizează acest avantaj, cu titluri
ca ,,Aşteptînd să vină un val". Potrivit regulamentulu~ pag. 4 se
anulează, dar rămâne o situaţie discutabilă, din cauza disproporţiei
dintre cele două rubrici. La pag. 5, "Lecturile la zi" ale lui Tudorel
Urian ("Revelaţii În lumea nouă/veche'') il readuc pe î În avantaj: 2 - 1.
Atex. Ştefănescu (pag. 6, "Cărţi răsfoite") merge pe mâna lui sunt şi a:
56
,,0 pasăre şchioapă scapă de şchiopătat ridicându-se in văzduh" şi
scorul redevine egal (2 - 2). Avans pentru Î la pag. 7, unde Gheorghe
Grigurcu ("Însemnări despre Cioran III") scrie rînd, mînă, CÎte etc.
Plusează, pentru aceeaşi echipă, poetul Ion F. Pop, cu cele opt "Poeme
de uitare şi descompunere" (pag. 8), şi asistăm la prima desprindere la
două puncte: 4 - 2 pentru Î. La pag. 9 avem doi autori, care se
anulează reciproc: Geo Vasile ("Un roman onorabil") este pentru
"când şi când', iar "Cerşetorul de cafea" Emil Brumaru ("Suprema
servitoare"), "cu inima făcînd trans - bara - hum", nu este de acord.
Simona Vasilache, in "Şal cu ciucuri" (pag. 10, "Lecturi la zi"),
clarifică lucrurile din prima frază: ,,Nu ştiu pisică să se joace,
încîntată, cu un ghem de mătase", iar diferenţa de scor ia proporţii: 5 _ 2.
Recuperează echipa â prin Daniel Cristea-Enache ("Decreţeii [II]",
p. 11), cu ,.punt cel" şi "două vârste", apoi prin G. Pienescu ("Critica
ediţiilor", pag. 12), care semnează articolul "Superficialităţi" (5 _ 4),
şi chiar egalează prin Ion Simuţ ("Libertatea spiritului creator") la
pagina 13, scor: 5 - 5. Punctează Sorin Lavric pentru î (pag. 14,
"Profesionistul Alexandru Dragomir"), după care vine o altă pagină
anulată (pag. 15), Întrucât cei doi autori care Împart acest spaţiu nu se
află de aceeaşi parte a baricadei. Constantin Toiu, În articolul ,,0
completarei!, de la rubrica sa "Prepeleac", îl preferă pe dolofanul a.
Rodica Zafiu, care renunţă în acest număr la titlul rubricii sale
("Păcatele limbii"), prezentând, sub titlul "Despre schimbarea
lingvistică", ultima carte a Valeriei Guţu Romalo, umple restul paginii
cu sînt şi î. Mijlocul revistei (paginile 16 şi 17, "Cum scriem"), printr-un
amplu articol al lui Pârvu Boerescu, intitulat ,,0 nouă (mini) reformă
ortografică", aduce, pentru prima dată, echipa â În avantaj: 6 _ 71
Avantaj care se măreşte cu interviul "Sunt un autor deviat, nu sunt
critic Iiterar", de la pag. 18. Este vorba de o convorbire a regretatului
Adrian Marino cu Mircea Iorgulescu, difuzată la radio "Europa liberă"
(1997). Interviul continuă la pag. 19, cu aceleaşi â şi sunt/suntem, dar
partea a doua a paginii este ocupată de articolul "Iulie" al Gabrielei
Ursachi, care merge cu sînt şi cînd, provocând anularea. Pagina 20
este rezervată, În Întregime, publicităţii culturale, cu î şi â în coabitare,
deci încă o anulare. Ioana Pârvulescu, "Gris souris" ("Cronica
optimistei", pag. 21), În acord cu ortografia numelui său de familie,
57
scrie rând şi când, majorând diferenţa de scor: 6 - 9. Pagina de
,,muzică" (Liviu Dănceanu, ,,0 carte. un concert, o orchestră", pag.
22) punctează pentru i (7 - 9). UrmAtoarele două pagini de ,,Arte"
întăresc considerabil poziţia echipei â. Atât Alexandra Olivotto, în "Un
american dispare, un sud-coreean apare" ("Cronica filmului", pag. 22),
cât şi George Radu Bogdan ("Umbre şi lumini. Patru secole de pictură
franceză", pag. 23) scriu în cheiasuntlâ şi... 7 -ll!! Cei doi autori de
la pagina 24, Val Gheorghiu ("De ce Brâncuşi?") şi Pavel Şuşară
(..Între epifanie şi erezie"), se pun de acord şi încearcă salvarea lui î: 8
_ 11. în acest moment are loc o adevărată lovitură de teatru: toate cele
patru pagini de "Meridiane" sunt ale lui i, atât cele cu o singură
semnătură (pag. 26 şi 27, "Carlos Ruiz Zafon, Umbra vintului,
prezentare şi traducere de Dragoş Cojocaru, sau pag. 28, "Să vorbim
despre sex" de Marius Chivu), cât şi cea alcătuită din bucăţi (pag. 29).
Să reţinem că această spectaculoasă răsturnare de scor intervine cu trei
pagini înainte de final, când orice punct poate fi decisiv. Şi ca totul să
devină şi mai palpitant, Constanţa Buzea ("Post-restant", pag. 30)
scrie apăsat: când, mizând, indemână etc. şi egalează: 12 - 12!! Mai
sunt două pagini, emoţiile cresc. La pag. 31 avem doi autori. În partea
de sus, Cristian Teodorescu, prin rubrica sa ,,La microscop"
("Bucureştiul luat în arendă"), îl susţine pe î. Din partea de jos
(..Cronica tv"), vine replica lui Dumitru Hurubă ("De nu aveam
preşedinte marinar ... "), care, sfătuit probabil şi de prietenul său
Haralampy, îl sprijină ferm pe â. Pagina se anulează, iar
deznodământul se amână. În stărşit, "Ochiul magic" de la pag. 32,
semnat Cronicar. Dezamăgire pentru tabăra lui i: Cronicarul îi dă
înainte cu sunt, întâlnesc, proustianizând, rând etc.! Echipa â exultă:
victorie! Numai că în josul paginii 32, la "România literară -
abonamente la redacţie pentru anul 2005", apare un "talon de abonare
incepind cu ... ", suficient pentru a anula tot entuziasmul din tabăra
rotofeiului â: scor final: 12 - 12! Blat? Aranjamente de culise? Greu
de spus. Ce-i care arată cu degetul spre redacţia "României literare",
ca singur beneficiar Oocul trebuie să se reia cu nr. 30 al revistei!),
lucrează deocamdată numai cu bănuieli.
58
3. Pentru asemenea jocuri fascinante, românii nici nu ştiu cui ar
trebui să mulţumească mai întâi: Academiei, pentru â? Institutelor de
cercetare subordonate Academiei şi marilor centre universitare din
ţară, care au lăsat forul iniţiator în ofsaid? Ministerului Învăţămân­
tului, care s-a asociat cu Academia? Ziarelor şi revistelor care şi-au
împărţit frăţeşte opţiunile pentru ca jocul să funcţioneze? Editurilor?
Probabil că succesul li se datorează tuturor şi trebuie observat că acolo
unde există o abordare strategică, cu mobilizare generală, lucrurile se
mişcă. Un prim avantaj - recunos~ut de toată lumea - este crearea
unei alternative culturale pentru timpul liber al românilor, pradă
sigură, până acum, a monopolului TV. Există însă straturi mai pro-
funde ale fenomenului. Cercetătorii noştri din domenii specializate pot
face acum studii temeinice, pe baza opţiunilor românilor' (şi nu
numai!), pentru i - sint sau â - sunt. Se va putea vedea mai limpede,
de pildă, care dintre cele două sexe este mai receptiv la nou! În felul
acesta devine posibilă preîntâmpinarea unui război al sexelor. Pe baza
aceloraşi cercetări se va putea evita un conflict al generaţiilor, al
religiilor şi chiar al civilizaţiilor. Menţionăm toate aceste aspecte
pentru că mulţi europeni şi chiar unii dintre români sunt derutaţi de
ceea ce ei numesc "driblinguri lingvistice", fără a vedea foloasele pe
care acestea le aduc unui popor însetat de libertate ortografică, morfo-
logică şi sintactică.
59
 Marinei

Colectia .,Viala cuvinlclor" este coordonalA de Marius Sala.

Redactor: AI. Skultety

C",erta: Angcla Rotaru
Tehnorcdaelor: Manuela Măxineanu
DTP; Corina Roncea, Canncn Petrescu

Tipărit la S.P.. "Bucu~tii Noi"

© HUMANITAS, 20\0

Descricn:1 CII' I Bibliotecii Nlţionale I RomAniei

SALA, MARIUS
101 cuvinte mo,tcllte, imprumutate fi CRllltc 1 acad. Marius Sala. -
Bucureşti: Humanitas, 2010
Indc~
ISBN 978-973-50-2786-5
SI

EDITURA HUMANITAS
Piala Presei Libere 1,01370\ Bucureşti, Romania
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.hUluanitas.ro

Comenzi Calle prin poştă: tel.ffax 0211311 23 30

C.P.CE. CI' 14, Bucu~ti
e-mail: cp~~humanitas.ro
www.libhumanitas.ro
"mascul", printr-o posibilă echivalare a ideii de virilitate cu cea
de mărime, în situaţia în care adjectivul românesc ar fi fost
folosit iniţial în limbajul crescătorilor de animale. Astfel de
explîcaţii ar dovedi importanţa vânătorii şi a creşterii vitelor
pentru vorbitorii latinei care a stat la baza limbii române.
creştin
Acest cuvânt s-a păstrat numai în română, fiind moştenit din
lat. chri.~tianus. În celelalte limbi romanice, corespondentele sale
sunt împrumuturi din latină, şi nu cuvinte moştenite. Nu se ştie
de ce s-a întâmplat acest lucru, în evoluţia dc la latină la limbile
romanice. S-au dat mai multe soluţii şi pentru a explica de ce
cuvântul a avut o evoluţie fonetică anonnală: confonn legilor
fonetice, lat. chrislianus ar fi trebuit să dea rom. *creşin (la fel
ca lat. pastionem care a devenit în limba română păşune).
lingură
Faptul că unele cuvinte latineşti s-au păstrat numai în română
a primit uneori explicaţii legate de condiţiile de viaţă specifice
din această parte a Romaniei. Sextil Puşcariu susţine că lat.
lingula "lingură de lemn" a devenit rom. lingură pentru că ter-
menul a intrat în vorbirea ţăranului român, care folosea acest
obiect, în timp ce sinonimullui parţial, lat. cochlearium "lingura
de metal (cu care se mâncau stridii)" sau "lingură pentru
mcdicamcnte", s-a transmis în limbile romanice occidentale.
Mai puţin evident este de ce în română s-au păstrat o serie
de cuvinte ca lat. agilis > rom. ager, lat. canlicus > rom. cântec,
lat. hospitium > rom. ospăţ, lat.felix > rom..ferice, tenneni care,
îl1limbile romanice occidentale, nu au fost moşteniţi, ci au fost
împrumutaţi ulterior din latinii De ce lat. venelus s-a conservat
numai în rom. vânăI, iar limbile romanice occidentale au împru-
mutat pentru această noţiune un tennen germanie (devenit
fr. bleu) sau un termen din arabă (devenit it. azzuro, fr. azur,
sp. aztd)? Sunt întrebări care nu au Întotdeauna un răspuns
satisfăcător.
192
Româna - mare importator de cuvinte
Am insistat de multe ori, în lucrările mele de romanist,
asupra faptului că româna continuă latina şi că vocabularul de 1
bază al limbii române a fost moştenit din latină. Dar, chiar dacă
!
nu eşti lingvist, nu e greu să constaţi că, în decursul istoriei
sale milenare, româna a împrumutat cuvinte din toate cele patru '1
colţuri ale lumii. Într-un dicţionar al limbii române de dimen-
siuni medii, cum este DEX, se găsesc foarte multe cuvinte care
"I
,
nu sunt moştenite din latină, ci provin din alte limbi. În dicţio­
,1'1"
narul-tezaur al Acadcmici Române, a cărui redactare a fost Înce-
pută acum mai bine de un vcae dc Scxtil Puşcariu şi s-a tenninat II
recent, numărul cuvintelor împrumutate este şi mai mare, pentru I
că sunt înregistrate şi cuvintele regionale sau arhaice. Multe
I
I''
dintre aceste cuvinte au Iacut călătorii deosebit de interesante, II
cu opriri În diverse limbi până să ajungă În română. În timpul
acestor staţionări, ele şi-au schimbai uneori "toaleta", adică I
aspectul formal, dar şi conţinutul, adică sensu!. Au existat, în
istoria evoluţiei limbilor, unele limbi privilegiate, care au servit
ca "vehicul" al unor cuvinte. În prima parte a acestei cărţi, am
arătat deja cum araba a adus În limbile curopene cuvinte din
Orient (mai ales din persană), iar turca le-a adus În limbile bal- ,1
canice; pe de altă parte, spaniola şi portugheza au adus cuvinte
din continentul american, engleza şi franceza au transportat
cuvinte din Asia, respectiv din Africa. Din păcate, româna nu
are un dicţionar al cuvintelor de origine străină, de felul celui
existent pentru franceză (Henriette Wa[ter, în colaborare cu
Gcrard Wahcr, Dictionnaire des mols d'origine etrangere).
193 1
l'
'1 ,1

Chiar în absenţa acestuia, se poate remarca faptul că în română
avem reprezentanţi ai numeroaselor limbi europene sau din
afara continentului nostru. De aceea, româna a fost considerată
limbă "ospitalieră". Unii lingvişti străini au declarat chiar eă
este "la plus intcressante de I'Europe" (V. Kiparsky, 1944).
Primele imprumuturi făcute de română
Am arătat, în secţiunea intitulată "Despre cuvinte, în gene
raI", că cele mai vechi împrumuturi au fost făcute de limbile
romanice înainte ca ele să se fi cristalizat ca idiomuri diferite
de latină. Mai exact, sunt împrumuturi Jăcute de latină din
limbile populaţiilor autohtone, limbi care, până la urmă, au fost
părăsite în favoarea latinei. Este vorba despre aşa-numitul
substrat al limbilor romanice: celtie pentru franceză, iberie
pentru spaniolă, etnlsc, ligur şi osco-umbric pentru italiană. În
cazul românei, substratul este traeo-dac.
Substratul traco-dac
În jurul substratului traco-dac al limbii române s-au purtat
multe discuţii, adesea contradictorii, în literatura de specialitate.
Câte cuvinte avem de la daci
Spre deosebire de traeofili (sau tracomani), trebuie să măr­
turisesc eă avem relativ puţine cuvinte sigure din substrat, în
jur de optzeci (asemenea celorlalte limbi romanice). În cazu!
limbii române, aeest număr poate ajunge la circa o sută treizeci,
dacă se ţine seama şi de cuvintele probabile, dar nesigure. Pentru
cei ce nu eunosc istoria limbii române, am să răspund la posibila
Întrcbare "De cc aşa puţine?" pe care şi-ar putea-o pune cei
cc au citit, în diverse articole (uneori şi în cărţi!), că numărul
cuvintelor luate de la daci este mult mai mare. Pentnl moment,
am să spun numai că primul argument este acesta: nu există
194
~
texte În traco-dacă, eare să ne permită să le cunoaştem şi, apoi,
să le deteetăm în limba română.
Ce cuvinte avem de la daci
Aşa cum am arătat în cartea De la latină la română, cea
mai mare parte a cuvintelor luate din traco-dacă sunt termeni
,
referitor! la natură: configuraţia terenului (groapă, mal, măgură),
ape (pârâu), vegetalie (brad, bruslure, coacăză, curpen, ghimpe,
!il
4 leurdă, mazăre, mugure, sâmbure, spânz), faună (balaur, baligă,
barză, călbează, cioară, ciut, ghionoaie, mânz(at), murg, năpâr~
că, pupăză, strepede, şopârlii, ştiră, ţap, viezure). Tennenii
menţionaţi fac parte dintre cele optzeci şi nouă de cuvinte pe
care Gr. Brâncuş, cel mai bun cunoscător al domeniului, le con-
sideră ca fiind În mod cert din substrat. La aceştia se pot adăuga
încă şaptesprezece, din acelaşi domeniu semantic, menţionaţi
de acelaşi autor într~o listă de patmzeci şi trei de cuvinte con-
siderate ca provenind mai probabil din substrat (băI, borţ(oasă),
brâncă "erizipel; boală la vite", codnl, creţ,jluture, lai, negură,
păstaie, scorbură, sterp, vătui). Alţi lingvişti apreciază că unele
dintre aceste cuvinte provin din alte limbi, chiar din latină (de
ex. codru, fluture, negură, vătui). Dintre termenii, din cele două
1"
liste, care denumesc animale, păsări, plante sau configuraţia
I
terenului, mulţi aparţin mediului crescătorilor de vite din regiu-
nile muntoasc. Alţi tenncni consideraţi ca provenind din substrat I
denumesc părţi ale corpului, care par să fi fost, la origine, în
legătură exclusiv cu corpul animalelor (ceafă, ciuf: grumaz,
guşă, rânză) sau sunt termeni referitori la obiecte de îmbrăcă­
minte (brâu, căciulă, sarică); alte cuvinte sunt proprii oierului
sau locuinţei primitive de munte, implicând, iniţial, mai ales
aşezări le sezonierc ale păstorilor transhumanţi (argea, cătun, ,1
vatră şi gard). Tot păstoreşti sunt cele patru cuvinte care denu-
mesc alimentc (arichiţă, brânză, bulz, zară). În sfârşit, alţi ter-
meni trimit la formele unei agriculturi primitive, impusc de
,
păstorit: buc (prelucrarea eânepii), grapă (cultivarea cerealelor), I
gresie (cositul fânului). III
195

Concluzia este aceea că aproape toţi termenii de origine
autohtonă (sau traco-dacă) nu depăşesc, prin conţinutul lor
semantic, sfera de viaţă elementară a păstorilor de odinioară.
Această concluzie capătă o semnificaţie specială dacă termenii
din această categoric sunt raportati la sinonimele lor latineşti
păstrate în română. Gr. Brâncuş constată că intre termenul
autohton şi cellatinesc s-a stabilit un raport ca de la particular
la general, în sensul unei specializări semantice "pastorale" a
sinonimului autohton. Lat. albus devenit rom. alb a păstrat
sensul general al culorii, în timp ce bardzu, termenul autohton
(folosit astăzi numai dialectal: in Transilvania, în aromână şi
În meglenoromână), şi-a restrâns sensul, denumind culoarea albă
sau băI\<ltă a unui animal domestic (OalC, capră, catâr); În româna
actuală, se foloseşte hreaz (considerat de origine sud-slavă).
Tot din sfera semantică a numelor dc culori cste cuvântul negru
« lat. niger), care se foloseşte ca termen gencral Pl.'lltru a denumi
culoarea respectivă, spre deosebire dc murg şi dc lai, termeni
folosiţi pentru a denumi culoarea neagră a animalelor.
Cât priveştc produsele alimentare rezultate din creşterea
oilor, constatăm, de asemenea, eă tennenii cu sens general sunt
moşteniţi din latină: lapte « lat.lactem), caş « lat. caseum);
În schimb, diversele feluri de lapte sau de caş, deci termenii
mai spccializaţi, sunt din substrat (brânză, zară "lapte bătut
din care s-a scos untul"). Tot aşa, searbăd este sinonim al lui
acru « lat. acrus), dar este folosit numai referitor la lapte, iar
strepede "vierme din brânză" este doar parţial sinonim al lui
vierme « lat. vermis). Chiar cuvintele referitoare la persoana
care practică păstoritul sunt latineşti, dacă este vorba de
termenul general: păstor « lat. pastorem) sau păcurar « lat.
pecorarius); sunt însă din substrat cuvintele care denumesc un
llilumit tip de păstor, de păcurar: baei "şeful stânei, vătaful cio-
banilor". Rezultă că traco-dacii romanizaţi au păstrat din limba
lor elemente secundare proprii limbajului pastoral, adică unui
limbaj care reflecta specificul de civilizaţie autonton.
196
I
1
I
Există în română şi perechi de cuvinte (parţial) sinonime
in cadrul cărora termenii latineşti au sens general, iar cei pre-
supuşi a fi din substrat au sens mai restrâns: arbore « lat.
arborem) -copac, cal « lat. caballus}·-muşcoi "catâr", casă
« lat. casa)--argea "colibă sub pământ", râpă « lat. ripa) -mal,
cerbice « lat. cerbicem)-grumaz, cute « lat. cotem)-gresie,
laţ « lat. laceus}-eursă "capcană", sat « lat. jossatum )-cătun
"sat mic", viperâ « lat. vipera}··năpârcă, viţă « lat. vitea)--
curpen "viţă sălbatică".
Elementele lexicale considerate a fi din limba traco-dacă
ocupă aproximativ aceeaşi poziţie în vocabularul reprezentativ
al limbii române ca elementele din substrat din celelalte limbi
romanice. în limba română, avem douăzeci şi trei de cuvinte
de acest tip (abur, brad, brâu, bucurie, buză, căciulă, cioc, copac,
copi/,./ărâmă,jluier,fluture, ghimpe, groapă, guşă, mal, măgar,
mânz, mugur, murg, raţă, traistă, vaII-al, ceea ce reprezintă doar
0,96% din întregul inventar de cuvinte (cele mai multe dintre
acestea apar şi la Al. Graur, în Încercare asuprajundului prin- 1.
11
cipal lexical al limbii române). Situaţia este identică şi În
celelalte vocabulare reprezentative romanice, unde ponderea
elementelor de substrat (de natură diversă) este foarte scăzută,
,II
chiar dacă ţinem seama de faptul că unele elemente de substrat
se ascund adesea sub calificarea generală de cuvinte cu origine
incertă. Cel mai ridicat procentaj îl are oecitana, Cll 1,50%
:i
(6,69%, dacă le luăm în calcul şi pc celc cu origine incertă), ,1
urmând româna, Cll 0,96% (respectiv 3,67%).
Pentru a da o imagine concretă a situaţiei elementelor de
substrat din vocabulaml reprezentativa două importante limbi
romanice, menţionez exemplele din franceza literară (borne
"bornă", boue "noroi", caillou "cremene", creme "smântână",
creux "cavitate, gaură", mine ,,.mină", mouton "oaie", quai "dig",
în total opt cuvinte) şi din spaniolă (becerru "tăuraş sub un an",
calabaza "dovleac", galâpago "broască ţestoasă", gusano
"vierme", izquierdo "stâng", manteca "grăsime", maraiia "hăţiş,
desiş", tranca "ciomag, bâtă", tot opt cuvinte). De remarcat
197

că, şi în aceste două limbi, terrnenii din substrat se referă la
realităţi legate de natură, în general (animale, plante ete.).
imprumuturi din vechea greacă
În aceeaşi situaţie cu împrumuturile din substrat sunt şi cuvin-
tele din vechea greacă. Am arătat deja eă multe dintre acestea
au pătruns in latină şi apoi, prin latină, s-au transmis tuturor
limbilor romanice ca elemente latineşti (angelus, braeehîum).
Există însă cuvinte vechi greceşti care s-au păstrat numai în aria
orientală a Romaniei. Acestea au pătruns, pe calc orală, în latină
dunăreană şi s-au transmis numai românei. Ele vor constitui
con~inutul unui volum aparte. Iată câteva: broatee, cir, ciumă
"umnătură", frică,jur (din Fnjur, /inprejur),papură, mic, plai,
spân, stup, sterp, sturz.
Împrumuturi vechi germanice?
În latină, au existat o scrie de imprumuluri şi din limbile
populaţiilor germanice învingătoare, eare s-au stabilit pe tcrito-
riul Imperiului Roman şi au adoptat treptat latina, părăsindu-şi
În cele din urmă limbile proprii, ca urmare a procesului de
bilingvism; unele dintrc aceste împrumuturi s-au transmis, prin
intennediullatinei, şi limbilor romanice. Precizez eă nu trebuie
confundat termenul germanie eu german. Primul termen se
referă la populaţiile migratoare (goţi, vizigoţi, longobarzi),
dinaintea eonstituirii limbilor germanice actuale, in timp ce
german se referă la poporul german şi limba lui actuală. Pe de
altă parte, elementul gennanic reprezintă superstratullimbilor
romanice occidcntale. Pcntru română, acest rol l-a avut influenţa
vcche slavă. În stadiul actual al cercetării, elementul germanic
este considerat nesemniiicativ pentru română. Explicaţia constă,
se pare, în faptul că natura şi durata conlactului dintre romani
şi popoarele germanice au fost diferite în Occident faţă de
Orient. În Occident, contactul dintre cele două populaţii a durat
câteva sceole, in decursul cărora populaţiile germanicc s~au
198
j
romanizaL În Orient, germanicii au stat mai puţin timp, fiind
dizlocaţi de huni.
Cel mai mare grup migrator germanie din Dacia, goţii, au
stat în această regiune relativ puţin, două-trei secole, fiind
împinşi spre sud dc invazia hunilor. Din timpul cât au stat în ,,
Dacia, gotii au lăsat urme materiale Într+o arie cu o romanitate
mai puţin intensă (curbura exterioară a Carpaţilor, unde a fost
descoperit şi celebrul Tezaur de la Pietroasa). Aici a activat I
,
Wulfila, un episcop got de lângă Dunăre, care În anul 341 a ,'
realizat prima traducere gotică a Bibliei. Explicaţia absenţei
unor elemente germanice sigure din română trebuie căutată în
faptul că nu a cxistat un contact indelungat între cc\e două
!'
populaţii, eare să ducă la bilingvism activ. Chestiunea influen-
ţei germanice cste una dintre cele mai controversate probleme II,
din lingvistica româncască. În stadiul actual, se poate presupune
o origine gennanieă pentru cuvintele rapăn şi strănut/ stărnul II!
"cu o pată albă pc nas sau pe bot". Chiar nasture, acceptat la ,
un moment dat ca gcrmanic de unii lingvişti, nu parc a fi un
termcn vechi, deşi este curent în aromână (În Transilvania şi II
Moldova, termenul curent este bumb). Al. Rosetti crede că
tcrmenul a fost adus, odată cu obiectul, dc negustorii italieni.
Cuvintele dop şi stinghe, aduse şi ele in discuţie de unii
!I,
etimologi, sunt împrumuturi recente din dialectul săsesc.
Alte imprumuturi
După ce limba română s~a constituit ca idiom distinct de
latina din care provenea, împrumuturile au fost mai numeroasc
datorită variatelor sale contacte lingvistice; româna s-a
dezvoltat într-un mediu aloglot, separată timp de secole de restul
lumii romanice. Unul dintre cele mai bogate straturi etimologice
ale sale este şi unul dintre eele mai vechi. Este vorba despre
superstratul vechi slav.
199
 Superstratul vechi slav
Pentru majoritatea limbilor romanice, superstratul îl consti-
tuie, aşa cum am arătat mai înainte, limbile vechi germanice.
În unna convieţuirii dintre latină şi aceste limbi, în latină şi, apoi,
în limbile romanice, împmmutul germanie cste foarte impor-
tant, fiind comparat cu inlluenţa latină savantă, care a dominat
Evul Mediu. Atrag atenţia asupra faptului că termenulFam;ais.
denumirea dată limbii franceze, este de origine germanică, aşa
cum este şi numelc ţării, France, care Însearrmă "ţara francilor".
Între cele două superstraturi (germanic în vcst, vechi slav
în est), cxistă puncte comunc, dar şi deosebiri. În Occident,
contactul cu populaţiile germanicc a început din secolul 2 şi
a durat până în secolul 9; la noi, slavii au apărut la nord de
Dunăre În secolcle 6-7. Atraşi de bogăţiile Bizanţului, pătnmd
la sud de Dunăre, după prăbuşirea limesurilor Imperiului Bizan-
tin (anul 602). Multe aşezări sunt distmse, sunt salvate doar
în sud oraşele de la mare, apărate de flota bizantină. Apar state
slave şi, Începând din secolul 9, Biserica de limbă slavonă
slavizează elementul romanic. În faţa acestei puternice migra-
ţii, care ocupă văile şi campiilc de la sudul Dunării, o parte a
populaţiei romanice, strămoşii aromânilor actuali, a coborat din
centrul Peninsulei Balcanice spre sud, în Pind, Thessalia şi Epir.
Astfel, din cauza stabilirii slavi lor În Peninsula Balcanică s~a
ajuns la separarea aromanilor de romanii rămaşi la nord de
Dunăre, unde număml slavilor s-a redus, ca urmare a migrării
masive spre sud. Cei rămaşi au fost asimilaţi de români, aşa
cum au fost asimilaţi gennanicii în Occident.
Ce are româna din superstratul vechi slav
Nu cxistă un inventar complct al cuvintelor vechi slave, În
primul rând pentru că intervin discuţii de natură cronologică:
sunt toate din primele secole după constituirea limbii române?
Sau sunt mai recente? Sunt toate din vechea slavă sau din sla-
vonă, limba de cultură din Oricnt?
200
Oricum, numărul cuvintelor vechi slave este mare; ele
aparţin celor mai diverse domenii semantice şi multe dintre ele
1
au poziţie importantă în lexicul românesc (două sute treizeci
I"
şi trei apar şi în vocabularul reprezentativ al limbii române:
bici, boală, bogat, boier, brazdă, ceată, ciocan, (a) citi, (a)
clădi, clei, cleşte, (a) clipi, coajă, (a) cobod, cocoş, comoară,
(a) cosi, coş, (a) croi, cumpănă, drag, (a) iubi, nevastă etc.).
Unele dintre acestc cuvinte au stat la baza creării terminologiei
'I
feudale româneşti (boier, ceată, clacă, răzmeriţă etc.). În II,,
vocabularul reprezentativ al limbii române, elementul slav ocupă
rangul IV, ca şi elementul gennanic în vocabularele rcprezen- .il
tative ale francezei şi italienei, limbile romanice În care este (
cel mai bine reprezcntat.
Evaluarea elementelor vechi slave din română devine mai
interesantă dacă aceşti termeni sunt comparaţi cu termenii folo- I
siţi pentru noţiunile respective de diverse limbi romanice. Primul "
care a atras atenţia asupra acestui fapt a fost W. Mcyer-Liibke,
părintele lingvisticii romanice comparate, într-un celebru discurs
(Rumdnisch und Romanisch) prezentat la Academia Romană,
!
în 1930. Recent, În diverse articole, Sanda Reinheimer-Rîpeanu
i
a analizat toate aceste situaţii şi a constatat că unor termeni slavi
din română le corespund uneori În limbile romanice occidentale
termeni de origine gennanică: pentru bogat există fr. riche,
it. ricca, sp., port. rica, iar pentru a păzi există it. guardare,
fr. garder, sp., port. guardar. În alte cazuri, limbile romanice
au Împrumutat ulterior un cuvânt din latină (subliniez că au
Împrumutat, nu au moştenit cuvântul din latină): nume de plante
(podbeal, bujor, pelin) sau de animale (râs, lebădă), ca şi
termeni abstracţi (prilej,pricină, vrajbă), carc sunt de originc
slavă în română, au, În Iimbilc romanice occidcntale, corespon-
dente Împrumutate din latină. Până la proba contrară, putem ,,1
crede că unele tipuri lexicale latine s-au dovedit incapabile să I
reziste în faţa concurenţilor apăruţi în epoca bilingvismului sau,
pur şi simplu, n-au avut şansa să supravieţuiască şi au lost înlo-
II/
cuite prin unităţi care demonstrează creativitatea lexicală a
201

vorbitorilor: lat. ludus a fost Înlocuit la noi de ştiucă, din vechea
slavă, iar În franceză de creaţia metaforică brochet, care provine
de la broche "instrumente şi piese cu formă alungită". Aportul
masiv al elementului slav vechi la lexicul românesc (reprezintă
9,02% din vocabularul reprezentativ al vechii române) nu a afec~
tat structura latinească a acestuia; din cauza acestor cuvinte Însă,
limba română se deosebeşte mult de celelalte limbi neolatine.
S. Puşeariu a atras atenţia asupra faptului că românii au
împrumutat din slavă substantive cap/ug, sită, brici, în vreme
ce verbele corespunzătoare Ca) ara, (a) cerne, Ca) rade sunt de
origine latină. Se poate trage concluzia că aceşti termeni vechi
slavi au pătruns În română deoarece desemnau unelte mai
perfecţionate decât cele denumite prin continuatorii latini din
Dacia; verbele moştenite din latină au rezistat însă, pentru că
românii n~au incetat să arc, să cearnă sau să se radă. Pentru alte
obiecte şi noţiuni, denumite ast~i prin cuvinte slave, românii
au avut lără îndoială nume latineşti inaintea contactului cu slava
veche, chiar dacă acestea mi sunt alcstatc; e greu de presupus
că românii n~au avut, înainte de a fi imprumutat din slavă, ter-
meni pentru "drag", "scump", "a vorbi" sau"a iubi". De altfel,
până nu demult româna avea termeni latineşti moşteniţi pentru
unele noţiuni denumite astăzi, în limba literară, prin cuvinte
de origine slavă: in Transilvania, s-au moştenit cuvinte latineşti
ca lard « lat. lardum) sau ca arină « lat. arena), cărora le
corespund, în limba literară, cuvintele de origine slavăs/ănină,
respectiv nisip.
Caracteristica generală a contactului latillitălii cu idiomurile
non latine (substratul, superstratul) este faptul că termenii împru~
mutaţi au fost acceptaţi într-o structură lexicală latină relativ
bine precizată, chiar dacă, aşa cum am văzut mai devreme, În
latina târzie a avut loc reorganizarea lexicului. Datorită acestei
structuri bine constituite s-au putut păstra până astăzi multe
cuvinte la nivelul întregii Romanii. De ce şi cum au fost împru-
mutate cuvintele din substrat şi superstrat? De ce au fost accep-
tate noile cuvinte de către structura lexicală latinească? Cea
202
I
II
mai elară categoric o reprezintă împrumuturile care denumeau
realităţi specifice zonei: ten11eni referitori la faună şi floră sau
1:
la obiecte necunoscute romanilol. I.atina se adapta la realităţile
din noile provincii romane, aşa cum, multe secole mai târziu, !I
limbile romanice ajunse pe continentul american au adoptat
cuvinte din limbile indigene americane. Este probabil ca, la
început, latinofonii să fi folosit cuvinte latineşti şi pentru
realităţile tipice noilor regiuni cucerite, după cum spaniolii I
ajunşi pe continentul american foloseau cuvinte spaniole pentru
I
realităţile americane: termenul leon "leu" era utilizat la început
"
pentru a desemna puma, termen indigen latina-american care, i'
ulterior, s-a impus. Observaţia este valabilă mai ales pentru
împrumuturile din substrat.
Alteori, cuvintele împrumutate denumeau obiecte similare I
cu cele familiare pentru vorbitorii limbii latine şi, cu timpul,
au devenit echivalente parţiale ale cuvintelor latineşti sau au
reuşit chiar să se impună in raport cu acestea. De remarcat că,
în cele mai multe cazuri, avem a face cu termeni refcritori la
aspectul exterior al terenului, domeniu foarte apropiat de cel
al faunei şi norei. Într-un alt articol consacrat raporturilor dintre
termenii latineşti moşteniţi şi cei împrumutaţi din substrat şi
superstrat, Sanda Reinheimcr-Rîpeanu prezintă mai multe serii
de acest tip. Pentru sfera semantică din care fac parte cuvintele I
româneşti "lac, mlaştină, baltă, mocirlă", limbile romanice au
păstrat din latină doar termenii facus (transmis tuturor limbilor
romanice actuale, cu excepţia francezei), stagnum (moştenit
în italiană, retoromană, franceză, oecitană, catalană şi spaniolă)
şi pa/us (prezent cu sensul din latina clasică doar in italiană.
vechea franceză, vechea spaniolă şi vechea portugheză; rom.
pădure arc la origine tot cuvântul paludem (ac. al lui palus,
-ud;.\'), dar cu evoluţie semantică aparte, legată de natura mlăşti~
lloasă a vechilor păduri din preajma Dunării). Cclclalte cuvinte l'
li
româneşti şi romanice aparţinând acestui câmp semantic sunt
1
împrumuturi din limbile de substrat şi superstrat: rom. baltă
este explicat prin substrat sau superstrat vechi slav, mocirlâ şi
!,
203
il:
li
 mlaştină sunt amândouă din vechea slavă; fr. boue provine
dintr-un termen latinesc, la origine cuvânt galic, fr. marais este
un cuvânt de superstrat, latinizat sub forma mariscus în textele
merovingiene şi carolingiene, fr. mare a fost împrumutat din
vechea germanică nordică; it. pantano este un cuvânt de ori-
gine preromanică, iar it. pal/a (din dialectele nordice) provine
dintr-o rădăcină mediteraneeană; cat. bassa şi sp. halsa sunt
din substratul ibcric.
Dintre domeniile onomasiologice afectate de împrumuturile
romanice timpurii, fauna şi flora prezintă cel mai mare număr
de termeni de acest fel. PentJ1l conifere, se păstrează din latină
doar pillU8 (în toate limbile romanice) şi abies "brad", aproape
dispărut (păstrat doar în dialectele italieneşti); în rest, apar
tenneni din substrat (rom. brad, fr. sapin). Nici lat. quercus
"stejar" nu s-a păstrat decât în italiană şi dialectallogudorez
al limbii sarde, iar robur, în spaniolă şi oceitană; în celelalte
limbi romanice, pentru denumirea acestui capac se folosesc
termeni de substrat: fr. chene, occ. garric, sp. carvajo, port.
carvalho. Rom. stejar este considerat de cei mai mulţi lingvişti
din superstratul slav; nu lipseşte însă nici ipoteza originii auto-
htone a cuvântului (Ia fel cagonm şi gârniţa, termeni sinonimi
cu stejar).
Lucrurile se prezintă în mod similar şi în cazul unor nume
de păsări. Pentm "ciocârlie", dintre termenii vechi latini nu
s-au păstrat, în limbile romanice, decât alauda, care era şi în
latină de origine galică (v. fr. aloe> alouette, v. sp. aloa) şi
*calandrfa, Împrumut din greacă în latină (sp. calandrfa). în
română, cuvântul ciocârlie arc origine controversată (onoma-
topeică, creaţie românescă de la cioc sau chiar din substrat).
Slavona vs latina medievală
La începutul mileniului 2, în toate limbile romanice arc loc
fenomenul care se numeşte extindere stilistică, adică îmbogă­
ţirea diverselor varietăţi stilistice, strâns legată de reorganizarea
204
vieţii sociale, În special a vieţii religioase şi administrative
feudale.
În Occident, stmctura lexicală moştenită din latină se Îmbo-
găteştc cu o componentă provenită din latina medievală, limbă
de civilizaţie, care a influenţat limbile romanice occidentale
chiar de la apariţia lor. La ea s-a apelat pentm formarea şi
dezvoltarea tcnninologiilor specializate, la început cea
ecieziastieă, cea administrativă şi cea juridică. În Orient, atunci
eând s-a produs extinderea stilistică în urma folosirii românei
în biserică şi În cancelarii, s-a apelat la slavonă, limba de cultură
din această zonă. În consecinţă, o serie de cuvinte din termino-
logia eeleziastică (evanghelie, cazanie) sau administrativă
(sfolnic, vornic) sunt, În română, tenneni slavoni.
Slavonismele nu sunt rezultatul unor legături directe Între
români şi slavi, ci reprezintă influenţa verticală a unei limbi
de cultură asupra unei limbi vorbite. S. PuşcarÎu face o intere-
santă observaţie, arătând că, dacă se compară textul mgăciunii
TalăI nostru din română cu cel din franceză, se constată că exact
cuvintele care sunt împrumuturi latineşti în textul francez
(sanctţfier, valon/e, oIfeme, tentation, di:livrer) sunt termeni
slavoni la noi (a sjinţi, voie, greşeală, ispită, a izbăvi). Uneori,
prin Biserică, tcrmenii respectivi au trecut din limba literară
în graiul popular; aşa se cxplică faptul că, în română, termenii '1 "
post şi pomană au înlocuit vechile cuvinte latineşti sec (păstrat "
în Lâsata secufw) şi ajun, respectiv cumând, cumândare/ comân-
dare < lat. comanda re. Rămân însă mai multe necunoscute.
Care erau termenii latineşti moşteniţi folosiţi de români înainte
de apariţia unor tenneui ca evanghelie, călugăr, luaţi din slavo-
nă? Cum arăta ni/a/nostru înainte de inl1uenţa slavonă? Când
au încetat românii să mai folosească limba latină în Biserică
şi au adoptat slavona?
Distincţia dintre elementele slavone, intrate în română pe calc
cărturăre<lscă, şi cuvintele vechi slavc, intrate pe cale populară,
este destul de greu de făcut. De altfel, până nu dl."t11ult, dicţio­
narele româneşti nu făceau totdeauna deosebire clară între cele
205
două categorii dc cuvinte (din vcchea slavă, populare, şi sla~
veme, de origine cultă), ambelc fiind calificate ca "vechi sJave".
Pentru a putea stabili originea slavonă a lUmi tennen, Gh. MihălIă
a propus diverse criterii, două fiind cele mai importante: unul
se referă la conţinutul termenilor, şi celălalt la forma acestora.
Sunt considerate slavonisme cuvintele care fac parte din tenni.
nologia administrativă (pravilă, sioinic, vornic, zapis) sau
termenii referitori la cultură (bucoavnă, zbornie). Cum am mai
spus, există Însă unele slavonisme care, din aceste tenninologii,
au pătruns şi În vorbirea populară: iad, duh, rai şi chiar cuvântul
4ânt (unnaşul lat. sanetus s-a păstrat munai În sân-Isâm~
din Sânnicoara, Sâmpetru, Sânmedru). Rezultă deci că sensul
cuvântului şi registrul stilistic din care face partc nu sunt întot~
dea una suficiente pentru precizarea originii slavone a unui
tenncn. Aceeaşi rcmarcă se poate face şi cu privire la criteriul
fonetic (adică cel referitor la forma cuvântului), fiindcă el
funcţionează numai într-un număr redus de cazuri. Astfel,
păstrarea sunetului h la finala unui cuvânt de origine slavă, ca
În duh sau vazduh, este dovada că avem a face cu un termen
slavon, deoarece în cuvintele transmise pe cale populară h final
a devenit I năduf, praf, vârf; puf, zăduf Tot datorită unor
modificări ale formei cuvintelor ştim că (a) săvârşi şi sobor
sunt slavone, în timp cc (a) .~fârşi şi zbor cu sensul de "adunare"
sunt cuvinte vechi slave, transmise pe calc populară.
Pc lângă accste două critcrii, mai poate fi folosit şi criteriul
geografic, dar numai Într-o oarecare măsură şi indirect. Prezenţa
unui cuvânt vechi slav din dacoromână şi În aromână este
dovadă sigură a originii populare a termenului respectiv şi,
invers, absenţa unui termen vcehi slav din aromână poate fi
semn că termenul respectiv ar fi un slavonism În dacoromână,
la nord de Dunăre. Aceasta se datorează faptului că, la aromâni,
limba liturgică a fost greaca, şi nu slavona. Astfel, sfânt şi (a)
citi sunt slavonisme, pentru eă ele nu există în aromână, unde
le corespund Griu, respectiv ghivisescll, amândouă cuvinte de
origine greacă (interesant de amintit că, pentru"a citi", aromâna
206
are şi tenneoul aleg din lat. legere, cuvânt transmis şi celorlalte
-----r
1, ,
limbi romanice). Şi accst criteriu trebuie aplicat cu prudentă,
pentru că există termeni ca icoană atât în dacoromână, unde
este slavon, cât şi în aromână, unde este împrumutat din greacă
(din greacă îl are şi vechea slavă).
Cuvinte pecenege şi cumane
De la peeencgi şi cumani, popoare migratoare care au stră~
bătut spaţiul de formare a limbii române, avem puţine cuvinte;
despre duşman şi beci se spune că sunt, probabil, de această
origine. Lucml acesta dovedeşte faptul că românii au avut cu '1
!I:
aceste popoare (şi, implicit, eu idiomurilc vorbite de ele) un
eontact mai puţin profund, ca de la supuşi la o clasă stăpîl1i~ I
toarc. În acest sens, se cuvine amintit şi amănuntul important ,;
,
că o parte a boierimii româneşti era, la început, de origine
,I! I
cumal1ă: chiar numele Basarab(ă) arc această origine. Alături
de acest nume, pot fi menţionate nume de locuri de origine
pccenegă, ca Peceneaga sau Beşineu.
Una dintre dificultăţile etimologice în stabilirea originii
cuvintelor din această categoric este distingcrea lor de cele
turccşti. Sursele de cunoaştere a limbilor pecenegă şi cumană
sunt foarte reduse; pecenega este cunoscută prin câteva nume 'I!
II,
proprii, iar cumana, mai ales printr~un text mai amplu, Codex
Cwnanicus, o culegere de tcxte religioase traduse din latină,
care datează din 1330. Cea mai mare dilicultate constă Însă în 1:
faptul că limba cumi\nă a avut un fond de euvintc foarte ase~ I
I
mănător cu cel din turca osman1ie, cu scnsun şi fonetisme foarte
apropiate. Numai o mică parte dintre cuvintele comune celor
două limbi şi împrumutate de română prezintă sunete vechi
turciee care au avut un tratament diferit în cumană de cel din
turca osmanlie. Astfel, se poate spune că Te/eorman provine
din cumanu! 7eliorman "pădure nebună" (adică deasă), pentru I
,
că fonna euvântului în turcă este Deliorman, cu d corespunzător
lui 1 oin cumană. Pentru cuvintele româneşti de felul lui baltag, I
207 "
"
'1' 1
'II'
::1
boi "statură", casap, catâr, toi (din in toiul luptei), care pot ti
puse În legătură cu cuvinte existente atât În eumană, cât şi in
turca osmanlie, au fost admise, in general, ambele surse (eumană
şi turcă), deşi unii cercetători le consideră, totuşi, pe unele ca
fiind sigur cumane (toi cxistă, cu această formă, În Codex).
Cuvinte maghiare
Spre deosebire de celelalte limbi romanice, româna a avut
un contact mai indelungat cu maghiara, datorită relaţiilor nemij-
locite dintre cele două popoare. Primele Împrumuturi au început
să pătnmdă la sfârşitul secolului 12.
Din lista foarte lungă dată de 1.. Tamas În Dicţionarul ele-
mentelor maghiare din română, doar o sută cincizeci de tcrmeni
maghiari sunt mai răspândiţi în română. Analiza câmpurilor
semantice cărora le aparţin aceste cuvinte cste mai interesantă
dacă este comparată cu analiza cuvintelor româneşti pătrunse
În maghiară. Excelenta lucrare a lui F. Bakos consacrată cuvin-
telor româneşti din maghiară arată că a existat, fără îndoială,
un bilingvism româno-maghiar. O categorie care merită să fie
semnalată cste cea carc cuprinde perechi de termeni ce denu-
mesc acelaşi obiect, pentru care în anumite varietăţi dialectale
dacoromâneşti sunt folosite cuvinte maghiare, iarîn unele graiuri
maghiare din Transilvania apar cuvinte româneşti: cu sensul
de "ciocan", în graiul crişean sc foloseşte cuvântul clăpaci
împrumutat din maghiară, iar În varietăţi alc maghiarci transiJ-
vănenc se utilizează tennenul csokimy, luat din rom. ciocan.
Cuvintele gcneral răspândite în dacoromână au fost Împru-
mutate În perioada cuprinsă Între secolele 12 şi 16 şi se rapor-
tează la viaţa f'cudaIă, dat fiind că aceasta a fost epoca în care
feudalismul s-a afirmat puternic la români (a alciitui, a cheltui,
afăgădui,fet, hOlar etc.). Altele sunt populare doar în grai urile
din Transilvania (bai, dărah), cele mai noi circulând în graiurile
ardeleneşti unde bilingvismul este viu Ueşiic "vopsea" < magh.
feslek, leglăzău "fier de eăleat (rufe)" < magh. teg/azavas).
208
Dialcctele româneşti sud-dunărene nu au niciun element ma-
ghiar, deci contactul dintre română şi maghiară a avut loc după
epoca românei comune, după secolul 12. De aici se poate trage
o concluzie importantă pentru ctimologie: W1 cuvânt care există
şi În dialectele sud-dunărene nu poate avca etimologic maghiară.
În această situaţie cste afină, considerat greşit de Cihac ca fiind
din maghiară; trebuie să fic un cuvânt vechi, din moment ce
termenul există şi În aromână.
Elementele maghiare mai vechi prezintă, în raport cu cele
mai noi, o scrie de pruucularităţi de care trebuie să se ţină seama.
În epoca În care s-au lacut primcle Împrumuturi, consoana v
se pronunţa în maghiară bilabial şi, dc aceea, unui astfel de v
unnat de a îi corespunde în română un u care, prin contopire
cu vocala următoare, poate să devină o (magh. varos > rom.
oraş), În timp ce consoana v din elementele mai recente s-a
1,
păstrat (magh. valyog> rom. dial. văiugă "cărămidă de argilă
I,
nearsă, chirpici"). Pornind de la această distincţie fundamentală, ,
E. Petrovici a dat o nouă explicaţie originii cuvântului vamă,
considerat de obicei de origine maghiară. Fiind un cuvânt vechi,
atestat Încă de la Începutul secolului 14 in documentc slavo-
române, este explicat dc E. Pctrovici ca împrumut din slavonă,
nu din maghiară, tocmai pentnl că v n-a devenit o (ca În cazul
lui oraş).
În stabilirea listei de Împrumuturi ale românei din maghiară,
trebuie să se procedeze atent, pentru că, altfel, lista împrumu- i
turilor reale poate fi mărită artificial de imprumuturile aparente, I
idec subliniată de mai multc ori de Fr. Kinily. Greşelile pot fi
de difcrite tipuri. Unele sunt cuvinte pentru care se dau ca
etimon forme incxistente în maghiară, Este cazul lui brighidău
"bătător de putină, mâtcă", carc a fost raportat la magh.
jergel(t)Jv, deşi între cele două cuvinte nu există corespondenţă
fonetică (deosebirile de formă sunt mari), nici semantică: cuvân-
tul maghiar este atestat în secolul 16 şi Înseamnă "căpătâi, vârtej
(la car); roata dinţată de la moară", În plus, cuvântul românesc
denumeşte o unealtă caracteristică pentru păstorit şi a fost
209

împrumutat de maghiară din română, impreună cu alte cuvinte
din terminologia păstorească românească, aşa cum a arătat
F. Bakos. De asemenea, cuvinte care denumesc obiecte specifice
pOiiului popular românesc sau ţesături tipic româneşti sunt
inexplicabil puse pe seama influenţei maghiare. Nu se împru-
mută cuvinte străine pentru a denumi realităţi proprii felului
de viaţă românesc. De altfcl, şi dicţionarele maghiare dau ca
etimologie a unor cuvinte termeni româneşti, aceia pc care
dicţionarele româneşti (CADE, DEX şi, uneori, DA) le explică
prin maghiară. De exemplu, cergă "ţesătură aspră dc lână, pătură"
este primul cuvânt românesc pătruns în maghiară (atestat la
1331). În maghiară, cserge este dialectal (apare în maghiara
din Transilvania şi zonele învecinate); în secolul 14, nu avea
sensul general de "pătură", ci pe acela de "ţesătură aspră de
lână, tăcută de români; velinţă tipic româncască, ţesută după
o tehnică românească", dcnumind obiectul care reprezenta renta
feudală, darea în natură a iobagilor români. Cercctătorii care
s-au ocupat de influenţa românei asupra maghiarei (F. Bakos,
G. Bledy) consideră cuvântul maghiar împrumutat din română.
La fel, catrinţă "şorţ sau fustă făcută din stofă adesea Împodo-
bită cu alcsături sau cu paiete" este o creaţie românească, un
diminutiv de la Catrina. Este un cuvânt intrat de mult timp în
maghiară, în epoci diferite şi sub fonne difcrite: katronca
(1405), catrinca (1416), având la bază formele româneşti
catrânţă, respectiv catrinţă. FI'. Bakos arată că, în maghiară,
cuvântul apare mai alcs în grai urile influenţate de română,
menţionându-l printre celc cincizeci şi şase de cuvinte din câm-
pul semantic al Îmbrăcăminlii trecute din română În maghiară.
Alte cuvinte româneşti au fost explicate prin maghiară, dar
şi prin alte limbi, mai ales slave; lista lor este destul de lungă.
Cuvinte greceşti
Am spus deja că elementele de origine greacă din română
pot proveni din epoci diferite, care corespund celor trei mari
210
Il
!'
,1
,
perioade alc limbii greceşti: vechea greacă (până în secolul 6), il
greaca medic (secolele 7-15) şi neogreaea. Am arătat, de ase- ,
menea, că elemcntul vechi greccse cuprinde şi ci două straturi:
cuvinte care au pătruns în latină şi s-au transmis apoi tuturor II
limbilor romanicc, şi altele, care au pătruns numai în latina
balcanică şi, de acolo, în română (broatec, plai, stup). Ca
etimologic directă, toate aceste cuvinte sunt de origine latină.
I
A doua categorie cuprinde cuvinte din greaca bizantină, deci li
termeni relativ vechi, cunoscuţi pc tol teritoriul dacoromân şi, "
uneori, la aromâni:folos (atestat În cele mai vechi texte româ~ I
neşti), (a) lipsi, (a) părăsi, prisos, (a) sosi. i
A treia categoric cuprinde cuvinte împrumutatc mai târziu
(secolele 18--19), mai ales în epoca fanariotă, din neogrcacă, !III
care sunt răspânditc, în special, în sudul ţării (argat, crivat, li'
chivernisi); unii termeni din neogreacă s-au generalizat pe tot 1
teritoriul dacoromânesc, cum este cazul lui stafidă. Multe dintre ,
'1I
cuvintcle greceşti care circulau în secolele 18-19 nu mai sunt ,:1
cunoscute astăzi. În aromână, care a fost în contact permanent
cu greaca, numărul împrumuturilor greceşti este mult mai mare.
Cât priveşte poziţia ocupată de elementelc greceşti în vocabu-
l'
larul reprezentativ al limbii române, obscrvăm că ele reprezintă
1,11% din inventar, prin cele douăzeci şi cinci de cuvinte
prezente: hătălie, buzunar, cărămidă, folos, ji"ică, (a) lipsi, III
mânie, (a) pedepsi, proaspăt, scop, sigur, (a) sosi, trandafir,
zahăr etc.
A\. Graur a subliniat importanţa limbii greceşti ca sursă
directă a multor neologisme româneşti; cuvinte ca icter,pocher,
portofoliu, monedă, mapamond au fost astfel explicate prin
neogreacă. Unele cuvinte, pentru care se propusese un etimon
slav şi unul grecesc, au fost ultcrior explicate numai prin greacă,
de exemplu verbul (a) mirosi. Etimologia poate li Însă corectată
şi în sens invers: }i'anze/ă, despre care se spunc că vine din
neogreacă (DEX), se parc că a trecut şi printr-o limbă slavă.
211

Cuvinte de origine turcică
Şi în cazul clcmcntelor turcice din română, există mai multe
straturi cronologice: se face distincţia dintre împrumuturile vechi,
constituite din presupusele cuvinte de originc cumană (şi tătară)
intratc în română până'la stărşitul secolului 14, numite împru-
muturi preosmanlii, $i cuvintele mai rceente, din turca osmanlie.
Acestea din unnă au pătruns între secolele 15 şi 17 şi sunt, mai
ales, nume de plante (dovleac, dud,pă/Iăgea, salcâm), animale
(bursuc, catâr), tenneni referitori la casă (dulap, odaie, saltea,
tavan), la îmbrăcăminte (basma, ciorap) şi la feluri de mâncare
(ciorbă, sarma), la meserii (dulgher) şi la comerţ (amanet,
cântar). Viaţa intelectuală a rămas străină de contactul secular
cu turcii: nu există niciun cuvânt care să denumească o noţiune
abstractă şi niciun verb.
Există şi un al doilea strat de cuvinte turceşti osmanlii, din
epoca fanariotă, care conţine neologisme turceşti cunoscute
aproape numai de pătmile superioare ale societăţii şi care au
dispărut odată cu această epocă, la fel ca termenii neogreccşti
contemporani lor.
Cuvintele din turca osmanlie au pătnms în română fie direct,
fie prin intennediul unor limbi slavc (bulgară şi sârbă); acestea
din urmă sunt, pentru română, împrumuturi bulgăreşti sau sâr-
beşti, conform principiului etimologiei directe. În timpul din
urmă, E. Suciu a invocat, pentru originea cuvintelor turceşti,
variante regionale, învechite sau din argoul turcesc, care explică
mai adecvat originea unor termeni turceşti din limba română.
Sunt numeroase cuvintcle pentru care s-au propus şi alte
etimoane decât cele turceşti. Semnalez câţiva termeni marină­
reşti care, după ultimele cercetări, pot fi consideraţi de origine
turcă, şi nu franceză sau italiană, aşa cum se arată În dicţionarele
româneşti: carabas, caravelă, chilă, covertă, provă,pupa, şiş.
Condiţiile istorice în care s-a dezvoltat viaţa maritimă româ-
nească (Marca Neagră şi DlU1ărea erau folositc de vasele turceşti)
explică împmmuturile respective. Unul dintre criteriile folosite
pentru respingerea unei etimologii este şi cel al răspândirii
212
11·
,I
1,
geografice, care poate fi folosit mai ales în sens negativ: în gene- l'
ral, prezenţa unui cuvânt În Transilvania poate fi un argument
împotriva originii sale turceşti: pecmez "marmeladă", folosit
în Banat, este un împmmut din sârbă, nu din turcă.
În vocabulaml reprezentativ românesc sunt înregistrate opt-
sprezece cuvinte de origine turcă, ceea ce reprezintă 0,69% din
10tal: cazan, chef, cioban, geam,para,perdea, sobă, tutun etc.
Cuvinte slave moderne I
Variatele contacte ale românilor cu populaţiile din această
pmte a Europei, deci cu vceinii noştri din trecut şi de azi (bul-
gari, sârbi, ueraineni, ruşi, polonezi), au lăsat urme în lexicul I
românesc. De multe ori, din cercetarea lor se pot trage concluzii I
şi cu privire la natura relaţiilor dintre aceste popoare şi români.
Tin să subliniez că cele lllai multe elemente împrumutate se
găsesc numai în graiurile dacoromâne.
in cazul cuvmtclor de origine slavă, există diverse probleme
care trebuie rezolvate, mai ales atunci când avem aceeaşi fonnă li
şi acelaşi sens în mai multe limbi slave. În astfel de situaţii, se , ,
apelează la criteriul răspândirii geografice. Cuvintele răspândite
pe t01 (sau aproape tot) tcritoriul dacoromân (unele dintre ele
regăsindu-se şi în dialectele sud-dunărene), de fe1ul1ui babă
sau lopată, pot fi considerate vechi slave sau vechi bulgare. Fap-
tul că un cuvânt slav se găseşte în sudul teritoriului dacoromân
este un indiciu că tennenul respectiv provine din bulgară sau
sârbă; dacă Însă cste un cuvânt răspândit numai în nordul dome~
niului dacoromân, este mai probabil să fie din limbile slave
vecine (ucraineană, polonă, rusă). La fel trebuie procedat şi I
pentru separarea cuvintelor bulgare de cele sârbeşti (ultimele
se găsesc în Banat şi, pm1ial, în vestul Olteniei, sudul Crişanei
şi sud-vestul Transilvaniei): paviţ "viţă-de-vie" din sud-vestul
Olteniei indică originea sârbească. Sunt şi cazuri când răspân­
direa geografică nu ne ajută şi, atunci, se poate admite o dublă
origine: cocină "coteţ de porc" poate ii sârbesc în vestul ţării
:1
213 ,
:

şi bulgăresc în sud. La fcl,plav "plaur" din Dobrogea poate veni
atât din ucraineană, cât şi din rusă.
În alte cazuri, criteriul fonetic poate fi un indiciu foarte im-
p0l1ant pentru a stabili originea ucraineană a unui cuvânt: lui
g iniţial din cuvintele sud-slave îi corespunde h în regiunile
cu inf1uentă ucraineană (hreabăn pcntru greabăn este exemplul
cel mai des citat, alături de harodişte pentru grădişle).
Foarte important de observat este că, uneori, cuvintelc slave
invocate există numai În dialecte şi, de aceea, nu se găsesc în
dicţionarelc curente ale limbilor slave avute În vedere. Absenţa
unui cuvânt din aceste dicţionare nu infirmă posibilitatea unei
explicaţii pornind de la o variantă a sa dialectală. În fond, vor-
bitorii unor graiuri româneşti au intrat în contact cu persoane
care vorbeau dialecte slave.
Unele cuvinte slave moderne au pătruns în vocabularul
reprezentativ al limbii române. Cele mai multc (treizeci şi patru)
sunt bulgăreşti (bolnav, ciudat, a cloci, crac, grijă, grozav
etc.); urmează (în număr de şapte) cele ruseşti (cavaler, mojic,
poliţie, poştă etc.) şi (câte două) cele ucraincne (calic, a laropi)
şi cele sârbeşti (printre earc şi cuvântul sârb). Nu rareori un
cuvânt a pătruns În română pc mai multe căi, deci din mai multe
limbi, poate avea o etimologic multiplă. Dacă \inem seama de
acest fapt, numărul cuvintclor bulgăreşti din vocabularul repre-
zentativ crcşte la şaizeci şi nouă, cel al cuvintelor ruseşti la
douăzeci şi nouă, iar cel al ucrainismelor la şase; în cazul accep-
tării etimologiei multiple, numărul cuvintelor sârbcşti din română
creşte de la două la douăzeci şi patru.
Există şi false Împrumuturi slave: cută "îndoitură Într-un
obiect de îmbrăcămintc; uonă, dungă" nu este din bulgară (cum
se indică în DEX), pentru că este puţin răspândit în aeestă limbă
(apare numai în regiunea Vraţa, apropiată de rcgiunea în carc
se vorbesc graiuri româneşti, şi nu există în dicţionarele bulgă­
reşti, cu excepţia dicţionarului-tezaur al lui Gerov); chiar dicţio­
narul etimologic al limbii bulgare îl consideră pc kutu "foarte
probabil, Împrumut din română".
214
1
'1
Cuvinte romanice occidentale I
Limba română a ajuns la inventarul lexical actual şi prin
împrumutarea masivă a unor termeni din franecză, italiană şi
latină, fenomen denumit de S. Puşcariu "reromanizarea" limbii
române. Aceasta a fost posibilă datorită orientării societăţii
româneşti spre lumea Europei occidentale. În plan lingvistic,
acest fapt a condus la marginalizarea şi, uneori, chiar la elimi-
narea vechilor ternlcni împrumutaţi, pc calc cărturăreaseă, din
j'!,
slavonă (se spune secol alături de veac, dar numai insulă şi
spion În loc de ostrov şi iscoadă) sau din turcă (bazin În loc
de havtlz). Influenţa franceză a contribuit mai ales la înlocuirea
masivă a vechilor termeni în anumite limbaje specializate, în
care au pătnms ulterior şi termeni din germană şi engleză.
Problemele etimologice pe care le pun cuvintele romanice
nu lipsesc. În decursul anilor, s-a exagerat în aprecierea impor-
tantei influenţei franceze, ajungându-se chiar la situaţia în care
prcsupusul etimon francez al unui cuvânt românesc să nu existe.
Folosindu-se criteriul fonetic, s-a reuşit să se facă distincţie între
cuvintele care vin din franceză şi cele provenite din alte limbi:
I
omagiu nu poate veni din fr. hommage, cum s-a spus iniţial,
ci din it. omaggio (forma sufixului -agiu trimite la originea ita- Iii
liană, ca şi în cazul lui naufragiu sau sufragiu); la fel, limonadă
este din fr. limonade sau germ. Limonade, dar varianta limonată 1,1
este din it.limonata. Alteori, sensul neologismului poate confir-
ma sau infinna etimologia franceză: spicher, considerat împru-
mut din engl. ~peaker "vorbitor, orator', este din franceză, unde
r,
tennenul respectiv arc sensul de "crainic (la radio ca În română. 'I
Tot aşa valman, explicat ca provenind din engleză (unde el nici
nu există), este un împrumut din franceză. Pentru .flanelă,
explicat prin franceză datorită celei mai vechi atestări (Ia
C. Negruzzi), s-a găsit în documente (1766) o variantă mai
veche flanel, care conduce la o altă sursă etimologieă, şi anume
germ. Flanel! (există, de altfel, şi varianta popularăflanel).
Numărul cuvintelor franceze din vocabularul reprezenta-
tiv românesc este foarte mare: o sută nouăzeci şi trei, ceea ce
Iii
215
reprezintă 7,47% din totalul acestuia. Împrumuturile din fran
ceză ocupă rangul V, iar, dacă ţinem seama şi dc etimologia
w
T
I practicat diverse meserii (fierari,
multiplă (multe cuvinte au pătruns nu numai din franceză, ci
şi din italiană sau chiar din latină, luată ca model de Şcoala
Ardeleană), numărul lor creşte la cinci sute şaptczcci şi unu,
adică 22,12%. Unor cuvinte ca dată, deja, destin, a deveni, cu
origine numai franceză, li se pot alătura unele cu etimologie
multiplă ca a declara (fr., lat), definitiv (fr., lat.), delicat
(fr., lat.), deputat (fr., iL) etc. Sunt mai puţin numeroase cuvin-
tele împrumutate numai din latină (castel, delict, insulă etc.)
sau numai din italiană (a costa, locotenent, maestru, piaţă etc.)
care au fost selectate În vocabulaml reprezentativ al limbii ro-
mâne: treizeci şi opt (1 ,47%) sunt numai latineşti şi cincispre-
zece (0,58%) sunt numai italieneşti.
Cuvinte germane
Cuvintele de origine germană au pătruns În limba literară
sau în anumite terminologii tehnice fie datorită contaetului cu
tehnica şi ştiinţa germane, fie provin de la meseriaşii germani
stabiliţi în România. Unele, cu o răspândire mai limitată, sunt
din limba saşilor din Transilvania sau din graiurile germane
din Banat ori din Bucovina: raipelţ "chibrituri", şlapi "papuci
de casă", şpais "cămară de alimente", sunt cuvinte şvăbeşti.
În sfârşit, există şi cuvinte din germana austriacă: ainpren
"rântaş" < genn. Einhrenn(e), crofnă ,,(un fel de) gogoaşă" <
genn. Krapj€m, alături de părădaisă "roşie", ringlotă ,,(soi de)
plUnă". Unii dintre aceşti termeni au pătnll1s în limba literară:
crenvurş( < germ. Krenwiirstchen, parizer < germ. Pariser,
şpriţ < genn. Spritzer şi chiar ştrudel < germ. Strudel.
Cuvinte din limba romani
Un volum al colecţieiva cuprinde 101 cuvinte din limba
ţiganilor, numiţi şi romi. Primele men~iuni despre prezenţa
acestora în ţările române datează din secolul 14. Tiganii au
216
eăldărari,aurari, geambaşi,
cântăreţi, vânzători ambulanţi), care i-au pus în contact cu
1 ,
populaţiile din Moldova şi Tara Românească. Cuvintele ţigă­
neşti din română <\parţil1 mai ales argoului (lovele "bani", şucar
"frumos") sau argoului şi limbajului familiar (bafiă, barosan,
biştar, gagiu, mişto).
Cuvinte engleze
Cuvintele de origine engleză ar putca fi abordate în mai
multe volume ale colecţiei "Viaţa cuvintelor", dată fiind actua-
litatea temei. Într-unul dintre acestea, se va arăta că începuturile !, I
influenţei englcze asupra limbii române datează din secolul 19,
II
cu exemple din operele literare ale lui C. Negruzzi sau Ion Ghica;
în acelaşi sccol, 1. L. Caragiale lansează pe piaţa românească
renumiţii termeni high-life şi five o 'dac/c Consideraţiile
referitoare la diversele etape ale influenţei engleze, cu privire
specială asupra etapei de după ce! de-al Doilea Război Mondial,
vor ţine seama de ceea ce s-a întâmplat şi în alte limbi europene,
din Occident sau din estul Europei. Dimensiunea influenţei
engleze nu poate fi evaluată exact, pe de o parte fiindcă ca se
exercită şi în prezent şi, pe de altă parte, pentru că la unele
cuvinte acordarea statutului de anglicism este discutabilă (unii
au detectat o mic patru sute de termeni, alţii patru mii!).
Multe cuvinte care circulă în limba română pot fi declarate
anglicisme numai dacă ţinem seama de originea lor îndepărtată,
ii
pentru că, dacă avem în vedere etimologia directă, ele intră în
categoria celor cu etimologie multiplă: engleză şi franceză (club,
lider), engleză şi germană (hoiler, şampon), engleză şi rusă
(screper). S-ar putea lua în discuţie şi fonnaţiile hibride din
limbajul comercial, în care un anglicism este combinat cu un
cuvânt de altă origine: PC-Tisch "masă pentru calculator per-
sonal" (engl. PC -1- genn. Tisch) sau Columna Bank (compus
din rom. columnă şi engl. bank). Uneori, nu se ştie ce reprezintă
un termen ca hUl din Pizza-hul: este engl. hut "cabană",? Sau
germ. Hu( "pălărie"?
217
II

Anglicismele reprezintă o componentă relativ recentă a
vocabularului românesc, ceea ce are avantajul că se pot urmări
"pe viu" probleme ca adaptarea împrumuturilor din engleză sau
(mai ales) din engleza americană. În ceea ce priveşte scrierea,
pronunţarea şi încadrarea morfologică. au existat multe ezitări
în viaţa cuvintelor englezeşti pătrunse în română. Un volum
intitulat, poate. "De la knock-out la cnocaul" ar putea prezenta
aceste fapte, reglementate parţial în ultima ediţie a lucrării
Dictionar ortografic, orloepic şi morfologic a/limbii române
(2005), elaborată la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan-
Al. Rosetti". Nu lipsesc nici problemele semantice, sensuri noi
explicabile prin categoria "falşilor prieteni" sau a "rudelor Înşe­
lătoare": oporlunilate "şansă, posibilitate, ocazie", a realiza
"a-şi da seama" (ultimul exemplu, de fapt un calc semantic,
există şi În alte limbi romanice: fr. realiser, sp. realizar).
Unele dintre cele (cel puţin) 101 cuvinte englezeşti din
româncl au rude vechi, nu totdeauna transparente; un volum
cu subtitlul "De la market la mersi" ar putea reuni aceste rude
îndepărtate. Al. Graur, În volumul Cuvinte [nrudite, prezintă
mai multe serii de acest fel: markel (marketing) estc înrudit,
mai de aproape sau mai de departe, cu marjă « magh. marha
"vită" < v. germ. marhal < germ. actual Markt "piaţă" < lat.
mercu/us "piaţă"), cu miercuri « dies Mercurii "ziua lui
Mercur, zeul comerţului la romani), cu iarmaroc « ucr.
jannarok < germ. Jahrmarkt "bâlei", compus din genn. Jahr
şi Markl < lat. mereulus "comerţ", derivat al laI. merx "marfă"),
cu marchitan (înv.) "negustor (ambulant) de mărunţişuri"
« pol. markielan < germ. Markender < it. mercante "negustor"
< lat. mercatus), cu comerţ « lat. commercium, adaptat în parte
prin it. commerziu sau în pronunţarea germană) şi cu mercur
"numele unui metal" « fr. merC/lre, nume dat de alehimişti
pornind de la lat. Mercurills "Mercur, mesagerul lui Iupi-
ter", probabil datorită mobilităţii mercLlrului, numit popular
argint-viu, cI'. fI'. vi/~alXent). La numele metalului, se pot asocia
mercurial "listă de prquri" « rr. mercuriale, împrumutat din
218
'1'1
,
I',
lat. mercurialis pentru că Mercur era zeul comerţului) şi mer- ': li
cenar « fr. mercenaire, împrumutat din lat. mercenarius, derivat
!
de la merces cu sensul de "plată, rccompensă, salariu"). Seria
poate continua cu mercerie, merceolog(ie), marşandă (înv.)
"modistă, femeie care ţine un magazin de modă" « fr.
marchallde de mode). Tennin cu mersi, împrumutat evident din
fr. merci, continuatorul cuvântului lat. mercedem, acuzativul
lui merces "salariu", care a căpătat în latina vulgară sensul de
"preţ", de unde s-a ajuns la "favoare" (atestat În latina merovin-
gină) şi apoi la "gratie, favoare, păsuire acordată la un împru-
mut", sens păstrat În expresii ca elre a la merci de "a li la
cheremul, la bunăvoinţa cuiva"; merci a devenit tennen de I, 'I
!.I
politeţe după secolul 14, din expresii ca merci Dieu "mulţumită
lui Dumnezeu". Un caz de acest tip a fost semnalat şi de III
C. Noica (în Cuvânt împreună despre rostirea românească, ,
Bucureşti, 1987), care descoperă legătura etimologică dintre " '1 1
II
computer şi (a) cumpăla.
Există şi false anglicisme: unele sunt din franceză (tenismen
şi golaveraj, tenneni care nu există în engleză) sau sunt formaţii
'I:
:'i,1
româneşti (iI?/iJrmaţional, a dezagrea).
,, ,
'1
Împrumuturi recente
f'
Cele mai recente împrumuturi sunt cele din secolul 20. Ele .I
provin, la originea îndepărtată, din limbi "de la capătul I'
pământului" cum ar spune un ţăran ncfamiliarizat cu geografia
statelor lumii. Sunt cuvinte din limbilc Extremului Orient (chi- II
neza şi japoneza, dar şi limbi mai puţin cunoscute: tibetana,
malaeza, hindi, tamil) sau din limbi de pe continentul african II
(limbi bantu, malgaşa etc.) şi de pe cel american (arawak-ca-
raibe, azteca, queehua, tupi-guarani). I ,,
Foartc puţine dintrc aceste "noutăţi" provin direct din limbile
i'!
menţionate; poate unii termeni din domeniu! artelor marţiale
să fi pătruns direct din japoneză, odată cu predarea aecstora
la noi, în ultimii ani, de instructori japonezi. Cel mai adesca,
I
219
 II
,I II
cuvintele acestea exotice au ajuns În română prin franceză, care Româna - creator de cuvinte
a fost o adevărată rampă de lansare sau un depozit de apro-
vizionare. Observaţia este valabilă atât pcntm cuvintele din
Extremul Orient, cât şi pentru cele africane sau amerindiene.
Nici franceza nu le-a luat Întotdeauna direct din aceste limbi
exotice: pentru limbile amerindiene, a apelat la spaniolă (tomate,
chocolal, cacao, ouragan,pirogue, condor, coca) şi la portu- 'I!!I
gheză (piranha,jaguar), iar, în cazul limbilor din nordul conti-
nentului american, la engleză (igloo, mocasin, totem). Şi unele
cuvintc africane au ajuns în franceză prin portugheză (banane, Am afinnat de mai multe ori că româna continuă limba
macaque), la fel ca unele cuvinte asiatice (hambou din malaeză II
latină. În cazul vocabularului, aceasta înseamnă nu numai faptul
sau pagode din tamil). Multe cuvinte asiatice au intrat În fran-
că româna a moştenit cuvinte din latină, ci şi că a moştenit 1,
ceză prin intermediul englezei (polo din tibetană, bungalow,
sistemul dc fonnare a cuvintelor, adică sufixe şi prefixe cu i:,'
jungle, kaki, punch din hindi, curry din tamil, the, gong din "'1
ajutorul cărora s-au format, în decursul timpului, cuvinte noi
malaeză, ketchup, pidgin din chineză). Este interesant cazul
de la cuvinte moştenite din latină sau de la cuvinte împrumutate
li". curry, cu grafia engle7ă, alături de varianta cari, care păstrează
din alte limbi. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în celelaltc limbi
graiia portugheză. În diverse volume ale colecţiei "Viaţa cuvin-
romanice. Mai mult dccât atât: există prefixe şi sufixe latineşti
telor", vor fi prezentate detalii despre acest tip de Împrumuturi.
care s-au transmis, prin intermediul unor cuvinte care le conţi­
neau, tuturor limbilor romanice, în forme specifice. În această
situaţic sunt, de exemplu, sufixul diminutivallat. -elll/S (din
rom. degeţel, it. asinello, fr. ruelle, sp. asnillo) şi sufixul colectiv ;1
lat. -elum (din rom. afinet, it. pineto, fr. cerisaie, sp. ava/lanedo,
port. arvoredo).

Derivat moştenit? Sau format i'n română?

Datorită faptului că
sistcmul de ronnare a cuvintelor transmis
din latină a funcţionat permanent, derivate de tip arătură sau
cepar pot fi moştenite din latină (lat. aratura, rcspcctiv lat.
ceparius) sau pot fi formate ulterior În romfmă, de la cuvinte
moştenite ClI sufixe moştenite din latină: a ara + sufixul-ură
« lat. -ura), respectiv ceapă 1- sufixul -ar « lat. -arius). Nu
este uşor de decis Într-o astfel de problemă, fiecare caz trebuie
221