Cosmopolitismul: o şansă pentru viitorul Europei?

Cosmopolitismul o concepţie din epoca de criză a sclavagismului grec şi roman, care

promova ideea „cetăţeniei universale”. Cosmopolitismul neagă concepte precum suveranitatea
naţională, naţiunea, patriotismul sau etnicitatea şi pledează pentru creearea unei societăţi globale
şi supranaţionale.
Cosmopolitismul este o şansă pentru viitorul Europei deoarece Uniunea Europeană s-a creat
din dorinţa de păstare a păcii,’’având în vedere contextul mai larg al Războiului Rece, aceasta nu
a fost niciodată avută în vedere de către fondatorii săi că ar fi vreodată mai mult decât o alianţă a
marilor puteri din Europa de Vest’’[1] construcţia acestui acestui priect a fost doar din dorinţa
de a slăbi restricţiile economice din dorinţa de a crea o bunăstare material ”Iniţial, acest
proiect a fost , desigur, să se limiteze la cooperarea economică, dar din ce în ce
a devenit o politică şi, în sfârşit un proiect social şi cultural, deşi în limitele strict definite din
Europa de Vest din epoca Razboiului Rece. Treptat, mai multe ţări şi mai multe au fost
încorporate în UE “[2]
Ambiţia Europei de a fi o mare putere şi de a acţiona ca un tot unitar a făcut-o să absoarbă
cât mai multe ţări să se extindă cât mai mult” extinderea UE să includă o mare parte din Europa
Centrală şi de Est a ajuns acum la punctul posibilei includeri a unei ţări care a fost în general
considerate ca fiind Asiatice. Dezbaterea despre Turcia şi Europa ridică întrebări importante
despre identitatea Europei şi motivaţia de integrare europeană.” [3]Oare acest Proiect European
priveşte doar integarea Europei sau în viitor va dori tot mai mult şi mai mult o extindere.
Indiferent de ce ar fi Uniunea Europeană a demostrat ca cosmopolitismul este o şansă pentru
Europa asta a demonstrate-o pănă în 2009 când era prima economie mondială în lume deţinea
aproape 21 % din PIB. “până recent UE a fost relativ de succes în realizarea unui echilibru între
interesele naţionale şi de integrare europeană.”[4]
Integrarea sa mutat dincolo de obiectivele strict bazate pe piaţă. Dimensiunile sociale şi
culturale au ajuns acum să joace un rol suplimentar dincolo de forme de integrare economică. Cu
[1] Given the wider context of the Cold War, it was never envisaged by its founders that it would
ever bemore than an alliance of the major Western European powers
[2] Initially this
was of course to be confined to economic cooperation, but increasingly it
became a political and finally a social and cultural project, albeit within
the limits of the narrowly defined Western Europe of the Cold War era.
[3] The debate about Turkey and Europe raises major questions about the
identity of Europe and the rationale of European integration. This is not
just a debate about the incorporation of yet another country into a transnational
political organization. It is a debate about the raison-d’être of a
polity and culture. Ulrich Beck and Gerard Delanty, “Europe from a cosmopolitan perspective”în
Gerard Delanty (ed.), Europe and Asia Beyond East and West, Routledge, London, New York,
2006, pp. 11
. [4]Gerard Delanty, The Cosmopolitan Imagination. The Renewal of Critical Social Theory,
Cambridge University Press, Cambridge, 2009, pp.223
[5] Jocelyne Cesari, „Muslim identities in Europe: the snare of exceptionalism” în Aziz al-
Azmeh, Effie Fokas (ed.), Islam in Europe Diversity, Identity and Influence, Cambridge
University Press, Cambridge, 2007, pp. 49
toate aceastea se pune tot mai mult accentul pe diversitate care să conducă la o regândire a
limitelor şi posibilitatea unităţii europene. Şi totuşi Europa se va afla în imposibilitatea de a
aborda această provocare, datorită orizonturilor limitate şi eşecul de a vedea că problema social
de solidaritate şi justiţiei socială nu pot fi rezolvate fără crearea unui complet nou

Cosmopolit este acela care se poate imagina şi raporta în contextul unor alţi oameni, a unei
alte culturi, fară să îşi piardă propriul punct de vedere; iar aceasta înseamnă de multe ori
dezvoltarea acelui tip de politică personală ce depăşeşte graniţele unei singure tradiţii.
Cosmopolitismul este o şansă pentru Europa exemplu ar fi musulmanii care reyistă de atăta timp
“Musulmanii sunt în prezent cea mai mare minoritate religioasa din Europa de Vest.” Această
prezenţă a Islamului în Europa este o consecinţă directă a căi de imigrare din fostele colonii vest-
europene în Asia, Africa, Caraibe şi care a deschis la începutul anilor 1960.
De la sfârşitul oficial al imigraţiei la locul de muncă în 1974, de integrare unei astfel de populaţii
de imigranţi a devenit irreversible”[5]

[1] Given the wider context of the Cold War, it was never envisaged by its founders that it would
ever bemore than an alliance of the major Western European powers
[2] Initially this
was of course to be confined to economic cooperation, but increasingly it
became a political and finally a social and cultural project, albeit within
the limits of the narrowly defined Western Europe of the Cold War era.
[3] The debate about Turkey and Europe raises major questions about the
identity of Europe and the rationale of European integration. This is not
just a debate about the incorporation of yet another country into a transnational
political organization. It is a debate about the raison-d’être of a
polity and culture. Ulrich Beck and Gerard Delanty, “Europe from a cosmopolitan perspective”în
Gerard Delanty (ed.), Europe and Asia Beyond East and West, Routledge, London, New York,
2006, pp. 11
. [4]Gerard Delanty, The Cosmopolitan Imagination. The Renewal of Critical Social Theory,
Cambridge University Press, Cambridge, 2009, pp.223
[5] Jocelyne Cesari, „Muslim identities in Europe: the snare of exceptionalism” în Aziz al-
Azmeh, Effie Fokas (ed.), Islam in Europe Diversity, Identity and Influence, Cambridge
University Press, Cambridge, 2007, pp. 49
[1] Given the wider context of the Cold War, it was never envisaged by its founders that it would
ever bemore than an alliance of the major Western European powers
[2] Initially this
was of course to be confined to economic cooperation, but increasingly it
became a political and finally a social and cultural project, albeit within
the limits of the narrowly defined Western Europe of the Cold War era.
[3] The debate about Turkey and Europe raises major questions about the
identity of Europe and the rationale of European integration. This is not
just a debate about the incorporation of yet another country into a transnational
political organization. It is a debate about the raison-d’être of a
polity and culture. Ulrich Beck and Gerard Delanty, “Europe from a cosmopolitan perspective”în
Gerard Delanty (ed.), Europe and Asia Beyond East and West, Routledge, London, New York,
2006, pp. 11
. [4]Gerard Delanty, The Cosmopolitan Imagination. The Renewal of Critical Social Theory,
Cambridge University Press, Cambridge, 2009, pp.223
[5] Jocelyne Cesari, „Muslim identities in Europe: the snare of exceptionalism” în Aziz al-
Azmeh, Effie Fokas (ed.), Islam in Europe Diversity, Identity and Influence, Cambridge
University Press, Cambridge, 2007, pp. 49