Sunteți pe pagina 1din 240

IVAN EVSEEV DICiONAR DE SIMBOLURI I ARHETIPURI CULTURALE 1VAN EVSEEV DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE EDITURA AMARCORD" TIMISOARA,

1994 0. J Coperta seriei: Emil Grama M45522* Consilier editorial: Ion Nicolae Anghel

CUVNT NAINTE Fa de necesitile culturale ale publicului cititor din zilele noastre, lucrarea de fa , prin proporiile ei modeste si total insuficiente pentru acoperirea zonei att de vaste a imaginarului poetic, poate fi socotit si ca o nemplinire. Ea trebuie ns privit numai ca un experiment

cultural-stiinific si mai ales ca o testare a orizontului de asteptare al lectorului romn de la finele acestui secol si mileniu. Poate ntr-o alt form, acest dicionar trebuia s apar cu peste dou decenii n urm. Amnarea publicrii lucrrii se datoreaz numai n parte autorului ei. Politica editorial din trecutul nu prea ndeprtat s-a caracterizat si prin anumite rezerve, dac nu chiar printr-o atitudine de suspiciune, fa de o sfer ntind a culturii umanitii pus, n acea perioad, sub semnul esoterismului, indiferent dac el venea din sfera asa-ziselor stiine oculte" (printre care se numra alchimia, hermeneutica, psihanaliza si chiar semiotica!), dac aparinea domeniului gndirii teologice sau dac marca unele creaii folclorice sau operele unor mari scriitori si artisti geniali. In categoria semnelor culturale privite cu o anumit circumspecie, amestecat cu team, a nimerit, fr o motivaie prea explicit, si simbolul, suspectat de a fi un inductor potenial de ambiguitate ideologic, misticism si idealism. Datorit vechimii si persistenei sale n cultur, dar mai ales prin multitudinea de semnificaii intelectuale si conotaii afective, ngemnate ntotdeauna n chip paradoxal, simbolul se opunea oricror ncercri de raionalizare"', de ngustare si Simplificare. n societile dominate de imperativele reducionismului si totalitarismurlui ideologic, simbolul este acceptat numai dac din semn polivalent el se transform ntr-o [simpl alegorie, emblem sau nsemn oficializat, srcite de coninut si devenite uniti izocrone si izotopice ale asa-numitelor limbaje de lemn". Or, simbolul autentic e un semn ce rezoneaz n sufletele oamenilor tocmai prin importan a si gravitatea sensurilor sale, ce se refer ntotdeauna la problemele fundamentale ale existen ei. El este semnul ce pstreaz un echilibru optim ntre coninut si expresie, ntre spirit si materie, ntre intelectual si afectiv. Cultura uman a debutat prin simbol si mit. Prin simboluri mostenite din epoci ancestrale, omenirea si-a pstrat unitatea si continuitatea ei spiritual. De la puzderia de semne pur convenionale si arbitrare, acceptate mai ales din raiuni practice, marea si adevrata cultur tinde mereu s se ntoarc la simbolul polivalent, plin de coninut si nzestrat cu mare for sugestiv. Dovad n acest sens ne sunt marile reusite ale creatorilor de literatur, de. Sisteme filosofice sau de opere plastice. Simbolul, nrudit genetic si funcional cu mitul si cu ritualul religios, instituie o lume a imaginarului, adesea infinit mai bogat si mai frumoas dect lumea contingentului imediat, a ontosu-lui dominat de legile necesitii implacabile. Teama de simbol sau anumite rezerve fa de el, manifestate n anumite perioade ale istoriei marcate de ra ionalism exacerbat, de scientism orgo-liols sau de voluntarism reformist, se explic mai ales prin faptul c simbolul n general, iar cel arhetipal n spe, reprezint ntotdeauna o deschidere spre lumea misterului si a numinosului, aflat dincolo de realitile palpabile. n configuraia marilor simboluri ale omenirii deslusim reflexele de lumin cereasc si umbrele imperiului dezordinii, suferinei, ntunericului si ale morii. Purttor al memoriei colective, simbolul a exercitat o puternic si permanent aciune modelatoare asupra societii si individului, fiind un reper moral, etalon axiologic si exemplu n aciune. Aceste caliti sunt proprii mai ales acelor simboluri universale si strvechi pe care C. G. Jung le-a denumit arhetipuri. Condiiei arhetipalitii i corespund cele mai multe din unitile codurilor simbolice prezente n dicionarul nostru, chiar dac prezentarea lor succint si uneori prea schematic nu reuseste s reliefeze n suficient msur acest aspect foarte important. Desi ntrziat cu peste dou decenii, apariia acestei lucrri si are justificarea mai ales n interesul constant al cititorului de astzi pentru literatura consacrat imaginarului mitopoetic. La aceasta se adaug si faptul c prezentul dicionar este, n multe privine, complementar lucrrilor lexicografice mai vechi sau mai recente referitoare la mit si la simbol, publicate n

ara noastr. Spre deosebire de popularele la noi dicionare de mitologie clasic (Anca Balaci, Mic dicionar de mitologie grecoroman, Bucuresti, Editura Stiinific, 1969, ed. a II-a: Mic dicionar de mitologie greac si roman, Bucuresti, Editura Mondero, 1992) sau de mitologie general (George Lzrescu, Dicionar de mitologie, Bucuresti, Editura Ion Creang, 1979; ed. a II-a, Bucuresti, Casa editorial Odeon, 1992), lucrarea noastr nu cuprinde nume proprii de zei, de eroi sau de locuri mitice, exceptnd pe cele ale lui Adam si Eva, devenite, practic, apelative ce desemneaz arhetipuri umane. Numai parial, lucrarea se intersecteaz cu cea mai important oper lexicografic romneasc de mitologie universal pe care o datorm erudiiei si talentului mitologului Victor Kernbach (Dicionar de mitologie general, Bucuresti, Editura Albatros, 1983, ed. a II-a, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1989). Chiar dac este o lucrare de [simbolistic universal, cuprinznd un numr de 500 simboluri si arhetipuri culturale cunoscute n civilizaii diferite, de regul neincluse n operele citate mai sus, dicionarul se refer mereu la modul particular n care s-a relevat si s-a contextualizat simbolul respectiv n tradiia cultural romneasc. In prezentarea acestui aspect autorul a beneficiat din plin de cele mai de seam lucrri aparinnd ntemeietorilor folcloristicii si simbologiei romnesti (D. Cantemir, B. P. Hasdeu, S. Mangiuca, S. FI. Marian, T. Pamfile, G. Cosbuc, Elena Niculi-Voronca s.a.) precum si de contribuiile lexicografice din acest domeniu ilustrate prin Micul dicionar folkloric al lui Tache Papahagi (Bucuresti, Editura Minerva, 1979) si prin Mica enciclopedie a povestilor romnesti a lui Ovidiu Brlea (Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1976). De un mare ajutor ne-au fost si relativ recentele contribuii monografice la studiul mitologiei autohtone: Romulus Vulcnescu, Mitologie romn (Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1987) si Mihai Coman (Mitologie romneasc. I. Vieuitoarele pmntului si ale apei, Bucuresti, Editura Minerva, 1986; II. Vieuitoarele vzduhului, Bucuresti, Editura Minerva, 1988). Componenta mitologic a [sensului simbolurilor e prezent n majoritatea articolelor din dicionar, fiind nsoit n mod constant si de o referire scurt la modul n care simbolul arhaic a fost asimilat, reinterpretat si mbogit n cultura crestin. n aceast privin, de un mare ajutor ne-a fost o lucrare original aparinnd unui modest dar luminat paroh rural din Banat, care a reusit s publice n perioada interbelic un dicionar de simboluri religioase. E vorba de preotul Victor Aga si a sa Simbolic biblic si crestin. Dicionar enciclopedic (cu istorie, tradiii, legende, folclor), Timisoara, 1935. Autorul reuseste s rennoade legturile dintre simbolurile crestine si arhetipurile sau corespondentele lor din cultura popular, adesea neglijate de reprezentanii stiinelor teologice sau de ctre savanii de orientare laic. In cadrul tratrii aspectului universal al semnificaiei simbolurilor din cuprinsul dicionarului am apelat n mod frecvent la informaia coplesitoare coninut n cea mai notorie si cea mai reprezentativ lucrare din acest domeniu pe plan mondial: Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles. Mythes, reves, coutum.es, gestes, form.es, figures, couleurs, nombres (Paris, Robert Laffont/Jupiter,

Edition revue et augmentee, 1982). Departe de noi gndul c am putut s atingem mcar parial performanele acestei cri de referin, la care au trudit specialisti din mai multe ri reprezentnd arii culturale foarte ndeprtate. Pe ct ne-a fost n putin, am cutat s oferim, cititorului romn nu doar o simpl descriere [sincron sau comparativ a semnificaiilor simbolului, ci s cutm a deslusi motivaiile ontologice, psihologice si cultural-istorice ale apariiei si funcionrii demnelor simbolice. n felul acesta, considerm c am mplinit, fie si numai parial, vocaia si menirea oricrui dascl: aceea de a fi ghid si pstor al tnrului cititor, dornic s ptrund n lumea att de fascinant, plin de surprize si foarte complex a formelor simbolice. Ne-am strduit s nu neglijm, n limitele spaiului tipografic acordat, nici prezentarea modului n care marile simboluri si arhetipuri au rodit si au cptat o via nou n operele adevrailor maestri ai cuvntului, penelului sau daltei, desi acest dicionar nu este nicidecum unul de motive si teme literare aidoma cunoscutei lucrri franceze avnd o larg circulaie si la noi in ar (Dictionnaire des symboles et des themes litteraires de Claude Aziza, Claude Olivieri, Robert Sctrik, Paris, Fernand Nathan, 1978). Neajunsurile prezentului dicionar, pe care le simte poate cel mai bine autorul su, ca si deficienele ce le vor remarca, probabil, si cititorii si cei mai ngduitori, vor putea servi unei critici de specialitate menit s ncurajeze elaborarea unor lucrri mai reusite, att de trebuincioase culturii romnesti prezente si viitoare. Autorul ! LISTA ABREVIERILOR alb. = albanez Antol., 1953=Antologie de literatur popular, voi. III, Bucuresti, Editura Academiei R.P.R., 1953. Antol., 1980 = Antologie de liric popular romneasc, Bucuresti, Editura Minerva, 1980. ap. apostol aram. = aramaic arom. = aromn BER = Gaston Bachelard, L'eau et Ies reves, essai sur l'imagination de la matiere, Paris, 1942. bg. = bulgar cap. = capitol cea. = circa cf. = confer, compar dr. = doctor DSy = Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Mythes, reves, coutumes, gestes, formes, jigures, couleurs, nombres, Edition revue et augmentee,

Paris, Robert Laffonti'Jupiter, 1982. DSTL = Claude Aziza, Claude Olivieri, Robert Sctrik, Dictionnaire des symboles et des themes litteraires, Paris, Fernand Nathan, 1978. ebr. = ebraic ELIT=Mircea Eliade, Trite d'histoire des religios, Paris, 1949. e. n.^era noastr engl. = englez etim. = etimologic ev. s evanghelist fr. = francez Fried. = Dr. Mathias Friedwagner, Rumnische Volkslieder aus der Bukovina, Bnd I, Wurzburg, 1940. germ. = german gr. = grec, grecesc ibid. = ibidem, tot acolo 10 IVAN EVSEEV ind. e. = indoeuropean irl.=irlandez isl. = islandez lat. = latin lb. = limb lit. = lituanian MEPR = Ovidiu Brlea, Mic enciclopedie a povestilor romnesti, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1976. N. T. = Noul Testament op. cit. = oper citat pr. = preot sec. = secol Sf. = sfnt si. v. = slav vechi SMR=Srpski mitol. recnik (Dic ionar mitologic srb) = S. Kulisic, P. 2. Petrovic, N. Pantelic, Srpski mitoloski recnik, Belgrad, 1970. srbcr. = srbocroat s. a. = si alii/altele s. u. = si urmtoarea/urmtoarele (pagin/pagini) te. == turcesc Trans. = Transilvania voi. = volum V. T. = Vechiul Testament A A: Prima liter din alfabetul latin; simbolizeaz nceputul, tot asa cum litera Z semnific sfrsitul. De Za a la z nseamn de la un capt la altul; de la nceput pn la sfrsit. ABRACADABRA formul magic si talisman al gnosticilor. S-a folosit n Evul mediu cu scopuri apo-tropaice si tmduitoare. Cuvntul scris n siruri orizontale, cu suprimarea unei litere, d nastere la siruri verticale n care apare acelasi cuvnt, provenit din vechea ebraic abreg ad hbra ndreapt fulgerul spre moarte"; se citeste de jos n sus: ABRACADABRA ABRACADABR ABRACADAB ABRACADA ABRACAD ABRACA ABRAC ABRA ABR AB A ADAM < ebr. dm om; fcut din lut". n V. T. e primul om creat de Dumnezeu din lut, dup chipul si

asemnarea sa, n ziua a sasea a Creaiei si responsabil pentru toate liniile ce descind din el. Adam simbolizeaz pcatul originar, abuzul absurd al libertii. Izgonirea din rai este semnul pedepsei pentru cei ce ndrznesc s se identifice cu Dumnezeu. E, n acelasi timp, prototipul lui Isus Adam cel Nou (1 Cor, 15.22). AER: Cel de al patrulea element esen ial al vieii din vechile cosmogonii ale lumii (al turi de ap, foc, pmnt). Se asociaz stihiei pure si purificatoare, miscrii permanente, vitezei (iute ca vntul), suflului vieii, nlimilor cerului, luminii astrale, libertii, principiului masculin activ si fecundator. Shu, divinitatea aerului la vechii egipteni, era privit ca un principiu energetic; el naste sau desparte cerul si pmntul, contribuie la zmislirea diferitelor forme de via. Aceeasi importan e1 acordat 13 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE aerului si miscrilor sale n_ rgitoloj gia vedic~TirrrJe~~crea""universului e legitaTcte suflarea lui Brahma. Mitologicul Vayu^'^eTI^onflcarea"'_aHru-"" rscare, l^enTrcat cu sufTuI~ i din af'Tn uTiisuIui primordial Purusha, care au ap rut diverse forme ale vieii cosmice, sau omologat cu Indra zeul cerului si al rzboiului. Aerul (eterul) ocup un loc important n mitologia si n cugetarea filosofic a vechilor greci; la presocratici (Eude-miu, Anaximene) e__cQnsidera.......adevrata matrice_ajvieii ..siponeipm a.Sxr~ EHrroogia cuvintelor din grupul suflet" sau inteligen " (gr. anemos sau psyche, ebr. ruah, v. si. duhu) atest legtura lor cu suflare, aer". Eterul e simbolul materiei subtile, spiritualizate si libere. In lumea imaginarului scrie G. Bache-lard epitetul cel mai apropiat de substantivul aer este liber" (L'air et Ies songes, 15). Puritatea, limpezimea si transparena aerului nu sunt privite ca un gol glacial; aexul_~-lia_y^ !i5l_iLl JuE9liyi^m?c^u al vibraiei sunetelor si culorilor, al~eTevaier~Si purificrii. PTana"yma metoda respiraiei otale a yoghinilor, e o disciplin a purificrii totale. Gestul involuntar de suflare pentru a ndeprta o impuritate sau a alina o durere avea cndva o valoare magic , fiind folosit pentru izgonirea duhurilor rele. AeruLe..Q: siihie a oborului,..... ^e.jrjssi Substana schemei ascensionale" (G. Durnd, 218), e mediul ""rnjcare--ajl_loc.actele subiime~srTri-' gice ale Icarilor tuturor timpurilor. Ambivalena stihiei

aerului devine" pregnant n momentul n care lum n considerare miscrile si dislocrile sale intense, manifestate sub forma vnturilor puternice^__a_._jriiacelor_,. -fiirtunIoF^ruraganelor, ce sunt puse^ de regul, sub incidena unor diviniti teribile sau a unor spirite malefice (ciclopi, titani etc). ALB: Aceast culoare desemneaz cnd absena, cnd suma tuturor culorilor. De aceea, se asociaz vieii diurne, luminii, divinitii, revelaiei, puritii (albul virginal), dar si vidului, morii (este culoare spectre-lor din lumea de dincolo si a doliului la multe popoare). n folclorul romnesc, n forma sa derivat dalb (florile dalbe), e asociat frumuseii fr seamn, puritii si gingsiei. ALBASTRU: Este culoarea simbolic a infinitului, cerului, perfeciunii, absolutului, lumii spirituale, idealului, dragostei platonice. Este si culoarea psrii, fericirii, florii visurilor si aspiraiilor romantice n literatura multor popoare. Rece si inaccesibil, albastrul e culoarea deprtrii de lumea real si de via (necropolele egiptene erau acoperite cu albastru). Sub aspectul ei tandru este o culoare feminin. ALBATROS: Acest zburtor oceanic, datorit unor convenii literare (Baudelaire, Fleurs du Mal), este simbolul unui geniu nerecunoscut, al nsingurrii omului superior printre cei mediocri, dar si al eroului rzvrtit, angajat n marile prefaceri si revoluii sociale (cf. Gorki, Cntecul Vestitorului furtunii). ALBIE: Vasul din lemn folosit la frmntatul pinii sau la splatul rufelor si copiilor (covat, scald); n simbolistica popular, inclusiv cea romneasc, este asociat principiului matern, regenerrii, matricei roditoare, Tecundittii. Este si leagnul 14 IVAN EVSEEV copiilor n unele gospodrii rnesti (stimuleaz cresterea aidoma dospirii aluatului!); l gsim prezent si n diferite rituri de trecere (nastere, botez, nunt etc). ALBIN: Aceast goang" aductoare de miere e considerat la multe popoare sfnt" si un fel de totem sau divinitate zoomorf, solar si piric. Simbolizeaz hrnicia, truda, viaa comunitar (roiul de albine), regalitatea, nelepciunea, nemurirea sau renasterea, inteligena, elo-cina, poezia, justiia (are ac de mpuns!), n foarte multe tradiii culturale, inclusiv la romni, e ncarnarea sufletului celor drepi: Albine cnd visezi sunt suflete, cer de poman" (Voronca, 1176). ALFA si OMEGA Prima si ultima liter din alfabetul grecesc; nseamn nceputul si sfrsitul tuturor lucrurilor, limitele extreme ale totalitii spaio-temporale. n crestinism e simbolul vesniciei si al lui

Dumnezeu. Eu sunt Alfa si Omega, zise Domnul Dumnezeu, Cel-Ce Este, Cel-Ce-Era si CelCe-Vine, Atotii-torul" (Apocalipsa lui loan, 1.8). ALTAE < lat. altarium, derivat, la rndul s u, din adj. altum nalt", deoarece altarele p gne erau, de regul, ridicturi de piatr pe care se aduceau jertfe zeilor. n crestinism este masa de cult pe care se oficiaz liturghia, precum si ncperea bisericii n care se afl aceasta sau (n bis. catolice) pies monumental pictat sau sculptat cu imagini de cult si care simbolizeaz prezena lui Dumnezeu. Reproduce n miniatur ansamblul templului si al universului. Este~Iocul de condensare maxim a sacrului. Reuneste n sine simbolismul centrului si al vetrei. ALUN: Este considerat la multe popoare ale Europei nordice si centrale arbore magic, prezent n vrji, descntece. Vrgua magicienilor e de alun, iar n folclorul romnesc alunul e denumit nasul sarpelui"; cu el se alungau serpii, norii de ploaie si grindin. Fructul alunului (alun) simbolizeaz oul cosmic, smburele vieii, fructul nelepciunii si al cunoasterii. ALUNI: Aceast mic excrescen pigmentat pe piele (numele deriv din alun) a preluat o parte a semnificaiilor magico-simbolice ale fructului respectiv; la romni, alu-nele-s semne de mare noroc, si de aceea s nu tai prul de pe ele c pierzi norocul" (A. Gorovei, 1916, 5). Prezena alunei pe o anumit parte a corpului, mai ales la femei, poate avea semnifica ii speciale: pe obrazul drept via sentimental bogat, pe cel stng succes, pe pieptul drept nestatornicie, pe cel stng generozitate etc. AMETIST: Piatr semipreioas, varietate violet de cuar; numele acestei pietre de culoarea vinului este de origine greac si nseamn treaz, nebeat" (pe baza presupunerii c are puterea de a preveni beia). Este piatra purtat de episcopi, ca pstori ai sufletelor, care trebuie s vegheze mpotriva oricrei beii, inclusiv a celei spirituale. n crestinism, datorit faptului c, privit din trei pri diferite, ametistul si schimb culoarea, este si simbolul Sf. Treimi: purpuriul simbolul Tatlui, violetul 15 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE simbolul smereniei si umilinei (Dumnezeu Fiul), trandafiriul simbolul iubirii (Si Duh). ANCORA: Pies grea de metal cu cu dou sau mai multe brae (terminate cu gheare), care ine n loc o nav, este simbolul siguranei, fermitii, fidelitii si speranei. In crestinism este simbolul legturii cu Isus Hristos si nsemnul (insigniul) Sf. Nicolae.

ANDROGIN: Fiin fabuloas din mitologia greac, jumtate brbat si jumtate femeie. Dup Platon (Banchetul"), scindarea celor dou jumti ar fi dus la apariia dragostei ca atracie reciproc si ca tendin de reunificare a lor. Este simbolul nediferenierii originare, al ambivalenei, armonizrii si contopirii contrariilor (coincidenia opposito-rum), totalitii, autarhiei, plenitudinii, al (bi-)unitii divine. AP: Unul din cele 4 elemente eseniale din care s-a creat universul n miturile cosmogonice ale popoarelor lumii. Simbol al materiei prime, al stihiei regener rii si al izvorului vieii. Este un simbol ambiva-lent: substana primordial din care iau nastere toate formele si n care ele revin prin regresiune. Basmele noastre vorbesc de apa vie si apa moart. E stihie purificatoare (apa lustral ). Este asociat principiului feminin, matern si lunar, inconstientului, tenebrelor psihismului feminin, inconstientului, adncurilor psihismului uman. E arhetipul tuturor leg turilor; e liant universal, dar si un element care separ si dizolv. E un simbol al inconstanei si perisabili16 taii formelor si al scurgerii nencetate a timpului. Se opune focului masculin si lumii minerale (Apa trece si pietrele rmn"). ARAP: (Harap) <tc. arab, n simbolistica popular , prin extensiunea sensului, nseamn negru, om cu pielea si prul de culoare nchis; este un personaj de basm (Harap Alb) sau clin alaiurile mascailor. La romni, ca si la o serie de popoare balcanice (srbi, bulgari), este simbolul demonului de pe lumea cealalt, ntruchipare a strmosului mitic, adesea substituit diavolului, nlocuind o str veche divinitate htonian. ARAT: Ca si semnatul, este un act sacru, asociat fecundrii pmntului, n care plugul are o semnificaie falic, iar pmntul (cmpul, brazda) e asociat trupului feminin. Simbolismul ancestral al aratului a fost meninut ntr-o seam de obiceiuri si datini populare, precum Plugusorul, Tragerea primei brazde, Iesitul la plug (Pornirea plugului, Tnjaua. s.a.j. ARC: Aceast arm strveche de rzboi si de vntoare e o emblem regal si un atribut al divinitilor solare. Este un instrument al rzbunrii ceresti, sgeata fiind identificat cu fulgerul si cu razele soarelui. Arcul si tragerea cu arcul semnific o tensiune dinamizant si, totodat, locul de unde pornesc dorinele noastre. Zeii dragostei (Amor la greci, Kama la vechii indieni) sunt arcasi. Tragerea cu

arcul e si un simbol al fecundrii spirituale, al elevaiei, al destinului hrzit de zei si prob a calitilor fizice sau psihice ale eroilor. Arcul mai simboliIVAN EVSEEV zeaz organele genitale feminine, iar sgeata e un simbol phalic; unirea lor hierogamia cerului-tat si a pmntului-mam. /ARGINT Metal preios asociat principiului feminin, lunar si acvatic. E simbolul puritii (S rmi curat, luminat ca argintul strecurat"), n simbolica crestin, el reprezint nelepciunea divin. Se mai asociaz elocinei, cunoasterii, btrneii, comerului, dar si lurii de mit si nselciunii {Iuda 1-a vndut pe Isus pentru 30 de argini!). ARICI: n mitologiile multor popoare ale Asiei Centrale si ale unor popoare indo-europene, inclusiv la daco-romni, este un erou civilizator si animal cosmogonic (fctor de cosmos, demiurg). n legendele romnesti despre urzirea pmntului", el particip mai ales la corectarea unor erori ale Frtatului si inspir aciunile Nefrtatuui (El l sftuieste pe dracul s fac muni, dealuri, vi, lacuri si izvoare). Este un animal htonian, dar si cu atribute ignee si solare (datorit epilor si). n vechea cultur preindoeuropean a Europei era un simbol al uterului feminin, ca metonimie a Marii Zei e zmislitoare. ARIP: Este o metonimie a zborului, elevaiei, rapiditii, usurinei, imponderabilitii, transcende-rii realului, nzuinei spre ideal. ngerii, ca simboluri ale fiin elor spiritualizate, poart aripi. Aripile mai semnific si eliberarea, victoria, inspiraia poetic. Aripile de cear (cf. Icar) sau aripile unor animale nocturne (liliacul) semnific si cderea sau imaginaia pervers. ASCENSIUNE: Miscarea de jos n sus, fie c e urcarea unui munte, urcarea treptelor unui templu, ridicarea n aer etc, reprezint o elevaie spiritual, o depsire a condiiei terestre, o miscare de sfinenie si de autodepsire, o apropiere de valorile absolute ale cerului. AUR: Metal preios de culoare galben strlucitoare; e simbol solar si ntruchipare a perfeciunii, regalitii si divinitii. Se asociaz imorta-litii, cunoasterii, inteligenei cosmice active. I se atribuie proprieti apotropaice xsi tmduitoare. E simbolul norocului, bogiei, puterii, fericirii (Epoca de aur); poart ns si pecetea ambivalenei specifice marilor simboluri si arhetipuri: sub form de moned, el semnific perversiunea, exaltarea impur a dorinelor, cupiditatea (complexul lui Mi-das sau al lui Harpagon), vanitatea si idolatria (Vielul de aur).

AUREOL: Cercul luminos, nimbul strlucitor de culoarea aurului nconjoar capul (iar uneori si ntregul corp) al unor fiine de origine divin. Semnific sanctitatea, sacrali-tatea, regalitatea, esena solar, originea supraterestr. Aureola eliptic (nimbul, diskosul, gloriola), n forma unui disc, semicerc sau ptrat, n crestinism, e un insigniu al sfinilor si semnific lumina spiritual, strlucirea luminii dumnezeiesti. AUROR: Lumina rosie-portocalie produs de soare dimineaa, nainte de a rsri, apare n toate civilizaiile lumii ca simbol al bucuriei, speran ei, trezirii la via, ca semn al tuturor promisiunilor si posibiliti2 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale 17 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE lor viitorului. Este semnul puterii zeului celest si al victoriei asupra ntunericului. Aurora boreal lumina feeric a nopilor polare, sugereaz existena unei alte viei dup moarte, o existen luminoas si plin de mister. n folclorul romnesc simbolul aurorei dimineii e cuprins n imaginea poetic a zorilor (dalbe), prezente n colinde, n cntecele de nunt, n bocete si n cntecele lirice. Aurora consurgens (aurora care rsare e simbolul alchimistilor; indic ideea milenar a trezirii constiinei umanitii. In crestinism simbolizeaz pe Sf. Fecioar, care a nscut pe Hristos soarele dreptii; ea apare n iconografie n haine rosii. B () BABA; Femeie btrn, prezent n mitologia popular ca ntruchipare a strmosului mitic pe linie feminin. Are atributele Zeiei-Mam a naturii si a pmntului roditor. Figura ei litomorf e reprezentat de pietrele sau stncile verticale slefuite de vnt (Babele din Bucegi) sau ridicate si modelate de mna omului n zonele de step ale Europei de Est sau ale Asiei. n mitologia calendaristic sunt prezente n forma Zilelor Babelor (19/12 martie), marcnd timpul schimbtor si capricios al nceputului de primvar. Cea mai cunoscut dintre ele e Baba Do-chia, celebrat la 1 martie, urmat fiind de alte 6 sau 8 babe si marcnd ascendena principiului feminin n viaa naturii, societii si psihologiei individuale. BAGHETA: Nuiaua de alun, bagheta magicianului, bastonasul subire din lemn sacru, bta pstorului, toiagul pelerinului, crja episcopal, sceptrul regelui, caduceul lui Her-mes sau tyrsul lui Dionysos

toate 2* fac parte din constelaia simbolurilor puterii supraumane, venind din cer sau de la demoni. Ele sunt o metonimie (sinecdoc) a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vie ii, dar si un simbol falie, reprezentnd principiul activ si fertilizant. BAIE: Cufundarea n ap a ntregului corp sau splarea unei pri a corpului, la toate popoarele si n toate timpurile, pe lng virtui igienice, avea si funcia unui rit de purificare. Baia (scalda) marcheaz toate etapele de trecere ntr-o nou stare a omului: nasterea, botezul, cstoria, moartea. Imersiunea are semnificaia unei regresiuni uterine si a revenirii la starea primordial. Prin prezena elementului ap, asociat adesea cu focul, baia are si o funcie regeneratoare. Dar bile calde, mai ales n crestinism, erau asociate senzualitii si desfrului. Obiceiul splatului sau scldatului n apele nencepute" practicat la noi de anumite-srbtori (Pasti, Sngiorz, Snziene etc), ca si udatul ritual, pe lng ' 19 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE semnificaia purificrii, mai avea si o funcie apotropaic (de prentmpinare a bolii) si de stimulare a fecunditii. BALANA: Vechi simbol al justiiei divine, al msurii, prudenei si echilibrului. La egipteni, Osiris cntrea sufletele morilor, iar n iconografia crestin balana e inut de Arhanghelul Mihail. Cumpna (cntarul) dreptii la crestini e adesea inut si de o mn nevzut, avnd ntr-un talger o basma usoar (faptele bune) iar n altul o piatr de moar (pcatele). Este si simbolul egalitii, cci semnul zodiacal al Balanei (23 sept. 22 oct.) este fixat n echinociul de toamn, cnd ziua si noaptea sunt egale. BALAUR: Simbol arhetipal de mare persisten si cu o arie larg de rspndire n miturile lumii, ncrcat cu multiple semnificaii si avnd variate forme (dragon, zmeu, sarpe, bazilisc, beliemoth, leviathan etc). Cel mai adesea este ntruchipat ntr-o fiin fantastic, avnd forma unui sarpe urias, cu unul sau mai multe capete, cu aripi si gheare ascuite, vrsnd foc pe gur. ntruchipeaz forele haotice ale universului si instinctele primare, nemblnzite ale omului. Are o latur benefic fiind asociat apei, fertilitii, bogiei (este pzitor al comorilor), focului uranian si strmosului mitic, dar si o fa

ntunecat, fiind ntruchiparea rului universal, a diavolului, a forelor obscure si pulsaiilor inconstientului. Omorrea balaurului (dragonului, monstrului) primordial, nfptuit de zeul solar sau eroul civilizator (Indra, Marduk, Apollo, Siegfried etc), semnific nceputul 20 cosmicizrii lumii si instaurrii ordinii sociale. BALEN: Acest gigantic mamifer acvatic din oceanele lumii, cunoscut de unele popoare mai mult din povestiri despre animale fabuloase (la noi prin intermediul Fiziologului, unde se spune c Indropul iaste voievodul cel mare al pestilor"), a fost asociat monstrului marin primordial, pntecului regenerator (legenda lui Iona), cavernei, corbiei lui Noe plutind deasupra apelor, coborrii n infern. n legendele romnesti, balena (peste mare") e un suport al universului, iar n iconografia bisericilor, n scena Judecii de apoi, este echivalentul Leviathanu-lui, n gura cruia se prvlesc toi pctosii. BALT: Simbol al materiei primordiale si fecunde. Preia simbolismul apei sttute, dar si al mlului ca materie inform; marcheaz starea precar, nedifereniat de unde poate rsri germenele vieii (lotusul iesind la suprafaa apei stagnante), dar de unde ncepe si dezagregarea, moartea. n folclorul romnesc, balta e un spaiu necosmicizat, sediul duhurilor rele, cci unul din eufemismele dracului este Cel din balt". BANCHET: Masa cu caracter festiv, ospul, ritual, masa comun la care se consum alimente si buturi, iniial era un rit de sacrificiu n cinstea zeilor. Este n acelasi timp si o ceremonie de comuniune, de participare colectiv la o fericire suprate-restr, total; e un rit augural menit s asigure belsugul casei n care se ine banchetul. E simbolul alianei dintre oameni si zei, al armonizrii bucuriilor trupesti cu cele spirituale. BANI: Semne simbolice prin excelen (in locul valorii mrfii), se a-sociaz cu bogia, prosperitatea, puterea. Simbolismul lor ambivalent se datoreaz metalelor din care erau fcute vechile monede (aur, argint, aram etc), precum si efigiilor ntiprite pe aversul si reversul lor. Prin forma lor rotund si materialul strlucitor din care sunt fcui, se asociaz principiilor solare si valorilor ceresti. Pe de alt parte, din cauza puterii lor necontrolate si incontro-labile asupra omului, sunt considerai ntruchiparea rului, simbol al amgirii, desertciunii si pierzaniei; poporul nostru a dat banului numirea de ochiul dracului". BAEB: Podoab brbteasc avnd semnificaia virilitii, curajului, nelepciunii, puterii regale, integritii fizice si psihice. Barba ngrijit e semn al distinciei sociale, iar o barb nengrijit

(la popoarele semitice) e indiciul nebuniei. n unele culturi vechi (tradi ia s-a meninut pn n Evul Mediu n Europa, iar n Rusia pn la Petru I) tierea forat a brbii era o batjocur, umilire si descalificare grav. Rasul obligatoriu era practicat mai ales n riturile de trecere (la cununie si la nmormntare). Clugrii si preoii bisericii orientale poart barb, iar n biserica catolic o mai poart numai misionarii. BARCAZ Simbol al cltoriei, al unei traversri, efectuate fie de cei vii, fie de cei mori. La multe popoare vechi, barca este vehicolul ce transport sufletul defunctului pe luIV AN EVSEEV mea de dincolo. Aceast barc funerar e adesea asemuit psrii. Barca este asociata casei, leagnului, pntecului matern. Dac viaa e perceput ca o cltorie periculoas, atunci barca devine un simbol al securitii. In tradiia crestin, barca (corabia, arca lui Noe) e imaginea bisericii, care duce spre izbvire sufletele celor drepi, salvndu-le de naufrgii pe marea zbuciumat a vieii. BARZ: Pasre de bun augur; simbol al respectului filial, deoarece se crede c si hrneste printele mbtrnit. La multe popoare se spune c ea aduce copii (la noi, ea se mai numeste si nasoil"). Ca orice pasre cltoare, a fost considerat ntruchipare a sufletului strmosului si vehicul al morilor si al revenirii lor din lumea de dincolo. E asociat primverii, regenerrii, bunstrii, fertilitii si belsugului. ntruchipeaz principiul uranian si solar (prin partea alb a penajului si prin ciocul si ghearele rosii). n iconografia precrestin si cea crestin e zugrvit barza innd n cioc un sarpe; exprim lupta luminii cu ntunericul, a binelui cu r ul. Romnii o consider pasre ocrotitoare a casei; de aceea, distrugerea cuibului berzei e un mare pcat. BTAIE: Privit astzi mai ales ca pedeaps corporal si agresiune fizic, btaia a fost n trecut considerat drept un act magic de stimulare a for elor fizice sau rit menit s asigure cresterea mai rapid a copiilor, graviditatea femeilor, virilitatea brbailor. Din punct de vedere simbolic, btaia e unul din substitu-tele actului sexual. Instrumentul btii (bta, nuiaua, biciul etc.) au un 21 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE simbolism phalic. Btaia aplicat propriului corp (autoflagelarea) e un gest de pocin, de sacrificiu, de izgonire a rului. n cultura tradiional romneasc btaia ritual a luat forma ludic de lovire simbolic a miresei n timpul nunii sau de lovirea reciproc a copiilor si adulilor cu ramuri din nuiele

de salcie n timpul srbtorilor de primvar sau var. BUTUR: n vechile civilizaii ale popoarelor lumii era mijlocul de a ob ine o stare extatic, o furie specific lupttorului (furor heroicus) sau o stare de beatitudine si exaltare psihic proprie vizionarului, proorocului, samanului, preotului etc. Buturile sacre, licorile mitice ale zeilor (amrita, soma, haoma, nectarul, hidromelul etc.) sunt simboluri ale imortalitii, tinereii vesnice, asociate focului ceresc, cu ntreaga sa ambivalen. Multe buturi, inclusiv vinul, sunt legate de mitul mor ii si al nvierii unei diviniti de tipul lui Dionysos. Be iile rituale nocturne erau specifice perioadelor de tranziie, de criz ale anului (Anul Nou, solstiiul de iarn) si aveau ca scop restabilirea forelor vitale si trezirea naturii la via. BT: Nedespritul tovars de drum al omului, bul (ciomagul, toiagul) este sprijin, arm de lupt si semn al autoritii. Este un obiect bipolar ce aduce moartea si nvierea" celui lovit. Orice bt are un pronunat simbolism phalic si fertilizator. Cu aceast funcie e prezent n ceremonialurile de nunt (steagul mirelui), n jocurile clusarilor sau la cetele de colindtori etc. BERBEC: Simbol al fecunditii, forei, agresivitii, curajului si ncpnrii. Este emblema lui Amon la egipteni, a lui Hermes la greci, una din ipostazele zoomorfe ale lui Agni la vechii indieni. Coarnele berbecului semnific fora, evoluia, deschiderea pentru captarea energiilor ceresti; ele au intrat n compoziia diferitelor coroane magice ale zeilor si regilor. Semnul zodiacal al Berbecului semnific venirea primverii; e semn masculin prin excelen, denotnd un caracter coleric, impulsiv. n folclorul romnesc, berbecul cu coarne de aur (berbecul domnesc") este aductor de noroc si prosperitate, cluz mirific a turmei de oi. Este si un animal de sacrificiu. For a berbecului e ambivalen: fertilizeaz turma, dar si distruge (berbec este si denumirea unei masini de rzboi). BICI: Simbol al puterii justiiare, dar si al terorii consfinite, al represiunii. Se asociaz fulgerului si trsnetului, energiei creatoare, fiind si un simbol phalic. De unde folosirea biciului n unele rituri de trecere (la nunt), obiceiuri agrare, n procesiunile cu m sti si colinde. Este un instrument magic de purificare, de izgonire a rului si pcatului. Au-tobiciuirea, practicat ntr-o serie de congregaii sau secte crestine (cf. secta flagelailor constituit n secolul al XlII-lea), e actul celei mai desvrsite cine.

BIJUTERIE: Obiect de podoab fcut din metale si pietre preioase; giuvaerurile, nestematele, poart n 22 IVAN EVSEEV ele ntotdeauna un principiu cosmic strns legat de simbolul metalului sau al mineralului respectiv, precum si de forma lor. Aurul e un metal solar, perla apar ine lunei si stihiei acvatice, safirul semnific pmntul, topazul eterul etc. Majoritatea bijuteriilor sunt podoabe specific feminine si poart n ele un simbolism sexual feminin. Privite ca niste condensri ale forelor si elementelor cosmice, bijuteriile au un rol apo-tropaic si de prelungire a vieii (uneori si dincolo de moarte). BLOND: Se refer la culoarea deschis care bate spre galben auriu a prului, ct si la persoana care are un astfel de pr. E un semn al regalitii, al forei psihice emannd de la divinitate si de la astrul zilei. Regele David era blond-roscat, cum este si Isus Hristos n numeroase opere de art . Cu prul blond (blai) apar si eroii solari de tipul Ilenei-Cosn-zeana si al lui Ft-Frumos n basmele romnesti. BOBOTEAZ: Srbtoare crestin a botezului Domnului Isus Hristos n apele Iordanului. Se mai numeste (n greceste) teofanie sau epifanie = Artarea Domnului, deoarece n acel moment sa artat Sfnta Treime. Denumirea romneasc a srbtorii ce se ine la 6 ianuarie ar veni, dup unii lingvisti, din apa boteaz, desi e mai verosimil ipoteza unei compuneri din dou elemente izoglotice: bog-{boteaz. n tradiia popular, srbtorii crestine i s-au ncorporat multe elemente ale unor rituri ancestrale de fertilitate, de purificare, de cinstire a sacralitii apei si a focului (cf. obiceiul iordnitului, sritului peste foc, ghicitului si vrjilor de dragoste). BOU: Animal sacru la multe popoare de agricultori. Animal plcut lui Dumnezeu", cum l consider romnii (Tipol, Hasdeu, 280), este nrudit si poart o parte din semnificaiile simbolice ale taurului, bourului (n varianta mai domesticit) si se asociaz cu buntatea, blndeea, calmul, truda si sacrificiul. Boul alb e un simbol solar, fiind pus n acelasi timp n legtur cu ploaia fecund a cerului si cu fulgerele sau tunetele, dar si cu stihia htonian, cu brazdele arate, cu belsugul pmntului. E un animal psihopomp, de unde prezena lui n riturile de nmormntare; de obicei, carul mortuar era tras de boi. Apare n multe rituri agrare ale romnilor cu funcii fecundatoare si apotropaice (cf. Plugusorul, nstruarea boului etc), Boul este emblema Sf. Evanghelist Luca.

BOZ: Plant erbacee peren, cu fructe negre (Sambucus ahulus), considerat la romni plant infernal, fiind denumit si poama dracului". Deoarece din boz se fac focurile rituale n zilele si sptmnile dedicate morilor, se poate presupune c n vremuri preistorice a fost o plant totemic sau ntruchiparea vegetal a strmosului mitic. Presupunerea se bazeaz si pe veneraia de care se bucur bozul n popor ca plant vindectoare si ca antidot mpotriva muscturii sarpelui si mijloc de alungare a fulgerului. BRAD:) Copacul vesnic verde, n zonele centrale si nordice ale Europei, e una din variantele cele mai 23 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE frecvente ale Pomului vieii si ale Arborelui cosmic. E considerat co-pac-totem al protoromnilor. Simbolizeaz viaa vesnic, tinereea si vigoarea, mndria, curajul si verticalitatea (masculin). n aceast ipostaz e prezent n ritul de nunt (bradul mirelui) si de nmormntare, unde semnific tnrul nelumit" (nensurat). Copac al voinei de a tri" (Schopenhauer), la popoarele Europei, ncepnd din Evul mediu, un brad mpodobit serveste drept Pom de Crciun simbol al rennoirii anului. In toat literatura popular romneasc si n cea cult bradul e nconjurat de o adevrat aureol poetic, fie n ipostaza sa de simbol al vieii, fie ca un copac funebru, ca simbol al tristeii. BRAZD: Fsia de pmnt tiat si rsturnat de plug este integrat complexului miticosimbolic al aratului si semnatului, asociate actului sexual si fecunditii. E un simbol feminin: aratul si semnatul erau ndeletniciri exclusiv masculine. Brazda conine si simbolismul cercului, ca mijloc magic de aprare si ocrotire. Brazda tras de plug e nelipsit din legendele ntemeierii; e un act magic de nstpnire asupra teritoriului si de cosmicizare (culturalizare) a spaiului, dar si un bru ocrotitor mpotriva invaziei forelor haosului. n satele noastre, pn a-proape de timpurile moderne, asemenea brazde se trgeau n caz de cium, holer sau alte molime si npaste. Brazd se mai numeste si bucata de pmnt nierbat pe care poporul o asaz n faa caselor n dimineaa de Sngeorz, simboliznd ivirea primverii si credina c Sf. 24 Gheorghe deschide pmntul pentru roduri. BRNDUS: Floare ce rsare imediat dup topirea zpezii (brndusa de primvar Cracus heuffelinos) sau toamna trziu (brndusa de toamn ' Calehium automnale), de culoare liliachie;

marcheaz nceputul si sfrsitul sezonului cald si al ciclului vegetal. Este floarea vieii si a morii. Numeroase legende ale metamorfozei unei fete n aceast floare vdesc caracterul ei de simbol fitomorf al spiritului strmosului mitic. Uneori se confund cu brebeno-cul (din care se fceau cunune de mireas) sau cu ghiocelul simbol al primverii. BRU:' Piesele vestimentare din afeeast grup (cingtoarea, centura, cureaua, brcinarul, serparul, brna-ciul) si trag simbolismul lor din asemnarea cu cercul, cu sarpele ncolcit, cu brazda si funia. Semnific atasamentul, fidelitatea, puterea,, curajul, prestigiul, pregtirea pentru ndeplinirea unei nalte misiuni sau fapte eroice asa cum fac eroii basmelor naintea luptei cu zmeul; e un semn al proteciei, ocrotirii, aprrii, castitii, fecunditii. n crestinism e simbol al recunoasterii pcatelor, al cinei (unii clugri nu-1 scot nici n timpul somnului), iar la preoi e simbolul misiunii lor nalte si al puterii date de Dumnezeu, al legturii cu biserica. Funciile magi-co-simbolice ale brului ocrotitor sau fecundant n aria romneasc se manifest prin prezena acestuia n diferite rituri de trecere si acte magice: nfsatul copilului la nastere, brul de ln al miresei pe care trebuie s-1 dezlege mirele (brul nupial), punerea cingtorii n timpul descntatului sau ghicitului etc. Exist o legtur ntre bru, sarpe si curcubeu, reflectat n ghicitori: Sarpe vrgat peste ru aruncat" (Curcubeu); Bru vrgat peste Prut aruncat" (Curcubeu). BREZAIE: Joc popular cu msti {de tipul caprei, turcii, boriei), specific mai ales zonei Munteniei. Principalul personaj al pantomimei, practicat cu ocazia srbtorilor de iarn este Brezaia persoana mascat cu cap de animal sau pasre, mbrcat n zeghe cu panglici multicolore. Uneori este nsoit si de un brbat denumit brezoi, avnd ca atribut un phalus de lemn. Numele ritului si personajului, provenit dintr-o rdcin tracic sau indo-european comun, cu semnificaia pestri", costumaia si ntreaga desfsurare a jocului atest caracterul unui rit de fertilitate si fecunditate, iar personajul principal nu poate fi dect ntruchiparea unui strmos mitic si daimon al fertilitii. BROASCA: Animal acvatic si hto-nian, broasca e asociat cu luna, cu apele ceresti (ploaia) si femeia. Are un simbolism preponderent benefic, chiar dac, n timpurile moderne, a nceput s semnifice urenia. E divinizat la multe popoare (Egipt, China, Vietnam), fiind considerat stpna ploilor si a

fertilitii; guverneaz si ciclurile naturii, aduce bogie. n vechea cultur prearian a Europei era una din imaginile Zeiei regenerrii si simbol al uterului matern. Cu funcia sa de mediator ntre ap si pmnt, particip la opera cosmogonic. n legendele romnesti, ea se scufund n apele priIVAN EVSEEV mordiale de unde aduce pmnt. Este un animal binecuvntat de Dumnezeu", de aceea corpul ei nu putrezeste; se crede c apr de friguri, orcitul ei prevesteste ploaia, iar prezena ei n fntn cur apa. Avnd pe cap dou ridicturi sub form de coarne, se identific uneori si cu dracul. Apare n vrji; de aceea, uneori, numele ei e tabuizat: ,,nu- bine s -i spui broasc, ei cal sau cucoan (Candrea, Iarba fiarelor, 151). BROASCA ESTOASA: n vechea Indie si n China este animalul mitic primordial pe care se sprijin ntregul univers. Animal htonian sau acvatic cu via lung, cu o carapace aproape sferic, avnd desenate pe ea figuri geometrice misterioase, simbolizeaz misterul, nelepciunea, longevitatea sau imortalitatea. Autarhia si independena ei (si poart casa n spinare) sunt interpretate drept nsusiri divine. La greci a fost asociat lui Hermes zeul stiinelor oculte, cu atribute de erou civilizator, care a fcut din carapacea ei o citer. Imaginea ei se gseste stilizat pe unele scoare populare din Orient si din sud-vestul Europei, avnd o funcie apotropaic. Sculptura lui Brncusi Broasca estoas zburnd e simbolul anulrii polari-tilor cer-pmnt, miscare-imobili-tate; sculptura reactualizeaz unele semnificaii mitice ale acestui animal simbolic ancestral. BRONZ: Aliaj al cuprului cu sta-niu, aluminiu sau plumb cu adaos de argint sau chiar aur, bronzul are ncorporat n sine simbolismul metalelor componente. Fiind folosit la confec ionarea armelor e simbolul t25 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE riei, inflexibilitii, al forei militare. Dup Hesiod, rasa oamenilor de bronz era teribil si puternic. Ultimul ei reprezentant Talos era un fel de robot de bronz care l ajuta pe Mi-nos s apere Creta. Deoarece a fost folosit la confecionarea obiectelor de cult (sfesnice, vase, candelabre) are si conotaii simbolice sacrale. BUBURUZ: Insecta denumit n popor, Mriua popii, vaca Domnului, gina lui Dumnezeu, boul Domnului etc. are multiple funcii mitologice, magice si augurale, att la romni, ct si la alte neamuri

europene. E reprezentarea zoomorf a Soarelui, fiind asociat primverii, cldurii, bogiei si fericirii. Unele fragmente reconstituite ale mitului central indoeuropean nf isnd lupta zeului fulgerelor cu un animal htonian, ne arat c buburuza pare s figureze metamorfoza soiei divine pedepsit de zeul celest pentru necredina sa (de unde cele sapte puncte de culoarea fumului pe corpul su). n folclorul nostru are mai ales funcii maritale. Feciorii si fetele, cum vd o buburuz o aseaz pe o palm si zic: Buburuza, Uza, / ncotro-i zbura / Acolo m-oi mrita" (S. FI. Marian, Insectele, 109). BUFNI: Pasre nocturn, cu ochi mari si cu privire fix, simbolizeaz noaptea, ntunericul, nelepciunea, reflecia, stiina, misterul, moartea. La greci era atributul zei ei Athena, la romani al Minervei. nsusiri ale zeiei morii si regenerrii, aceast pasre le are nc din paleoliticul superior. La noi, bufnia (huhurezul) are si atributele cucuvelei cu care adesea se si confund, n iconografia medieval simboliza si 26 pgnismul, pcatul, iar n folclor se asociaz diavolului si morii; este ns prevestitoare si de vreme ploioas si de belsug (atunci cnd cnt n balt). BUJOR: Floare (Peonnia officina-lis) de cmp sau de gr din se asociaz sngelui, renasterii (mitul lui Attis sau Adonis), vieii, frumuseii musculare. La noi, n scldarea copilului nou nscut, dac e biat, se pune bujor, ca s fie rumen cu bujorul" (Candrea, Folclorul medical, p. 53). BURIC: In urma asociaiei simbolice a corpului uman (microcosmos) cu universul (macroeosmos) corespunde ideii centrului pmntului, de unde expresia buricul pmntului (greceste omphalos, n sanscrit: nabhi). De aici si una din tehnicile de concentrare a budistilor si a clugrilor atonii (buricari") contemplarea propriului buric. Buricul pmntului este un centru sacru, de ntlnire a forelor cerului si pmntului, marcat n vechime prin semisfere de piatr (lat. umbos piatra de hotar" si umbilicus buric"), dar si locul de ptrundere n adncurile pmntului. Buricul e si simbolul nasterii (Adam si Eva nu l-au avut, fiindc nu s-au nscut, ci au fost zidii de mna lui Dumnezeu). BUSUIOC: (Ocimum basilicum) e cea mai iubit si cntat plant a romnilor. Datorit mirosului su ptrunztor si proprietilor conser-vante se foloseste n riturile bisericesti ale stropitului caselor si oamenilor de Boboteaz (Iordanul). Dar, nainte de toate, este planta prin excelen erotic" (Brlea, Poetica folcloric, 83). E considerat un afro-disiac, un mijloc magic de a atrage iubitul, are proprieti

fecundatoare, fertilizante si apotropice; este prezent n toate practicile magice cu finalitate marital. BUTURUGA: Bucat de lemn cu rdcini sau fr; n plan mitologico-simbolic, preia simbolismul arborelui (pomului). n form de copao cu crengile retezate (prepeleac), ca bustean tiat din care se fac masa si IVAN EVSEEV scaunele din curte, ca bustean-tie-tor pentru lemne, sau ca instrument n zdrvan al basmelor (Busteanul Ielelor) se nscrie n practici rituale si credine ce atest venerarea busteanului ca ntruchipare a strmosului mitic si ca altar pgn (cf. arderea buturugii de Crciun, cununia la tietor"). Forele energetice atribuite buturugii sunt reflectate si n zicala: Buturuga mic rstoarn carul mare". c CADUCEU: Lat. caduceus/cadu-ceum sceptru n forma de baston ncol cit de doi serpi, semn distinctiv al lui Hermes (Mercur), patronul comer ului, mesagerul zeilor si interpretul (hermeneutul) lor n lumea celor vii si a celor mori. Caduceul e un simbol phalic, ax a lumii si emblema pcii, iar cei doi serpi ncolcii exprim echilibrul dinamic al forelor cosmice: focul si apa, curentul ascendent si curentul descendent. Caduceul este emblema universal a stiinei medicale. CALE LACTEE: Brul luminos care se vede noaptea de la un cap t la altul al bolii ceresti n multe civilizaii e drumul sufletelor pe lumea cealalt; uneori e un imens fluviu al cerului ce se revars sub forma ploilor pe pmnt. n tradiia greac ea se leag de laptele Herei, care, suprat pe Hercule, i ia snul de la gur si laptele sneste lund forma Cii Lactee. n mitologia romneasc e calea pe care sufletele urc spre cer. Se mai nu28 meste si Drumul robilor, fiind mito-logizat istoric drept proiecia drumului captivitii romane sau a celei turcesti. CAMELEON: Un soi de soprl ce-si schimb culoarea corpului dup cea a mediului; semnific versali-tate, adaptabilitate, lasitate, conformism, frnicie, nestatornicie. CANDELABRU: Suport pentru lumnri, bogat ornamentat, cu mai multe bra e suspendat de tavan sau pus pe un piedestal (sfesnic, polican-dru) e un simbol al luminii spirituale, al vieii, al speranei si al salvrii. Menora(h) candelabru cu sapte brae al evreilor e pus n leg tur cu cele 7 planete, cu 7 ceruri, cu cei 7 ochi a lui Yahve ndreptai spre pmnt etc. CAP: Simbolizeaz principiul activ, inteligena, autoritatea de a guverna. Craniul e asemnat cu o sfer

cereasc iar ochii sunt astrii. I se atribuie un caracter sacru, deoarece K este considerat sediul spiritului, al sufletului si al forei divine (manei) ce zace n om. De aici obiceiul tierii capului inamicilor ca prad de rzboi sau luarea scalpului la unele triburi r zboinice. Policefalia fiinelor mitologice e o metafor a puterii, a forei multiplicate. Populaiile primitive conservau craniile umane sau animale, vopsindu-le n rosu (ocru) cu credina c ele reprezint un gen de smn a vieii". CAPR: De la numele acestui animal a derivat cuvntul capriciu; simbolizeaz gustul pentru libertate, libertinaj, desfrnare, adulter, ncpnare. La romni este un animal impur, asociat diavolului, care adesea ia nfisarea caprei sau a apului. Spre deosebire de oaie, semnific srcia. n culturile arhaice ale lumii apare adesea ca ntruchipare a materiei prime, a mamei primordiale care cu laptele ei hrneste pe zei (Amalthea si Zeus, Heidrun si Odin). n calitate de simbol al fecunditii si ca daimon al fertilitii, capra si apul figureaz n riturile agrare ale romnilor (jocul cu m sti, capra) si ale altor popoare din Balcani sau din sub-estul Europei. CAPRICORN: Constelaie zodiacal din emisfera austral si semn zodiacal (21 decembrie 19 ianuarie). Deoarece coincide cu solstiiul de iarn are semnificaia unui nceput promitor, al plenitudinii spirituale, elevaiei, perseverenei, prudenei, linistii, concentrrii, profunzimii, dar si al pesimismului, melancoliei si nsingurrii. CAR: Acest vehicol pe roi, cu traciune animal, a preluat simbolismul IV AN EVSEEV roii, ca semn al soarelui, al navei, precum si pe cel al animalelor de traciune (calul, boul). Este vehicolul zeilor solari si al eroilor mitici (Apollo, Sf. Ilie). Semnific forele cosmice cobornd din cer pe pmnt: carul Cybelei asupra ogoarelor, cel al Afroditei cobornd asupra dragostei, cel al lui Marte cobornd asupra cmpului de lupt. Carul este si un vehicul spiritual, de aceea conducerea lui era o art prin care prinii si manifestau virtuile lor de conductori, capacitile lor de a struni patimile interioare. Carul (ca si nava) face legtura dintre dou lumi, iar conductorul su poate fi ambasadorul simbolic al lumii de dincolo sau un sol ce pleac din lumea celor vii n lumea umbrelor. Ambivalena acestui simbol al victoriei (carul tri-uvifal), al abunden ei (carul alegoric), dar si al morii (carul

mortuar) explic si prezena sa n srbtorile de carnaval (< carrus navales), la nunt sau la alte ceremonialuri comunitare la celi si scandinavi. CARACATI: Acest animal inform si tentacular este o reprezentare vie a monstrilor din imaginarul popoarelor, o ntruchipare a spiritului infernal, al infernului si informului. CARNAVAL: Perioada care precede postul, cnd la multe popoare au loc petreceri populare, nsoite de travestiuri, jocuri cu msti, procesiuni, care alegorice, focuri de artificii etc. Etimologia popular din rile romanice leag denumirea srbtorii de sintagma italian carne vale desprire de carne"; n realitate, denumirea provine din carrus navales nav-car" carul alego29 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ric, simbol al fertilitii, dar si al morii anului vechi. n scenariul carnavalului e incifrat o dramatizare a timpului mitic, a regresiunii n haos n vederea reinstaur rii unei noi ordini. De la Saturnaliile romane si pn la srbtorile de iarn sau Lsatul secului nainte de postul Pastelui la romni, carnavalul este construit dup principiul lumii ntoarse pe dos" (M. Bahtin), cnd se anuleaz toate restriciile si se inverseaz valorile si ierarhiile ordinii sociale obisnuite. CAETE: Simbol al stiinei, cunoasterii, al universului, mediator al transcendentului. In constiina mitic i se atribuie o origine divin. n unele secte ale iniiailor, Liber Mundi (Cartea Lumii) este un arhetip din care au reiesit alte cri. Crile sibiline la romani conineau rspunsuri divine, la egipteni erau ghi-duri" pentru sufletele defuncilor. Deschiderea, parcurgerea sau nchiderea unei cri au sensuri filosofico-simbolice legate de cunoastere, de creaie si de stare a materiei. Cartea nchis simbol al lumii non-manifeste sau al haosului primordial. Cartea deschis materia fecundat de spirit, lumea n ntreaga ei varietate de forme si culori. Att scrierea unei cri, ct si tiprirea (ilustrarea, ornamentarea etc.) au valene simbolice ale unui act cosmogonic. CASCAD: Simbol ambivalent al lumii divine, rev rsndu-se asupra haosului (prpastie, stnc). Apele cascadelor se nasc n ntunecimea unei pesteri, sclipesc n curcubee de lumin si se prvlesc n huri adnci. Cascada e un izvor (ru) ede30 nic, dar si o metafor a potopului. La masoni, Nilul (cataractele Nilului) figureaz printre simbolurile iniierii, iar cascada apare ca instrument al purificrii prin groaza ce o inspir privitorului. La romantici

(Kleist, Schelling, Shelley), cascada e imaginea sublimului, un simbol al anul rii contrariilor, dar si o metafor textual (iesire din schemele prestabilite). CASTEL: Fortreele feudale din crile de istorie, din itinerariile turistice sau palatele din basme sunt asezate n general pe nlimi sau ntr-o poian din pdure. Ca orice locuin, e simbolul proteciei. Inac-cesibilitatea castelului l face simbol al tainei si al dorinei, al subconstientului. Resedin seniorial este simbol al puterii, asociat principiului masculin, succesiunii generaiilor, permanenei si memoriei istoriei. Castelul nordic, populat cu stafii, loc al conflictelor ereditare, e o tem preferat a asa-zisului roman gotic". Semnificaia simbolic a castelelor si palatelor din basme si vise depinde, n mare msur, de culoarea lor (castelul negru, palatul alb), precum si de materialul din care este construit (castelul de clestar, de aur, de argint, de aram etc). CASTITATE: (Virginitatea, inocenta, fecioara, neprihnirea), ca stare virginal e simbol al nonmanifestului, al lucrurilor nerevelate, al materiei primordiale, al posibilitilor si al unei viitoare fecunditi. n simbolica crestin, Fecioara desemneaz sufletul n care se gseste si se zmisleste nsusi Dumnezeu. La multe popoare exist credina c fecioria (virginitatea feminin) sau castitatea masculin ascund n ele puteri magice, de unde provine practicarea abstinenei sexuale naintea luptei, vntorii, pescuitului etc. Castitatea e o prob de suprimare a dorinelor, o victorie spiritual si o depsire a strii profane. Treapta ei suprem este ascetismul anahoreilor, clugrilor, sfinilor, echivalent al unei jertfe. CATALIGE: Prjini prevzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umbla cndva prin locuri noroioase, iar astzi sunt folosite de copii ca instrumente de joac par a avea o origine miticoritual. Omul urcat pe catalige semnifica strmosul avimorf sau pasrea totemic (cocorul, barza, pieiorongul). Mersul pe catalige sau ntrecerile de acest fel, prezentate n obiceiurile de primvar la unele popoare ale Extremului Orient sau ale Europei, era si un rit magic de fertilitate care avea ca punct de plecare identificarea strmosului cu un dai-msn al fertilitii si fecunditii, iar a piciorului cu un principiu activ phalic. CDERE: Antonim al nlrii si elevaiei, n toate planurile, cderea semnific insuccesul, nfrngerea, catastrofa, moartea. Rdcinile antropologice ale simbolismului cderii le aflm n miturile prbusirii unor eroi solari (Faeton) sau ale celor care au ncercat s depseasc condiia lor terestr

(mitul lui Icar) ori ale celor care au ncercat s fie egali cu zeii (mitul cderii" n pcat a lui Adam si a Evei). Cderea mai nseamn si o coborre, un refuz sau o neputin a omului de a se menine la nivelul unor exigene morale, spirituale sau sociale (cf. femeie deczut", decaden). Cderea (destrIVAN EVSEEV marea, extincia, moartea) este si neputina omului de a face fa timpului istoric. CLTORIE: Simbol al cutrii, descoperirii, iniierii, perfecionrii, cunoasterii. Exemplar, din acest punct de vedere, este periplul lui Ulise. Cltoria e ntotdeauna desprinderea de un centru sau cutarea unui centru si, deci, o devenire spiritual. E expresia dorinei profunde de schimbare si de cutare a unui tezaur (material sau spiritual). Cea mai dificil cltorie e cutarea adevrului, iar ultima cltorie a omului e moartea (Cltoria dalbului pribeag" din bocetele romnesti). Semnificaia cltoriei simbolice e determinat si precizat de coordonatele sale spaiale: pe orizontal, pe vertical, ascensiune (anabaz), coborre (catabaz), de mijlocul de transport folosit (cal, nav, car), de scopurile si de inta ei. Cltoria e tema preferat a tuturor literaturilor lumii. CLCI: E un fel de baz a fiinei umane, de unde credina, la multe popoare, c n momentul morii, sufletul prseste corpul prin clci. E si semnul slbiciunii, vulnerabilitii umane (clciul lui Ahile) si tot el este poarta de intrare a mor ii (Scorpionul sau sarpele neap cel mai des de clci). CLDUR: Fenomen fizic legat de foc si de lumin; pe plan simbolic, se asociaz forelor cosmice1 ale vieii, regenerrii, zmislirii, dragostei, apropierii dintre oameni. n textele budiste, tapas (cldur, ardoare") este un principiu cosmic care st la baza lumii; mediul n care a fost ncuibat Oul primordial, iar n con31 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE cepia yoga este o tehnic de ascez si de concentrare n vederea obinerii focului interior. C. G. Jung asociaz cldura cu libido. n lumea celtic, ea e identificat cu furia rzboinic (furor heroicusj. CMAS: Simbol al proteciei; ea e considerat o a doua piele a omului". A fi dezbr cat e un semn al abandonului, al goliciunii morale. A da cmasa cuiva e semn al druirii. Ca pies intim legat de trup e un substitut al persoanei ce o poart , de unde prezena ei n farmece si alte acte de magie alb sau neagr. Sunt valorificate simbolic materialul din care e f cut cmasa, culoarea, ornamentele, forma ei.

E prezent n toate riturile de trecere si ceremoniile de iniiere. Poate avea funcia unui obiect de sacrificiu (substitut simbolic al sacrificiului uman) sau un rol apotropaic. C masa ciumei la romni, esut si cusut ntr-o singur noapte de femei btrne sau de fecioare si asezat n calea presupus a molimei, era o modalitate magic de aprare. CMIL: E un simbol al rbdrii, sobrietii, temperanei, al supunerii si umilinelor. n V.T. (Leviticul, XI, 9, 4) e considerat un animal impur, pe care pgnii l sacrificau zeilor falsi. Este ns vehicolul regilor-magi. Dervisii poart haine din pr de cmil; din acelasi material erau si hainele Sf. Ioan Boteztorul. Denumit si corabia desertului", apare adesea drept emblem a Asiei. CPCUN: Fiin monstruoas, urias cu cap de cine in folclorul romnesc. Are un ochi n frunte si unul n ceaf, mnnc oameni. E o 32 variant a Mnocefalilor, un dublu folcloric al diavolului; semn al umanitii deczute sau al animalitii, neumanizrii si al morii devoratoare. Se crede c au locuit n pesteri, n vguni, n pduri ntunecate si au fost strpii fie de uriasi, fie c au pierit n urma potopului. CPRIOAR: Simbol al feminitii, n aspectul ei nc nedifereniat, feciorelnic. n mitologia greac e un animal consacrat Herei, zeiei dragostei si cstoriei. n colindele de fat si n cntecele de nunt, ciuta e simbolul fetei tinere si al miresei, iar vntorul este mirele (Vezi Capra). CRBUNE: Bucata de lemn ars parial (tciunele) este simbolul focului ascuns, al energiilor oculte, al forei soarelui nrobite de pmnt. Un crbune aprins (jratecul) e simbolul forei materiale sau spirituale oare arde fr flacr si fr explozie. Crbunele negru neaprins e semnul virtualitii. E nevoie de o scnteie pentru a se aprinde, reali-zndu-se astfel o transmutare a materiei; e simbolul unei viei ce se poate reaprinde. Aprinderea, sau stingerea c rbunilor de lemn sunt acte prezente n multe rituri magice, vrji si n descntecele romnilor. CINE: Este unul din animalele cele mai importante din bestiarul simbolic al omenirii. Ca tovars si pzitor al omului semnific fidelitatea, atasamentul, vigilena. Valenele mitologice ale cinelui se interfereaz cu cele ale lupului cu care, de fapt, este nrudit genetic. Cinele este un animal htonian si infernal (Cerber), vestitor al morii si c__________luz a sufletelor j pe lumea de dincolo. n tradiia Coranului, djinii geniile rele, iau nfisarea cinelui, aidoma credinei populare romnesti dup care Necuratul se cuibreste, cel mai des, ntr-un cine negru sau

roscat. Ca mediator ntre cele dou lumi, cinele apare uneori si cu funcia de erou civilizator, descoperitor al focului sau iniiator n viaa sexual (la unele popoare africane, n Oceania) ori ntemeietor al unor dinastii (la popoarele turco-mongole). Cinele este asociat att focului subteran, ct si celui celest (denumirea latin canicula pentru perioada celor mai mari clduri de var ntre 22 iulie si 23 august)., Purttor al energiei pmntului si al celei pirice, la multe popoare cinele este implicat n riturile fertilitii, fiind considerat, dup J. Frazer, spirit al grului". Specialistii consider c sacrificarea cinilor, practicat la romani cu ocazia srbtorii Robigalia (25 aprilie), sau obiceiul romnesc al datului n trbac" ori trasul n juju" ar fi un rit de fertilitate a solului (M. Co-man, Mitol. rom,., I, 67). CNEPA: Plant industrial, alimentar si medicinal, la romni si la alte popoare, are si o serie de valene mitico-simbolice sau utilizrii rituale. Specia Cannabis indica era folosit din timpuri strvechi ca mijloc pentru obinerea strii extatice n practicile yoga si samanice. Geograful roman Pomponius Mela (sec. I e.n.) consemneaz folosirea acestei plante psihotrope la traci: n timpul ospe elor se arunc n focurile n junii crora se sade semine, al cror miros (fum) provoac oamenilor o veselie asemntoare cu beia" 3 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale IVAN EVSEEV (De Cronographia II, 2, 21 ). Inhalarea fumului de semin e de cnep fcea parte, probabil, si din practica ritual a preoilor traeo-misieni, kap-nobatai umbltori prin fum", menionai de Strabon. Desi pe meleagurile noastre, n mod tradiional, se cultiv doar specia textil de cnep (Cannabis sativa), i se atribuie totusi nsusirile unei plante infernale": semnatul cnepii e nsoit de anumite practici rituale si de jocuri cu substrat erotic (Fusul si furca"); torsul cnepii era patronat de mitica Joi-mri; din smn de cnep Clusarii fceau uneori un anestezic special; din semine de cnep fierte, pisate si strecurate se obine o past, denumit laptele boului" (Somes) sau julf (Trans., Moldova), ce se mparte vecinilor pentru pomenirea morilor. Cnepa s:e ntlneste si n actele de magie premarital. CEAPA: Aceast plant legumicol are multiple valorificri simbolice datorit formei ei de bulb, structurii n form de foi fr miez, ct si valenelor ei nutritive, mirosului ptrunztor, n filosofia indian e simbolul structurii personalitii, care prin experiene spirituale succesive ajunge la vacuitate,

identificat cu o contopire cu spiritul universal (Brahma). La egipteni era o plant apotropaic, un garant al jurmntului sacru si o ofrand ritual destinat zeilor si spiritelor strmosilor. La traci era un dar de nunt, deoarece i se atribuiau si nsusiri afrodiziace. La romni se mai pstreaz urmele unui cult al cepei manifestat n virtuile sale medicinale n unele tabu-uri si n prezena ei n prezicerea timpului (calendarul de ce'ap"). 33 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE CECITATE: Lipsa organului vederii se leag de bezn, de inconstient, de o infirmitate a trupului, dar si a sufletului. Orbirea e asociat morii fizice si spirituale. Orbirea e o pedeaps aplicat oamenilor de ctre zei, pentru greselile lor si pentru curiozitatea excesiv (Teresias este orbit de Athena pentru c o vede scl-dndu-se), dar si un supliciu aplicat nvinsilor de ctre nvingtor. ns are si o valorificare pozitiv: cei ce pierd capacitatea de a vedea formele exterioare, fugitive si nseltoare, capt facultatea unei vederi interioare", devin stpnii luminii spirituale, ai nelepciunii btrnilor, ai clarviziunii supraumane. Vrjitorii, proorocii, poeii (Homer), vizionarii sunt adesea orbi. n crestinism, cecitatea a fost asociat omenirii czute n pcat nainte de ivirea lui Hristos. CENTAUR: Fiine fabuloase din mitologia greac, jumtate cal si jumtate om, locuind n pdurile si n munii Tessaliei. Centaurii se luptau cu vecinii lor lapiii, rpindu-le soiile. Se caracterizau prin agresivitate, cruzime si apetit sexual exacerbat. Un loc aparte printre ei l ocup Chi-ron, educatorul lui Hercule si medic, reprezentnd ns nu medicina armoniei a lui Apollo sau cea psihosomatic a lui Asclepios, ci medicina trupului. Centaurul o proiecie emblemic a clreului (nc nemodelat de instituia cavalerilor) si cuceritorului indo-european, exprim natura dubl a fiinei umane, care se1 desprinde cu greu -de animalitate, de pulsiunile primare ale biologicului, ale instinctualit ii si inconstientului, nc nesupuse controlului raiunii. CENTRU: n simbolistic, n afara unei interpretri pur geometrice, noiunea de centru are, mai ales, o valoare axiologic, psihic si sacrala. Centrul este Principiu, Realitate Absolut, Dumnezeu, independent de timp si de spaiu. Este locul condensrii forelor opuse. n constiina mitologic centrul lumii se afl acolo unde cerul se ntlneste cu pmntul, locul fiind marcat de arborele lumii, muntele sacru, piatr, templu, altar, palat, oras ele. Centrul constituie un punct de intersecie si totodat un canal

de comunicare ntre diferite niveluri sau regiuni cosmice (cer, p mnt, lumea subpmntean). Plecnd de la omologia dintre creaia universului (cosmogonia) si nasterea omului, culturile arhaice au asimilat centrul lumii cu buricul pmntului". Din punct de vedere antropologic si antropocentrist, centrul e acolo unde se afl omul si unde el se simte mai aproape de Zeu; un astfel de centru poate fi ara, satul natal, casa; fiecare din ele, la rndul s u, avnd un centru propriu care serveste ca reper si ca model al ordinii si organizrii. CENUSA: Simbol al morii, extinciei, ruinii, btrneii. Cenusa e un element rezidual al arderii, un produs al focului, de unde prezena ei n anumite rituri de purificare, de peniten si de exprimare a durerii. Clugrii amestec cenusa n mncarea lor. Dar cenusa poate acoperi si un foc mocnit, ce poate s se re-aprind. Acest motiv e valorificat n basmele noastre si^ ale altor popoare sub forma nasterii miraculoase sau a cresterii eroului de tipul lui Cenu-sotc sau al Cenusresei. Proprietile magice atribuite cenusei vetrei 34 pot fi explicate si prin ritul crema-iunii. Aceast cenus pstreaz mana" (puterea sacr) strmosului si este folosit n riturile fertilitii cmpului sau ale ntemeierii. La multe popoare exist obiceiul ca la mutarea asezrii sau casei oamenii s ia cu ei cenusa vetrei, ncercnd astfel s mute si strmosul ocrotitor, n alaiurile Brezaiei ncarnare a damonului fertilitii la romni se purta adesea o traist umplut cu cenus (Fochi, Datini, 35). De aceste credin e sunt legate si numeroase interdicii de scoatere a cenusei din cas n anumite zile ale anului, consacrate strmosilor. CER:> ,,O simpl contemplare a bolii ceresti uneori este suficient pentru a declansa o experien (Eliade, Le sacre, 100). De aceea, cerul este un simbol cvasi-universal prin care se exprim credina ntr-o for divin, creatoare a universului ce ga-* ranteaz fecunditatea pmntului, nsusirile sale observabile: ndeprtarea, imuabilitatea, grandoarea, frumuseea sublim s-au contopit n constiina mito-poetic si religioas cu o seam de caracteristici axiologice: transcenden, superioritate, for, creativitate, perenitate, sacra-litate etc. Cerul si pmntul formeaz diada sau polaritatea primordial n sistemul gndirii mitologice si cosmologice. Cerul e un principiu activ, de regul masculin, spiritualizat; e un fel de suflet al Universului1'. Ca regulator al ordinii cosmice, cerul e sediul Zeilor uranieni si

taIVAN EVSEEV noscut pe toate continentele lumii. La egipteni ns , cerul e un principiu feminin, reprezentat de zeia Nut Bolta nstelat mama tuturor zeilor si a oamenilor. Cerul si pmntul au fost desprite fie prin actul cosmogonic, fie prin rutatea si greselile oamenilor. Dar si ndeprtate unul de altul aceste dou sfere si nivele ale universului comunic ntre ele prin razele solare, prin ploi, prin nlimile pmntului (muni, arbori, temple), prin solii cerului trimisi pe pmnt si prin jertfele si rugile oamenilor destinate cerului. Cerul e un simbol al constiinei si al absolutului aspiraiilor si sediul paradisului: Tot ce-i pe pmnt - crede poporul romn se naste si moare; nimeni nu poate opri asta. Ce-i n cer e vesnic; acolo-i locul bun: cu lumin, cu pomi si cu dulcea; acolo Dumnezeu e aproape" (E. Bernea, 1985, 80). n virtutea unei concepii sofianice, (a transcendenei care coboar"), specifice poporului romn (L. Blaga), exist credina c la anumite date ale anului (de Crciun, de Pasti, de Sf. Gheorghe) cerul se deschide" si lumea noastr ia contact cu lumea de dincolo, cptnd puteri si frumusei noi. CERB:'Animal totemic sau strmos mitic al unor popoare din emisfera nordic (celi, germani), prezent n unele rituri de ntemeire si de trecere, cerbul simholi zeaz. rc-novarea ciclic, lumina, mesagerm divin animalul psihopomp si mie-tl regilor. Ca ntruchipare si ca se-*^rrrei?or. E smonimul~1Wrervirile. al diu al forelor superioare, cerul e de ,.~-agiILt.tiL__vitezei, dar si al sfiiciunii multe ori structurat ierarhic: exist si nsingurrii. Legtura mitologic a 7, 9, 12 ceruri suprapuse. Mitul c- cerbului cu lumea de sus se explic storie cerului cu pmntul e cuprin identificarea coarnelor sale 3* 35 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE lungi si ramificate cu razele soarelui. Ele se rennoiesc periodic, de aceea, cerbul este si un simbol al regenerrilor si renovrilor din natur. Coarnele sale sunt folosite ca talis-mane sau ca material pentru prepararea unor droguri ale longevitii. Se pare c cerbul (sau renul) a fost folosit "ca animal de clrie sau traciune naintea domesticirii calului, de unde au derivat func iile sale de animal psihopomp (cluza a sufletelor pe lumea de dincolo), intermediar ntre lumi sau mesager divin. Basmele, legendele, colindele, credinele, ca si prezena constant a cerbului n jocurile de msti reprezint

argumente ntemeiate n favoarea recunoasterii caracterului totemic al acestui animal n spaiul carpatodanubian. n oraiile de nunt, ca si n colindele cu un coninut marital, cerbul simbolizeaz mirele si, mai mult dect att, el este imaginea forei generatoare de via a zeitii care asigur fertilitatea naturii" (M. Coman, 1980, 127). n textele si n reprezentrile iconografice crestine e simbolul sufletului ce-si caut mntuirea cu ardoarea si perseverena cerbului aflat n cutarea izvoarelor cu ap limpede pentru a-si potoli setea. CERBER: Cine monstruos din mitologia greac , avnd mai multe capete si coad de dragon, terminat cu doi serpi, pzeste intrarea n Infern. Singurii care au reusit s-1 nfrng sau s-1 mblnzeasc au fost Hercule si Orfeu. Acest cine al lui Hades" simbolizeaz teroarea morii, groaz, infernul interior. n crestinism a fost asimilat diavolului. O reminiscen greco-roman a acestei fpturi mitice la romni pare s fie credina despre celul-pmntulni (ci R. Vulcnescu, 1987, 534). CERC:)n cadrul simbolic al figurilor geometrice, cercul ocup un loc important, alturi de centru, cruce, ptrat si triunghi.j'm simbolul perfeciunii, omogenitii, miscrii imuabile si eterne care nu are nici nceput, nici sfrsit. Pe plan cosmic, simbolizeaz cerul, n opoziie cu ptratul care e simbolul pmntului. Este si simbolul timpului, al vesnicei renceperi, redate n plan iconografic prin imaginea sarpelui cc-si musc coada/Cercul limiteaz un spaiu, dar rmfcarea de rotaie care formeaz acest spaiu este potenial infinit. n felul acesta, cosmosul, n multe tradi ii mito-poetice, e considerat o sfer (grafic, un cerc), dincolo de limitele sale fiind haosul. Toate punctele cercului sunt la aceeasi distan de centrul invizibil; n acest sens, e,l reprezint zeul si cre-aiunea sa. Cercul o o metonimie a zeului: zeul-soare e un cerc (coroana discoidal a lui Re, discul cu aripi al lui Aton etc.)^E simbolul dragostei crestine, n centru fiind Dumnezeu, iar credinciosii vin spre el din perisfer. n iconografia crestin, Dumnezeirea e reprezentat adesea ca o cruce n cerc; aceast figur reprezint si centrul cu cele 4 direcii ale spaiului. Cercul mprit n dou: ziua si noaptea, vara si iarna, yang si yin. Cercul cu aripi: divi-jiitate^jspirit, dJAriji/Cercul cu un alt eercin interior: "androginul. Cercuri unite: unirea dintre cer si pmnt. Se remarc, de asemenea, legtura aproape universal a cercului (si altor figuri rotunde) cu principiul feminin. La majoritatea popoarelor lumii cercului i se atribuie o putere 36

IVAN EVSEEV magic de aprare. De aici deriv locuinele si asezrile circulare, forma circular a stnelor, taberelor de lupt, precum si tragerea unei brazde magice n jurul caselor si satelor, n caz de pericol. Un caracter ritual, 'izvort din simbolismul cercului, l au toate miscrile de nconjurare a unui obiect sacru)(circumuenzre, cir1-cumducie si circumgestaie). / CERSETOR: Atitudinea plin de ambiguitate si extrem de contradictorie ce se manifest dea lungul istoriei fa de aceast categorie de oameni atest ambivalena cersetorului ca figur mitico-simbolic. Numele su n limbile slave (ubog al Domnului") atest natura sa sacral. Cersetorul putea fi trimisul zeilor (acestia adesea se deghizeaz n cersetori) sau strmosul mitic venit n lumea celor vii; de aici ospitalitatea, drnicia, dar si frica fa de cersetor. El poate fi si ncarnaia demonului, a rului (n folclorul romnilor, solomonarii iau adesea aspectul de cersetori) sau socotii drept reprezentani ai lumii czute n pcat; de unde prigonirea si pedepsirea lor, mai ales n vestul Europei (J. Delu-meau, Frica n Occident, II, 374 380). CHEIE: 'Simbolismul cheii se afl , mai nti, n legtur cu dubla funciune a acestui obiect: a nchide si deschide intrrile. Semnific misterul, dar si cunoasterea acestui mister, accederea la secrete, confiden, iniiere. E, n acelasi timp, simbolul puterii unor fiin e divine (cheia Sf. Petru) sau lumesti (oferirea cheii orasului unui nvingtor sau cetean de onoare.). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol phalic, supoziie susinut si de unele argumente de ordin etnologic, ntruct la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundenei si prosperitii, iar cheia si lactul reprezint complementaritatea principiilor masculin si feminin. CHIHLIMBAR: Piatr semipre-ioas, care nu e altceva dect rsina fosilizat de pini; si datoreaz nsusirile simbolice culorii sale galbene (solare), transparenei (=lu-mina) si capacitii de a se electriza la frecare (n greceste se numeste electron, de la care a provenit cuvntul electricitate). Este piatra ce face legtura dintre spiritul universal si cel individual. Este, de asemenea, simbolul for ei de atracie a cerului si a legturilor sufletesti dintre oameni. CHIPAROS: Arbore mediteranean, rspndit ns n tot Orientul de Mijloc pn n China si Japonia. Cu frunzele sale de un verde ntunecat pstrate de-a lungul tuturor anotimpurilor si cu miros ptrunztor este un simbol al vieii si al morii. In China, seminele si rsina lui se foloseau pentru

prepararea drogurilor imortalitii. n antichitatea greco-roman, el se leag de cultul lui Pluton, zeul lumii subpmntene, si este un simbol al doliului si al tristeii. CHIOE: Lipsa unui ochi se asociaz cu orbirea parial, dar, prelund simbolismul ambivalent al vzului, se leag de cstigarea unei vederi (nelepciuni) interioare. Odin, sacrificndu-si un ochi, a cptat darul clarviziunii. Singurul ochi al chiorului este si simbolul puterii ma37" DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE gice cuprinse n privire. Eroul roman Horatius Cocles cu privirea sa i paraliza pe dusmani. ntmplarea sau destinul istoric au fcut ca unii din marii conductori de osti s fie chiori. Deja Plutarh observa acest amnunt, referindu-se la Filip, Anti-gon, Hannibal si Sertorius. S-ar mai putea aduga exemplele lui Nelson si Kutuzov. n antichitatea greac, monoculismul este si simbolul barbariei, al unei infirmiti de ordin spiritual, cum este cazul uriasului Polifem pe care l nfrunt Odiseu. CICOARE: Floare albastr helio-trop cu frecvente apariii n legendele mitologice romnesti despre Soarele ndrgostit de o pmnteanc. Ca pedeaps pentru refuzul dragostei astrului zilei (vesnic cltor") sau pentru nesbuina ei de a aspira la o asemenea dragoste inegal este transformat n cicoare. E simbolul dragostei nemprtsite, al visului nemplinit, dar si al atasamentului fr margini. Este prezent n unele farmece de dragoste si folosit ca plant medicinal. /OMITIE: -Ca loc unde se ngroap rrfeoii, se leag de simbolismul mormntului, n limba greac koirnete-rien avea si nelesul de camer nupial, atestnd legtura ritului nhumrii att cu ideea morii, ct si cu cea de renastere, via, cstorie. Practica nmormntrii apare la omul de Neanderthal si era un gen de nsmnare" a mortului n pntecele pmntului-mam pentru o nou nastere. Iniial, locurile de nhumare erau sub cas sau n apropierea casei pentru ca spiritul strmosului s ocroteasc n continuare familia si gospodria. Chiar si atunci 38 cnd s-a mutat la marginea localitii, cimitirul si-a pstrat semnificaia de vatr a mosilor si strmosilor. Cimitirul e un loc sacru, al odihnei de veci, al triste ii, dar si al reculegerii, al legturii dintre cei mori si cei vii, la toate popoarele lumii. CINABiU: Sulfura de mercur de culoare rosie-carmin, folosit n alchimie. Datorit culorii sale rosii (culoarea sngelui), la vechii chinezi era folosit ca drog al imortalit ii. Este, n acelasi timp, simbolul transformrii; alchimistii urmreau, prin calcinri succesive, s elibereze mercurul, transformndu-1 n

aurul filosofal. Alternana cinabrumercur este simbolul morii si renasterii, al regenerrii vesnice, n maniera Phoe-nixului ce renaste dup propria lui combustie. CINCI: Numrul cinci este un numr sacru la multe popoare si are o bogat simbolic n unele sisteme de gndire mitic si filosofic. E unul din numerele centrale n gndirea pitagoreic . Simbolismul su rezult din faptul c este suma primului numr par (2) si a primului numr impar (3). Pentada este, n acelasi timp, gamos mijlocul decadei. Este semnul unirii (un numr nupial), al centrului, al armoniei fecunde, al hierogamiei cerului (3) si pmntului (2). Cinci este simbolul microcosmosului (al omului cu braele si picioarele desfcute), dar si al macrocosmosului: dou axe, una vertical si una orizontal, intersectate ntr-un centru (cruce). Acest numr simbolic si reprezentrile sale figurale le regsim n pentagrama (steaua cu cinci coluri) pitagoreici,--" IVAN EVSEEV lor, n arhitectura gotic, n simbolistica alchimist si masonic. Numrul cinci l ntlnim frecvent si n Biblie: cinci cri ale lui Moise, cinci pini cu care Isus satur cinci mii de oameni, cinci rni ale Domnului etc. CIOCAN: Simbol al puterii, al for ei brute, al pedepsei. Ciocanul (ma-iul) este o arm a zeilor uranieni, stpni ai furtunii si fulgerului (Thor la scandinavi) si instrument al zeilor fierari (HephaistosVulcan) fiind asimilat cu fulgerele, cu focul transformator si cu activitatea formatoare si demiurgic. Este un simbol phalic, asociat fecunditii, de unde prezena lui n anumite rituri nupiale si n vrjile de dragoste, n simbolistica masonic reprezint simbolul inteligenei active si al puterii Maestrului. n crestinism este insigniul multor martiri care au fost ucisi cu un instrument asemntor ciocanului. n emblematica social face pereche cu secera (secera si ciocanul) aliana clasei muncitoare cu rnimea), cu nicovala (unde figureaz un principiu activ, masculin). CIOCANITOABE: Pasre totemic la unele triburi italice, de pild la piceni (picusciocnitoare), si atribut al zeului Marte; are funcii oraculare si de ntemeiere. Este cunoscut mitul roman, dup care, mpreun cu lupoaica, ea particip la hr-nirea lui Romulus si Remus. Figureaz principiul masculin. n Metamorfozele lui Ovidiu, Picus este soul Panonei si amantul Circei, prefcut de vrjitoare n ciocnitoare, aceasta devenind o pasre augural si cluzitoare. n crestinism simbolizeaz erotismul, pgnitatea si diavolul. Nu are prezen marcat puternic n mitologia romneasc,

poate cu excepia ghionoaiei pasrea nspimnttoare a basmelor avnd unele trsturi ale ciocnitoarei. Unele ntrebuinri argotice ale cuvntului atest legtura cu simbolismul erotic. CIOCRLIE: Apare ca pasre sacr la celi; se bucur de o deosebit simpatie si aureol poetic n cultura romneasc i n literatura european. Zborul ei sgetat spre cer e asociat ideii de evoluie si involuie, ascensiune i coborre. Cntecul ei e o od a bucuriei, o chemare la via si iubire: Uite, cnt ciocrlia / Pur ca entelehia / din smn si din muguri / te ridic, vino, Lia / S se vad sni ca struguri" (L. Blaga, Vara lng ru). Aceast metafor a aerului si ascensiunii" (Bachelard), pasre si puritate, sgeat, nlare i lumin" (Durnd), n folclorul romnesc e metamorfoza fetei de mp rat ndrgostit de soare, dar e si pasrea plugarului" sau ceasornicul plugarului", cntecul ei fiind interpretat ca un ndemn la arat: La plug! La plug!" (Brlea, MEPR, 113). CIOAR: Pasre neagr cu un croncnit neplcut (adesea simbolismul ei se confund cu cel al corbului). E simbolul morii, al sinistrului, tenebrelor, murdriei, furtisagului. n aria cultural romneasc, cioara prevesteste vreme rea. E pasrea iganului" (Tip. Hasdeu, 291). E dusmanul semnturilor; de aceea n calendarul popular i este rezervat o zi special. Marea Ciorilor (n sptmna brnzei ultima nain39 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE tea lsatului de carne) pentru ca, ciorile s nu strice semnturile" (T, Pamfile, Agricultura, 14). La noi, ca si la alte popoare, e o pasre neleapt, cu unele atribute de donator mitic (copiii i dau un dinte de lapte, ca s primeasc unul de os sau de oel). La o serie de popoare uralo-altaice e un erou civilizator. La chinezi e o pas re solar. E totemul iakuilor si al unor triburi australiene. n crestinismul Evului mediu (la Si Augustin) e ntruchiparea forelor rului si a diavolului. CIRCUMCIZIE: Operaie ritual-re-ligioas constnd n tierea mprejur a prepuului si avnd semnificaia unei iniieri, a unui sacrificiu, a unei purificri sau devoiuni. La evrei, e ndeplinit n a opta zi de la nastere si simbolizeaz omagiul omului fa de Yahve, semnul de legtur teocratic a izraeliilor fa de Dumnezeul lor. Ritul mai e prezent la o serie de popoare africane, n Oceania, n America si n Australia. Obiceiul e .uneori interpretat ca o nl turare a laturii feminine din fiina brbatului si este pus n legtur cu excizia - tierea clitorisului la femei, ca semn al eliberrii lor de o latur masculin, ca act de dezandroginizare". n afar de evrei, mai e ntlnit la unele popoare ale Africii, Asiei (Ara-bia, Siria), Australiei si Americii de Sud.

CIES: Pom fructifer, cu fiori albe sau roz si cu fructe rosii zemoase cu smbure amar; e simbolul vocaiei rzboinice a samurailor si al destinului pentru care ei sunt pregtii: strivesc carnea (fac sacrificiul de snge) pentru a ajunge la smburele amar (la adevrata esen a persoanei). Floarea ciresului japonez (sa-kura) emblema samurailor, e n acelasi timp si un simbol al frumuseii, al fericirii terestre. La popoarele balcanice (la srbi), ciresul e pomul din tulpina cruia se fceau idolii protectori ai caselor. Pn astzi exist interdicia tierii ciresului. n folclorul nostru floarea de cires are anumite rosturi premaritale. n literatur e metafora frumuseii si a puritii feminine: Att de fraged, te-asameni cu floarea alb de cires" (Erninescu). CIUM: Acest flagel cumplit care secera vieile miilor de oameni din vremuri strvechi a fost personificat din cele mai vechi timpuri. n mitologia accadian era ntruchipat n zeul Erra (Irra), despre care se spunea c a adus ciuma de pe lumea de dincolo n cetatea Babilonului. n timpul marilor epidemii de cium din secolul al XV-lea din Europa, i s-a zis moarte neagr". n spaiul balcanic si al Europei rsritene, Ciuma este nchipuit ca o femeie btrn, usciv, si urt, mpotriva creia se iau urmtoarele msuri de protecie magic: confecionarea Iei (Cmsii) Ciumei, tragerea brazdei n jurul satului, circumbulaiuni rituale ale femeilor btrne goale si despletite n jurul localitii, prohodul si bocirea ppusii figurnd ciuma, coacerea unor pogace de cinstire a ciumei". CIUNG: Integritatea corporal este semnul ordinii macrocosmice, n care fiecrui organ i revine, pe lng o funcie practic si una simbolic. Mna are o funcie creatoare si separatoare. Prin pierderea unei mini, 40 1VAN EVSEEV ciungul particip la o alt ordine, cea a imparitii care aparine sacrului si demonicului. Ciungul este un mediator exemplar: mna pe care el o ntinde posed o for deosebit, datorit faptului c ea este vindea, aidoma minii justiiei. Mitologia roman cunoaste un zeu, Tyr cel Ciung, reprezentnd suveranitatea justiiei. CIUPERCA: Datorit multiplelor ntrebuinri, profane sau rituale, datorit formei lor ciudate, precum si modului sau mediului de nmulire si crestere, ciupercile au fost att de intens semiotizate n diferite culturi, nct se poate realiza o clasificare relevant a civilizaiilor dup principiul micofiliei sau

micofobiei. La popoarele Americii precolum-biene exist un cult al ciupercii halucinogene ntruchipat n zeul-ciu-perc Teonanacatl. O seam de ciuperci sunt considerate la popoare micofile drept aliment al zeilor" (la azteci, la vechii greci). E r spndit credina c ciupercile sunt legate de fulger si tunet. Zicala noastr Cresc ca ciupercile dup ploaie, la multe popoare are forma Ca ciupercile dup tunet/fulger. Ciupercile au, n general, conotaii falice. Unele din ele sunt folosite n practicile erotice feminine (n China). Altora (celor cu plria sub form de cup) li se atribuie un simbolism feminin. n vechea China, cupola ciupercii a fost asimilat cerului. De aceast metafor nu e departe nici ghicitoarea noastr de verificare a ateniei copiilor: Mnstire-ntr-un picior I Ghici, ciuperc, ce e? Cultul ciupercilor si folosirea lor ritual se explic poate si prin faptul c ele sunt considerate ntruchipri ale strmosilor, lucru reflectat n multe denumiri ale ciupercilor n limba romn (plria-sarpelui, pipa-ursului, ciuciulete etc). CUE: Instrumentul de cernere (ciurul, sita, filtrul) este asociat n lumea simbolicului ac iunii de separare a binelui si rului, alegerii neprtinitoare si necrutoare, judecii impariale, mecanice, f r dragoste. Este modalitatea de a judeca oamenii pe care Hristos o atribuie lui Satan (Luca, 22. 3132). Sita este si emblema destinului si a morii: tot ce a cernut sita este destinat mor ii si pedepsei (Amos, 8, 6). Prezena ciu-. rului n unele ritualuri de invocare a ploii (Paparuda) atest asimilarea iui cu cerul, cu darurile ce se revars din cer. Nu poate fi exclus nici ipoteza unei strvechi asimilri a ciurului cu matricea feminin, ceea ce ar explica prezena lui n unele practici premaritale de ghicire a ursitului, n ceremoniile nupiale sau rituri de stimulare a fertilitii si fecunditii cf. obiceiului cernerii fainei": flcul si fata cern fina innd sita mpreun; din aceast fin se coc plcinte pentru nunt (Tipol, Hasdeu, 436). CLTITA: Foaie de aluat subire prjit cndva pe o piatr ncins. La o seam de popoare din estul Europei si Asiei, e o mncare ritual, folosit n practici divinatorii si au-gurale. Semnific un principiu feminin, fiind asociat Lunii, desi uneori denot si un simbolism solar (n miturile unde Soarele e de gen feminin). CLEPSIDE: Simbol al curgerii inexorabile a timpului spre moarte. Cele dou pri ale clepsidrei cores41 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE

pund cerului si pmntului, iar firul de nisip este leg tura dintre ele; prin rsturnare, sensurile acestei legturi se inverseaz. Clepsidra demonstreaz succesiunea vidului si a plinului, intersanjabilitatea principiului masculin (sus") si a celui feminin (jos"). ncheierea curgerii nisipului semnific sfrsitul unui ciclu. n forma a dou triunghiuri suprapuse si unite la vrf, imaginea clepsidrei apare n neolitic si este o imagine nuclear a Zeiei regenerrii (M. Gimbutas, p. 81). 6 regsim si n tamburulclepsidr a lui Civa, do-mani: cele dou triunghiuri inversate reprezint principiul masculin (ling) si cel feminin (Yoni), iar punctul de contact este bindu, originea manifestrii, izvorul vieii. CLQPOT.-^Simbolismul su se datoreaz mai ales sunetului produs, dar si formei de alctuire. Sunetul clopotului se asociaz vibraiei primordiale, revelaiei divine, glasului transcendenei, tunetului, armoniei, chemrii la meditaie si la supunerea fa de imperativele divine. Este mijlocul comunicrii dintre cer si pmnt. La noi, clopotele se trag pentru alungarea norilor de grindin , pentru ndeprtarea bolilor si a altor pericole, dar si n scopuri fertilizatoare: ,,Ca s creasc cnepa se trag toat ziua clopotele, n ziua de Pasti si de zgomotul acela creste" (Voronca, 1059). Prin forma sa de alctuire, clopotul reprezint si o unificare a principiului masculin (limba clopotului) cu cel feminin (cmasa n form de par). Acest simbolism transpare si n unele practici cunoscute la romni: n Bucovina, fetele se spal cu apa n care s-a splat limba clopotului, creznd 42 c-apoi vestea li va merge asa departe cum merge sunetul clopotului si vor fi asa de curate ca si clopotul" (A. Gorovei, Credine si superstiii, p. 7). Biserica apusean a introdus clopotele n secolul al V-lea, iar cea rsritean n sec. al. IX-lea, pentru a anuna nceputul serviciilor divine. Principalele lor funcii simbolice erau rezumate n versurile latine: vivos voco, mortuos plango, fulgura frango (pe vii i chem, pe mori i plng, fulgerele frng). Clopotul a servit si n viaa profan, ca mijloc de alarm, de adunare a populaiei si de salutare a unor nvingtori. Patria lui de origine pare a fi China. CLOVN: Personajul grotesc clin vechiul teatru englez sau de circ, (bufonul, m scriciul) este un gen de ,,rege" inversat, jucnd rolul principal n timpul spectacolelor carnavalesti, n reprezentaiile ce imit _ scenariile lumii ntoarse pe dos1'. Clovnul substituie majestatea cu gluma si ireverena, victoria cu nfrngerea, frica sau plnsul cu rsul etc. Bufonul regelui reprezint constiina ironic, menit s ridiculizeze autoritatea n toat ngmfarea si suficiena ei; uneori e dublul persoanei umane; e

facultatea de introspecie critic, menit s armonizeze personalitatea. Clovnul ntotdeauna apare ca o parodie ncarnat. COAD: Coada animalelor din bestiarul simbolic universal are o semnifica ie phalic; este adesea privit ca parte a corpului n care se concentreaz toat puterea animalului. Coada de cal pus n b (tuiul) e stindardul popoarelor turco-mongole si poart semnificaia puterii si supunerii n faa forei. COASAi Este un atribut simbolic al mor ii, desi imaginea scheletului cu coasa n mn apare n Europa abia n secolul al XV-lea. n calitatea sa de instrument al egaliz rii inexorabile, coasa a preluat mai vechiul simbolism al secerei. n folclorul romnesc, coasa (ca si alte obiecte metalice tioase) are funcii apo-tropaice si propiiatorii: ea se pune sub faa de mas la srbtorile Crciunului, se foloseste la vindecarea junghiurilor (mai ales la femei), este prezent n alaiul Dr-gaicelor (O. Brlea, Fol. rom., I, 407). COCOR: n China si Japonia este simbolul longevitii si fidelitii, puritii si imortalitii. La multe popoare, inclusiv la cele din aria noastr cultural, este vestitorul primverii, mesager din alte lumi, pasre augural. La romni, zilele lor sunt ntre 79 martie; cnd strig peste sat, vestesc oamenii s ias la plug; dac zboar sus anul va fi srac, dac zboar jos anul va fi mnos. Pentru a determina stolul de cocori s coboare pe pmnt ca s transmit puterea lor sacral ogoarelor, se recurge la urmtoarea practic magic: Dac atunci cnd trec n zbor cocorii se nfige un cuit n pmnt ei se opresc, se nvrtesc mereu si cad chiar" (S. FI. Marian, 1883, II, 345). COCOS;) Aceast pasre se asociaz brbiei si curajului n lupt, predominanei principiului masculin, n mitologiile lumii, cocosul este un simbol solar. El ntruchipeaz lumina, cu toate valenele ei cosmice si spirituale. n Grecia antic, el este atributul zeilor solari (Apol-lo). n Cartagina antic, n mazdeis-mul persan, la vechii slavi sau la indienii pueblo din America, cocosul (mai ales cel alb), este o pasre a luminii, care prin cntecul su vesteste zmislirea Aurorei. n simbolistica crestin, cocosul semnific lumina si inteligena suprem ce vin de la Dumnezeu; el apare, totodat , ca o emblem a lui Isus Hristos. De o veneraie deosebit se bucur cocosul alb si la popoarele islamice, unde este considerat prieten al Profetului" Mahomed. Ca vestitor a): luminii, ce vine s risipeasc

ntunericul nopii, cocosul este considerat dusman redutabil al tuturor forelor ntunericului. n credinele romnilor (ca si ale altor popoare), la auzul primului cntat de cocos dispar toate duhurile rele; dracii, strigoii, stimele, vrcolacii etc. Prezena cocosului purific" si sacralizeaz" orice loc, l sustrage de sub incidena haoticului si aleatorului, transformndu-1 ntr-un spaiu cultural". De aceea, n bocetele romnesti, infernul (lumea umbrelor) este un loc unde cocosul nu cnt"; iar n descntecele populare boala este alungat n locuri necurate", unde nu se semnaleaz prezena acestei psri-Fugi, deochi, / Dintre ochi..., j S te duci, iar duci, / Unde popa / Nu toac, / Unde fata / Nu joac, Unde cocos nu cnt" (G. Dem. Teo-dorescu, 422). Cocosul este un animal apotro-p a i c, ap rtor att mpotriva spiritelor rele, ct si mpotriva bolilor de tot felul. Efigia lui se pune pe turlele bisericilor si clopotnielor, unde simbolizeaz veghea sufletului 43 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE n adstarea sosirii Duhului, a zmislirii Marii Aurore" (Durnd, 184). Integrat n marea familie a sin1 holurilor timpului si devenirii, cocosul este un animal a u -g u r a 1, prevestitor al faptelor viitoare. La chinezi, semnul ki indic att noiunea de cocos", ct si pe 'cea de bun augur". Uneori, el poate fi si prevestitor al unor evenimente funeste; de pild, se crede c el poate s anune moartea cuiva. Aceast latur a simbolismului cocosului apocaliptic" a fost valorificat n operele lui Victor Eftimiu (Cocosul negru) si de Lucian Blaga: Cocosi apocaliptici tot strig, / tot strig din sate romnesti, / Fnt-nele nopii / deschid ochii s-asculte / ntunecatele vesti" (Peisaj transcendent). . i Ca multe alte simboluri zoomorfe, cocosul este nvestit cu darul cunoasterii secretelor vieii si morii. De aceea, el ndeplineste si rolul unui animal psihopomp. n aceast dialectic a inversiunii simbolului, bazat pe comutarea polilor opusi (via-moarte, luminntuneric, cerpmnt), totusi predomin faetele senine si benefice ale cocosului mito-folcloric. Att cocosul solar, ct si cel htonian se asociaz mai ales forelor vieii. El ntruchipeaz fertilitatea pmntului, fecunditatea oamenilor; este o ntrupare a spiritului grului". Simbolismul luminos al cocosului mito-poetic a fost redat ntr-un chip genial de marele nostru Brncusi n al su Cocos de bronz" (1935). Strigtul ndreptat spre cer al acestui cocos pmntean este o chemare a luminii si totodat un semnal de alarm mpotriva pericolului invadrii planetei noastre de fore strine raiunii si ordinii.

CODOBATUR: La o serie de popoare ale Asiei Orientale e o pas re demiurgic si erou civilizator. De la ea nva dragostea cuplul primordial japonez Izanaghi-Izanami. Este una din juc riile preferate ale Afro-ditei simboliznd farmecele de dragoste. La slavi (la rusi, ea se numeste triasoguzka) este un epitet al femeii flusturatice. Dup cum arat si numele ei romnesc, coo(s)batur, principalul punct de fixaie a imaginaiei populare a fost coada lung a psrii, aflat n permanent miscare, explicat, de regul, printr-o pedeaps divin. Se numr printre vestitorii primverii. v COLAC:)Coptur ritual, cunoscut la multe popoare, e un simbol cultural cu multiple semnificaii. El mediaz opoziiile copt-necopt, na-tur-cultur; stabileste legturile dintre cei vii si cei mori, dintre cer si pmnt, dintre zei si oameni. Colacul ritual (rotund) este simbolul Soarelui sau al Lunei, semnificaie susinut prin ornamentele sale care transfigureaz o hierogamie cosmic. E obiect al sacrificiului ritual, nlocuind jertfele animale, dup cum indic si etimologia lui n limbile slave: n rus: korovaj (korova vac", n bulgar: jalovica colac" si vac". n tradiia romneasc, colacul e simbol al fertilitii si ofrand ritual, strns legat de cultul morilor. Colacii de Mcinici (9 martie) si de alte srbtori ntru pomenirea morilor au o nfisare antropomorf, lucru reflectat si n denumirile lor (mcinici, bmdosi, capetele, sfini etc). 44 IVAN EVSEEV COLIBRI: Pasrea-musc a celor dou Americi, cu penajul ei multicolor, hrnindu-se cu polenul florilor, are o mitologie bogat si o simbolistic dezvoltat n folclorul triburilor -amerindiene. Este erou civilizator si un agent fecundator al naturii. Se asociaz principiului masculin activ, erotismului, dup cum arat si denumirea ei brazilian passaro beja-flor ,,pasrea-srut floarea". COLINDA: Colindatul este unul din cele mai persistente si reprezentative obiceiuri tradiionale romnesti de Crciun si de Anul Nou. Cete de copii, de regul biei sau flci, denumii colindtori, se deplaseaz pe la casele oamenilor, interpretnd cntece de urare (colinde) si primind de la gospodari daruri. Textele colindelor, cu un vast repertoriu tematic, reprezint stratul arhaic al folclorului romnesc; desi unele din ele au mprumutat imagini si teme crestine, majoritatea lor au un coninut laic, precrestin, cu numeroase elemente de mit si legend. Colindatul e o manifestare artistic sincretic mbinnd textul cntat cu pasaje recitate, nso ite uneori de muzic instrumental, gestic si plastic

popular. Colindatul este un ritual cu funcionalitate magico-sim-bolic foarte complex: augural, apotropaic, de stimulare a fertilitii solului si fecunditii oamenilor, de iniiere a tinerilor etc. COLIVA:) Aliment ritual; gru fiert ndulcit cu miere sau zah r si amestecat cu miez de nuc, mprit pentru pomenirea morilor, la nmormntri si parastase. Adoptat n biserica ortodox, aceast ofrand ritual destinat cndva mbunrii spiritelor strmosilor si asigurrii fertilitii sau fecunditii, continu s menin simbolismul su fundamental: cel al legturii dintre cei vii si cei mori si al reglementrii vieii sub toate aspectele sale. COLOAN: Prin verticalitatea sa, coloana simbolizeaz ascensiunea, legtura dintre cer si pmnt, depsirea condiiei terestre. Ea mprumut simbolismul arborelui vieii si axei lumii. Ca ntruchipare a forei zeilor si eroilor, coloana (columna) e simbolul victoriei. ncadrate n pori sau asezate la hotare, coloanele marcheaz limita, trecerea de la o lume la alta, grani ele lumii cosmicizate (cf. Stlpii lui Hercule). Izomorf coloanei vertebrale a omului, n plan spiritual, coloana marcheaz etapa afirmrii de sine a personalitii, punnd n eviden tria de caracter si sacrificiul de sine. Este un simbol al virilitii masculine. Coloana frnt, folosit mai ales ca monument se-pulcral, simbolizeaz viaa si cariera ntrerupte brusc si timpuriu. COMOARA: Orice comoar (tezaur) din lumea imaginarului simbolizeaz o valoare de ordin moral si spiritual. Ea este o manifestare fenomenologic a unei esene divine si simbol al cunoasterii esoterice. Tezaurul este un dar al cerului, ce se descoper n urma unor intense cutri si a numeroase sacrificii. Toate obstacolele n calea cutrii (monstrii, balaurii -pzitori, pdurile de netrecut, tlharii etc.) simbolizeaz greutile de ordin moral. Ambivalena comorii este subliniat n mitologie de faptul c ea este pzit de balauri. Povestirile populare despre comori formeaz un corpus apreciabil de texte din 45 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE folclorul universal, n care este me- de simbolismul p srii, lucru reflec-reu subliniat ambivalena oricrui tat si n construcia ambarcaiunilor tezaur, aductor de fericire si bog- din antichitate, care. H mi.u ie dar si izvor, de cs ci C1T * ^unauucia ambarcaiunilor din antichitate, care, de multe ori, aveau un gt de pas re, iar navele de rzboi un cioc metalic (nai>is

COPIL: Simbol al inocenei, al pu- rostrata). Imaginea brcii e asociat ritii, al promisiunilor viitoare, aso- cltoriei, fie celei lumesti, pe m-ciat strii primordiale a omului, na- rile si oceanele pline de mister si nemea cderii n pcat. n mitologia cunoscut, fie ultimei c ltorii a su-diferitelor popoare gsim tema prun- fletului n mpria morii sau in cului divin, orfan, prsit de oameni, lumea unde nu exist nici ntria-dar iubit de ii- "' '"*- ~~ " ' tare. nici rin**** , prsit de oameni, ___ uuuc hm dar iubit de zei; el este un fel de tare, nici durere". fiu al lumii", c ruia i vor reveni funcii demiurgice si civilizatoare. Copilul e asociat cu soarele care renvie, aprnd pe cer n fiecare diminea. mprp.ii 4-A, CORB: Este o pasre puternic se-miotizat n toate culturile lumii, a-vnd cnd un simbolism funebru si malefic, cnr! i"i nianu pe cer n fiecare di- __^. un ainjuonsm funebru si minea, mereu tnr. Aceast tem malefic, cnd unul pozitiv si lumi-apare si n mitologia zeului ren- nos. La romn; 0+ -viat" (Dionysos), fiind asociat si u-nui cult falie. Valenele magico-sim-bolice atribuite copilului si-au gsit expresia n strvechile rituri ale jertfirii unui prunc la construcia unui templu, la mbuna unui pozitiv si lumi nos. La romni este o pas re ce prevesteste nenorociri: moarte, boal, viscol, ploaie etc; n schimb, n China sau Japonia, corbul este o pas re solar si de bun augur. Iar n mito__ i4f j^iujiic xa construcia unui logia unor popoare paleoasiatice templu, la mbunarea unui zeu, la (ciukci, koriaici, itelmeni) sau a in-ns ntosirea unui rege; tot pe adienilor ori eschimosilor din Anie-ceast for se ntemeiaz si prtiei- rica de Nord este un strmos de-parea copiilor la anumite ceremonii miurg, erou civilizator sau trickster. augurale, cum sunt, bunoar, colin- Este un mediator ntre var si iarn, dele la romni. ntre uscat si umed, ntre cer si pmnt. Particip la miturile diluvieCORABE: Arhetip al oricrui ne. I se atribuie proprieti profetice vas este Arca lui Noe, asociat unei si apare ca simbol al nelepciunii. n case, unei goace protectoare, pnbasmele noastre <=o w*-" - -' tecului matern, devenit simbolul bisericii salvatoare. Corabia evoc ideea forei de rezisten si securitii ntr-o trecere dificil. n plan cosmologic, ea corespunde unui astru ce se roteste n jurul unui Centru, iar n planul realit ilor terestre este i-maginea vieii w "1 vuxiwniur terestre este i-maginea vieii care l aduce pe om spre un anumit centru. Corabia, barca,

nava, luntrea etc. sunt si vehicule mortuare care transport sufletele pe lumea de dincolo. Din acest punct de vedere, corabia se apropie 46 alexie ca simbol al nelepciunii. n basmele noastre se prezint adesea ca acolit al eroului solar. Este folosit n medicina popular ca antidot mpotriva unor otrviri si ca balsam n unele boli grele. l ntlnim uneori n heraldica romneasc si n legendele ntemeierii. CORN 1: Acest arbust, cu esena lemnoas dur si cu florile ce apar naintea frunzelor, n primvara timpurie (Cornus mascula), n sud-estul Europei si n Balcani, e simbolul triei si sntii. Este folosit n practicile magice de stimulare a sntii si fecunditii, la producerea focului viu". La noi, lemnul de corn e materialul preferat pentru confecionarea btelor ciobnesti, care, pe lng rosturi practice, mai aveau si o serie de proprieti magioo-simbo-lice. CORN 2: Cornul (bourului, taurului, berbecului) simbolizeaz puterea, fiind asemnat cu cornul Lunei, sau cu razele Soarelui. Aceasta este si semnificaia coarnelor atribuite u-nor personaje divine (Moise n sculptura lui Michelangelo) sau malefice (Dracul), precum si a coarnelor purtate pe coiful lupttorilor din diferite ri (galii, vikingii etc.) sau a celor purtate pe capul vn torilor din Africa sau America. Cornul e un simbol al abundenei si fecunditii. Cornul abundenei, umplut cu gr-ne si fructe, n tradiia greco-roma-n, este emblema unor diviniti ale naturii (Bachus, Ceres). Cornul intr in constelaia simbolurilor fecunditii prin asocierea sa cu principiul masculin viril. Cornul este si un izvor de sntate, dup cum atest folosirea coarnelor de cerb sau inorog" la prepararea diferitelor droguri ale imortalitii sau longevitii; acelasi substrat magico-simbolic avea si obiceiul de a bea vin dintrun rhiton corn ritual ferecat n aur sau argint, folosit de persi, scii, greci si traci. Coarnele de bour sau ele berbec au si o funcie apotropaic; de aici a rezultat obiceiul agrii lor de garduri sau al asezrii pe acoperisurile sau pe pereii caselor n u-nele zone din ara noastr. Ambivalena coarnelor instrument de aprare, dar si unealt a agresivitii, apare destul de pregnant si n crestiIVAN EVSEEV nism, unde e semnul puterii divine (I Sam. 21, Ps. 89.18; Dan. 7.8), dar si un atribut al fiinelor demonice (Azazel). COROAN: Aceast podoab pentru cap n form de cerc din flori, din metale si pietre preioase, oferit nvingtorilor sau purtat de regi si mprai, semnific participarea la o lume celest; ea indic natura

suprauman, divin a purttorului. Este si un simbol solar (coroana cu raze a lui Mithra ori Helios sau coroana fcut din aur). Coroana (cununa) de lauri oferit nvingtorilor semnific si o victorie spiritual; ea poate fi semnul unei iniieri. Cununa denot si un simbolism al principiului feminin, fiind unul din atributele principale ale miresei n cadrul ceremoniilor nup iale. Ca metonimie a fetei, coroana apare si n numeroase practici magice prema-ritale (cnd fetele si arunc coroniele de flori pe apa unui ru sau le aga de un pom simbol asocial masculin). Coroana (de spini) e semnul martirajului. Datorit formei sale circulare, coroana se asociaz timpului: cununa anului se numeste anul bisericesc cu srbtorile sale mpletite ca o cunun. COSIA: Spre deosebire de pilozitatea masculin, asociat virilitii si bogiei, prul feminin are o ambivalen mult mai pronunat. Principala podoab feminin, prul e un simbol al seduciei carnale, al ispitei, de unde interdicia pentru femei de a intra n biseric cu capul descoperit sau de a se arta n acest fel n orice loc public (n lumea islamic sau pentru femeile mritate n ortodoxismul oriental). Unui pu47 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ternic proces de semiotizare cultural a fost supus opoziia pr mpletit (aranjat, pieptnat) pr despletit. Cuvntul cosi e un mprumut slav (kosa, kosica), care, la rndul s u, e nrudit cu grecescul kosmos. Prul pieptnat sau mpletit n cosie e un semn al culturii, al cosmic cizrii, cci, n descntecele noastre, lumea haosului, n care sunt exorcizate bolile din corpul omului, are ca unul din semnele sale conotative: locul unde fata nu se piaptn". G. Durnd include prul feminin n constelaia simbolului apei negre, nocturne, n care intr ntunericul, tenebrele, tristeea, moartea, lacrimile (DSAI, 120), iar G. Bachelard insist n complexul Ofeliei" asupra prului care pluteste si contamineaz, puin cte puin, imaginea apei (BEK, 114). De fapt, aceast asociere a prului feminin lung si despletit cu apa (ploaia) e foarte veche, deoarece femeile romane umblau despletite ca s provoace ploaia, iar locul preferat de pieptnare a nimfelor este malul unei ape. Felul de a-si aranja si purta prul este un semn al strii sociale. n aria noastr cultural, cosia (cosiele) reprezint semn de identificare pentru fat sau pentru femeia nemritat, de unde si expresia a mpleti cosi alb a rmne nemritat, fat btrn.. COOFANA: Numit la noi si arc, este o pasre prevestitoare, limbut si hoa. Mesajul ei poate fi

de bun augur sau de ru augur: dac cnt pe acoperis, anun sosirea oaspeilor sau o veste bun la cas, cnd coboar pe artur sau dac mnnc porumbul - secet, dac se adun n stol furtun, dac ip strident iminena unei nenorociri (S. FI. Marian, 1883, II, 5758). Din cauza slbiciunii ei pentru obiectele strlucitoare este asociat oglinzii, iar prin aceasta intr n grupul simbolurilor reflectrii, cunoasterii, luminii, devenind un agent uranian, asa cum se ntmpl n aria culturii chineze. La popoarele fino-ugrice, iar apoi si la slavii rsriteni, numele acestei psri (soroka) e folosit si pentru o podoab de cap specific femeilor mritate. n folclorul nostru, ea e tot un simbol feminin, conotnd ns nu att vrsta, ct comportamentul femeie glgioas, guraliv, turbulent si agasant (M. Co-man, 1988, II, 73). I se atribuie, totusi, unele virtui apotropaice: prins si rstignit pe gard, ea apr de duhurile rele (S. FI. Marian, 1883, II, p. 60). COVOR: Urzirea (eserea) unui covor e asimilat unui act demiurgic. Prin desenele si culorile sale, covorul este o imagine a lumii (imago mundi) n multitudinea formelor ei de manifestare. Acest simbolism e prezent att la covoarele orientale, ct si la scoarele si chilimurile romnesti. Covorul reprezint ntotdeauna un cosmos organizat si, n a-ceast privin, aminteste de man-dala tibetan. Are un rol magic au-gural sau protector. n mijlocul covorului poate fi ntlnit imaginea arborelui vieii, n ramurile cruia zboar sau stau psri, iar deasupra se afl soarele si luna (= lumea celest). Lng trunchiul copacului ntlnim esute figuri umane sau animale (cprioare, cerbi etc.) ele marcheaz intermundul; la rdcina copacului gsim broaste estoase, pesti sau alte animale htonice si acvatice este nivelul subpmntean. 48 IVAN EVSEEV Este un simbol al totalitii cosmice, n aspectul su paradisiac, denotnd fericirea, bogia, abundena. Poate fi sinonim al grdinii, casei sau templului. Textul", mesajul simbolic al covorului foloseste pe larg semnificaia culorilor: galbenul auriu denot putere si mreie, albul puritate si lumin, rosul bucurie si for, verdele renovare, renastere, albastrul cerul si speran etc. n literatur poate fi o metafor a textului, a scrisului, a creaiei poetice. CRANIU: E un simbol ce repet o bun parte a semnificaiilor capului. Cultul si magia legate de

craniu, care dateaz din civilizaiile paleoliticului, au ca punct de plecare omologarea craniului cu centrul vital al omului si cu bolta cereasc. Estejim-bolul naturii muritoare a omului, dar si ceea ce rmne dup moarte. n simbolistica masonic si a altor societi iniiatice, craniul simbolizeaz moartea fizic, pur corporal, privit drept preludiu la o renastere n domeniul spiritului. Un craniu asezat ntre dou oase (tibii) ncrucisate, devenit astzi semnul de avertizare a unui pericol mortal, a fost, iniial, un simbol al perfeciunii spirituale. n iconografia crestin, craniul apare frecvent ca semn al desertciunii vieii omenesti, fiind adesea atributul penitenilor si anahoreilor. Craniul cu cele dou oase ncrucisate de la baza Crucii lui Isus aminteste de faptul c ea a fost ridicat (conform u-nei legende crestine) pe locul mormntului lui Adam, iar Hristos fiind Noul Adam. n mistica indian si n cea a Evului mediu exist credina c prin craniu, la nivelul vertexului, trece un canal de comunicare ntre mundus sensibilis si mundus intel4 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale lectualis. De aceea, la moartea yoghi-nilor exist un obicei n cursul cruia li se sparge craniul n vrful crestetului, urmnd ca sufletul s ias prin aceast gaur si s se ntlneasc cu spiritul universal. Printro asemenea crptur iese si zeia Athena din capul lui Zeus. CRAB: Acest animal acvatic are o mitologie si o simbolistic dezvoltat la popoarele locuind pe rmurile mrilor si oceanelor. Este un animal lunar, dar si semn zodiacal (al Cancerului). Posed funcii demiurgice, aidoma broastei estoase, crocodilului sau elefantului; este un avatar al forelor vitale transcendente, n culturile africane, el este adesea ncarnarea unui demon al r ului. Simbolismul su se ntretaie si se confund cu cel al racului. CRAP: Peste cu solzi aurii, puternic si cu o via lung, posed o simbolistic bogat mai ales n China si Japonia, unde e considerat un animal de bun augur, vehicul si mesager al zeilor; se poate transforma usor ntr-un dragon naripat. Simbolizeaz curajul si perseverena. E si un semn al virilitii si supremaiei intelectuale. A oferi unui student din aceste ri un crap nseamn a-i dori succes la examene. Este si un model al triei n faa morii. Plasarea unui crap de hrtie pe acoperisul casei are o funcie augural si apotropaic. CREPUSCUL: Amurgul, apusul soarelui, asfinitul reprezint sfrsitul unui ciclu, prin care se prepar o nou renastere. Este un simbol cronotopic, deoarece este legat de loc (de simbolismul Vestului) si de

timp sfrsitul unei zile, anunnd 49 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE o rnvii 5"""o nou auror. Imagine a clipei suspendate, ntre zi si noapte, amurgul e mai mult rememorarea unei zile trecute, plin de melancolie, spre deosebire de lumina crepusculului dinaintea ivirii corilor, ntotdeauna plin de speran si promisiuni. CRIN: Crinul alb semnific puritatea, inocena, virginitatea. n crestinism e simbolul Sfintei Fecioare. Simbolismul acestei flori n form de cup, ce adun rou nop__________ii, este permanent lunar si feminin, legat de dragoste, regenerare si prosperitate. A fost emblema regilor Franei si semn heraldic foarte rspndit n Europa, ceea ce a fcut s i se atribuie epitetul de floare a gloriei", alturi de cel de floare a lacrimilor". Poate datorit pistilului su puternic si proeminent, crinul, mai ales cel rosu, are si latura unui simbolism masculin, ceea ce asociaz acestei flori conotaii androgine, att de evidente, la noi, n poezia lui Al. Ma-cedonski. Are si anumite legturi cu moartea si cu lumea de dincolo. Per-sephone a fost rpit de Hades si dus n infern n timp ce culegea crini si narcise. ce a provocat-o. Particip ntotdeauna la un simbolism uranian. Tronul zeilor ceresti este de cristal lumin solidificat". n basme, ntlnim palate de cristal (de clestar), muni de clestar, grmezi de diamante cucerite de erou de la zmeu; cristalul e unealta n zdrvan a eroului, avnd puteri magice asupra vieii si asupra morii. CRIZANTEM: Este un simbol solar, asociat ideii imortalitii si longevitii. A fost aleas ca emblem a casei imperiale japoneze. n Europa, ea este o floare a toamnei, a linistii dup terminarea muncilor agricole, prezent n zilele de cinstire a mosilor de toamn". CRISTAL: In simbolistica mineralogic a antichitii, cristalul e considerat un embrion ce creste n pmnt si reprezint un diamant necopt. Prin transparena sa, cristalul e un exemplu al reunirii contrariilor, intermediar ntre vizibil si invizibil, simbol al limpezimii, puritii si inteligenei, n crestinism e simbolul Sf. Fecioare, din care s-a nscut lumina adevrat si divin, reprezentat de Isus Hristos. n samanism, cristalul e piatr a clarviziunii prin care samanul caut boala sau pe cel 50 CROCODIL: n mitologia multor popoare este un animal cosmofor, st pn al apelor primordiale si suport al universului. Reprezint un intermediar dintre ap si pmnt si este inclus n simbolistica si

mitologia ciclurilor de regenerare a naturii. n gliptica maya e asociat nuf rului si lunii patroana cresterii vegetaiei. Un complex cult al crocodilului l g sim n civilizaia egiptean; este adorat mai ales n orasul Shedit, numit de Herodot KrokodUopolis. I se ridicau temple, i se cntau imnuri sl i se ofereau jertfe umane. Este ntruchiparea zeului Sohek devoratorul celor ce nu se pot justifica n timpul psihostaziei; ulterior, e identificat, cnd cu Seth zeul mor ii, cnd cu Re zeul luminii. La triburile africane particip si la riturile de iniiere a tinerilor, unde reprezint animalul mitic devorator si regenerator, asociat arhetipului matricei (va-giri dentata). In Biblie, crocodilul este Leviathanul ntruchipare a haosului primitiv, demon al rului. . D DEGET: Fiecare din cele cinci degete ale minii are o semnifica ie simbolicii proprie. Dintre ele e mai cunoscut semnificaia degetului arttor care particip n mod activ la gesticulaie, ca semn de chemare si de orientare sau indicaie, apel la atenie (degetul ridicat n sus) etc. Semiotica gestual, la care particip aproape toate degetele minii drepte, iar uneori si ale celei stngi, deriv, n multe cazuri, din tradiii arhaice legate de semnificaia fiecrui deget, de la mn sau de la picior. Degetul mare, n diferite tradiii culturale, e semnul masculinitii. Indexul (degetul arttor) este simbolul judecii; degetul mijlociu exprim afirmarea de sine; anularul (inelarul) se leag de funcii sexuale, de dorine si apetite, iar auricularul (degetul mic) este degetul puterilor oculte: adesea falanga acestui deget e sacrificat n semn de doliu. Degetele se pun uneori n leg tur cu planetele, n folclorul popoarelor europene este valorificat identificarea degetului mare sau mic (fr. pouce poucet) ca simbol solar si falie, relevat n personajul avnd epitetul Degeel". 4" Simbologia romneasc, din pcate, nu dispune de lucrri speciale consacrate semnificaiei mitologice si semioticii degetelor n cultura popular tradiional. DELFIN: n simbolistica si orna-mentica antic, delfinul, prin asociere cu Arion, fiul lui Poseidon si al Demetrei, este simbolul inocenei, n opoziie cu leviathanul devorator; este legat, de asemenea, de ndejde, renastere, salvare (exist mitul delfinului ce salveaz oamenii de la nec). Crestinismul a preluat valorile pozitive ale delfinului, fcnd din el unul din simbolurile lui Isus Hristos si al

nvturilor crestine. n mitologia popularii romneasc, Dulful mrii este un personaj fabulos, un fel de duh al Mrii Negre, pomenit n colinde, fr indicaii precise privind funciile sale mitice. DEMON: n gndirea mitologic a grecilor antici, demonii sunt fiine divine sau semidivine, identificate cu spiritele strmosilor, cu geniile tutelare. Daimonul formeaz o parte a constiinei, avnd facultatea de a 51 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE dirija destinul, n sens bun sau, uneori, n sens r u. Cel posedat de un daimon era considerat protejat de zei, pentru c avea ingenin echivalentul inspiraiei. Acest ultim aspect, adic latura malefic a daimonului grecesc, a fost preluat si valorificat n crestinism, unde Demonul devine Satan (Diavol) sau i reprezint pe ngerii rzvrtii mpotriva lui Dumnezeu, n mitologia romneasc, demoni arhetipali ai rului si ai morii sunt spiridusii, tricolicii, pricolicii, moroii si strigoii si alte duhuri rele, ce se amestec mereu n viaa oamenilor. DESERT: Desertul e antitez a grdinii raiului. Semnific o realitate steril, locul ispitelor si sediul duhurilor rele. Isus si muli dintre eremiii crestini (Sf. Anton) au fost ispiti i n desert. Pustiul este si locul de trecere spre Pmntul fgduinei", unde singura speran este n Dumnezeu. Eremiii (gr. eremos pustiu") se retrgeau n desert pentru a nfrunta natura lor pctoas numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Desertul este locul mirajelor (fata morgana), dar si al revelaiilor divine. Desertul mai semnific moartea: zeul egiptean Seth este stpnul morii si al desertului. Metafora desertului sufletului este imaginea lipsei de credin, de speran, de ideal si inspiraie. DIAMANT: Aceast piatr preioas este simbolul limpezimii, perfeciunii, inteligenei, fiind asimilat n alchimie cu piatra filosofal. Datorit duritii sale, este simbolul triei si puterii spirituale: tronul lui Budha este de diamant. n tradiia occidental e simbolul suveranitii universale, al incoruptibilitii si realitii absolute. Este un talisman universal, ferind de toate bolile si nenorocirile. Se crede c mpiedic desfrul si favorizeaz castitatea. Numele pietrei, se descifreaz n unele limbi drept deviz a dragostei divine (diamant=dio+amando). n basme, eroul solar, dup ce omoar un zmeu sau balaur, gseste n stomacul sau n easta lui fie diamante, fie alte pietre preioase, simboliznd o izbnd spiritual si putere suprauman. DIAVOL: Numele grecesc al acestei fiin e mitice, diabolos, nsemna la origine clevetitorul", iar

echivalentul su din latin, diabolus acuzatorul". Este cunoscut si sub numele de Satan(a), Belzebut, Mamona, Lucifer, Belial etc. Ca ntruchipare a rului universal si ca adversar al lui Dumnezeu este, cum spune A. H. Krappe, o instituie" universal. Numele lui, tabuizat n multe limbi, are numeroase apelative eufemistice, care n limba romn coincid cu cele ale dracului. D. reprezint att rul de orice natur, ct si tentaia rului, ispita arm de a instala propria dominaie si de a deposeda omul de graia lui Dumnezeu. Apare sub nfisarea de sarpe sau dragon. De fapt, mosteneste nsusirile acestor simboluri ancestrale avnd form compozit cu unele caracteristici de hermafrodit. Pe plan psihic este expresia forelor dezintegrate ale persoanei; de aceea, cnd apare ntr-o ipostaz antropomorf, are unele atribute animale: gheare, coarne, aripi de liliac etc, semnificnd instinctele primare. Este aproape ntotdeauna schiop deficien fizic pe care o au unele diviniti htoniene sau cele ale focului 52 devorator. Dup cum arat numele su latin (Lucifer), el este legat de lumin si cunoastere, folosite ns n scopuri malefice. Poeii romantici au exaltat titanismul D., fcnd din el uzi geniu al rzvrtirii, o fptur superb, de o atracie fascinant (Mil-ton, Byron, Madch, Lermontov). IVAN EVSEEV n actele de magie simpatetic, deoarece sunt o adevrat sinecdoc a omului, reflectat si n dictonul biblic dinte pentru dinte". DIMINEAA: Este simbolul victoriei luminii asupra ntunericului. E timpul zilei, cnd lumina este nc necorupt, pur; de aceea, este simbol al puritii si sinceritii: rugciunile principale se fac dimineaa. D. este ora vieii paradisiace, timpul ncrederii n sine si n alii, timpul orientat spre viitor, timpul promisiunilor si speranelor. Dimineaa, zorile si rsritul au fost ntotdeauna iubite de ranul romn, asa cum rezult si din aceast mrturie a unui stean, nregistrat de echipa sociologic a lui D. Gusti: Cnd s-arat rosaa pe cer, pare c esti alt om si c lumea ntreag e alta. Lumina de la Dumnezeu si ea aduce numai bine. Asa a lsat Dumnezeu s se schimbe toate. Cnd s-arat zorile, parc-i facerea lumii" (E. Bernea, J 92). DISC: Aceast pies, prin asemnarea ei cu cercul, roata sau inelul, are o simbolic astral: se asociaz cu Soarele sau cu Luna (plin). Ca simbol uranian poate s semnifice si cerul sau divinitatea. Aceasta este si semnificaia diskosului talerul sacru din altarul crestin, folosit n timpul liturghiei,

pentru depunerea sfintelor daruri, avnd gravat pe el imaginea lui Isus Hristos. Discul ca arm de lupt sau discul atleilor se asociaz Soarelui. Discul (de piatr) cu un orificiu la mijloc este un simbol lunar si feminin, el apare drept ipostaz a unor diviniti feminine litomorfe. Discul naripat e un atribut al zeilor solari. DINTE: Dinii se asociaz masticaiei, sfsierii, agresivitii, dorinei de dominare. Acesta este si sensul mitului grecesc despre oamenii de fier, ce se nasc din din ii dragonului semnai de Iason. La multe popoare se crede c oamenii ambiiosi au dinii lungi. Pierderea dinilor este legat de pierderea tinereii, forei, vigorii., n vise e semnul slbirii energiei sexuale, al impotenei sau sacrificrii omului natural" din personalitatea celui care viseaz (Aeppli, 163). n culturile arhaice, dinii oamenilor si animalelor au o mare importan j DO> Cifr par, reprezint n simbolistica numerelor opoziia, conflictul, polaritatea, echilibrul vremelnic. Este numrul tuturor dedublrilor si diadelor, specifice structurii dualiste a percepiei lumii, nscrise n opoziiile: bineru, sacruprofan, materie spirit, masculin feminin, cer pmnt, foc ap etc. Este un simbol bivalent, cci unitatea celor doi poli poate evolua att n bine, ct si n sens ru. Semnific sinteza si divizarea, antagonismul latent, reciprocitatea ce poate fi dragoste si ur. Dar este si un numr al simetriei si frumuseii; aceast dualitate a unicului (de simplici duplex) si unitate a dualitii (de duplici simplex) este considerat drept structur a frumuseii si simetriei, vizibil mai ales n alctuirea corpului omenesc, pe care o cnt poezia 53 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE popular romneasc: Ochii ti sunt dou stele / Si farmeci lumea cu ele" (Fried, 70). Doiul este si simbolul complementaritii fecunde, ilustrat n filosofia si mitologia chinez prin legtura dintre yang si yin. Majoritatea mitologiilor lumii sunt construite pe principiul dualismului; structura dubl e caracteristic si organizrii multor societi umane, desi, de multe ori, este concurat de dinamismul si echilibrul principiului triadic. DOISPREZECE: Este produsul nmulirii celor 4 puncte cardinale cu 3 planuri (nivele) ale lumii, specifice mentalitii arhaice: lumea subpmntean, cea terestr (intermundul) si lumea cerului. Este cifra zodiacului si simbolizeaz universul n miscarea lui ciclic, spaio-temporal. In simbolistica

crestin e semnul totalitii si cifra Ierusalimului Celest: are 12 intrri, la fiecare poart stau 12 ingeri, zidurile sunt sprijinite pe 12 piloni, pereii sunt ncrustai cu 12 pietre preioase etc. DOVLEAC: nc din antichitate sunt cunoscute dou feluri de curcu-bitacee: dovleacul de consum si dovleacul gol (tigva), acesta din urm folosit la multe popoare ca vas de inut ap, vin sau alte lichide. Era o plant venerat n vechiul Egipt, fiind ntruchiparea zeiei Kolokassia. Cultul tigvei era rspndit aproape n toat Africa, n China si n Japonia. La chinezi, dovleacul-tigv e considerat un simbol al abundenei, regenerrii si imortalitii. Datorit acestui dovleac, strmosul mitic al chinezilor, Pan-kou, a fost salvat de potop. Dac astzi dovleacul este sinonim cu un cap sec si prost, n multe 54 societi arhaice el era asociat cu craniul uman, cu inteligena si cu lumina solar. n aria balcanic, tigva este legat de cultul morilor. n unele regiuni ale Serbiei ea se sparge n momentul scoaterii mortului din cas sau se pune n sicriul mortului umplut cu ap sau vin. n nordul Moldovei, copiii colind de Anul Nou avnd n mn o tigv plin cu semine pe care le arunc peste cas urnd rod bogat, ceea ce denot pstrarea tigvei n calitate de simbol ai abunden ei si n aria dacoromn (E. Bernea, 1976, 27). DRAC: Numele acestei fiine de origine greac (drakon) sau latin (draco), nseamn sarpe mare, dragon"; era un geniu protector al casei. Numai sub influena crestinismului, i s-au transferat atributele diavolului. Devenind ntruchiparea rului universal, numele lui era tabuizat; asa au aprut numeroase sinonime eufemistice populare n limba romn, unde el se numeste: necuratul, naiba, aghiu, iuda, ucig-1-crucea, cel-din-balt, cornea, tartor, duc-se-pe-pustii, han-ttar, nichipercea, blosul, vrlan, codea etc, etc. Dcoi are atributele diavolului (daimo-nului), n folclorul romnesc dracul nu este totalmente malefic, ci un fel de ru necesar; e mester n toate, priceput, inteligent, jucus; e mereu n preajma omului; el st pe umrul, stng, iar ngerul pe umrul drept. Adesea ia forma unor animale impure (ap, cine, pisic, capr, lup etc), dar nu se poate preface n oaie, albin sau cocos. Dracul n mitologia popular romneasc are multe nsusiri ale tricksterului (eroului civilizator si bufon) si poart o amprent a maniheismului de origine iranian, datorit, parial, si influenIVAN EVSEEV ei bogomilismului. Acest dualism si ambiguitatea specific dracului pe ntreaga arie cultural

romneasc se reflect n multe zictori si proverbe, din care sugestive, din acest punct de vedere, sunt: F-te frate cu dracul, pn treci puntea" si ,,Nu-i dracu att de negru, cum l crede lumea". DRAGON: Fiin mitologic complex si amalgamat (cu cap si corp de reptil si cu aripi de pasre sau liliac, cu solzi de peste etc). Este nzestrat cu capacitatea de a zbura si de a deborda flcri si fum pe gur. Poate tri n toate mediile. Reprezint monstrul primordial, ntruchipare a haosului, a forelor naturii nemblnzite. Este legat de pmnt, ap, foc si cer. n mituri si basme este rpitorul fetelor, ceea ce e o amintire a riturilor de sacrificare a fiinelor umane unor diviniti ale apelor, celebrate sub forma unei hie-rogamii (rit practicat n China si n Egipt). Mitul luptei eroului solar pentru eliberarea fetei sau slobozirea apelor oprite si nghiite de un dragon de tipul indianului Vritra este reflectarea procesului de organizare a cosmosului, de mblnzire a forelor naturii. Dragonul nvins este adesea nhmat de erou la un plug. Dragonul (balaurul) este si pzitorul comorilor ascunse, simbol al forei, stpn asupra ciclurilor vieii. Avnd a-semenea caliti, devine emblema imperial a Chinei si simbol regal n lumea celtic (dragonul rosu este emblema rii Galilor). n mitologia romneasc, funciile mitice si simbolismul dragonului sunt transferate balaurului. Drumul uneste simbolismul liniei, legturii, accesului cu cel al miscrii n timp, cu toate ntmplrile previzibile sau imprevizibile ale unei cltorii. Drumul este locul ntlnirilor neprevzute. Aici se pot ntlni, ntmpl tor, cei care normal sunt desprii de ierarhia social si de dimensiunea spaiului, aici pot aprea diferite contraste, se pot mpleti diferite destine. Drumul e asociat cunoasterii, iniierii, devenirii, transformrii, destinului. Tipologia drumurilor simbolice se pare c e mult mai variat si mai bogat dect clasificarea geografic si economic a cilor de circulaie. n mit, legend, basm, cntec sau vis semnificaia simbolic a drumului va depinde de o serie de factori legai de orientarea lui n raport cu punctele cardinale, cu un anumit centru, cu_ direcia spre dreapta sau spre stnga. Exist drumuri drepte, ntortocheate, n cerc sau n zig-zag. Sunt tt felul de drumuri zice poporul da l mai nsemnat e cel de te duce n lumea de dincolo. Omu l vede numa o dat" (E. Bernea, 1985, 46). Drumul direct si drept n antichitate se numea calea regal (via regia), cci el ducea direct spre capital, interpretat ulterior drept metafor a drumului direct ctre

Dumnezeu, calea credinei adevrate. De o mare importan simbolic este problema direciei deplasrii. Un drum nainte are un sens pozitiv de evolu ie, afirmaie si creaie. Un drum napoi e involuie, renunare, esec, de unde si credina c dac te ntorci din drum nu-i va merge bine. Un loc puternic marcat al drumului n mitologia si simbolistica popular este rscrucea, precum si diferitele locuri de trecere peste ape sau alte obstacole (punte, vad, vale etc). 55 ECLIPS: Eclipsa solar sau cea lunara sunt percepute n majoritatea culturilor ca evenimente dramatice si semne de ru augur, anunnd evenimente funeste: moarte, rzboi, molim, secet etc. Ele sunt privite ca moarte a astrului devorat de un monstru nchipuind ntunericul si haosul. Poporul romn crede c ele se datoreaz vrcolacilor. Ca s mpiedice acest fenomen, oamenii fceau un zgomot ct mai mare, trgnd clopotele de la biseric, lovind fiare si tingiri, trgnd cu pustile, iar iganii cntau din vioar (Candrea, Iarba fiarelor, 7582). ELEFANT: Puin relevant n simbolistica european, unde se asociaz cu un animal greoi, lipsit de abilitate; n ultimul secol, probabil prin importul de statuete din Orient, a nceput s se asocieze norocului, bogiei, prosperitii. Are ns un rol foarte important n mitologia si simbolistica indian, unde este un animal cosmofor, susintor si pzitor al punctelor cardinale. Este vehicolul 56 zeilor si regilor. Semnific pace, prosperitate, putere regal. Este ntruchiparea unor zei; cel mai cunoscut dintre acestia fiind Ganesha (Gane-ca): un omule cu burta mare, cu cap de elefant si cu tromp, cu unul din coli rupt si stnd pe un soarece sau pe un lotus. ntruchipeaz cunoasterea indian, care caut s surprind toate opoziiile si paradoxurile acestei lumi. EKOU: Este o fptur mitic cu puteri supranaturale, care posed o sacralitate virtual si o potenialitate magic, reputat, datorit rolului su extrem de important n comunitatea etnocultural din care face parte. De regul, este fructul unei iubiri dintre un zeu sau o zei si o fiin pmntean, simboliznd astfel unirea forelor terestre cu cele ceresti. Pot cpta de la zei atributul imortalitii (Hercule, Castor si Pollux). Eroul este, nainte de toate, un lupt tor mpotriva rului de orice fel, avnd doar ajutorul primit de la zei sub form de puteri fizice si psihice miIVAN EVSEEV raculoase, arme si unelte nzdrvane din lumea animal. n lupt sunt cuprinsi de o furie eroic (furor

heroi-cus) care le d puteri nzecite si nspimnt sau paralizeaz dusmanul. Simbolizeaz elanul evolutiv al persoanei umane. Fie c vorbim de personaje istorice mitizate, fie de eroi mitici istoricizai, ei sunt ntotdeauna regeneratori de cultur si moral, sunt adepii lui Eros n nelesul dragostei fa de oameni. Exist un arhetip universal al eroului, crede J. Campbell, prototip al eroismului cultural al omenirii, manifestat n mii de chipuri particulare. n aria romneasc , pe lng eroii din basm de tipul lui Ft-Frumos, avem eroii baladei, de tipul lui Mistriceanu, Toma Alimos, eroi civilizatori (Traian, De-cebal) sau eroi culturali (Mesterul Manole), eroi salvatori ai neamului (Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Ho-ria, Iancu etc). EVA: (<ebr. Hawwah cea care d via). Prima femeie furit de Dumnezeu, perechea lui Adam, considerat n crestinism ca prim mam a celor vii. Fcut din coasta lui Adam, ea simbolizeaz latura feminin a brbatului (avem aici mitul despicrii" Androginului primordial). Reprezint sensibilitatea si vulnerabilitatea fiinei umane n elementul su iraional. Are concentrate n ea toate slbiciunile femeiesti, este ncarnarea pcatului si a aplecrii spre pcat. n icoane e nfisat cu un mr n mn (fructul cunoasterii si al pcatului). Se consider ns c pcatul ei a fost expiat de Sf. Fecioar. FACL: Tora aprins (facla, fclia, flamura, flacra) este emblema stiinei luminnd lumea. Simbolismul ei deriv din cel al focului si al luminii. Este un simbol al purificrii prin foc si al iluminrii spirituale. Deoarece nmormntrile la romani se fceau noaptea, Ia lumina faclelor, ele au fost asociate si cu moartea, doliul si nenorocirea. Fclia stins e un monument sepulcral, nsemnnd viaa pmnteasc ntrerupt. Funciile simbolice ale faclei au fost transferate n crestinism lumnrii, devenit lumina oricrei iniieri si a oricrei travqrsri iniiatice a infernului. FAZAN: Dac n cultura romneasc fazanul a cptat conotaiile unei psri credule, naive si chiar proaste (el expresia a pica de fazan), n Orientul ndep rtat are valorile simbolice ale unei psri solare, ntruchipnd, de obicei, principiul activ masculin al naturii yang. B tile din aripi ale fazanului si strigtul su sunt asociate tunetului, 58 primverii, trezirii naturii la via. El figureaz n miturile cosmogonice; este o cratofanie solar, simbol al luminii multicolore. Aripa desfcut a fazanului figureaz n ornamentica pagodelor japoneze si chinezesti. FAIN: Simbolizeaz hrana esenial, att cea material, ct si cea spiritual. Produs al mcinrii

grului, preia valenele simbolice ale acestuia din urm, la care se adaug semnificaiile procesului de zdrobire a boabelor si ale cernutului finii. Fina este, n acelasi timp, materia prim pentru coacerea pinii sau colacului ritual. n Rig-Veda, cuvntul iesit din gndirea nelepilor se compar cu fina cernut prin sit. Fina de gru se aducea drept ofrand ritual la vechii evrei si era un simbol al faptelor bune. Fina si aluatul din fin sunt simboluri ale legturii dintre membrii unei comuniti, n aria balcanic li se atribuie proprieti magice de aprare si de stimulare a rodniciei: se presar pe locurile unde se presupune a fi o coIVAN EV.SEEV moar, cu fin se ung pe fa personajele din alaiurile mascailor, din aluatul ritual se fac cruci pe pori si pe usi, se ung stupii, se mnjeste gazda pe nas ca s rmn gravid etc. FNTNA:) Fntna, izvorul, havuzul sunt asociate apei vii, ce snea de lng rdcinile pomului vieii din paradis. n toate basmele lumii se vorbeste despre o fntn miraculoas, vindectoare, ntremtoare a trupului si ntritoare a spiritului. Dintr-o asemenea fntn poate curge lapte, miere, vin etc. Fntnele e-rau nelipsite de pe lng temple si din alte locuri sacre. Ea uneste lumea diurn cu adncurile pmntului si, totodat, poate fi un ochi" deschis spre cer. Fntna s pat n pmnt se asociaz principiului feminin; basmele si legendele multor popoare ne povestesc despre transformarea fetei omorte sau persecutate ntr-o fntn : O fntn (Lin) Cu ap puin. / Ap limpejoar /Ca olcrimio-r" (G. Teodorescu, 472). ntlnirea de lng fntn e un topos mitologic si folcloric: Iacob o ntlneste pe Rachela lng o fntn din Meso-potamia, ea revine si n cstoria lui Isaac cu Rebecca; tot lng fntn Isus o va ntlni pe Samariteanca, dezvluindu-i acesteia natura sa divin. La romni, sparea unei fntni este un rit de expiere a p catelor si una dintre cele mai importante binefaceri: Dac faci o fntn, a-tunci pn la al noulea neam ai poman" (Voronca, 890). Numeroase practici premaritale, maritale, ceremonii de fecunditate, ca si obiceiurile legate de sparea unei fntni sau de ntreinerea ei atest sacrali-tatea fntnii n cultura tradiional romneasc. Spre a fi ferite de duhurile rele, ele sunt strjuite de cte o cruce sau o troi. FELINAR: Simbol al iluminrii si limpezimii spiritului, asociat lampe, faclei, lumn rii, opaiului etc. Felinarul ornamental si simbolic (lanterna) joac un rol important n cultura Chinei si Japoniei, unde este un element nelipsit din ornamentica grdinilor si din procesiunile si petrecerile nocturne.

Comercianii le ofer templelor pentru a avea succes n afaceri, iar militarii pentru a-si favoriza victoria- Ca si lmpi, este un simbol al vieii si transmiterii cunoasterii. Este semn al prezenei lui Dumnezeu si un far cluzitor spre lumina adevrat a credinei. Pe plan psihic, este flacra sufletului, pzit de intruziune extern. In textele indiene (Bhagavad Gt) sufletul yo-ghinului e comparat cu o flacr i-mobil, ferit de vnt. FEREASTRA:' Este ochiul" casei. Ea mediaz opoziiile nuntru" afar", nchis" deschis", pericol" siguran"; leag intimitatea casei (familiei) de lumea exterioar. Este locul intrrilor si iesirilor nereglementare", de aceea se presupunea c pe fereastr pot intra duhurile rele. De aici deriv si obiceiul de a pune pe ferestrele ce ies n strad diferite obiecte, plante sau perdele cu proprieti apotropai-ce. O asemenea funcie, la romni, avea si crucea ferestrei. Printr-o intrare sau iesire pe fereastr se putea ns nsela" moartea sau boala. Mortul, ca s nu stie pe unde s se ntoarc, uneori se scoate pe fereastr, iar n timpul mutrilor ntr-o alt cas copii erau introdusi pe fe59 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE reastr. n mituri, n povesti si n poezia de dragoste, fereastra (simboliznd fata) e ultimul hotar ce desparte pe doi ndrgostii. Ochiul atot-vztor (n multe limbi, fereastra si ochiul au denumiri comune sau nrudite ntre ele), prin logica inversrii, devine un loc expus vederii", ochi ce reflect lumea" devenind locul epifaniei, al apariiei divinitilor, regilor, reginelor, sfinilor, inclusiv a personajelor teatrului de ppusi. Aceleasi semnificaii au adesea si rozetele catedralelor catolice, ornate cu simbolurile Sf. Treimi, sau cu simboluri ale lumii ornduite dup Logosul divin. Pe plan microcos-mic, ferestrele sunt simboluri ale simurilor omenesti. n pictura modern, fereastra care deschide o perspectiv ce nu duce nicieri" simbolizeaz incognoscibilitatea lumii. FERIG: Plant criptogam care nu face flori, nmulindu-se prin spori, aproape invizibil pentru necunosctori, a atras atenia oamenilor nc din antichitate, care i-au atribuit proprieti miraculoase. La multe popoare ale Europei exist credina c ea nflorete o dat pe an, noaptea de Snziene (solsti iul de var sau ziua Sf. Ioan Boteztorul). n acea noapte, floarea ei strlucete ca o stea i tinerii pleac n cutarea acestei flori miraculoase, care poate ajuta la descoperirea comorilor, te poate face invizibil, s poi deschide toate lactele (de unde si asimilarea ei la romni cu miraculoasa si mitica iarba-fiarelor); nlesnete nelegerea limbii" psrilor i a tuturor dobitoacelor.

FIER: Semnific duritatea, inflexibilitatea, tria si fermitatea de caracter. Este un metal ambivalent, deoarece uneltele de fier se folosesc pentru modificarea materiei inerte (plugul, cu itul, ciocanul etc), dar sunt si instrumente satanice ale rzboiului si ale morii. n unele civilizaii este un metal impur, vulgar, dur, agresiv, sumbru, diabolic. La egipteni, fierul nemagnetic era un atribut al lui Seth zeul morii. Oamenii rasei de fier, dup Hesiod, marcheaz o epoc a regresiunii, a cultului for ei brutale. Aceleasi asociaii negative si la vechii evrei, care, la zidirea Templului din Ierusalim, au evitat, se zice, folosirea fierului (III Regi, 6, 429). Conotaii negative le au pn astzi expresiile: veacul de fier, masc de fier, mn de fier etc. n mitologiile lumii, cu prelucrarea fierului se ocup , de regul, divinitile secundare sau fiinele demonice, n acelasi timp, fierul este si un simbol al triei (tare ca fierul, iute ca oelul" este urarea din textul Sorcovei). La multe popoare din Asia si Africa este un simbol al fertilitii, sntii trupesti, un metal cu multiple valen e magice si a-potropaice. Credine asemntoare sunt specifice si ariei culturale romnesti, unde o bucic de fier se pune n fas copilului, iar unelte de fier sunt inute lng leagnul copilului spre a-1 feri de deochi sau de boli; cu obiectele de fier nfipte n pmnt se opreste ploaia sau grindina; fierul ajut n vrjile de dragoste. E posibil ca, n aceast mitologie a fierului, s se fi contopit proprietile fierului ceresc" (meteoritic) cu cele ale fierului" de origine htonian (R. Vulcnescu, 1987, 416). FIERAR: Rolul mitologic si semnificaiile simbolice multiple, contradictorii, ambivalena sa axiologic 60 se explic, desigur, prin importana pe care a avut-o, pentru istoria omenirii, descoperirea prelucrrii metalelor si, mai ales, a fierului. Poziia mitologic a fierarului e intermediar ntre divinitate si om, ntre geniu benefic si demon malefic, ns ntotdeauna temut de simplii muritori. Primul fierar, dup V. T., a fost Cain (etimologic nseamn fierar"), ucigtorul fratelui su Abel agricultor si pstor. Cea mai complex ntruchipare a valenelor mito-sim-bolice ale fierarului o gsim n figura lui Hephaistos si cea a vedicului Tvstar. Fierarii mitici particip la opera cosmogonic si la civilizarea lumii, de obicei, n calitate de ajutori ai zeului-demiurg sau ai eroului civilizator. nrudii cu focul si cu adncurile pmntului, de unde se extrag minereurile, fierarii posed si un aspect infernal, redutabil. Ei

sunt monstri, pzitori ai comorilor, iar activitatea lor se nrudeste cu vrjitoria. Par a fi, ntrun fel sau altul, exclusi din societate: pot fi ridicai deasupra celor din jur prin asimilarea lor cu regi si conductori de triburi sau, dimpotriv, pot fi undeva la marginea societii, contactele cu ei fiind limitate. Pot deveni conductori ai societiilor secrete sau ndeplini rolul de vrjitori, adic de mediatori ntre lumea oamenilor si cea a forelor transcendente. n arealul balcanic, aceast situaie ambigu s-a reflectat si n faptul c fie-rritul era o meserie practicat adesea de igani, despre care se crede c au o nrudire cu diavolul (SMR, 166). FILDES: Prin culoarea sa alb este simbol al puritii, iar prin tria si incoruptibilitatea sa este simbolul IVAN EVSEEV puterii. Tronul lui Solomon era din fildes (III Regi, X, 18, XXII, 39), dar si mormntul lui Darius, n credina c fildesul apr corpul de orice stricciune. Obiectelor si amuletelor de fildes li se atribuie o putere de stimulare si de aprare. FLOAEE: Simbolizeaz _frurnusc-_ ea, armonia^idealul, pasiun^ tnn-' reea, puritatea, renovarea^, luman dd jsi_ trectoare^ <& situeaz undeva la mijIOC, ntrp1 pmhniigrrml nrh_nphri (plantei) jd cel al fructului. Omologia simbolic ntre floare si femeie reprezint toposul poeziei si literaturilor lumii, floarea e un simbol pasiv, e un receptacol al for elor si darurilor uraniene ce vin spre ea sub forma razelor solare, a ploii sau picturilor de rou. nflorirea ei e re- ungi ronjTmjgii~~"dintre__arj (stihie feminin) si, foc principiu activ^ masculin. Fecundarea (polenizarea) este, din nou, o reuniune a principiilor polare; aici, rolul fecundator poate fi atribuit unei p sri sau unei insecte. n iconografia chinez, asocierea florii cu o pasre e simbolul actului erotic. Asemnarea femeii cu o floare are o lung tradiie cultural, constituind, la multe popoare, inclusiv la romni, un adevrat mit poetic. n folclorul romnesc, floaxea_sjabjjxuaaa oaractenajiu^. jqtiv al frumusejii feminine;mirosul ~TIorii conoteaz dragostea.__scuturatul florii SaU_JJj^rrjprprl mirnculni e druirea dragostei si pierderea fecioriei (M. Coman, Izv. mitice, ti'd). "Floarea, e un strvechi simbol solar care apare n aceasta calitate si ca_ rBativ"~"ornmental (rozeta); "aceast Jdentificare e bazat att pe asemnarea florii fi ynT 61 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE

si culoare, ct si pe__heliotropismul "multora din _aceste_ aTrTdirecia soarelui (cf. floa-ywiPsonftal): Floarea~~este~-"si un simbol al inimii, al perfeciunii spirituale, al idealului. Acest simbolism l ntlnim n floarea de aur" a alchimistilor* chinezi si n floarea albastr" a romanticilor (Novalis, Emi-nescu). Floarea poate fi asociat cu fluturele si este adesea simbolul sufletului morilor. Fiecare floare adaug la acest simbolism general o seam de semnificaii proprii, consti-tuindu-se ntr-un limbaj floral universal sau na ional, cum e cazul ike-banei japoneze. FLUIER: Acest instrument muzical de suflat, n diferitele lui forme (fluier, flaut, caval, nai, tutelc etc), este prezent n cultura i n mitologia aproape a tuturor popoarelor care au cunoscut pstoritul. Se spune c fluierul a fost inventat de Pan ca s nveseleasc zeii, nimfele, oamenii si animalele. Fluierului i cntatului la acest instrument i se atribuie proprieti miraculoase: vrjete ntreaga fire, nvie morii, face s creasc vegetaia, mblnzeste animalele, ndeprteaz duhurile rele. Fluierul e un mijloc de comunicare cu spiritele de dincolo. Este un simbol faliform al strmosului mitic. Dup ct se pare, fluierele rituale, cndva, se fceau din oase de om, iar unele popoare africane numesc spiritele morilor fluiertori". Amintirea unei asemenea mitologeme e posibil s fi pstrat si denumirea romneasc: fluierul piciorului. Proprietile magice i sacralitatea fluierului la romni sunt evideniate de prezena acestui instrument la toate riturile, ceremoniile i jocurile populare. Fluierul e poetizat n Mioria", n care regsim substratul tracic i dionisiac al acestui instrument muzical. Aceste nsusiri el le-a pstrat i dup victoria cretinismului, deoarece, n Postul Mare, cnd la cretini este interzis orice cntare, doar singur cntecul din fluier e permis" (R. Vulcnescu, 1987, 389). Cntecul din fluier reprezint o adevrat epifanie celest, deoarece este conjuncia elementelor eterice: aer (suflu) si sunet. FLUTURE: Credina dup care fluturele este o rencarnare a sufletului este extrem de arhaic, cci o gsim deja prezent n arta minoic. Din acest nucleu mitic au derivat credin ele populare despre fluturele de noapte (striga), ca reprezentare a vampirului, moroiului, strigoiului. Cuvntul grecesc phsyche nseamn, n acelasi timp, suflet, respiraie, dar si fluture". Acest mit al dragostei si al morii, n care personajul central este Psyche, a fost prelucrat literar de c tre Lucius Apuleius n romanul su Mgarul de aur. Mitul si simbolismul fluturelui se ntemeiaz si pe interpretarea alegoric a fazelor evoluiei sale: crisalida este un ou care conine toate potenialitiile fiinei, reflectate apoi n coloritul extraordinar al aripilor fluturelui. Este asociat focului solar; e nevoit, n fiecare noapte, s strbat beznele subteranelor pmntului, devenind un simbol al regenerrii sau chiar o fiin primordial,

demiurgic. ntr-o legend popular romneasc se spune: Dintr-nti si-nti era numai ap si ntuneric. Pe ap plutea o grmjoar de spum, iar n spuma ceea era un vierme si un fluture. Fluturele a lepdat aripile si s-a fcut om, 62 Dumnezeu, asa de frumos. Da din vierme s-a f cut o alt dihanie, el, negru, cu coad si coarne: Necuratul" (M. Coman, 1988, II, 128129). FLUVIU: Apele curgtoare, mai ales marile ruri, s-au bucurat de o veneraie deosebit, fiind investite cu atributele sacralitii. Btrnul Istru sau Donoris, cum i spuneau traco-geii, era nconjurat de o asemenea aureol sacral. Dup unele mrturii ale timpului, dacii obisnuiau s depun jurmnt, bnd ap din Dunre. Desi apa e o stihie feminin, marile fluvii se asociau principiului masculin, deoarece, n antichitate, li se sacrifica cte o fecioar (e cazul Nilului la egipteni). Rul simbolizeaz scurgerea timpului si devenirea formelor. E un simbol al vieii si al morii, al legturii dintre lumea de aici si lumea de dincolo. Curgerea unui ru spre ocean e simbolul ntoarcerii spre nediferen iere, accesul spre Nirvana. Deplasarea n amonte simbolizeaz o ntoarcere la sursa divin, la un principiu. Traversarea rului trecerea de la o stare la alta; este prezent n riturile de iniiere si de trecere (nunt, nmormntare). Marile fluvii sunt simboluri ale apelor superioare, ceresti si li se atribuie funcia de a face legtura dintre trei nivele cosmice: cer (aer), pmnt, subteranele pmntului. Apele unui ru favorizeaz viaa, fertilitatea solului, dar produc si inundaii dezastruoase, iar torentele si vltorile apelor nghit multe viei omenesti. Rul inspir respect si team; fantezia popular le face lcase ale balaurilor, monstrilor si spiritelor acvatice periculoase. Aspectul nocturn si funest al apelor sia gsit ntruchiparea n rurile IVAN EVSEEV Infernului: Acheron apa durerii-s-a jalei, Phegeton rul de foc, Cocyte al plngerii, Styx al erorii si Lethe al uitrii. De multe ruri se leag ideea persistenei unui neam n istorie, cum e cazul Oltului n proza lui Geo Bogza (Cartea Oltului"). n poezia popular romneasc e pregnant exprimat asocierea rului cu trecerea formelor: ,,C-asa-i lumea, trectoare, / De voinici amgitoare, / Ca o ap curgtoare: / Unul naste s-altul moare" (G. Dem. Teodorescu, 335). FOC: Unul din elementele fundamentale n toate sistemele cosmogonice si filosofiile naturiste,

manifestat sub forma de flacr, cldur sau lumin. Simbolizeaz viaa, puterea creatoare, pasiunea, dragostea, purificarea, dar si puterea distructiv. Domesticirea" focului, care s-a petrecut cu cea. 600 000 ani n urm, a marcat desprirea definitiv a pa-leoantroposului de predecesorii si rzboinici. De atunci, focul a rmas un zeu, temut si ambivalent, venerat sub forma focului si a luminii Soarelui, a focului vetrei casei sau focului intern, izvort din adncurile fiin ei umane. Este opus apei, fiind ntruchipare a principiului activ masculin (yang). Este izomorf psrii, acest lucru fiind reflectat n imaginea Psrii de foc din mitologia slavilor (Zar-ptica), n Corbul igni-fer al australienilor, n Zburtorul din folclorul romnesc sau Phoeni-xul popoarelor mediteraniene. Ca stihie purificatoare si izvor de via este mitologizat n imaginea focului viu" ce se aprinde, n mod ritualic, la cele mai importante ceremonii religioase si srbtori calendaristice. Aproape cvasiuniversal este iden63 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE tificarea focului cu dragostea, a energiei sexuale cu stihia piric : Drept a avut cin-a zis, / C dragosteai foc nestins / Si nime n-o poate stinge, / Numai badea, cnd m strnge, / Si inima mea, cnd plnge (Viciu, Flori, 58). Conotaii simbolice negative sunt proprii mai ales focului subteran, al Infernului, dat n stpnirea unor demoni ri. FRAGA: Fraga si cpsuna sunt simboluri ale ispitelor, n special ale celor carnale. Figureaz n ornamen-tica bisericilor, unde reprezint trectoarele desftri lumesti. La unele triburi din America, fragii sunt hrana de var a indienilor si simbolizeaz anotimpul cald. Deoarece ele cresc foarte aproape de pmnt, sunt, ntr-un anume fel, legate si de lumea morilor. Se crede c n Infern creste o enorm frag; dac sufletul mortului gust din ea, nu mai are sansa de a reveni pe pmnt. n lirica popular romneasc, mersul dup fragi si dup mure simbolizeaz o expediie erotic. FEASN: Copac nalt, drept si de esen tare, este un simbol al rezistenei si soliditii. Din lemnul lui se fceau lncii. n tradiia scandinav, frasinul urias, Yggdrasil, este arborele lumii, care uneste cerul si pmntul; e vesnic verde, iar de la rdcinile lui, si ia nceputul izvorul vieii si nelepciunii; este loc de ntlnire a zeilor. Din antichitate, dup cum spune Plinius, are o putere magic de a alunga serpii si a vindeca musctura de sarpe. Si n spaiul romnesc se pstreaz urmele sacralitii acestui arbore, cci unele dumbrvi de frasin erau locuri de pelerinaj si petrecere n timpul

srbtorilor de primvar si de var (Sf. Gheorghe, Ispas). FKSINEL: (Dictamus fraxinella). Plant medicinal, denumit asa datorit asemnrii frunzelor ei cu cele ale frasinului; se bucur de un cult pronunat n sudul si vestul rii (Oltenia si Banat). Este la mare cinste la femeile bolnave si la lehuze; i se aduc ofrande: pine si vin. Cultul acestei plante era dezvoltat n Asia Mic, Creta si Grecia, unde era emblema zeielor lunare Dictimna si Artemis. Caracterul magic al acestei plante (ce eman un eter care, venind n contact cu aerul, d nastere unei usoare flame) e cunoscut si la srbi, de unde, dup prerea lui G. Cosbuc, cultul frsinelului (srb.: jasenak) a ptruns si la noi n ar. FRUCT: n diferite tradiii mitologice simbolizeaz ideea abundenei, rodniciei, fecunditii, iar pe plan spiritual nelepciunea. Diverse fructe formeaz coninutul cornului abundenei alegorie a belsugului. R. Guenon compar fructul cu oul lumii simbolul originii. Simbolismul fecunditii e specific fructelor cu multe semine (granatul, dovleacul, pepenele etc). Alte numeroase fructe se asociaz femeii, dragostei si sexualitii (mrul, para, piersica etc). n crestinism, fructul este simbolul beatitudinii ceresti, atribuit Sfintei Fecioare. Drept Jruct spiritual este considerat smochina, poama viei de vie. FRUNTE: E simbolul gndirii, demnitii, nobleii sufletului, cutezanei, geniului. Este locul concentrrii maxime a energiei psihice. Acest lucru este marcat n unele ci64 IVAN EVSEEV vilizaii prin punctul desenat n frunte, cum e cazul femeilor indiene care au pictat ochiul lui Ci va". Mongolii cred c locul cel mai vulnerabil al unui zeu se gseste tot n frunte. Polisemia cuvntului frunte Ia limba romn atest locul privilegiat al acestei pri a capului (n frunte, a fi fruntea, cu fruntea sus etc). FURC: Unealt agricol sau de pescuit care poate avea doi sau trei din i (trident). Furca cu doi dini (dou coarne) simbolizeaz polaritatea si tendina de difereniere a dou principii avnd o origine comun. Prin ambivalena sa, e apropiat simbolismului rscrucii (bifurcaiei). Cei doi dini ai furcii sunt uneori asociai gurii (dinilor monstrului), de unde si folosirea ei ca emblem a diavolului. A servit ca instrument de supliciu al sclavilor. Furcile Caudine este supliciul aplicat solda ilor romani care au

suferit o nfrngere rusinoas din partea samniilor n trectoarea Caudinum si au fost pusi s treac pe sub furcile jugului. FURC DE TORS: Atribut al zeiei Athena, este un simbol al artei domestice, al ndeletnicirilor feminine si o emblem a femeii. Are ns si o semnificaie falic; de cele mai multe ori, prin construcia ei (e si cazul furcii tradiionale romnesti), mbin un simbolism sexual masculin cu cel feminin (partea de sus a furcii imitnd floarea). Furca de tors este strns legat de riturile de iniiere feminin. Este inclus si n ceremonialul de nunt al romnilor si privit ca un simbol al conjunciei contrariilor. Pe unele furci sunt chiar zugrvite chipuri de br5 Dicionar de simboluri sl arhetipuri culturale bai. Semnificaie masculin pare a avea si furca de aur, pe care o primesc n dar eroinele unor basme; cu acelasi simbolism apare furca si n unele cntece de dragoste: Mi bdi si-al meu drag, / Mergi cu pusca la vnat! / Te uit si vezi un brad, / Bradu-nalt si subirel, / Tot ca tin' de frumusel. / Taie din el o fclie, / Si-mi f tu o furc mie. / Cnd m-ajunge dor si jele, / O am n braele mele. / Si o culc n pat cu mine, / Si gndesc c sunt n pat cu tine" (Mohanu, 370). Conjunc ia contrariilor e mai clar n mbinarea furcii cu caierul din care naste" firul, la acesta participnd fusul (simbol masculin), ntregul proces al torsului fiind un adevrat sistem simbolic" al generrii, al nasterii si scurgerii vieii. FULGER: E simbolul focului ceresc, al forei si pedepsei divine. Fulgerul si trsnetul sunt atribute ale divinitilor principale ale cerului: Indra n mitologia vedic , Civa si Visnu n hindusism, Zeus la greci, Thor la scandinavi, Perun la slavi etc. Chiar n monoteismul mozaic, Yahwe (Elohim) pstreaz acest atribut al focului si al luminii. n crestinismul oriental, stpnul fulgerului este Sf. Ilie; el foloseste acest tun si foc ceresc" pentru urmrirea diavolului si pedepsirea celor pctosi. Se crede c, o dat cu trsnetul, cade din cer piatra trsnetului (identificat cu vechile cuite de piatr de fier si vrfuri de sgei gsite n pmnt sau n ap) creia i se atribuie proprieti fecundante si fertilizatoare. Fulgerul si tunetul mai simbolizeaz vocea lui Dumnezeu; n antichitate exist o adevrat stiin de descifrare a acestor mesaje (Ubri 65 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE fulguralis). Fulgerul, ipostaz a focului intens, cosmic, marcheaz o iluminare intuitiv sau spiritual,

realizate printr-o ruptur. Este considerat un agent fertilizator, o s mn" cereasc. n multe mituri, eroinele rmn nsrcinate fiind lovite sau atinse de un fulger (e cazul mpratului mitic chinez Huandi). Apare ca simbol al focului ce renoveaz natura si societatea, n urma unei furtuni. Primii catolici interpretau iniialele lui Isus de pe crucifix I.N.R.I. prin formula: Igne Natura Renovator Integra". Aceast stihie, care poate fi devastatoare, trebuie nfrnat ; de aceea, Sf. Ilie n folclorul romnesc este schiop; ambivalena trsnetului si tunetului merge pn acolo, nct ele sunt atribuite uneori diavolului: Tunetul este urletul diavolilor vtmai" (T. Pamfile, 1916, 82). FUM: Fumul rugului de sacrificiu sau fumul de t mie este un agent de leg tur dintre pmnt si cer, un omagiu adus divinitii. Este, n acelasi timp, un agent purificator, coninnd n sine potentele focului care 1-a generat. Fumigaiile de tot felul sunt nelipsite din riturile de purificare la toate popoarele lumii. Alung spiritele rele; aceast credin e reflectat n zicala romneasc fuge ca dracul de tmie". Fumul nec-cios e considerat, la romni, o invenie a diavolului: Dumnezeu cnd a fcut focul, diavolul de ciud a strnit un vnt si a nceput a arunca la frunze si la gunoi n foc si ndat s-a fcut fum" (Voronca, 1198). Este si simbolul desertciunii lumesti si a celor trectoare (Isaia, 51.6). La nscunarea unui pap se aprinde n faa lui tmie ori o chit de paie, iar un cardinal artnd spre fum exclam: Sic transit gloria mtindi (= asa trece mrirea lumii). FURNICA: Este simbolul unei munci neobosite, al srguin ei si prevederii, al vieii colective subordonate unui scop lucrativ. Datorit micimii ei, e considerat un fel de cuant" a pluralitii, orientate uneori si ntr-un scop distructiv. In mitologie este larg rspndit motivul metamorfozei oamenilor si zeilor n furnici. Adesea particip la opera cosmogonic, iar musuroaiele de furnici sunt considerate niste muni sacri" si canale de comunicaie cu cele trei nivele ale lumii, locuri de concentrare maxim a energiei cosmice. Asociate organelor genitale ale femeii, sunt incluse n grupul simbolurilor fertilitii pmntului. De aici deriv o seam de practici rituale legate de mutarea musuroaielor, de interdiciile de a le strica sau de obliga ia aducerii unor ofrande. n calendarul poporului romn exist chiar o srbtoare dedicat acestor minuscule vieuitoare. Ea se numeste Joia Furnicilor (Joia a fost cndva ziua lui Jupiter, iar furnicile sunt legate de cer si de ploaie) si se ine primvara, nainte de lsatul secului

de carne; femeile fac turte speciale (turta furnicilor) si le dau copiilor s le mnnce, iar frmiturile le las furnicilor (C. Rdulescu Codin, D. Mihalache, 1909, 27). FURTUN: Simbolizeaz o intervenie divin n mersul lumii sau o pedeaps cereasc. Ea evoc fora si gloria divin. E o bulversare cosmic la care particip toate elementele active ale naturii (focul, apa, 66 vntul), alctuind un fel de alian-conjuraie ndreptat mpotriva pmntului. Zeii furtunii (Baal, Zeus, Jupiter, Donar, Thor, Perun ete.) sunt si organizatorii cosmosului. n furtun rsun vocea lui Dumnezeu (Exod, 19.16). Furtuna este una clin temele preferate ale poe ilor romantici, care vd n ea ntruchiparea unui sabbat cosmic sau dezlnuirea forelor titanice zcnd n fiina geniului. Furtuna marcheaz si sfrsituri de epoci istorice, indicnd, totodat, un nou nceput, simbolizat uneori prin apariia curcubeului. FUSr Se integreaz simbolismului torsului, cu valenele sale cosmice si erotice. n cugetarea filosofilor antici (Platon), simbolizeaz necesitatea care domneste n inima universuIVAN EVSEEV lui. Fusul se nvrte ntr-o miscare uniform si antreneaz ntregul mecanism al lumii. Simbolizeaz si un principiu masculin activ. Fusul de aur din basme este un dar al zeiei lunare. n popor fusul se folosea n vrji de dragoste si acte magice de fertilitate sau de aprare mpotriva forelor malefice. El a dat n stpnirea divinitilor destinului: Lachesis (trecutul), Clotho (prezentul) si Atropos (viitorul). Furca si Fusul" e un joc tradiional romnesc cu substrat erotic, practicat cndva la privegherea mortului si avnd semnificaia transmiterii manei" defunctul celor rmasi n via; se joac si pentru stimularea cresterii plantelor: Ca s rodeasc cnepa, beau si joac femeile de Sf. Vasile: joac n crsm fusul si furca" (Voronca, 1059). G GALBEN: Culoare solar, evoc strlucirea aurului. Este o culoare de esen divin, regal. Se asociaz tinereii, eternitii, claritii, voiosiei, cldurii si nobleei. E o culoare brbteasc, clar si penetrant (Zeus coboar la Danaia sub forma unui nor galben de aur). Galbenul e si culoarea grnelor coapte, evocnd maturitatea, dar si nceputul declinului. La unele popoare e culoarea vestului. Semnific adulterul - nceputul destrmrii unei csnicii si gelozia: Mrul discordiei la greci este galben (de aur).

GINA: Pasre htonian, asociat principiului feminin; n opoziie cu masculinitatea cocosului. E un animal psihopomp, cluz a sufletului mortului pe lumea de dincolo. n riturile de nmormntare la romni exist obiceiul de a da de poman peste mormnt o gin (neagr), cci se zice c ea merge naintea sufletului tot scormonind si chemnd, ca si cnd ar avea pui mici, si-n chipul acesta conduce ea sufletul pn la poarta raiului** (S. FI. Marian, nmormntarea, 332). Gina nzdrvan din basme care ou n fiecare zi cte un ou de aur sau g inusa de aur din folclorul minierilor (Brlea, MEBR, 187) este un simbol al fecunditii si bogiei pmntului. Cntecul ginii din ceremonialul de nunt romnesc si scenariul care l nsoeste dezvluie un simbolism erotic si al fertilitii. Closca cu pui numele popular al unei constelaii din Pleiade, vesteste recolt bun. Ca orice animal nrudit cu adncurile pmntului e iniiat n tainele vieii si ale morii, de aceea, e o pasre vestitoare de bine (cnd cnt spre rsrit) sau de moarte si nenorocire, cnd cnt eocoseste" sau cu ciocul orientat spre apus (Ciausanu, Superstiii, 121). Cuvntul curv n limba romn e de origine slav si provine de la numele ginii, care nseamn, si vulv feminin." GSC: Prin penajul ei alb strlucitor, ciocul si picioarele rosii,. 68 evoc lumina solar si focul. n Egiptul antic, faraonul era asimilat cu soarele, iar inima lui cu o gsc iesit din oul primordial. Gstele slbatice sunt psri cltoare si, ca atare, au fost asociate renovrii naturii, sosirii primverii si soliei venite din alt lume. Sub aspect mitologic si simbolic, este asociat lebedei si ntruchipeaz, de regul, principiul feminin. n folclorul est-slav si al unor popoare siberiene este simbolul zoomorf al fetei de m ritat sau al femeii iubite. Cum ns n unele limbi numele ei generic e de genul masculin (gscan), uneori, se asociaz si principiului masculin (Zeus, ia forma de gscan si-o cucereste pe Leda; iar n China este ntruchiparea principiului yang). Gsc domestic e asociat ideii de fidelitate conjugal, de candoare, naivitate, simplitate. Gstele reprezint ns si simbolul vigilenei si, n aceast calitate, erau venerate la Roma pentru c salvaser Capito-liul de invazia galilor. n aria romneasc i se atribuie proprieti apotropaice: nainte de prima baie a copilului, se scald o gsc alb, ca s nu se lipeasc farmecele de el" (Tipol, Hasdeu, 291). GEMENI: Toate mitologiile lumii manifest interes deosebit pentru tema gemenilor, strns legat de

androginitatea sau dualitatea fiinelor primordiale. Gemenii divini (Castor si Pollux, Asvinii, Romulus si Remus etc.) populeaz miturile popoarelor indoeuropene. Ei sunt de acelasi sex sau de sex diferit (Yavia si Yami n Vede, Yima si Yimak la iranieni, Apollo si Artemis la greci etc). Mitul si simbolul gemenilor exprim ideea diferenierii IVAN EVSEEV Unului, separaia, polaritatea, dar si armonia sau complementaritatea contrariilor, reducia multiplului la Unu. Gemenilor li se atribuie o for divin sau demonic; de aceea, n unele tradiii ei erau omori (la populaiile bantu din Africa) sau divinizai si temui. Se crede c la nasterea gemenilor intervine un zeu sau un demon. n cultura indoeuro-pean li se atribuie, de regul, caliti benefice. Dioscurii (Castor si Pollux) sunt zei vindectori, aprtori ai lupttorilor si ocrotitori ai marinarilor. Ei sunt eroi civilizatori. Gemenii apar adesea n rolul eroilor ntemeietori de state, cet i, orase (Romulus si Remus). n tradiia cultural european trzie (mai ales la romantici), tema gemenilor va fi legat de cea a dublului (omul si umbra sa), tratat sub un aspect dramatic, desi exist si o lung tradiie literar n care genialitatea devine o surs a erorilor si farselor comice. GHEA: Este imaginea apei solidificate si pietrificate si exprim, n plan simbolic, stagnarea, lipsa cldurii inimii, absena unui sentiment vivificator, cum e cel al dragostei; indic o inim rece si moart. La Emmescu, visul ghearului nordjc este o reverie a morii ca eliberare de suferin si de hybrisul existenial si artistic, gheaa ntruchipnd pentru poet senintatea si detasarea: As fi vrut s m prefac ntr-o stnc de ghea, s privesc etern la rsritul stelei polare" {Tonta Nour n Siberia, Ms. 2255). GHIOCEL: Este simbolul primverii, ntruct nfloreste n timpul topirii zpezii. n legendele romnesti, 69 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ghioceii sunt metamorfoze ale unor copii alungai de mama vitreg (iarna). Reprezint un simbol al puritii, rezistenei, speranei, modestiei, smereniei si chiar al umilinei acceptate, dar si al nlrii prin smerenie. De aceea, n simbolistica crestin, se mai numeste si cheia fecioarei Mria (Aga, 126). GRDINA: De la mica grdin a lui Adonis" (vas umplut cu p mnt in care era pus s ncoleasc grul n cinstea nvierii lui Osiris sau Adonis) si pn la marile ansambluri horticole, orice grdin este

un spaiu smuls de la natur si redat culturii. Grdina este o oaz n care o-mul ncearc s reproduc chipul cosmosului, modelndu-1 dup dorina sa de multitudine si armonie. Este ima: naturii^ Reprezint un simbol al bo giei vieii si nemuririi. Apare ca loc de coborre si sediu al transcendenei si o ntruchipare a Logosului divin. De aceea, gr dinile au fost locurile primelor scoli si universiti {Academia si trage numele de la parcul Akademos de la marginea Atenei, unde Platon inea lecii discipolilor si). Tot din acest nucleu simbolic provine si identificarea grdinii cu o carte deschis si cu un poem ntru glorificarea nelepciunii lui Dumnezeu sau, mai trziu, cu un monarh iluminat (acesta era semnificaia Versailles-ului lui Ludovic al XlV-lea sau a gr dinilor altor regi si mprai). Gj^diaa_a_fosi_asociat jmei^drag_ojtei_si fecunditii. n simbolica crestin, grdina este simbolul Si. Fecioare si al Bisericii, iar Isis Hristos i s-a ar tat Mriei Mag-dalena ca grdinar (Ioan, 20. 15). GRSIME: Grsimea animal, la popoarele de vntori, e simbolul bogiei si abundenei; constituie o ntruchipare a puterii animalului. Este partea cea mai frecvent folosit n riturile de sacrificiu, deoarece fumul produs de grsime era considerat plcut zeilor. Deoarece grsimile animale sau vegetale erau folosite pentru arderea opaielor, au fost asociate jocului si luminii. Cea mai rspndit grsime vegetal n lumea antic era uleiul de mslin, consacrat zeiei Athena, si chiar purta uneori numele de Pallas. Candela cu untdelemn a rmas si n crestinism simbolul luminii divine si al jertfei nchinate Domnului. Grsimea se asociaz unui principiu al regenerrii si fecunditii. Tinerii cstorii din triburile bantu se ung cu ulei de palmier, pentru a favoriza fecunditatea. Untul, la unele popoare africane, este asociat cu lichidul spermatic. Ungerea" ritual (miruirea) e semnul binecuvntrii si al milei Domnului, ce se revars asupra celui uns; de unde expresia unsul lui Dumnezeu". GEU: Ca aliment de baz la multe popoare ale lumii, e simbolul hranei esen iale si al nemuririi. Spicul sau bobul de gru, n diferite mistere si ceremonii agrare, pot figura drept simbol al mor ii si renvierii, asa cum se ntmpla n misterele din Eleusis, nchinate zei ei Demetra. Folosirea -grului fiert sub form de coliv arat c si n riturile de nmormntare grul are semnifica ia de panspermie" sau smn regeneratoare si simbolizeaz renasterea la toate nivelele vieii. Grului i se atribuie ntotdeauna o origine divin. La romni, unde grul se cultiva de milenii, el e prezent n

70 toate obiceiurile calendaristice, n care reprezint un mijloc de stimulare a fertilitii, dar si principalul scop al actelor de magie agrar. Sacrali-tatea grului, imaginea grului cris-toforic", pentru Blaga, e semnul so-fianismului (=transcendenei care coboar pe pmnt) poporului romn. Biserica ortodox a preluat ideea sa-cralitii grului si-1 sfineste cu li~ tie (procesiune religioas pe cmp) la 23 aprilie. Gruntele de gru este unul din simbolurile vegetale ale lui Isus Hristos. IVAN EVSEEV trul culorilor, undeva ntre alb si negru, mtre galben si albastru etc I n acest fel, este o culoare a tranzi' fcei a posibilitii evoluiei n sens pozitiv sau negativ. GREIERE: Datorit autorilor de fabule, greierele a devenit simbolul lipsei de griji, al gratuitii si absenei instinctului de prevedere, specific artistului. n mitologie ns este un simbol al vieii si renasterii, al alternanei luminii si ntunericului; este un demon al tenebrelor, dar si an animal cs particip la marea oper cosmogonic (a participat la facerea lumii cntnd). Simbolismul su este totusi ambivalent, deoarece, la unele popoare (la chinezi, care cresc n mod special greieri cnttori si-i in n colivii speciale) cntecul lui e de bun augur, n timp ce la altele, se crede c el cnt a srcie si a pagub. GRINDINA: Cderea grindinei e o calamitate; peste tot e v zut ca o pedeaps a cerului pentru greselile si pcatele oamenilor. De cele mai multe ori, e atribuit ns demonilor malefici. Curios lucru: acesti demoni sunt, de regul, de origine htonic; ei o fabric", fie n subteranele pmntului, fie o iau din vrfurile ghearilor si ale crestelor nzpezite. n meteorologia mitic romneasc, grindina este ploaia ngheat de suflarea balaurului" (German, Meteorologia, 120), ns dirijarea ei este atribuit solomonarilor. mpotriva norilor de ghea oamenii folosesc un bogat arsenal de mijloace magice: btile clopotelor, aprinderea lumnrii de Pasti, implantarea n pmnt a unui obiect de fier, arderea unor pri din copacul de Arminden, a crengilor de tei sau de salcie sfin it. Se in o seam de srbtori pentru prevenirea cderii pietrei: cele nou .Joi dup Pasti, Izvorul Tmduirii, Ion-fierbepiatra s.a. GRI: Culoarea cenusei, de unde si numele ei romnesc cenusiu, are un simbolism ce deriv din semnificaiile cenusei ca produs rezidual al combustiei. Simbolizeaz durerea, cci e culoarea semidoliului. Evreii si puneau cenus n cap n semn de durere. Semnific ns si nvierea

morilor. Pictorii Evului Mediu l nfisau pe Isus la Judecata de Apoi n vesminte gri. n gama cromatic, griul ocup o poziie situat n cenGUNOI: Pe lng conotaiile sale negative, gunoiul din gospodria rneasc, de la grajduri, din curte sau din cas, are o seam de valori magice legate de cultul strmosilor. Lucrul acesta reiese n eviden cu ocazia aprinderii focurilor pentru pomenirea mor ilor, cnd se ard lucrurile vechi si gunoiul din cas. Exist, de asemenea, multe interdicii privind scoaterea gunoiului n anumite zile de peste an, cnd se asteapt vizita oaspeilor din lumea de dincolo, 71 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE Folosirea gunoiului pentru stimularea fertilitii, pe lng o explicaie de ordin practic, are si un determinism magic, deoarece se crede c el conine mana" strmosilor. Gunoistele sunt locurile preferate ale epifaniei sufletelor strmosilor si, de aceea, aici se desfsoar unele acte de magie premarital. GUR: Organ al vorbirii, nutriiei si rsuflrii, gura este simbolul forei creatoare, al medierii, dar si al distrugerii. Cele dou aspecte, negativ si pozitiv, sunt reprezentate n iconografie prin gura monstrului si prin buzele ngerilor. Gura e un loc de trecere n microcosmosul corpului uman, care poate fi o poart a paradisului, ct si a infernului. Prin ea, rostim binecuvntarea sau blestemul. E locul prin care iese sufletul (ultima suflare a omului). Romnul spune despre cineva grav bolnav, c trage s moar, c e cu sufletul la gur. Gura e si locul de ptrundere a forelor si influenelor malefice, mai ales n timpul cscatului. Gura e asociat focului, care, la rndul su, e pus n legtur cu verbul (vorbirea). Gura nchis si buzele strnse semnific pstrarea unui secret. Desi gura este organul vorbirii, elocina superioar, inteligena si inspiraia poetic pot fi redate si prin imaginea unui cap lipsit de gur. por !tU! la .sic H HAOS: Cuvnt grecesc (chaos), derivat din rdcina cha care a dat si verbele cu sensul ,,a csca, a deschide gura", deci, iniial, nsemna csctur", gol. n diferite mituri cosmogonice e starea iniial, neorganizat de la care s-a pornit urzi-rea lumii. E imaginat fie ca un gol sau h u fr fund, fie ca o

stare a-morf a substanei alctuit din foc si ap. Uneori haosul ia forma unor monstri primordiali (balauri, uriasi, fiine demonice htoniene). Transformarea haosului n cosmos este prezentat ca trecere de la ntuneric la lumin, de la ap la uscat, de la hu (gol) la substan, de la amorf la organizat, de la distructiv la constructiv. Aceste concepii mitologice au fost preluate si n primele sisteme filosofice naturiste din Grecia antic, n care predomin ideea unui haos reprezentnd amestecul diferitelor elemente, cu predominana unora dintre ele. In literatura latin, H. se leag de infern. n Egipt este ntruchipat n oceanul primordial Nun. Varianta biblic a fost influenat de o schem babilonian. n ebraic te-horn, bezna cosmic, este nrudit cu accadianul Tiamat monstrul primordial ucis de zeul Marduk. n Vedele indiene gsim o concepie apo-fatic a haosului, adic o definiie negativ: se spune ce nu exista acolo (nici cer, nici p mnt,...). Organizarea haosului aparine unor zei cos-mofori si demiurgi, care lupt cu monstrii primordiali. Haosul ns continu s existe si dup instituirea cosmosului; el se afl la periferia a-cestuia din urm, ameninndu-i mer reu echilibrul precar. Toat cultura si ntreaga activitate a omului din societile arhaice si tradiionale sunt subordonate luptei mpotriva fore-,lor dezorganizate ale haosului, aflat dincolo de graniele teritoriilor cos.-micizate. n concepia poporului romn, haosul se prezint si ca o lume ntoars pe dos", opus normelor sociocosmice. Descntecele romnesti l conoteaz ca loc unde fata nu se piaptn", unde cocosul nu cnt", unde oaia nu behie", unde popa nu toac", unde zorile nu se DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE revars", unde pasrea nu ciricie" etc. HEXAGEAM: Figur geometric sau o alctuire din sase elemente (gr. hexa sase"). n lumea formelor simbolice, de o larg rspndire se bucur steaua cu sase coluri, format din dou triunghiuri suprapuse alctuind o stea cu sase vrfuri, folosit la egipteni, la persi si la evrei, unde a devenit emblema casei regale a lui Solomon, numit si steaua lui David. Simbolizeaz echilibrul universal, rezultat din reunirea polilor opusi sau a elementelor complementare din care e esut lumea: cerul si pmntul, divinul si umanul, masculinul si femininul, lumina si ntunericul etc. Este emblema templelor evreiesti, deoarece cetatea lui Sion a fost hexagonal . Cele 6 triunghiuri mici din afar simbolizeaz cele 6 zile ale creaiunii, iar hexagonul din interior Sabatul.

n simbolistica chinez, hexagonul simbolic e format din 6 linii suprapuse, alc tuite fie dintro linie continu (semnificnd principiul activ masculin yang), fie din dou linii cu interval ntre ele (simboliznd principiul feminin yiri). Din combinarea celor dou tipuri de linii, rezult 64 de configuraii, denumite gune, care modeleaz ntreaga alctuire a ma-erocosmosului, constnd din combinarea, n diferite proporii, a celor dou mari principii care stau la baza ntregii viei. HIDROMEL: Butura obinut n urma fermentaiei mierii de albine, amestecat cu ap (uneori si cu adaos de plante aromatice), cunoscut ca licoare ritual si sacr att la popoarele Europei de Nord, ct si la o serie de popoare ale Africii. Este butura imortalitii si inspiraiei poetice, izofuncional nectarului grecilor si somei vechilor indieni. HORN: Dac orice cas tradiional este un micromodel al cosmosului, hornul ndeplineste rolul axei lumii; este calea de comunicaie cu lumea de sus. El leag vatra sediul spiritelor strmosilor, cu cerul; prin focul si fumul ce se ridic din vatr; este, totodat, poarta principal de ptrundere a spiritelor casei si tuturor influenelor ceresti. n credinele romnilor, Zburtorul viziteaz femeia cuprins de dor intrnd pe horn. Este si simbolul legturilor sociale, deoarece hornul si vatra sunt locurile pe lng care se desfsoar o seam de ceremonialuri familiale; mireasa venind n casa mirelui trebuie s ating hornul cu mna sau s depun pe vatr sau pe horn o ofrand ritual (pine uns cu miere), ca s fie acceptat de larii casei. Sacralitatea hornului a fost transferat si asupra homarului, cruia i se atribuie nsusiri si puteri magice. HOTAR: n structurile duale sau tripartite ale lumii, specifice culturilor arhaice si tradiionale, orice limit (grani, frontier, hotar) este un semn al discontinuitii spaiului pe orizontal sau pe vertical. Hotarul desparte, dar si uneste zone si nivele difereniate valoric; marcheaz momentul de echilibru si cumpn, conine, concentrat n sine, energia ambelor spaii polare, antagoniste sau complementare, de unde rezult ambivalena acestui simbol. Orice trecere nseamn schimbare, ce poate fi n bine sau n ru. De aici a IVAN EVSEEV SJioSUIcei cu seul; Idin inci-f caii, n tvi-' in; sau Isilturi-lieste saiului iHota1 ?i ea-

|nmp-e,ener-iniste | rezult ! Orice Ice poa-8 aici a rezultat sacralizarea hotarului, cultul lui n diferite civiliza ii. Terminus n mitologia roman este zeul porilor si trecerilor. Sacralitatea hotarelor era marcat prin asezarea pietrelor de hotar (idolilor), a troielor, crucilor, prin sdirea pomilor sacri etc. Ambivalena hotarului e vizibil si astzi n vopsirea barierelor n negru si alb. Liminalitatea are si o dimensiune temporal, semnificnd nceputul si sfrsitul (uneori, mijlocul) unei perioade. Hotarele anului sunt marcate prin s rbtorile din calendarul poporului; ele coincid, de regul, cu eehinociile si solstiiile sau cu fazele lunare. HRAN: Produsele alimentare necesare vieii, hrana zilnic sau mncrurile rituale au avut n societile tradiionale rolul de a media o-poziia dintre natur si cultur, de a nlesni legturile dintre oameni si zei. Prin proveniena sa, hrana e un produs natural (vegetal sau animal), dar, n urma preparrii ei, devine obiect cultural. Gtitul hranei e art culinar, iar mncrurile constituie un adevrat cod culinar, fiecare din ele ocupnd un anumit loc n sistemul valoric alc tuit din opoziiile natur cultur, sacru profan, autohton strin, masculin feminin etc. Cea mai apropiat de natur este carnea gtit (fript sau fiart), la polul cellalt aflndu-se produsele vegetale preparate. Hrana obisnuit a unei etnii sau a unui grup social coerent este considerat hran adevrat, mncarea strinilor e anti-hran". n toate culturile arhaice verbul a mnca" se nrudeste cu a se mpreuna", deoarece mncatul a fost asociat, n plan simbolic, actului sexual si actului comuniunii. Formele hiperbolizate ale acestei leg turi incestul si canibalismul au adesea conotaii identice si se desemneaz prin cuvintele grupului a mnca, a gusta, a devora. Limbajul erotic n diferite culturi a pstrat aceast legtur a codului culinar cu cel al dragostei. Actul preparrii si consumrii hranei conine numeroase proiecii cosmogonice: animalutotem sau planta totemic erau mncate pentru a recrea si a menine un alt cosmos (microcosm sau socio-cosm). n felul acesta, mncarea face parte integrant din complexul mitologic moarte fertilitate via: Prin jertfirea ei, mncarea asigur legtura cu divinitile si cu sufletele de dincolo. De taina morii si nvierii este legat euharistia. Prin raportare la opoziia sacru profan, mncrurile se vor mpri n hran cereasc", hran ritual si mncare profan (cotidian). Mncrurile de baz tradiionale sunt ns mereu investite cu o anumit sacralitate, ian descoperirea lor va fi atribuit zei-j lor si eroilor civilizatori; unele dintre alimente sunt metamorfoze divine ntruchipate ntr-o divinitate (cum e cazul porumbului la populaia maya).

I IEDEE: Simbolizeaz permanena, deoarece este verde n toate timpurile. Este unul din ornamentele obisnuite ale lui Dionysos (Bachus). Tyrsul (toiagul) su, avnd o semnificaie falic, era mpodobit cu ieder, aceasta din urm simboliznd perenitatea vieii si un principiu feminin. Pe lng simbolismul ei feminin, iedera, din cauza tendinei de a se lipi de copac, mai semnific si dragoste, atasament, dus ns uneori pn la sufocare. Integrat simbolismului vieii si vesnicei ntoarceri, iedera se planteaz pe morminte, exprimnd nemurirea sufletului. IEPURE: Printr-o seam de nsusiri ale sale (vitez, viaa nocturn, fecunditate etc.) iepurele de cmp sau cel de cas are un loc important n mitologia si simbolistica universal. E un animal lunar (n China, Africa, America). n aria cultural romneasc, el este ns un simbol solar, deoarece n unele legende sau naraiuni mitice despre astrul zilei, iepurele e nhmat la carul solar: 76 De la amiazi pn seara, la cobors, e mai usor si soarele e tras de cai, de 7 iepuri sau chiar de un iepure schiop" (Tipol. Hasdeu, 117). Aceast identificare apare si n textele cimiliturilor: Peste dealul pdurat / Fu-ge-un iepure blat" (Soarele). La popoarele de agricultori este un daimon al fertilitii, o ncarnare a spiritului grului": spicele nesecerate, lsate n cmp, n unele pri ale rii noastre se numeau iepurele" sau iarba iepurelui" (M. Coman, 1986, I, 217). La unele triburi ale indienilor din America, Marele Iepure (Ma-nebus, Manabozo) este un erou civilizator si triekster. Are ns si o latur ntunecat, deoarece este asociat cu noaptea si cu moartea. Ciudatul personaj al basmelor romnesti, Sta-tu-Palm-Barb-Cot, fiin htonian si infernal, clreste pe un iepure schiop. Iepurele este stigmatizat n Biblie si considerat animal impur, n credinele populare romnesti i se atribuie un caracter demonic. Duhul necurat se poate vr ntr-un iepure. Ca si la slavii de est, ntlnirea cu IVAN EVSEEV un iepure iesit n drum e semn de r u augur: Dac pleci la vreo afacere si pe drum i iese un iepure nainte, ntoarce-te napoi" (Izvora-sul", 1112, 1934, p. 13). ft) Ca transpunere n metal a cercului, inelul simbolizeaz eternitatea, unitatea, legtura, unirea, fidelitatea. Rolul su de simbol solar sau lunar poate fi subliniat de metalul din care este fcut (aur si, respectiv, argint); n aceast calitate, poate simboliza cstoria mistic cu Domnul (inelul primilor

crestini), cunoasterea si nelepciunea. Este simbolul nelepciunii si puterii lui So-lomon att n Biblie, ct si n mitologia musulman, unde acesta apare sub numele lui Sulaiman. Una din cele mai vechi identificri simbolice este aceea dintre inel si vulva feminin, de unde a rezultat inelul de logodn sau nunt. Proba inelului n basme sau romane cavaleresti (asemntoare probei pantofiorului) poate avea si un substrat erotic, ngustimea inelului semnificnd castitatea. Inelul este "un semn al supunerii si sclaviei, mai ales cnd e de fier. Prometeus, eliberat de Hercules, trebuia s poarte un inel de fier ca semn al supunerii fa de Zeus. Inelul de aur, incrustat cu pietre sau avnd gravate anumite semne, simbolizeaz puterea, regalitatea, gloria, nobleea. In popor, inelului i se atribuie si virtui de aprare magic: E bine ca tot omul s aib un inel n deget ca s nu se lege blstmurile de el" (Goro-vei, 1916, 23). INFERN: Iadul (gheena) n mitologie si n religie este locul unde se duc sufletele mor ilor. Apare, n general, ca inut subpmntean unde domneste ntunericul. Iniial, asa cum o atest mitologia Hadesului grecesc sau Skeolului evreiesc, nu era neaprat un loc de pedeaps pentru cei pctosi; era un inut al umbrelor, lipsit de sev si de bucuriile vieii pmntene. Ulterior, a devenit loc al pedepsei postume pentru cei necredinciosi sau pctosi. A fost dat n stpnirea Diavolului, care a nscocit cele mai nstrusnice si inumane cazne, mai ales cele legate de foc (ardere, fierbere etc). n catolicism, Infernul are un stadiu sau nivel de purificare, denumit Purgatoriu. Coborrea n infern a eroilor mitici (Ghilgames, Marduk, Hercules, Orfeu, Enea etc), constituie o prob iniia-tic, fcnd parte din scenariul morii si al renvierii. Gndirea mitic asociaz infernul cu haosul, desi are uneori si trsturile pntecului matern", iar coborrea n infern are semnificaia unui regressum in utero. Monstrul care nghite si regurgiteaz iniialul poate fi regsit n frescele iadului de la intrrile bisericilor noastre care nfiseaz un balaur vrsnd din gur foc si par, iar n pntecele su ard pctosii. INIM:, Considerat organ central n corpul fiinei umane si sediu al sentimentelor, are valenele simbolice ale unui Centru macrocosmic, pus n' rela iile de similitudine si interdependen cu toate elementele ce alctuiesc modelul lumii n culturile tradiionale. Semnific buntate, dragoste, via,

curaj, onoare si intuiie. Marile idei consider Pascal ne vin din inim. Este sediul funciei intelectuale la greci, la vechii indieni, la musulmani. Este punctul de ntrep trundere a spiritului si materiei, lcas (templu") al lui Dumne77 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE zeu. n acest sens, e perceput ca un vas (cup) care se umple de harurile cerului. Acest lucru este reflectat n hieroglifia egiptean, n simbolistica vest-european a Graalu-lui cupa cu sngele lui Isus, n triunghiul cu vrful n jos din simbolistica geometric a multor popoare. Pe plan social, inima (marele monarh al organismului") reprezint regele, autoritatea central, centrul administrativ (capitala = inima rii). Inima (Anima) este un simbol feminin att n mitologie, ct si n psihologia abisal a lui C. G. Jung. Pe plan macrocosmic, ea a fost asociat Soarelui, n timp ce creierul a fost pus n relaie cu Luna, despre care se credea pn n Evul Mediu trziu c ngroas apa si rceste creierul" (Paracelsius). Dubla miscare a inimii, sistolic si diastolic, a fost asemuit cu pulsaia universului, cu fluxul si refluxul. INSULA: n creaia mitopoetic a lumii e prezen mai ales imaginea insulei ca ntruchipare a speranei si a paradisului pierdut. Vechii greci au crezut n existen a Insulei Fericiilor, unde pleac sufletele eroilor dup moarte si unde exist o var vesnic, se strng trei recolte pe an si domnesc legile drepte ale zeului Cronos (Hesiod, Munci si zile). Ostrovul e asociat naturii primare, para-disiace, nentinate de mna omului plin de pcate. Orice insul simbolic e utopie si ucronie sustragere de la legile implacabile ale timpului si de la dramele istorice. Insula ridicat deasupra apelor ca o stnc, nfruntnd valurile mrii sau ale oceanului, aminteste de Arca lui Noe, si se va identifica cu biserica nava salvrii sufletelor crestinilor adevrai. Dac apa, n majoritatea culturilor e asociat haosului, insula va simboliza, dimpotriv, manifestarea, creaiunea, centrul de Ia care porneste cosmicizarea. Modelul, transpus literar, al cosmicizrii si culturalizrii unei insule l aflm n romanul lui Defoe Robinson Cru-soe". Loc de refugiu, de pstrare a inocenei si vieii paradisiace, insula, totodat, conform legii generale a ambivalenei oricrui simbol si arhetip, este asociat ideii izolrii, alienrii, frustraiei, abandonului si

pedepsei. Teseu o abandoneaz pe Ari-adna pe insula Naxos, iar n timpurile premoderne o seam de insule au devenit locuri de supliciu si de exil ale condamnailor. Mitologia popular romneasc a pstrat ambivalena simbolului, deoarece textele legendelor, bocetelor si ale colindelor vorbesc de Ostroavele albe (unde triesc rohmanii sau blajinii) si Ostroavele Negre, ce par a se neca mereu ntr-o ap tulbure (R. Vule-nescu, 1985, 454). IZVOE: n culturile tradiionale, izvorul simbolizeaz sursa vieii, nceputul si originea puterii, graiei, cunoasterii, inspiraiei, geniului. Izvoarele sunt sursele apei vii care d via si asigur cresterea tuturor speciilor. Apa de izvor e si simbolul puritii, apa nenceput e folosit n toate riturile de purificare. La toate popoarele lumii exist credina n sacralitatea izvoarelor. Sunt simboluri ale maternitii si au fost asociate divinitilor feminine, nimfelor, nereidelor, rusalcelor etc. Motivul metamorfozei fetei ntr-un izvor l gsim n mitologia si n legendele antichitii, cum este, de pild, po78 vestea frumoasei Byblis, n Metamorfozele Iui Ovidiu, ns, uneori, izvorul, spre deosebire de fntn, poate s reprezinte si un simbol masculin, cum e cazul la Eminescu (Ft-Frumos din lacrim) sau n balada Mesterul Manole. n simbolistica si IVAN EVSEEV n psihologia abisal, izvorul e simbolul for elor vitale si creatoare venind din inconstientul persoanei, din sfera sa instinctual (Jung, 1970, 159). n crestinism, Isus este asemnat cu un izvor de via si fericire perfect (Ioan, 7, 38). ^ MBRCMINTE: ntreaga istorie a civilizaiei umane demonstreaz c funcia protectoare a vesmintelor nu e mai important dect funcia lor simbolic. Hainele reprezint primul nivel al identificrii sociale, n special, a celei etnice, urmat de diferenierea pe sexe, categorii de vrst, profesiuni, poziii sociale etc. Estetica mbrcminii si a podoabelor, cu tot caracterul su, n ntregime artificial, este una dintre trsturile biologice ale speciei umane cele mai profund legate de lumea zoologic (LeroiGourhan, 168). Costumele tradiionale vechi relev imitarea prin material, form si culoare a nfisrii unei fiine totemice, de cele mai multe ori de tip zoomorf. Hainele sunt un fel de sinecdoc" a persoanei, de aceea, orice aciune asupra vesmintelor era perceput ca un act

asupra fiinei purttorului, mbrcmintea, mai ales cea intim legat de corp, este prezent n vrji, n rituri de sacrificii, n ceremonia-luri populare. Simbolismul concret ai fiecrei piese din mbrcmintea oamenilor se precizeaz si prin sistemul de tabuuri si datini legate de confecionarea sau purtarea lor n cadrul funciei lor ceremoniale. 80 NCLMINTE: Principalele funcii si sensuri simbolice ale nclmintei sunt derivate din semnificaiile falice ale piciorului si din rolul lor de a media contactul cu p mntul si a nlesni deplasarea omului. Un simbol sexual feminin este pantoful (condurul, papucul), att de transparent n basmul Cenusresei, prezent ns si n ceremoniile nupiale si n vrjile de dragoste ale diferitelor popoare, n psihanaliz, visele cu nclmintea au, de regul, o interpretare sexual (Aeppli, 177178). nclmintea e simbolul pelerinului si al cltoriei. nclrile din piele de animal, strns legate de corporalitatea omului si adunnd pe ele colbul si necurenia drumului, sunt asociate fiinei carnale. De aici interdicia la musulmani de a intra n moschee nclat, ca si preferina unor anahorei si sfini de a umbla desculi. Punerea piciorului pe o poriune de pmnt e un semn al lu rii n stpnire, de aceea nclmintea e si un simbol al dreptului de proprietate, de autoritate si de stpnire tiranic, de nclcare a libertii (mai ales n cazul nclmintei rzboinicului; cf. expresia cizm prusaca). NGER: Fiine intermediare ntre Dumnezeu si oameni, sunt simboluri ale lumii spirituale, create naintea altor fpturi. Desi au chip de om, sunt, de fapt, fiin e asexuate. Din atributele psrilor mitice mesageri ai lumii de dincolo n mitologiile arhaice, ngerii au p strat aripile de lebd. Sunt nfisai cu un chip de copil, semnificnd nevinovia si puritatea, sau ca tineri, subliniindu-se prin aceasta c ei nu sunt supusi timpului si nu mbtrnesc niciodat. Angelologul crestin, Dionisie Areopagitul, face o ampl clasificare a ngerilor dup ranguri si funcii, dup apropierea lor de tronul lui Dumnezeu. Apariia lor n lumea oamenilor e o epifanie a sacrului. Din punct de vedere uman, ei simbolizeaz aspiraiile spre perfeciune, elanurile ascensionale, sufletul pur. La Eminescu ngerul cu priviri curate" e o metafor a sufletului, o sintez a visrii si poeziei: E sufletul meu palid, e sufletul meu dus / Ce prseste lumea n cer ademenit". La poporul romn exist credina c fiecare om are un nger si un drac. ngerul l pzeste, i arat drumul cel bun, l ndeamn la bine, dar dracul la pcate si

la ru" (Vo-ronca, 502). n afara ngerilor pzitori, mai exist si ngerii cei ri, deIVAN EVSEEV spre care se crede c au pctuit cu pmntencele. Tema ngerului czut a ocupat un loc important n literatura romantic. NTLNIRE: Este un adevrat topos al mitului, basmului si romanului. Toate ntlnirile au o anumit predestinaie si sunt dirijate de fore supraumane. Ele in de simbolistica epifaniilor, a cltoriilor si probelor iniiatiee. O ntlnire poate fi o prevestire de bun augur sau aduc toare de nenorocire. De aceea, n culturile tradiionale toate ntlnirile sunt supravegheate cu cea mai mare atenie si semantizate n funcie de mprejurri, de natura (malefic sau benefic) a personajului ori obiectului ntlnit n cale. E bine s ntlnesti pe cineva cu glei pline, tineri si tinere frumosi la corp. Nu e bine s-i ias n cale un btrn sau o btrn, un pop, o pisic neagr, un iepure etc. Puternica tendin de semantizare a oricrei ntlniri, care e, n fond, cea mai aleatorie dintre toate aciunile umane, se explic prin tendina omului culturilor jtra-diionale de a gsi n toate un anumit logos", o necesitate si o anume ordine. NTOARCERE: Aciune simbolic, asociat miscrii circulare n timp si spaiu, refacerii unui traseu parcurs n sens invers, revenirii la un punct ini ial. Sensul fundamental al acestei aciuni este revenirea la un Centru, la un Principiu, la o stare ini ial. Simbolizarea ambivalen a ntoarcerii se explic prin faptul c ea se situeaz ntre dou realiti, aparent, opuse: ireversibilitatea timpului si vesnica ntoarcere a naturii, n primul caz, refacerea unui traseu Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale 81 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE fr vreo modificare, capt nsusiri demonice si numenale. De aici provin, pe de o parte, interdiciile de a privi n spate (mitul lui Loth sau al lui Orfeu), iar pe de alt parte puterea magic a palindromului (Roma *-> Amor) si abracadabrei, precum si toate funciile apotropaice ale oricrei ntorsturi" n cultura popular (ntoarcerea hainelor pe dos etc). n cel de al doilea caz, revenirea e ncrcat de conotaii pozitive, ea presupunnd o rencrcare a bateriilor energetice", n vederea unui nou nceput, a unui nou ciclu, a unei noi evoluii (regressus ad ute-rum, ntoarcerea la pmntul-mam, ntoarcerea acas" etc). ns deasupra oricrei ntoarceri planeaz umbra simbolic a drumului fr ntoarcere", la care este supus orice fiin uman. NTUNERIC: Mitologia si simbolistica ntunericului sunt generate de spaimele nopii, de reacia depresiv, de angoasa si chiar groaza ce o provoac bezna nopii. Aceast

deprimare hesperian e, de altfel, comun oamenilor civilizai, slbaticilor, chiar si animalelor" (Durnd, 109). ntunericul este unul din cele mai vechi simboluri ale timpului devorator. Vechile calendare ale lumii aveau ca punct de reper nu ziua, ci noaptea, iar srbtorile arhaice purtau un caracter preponderent nocturn. Timpul e negru pentru c e iraional si nemilos" (ELIT, 143). Bezna se asociaz haosului, morii, infernului. Pe plan psihic, ntunericul sufletesc e simbolul pcatului, adormirii raiunii si invaziei forelor primare ale inconstientului. Cum ns noaptea e prepararea unei noi zile, ntunericul e si o stare a unei fertile confuzii si a unei posibile revelaii. De aceea, tema nopii si ntunericului, la romantici, se asociaz misterului, reveriei si inspiraiei poetice. JAR: Simbol al energiei oculte, al focului ascuns si mocnit, gata oricnd s se reaprind cu o flacr vie. Este imaginea focului (principiul masculin) aflat n captivitatea p mntului (principiul feminin). n plan psihic, semnific for latent, pasiune secret, dragoste arztoare, dar reinut si ascuns. Tciunele stins, negru la culoare si rece, e un produs al focului si un potenial nou foc. E considerat un agent purificator si folosit n descntecele de deochi si n alte acte de magie popular. JUG: E un simbol al supunerii, aservirii, opresiunii, umilinei venite din afar. Aceasta era semnificaia furcilor caudine sau ignominiosum sub care a trecut armata roman nvins de samnii. Dar rdcina acestui cuvnt indoeuropean yug nseamn si unire", legare mpreun" pe care o aflm n denumirea si n sensul fundamental al doctrinei si practicii yoga armonizarea si unificarea fiinei umane cu cea divin. Semnificaia supunerii benevole imperativelor unei viei conjugale l are jugul, prezent n ritualul de nunt romnesc, unde ntiul pat al mirilor este adesea jugul boilor (Ti-pol. Hasdeu, 444). L LABIEINT: Prototipul fiecrui labirint simbolic este construcia realizat de ctre Dedal pentru regele Mi-nos al Cretei, n care acesta a nchis Minotaurul, monstrul hrnit cu 7 biei si fete reprezentnd tributul anual al Atenei. Labirintul domin o adevrat constelaie de arhetipuri. Poate cea mai veche semnificaie a labirintului, datnd din neolitic, este cea a pntecului regenerator al p mntului-mam (M. Gimbutas, 79). Dar aceast ncrucisare de drumuri din care cele mai multe nu au nici o iesire, n constiina cultural a omenirii a fost asociat cutrii pline de prjmejdii a luminii, *a unui centru, a unei

soluii salvatoare n lumea dezordinii si obscuritii. Labirintul e drumul spre ini iere si n aceast calitate l aflm reprezentat pe pavimentul bisericilor catolice, fiind denumit si drumul Ierusalimului. Labirintul este si simbolul aprrii unui tezaur ascuns, stiut numai de cei iniiai. Pe plan psihologic, labirintul reprezint cutarea centrului spiritual, al credinei, aceast cu84 tare fiind legat de rtciri si pericole. Iesirea din labirint e simbolul unei nvieri spirituale. n literatur, labirintul este adesea metafora orasului (E. Sue, Misterele Parisului) sau o proiecie spaial a rtcirii mentale si a realitii absurde si angoasante (Kafka, Joyce). LAC: Simbolismul lacului se leag de cel al apei si al cerului: Lacul oglindeste stelele fiindc vrea s fie cer" (Blaga, Elanul insulei, 51). n vechile mitologii este ochiul p mntului, prin care locuitorii lumii subterane pot s vad tot ce se ntmpl pe pmnt si n vzduh. Lacurile pot fi asociate unor diviniti benefice ale cerului sau considerate sedii ale monstrilor, balaurilor, duhurilor rele (mai ales lacurile cu ap bhlit sau cele din care ies bule de aer). Lacul sacru sau un bazin special amenajat era un atribut necesar al templului la vechii egipteni si la alte popoare, evocnd apele primordiale si rezerva de fore creatoare. n basme si legende sunt lcase ale zIVAN EVSEEV nelor, sirenelor, nimfelor care ademenesc oamenii spre moarte. Au semnifica ia unor paradisuri iluzorii. Rspndite n lume sunt si legendele despre orasele, palatele, bisericile sau comorile acoperite de apele unui lac. Nu este exclus s avem aici amintirea colectiv a vechilor asezri lacustre rspndite cndva pe tot ntinsul Europei. LACRIMA:. n poezia lui Blaga Lacrima si raza, pictura czut din ochiul nlcrimat al omului spune: ,,Eu sunt un strop de suflet / Si sunt / Ca picurii izvoarelor fierbini / Vin totdeauna din adncuri mari /". Asadar, lacrimile fierbini ale durerii, implorrii si disperrii reprezint o conjuncie a focului si a apei. Se poate vorbi de o adev rat alchimie" simbolic a lacrimii, izvort din focul inimii, devenind stihie acvatic eliberatoare si purificatoare, ca, n cele din urm , s se cristalizeze ntr-un conglomerat salin. Exist o omologare mito-simbo-lic, aproape universal, a lacrimii cu apele ceresti: cu picturile de rou sau ploaie. In mitologia egiptean, omul (erme) este nscut din lacrima zeului solar Re. Iar lacrimile zeiei Isis, vrsate la moartea soului si fratelui su Osiris, umplu albia Nilului cu

ape fertilizante. La multe popoare ale lumii, v rsarea ritual a lacrimilor are ca scop provocarea ploii (Frazer, III, 296). Legendele romnesti vorbesc despre lacrima fe-cundant a Maicii Domnului; cznd pe pmnt, ea se transform n perl sau floare. O ntreag terapeutic sufleteasc a lacrimii purificatoare e dezvoltat n filosofia crestin (Ioan Scrarul), preluat si n opera lui Dostoievski, care vorbeste de lacrimile stelare" ale lui Aliosa Karamazov. LAD: Lada de zestre, caseta, cutia, scrinul etc. si datoreaz simbolismul lor unei asocieri strvechi ca corpul, mai ales cu cel feminin. In cimiliturile noastre l dia este trupul ce ascunde sufletul: Am o ldia / Si-n ldia o porumbi: / Dac zboar porumbia / N-am ce face cu ldia" (G. Dem. Teodorescu, 288). Ele se asociaz misterului, tezaurului ascuns. ns deschiderea unei asemenea ldie sau cutii misterioase poate fi nso it si de surprize neplcute (vezi exemplul cutiei Pandorei). Omologarea casetei cu femeia, asupra creia insist att de mult reprezentanii psihanalizei (S. Freud, Motivul alegerii casetei), n cultura romneasc , se confirm prin rolul Iadei de zestre n diferite rituri de trecere: nastere, nunt, nmormntare. Ambivalena acestui simbol se explic si prin faptul c tot o lad este si sicriul mortului. LALEA: Ca specie botanic, laleaua si are originea n rile perso-afgane si n Asia Mic, de unde a ajuns n Europa n secolul al XVI-lea. n Olanda a devenit obiectul unei adev rate industrii. n scurt timp, o gsim ca model decorativ preferat n domeniul esturilor, ceramicii, metalelor si decorului arhitectonic. La noi n ar acest motiv decorativ a ajuns abia n secolul al XlX-lea, fie prin intermediul mesterilor sasi, fie prin mijlocirea atelierelor balcanice, devenind ns foarte rspndit n toate zonele rii. Din punct de vedere simbolic, laleaua a preluat func ia cupei si coroanei, ca receptacole ale influene85 DICIONAR DS SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE lor uraniene, precum si asociaiile dintre floare si inim, floare si femeie. LAMP: Poart n sine semnificaia unui foc domesticit; evoc intimitatea si studiul, fiind companioana celui ce munceste n camer la masa de lucru. Ca surs de lumin este asociat nelepciunii si transmiterii cunostinelor; atest prezena spiritului printre oameni, de unde rolul candelabrelor, sfesnicelor si prisne-lor la iudeo-crestini. Este si un simbol al sfineniei si vieii

contemplative, al dragostei si sacrificiului. Vechile opaie descoperite de arheologi atest si o identificare a lmpii cu fiina uman: corpul de argil conine un principiu vital (grsimea, uleiul) si un spirit reprezentat prin flacr. Lampa are si o funciune protectoare, deoarece alung ntunericul si spiritele malefice, si una cluzitoare, att de evident n cazul farului. LANCE: Lancea (sulia) are, n general, un simbolism axial masculin. Ca si sgeata, e identificat cu o raz solar, iar aciunea ei are menirea de a modifica materia inert si nedifereniat. Aductoare de moarte, ea este atributul zeilor rzboinici si semnific puterea militar. Este ns si o arm a dreptii si ordinii; de aceea, e unul din principalele atribute ale Athenei Minerva. Asociat focului (lancea zeului celtic al luminii Lug este de foc), are si o funcie purificatoare si vindectoare (lancea lui Ahile putea vindeca rnile). Crestinismul a acordat aceste virtui lncii lui Longinus, care a strpuns corpul Mntuitorului. Din ran a curs sngele divin ce s-a revrsat ca dar de mntuire asupra su-tasului roman, care s-a ncrestinat cel dinti dup minunea de pe Gol-gotha. Lancea lui Longinus e trans-simbolizat n capia (cuitul de prescur) prezent n proscomidia bisericii crestine asezarea prescurilor si vinului pentru euharistie. LAN: Lanul e simbolul legturii, servitutii, captivitii, robiei si tiraniei. De aceea, sfrmarea lanurilor a devenit emblema dezrobirii omului. n mitologie, lanul e simbolul legturii dintre cer si pmnt. Dup Homer, Zeus coboar pe pmnt pe un lan de aur. Lanul este si simbolul faptelor si evenimentelor ntr-o nlnuire" temporal-cauzal, de unde si expresia lanul slbiciunilor, n multe culturi tradiionale exist un cult al lanului de care se lega ceaunul deasupra vetrei casei. El reprezint un fetis familial si simbol al legturii celor vii cu spiritele strmosilor. LAPTE: Este aliment primordial si arhetip alimentar. Orice butur fericit e un lapte matern" (Durnd, 320). Laptele se leag de snul matern, transfigurat n religiile paleoliticului n substan a vieii a crei purttoare este Zeia-Mam, reprezentat prin statuete feminine cu snii hipertrofiai sugernd belsugul alimentar. Laptele de mam, iar mai trziu, cel de oaie, capr si, n cele din urm, de vac, fr nici un alt adaos sau n amestec cu miere de albine, a devenit b utura imortalitii si a regenerrii. Miturile grecesti spun c ambrozia a provenit din pictura de lapte de la snul Herei. n toate culturile lumii laptelui i se confer proprieti curative. Alptarea 86 este semnul adopiunii fizice, dar si al celei spirituale. n alchimie, piatra filosofal e denumit si

Laptele Fecioarei. Laptele si substanele lacti-forme sunt asociate cu Luna, cu lumina ei lptoas", dar si cu focul solar. La popoarele Asiei Centrale si ale Europei exist credina c focul provocat de fulgere se poate stinge numai cu lapte. Ca simbol al fecunditii si regenerrii, laptele apare si n basmele romnesti, unde voinicul, nainte de a pleca n marea lui c ltorie, alege un cal rpciugos pe care l hrneste cu jar si lapte sau cu gru fiert n lapte, pentru a-1 transforma n cel nzdrvan. n crestinism, laptele e simbolul binelui suprem si unul din simbolurile nvturii Domnului. Din vechiul simbolism al paradisului ara unde curge lapte si miere" (Ier. 11.5) crestinismul a preluat aceast metafor, transformnd-o n sinonimul credinei salvatoare si universaliste. IVAN KVSEEV lui. Exist ns si o asociere pozitiv: nmulirea lor era interpretat n China ca simbol al unei posteriti numeroase, iar ritmul sriturii unei lcuste era legat de riturile sezoniere ale fecunditii. n Sumatra, femeile sterile aduceau drept o-frand divinitii nasterilor trei lcuste, ce nlocuiau, metaforic, jertfirea unor animale (Frazer, IV, 157). n ghicitorile si n descntecele romnesti, lcusta este o ncarnare deplin a maleficului n multiplele sale ipostaze: L cust, / Fata dracului, / Fata diavolului, / Fata lui Faraon, / Fata Satanii, / A Mumii P durii, / A ciumii, / A primejdiei, / A boa-lelor, / A nevoilor... (S. FI. Marian, 1903, 514). LAUR: Plant a imortalitii si emblem a gloriei, a izbnzii militare, sportive sau spirituale. n Grecia antic era arborele consacrat lui Apollo, iar frunzele lui se foloseau pentru confec ionarea coroanelor ce mpodobeau capetele eroilor, geniilor si nelepilor. Plant pururea verde, se planteaz pe morminte si se pune pe sicrie ca simbol al nemuririi sufletului. LCUSTA: In Vechiul Testament (Exod, 10. 1415) reprezint simbolul nenorocirilor si devastrilor, al pedepsei divine. Invazia lcustelor a fost ntotdeauna comparat cu nvlirea rzboinic devastatoare sau cu o furtun demoniac; ea simbolizeaz o dezorganizare a cosmosuLUTA: Acest instrument muzical strvechi cu coarde, asemntor cu cobza, care, prin generalizare, a devenit sinonimul grupului instrumentelor respective, dnd nastere denumirii meseriei de lutar, poart n sine simbolismul bogat si ambi-valent al tuturor surselor de sunet si muzic. n cultura romneasc, simbolismul lor a fost preluat mai ales de vioar , invenia ei fiind atribuit att Diavolului, ct si lui Dumnezeu. (Brlea 76, 435436). Instrumentele cu coarde au fost asociate, n general, principiului feminin. Acest simbolism apare extrem de elaborat n limbajul erotic al

Chinei, unde muzica se asocia cu via a sexual, cu actele de dragoste. Luta era considerat drept simbol al organului genital feminin, atingerea strunelor l utei* era unul din eufemismele actului sexual. LNA: Poart n sine cea mai mare parte a simbolismului prului 87 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE si pilozitii. Lna, ce acoper corpul berbecului sau oii, toars ntr-un fir lung si subire, se asociaz prosperitii, bogiei si fecunditii nc din epoca culturilor preindoeuropene. Lna e simbolul soarelui si al aurului, acest lucru fiind inci-frat n mitemul lnii de aur, n c utarea creia pleac expediia argonauilor, n frunte cu Iason. Dup P. Diel, e vorba de cutarea unui tezaur mai mult spiritual dect material: lna semnificnd puritatea, iar aurul adevrul. Ordinul Lna de Aur, nfiinat n secolul al XIV-lea n Burgundia, era menit s sublinieze bogia acestei regiuni, dar si sperana, pornind de la textele biblice n care pe lna ntins de Ghe-deon cade rou cerului. n felul acesta, se restabilea legtura lnii cu un principiu feminin si cu simbolul Bunei Vestiri. LEAGN: Leagnul, huulusul, balansoarul, scrnciobul sunt obiecte ritualice cu funcii si sensuri mito-simbolice multiple. Ele au fost asociate miscrilor si ritmurilor alternante ale vieii, fecunditii si fertilitii, n Mahe-Brahmana (V, 1.10), leagnul este nava care duce spre cer, iar Rig-Veda numeste Soarele leagnul de aur. Ritmul balansrii este cel al ciclurilor solare dar si al respiraiei omului. Legnarea evoc ascendena si descendena, fluxul si refluxul, evoluia si involuia. Legnatul ritual era, la multe popoare, un act magic de stimulare a cresterii plantelor, de purificare a omului prin intervenia stihiei aerului. Legnatul are si un subtext erotic, de aceea, e prezent n obiceiurile premaritale si n ceremonialurile nupiale, n aria cultural romneasc, leagnele se fac n timpul srbtorilor de primvar (mai ales de Pasti); ele se instaleaz n locuri ncrcate de conotaii ceremoniale (locul de hor) si au funcii de purificare, de iniiere premarital (flcii se dau cu fetele) si de stimulare a fecunditii. n lunea prim a presimiilor - nota S. Mangiuca se car oamenii n legnusiu (tiutiu-lusiu, scrinciobu) si vrteju pentru cstigare de sntate peste tot anul (pre alocurea se cra poporul n legnusiu si vrtejiu de la nceperea presimilor pn la Pasti). Tot n aceste luni alerg oamenii cu caii. Toate aceste sunt cur iri (lustra-iuni) prin aer" (Clindariul 1883,

feb.). LEBD: Prin frumuseea si graia ei, aceast pasre parc a fost predestinat a deveni un personaj central al mito-poeziei multor popoare ale lumii. Simbolizeaz puritatea, nevinovia, singurtatea mndr,- curajul, poezia, elevaia spiritual, ntruchipeaz fie lumina zilei,, si se asociaz principiului masculin (Zeus se preface n lebd pentru a se apropia de Leda-gsc), fie lumina nopii, fiind simbol feminin, lunar, legat de moarte si nviere. Uneori cele dou aspecte formeaz un tot unitar, lebda cptnd nsusirile unei psri hermafrodite sau androgine. Cele mai multe basme si legende o consider drept metamorfoz a unei fete. n aceast calitate, ea poate deveni simbolul iubitei, al logodnicei sau miresei, asa cum apare si ntr-o colind romneasc, constnd dintr-un dialog al candidatului la nsurtoare cu aleasa inimii sale, cobort la el n chip de lebe-joar: O, tu mndr lebejoar, / n baie te-ol mbia... / n baie de lapte dulce, / D-aicea nu te-ai duce / .. . Tinere fecior de Domn . . . / C nu-s dalb lebejoar, / Ci sunt zna cerului / De la poarta raiului" (G. Dem. Teodorescu, 89). Ca pasre a luminii, e asociat nelepciunii, iniierii si elevaiei spirituale, n mitologia brahmanic, un nelept se preface ntr-o lebd de aur si se mpreuneaz cu soarele. O tem prelucrat intens n mitopoezie a fost legat de motivul ultimului cntec al lebedei. Se crede c nainte de a muri, lebda se ridic n cer, ctre soare, si cnt cteva note si apoi cade moart n ap. n acest context, ea a devenit simbolul poetului si al poeziei. La o serie de popoare este o pas re psihopomp sau ntruchiparea sufletului plecnd pe alte trmuri. LEMN: Esena arboricol, n form de lemn pentru foc, buturug sacr sau lemn prelucrat de mna mesterului cioplitor, pstreaz ceva din semnificaia arborelui sacru si a pdurii simbolice. E considerat materie prin excelen, plin de cldur si personalitate, fa de rceala si indiferena metalului. n limba greac veche, hyle nseamn si materie prim, substan primordial, dar si lemn. n China este simbolul unuia din cele 5 elemente cosmice care corespunde estului si primverii, momentului de nceput al trezirii principiului masculin yang. Tradiiile popoarelor nordice ale Europei asociaz lemnul si stiina, deoarece scrierea a reprezentat cndva ncrustarea unor semne pe lemn, aidoma rbojului nostru. In limbile celtice exist omonimia numelui lemnului si stiinei (vidu ir. fid), iar buchia noastr, mprumutat din slav, vine de la numele fagului buk. Lemnul se asociaz cu focul sacru; de aceea, focurile rituale se aprind prin frecarea a dou buci de lemn de o anumit esen. LEU: n tradiia mito-poetic si n simbolica mai trzie este simbolul puterii divine, al regalitii, grandorii, nobleii, triumfului, mndriei, ncrederii n sine si al vanitii. n unele limbi ale Orientului Apropiat (n hitit), pentru leu, erou si rege se folosea acelasi cuvnt. Este imaginea preferat pentru a semnifica vigilena si aprarea; de unde si prezena leilor sculptai la intrrile n piramidele egiptene, templele asiriene, porile babiloniene, pagodele budiste etc. Este un animal solar, evocnd fora

penetrant a luminii si a verbului. Este unul din simbolurile justi iei, ceea ce explic prezena leilor pe lng tronurile regale sau scaunele episcopale. n crestinism este emblema lui Isus si a mai multor sfini (Sf. Marcu, Sf. Ieronim, Sf. Adrian etc.) si, n general, este unul din animalele preferate ale bestiarului crestin. Era nfisat pe sarcofagele primilor crestini, semnificnd renasterea. Uneori, poate s reprezinte ideea haosului (Ghilgames lupt cu un leu), a rului si-a morii (proorocul Daniil n groapa cu lei sau lupta lui Samson cu leul). Aproape pn n secolul al XVIII-lea sunt rspndite imaginile leului ca ntruchipare a mndriei, vanitii, furiei si temperamentului coleric. n povesti si fabule, n virtutea unei logici a lumii ntoarse pe dos", este adesea p clit de animale mai slabe. Desi dacoromnii au fcut cunostin cu leul mai ales prin in89 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE termediul Fiziologului" si al altor naraiuni fabuloase, acest animal e prezent masiv n ornamentica si emblematica medieval. Mult mai curioas si mai greu de explicat este prezena leului n colindele de flcu, specie folcloric strveche. Se presupune c el a nlocuit un alt animal sau c n Zona Carpailor ar fi existat cndva leul carpantin", asa cum a existat si n zona Olimpului, pe vremea lui Alexandru Macedon. Leul este un semn zodiacal; coincide cu mijlocul verii (23 iulie 22 august) si se asociaz cu dragostea de via, cu ambiia, orgoliul, mrirea etc. O semnificaie special este acordat leoaicei care apare ca simbol al maternitii si atribut al multor zeiemame, dar si al senzualitii si sexualitii feminine. Leul este animal totemic la multe popoare si triburi africane si o emblem a Africii. LIBELULA: Japonia se mai numeste si Insula libelulelor", deoarece aceast insect este una din emblemele rii. n mitologia romneasc, ea este calul dracului" si se crede c dracul o clreste noaptea. De aceea, oamenii se feresc s-o ating. E posibil ca n aceast mito-logem s transpar o structur arhetipal mai veche, ns ajuns pn la noi ntr-o form slbit si prea puin expresiv (M. Coman, 1988, II, 137). LICORN: Fiin mitologic; iniial, cu un trup de taur, iar mai trziu cu trup de ecvideu de culoare alb, avnd un corn n frunte, de unde si denumirea sa de unicorn sau inorog (lat. monoceros). Cele mai vechi reprezentri iconografice se ntlnesc 90

n culturile preariene ale Indiei (mii. 3 .e.n.). A fost preluat n cultura vedic , de unde imaginea lui a migrat n Orientul Apropiat si apoi n Grecia. Aristotel credea n existena real a unicornului. n mod paradoxal, acest animal, pe care nu 1-a vzut nimeni, a fost descris de nenumrate ori (Pliniu cel Btrn, Ambroise Pare, Marco Polo etc), iar cornul su, cruia i se atribuiau virtui supranaturale, a fost mult cutat, vndut la pre de aur sau oferit n dar regilor si mprailor (califul Harun al Rasid 1-a druit lui Caro! cel Mare n anul 807). Abia n secolul al XVIII-lea s-a constatat c miraculosul si att de preuitul corn, de fapt, era al nervalului cetaceu din apele polare. Scrierile si fabulaiile Evului Mediu, inclusiv cele din ara noastr, se datoreaz descrierilor acestui animal fabulos cuprinse n Fiziolog". Este considerat un simbol al puritii si virginitii. Dup legend, licornul, mai ales datorit forei cornului su, stpneste n mod suveran pdurea: el nu poate fi nici omort, nici prins n capcanele vntorilor. Numai o fecioar poate potoli furia unicornului. El vine spre ea, si pune capul n poala ei si adoarme linistit. Relaia unicornului cu fecioara a avut numeroase interpret ri simbolice, mai cu seam c imaginea respectiv a fost frecvent reprodus n tapierii, goblenuri si n frescele bisericesti sau laice. Cornul indropu-lui se consider a fi un simbol falie. Fiind ns asezat n frunte (sediul gndirii), el reprezint instinctul sexual sublimat, animalitatea spiritualizat, desi exist preri despre caracterul hermafrodit sau androgin al acestei fiine mitosimboiice. n Evul Mediu, cornul a fost socotit drept sabia lui Dumnezeu cu care p trunde creaturile sale. Fecioara se identific n acest caz cu Sf. Mria, iar cornul cu S. Duh, ntreaga scen fiind asociat Bunei Vestiri si Nasterii Imaculate. Exist si o interpretare alchimist a celor dou imagini: fecioara ntruchipeaz aspectul feminin si pasiv al mercurului, n timp ce licornul simbolizeaz fora masculin, nemblnzit a lui spiritus mercurialis. In rile Romne, imaginea licornului va figura pe piatra funerar a lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges, va fi herbul lui Nicolaus Ola-hus si simbolul lui Dimitrie Can-temir, n Istoria hieroglific. Tema licornului va fi reluat si n literatura secolului XX (Rilke, Blaga). LICURICI: Denumirile populare ale acestei insecte (fclies, fnras, focul-lui-Dumnezeu, scnteu) ca si unele epitete (feciorul Dracului", ,,puiul Satanei", ochiul Dracului") atest , att ambivalena sa, ct si principalul motiv al mitologizrii sale: e o vieuitoare care lumineaz noaptea. n Extrermil Orient (Vietnam, Japonia) este ntruchiparea sufletului eroilor.

n mitologia popular romneasc apare ca metamorfoza unui nger ndrgostit de o pmnteanc si care, nedorind s se ntoarc n cer, a fost prefcut de Dumnezeu n licurici (S. FL. Marian, 1903, 46 48). Pe de alt parte, este considerat si ntruchiparea unui duh malefic al nopii: Licuriciul e ochiul Dracului, de aceea nu-1 lua n mn c te duce"; Cine are licurici pe lng cas e semn c acela e prieten Dracului" (Ihidem, 51). Fiind sursa unei IVAN EVSEEV lumini stranii, palide, si sterpe, licuriciul e valorizat preponderent negativ si este asezat mai aproape de figurile malefice dect de cele benefice (M. Coman, 1988, II, 132). LILIAC: n simbolistica chinez semnific longevitatea si imortalita-tea, deoarece locuieste n pesteri care sunt considerate niste treceri spre nemurire. n civilizaia maya, casa liliecilor" e, de asemenea, o regiune ce trebuie traversat n drumul spre ara morilor. Liliacul este o divinitate a mor ii si devorator al luminii si n mitologia altor popoare ale Ame-ricii si Africii. Identificarea liliacului cu sufletele morilor o ntlnim si la Homer (Odiseea", XXIV, 815). Aspectele nocturne, tenebroase si funeste ale liliacului sunt subliniate si de credina popular c e un vampir ce suge noaptea sngele oamenilor. Prin fiina si nf__________isarea sa hibrid de soarece zburtor" si viaa nocturn se asociaz simbolismului psrilor de noapte. Ca singura pasre nzestrat cu mamele, a fost asociat fecunditii, afJndu-se la vechii greci n preajma zeiei Artemis. Ambiguitatea liliacului este evident si n tradiia romneasc, unde apare ca ncarnare a sufletelor mor ilor. n aceast ipostaz poate fi aprtor al casei (era rstignit pe pori n scopuri apotropaice, iar ngropat sub prag aducea noroc), dar si un demon cu nclinaii vampirice (suge sngele oamenilor) sau agresive (poate s se nclceasc n prul oamenilor de nu-I mai poate scoate nimeni). Nu este strin nici de sfera eroticului despre care a vorbit cndva Pliniu, considernd sngele acestui animal drept afrodiziac puternic. 91 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE LIMBA: Ca organ si ca sinonim al vorbirii, limba a fost asociat focului (limba de foc"), mobilitii si ambivalenei flcrii. Ea distruge sau ntemeiaz, purific sau ntineaz, are putere asupra vieii si asupra morii. Limba lui Dumnezeu e comparat cu un foc devorant (Isaia, 30, 27); simbolizeaz Sf. Duh ca for a luminii. Dar tot n Sf. Scriptur ea se mai numeste si sabia cu dou tisuri (Iacob, 3, 5). Aceast putere atribuit limbii se manifest n gestul de a arta inamicului sau adversarului limba scoas, pstrat doar n plastica expresiv a copiilor.

LIR: Inventarea lirei e atribuit zeului Hermes. Este instrumentul muzical al lui Apollo si Orfeu, devenit emblem a poeilor si poeziei. Se consider simbol al armoniei cosmice si divine; cele sapte strune ale lirei erau puse n coresponden cu planetele; sunetele lirei unesc cerul si pmntul, fac s vibreze cosmosul. Acest rol de a unifica si armoniza cerul, e reflectat n mitul inventrii lirei: Hermes a fcut-o din piele de taur (animal ceresc) si din carapacea broastei estoase (animal hto-nian). LITERA: Valoarea simbolic si puterea magic acordat literelor alfabetului si semnelor grafice n diferite culturi si au explicaia n faptul c toate scrierile vechi au derivat din ideografia pesterilor. Desenele rupestre erau, de fapt, niste figuri mitologice, combinate cu semnele contabilizrii elementare de tip rboj". Ele au dat nastere alfabetelor chinez, sumerian sau egiptean. La sacralizarea alfabetelor a contribuit, desigur, si 92 puterea extraordinar a cuvntului ntemeietor. Datorit rolului social al scrisului, semnele grafice deveneau purttoare de sens ascuns si ineau de sfera sacrului, iar provenien a lor era atribuit zeilor. Egipteanul Toth si babilonianul Nabu erau zei-scribi, dar si stpni ai destinului. Apariia limbii sanscrite si a scrierii dc-vangari n vechea Indie era atribuit zeiei Sarasvati. n lumea islamic se consider c literele alfabetului sunt create de Allah si apoi comunicate lui Adam. Despre proveniena divin a scrierii vorbeste si tradiia ebraic (Thora e scris de Dumnezeu). Tot n snul culturii si religiei mozaice s-a dezvoltat o adev rat stiin despre sensul tainic al fiecrei litere (tratatul Literele" al lui Rabi Akiba). Literele apar ca niste abrevieri ce se pot desfsura n aseriuni de mare importan; lumea ntreag se compune din cifre si litere. Umplerea de sens" mistic si simbolic a fiecrei litere s-a datorat punerii lor n relaie cu elementele cosmice, cu punctele cardinale, cu culorile, cu prile corpului omenesc ee. Astfel, prima liter a alfabetului ebraic alef semnific taurul (ceresc), numrul unu, rsuflarea, soarele, puterea etc. Este larg rspndit asocierea literelor cu codurile vegetale. De exemplu, literele alfabetului celtic (ogam) erau adaptate scrierii pe lemnul copacilor, iar fiecare liter era legat de denumirea unui anumit copac, n mai multe culturi scrise se pstreaz omologia simbolic ntre scriere si prelucrarea pmntului.-cartea (textul) este un cmp presrat cu semine - litere, iar rndurile sunt brazde, citirea strngerea recoltei etc. LOTUS: Floare alb imaculat (mai rar, de culoare rosie sau violet-albstrie) iesind la suprafaa apelor

sttute si adormite. n vechiul Egipt, India, China, Japonia este simbol al purit ii, forei regenerrii, matricei fertilitii, prosperitii, plintii vieii si armoniei cosmice. n Egiptul antic era o floare sacr, imaginea ei nsoind reprezentrile divinitilor. Mitul egiptean al creaiei lumii spunea c zeul Re al soarelui a aprut dintr-o floare de lotus. n interiorul florii adesea se asezau imaginile lui Horus, Isis sau Osiris. Era emblema Egiptului de Sus. n India, lotusul e pus n rela ie cu un principiu feminin (yoni), simboliznd Mama-zei, matricea universal, principiul divin ncrcat cu for sacral. Uneori e considerat floare androgin, reprezentnd unirea dintre principiul feminin yoni (caliciul cu 8 petale) si principiul masculin ling (pistilul). Paradisul budist era adesea nfisat ca un loc unde oamenii se nasc ca zeii dintr-o floare sau pe o floare de lotus. Lotusul rosu este emblema Indiei contemporane, n limba sanscrit existau aproape 100 de nume pentru aceast floare. n China, chiar naintea ptrunderii budismului, lotusul coninea un simbolism foarte bogat. Pe lng puritate, fertilitate (datorit mulimii seminelor sale) mai nsemna si sobrietate, rectitudine, armonie conjugal (dou flori pe aceeasi tij), n Grecia antic, printre alte semnificaii, lotusul reprezenta uitarea. Echipajul lui Odysseus, poposind n ara lotofagilor (mnctori de lotus") si gustnd aceast plant, uit s se mai ntoarc acas. 1VAN EVSEEV LUCEAFR: n mitologia diferitelor popoare, steaua serii (luceafrul de sear, planeta Venus), care este n acelasi timp si ultima stea ce se stinge diminea a (luceafrul de noapte), a fost asociat morii si nvierii, iar similitudinea cursei planetei cu evolu ia Soarelui (apare, alternativ, la est si la vest) a fcut din ea un fel de mesager solar, un intermediar ntre astrul zilei si oameni. Uneori e fiica lunii si a soarelui, indicnd drumul altor astre. Ca zei a serii, favorizeaz dragostea si voluptatea; n Babilon e asociat zeiei Ishtar, iar la romani Venerei zei ei dragostei si plcerilor corporale, a frumuseii si graiei feminine. n mitologia astral romneasc, luceferii, fii ai Soarelui, se pot nf isa ca oameni si cobor pe pmnt pentru a supraveghea felul n care acestia respect lumintorii. Capodopera literaturii romne, Luceafrul 3 ui Eminescu, nfiseaz drama Luceafrului de noapte (Hyperion) care, ndrgostit de o pmnteanc, coboar pe o raz, n chip de om, pentru a lua cu el femeia iubit: dar

distana dintre ei e att de marc, nct unirea lor e imposibil. n simbolica si iconografia crestin luceafrul de diminea este asociat Fecioarei Mria din care a rsrit soarele dreptii, Mntuitorului sau lui Ion Boteztorul. Luceafrul de sear ns e ambivalent: vesteste ntunericul si e steaua lui Lucifer, dar este si steaua magilor. De aceea, se ine ajunare pn la ivirea acestei stele. iLUMANARE} Este simbolul lumi-ni,~ al sintezei materiei si spiritului: ceara si fitilul reprezint materia din care se naste flacra spiritual. n 93 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE acest sens, ea simbolizeaz elevaia spiritual, miscarea ascendent; e unul din simbolurile axei lumii, al verticalitii. Crestinismul a preluat lumnarea ca element de cult din antichitatea greac si roman, unde mireasa era condus la casa mirelui de un cortegiu cu tor e aprinse n mn. Ea semnific credina celui ce ine n mn o lumnare, fiind n acelasi timp si simbolul sufletului su ndreptat spre Dumnezeu. Lumnarea aprins n mna unui crestin e si un ndemn ca s fie lumin a lumii". Poporul romn acord o mare importan lumnrii muribundului, menit s conduc sufletul su prin ntunericul lumii de dincolo. De se ntmpl s moar cineva fr lumnare, se cheam c ,,a avut moarte ntunecat si foarte mult l cineaz btrnii si btrnele satului pentru aceasta" (Al. Lambrior, 184). LUMIN: n opoziie cu ntunericul, lumina este un principiu al binelui. Ea este expresia forelor ura-niene fecundante, asociat cldurii care d via. Este produs al focului, ea se degaj din foc si de aceea este legat de nasterea vieii. Multe mituri cosmogonice pun la originea ivirii lumii principiul: Fiat luxl Va succede ntunericului care simbolizeaz haosul (post tenebros lux). La chinezi lumina e un principiu ceresc si masculin (yang), iar ntunericul e htonian si feminin (yin). LuminajEe^ cundeaz ntunericul ca ufT mascul femela. Cele dou principii se ntregesc, sunt complementare, alctuind perechea originar, din care, prin filiaie, deriv toate fpturile. Aproape n toate religiile lumii divinitile sunt luminoase. La vechii evrei, Dumnezeu se arat lumii si poate 94 fi perceput n chip palpabil sub forma luminii. Una din nfisrile luminoase ale lui Iahve o reprezint splendoarea slavei" (rabod) lui (Isaia, 60, 12). Luminosi sunt si zeii panteonului indo-european: rdcina sanscrit iv a strluci", ziu" d pe divus n latin; de ea sunt legate numele numerosilor zei: Zeus, Diana, Div etc. Lumina este un derivat benefic al focului

scrie J. Bahme dar focul e dureros pe cnd lumina prietenoas , dulce si fecund". Lumin e simbolul dragostei", vieii, salvrii, elevaiei spirituale. Lumina zilei este Logosul (Cuvntul), care prezideaz la crearea universului. Ea este si simbolul strii extatice n gndirea misticilor, n gndirea si simirea romneasc lumina este principalul atribut al lumii cosmice, e chiar sinonimul lumii ca sfer de vieuire (cosmos = lume < lat. lumen lumin "), opus haosului si morii (acolo unde zorile nu se revars"). LUN: Astrul nopii e un simbol arhaic fundamental, avnd funcia de arhetip si principiu de clasificare a lumii. E asociat principiului feminin, fertilit ii, cresterii vegetaiei, renovrii naturii si primenirii timpului. Calendarele lunare au precedat pe cele solare. Rdcina me- din limbile indoeuropene e nrudit cu verbul care nseamn a msura". Viaa lunii este mai aproape de om, dect gloria majestuoas a soarelui" (Eli-ade, 1943, 87). Valorizarea ritmurilor lunare a fcut posibil' realizarea marilor sinteze antropocosmice.^Sim-bolismul lunar a legat ntr-un tot unitar nasterea, devenirea, moartea, femeia, fecunditatea, viaa prenatal si cea de dincolo, ciclurile vieii urnaIVAN EVSEEV ne si ciclurile cosmice. Divinitile lunare patroneaz vegetaia, nasterile, morile, fertilitatea pmntului, cresterea plantelor. (Datorit dispariiei ei pe 3 nopi, cnd e considerat de multe popoare ca fiind nghiit de monstri, luna e privit ca primul mort". De aceea zeitile lunare (Persephone, Hecate, Hermes etc.) sunt htoniene si funerare. Dar luna nu e numai primul mort, e si primul mort care nvie. Luna, deci, e n acelasi timp msur a timpului si f-gduial explicit a vesnicei rentoarceri" (Durnd, 365). Luna influeneaz fluxurile si refluxurile, ciclurile menstruale feminine; se credea c ea produce ploaia si rou, la chinezi era un fel de cup ce conine butura imortalitii. E simbol al bogiei, de unde obiceiul existent si n aria romneasc de a arta lunii noi banii din buzunar sau de ai oferi diverse ofrande alimentare. Agricultorii din diferite ri si regleaz muncile cmpului dup ciclurile lunare; de ciclurile lunare depindea starea s ntii oamenilor n btlii. Spartanii nu participaser la btlia de la Marathon, deoarece asteptaser s fie lun nou. Luna, cu lumina ei reflectat, este simbolul cunoasterii indirecte, conceptuale, discursivraionale. n psihologia profunzimilor, luna evoc subconstientul, imaginaia, visul, elementarul, femininul (Anima).

Trecnd prin mitologie, poveste si cntec, luna este simbolul rezervat femeii, o ncarnare a farmecului feminin si model de frumusee: Cte stele snt pe cer, / Pn-n ziu toate pier; / Dar ca luna / Nu-i nici una: / Ca luna de luminoas" (P. Ca-raman, 1984, 168). n folclorul popoarelor, Soarele si Luna sunt doi principali protagonisti ai mitului astral referitor la incestul dintre frate si sor. Uneori, n funcie de genul lor gramatical, rolurile se schimb: la unele popoare (germani, slavi, popoare islamice) luna e b rbat, iar soarele femeie. n aria germanic se crede c o fat nu trebuie s se arate dezbrcat sub razele lunii, deoarece poate s rmn nsrcinat. Luna (der Mond) funcioneaz n calitatea sa de zeitate masculin a fecundrii (aceeasi credin era la vechii egipteni si la phrygieni). n aria romneasc acest aspect masculin l are Craiul nou, care poate fura fetele pmntene pentru a le duce la curile sale (Vo-ronca, 614). Supremaia ns o deine luna plin (feminin), care e tratat n popor ca o adevrat divinitate. Se vorbeste chiar de o ascenden sau predominan a principiului feminin n cultura tradiional romneasc, plecnd de la cultul Lunii, mumelor" si al Fecioarei Mria (Chelcea, 1987, 292296). LUP: Simbolismul lupului comport dou fee: una satanic si feroce, alta benefic si luminoas, prezente n proporii diferite de la un popor la altul. Pentru c vede n ntuneric, e simbolul luminii, al soarelui si al focului. La mongoli lupul celest este str mosul mitic al lui Ginghis-Han. n mitologia greac apare ca ntruchipare a lui Zeus (Lykaios) si un atribut al lui Apollo. n mitologia si iconografia hindus este un animal de ru augur, asociat divinitilor malefice, dusman si devorator al luminii. Aceleasi credine exist si la popoarele nordului Europei. n legendele, basmele si credinele rom95 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE nesti lupul e un animal ambivalent. Este fcut de Diavol dintr-un bo de lut", dar acesta nu1 poate nsuflei dect apelnd la ajutorul lui Dumnezeu, care i d via si l asmute mpotriva diavolului (Brlea, 1976, 254). Este unul din adversarii principali ai eroului solar din basme: are cap de oel, frunte de aram, este fiul Zmeoaicei, iar puterile zmeului se ascund adesea ntr-un lup. n acelasi timp, poate fi un auxiliar al eroului (Brlea, 1966, voi. I, 190 194). La multe popoare e asociat fecunditii, fiind un fel de daimon sexual; de unde legendele privind convie uirea unei femei cu un lup sau credina c un

pr din coada lupului poate s-i aduc iubirea oricrei femei, nregistrat la romani (Plinius) si la aromni (Tache Papa-hagi, 1979, 316). Fora si ardoarea lupului n lupt au fcut din acest carnasier un simbol al rzboinicului. Latinul Mars era la origine reprezentat ca un lup. Stindardul de lupt al dacilor avea elemente lykomorfe foarte bine conturate, iar M. Eliade a ar tat c lupul este animalul totemic al dacilor si patronul iniierilor rzboinice, iar numele su frigian daos ar explica eponimul dacilor (Dacii si lupii, 1959; De la Zamolxis la Genghis-Han, 21). Prezen a lupului real sau mitic n aria cultural romneasc e relevant si prin faptul c, din cele 150 de zile de srbtoare din calendarul Babelor", 35 erau consacrate lupului" (I. A. Can-drea, Iarba fiarelor, 130). Prestigiul sacral al acestui animal n aria dacoromn este subliniat si prin aceea c lupii l au ca patron pe Sf. Petru (Tipol. Hasdeu, 381383). n mitologia romneasc predomin latura htonian a lupului, legat de rolul su psihopomp, adic de cluz a sufletului mortului pn n lumea de dincolo, asa cum reiese din textele bocetelor, constituite ntr-un adevrat ghid al dalbului pribeag": Si-i va mai iesi / Lupul nainte / Ca s te spimnte / S nu te spimni, / Frate bun s-1 prinzi / C lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La un fecior de crai" (FAPP, 1967, voi. II, 245). Figura acestui lup infernal, stpn al trmului morilor se gseste n mitologia greac si aproape a tuturor popoarelor Europei nordice. Trsturile totemice ale lupului, la aceste popoare, sunt reliefate si de numeroase credine referitoare la lykantropie metamorfoz a oamenilor n lupi (vrcolaci, pricolici sau tricolici la dacoro-mani). n literatur e privit uneori favorabil ca simbol stoic al omului care sufer n singurtate si moare fr s scoat un strigt (Vigny, By-ron, Hesse). ; MAC: n tradiia mito-poetic e legat de somn si de moarte; e un atribut al lui Hypnos, divinitatea somnului la greci, frate geamn cu Thanatos zeul morii. Este prezent n misterele eleusiene si se ofer Demetrei, iar la romani era dedicat zeiei Ceres, deoarece creste n lanul de gru. n legendele unor popoare europene macul rsare fie din sngele unor eroi, fie al unor balauri (la englezi, din sngele dragonului ucis de Sf. Margareta). La slavii de est este un simbol al frumuseii; fetele si femeile frumoase sunt comparate cu floarea de mac. Seminele de mac sunt prezente n unele culte de pomenire

a morilor sau n actele magice de stimulare a ploii. Leg tura macului cu zeul cerului, dup unii cercettori, si gseste reflectarea si n denumirea acestei plante n aria mediteranean si balcanic: rom. pprun < lat. papaver, bg. paparuga, alb. paparu-ne etc. ar putea fi nrudite cu jocul paparudei si cu numele slav al zeului cerului Perun (Mify, II, 90). MAGNET: Magnetismul a fost descoperit de ctre Tales din Milet n jurul anului 587 .e.n. n antichitatea greac si cea egiptean magnetului natural sau fierului magnetic i se atribuiau nsusiri sacre. Fierul magnetic era considerat metalul lui Ho-rus sau al unui alt zeu solar, n timp ce fierul nemagnetic avea nsusiri infernale, fiind atribuit lui Seth sau Typhon. Magnetismul se asocia cu forele atraciei cosmice, afective, mistice. n decursul veacurilor, magnetul a fost utilizat n magie drept inductor al dragostei si atraciei afective. MAIMUA: Cu mult naintea teoriei evoluionismului darwinist, maimua a fost privit ca un animal mimetic par excelence, un fel de copie a omului; cnd e o caricatur , cnd e superioar omului. Unele triburi africane consider c maimuele sunt niste oameni care nu doresc s vorbeasc si nu vor s vorbeasc pentru c sunt foarte nelepte. n Egipt unele specii de maimue erau 7 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale 97 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE diviniti sau semidiviniti sapieniale. Cinocefalul (babuinul) este cnd atributul lui Re, cnd ncarnaia lui Toth, divinitatea nelepciunii, patron al savanilor si scrib divin. Cultul maimuei sacre exista si n vechea Indie, unde prinul maimuelor Hanumn este un erou din R-myana, prieten si ajutor al lui Rma. Simboliza nelepciunea, agilitatea si fecunditatea, temperamentul ardent. n cultura chinez, maimua Sun-hou-zu simboliza pornirile firii umane de a s vrsi rul si a cdea n pcat. ns o alt figur mitologic, Btrna Maimu, cunoaste tainele cerului si secretele vesnicei tinerei, are atributele unui erou civilizator. Dar inteligena maimuei e prezentat uneori n form caricatural, avnd nsusirile unui trickster. E cazul Cercopilor grecesti, tlhari si poznasi, care l atac si pe Hercule n somn, si pe care Zeus i va preface n maimu e. n simbolistica si iconografia crestin, maimua e imaginea omului degradat prin viciile sale sau chiar o ntruchipare a diavolului, n simbolistica viselor este o imagine a indecenei, lubricitii, insolenei si vanitii, o caricatur a eului". MAM: O. G. Jung consider Mama" drept unul din cele mai importante simboluri arhetipale, concretizat

n imaginea propriei noastre mame, a bunicii, a oricrei alte femei, a zeiei-mame sau n unul din sinonimele sale simbolice: Sf. Fecioar, biserica, universitatea, casa natal, satul, ara, pmntul, pdurea, materia, lumea subteran etc. Figura mamei umple copilria si nsoeste viaa fiecrui om. Aceast adoraie dependen fa de 98 mam si instituia maternitii si-a gsit o expresie religioas si mistic n cultul ZeieiMam a pmntului, zmislitoarea tuturor formelor de via: Gaia, Rhea, Hera, Demetra, Cybele, Astrate, Aditi etc. n planul simbolismului cosmic, mama se aliniaz pmntului roditor si apei stagnante din care purced toate formele vegetale si animale. Din aceast perspectiv, principiul matern se asociaz vieii, morii si renvierii: a se naste nseamn a iesi din pntecele mamei, a muri a se ntoarce n matricea pmntului, eventual, pentru o nou nastere. Mama divin e fiin originar, duh al fecunditii universale, patroana tuturor nasterilor, dar si cea care d moarte. n mitologia indian, ea este Prakriti (materia prim zmislitoare), dar apare si sub nfisarea zeiei teribile Kli femeie cu aspect hidos, plin de snge, care danseaz pe cadavre. Mai frecvent, aceast ambivalen e redat prin cele dou chipuri polare si complementare, n acelasi timp: ca btrn uitat de vreme (mum", bab") ori ca Venera zmislitoare de popoare, patronnd dragostea si vegetaia primverii. Folclorul si mitologia romneasc sunt puternic marcate de cultul mamei (muma-pdurii, muma-ploii, mumaflorilor, muma-lui-Dum-nezeu etc), pentru c n concepia rneasc nu e nimic pe lume care s nu aib o mum, o maic, sinonime cu obrsie sau origine (T. Her-seni, Forme strvechi, 226). Pe plan psihologic, arhetipul mamei este prima form pe care o capt experiena inconstient a individului. Principiul Anima e prezent n structura psihologic a oricrui individ, fiind asociat instinctualitii, incon IV AN EVSEEV jiia L stientului, afectivitii, proteciei. Fixaia pe mam e semnul unei stri psihologice involutive si se afl n opoziie cu principiul Animus, constnd n predominanta arhetipului Tat lui, ca ntruchipare a coninutului raional si a voinei. MAMUT: Reconstrucia imaginii mito-poetice a mamutului se face pe baza desenelor rupestre, precum

si pe baza unor legende si basme. E asociat animalului primordial, haosului, materiei nemblnzite. Se crede c e un animal al adncurilor pmntului sau apelor (iakuii l numeau taurul apei"). Multe trsturi ale mamutului, animal ce produce groaz sau provoac cutremure ale pmntului, au fost mprumutate inorogului din Fiziologurile" antichitii sau ale Evului Mediu. MANA: n Exod si n Psalmi (78.24) reprezint hran cereasc, suport al eliberrii, asociat, ulterior, pinii, vieii si Sf. Euharistii (Aga, 194). n tradiiile mitologice ale diferitelor popoare e o for impersonal cu un caracter sacru, ce se poate afla n orice lucru sau fiin . Sub acest nume ea a fost pus n circulaie de etnograful englez R. Ca-drington, care a pus-o n leg tur cu credinele si religiile animiste. Ea se regseste n credinele vechilor popoare, sau n tradiii mai recente, avnd nume diferite; me la sumerieni, Tea la egipteni, brahman n India vedic , manitu la algon-kini, orenda la irochezi etc. E prezent si n mitologia popular romneasc, unde apare ca substan activ, potent fecund sau calitate" a unei substane nutritive (mana-cmpului", managrului", mana-laptelui"). Prin diferite acte magice, efectuate mai ales n perioadele de criz ale anului, mana poate fi luat sau pstrat (Gh. Pavelescu, 1944, 123). MANDRAGOR: Mtrguna (cucuta), denumit n folclorul romnesc Doamn-bun", Doamnmare", mprteas" etc, e o plant magic, legat de dragoste si fecunditate. E divinizat nc din antichitate, atribuindu-i-se o eficacitate spiritual , datorit proprietilor sale de plant otrvitoare, halucinogen sau somnifer si asemnrii sale cu figura uman. n vechile ierbare e nfisat cnd sub forma masculin (cf. denumirea ei n englez man-drake < man brbat"), cnd feminin (loomandrake < woman femeie"). Se crede c este o fiin care plnge n timp ce este scoas din pmnt, iar cel ce aude acest scncet trebuie s moar. Pentru a evita acest pericol, se lega un cine de copacul din apropiere sau i se aduceau ofrande rituale (pine, sare. si vin -la romni). Uneori se credea c provine din sperma unui spnzurat, de unde denumirea ei german Galger-mannlein spnzuratul". n Grecia era legat de Afrodit sau Ceres; din rdcinile ei se prepara un elixir al dragostei. Ca principal plant a vrjilor de dragoste e folosit si la romni, unde culesul presupune un ritual foarte complicat (I. A. Can-drea, Iarba fiarelor, 4958; S. FI. Marian, 1988, 114123; M. Eliade, 1988, 126134). La

nsusirile ei de ordin pur erotic, uneori se adaug cele ale plantei miraculoase" prin excelen, deoarece poate s-1 fac pe om invulnerabil, l ajut s afle comori ascunse, fiind un fel de donator mi99 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE tic: Dac te duci ntr-o zi de duminec acolo, n cmp la Dnsa, si-i dai de mncare si butur, vin si pine, si-o iai cu lutari si norod acas, si dac si pe urm o ii tot n cinste si te ari voios . .. poi s-o trimii oriunde si s-i ceri orisice, c-i aduce si-i d" (T. Pamfile, 1916, 91). MARE: Imagine arhetepal a oricrui nceput si-a oricrui sfrsit, a vieii si a morii, pentru c toate ies din mare (==stihie primordial) si se ntorc acolo. n mitologiile multor popoare pe mare sosesc zeii si eroii civilizatori si tot pe apele mrii pleac sufletele pe trmul de dincolo. Este simbol al dinamicii vieii n starea ei de agitaie vesnic, al miscrii, al instabilitii de tip feminin, apele si valurile ei fiind opuse stncii ntruchipare a stabilitii si a principiului masculin yang. Ca suprafa reflectant e legat de cer, iar agitaia ei de miscarea aerului: Fiecare val reflect n fruntea sa un soare, iar marea mprumut de la cer culoarea sa, seninul geniului su si le reflect n visul su cel adnc si luciu" (Eminescu, Geniu' pustiu). Dar marea e si adncul, bezna populat de monstri, de unde vine moartea; e mormntul marinarilor si-al corbiilor. Din cele mai vechi timpuri, marea inspira respect si groaz. Era dat n stpnirea unor zei teribili. Mrii devoratoare si regeneratoare i se sacrificau de ctre vechii greci si romani cai si tauri simboluri ale fecunditii. n babilonean, marea (pti) nseamn izvor" si vagin" iar zeia Astrate (ca si Afrodita greceasc) se naste din mare. Asociat materiei primordiale, este unul din sinonimele arhetipului femeii-mame (Durnd, 278). n imnurile crestine, Sf. Fecioar e numit Stella maris (Steaua mrii), n literatura mistic, marea simbolizeaz lumea sufletului uman, sediu al pasiunilor si al pcatelor. La poeii romantici, tema mrii e legat de ntoarcerea la natur, revenirea la snul feminin si matern, e^acel bys-sus, feminizat si matern, care e arhetipul coborrii si al ntoarcerii la izvoarele originare ale fericirii. n poezie e semantizat vuietul mrii ca vorbire", ca strigt de durere", ca limbaj tainic al destinului: Va geme de paterni / Al mrii aspru cnt" (Eminescu). n psihanaliza lui Jung, marea este simbolul inconstientului colectiv si loc privilegiat al irump-iei coninutului inconstient;

personificri ale acestui insondabil ai persoanei, cu toate capcanele sale, sunt sirenele si cntecele lor ademenitoare. MASA: Este simbolul cerului, att de bine evocat n pristolul bisericilor crestine. Simbolizeaz, totodat, un centru spiritual, de aceea asezarea n jurul mesei (rotunde?) e participare colectiv la o realitate transcendent, la un principiu unificator. Diferite aspecte ale acestui simbol se reflect n denumirea mesei sau n derivatele acestui cuvnt. Francezul la table evoc ideea tabulelor lui Moise, primite de la Dumnezeu pe muntele Sinai. n limbile slave, numele capitalei rii (stolica), privit drept centru spiritual si ca simbol al uniunii poporului sau loc al comuniunii cu cerul (axis mundi), deriv din stol mas". Simbolul mesei este totusi ambivalent: e locul revificrii organismului, n sens biologic si spiritual, dar si obiectul pe 100 ", ipe care se asaz mortul. n acest sens, att masa colivei, din ritualul crestin, ct si orice alt mas evoc altarul (masa) de sacrificiu (dolmenul) pe care erau ucise si arse ofrandele rituale destinate zeilor sau pe care se consuma n comun animalul tote mic. --JfMASC: La popoarele primitive a cror cultur e considerat o adevrat cultur a mstii", masca este duhul strmosului, animal totemic al tribului (Lips, 368). Dansurile cu msti sunt legate de riturile agrare, nupiale, iniiatice si funerare la care particip cei vii si cei mori, divinitile si geniile tutelare ale tribului, iar masca e o imita ie imputresei-bil a strmosului" (Durnd, 505). Masca conine o putere magic mpotriva rului, dar produce groaz celor din jur, impunndu-le voina purttorului mstii. Purttorul mstii e ptruns de fora ei, este scos din timpul si spaiul profan, nu mai poart amprenta eului" individual si schimbtor. Poate din acest motiv, vechea denumire a mstii persoana va denumi noiunea de individ, irepetabil tocmai prin ceea ce are el mai statornic, mai puin ocazional si trector n raport eu alii. Mstile, prezente n jocurile de_Anul Nou la romni, dup prerea lui M. Pop, nu sunt legate numai de spiritele strmosilor, ci si un mijloc de refulare a tensiunilor sufletesti ascunse de-a lungul anului. n civilizaiile moderne e un simbol al metamorfozei, al dedublrii si mimetismului. Ea mai pstreaz funcia de a pune pe purttorul ei n afara legilor obisnuite. Mstile" fur, spun adevrul, pedepsesc, fr a fi pedepsite. IVAN EVSEEV

MATOSTAT: Piatr semipreioas, mai frecvent de culoare verde (cf. nceputurile cntecelor romnesti: Foaie verde-matostat.. ."), asociat din antichitate nasterii si fecunditii. Proprietile ginecologice atribuite matostatului (jaspului) de babilonieni sau vechii greci se datoreaz att culorii sale (verde == via, regenerare), ct si faptului c, la spargere, produce niste pietre de mai mic dimensiune, iar la o usoar lovire sau scuturare se aude un sunet bizar, de parc ar ascunde n interior o alt piatr. De aici analogia cu femeia nsrcinat si folosirea pietrei pentru usurarea nasterilor. E pomenit n Apocalipsa lui Ioan (21.1820), unde spune c zidurile Ierusalimului vor fi mpodobite cu 12 pietre scumpe, simboliznd pe cei 12 apostoli: Si plasma zidului ei este de iaspis" (21.19); n Evul Mediu a fost asociat lui Sf. Petru, simboliznd credina puternic. MAZABE: n limba latin, bobul de mazre se numea cicer/cicera, de unde cognomenul familiei Tullia creia i aparinea marele orator roman. Plutarh presupune c unul din strmosii lui M. Tullius Cicero ar fi avut pe nas un neg n forma bobului de mazre. Era un semn benefic, deoarece bobul de mazre sau fasole fcea parte din cultul strmosilor si era un simbol al rodniciei si bogiei, n mitologia popoarelor germane si slave, mazrea era atributul zeului tunetelor (Donar, Perun) si era simbolul tunetului si al picturilor de ploaie sau al grindinei ce c deau din cer (probabil si mzrichea din limba romn fcea parte din acelasi complex mito-simbolic). Ca legum sau 101 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ca aliment preparat, face parte din mncrurile rituale simboliznd fertilitatea si fecunditatea. n alaiurile mascailor din srbtorile de iarn sau primvar, la nemi, polonezi si ucraineni, exist un personaj mbrcat n stible de mazre, iar bsica porcului uscat si umflat se umplea cu boabe de mazre pentru a fi folosit ca instrument magic de provocare a ploii. n acelasi timp e si un simbol erotic: eroinele din poveste pot r mne gravide nghiind un bob de mazre. n limba ucrainean, expresia skociti v goroh a sri n mazre" ' nseamn a ntreine relaii sexuale extraconjugale. MCIUCA: Aceast arm a rzboinicului arhaic, devenit buzdugan n epoca prelucrrii metalelor, simbolizeaz fora brut si primitiv. E arma zeilor si eroilor (mciuca lui Hercule, ciocanul lui Thor, vajra lui Indra etc.) avnd un dublu aspect: malefic si benefic. Despre mciuca zeului celtic Dagda se spune c la un capt era moale si la altul dur: cu un capt omora pe cei vii si cu altul i trezea

pe cei mori. Este omologat simbolic cu fulgerul, avnd si evidente conotaii falice. Apare si ca simbol al confreriilor de iniiere rzboinic. Astfel, ea a rmas arma ranilor romni de-a lungul ntregului Ev Mediu si pn n timpurile moderne si mai ales nc arma specific n jocurile tinerilor" (clusarii) n care subzist mereu amintirea confreriilor rzboinice (Eliade, De la Zamolxis ..., 88). Aruncarea buzduganului e unul din momentele principale ale obiceiului junilor brasoveni, practicat n zilele de Pasti (I. Muslea, 1972, 87). 102 MGAR: n mod obisnuit, nseamn ncpnare, prostie, simplitate. Joac ns un rol important n bes-tiarul mitologic si n simbolica religioas, unde si dezvluie un simbolism complex si contradictoriu. n India este mijlocul de locomoie al divinitilor funeste, iar n Egipt gardianul sufletelor morilor. n acelasi timp, mgarul (asinul) l duce pe Isus n Ierusalim, iar m garul lui Balaam apare ca un simbol al cunoasterii. Se crede c reprezint, pe de o parte, animalul umil si simplu, iar, pe de alt parte, e ntruchipare a lubricitii. A clri un mgar nseamn a mblnzi instinctele si pornirile animalice. Are si asociaii cu astrul zilei, deoarece era legat de cultul lui Apollo: la Delphi i se sacrificau mgari. Posed si nsusiri htoniene simboliznd fertilitatea; coada lui se sacrifica lui Dionysos. Semnific instinctele primare, animalitatea (cf. Mgarul de aur" (al lui Apuleius), senzualitatea exacerbate. Romanii le spuneau prostituatelor m grie" (asellae), iar pedeapsa pentru femeile adultere n Orient era legarea lor de spinarea unui m gar. n folclorul romnesc, figura mgarului e lipsit de aureol benefic sau malefic, desi uneori se ntlneste conotaia unui animal cristoforic: Mgarul are cruci n spate pentru c a adus n spate pe cel ce a purtat crucea" (Papahagi, 83); Dracul nu poate s fac nici un ru cuiva, desi s-ar afla n loc primejdios, dac are un mgar lng dnsul" (Gorovei, 1915, 196). MRISOR: Srbtoarea mrisorului este una din cele mai frumoase datini pstrate la romni. Tradiia druirii mrisorului pare destul de veche, desi menionrile documentare IVAN EVSEEV y. |roi ud p nici I. loc atare se refer abia la nceputul secolului al XlX-lea. Majoritatea etnologilor sunt de p rere c e o mostenire latin. n vechiul calendar lunar al romanilor 1 martie coincidea cu nceputul Anului Nou, iar luna

respectiv era dedicat zeului Marte, care, nainte de a deveni ntruchiparea rzboiului, era o divinitate a vegetaiei si protector al cstoriilor. Romanii mai celebrau la 1 martie Ma-tronalia, srbtoarea femeilor, cnd brbaii ofereau daruri soiilor. La romni este ziua Babei-Dochia personaj mitofolcloric descinznd din strvechiul cult al Marei-Mame, zei a pmntului si vegetaiei. n aceast zi, femeile si fetele (uneori si copii) puneau la gt o moned gurit -ffin me^al srilucitor,.....de regul, din argint, legat de un qnUF mpletit din Tn, alctuit din dou fire: unul rosu si altul alb, pentru a avea noroc la rodirea cmpului si pentru a nu se prli de soare" (Fochi, Datini, 28) sau ca s se fac frumoase si drgstoase" (ibidem, 200). Mrisorul era purtat 9 sau 12 zile dup care l legau de ramura unui pom tnr, iar n mai mergeau s vad dac le-a rodit pomul. Contrar prerii exprimate de G. Cosbuc, dup care mrisorul ar fi un simbol solar (Mrisorul, Seztoarea steanului", nr. 3, 1906), mai multe elemente pledeaz n favoarea recunoasterii caracterului su lunar si feminin. Argintul (sau arama) sunt metale lunare, iar banul g urit (aidoma pietrei plate cu o gaur la mijloc) este un simbol matricial feminin. n plus, calendele lui Marte marcau la romani nceputul primului ptrar al lunii (nonae), cnd astrul nop ii era n crestere, perioad ce favorizeaz dezvoltarea plantelor si fecunditatea oamenilor. Legarea mrisorului de un pom (simbol axial masculin) simboliza conjuncia contrariilor, redat si prin cele dou fire mpletite. n pofida modificrilor survenite si a uitrii semnificaiilor ancestrale, mrisorul apare n forme ornamentale (floare, fluture, buburuz etc.) specifice constelaiei simbolurilor feminine. El marcheaz ascendena principiului feminin, vizibil n toate manifestrile calendaristice ale nceputului de primvar. O dat cu instalarea verii si a cldurii soarelui, rolul predominant n aceast complementaritate o va prelua principiul masculin, marcat la noi, printre altele, de jocul clusarilor. MSLIN: Arbore atribuit Athenei si considerat de vechii greci drept cea mai folositoare plant din lume. Simbolizeaz pacea, fecunditatea, purificarea, fora, victoria, gloria si recompensa. E considerat ca simbol al vieii eterne nu numai datorit frunzelor sale pururea verzi sau zeilor pe care i reprezint (la romani era dedicat lui Jupiter si Minervei), ci si faptului c din el se extrgea uleiul cu multiplele sale utilizri alimentare si rituale; mai ales obiceiul ungerii corpului si aprinderii candelelor va fi

preluat n crestinism. n tradiia evreiasc si cea crestin este un arbore sacru si simbol al pcii: un ram de mslin a adus lui Noe porumbelul la sfrsitul potopului, din lemn de mslin si cedru (conform legendei) a fost fcut crucea lui Isus; n acest sens, el este arborele lumii. Aceeasi semnificaie o are si n Islam, unde reprezint Axa lumii, Omul universal si Profetul. n credinele chinezesti, mslinul se aso103 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ciaz arborelui vieii: lemnul su neutralizeaz otrvurile si veninurile, n Japonia ramul de mslin simbolizeaz succesul n studiu, n aciuni civile sau militare. n cadrul crestintii mediteraniene, n Duminica Floriilor, ramura de mslin o nlocuieste pe cea de palmier cu care a fost ntmpinat Mntuitorul la intrarea n Ierusalim. n iconografie, Sf. Spirit e ncununat uneori cu o ramur de mslin. MTUR: Acest instrument, indispensabil cureniei, e un strvechi simbol cultural, ncrcat cu valene magice pozitive sau negative. Ele deriv din gestul banal de mturare, care nseamn instituirea unui spaiu culturalizat (cosmos) si separarea lui de teritoriul dezordinii si-al murdriei, acesta din urm semnificnd haosul. Mtura este un simbol ambivalent pentru c ea poate fi revendicat de fiecare din cele dou sisteme pe care le separ" (M. Coman, 1983, 163). n primul caz, e simbol al puterii divine. La romani exista o zei a cureniei si a maturatului Deverra, iar n spa iu slav, mtura din frunze si ramuri de stejar (care se folosea si n riturile mbierii rituale la bile cu aburi) e un simbol al zeului cerului Perun. Fore sacrale, fecundante si apotropaice sunt acordate si mturii fcute din copacul verde de Arminden, de Sf. Gheorghe sau Sf. Ion si la ranii romni. Femeile din satele noastre las mtura lng leagnul pruncilor, atunci cnd pleac de acas, ca s-i fereasc de strigoi si de alte spirite malefice. Obiceiuri asemntoare existau la romani; ele mai dinuie si astzi la popoarele balcanice. Mtura e asociat geniilor protectoare ale casei, e ntruchiparea strmosului mitic; de aceea, la multe popoare europene exist interdicia maturatului n timpul ritului nmormntrii, n zilele consacrate pomenirii morilor sau noaptea, cnd casa sau curtea pot fi vizitate de oaspe ii de dincolo. E considerat simbol falie (DSy, 98), desi materiale etnografice atest ambivalena ei sexual: coada simbolul masculin, mtura

(crengile si frunzele) simbol feminin. Particip la numeroase rituri magice si este vehicolul vrjitoarelor. MN: Simbol al muncii, al activitii transformatoare, dar si al puterii, posesiunii si dominaiei (cuvntul evreiesc iad nseamn mn" si putere"). Este si un simbol al comunicrii si nelepciunii: limbajul minilor (gestica) e folosit n toate civilizaiile lumii. Imaginea minii pe pereii pesterilor paleoliticului din Oltenia, dup unii cercettori, ar fi un simbol solar" (Musu, 1973, 62), dup alii, aceast imagine o reprezint pe zeia apo-tropaic (M. Gimbutas, 1989, 81). n orice caz, legtura minii cu soarele si funcia sa de translaie energetic e reflectat n basoreliefurile egiptene datnd din epoca faraonului Akhnaton (discul lui Aton") care introduce un cult solar: e reprezentat vorbind supusilor n timp ce soarele coboar o ploaie de raze-mini asupra faraonului si-a soiei sale Nefertiti. Zeul solar al celilor Lugh mai este numit Lamhfada (Mn lung"). n crestinism, mna Dorinului e simbolul puterii divine supreme. Mna e si simbolul ajutorului (cf. expresia a da o mn de ajutor): divinitile tutelare ale Orientului 104 IVAN EVSEEV in n nenumratele lor mini comorile care ndeplinesc toate dorinele", n cultura multor popoare, mna dreapt are o valorificare pozitiv, iar cea stng negativ (cf. lat. sinister sinistru" < sinistra mna stng"). Minile sunt metonimii ale dorinei, mai ales n limbajul erotic. Mna e simbolul inteligenei. Omul e inteligent spunea Anaxagoras pentru c are o mn". Poate s mai nsemne credin, fidelitate, cinste, ocrotire etc. Exis o stiin strveche a citirii caracterului si destinului omului dup miscarea minilor sau dup desenele din palm, care se numeste chirolo-gie sau chiromanie. MEI: Pn la rspndirea cultivrii intense a grului, la multe popoare din Europa nordic si din Extremul Orient, meiul era cereal esenial si simbol al fecunditii. E implicat n riturile agrare ale fertilitii solului si n cele de pomenire a sufletelor strmosilor. Are rolul unui agent de legtur dintre lumea celor vii si a celor mori. MELC: Simbol al regenerrii periodice, teofanie lunar (si scoate si si strnge coarnele), ntruchipare a principiului feminin (cochilia) sau a ambivalenei sexuale. Forma helicoi-dal a melcului constituie un glif universal al temporalitii" (Durnd, 391). La azteci simboliza n mod obisnuit concepiunea, gravidia, nasterea, n Dahomei e considerat un receptacol de sperm. n multe culturi, inclusiv n

cultura tradiional romneasc, este o ncarnare a spiritului strmosului, asa cum o atest si cntecul de origine magic si ritual, aflat astzi n repertoriul copiilor: Melc, melc, / Codobelc, / Scoate coarne bourei.. ". n iconografia si simbolistica Evului Mediu crestin e o metafor a nvierii, dar si o eventual surs (matc) sau ecou al relelor (V. Simion, 1983, 3637). MESTEACN: Arbore sacru al populaiilor siberiene, de unde cultul su a fost extins n aria slav si cea european. Reprezenta Axis mundi si era plasat n centrul iurtei samanului, avnd cteva trepte (7, 8, 12) pe care sufletul acestuia urca spre cer. Este asociat cu Luna si cu Soarele, caracterizndu-se ea simbol ambivalent, masculin si feminin n acelasi timp. n Asia Central, n Rusia si n Europa Oriental predomin simbolismul feminin al copacului, el fiind o alegorie a primverii si a fetei tinere. Se afl n centrul srbtorilor de primvar, denumite Semik (a saptea duminic dup Pasti), cnd un mesteacn mpodobit se aducea n sat si n jurul lui se desfsurau jocuri si cntece rituale. Copacul putea fi mbrcat n haine de femeie. Se organizau, de asemenea, pelerinaje n p durile si dumbrvile de mesteacn (V. Propp, 1963, 5661). La popoarele nordice ale Europei (germanii, cel ii) mesteacnul e folosit ca arbore de mai. Arbore tutelar, simbol al vieii si regenerrii naturii, mesteacnul este, totodat, si un copac funerar; lemnul lui era folosit pentru torele si focurile de incinerare. MIEL: Animal de sacrificiu la multe popoare. Simbolizeaz blndeea, simplitatea, inocena, puritatea. E unul din simbolurile fundamentale ale lui Hristos mielul Domnului" 105 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE (Ioan, I, 29). Abia n anul 692, Con-ciliul de la Constantinopol decide ca Isus s fie reprezentat n forma uman si nu n cea de miel. Sacrificiul mielului era practicat de evrei n s rbtorile n cinstea lui Iahve si la musulmani n zilele Romada-nului. De aici a provenit si obiceiul mielului pascal. n vremurile precrestine, miei albi se jertfeau divinitilor solare, iar cei negri zeilor htonieni Acest simbolism benefic sau malefic, n funcie de culoarea mielului, e pstrat si n credinele romnilor: De vei vedea nti primvara miel alb, tot anul vei avea inim bun; de vei vedea negru, inima i va fi neagr" (Seztoarea", VI, 41). Simbolismul general al mielului (mioarei) se leag de cel al oii unul din primele animale domestice n istoria umanitii.

MIERE: Aliment sacru, aflat n strns corelaie cu laptele matern. Sinonim absolut al dulcelui", n sensurile sale gustative si cele spirituale. Este simbolul nelepciunii si epitetul constant al oricrei nvturi, menite s-1 nale si s-1 fericeasc pe om. n Upanisade e simbolul miezului lucrurilor, fiind adunat din nectarul florilor si preparat de albine, care, la rndul lor, simbolizeaz Logosul, nelepciunea divin. Ca simbol al vieii vesnice, datorit incoruptibilitii sale, e folosit pentru prepararea hidromelului (miedului) sau altor buturi ale imorta-litii. E hrana sfinilor si nelepilor, ofrand ritual destinat zeilor si strmosilor. Reprezint simbolul legturii dintre cei vii si cei mori. I se atribuie proprieti vindectoare si protectoare. La romni, exist obiceiul mbrborrii" ungerii copiilor pe fa cu miere n ziua Sf. Varvara (4 dec), spre a fi pzii de boli. Mierea si laptele sunt simboluri ale rii Fgduinei, ale parcfsu-lui terestru (ara unde curge lapte vieii dulci", al fericirii n general; ca ,,vieii_dulci" al fericirii n general; ca simbol atigtiral, mierea e prezent n riturile de nunt si de botez: Cnd se naste o fat, miere se pune nti n scldtoare s fie dulce ca mierea, asemenea la botez si la orisice ocazie, la cununie etc. s-i fie viaa dulce" (Voronca, 1 177). Mierea (fagurele de miere) este unul din sinonimele poeziei: V d poei ce-au scris o limb, ca un fagure de miere" (Eminescu, Epigonii). MIGDAL: Acest arbore al rilor calde, care nfloreste timpuriu, este simbolul renasterii naturii, al fragilitii si frumuseii. ns complexul mistico-sirnbolio legat de acest copac se datoreaz mai ales fructului su alungit cu miez dulce-amrui, ascuns ntr-un smbure cu coaj dur. n aceast ipostaz, migdalul (migdala) e simbolul esenei ascunse, al nemuririi, pus n legtur cu Fecioara Mria si cu Isus. n tradiia evreiasc exist orasul Luz (migdal") ca sediu al imortalitii. n esoterismul Evului Mediu migdalul semnifica virginitatea Maicii Domnului, iar n iconografia crestin, mandrola nvelisul oval, aureola n care se nscriu figurile lui Isus, Sf. Marii sau ale altor personaje sacre are forma unui smbure de migdal semnificnd nemurirea, depsirea dualismului materie-spirit, cerpmnt, via-moarte. Att pomul, ct si fructul su particip la un simbolism al sexualitii si fecunditii. Dup o credin atestat si azi n Europa, 106 fetele tinere care dorm sub un migdal si-si viseaz ursitul pot s se trezeasc nsrcinate (DSy, 27).

MINGE: Jucrie nelipsit din lumea copiilor, mingea e prezent astzi n foarte multe jocuri sportive, unele din ele avnd o vechime considerabil si un caracter ritual de stimulare a forelor genezice ale naturii. Mingea e un simbol solar sau lunar; de aceea, jocurile cu ea au avut ntotdeauna un caracter cosmologic. Dup un mit transmis de Apollonius din Rodhos (Argonautice III), Zeus s-a jucat n copilrie cu o sfer perfect care simboliza universul. Mingea de cauciuc n jocurile aztecilor figura lumea al crei destin era n minile juc torilor divini, Quetzalcoatl si Tlaloc (Kernbach, 325). Mingea este si simbolul smn-ei divine (de origine solar sau lunar), iar aruncarea ei ntr-un inel sau ntr-o poart de plas (ambele simboluri ale matricei feminine) are valoare unei fecund ri simbolice. Materialele folclorice romnesti atest faptul c n trecutul nu prea ndeprtat, n cadrul srbtorilor de primvar, jocul cu mingea era practicat de cei mari. n Nordul Moldovei, femeile se joac primvara cu mingea pentru ca s le creasc cnepa" (Muslea, 1972, II, 406). ntr-un sens general, mingea pus n joc figureaz destinul, iar deinerea ei este si astzi, precum era pentru eroii din Edda, un semn al nstpnirii si cstigului (norocului"). MISTRE: E un simbol important, mai ales n aria popoarelor indo-eu-ropene, unde apare ca animal mitic primordial, dar si ca o autoritate spiritual. ntruchipa un animal htoIVAN EVSEEV nian si reprezenta fora pmntului. Este ipostaza lui Vishnu, n al treilea avatar al su, cnd zeul indian coboar n ocean de unde, cu ajutorul colilor si, scoate pmntul. Mistreul e ntruchiparea forei distructive, a ferocitii dar si a puterii genezice; de aceea, mistre ii (sau porcii) sunt acoliii divinitilor naturii (Attis, Adonis, Demeter etc). Vnat din cele mai vechi timpuri, mistre ul oferea ocazia de a arta virtuile de rzboinic si vntor ale brbatului, devenind unul din nsemnele militare ale galilor, iar efigia lui o gsim pe armele rzboinicilor lui Homer. Se hrnesc cu ghin^ d (= smna divin a stejarului sacru) si triesc retrasi n pdure; de aceea, mistreul a devenit simbolul druidului celtic si al brahmanului indian. Carnea mistreului era o mncare sacrificial la popoarele nordice n ziua Samainului (1 noiembrie, Ziua morilor). Desi dup prerea lui M. Coman (1986, I, 213 219) mitologia romneasc vdeste o lips de interes pentru acest animal, efigia lui apare frecvent n arta tra-co-getic (Berciu, 1969, 115116), mascoida de vier e prezent n jocurile cu msti (R. Vulcnescu, 1970, 28).

Se pare c funciile acestui animal mitic au fost preluate la noi de simbolistica porcului si-a scroafei. MOARA: Acest strvechi instrument de mcinat (rsni) sau instalaie (moara de ap sau de vnt) are un simbolism ambivalent. Prin rotirile pietrei rotunde pune n eviden un simbolism al miscrii uniforme si monotone, n care e integrat microcosmosul si macrocosmosul. Semnific, de asemenea, fatalitatea si aservirea acestei fataliti, aservirea io l DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE muncii. Moara e locul unde sunt ucise", strivite seminele, de unde aspectul ei infernal, al locului unde slsluiesc forele demonice; morarul apare adesea ca personaj demonic; n basmele romnesti el se poate preface n urs sau lua chiar nf isarea diavolului. Despre morarul care a nselat lumea se zice c poart n iad o piatr de moar legat la gt, dar tot despre el se spune c , la sfatul unui sfnt, a instituit pomana (Voronca, Studii de folclor, II, 82). n tradiia romneasc si balcanic, moara a fost druit de Dumnezeu, dar la invenia ei s-a folosit de iscusin a Dracului (SMR, 75). La moar se duc bolnavii pentru lecuire (mai ales de epilepsie), dar e si locul sabaturilor forelor demonice. MuUi-mea expresiilor romnesti referitoare la moar (moar stricat, a da ap la moar, a mcina in gol etc.) atest importana ei practic, dar si mulimea de conotaii culturale, preponderent negative. MOARTE: Dualitatea moartevia- e una din temele centrale ale mitologiei, filosofiei si literaturii tuturor popoarelor lumii. E simbolul perisabilitii vieii, dar si al unui nou nceput, integrndu-se n tematica si simbolica riturilor de trecere. Sunt interesante motivele mitice ale mor ii, datorat zeilor sau unor greseli ale oamenilor, precum si motivele morii ca trecere ntr-o alt existen. Toate aceste fabulaii si speculaii mitice au drept arhetip Luna, care se naste si moare n d*cufsu unei perioade de 28 de zile. n societile primitive, moartea nu este personificat. Mai trziu, ea se asociaz, n general, cu o divinitate a rului, haosului, ntunericului (cf. egiptea nul Seth, babiloniana Tiainat). Cele mai pure" reprezentri ale morii Ie ntlnim la maya; n multe mitologii e reprezentat de o btrn, stpn a infernului (cf. germanica Hei). n Grecia este personificat n zeul Tanatos, care aparine generaiei zeilor vechi preolimpici. n credinele, relativ recente, ale popoarelor europene moartea e personificat ntr-o btrn cu coasa n mn, printr-un schelet sau hora scheletelor (hora morii"), iar n carnavalurile populare printr-o momie feminin sau

masculin care se arde pentru a marca sfrsitul iernii, in toate tradiiile mistice si n societile secrete moartea se asociaz iniierii, moartea aparent e preambulul trecerii ntr-o nou stare. Deosebit de productive din punct de vedere poetic si filosofic s-au dovedit a fi dou asimilri (teme) ale morii: moartea ca o cltorie a dalbului prib-ag" pe trmuri de dincolo (tema bocetelor noastre) si moartea ca o nunt cereasc" (tema Mioriei"), n crestinism, moartea e o punte de trecere din viaa pmnteasc spre viaa etern; e o intrare n noaptea n care nimeni nu poate lucra pentru propria mntuire. E o astejSa p ^ .pHo^tii dr Apoi si-a nvierii celor drepi. Popoarele lumii au adoptat remodii mpotriva morii totale (a trupului si a sufletului): dragostea (procreaia), moartea eroic si creaia. Iubirea e singurul antidot al morii, sau mcar singurul ei paleativ. Fiindc e muritor, omul ntemeiaz: familie, cetate, instituii, religie, monumente, toate acestea n pofida mor ii: non omnis mori r. Civilizaia se nast' din constiina omului c e munfr' ' " Treptele lumii, 120) 108 I fiii MONSTRU: Mitologiile lumii si bestiarele simbolice sunt populate de numerosi monstri, reprezentnd, de regul, figuri compozite, hidoase, respingtoare, care inspir fric si groaz. Majoritatea lor nchipuie haosul primordial, forele nemblnzite ale naturii, latura nfricostoare a divinitii. Lupta cu monstrii e o prob iniiatic si o alegorie a cos-micizrii lumii. n riturile de trecere, monstrul fabulos desemneaz strmosul mitic si fora regeneratoare a pmntului: moartea aparent a neofitului e dramatizat ca nghiire si regurgitare a unui monstru principiu al regener rii Ca semne ale sacrului, monstrii mai desemneaz greutile ce trebuie s fie nvinse pn se ajunge la un tezaur, la un centru. De aceea, ei sunt pzitorii comorilor. n planul psihologiei individuale, monstrul simbolizeaz inconstientul, forele iraionale, o imaginaie exaltat si maladiv etc. ntregul cortegiu de monstri care populeaz exterioarele bisericilor catolice, mai ales cele apar innd stilului baroc, sunt ntruchipri ale rului si patimilor; ei dispar n interiorul bisericii pus sub oblduirea lui Dumnezeu, sunt exorcizai prin dreapta credin. MORCOV: Legum legat de un simbolism falie si de riturile ancestrale a^ fertilitii solului. Aluzia

sexual-rrotic e sesizabili si n cimilitura romneasc a morcovului: Tat rosu / Si guri neagr" (G. Derr\ T-odoreseu, ?76). Ol mai "bine s-a conservat acest cult n obiceiul scoaterii morcovului din pmnt pnrticat n Scoip n ziua Sf. Mih^i1 HVfichae' nam Buud^r Mi-hail nving torul) n timpul culesuIVAN EVSEEV Iui ritual, la care participau femeile si fetele satului, se rosteau formule de incanta ie menite s asigure fecunditatea; morcovii adusi acas erau splai, legai cu o a rosie nfsurat de trei ori, si erau druii partenerului masculin; cu acesti morcovi se fceau pelerinaje la locurile sfinte dedicate Sf. Mihail, care se aflau, de regul, pe locuri nalte, iar seara se organizau chermeze la care fetele si flcii roniau morcovi n timp ce dansau. MORMNT: Cea mai veche si cea mai persistent semnificaie a mormntului este aceea legat de asocierea sa cu pntecul matern, cu interiorul pmntului-mam. Justificarea nhumrii e foarte complex. Ea poate fi legat de credina n nvierea mortului, de unde poziia lui fe-tal n vechile necropole preistorice (Eliade, Histoire, TI, 20), dar poate fi si o precauie mpotriva ntoarcerii mortului. Pentru Bachelard, mormntul, pntecele matern si sarcofagul sunt nsufleite de aceleasi imagini: cea a hibernrii germenelor si a somnului crisalidei (La Terre . .., 197) si, deci, de credina ntr-o supravieuire larvar. Mormntul, locul nhumrii e legat de constelaia chtonico-lunar a Regimului Nocturn al imaginaiei, n timp ce ritualurile uraniene recomand incinerarea" (Durnd, 294). n credinele populare, mormntul e casa mortului"; el trebuie respectat, e mare p cat s-1 distrugi sau s-1 profanezi. ngroparea morilor se fac= cu capul spre vest, ca fa a lor s fie orientat spre est. n trecut, mortul se depunea direct n sol, i^r ^ai trziu au ap rut sicriile, considerate si ele, case ale mortului" n mormnt se 109 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE puneau daruri (bani, vin, fructe etc); Pe mormnt se punea un stlp totemic, nlocuit, ulterior, cu o cruce; se sdeau plante perene. n tradiia romneasc se folosesc patru feluri de morminte: mormntul gol sau ceno-taful pentru cei ce au murit departe si nu li se stie urma; mormntul cu simulacru de mort coninea un brad fasonat n chip de om; mormntul propriu-zis si cripta, mormnt zidit ca o

ncpere n care se punea sicriul (R. Vulcan eseu, 1987, 203). La acestea se mai poate ad uga si mormntul spurcat (demoniac, al strigoiului'), aflat, de regul, n afara cimitirului si chiar a localitii si denumit sniamen; n el se nfigeau obiecte ascu ite sau se aruncau peste el vreascuri, lemne, pietre etc. MUNTE: Opus monotoniei sesului, adncimii vilor si instabilitii apelor, muntele s-a constituit ntrun simbol arhetipal cu multiple semnificaii mitico-religioase, morale si estetice. Valorile sale graviteaz n jurul unui nucleu semantic care valorific , nainte de toate, verticalitatea muntelui. El reprezint un Axis Mundi (Ax a Lumii) sau o scar, ce nlesneste ascensiunea omului spre naltele valori spirituale, al cror simbol si sediu este cerul. Pe de alt parte, muntele este centrul care organizeaz nu numai un spaiu geografic, ci si diferitele fenomene si procese macrocosmice si microcosmi-ce. Loc de ntlnire dintre cer si pmnt, muntele este un canal de comunicare dintre cele dou stihii sau nivele ale cosmosului. n vechile credin e, el este lcasul zeilor sau spaiul predilect unde se oficiaz diverse rituri, menite s atrag asupra gliei si asupra locuitorilor ei influenele benefice ale cerului. Fiecare popor si avea muntele su sacru: Olimpul la vechii greci, Sinai la evrei, Meru la indieni, Fudjiama la japonezi etc. Dup mrturia geografului antic S t r a b o, getodacii venerau muntele Kogaionon, considerat lcasul lui Zamolxe. Prin valoarea sa ascensional , prin orizontalitate, stabilitate si duritate, muntele este un simbol masculin (yang). El semnific permanena, imuabilitatea, tria de a rezista vicisitudinilor timpului. Pentru romni, mun ii si codrii erau locurile de refugiu n faa numerosilor dusmani care clcau hota-rel gliei strmosesti. Peisajul montan a intrat ca parte integrant a spiritualitii poporului nostru. Lucian Blaga consider c insistena cu care imaginaia mitologic si folcloric a poporului romn este preocupat de originea munilor (si nu a mrii, ca la multe alte popoare) este determinat de orizontul spaial specific romnesc, pe care poetulfilosof l va desemna prin metafora spaiului mioritic". n mentalitatea oamenilor trecutului, urcarea unui munte era ntotdeauna o aciune cu caracter ritual, iar pe plan psihologic semnifica ncercarea omului de a depsi propriile limite, o ascensiune spiritual, o ridicare prin cunoastere de sine. Contemplarea muntelui ne provoac un elan spre piscuri, ne ndeamn la o participare activ la o simfonie a vieii cosmice si ne insufl sperana eternitii. MUSCA: Rolul mustii n mitologie si n simbolistic e determinat de dimensiunile ei mici, de

necurenia ei si comportamentul ei scitor Ca insecte impure si aductoare de boli, ele au devenit ncarnri ale rului 110 IVAN EVSEEV si forelor infernului. n mitologia iranian, demonul Nasu (cadavru") era reprezentat ca o musc. Zeul sirian Belzebut este ntemeietorul ordinului mustelor si conductorul lor. Este si una din ipostazele lui Iovis cruia, n calitate de aprtor de muste", i se aducea drept ofrand un bou n templul de pe Actium. Ca plag trimis asupra egiptenilor, n V.T., mustele simbolizeaz pedeapsa dumnezeiasc. Pe plan psihologic, musca e simbolul omului aflat mereu n aciune febril, dar lipsit de sens si utilitate. n mitologia romneasc proprieti infernale sunt atribuite mustii columbace, ale crei nepturi pot fi mortale pentru oameni si vite si despre care se spune c provine din capul balaurului ucis de Iovan Iorgovan (E. Novacovici, 2027). N NARCISA: Denumirea florii, provenit din rdcina greac narke , e nrudit cu narcoz, narcotic etc; simbolizeaz somnul, moartea si este legat de ceremoniile de iniiere n cultul Demetrei. n mitul zeiei Per-sephone este floarea care o atrage spre intrarea n infern, unde va fi r pit de Hades. Se planta pe morminte. Floare a primverii, simbolizeaz si redesteptarea naturii; de aceea, n Asia e un simbol al norocului si serveste la exprimarea urrilor de Anul Nou. Simbolismul ei literar se datoreaz mitului grecesc despre Narcis tn rul frumos, fiul nimfei Liriope si al rului Cephisos, ndrgostit de propria-i imagine oglindit n ap. Pentru c a respins dragostea nimfelor, zeia Nemesis l face s se ndrgosteasc de propria imagine. Mistuit de aceast dragoste fr leac, tnrul moare, jelit de nimfe, iar cnd ele vor s-i pun corpul pe rug, el se preface ntr-o floare galben , nvelit n mai multe foi albe (Ovidiu, Metamorfoze, III, pp 110111). Interpretarea morali112 zatoare a acestui simbol: vanitate, egocentrism, dragoste si satisfacie de sine. Dar sensurile acestui mit sunt, dup prerea unor analisti (L. Lavelle, G. Bachelard), mai profunde, fiind legate de simbolismul oglinzii si al oglindirii n ap a cerului si a chipului frumosului Narcis ntr-un gen de armonizare cosmic. NAS: Organul olfativ l apropie cel mai mult pe om de lumea animalelor. Prin intermediul mirosului,

consider popoarele primitive, se stabilesc legturile cu forele si fiinele invizibile; de aceea, nasul devine un simbol al comunicrii si o expresie a dorinelor, inclusiv, a celor sexuale n romani, Erosul transmitea mesajele sale prin intermediul strnutului. In multe civilizaii de vntori din Africa si din Asia exist obiceiul conservrii boturilor si rturilor de animale, considernd c n ele se as un 'e n ana ^ora lor Nasul mai ......'ia: snfletului si manei omului si animalului prin aceea c nrile sunt dou pori", dou rIVAN EVSEEV feti prob r ras sufltori". Se observ, de asemenea, tendina multor popoare de a face legtura dintre nasul lung al unor brbai si potentele lor sexuale sau spiritul de dominare. Probabil acestea sunt motivele pentru care n vechime (pn n Evul Mediu trziu) exista pedeapsa tierii nasului, iar nasul tiat era un semn al infamiei; la romni, si un semn al imposibilitii de succesiune la domnie. Tema pierderii nasului, furtul nasului mor-i'iJui ?atf a d orni acestuia de ctre un animal (pisica, Celul pm'-'ntnlui) e un mitologr-m rspndit n folclorul romnesc si al altor popoare 'M. Coman, 1983, 145; 1988, Ijceea - Butur sacr la greci, "+:iRt consumului zeilor Olimpu-Est- butura imoralitii si a meninerii tinereii vesnice a zeilor. Ea ntrunde n sngele ior ca un fel cfp n'asm sau chiar se transform n sngele lor, n asa-zisul ihor (Ili-ada, V, 340). Adesea nectarul se asociaz cu ambrozia ,.nemurire" mncare si frecie aromatic, pe care porumbeii o aduc din grdina Hes-peridelor, situat undeva n Apus sau chiar pe lumea de dincolo. Se leag de motivul mitologic a apei vii, iz-vornd si aceasta undeva n Infern si avnd proprietatea de a nvia pe cei mori, de a vindeca bolile si de a reda tinereea. Mitologemul nectarului, ca si al tuturor buturilor imortalitii (soma la vechii indieni, haoma la indoiranieni) se integreaz unui complex eroico-simbo-lic al indoeuropenilor; starea de furor" a eroului naintea luptei, cnd energiile sale debordau dincolo de limitele firii normale: se obinea prin diverse rituri de iniiere rzboinic si prin consumarea unor buturi sacre n compoziia crora, n afara produselor de fermentaie alcoolic (miere, suc de struguri etc), intrau si plante halucinogene. Asemenea butur producea si starea extatic

specific inspiraiei poetice sau celei profetice si constituia un mijloc de stabilire a comunicrii cu divinitatea. NEGRU: Culoare opus si, n acelasi timp, complementar albului, se asociaz tenebrelor, haosului, indife-renierii, nopii si morii. Este culoarea doliului absolut, lipsit de speran , spre deosebire de doliul alb care e mesianic si indic o absen provizorie. n mbrcmintea clugrilor e culoarea renunrii ]a vanitile si desertciunile acestei lumi. n psihologia viselor, negrul evoc inconstientul, tristeea, angoasa, rul. Culoarea aceasta are si proprietatea de a acoperi alte forme si culori; de aceea, este simbolul lucrurilor si al fiinelor ascunse", invizibile": egipteanul Amon nseamn Ascunsul"; n credinele romnilor spiritele de dincolo sunt negre (de unde asocierea lor cu arapii, faraonoaicele, iganii etc); negru este si dracul. Dar culoarea neagr evoc si pmntul ca for de regenerare si simbol al fertilitii si fecunditii. Marele zeie ale fertilitii sunt negre (Isis, Cybele, Demetra etc). ntruchiparea vigorii, ardorii si tinereii este calul negru (ca pana corbului) din mitologia si folclorul popoarelor Europei de Est. n lirica romneasc de dragoste, ,.murgul" (murguleul, murguul) este prieten nedesprit si un alter-ego al flcului ndrgostit. n credina misticilor musulmani negrul acesta devine simbolul luminii divine (cf. Kaaha 8 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale DICIONAR DE SlMBOLURI SI ARHETIPURl CULTURALE meteoric de la Mecca) si o emblem a califatului. mbinarea negrului si albului reprezint adesea hierogamia cosmic. n simbolistica alchimic, trecerea de la stadiul Nigredo la Albedo este o transmutaie a materiei n care aceasta (Anima) este eliberat de moarte si devine treapt de trecere n faza solar a lui Rubedo rosul regal (Jung, 1970, 368) NEVASTUICA: Numele acestui animal n limba romn, omonim cu diminutivul de la nevast, nu e altceva dect concretizarea unui mito-logem, rspndit la multe popoare europene si islamice, prin care Mus-tela nivalis (nevstuica, helgea) este asociat femeii, miresei sau fetei tinere: srbcr. nevjesta, bulg. neves-tulka, ger. Braut mireas", ital. donna, donnola, turc gelingik<gelin ,,mireas", nor" etc. n legende, ea apare ca metamorfoz a unei fete tinere, blestemat de soacr pentru fel si fel de pcate; uneori, aceast metamorfoz e opera unei diviniti drept pedeaps pentru excese sau perversiuni sexuale. E distrugtoare a soarecilor, dar si mare hoa de gini. Se practic diverse rituri de mbunare a nevstuicii (inclusiv promisiunea de a o cstori) sau se folosesc

mpotriva ei ca obiecte apo-tropaice fusul si furca. Prin mitolo-gema esutului si torsului (n legende, ea fie c refuz s toarc, fie c toarce toat ziua), nevstuica este legat de simbolismul prului si de spiritele strmosilor, de sexualitatea feminin. Din antichitate, ea este privit ca un animal simboliznd plcerea erotic. opoziia celor dou instrumente ngemnate din care ciocanul (ca si fierarul care l mnuieste) e asociat principiului masculin, activ si transformator, n timp ce nicovala simbolizeaz un principiu pasiv, feminin. La o serie de popoare din zona bazinului Congo si din Sudan e considerat a doua soie a fierarului si este primit n coliba lui cu toate elementele cuvenite unui rit nup ial (DSy, 404). E pus n legtur cu fecunditatea (produce obiecte de metal), cu apa (e stropit n anumite situaii ritualice iar apa respectiv e considerat bun de leac) si cu luna (nicovala tradiional e fasonat astfel ca s aib dou coarne), n spaiul balcanic era fcut de nou fierari, noaptea n ajunul smbetei, cnd e lun plin pe cer. I se aduceau onoruri cuvenite unei diviniti: era tmiat nainte de srbtori, stropit cu vin sau ap, pzit de orice profanare. Avea si o latur infernal, deoarece se consider c diavolii dau trcoale nicovalei si ea trebuie lovit din cnd n cnd pentru alungarea duhurilor rele. Lovirea nicovalei si sunetul a-cestei lovituri aveau funcii apotro-paice (SMR, 209). NIMB vezi aureol NICOVALA: Expresia romneasc Si mtre ciocan si nicoval atesS 114 NMFA: Diviniti ale apelor limpezi si ale izvoarelor n mitologia greac , avnd nfisarea unei tinere frumoase, vesele si zburdalnice. Din nsoirea lor cu zeii olimpici se n steau eroii. n afara nimfelor (nereidelor, oceanidelor, naiadelor), n aceast categorie intrau si personificrile feminine ale pdurilor si arborilor (driade, hamadriade), ale munilor (oreade), ale vlcelelor (napeIVAN EVSEEV ;S laiKro(ice. i se Irkoide), ale luncilor (limiade) si ale dumbrvilor (alseide). Ca orice simbol feminin, nimfele sunt legate de nastere si moarte; exercit asupra oamenilor influene cnd benefice, cnd malefice, provocnd un

entuziasm erotic. n plan psihologic, reprezint aspectul feminin al inconstientului (Anima), tentaia nebuniei eroice sau a celei erotice. n folclorul mitologic romnesc o serie de a-tribute ale nimfelor grecesti au fost preluate de iele, rusalce, vile, vlve, stime etc. NISIP: Simbolizeaz desertciunea si mulimea (ca nisipul mrii"), fragilitatea si nestatornicia (castele de nisip"). Curgtor ca apa si abraziv ca focul, se substituie celor dou stihii, fiind folosit n riturile de purificare (la islamici) sau n riturile magice de provocare a ploii (la japonezi). Curgerea nisipului ntr-o clepsidr simbolizeaz trecerea timpului, n psihanaliz, datorit penetrabilitii si plasticitii sale, se a-sociaz principiului feminin, matricei, iar visele mersului pe plaj sunt interpretate drept regressus ad uterum (DSy, 838). Nisipurile misctoare sunt un simbol al nesiguranei vie-ii. NOAPTE: Simbol, arhetip si principiu clasificator n toate modelele arhaice ale lumii. E asociat ntunericului, haosului, infernului, pmntului, morii, necunoasterii, confuziei, inconstientului. n sistemul clasificrii simbolurilor, elaborat de G. Durnd, reprezint arhisinibolul unui sir lung de forme ale imaginarului si ale modalitii de valorizare pe care le numeste Regimul Nocturn. In majoritatea mitologiilor popoarelor lumii este nceputul tuturor lucrurilor bune sau rele. La greci e fiica lui Haos, mam a cerului (Uranus) si a pmntului (Gaia). n multe calendare ale vechilor civilizaii este nceputul zilelor care se numr de la cderea serii. Este timpul gestaiei, germinrii, preparrii aciunilor si proceselor ce vin s se manifeste la lumina zilei. Cderea nopii semnific o revenire la inde-terminare si haos; e timpul epifaniei forelor malefice. n cronometeo-rologia romneasc se vorbeste de-trei ceasuri rele, situate ntre trei cntri ale cocosilor (cam ntre 12 s 4 noaptea), n intervalul crora circul izmele, ielele, strigoii, moroii,, pricolicii, zburtorii, muma-pdurii etc. (R. Vulcnescu, 1987, 437-438). Primejdiile obiective ale nopii au determinat omenirea s-o populeze cu primejdii subiective, frica n ntuneric s-a transformat n frica de ntuneric" (J. Delumeau, 153). Noaptea e asociat subconstientului ce se elibereaz prin terapia somnului s si dezvluie procesele tainice prin limbajul imaginilor onirice. Puterea reductorilor" activitii imaginative fiind redus, ntunericul nopii favorizeaz fuziunea fiinei umane cu elementele naturii. De aceea,, la romantici (Novalis, Imnurile ctre noapte), tot ce exalt poart culorile Nopii. n tradiia crestin, noaptea mai nchipuie si timpurile Vechiului Testament sau

ale pg-nismului precrestin, iar ziua simbolizeaz lumina Noului Testament s momentul celei de a dou Veniri (Parusia); Apostolul Pa vel zice:1 Noaptea-i pe sfrsite, apropiatu-s-a-Ziua. S lepdm dar lucrurile ntunericului si s ne mbrcm n armura luminii" (Romani, 13, 12). 115 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE NOD: Dac timpul e un fir esut de Parce iar lumea nu e dect o pnz iesit din minile estorului Divin, orice nod este o ntrerupere, o fixa ie, un blocaj, o condensare, o nclcire, o complicare a unei evoluii, desfsurri, incifrate si n metaforele limbii: a (se) nnoda, a (se) deznoda, deznodmnt, nodul de contradicii etc. Arhetipul tuturor nodurilor simbolice, ntr-un anume fel, poate fi considerat nodul gordian: un nod cosmic, fr nceput si fr sfrsit n care s-au ntreesut destinele istorice, drumurile geografice, evoluiile culturale si soarta personajelor istorice. Nodurile sunt strns legate de simbolismul legrii si dezlegrii. Ele pot semnifica legtura dintre dou fiine, o relaie social strns, o dependen ntre nivele ale existenei; sunt o expresie a vieii ca atare. Aceasta est^ semnificaia pe care o avea la vechii egipteni nodul Izidei (Isis) ca simbol al imortalitii. Dezlegarea unui nod e o eliberare si o soluionare, e-chivalent cu iesirea dintr-un labirint. Una din crile de nelepciune ale tibetanilor se numea Cartea dezlegrii nodurilor, iar sistemul de in-cifrare (un gen de ,,scriere") la popoarele Americii precolumbiene se baza w nnodri foarte complicate. Toate popoarele lumii au acordat nodurilor puteri mapico gj aDntro-paice, msi al^s n domeniul nasterilor, riturilor nuptiaf si i farmece1" de dragoste. ,.Pentru ca s nu mearp brbatul unei femei la altele, s fac femeia non noduri pe o at si s le coas la cinsto&rea brbatului" 'Voronca, 1073*.!074): Credina ntr-un nod castrator" menit s v-tmeze zona genital, mai ales la 1 Srbjyt este r spndit n toat Eu116 ropa si n Africa; nnodarea brci-narului" a fost o adevrat epidemie pe continentul european n secolele XVIXVII (J. Delumeau, '92). La multe popoare dezlegarea nodurilor e condi ia unei procreaii, a unei nasteri reusite sau a unei aciuni importante. NOR: Ambivalena acestui simbol provine din faptul c norul ntunec soarele, dar este n acelasi timp si sursa ploii fertilizante. Se asociaz materiei prime si nedifereniate, ceei primordiale. n limba sanscrit ghona (nor) este si numele snmn-ei primordiale. Norii sunt adesea manifestri, ntruchipri sau rpifa-nii ale unor fore divine sau vhi-cole ale ze^or, sfinilor si

nelepilor, n mitologia ved'c personificarea norilor aductori de ploaie e zeul Pananya cruin n Rig v"*a i sunt adresata cteva imnuri, iar n cea greac "eita Nephele, asemntoare la chip cu Hera si pe care Zens o foloseste pentru a deturna dorinele libidinoase ale lui Ixion. Ca ntruchipri ale fertilitii sunt adsea asemuii cu boii soarelui", cu tauri sau vaci negre (atunci cnd sunt aductori He furtun1, cu bltirii (cnd e vorba dp nori de grin-dinV Acest simbolism l aflm si din formulele r^citativp ale fWclofll-lii copiilor: Fugi ploaie c ltoare/ C mmuea-i vriitoare / Si te-aiun-pe Sfntul Soarp / Si-ti taip alp picioare / Cu un mai. cu un pai. / Cu sabia lui Mihai, / Cu cuite ascuite, I Cu topoare ruginite, f Cu cpcurea Domnului, / Cu cu itul omului. / Adu, mam, drupa ' S-o omor pe Murga. / Murga a murit / Soarele-a iesit" (Emilia Comisei 1982, p. 146). Versurile acestea au fost cndva o inI .....i cantaie magic de risipire a norilor negri de furtun si ploaie, iar Murga e ntruchiparea lor, imaginat ca o fiin demonic vac (bivoli) de culoare neagr (A. Oisteanu, 1988, pp. 51-79). Norii negri, n generai, simbolizeaz o ameninare, o stare de apsare psihic, n timp ce norul alb luminos e benefic si reprezint o epifanie a forelor luminii. NOROI: Amestec de pmnt si ap, noroiul (tina, lutul) este simbolul materiei primordiale si fecunde, din care, conform tradiiei biblice, a iesit si omul. Pmntul, n cadrul acestui amalgam, e principiul receptiv si matricial, iar apa e substana dinamizant si transformatoare. Dac plecm de la apa pur, noroiul va marca o involuie, o degradare; de aceea, noroiul e simbolul lucrurilor primare, lumesti si simbolul pcatelor si defectelor morale. Barba-riii (sect gnostic) se acopereau peste tot corpul si peste haine cu noroi spre a nchipui pe omul pctos n faa strlucirii lui Dumnezeu. In limba romn acest simbolism si-a gsit reflectarea n metafora ntinrii si nentinrii. Noroiul negru e si semnul tristeii si al durerii sufletesti. Cine mi-o scornit doina; / Fript ia fost inima ... / C e neagr ca tina. / Ca tina de primvar / Care-i clcat de car" (I. G. Bibicescu. 1f-70, 35). IVAN EVSEEV iei: Lethe sufer 9 zilei si 9 nopi durerile facerii; 9 luni dureaz ges-taia uman. E simbolul ncoronrii efortului creator: cele 9 muze sunt n scute de Zeus n 9 nopi de dragoste, n Teogonia lui Hesiod nou zile si nou nopi a durat separarea cerului de pmnt. Semnific ntoarcerea multiplului la unicitate, simbolizat de sarpele ce-si musc coada (Uroboros), iar cifra nou, n scrierea multor limbi,

are aceast nfisare a cercului, a curbei, a buclei ce se nchide. Simbolismul acestui numr magico-simbolic se regseste n toate formele folclorului romnesc; eficiena lui magic e presupus mai ales n textele descntecelor (Voi, nou ciute nciutate, / Din nou vetre de foc luate..." (G. Dem. Teodorescu, 428) si n actele instrumentale de fcut si desfcut unde se opereaz cu 9 elemente (ap de la nou izvoare, nou crbuni stinsi, nou plante etc). Nr)r.r/\; Simbolismul acestui numr s^ datoreaz faptului c e o multiplicare a lui 3 (3x3=9); e triada triadelor" la pitagoreici. Are o valoare ritual n miturile si misterele din Eleusis: Demetra parcurge lumra n ,0 zilei n cutarea fiicei sale Prrsephone. Este msura gestaNUC: Arbore demonic n folclorul si credinele vechi si noi ale multor popoare. Dup Talmud, fiecare crac de nuc are nou frunze si sub fiecare frunz se ascunde un demon. Si n aria noastr cultural nucul nu se planteaz n curte, deoarece sub nuc nu creste nimic altceva si mai exist credina c cel care va planta un nuc va muri n momentul n care grosimea tulpinii sale atinge pe cea a grumazului omului. Dar acest simbolism drmon:c si funest este contrabalansat de semnificaiile fructului su. Nuca e simbolul fecunditii si al fertilitii- uneori chiar universul ntre e privit ca o nuc (n Zohar). n aceast calitate, nucul (ca si alunul) particip la fertilitate si fecunditate. Romncele 117 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE au obicei a vrsa ap n care si-au scldat copiii si cu deosebire copilele la tulpina unui nuc. Asemenea fac fetele cu apa n care s-au sp lat. Totodat, prul ce le rmne la pieptnat, l vr fetele n scorbura unui nuc". (Jarnik-Brseanu, 319). G. Cosbuc, n analiza simbolurilor erotice romnesti, consider c nucul, asociat n lirica popular cu imaginea cucului (Sus n vrful nucului / Cnt puiul cucului...), este apropiat de simbolismul erotico-sexual al mrului (Elemente, 62). NUDITATE: Nuditatea (mai ales cea feminin ) simbolizeaz starea de inocen primar, e ncarnarea materiei prime (prkriti). Dezbrcarea vesmintelor, practicat n diferite mistere si ceremonii religioase, este o abolire a lucrurilor ce-1 separ pe om de lumea ce l nconjoar , si o restabilire a contactului cu energiile cosmice. Nuditatea ritual are, n gndirea arhaic, fore magice deosebite care si exercit influena att asupra naturii, ct si asupra oamenilor. Ea face s sporeasc recoltele. Hesiod n Munci si zile, vs. 318-386, spune: Gol s semeni si gol s ari si tot astfel s-o seceri, / Dac doresti s culegi, dup-a ta osteneal, la vreme, / Toate-ale Demetrei roade". Legendele celtice povestesc c nenfricatul erou Cuchulinn a fost pus pe fug la vederea reginei si a doamnelor ei dezgolite, n timp ce asedia

cetatea Emain. Acelasi mijloc se folosea si pentru alungarea molimelor. n unele sate din ara noastr, mpotriva ciumei cea mai bun msur era ca s ias 10 fete despuiate si tot atia flci goi si s arunce cu tore: ciuma se rusina si fugea (Gh. Musu, 1971, 197). n aria balcanic, bunoar, la srbi, nuditatea ritual e folosit pentru: izgonirea norilor de grindin. Gestul, considerat astzi de indecen si ocar, al ridicatului poalelor era cndva unul de aprare magic. n actele de vrjitorie, nuditatea sporeste fora magicianului. Psihanaliza si onirologia consider c visele nuditii exprim dorine de demascare, de punere n valoare a adevratei personaliti. NUFE: Acest simbol aminteste, pn la contopire total, pe cel al lotusului. E prezent n glipica maya, unde este simbol al abundenei si fertilitii. La dogonii din Mali nufrul este laptele femeii si simbol al snului feminin. n Egipt era simbol al frumuseii leagnul soarelui si al vieii. NUME: Cimilitura romneasc referitoare la nume (Ce lucru este n toate / Si fr el nu se poate") surprinde n chip sintetic funciile simbolice ale numelui ca reflectare a esenei lucrurilor si a puterii sale de a institui si legitima existena obiectelor. Nominaia e o prerogativ divin. Numele nu e simpl etichet a lucrului, ci substitutul su total. A cunoaste numele nseamn a stpni obiectul, de unde rezult toate manipulrile magice ale numelui. Pericolul de a rosti numele pentru a nu dezlnui manifestarea unei fore s-a reflectat n tradiia meninerii n secret a numelui adev rat al divinitii (la evrei) si nlocuirea sa prin atribute si eufemisme. Tot de aici provine si practica kakofe-miei de a da obiectelor si fiinelor un nume ru (nomen odiosus), ca s nfricoseze sau s resping forele 118 ostile. Expresia latin nomina numi-na arat c numele e o realitate numenal. Numele unui personaj mitologic, din punct de vedere etimologic, ascunde n sine un mit condensat, iar prile din nume pot fi regsite n fragmente ale ritualului. De fapt, nominaia era un ritual, asemntor cu cel al nasterii, botezului sau actului cosmogonic. Nomina sunt odiosa e un principiu ce regla o moral si o etichet a numelui, n contextul civilizaiei moderne, hermeneutica repune n discuie funcia de ontologizare a numelui (Cnd mergi prin pdure, mergi prin cuvntul pdure" afirm Heidegger), n domeniul creaiei literare afinitatea dintre nume si obiect e natural, constituind punctul de plecare si, totodat, punctul final al oricrui act poetic. Dup R. Barthes, nu poi fi scriitor adevrat dac nu crezi n raportul natural al numelui si esenei (Romanul scriiturii, 189).

evseev .^ixzeroiogice din vechea -...^u (Lie-tseu) si Grecia antic (Pi-tagora). n concepia celor vechi, numrul este rdcina lucrului si un nod de relaii ce se stabilesc ntre obiectele si realitile aparinnd diferitelor nivele ale existenei. Numrul devine plin" de sens fiind pus n legtur cu alte sisteme si realiti simbolice: literele alfabetului, formele geometrice, culorile, punctele cardinale, astrele, prile corpului uman etc. Simbolistica numerelor se constituie ntr-un model explicativ al lumii, plecnd de la un principiu al Unitii primordiale si Demiurgice din care deriv, prin multiplicare, toate formele existente, dnd nastere diadelor polare sau complementare (yang yin, masculin feminin), triadelor dinamice (Brahma Visnu Siva, Tatl Fiul Sfntul Duh), tetradelor sau pentadelor totalit ii (pmnt cer foc ap, nord sud est vest centru) etc. Cutarea armoniei lumii si a formelor s-a concretizat n dorina descoperirii numrului de aur, domeniu n care s-a evideniat si savantul romn Matyla Ghyka (Le nombre d'ort 2 voi., Paris, 1931). o OAIE: Se stie c numele generic de vit" n diverse limbi, de regul, deriv din denumirea celui mai vechi animal domesticit. Indo-euro-peanul *peku- vit", lat. pecus, got. faihu, ser. pagu nseamn, de fapt, oaie". Prima jertf menionat n V.T. a fost oaia, sacrificat de Abel si acceptat de Dumnezeu. Animal preferat al sacrificiului ritual, oaia s-a asociat nevinoviei, blndeii si puritii, iar pstorul turmei de oi a devenit simbolul conductorului spiritual. Oaia este un simbol solar; aceeasi semnificaie se atribuie si lnei albe (lna de aur"). n Grecia antic oile albe erau consacrate lui He-lios zeul soarelui, pe a crui insul (Sicilia) fiicele sale pzeau sapte turme de oi si tot attea de boi. n basmele romnesti, oaia nzdrvan, care scutur buci de aur din lna sa (Rduleseu-Codin, ngerul, 38), e simbol solar si sinonim al bogiei. n simbolistica popular romneasc oile mai sunt identificate si cu norii de pe cer, din care cade o ploaie lunar si fertilizant (T. Pamfile, 1915, 96). La o serie de neamuri altaice este un animal totemic. Valen e asemntoare ale oii se reconstituie parial si n folclorul romnesc, att n cadrul complexului mitico-simbolic al Miori ei", ct si pe baza numeroaselor basme si legende n care oaia poate naste un biat nzdrvan (cf. basmul lui P. Ispirescu Petre, fiul oii), iar eroii pot fi metamorfoza i n oi, miei sau berbeci. Mitologiei str mosilor mitici i

aparine si legenda Babei-Dochii cu turma ei de oi care se transform n pietre (bolovani = ipostaz litomorf a strmosului mitic). Se mai crede c sufletele pe cea lume se prefac n oi" (Voronca, 1285). Dac adugm la acesta preferina tuturor seminiilor de romni pentru straiele tradiionale din blan sau ln de oaie (portul etnic ntotdeauna conine elemente totemice), precum si prezena oii n toate srbtorile si riturile de trecere, putem afirma c pentru ntreaga civilizaie tradiional romneasc oaia este un arhetip n nelesul deplin al acestui concept cultural. 120 ilreaOAL: La constituirea valorilor simbolice ale oalelor, ca si ale tuturor vaselor (recipientelor) n general, au contribuit mai muli factori: forma lor, materialul din care sunt confecionate, coninutul lor obisnuit, destinaia practic sau cea ritual. Prima si cea mai veche linie simbolic e aceea care uneste vasul (oala, urciorul) si corpul uman, cel feminin n spe : precum orice vas conine ceva preios sau de importan vital, tot asa corpul omului (sau numai inima sa) con ine sufletul". Din cele mai vechi timpuri, vasul va fi asimilat cu uterul matern; de aceea, vasele sunt simboluri ale zeielor naturii, iar cele mai vechi vase au trsturi antropomorfe. Cum majoritatea recipientelor erau destinate pstrrii substanelor lichide, ele au fost asociate stihiei apei si au participat la riturile fertilitii, fecunditii si purificrii. Simbolismul uterin al vasului e explicitat n terminologia alchimic, unde el este uterus n care se naste jilius philosophorum- piatra filosofa-l (Jung, Psy. et Alchim., 309). Vasul umplut cu ap mai nchipuie cerul cu apele sale uraniene; de aceea, v rsarea apei dintr-un vas constituie o operaiune magic de provocare a ploii, rspndit n obiceiurile diferitelor popoare. Vasul simbolic nchide n sine un elixir al vie ii" si este un rezervor de via. Oala tradiional e fcut din argil amestecat cu ap si apoi ars la foc sau uscat la soare; ea este, deci, o sintez a elementelor si un simbol cosmic. Munca olarului a fost asociat actului cosmogonic. Avnd o deschidere n partea de sus, oala (aidoma cupei) particip la captarea forelor celeste, dar tot att de bine poate capta si influene nefaste. De aici IVAN EVSEEV obiceiul popular de a acoperi noaptea toate oalele sau a le r sturna cu gura n jos. Spaiu nchis si protector, un gen de cas a substanelor", la care se adaug simbolismul su uterin si regenerator,

oala particip la riturile de nmormntare n calitatea ei de urn funerar, de unde s-a nscut si expresia romneasc s-a fcut oale si ulcele ,,a murit". OASPETE: Cuvntul vine de la latinescul hospes, care nsemna oaspete", dar si strin". Ambivalena, specific atitudinii arhaice fa de strini, si-a pus amprenta si asupra instituiei ospeiei". n antichitate, o serie de popoare, precum seminiile semitice, taurii din nordul Mrii Negre, lestrigonii si ciclopii din Odiseea (XVIII, 21, 307) si, dup cum se pare, chiar grecii si romanii, la nceputurile istoriei lor, i ucideau pe strinii care le clcau hotarele. Asa se explic dictonul latin: hospes hostis strinul/oaspetele este un dusman". Nu ntmpltor Cesar e uimit si ine s menioneze n memoriile sale c Germanii socotesc c e o nelegiuire s nu respeci un oaspete. Pe oamenii care vin la ei indiferent din ce cauze ei i apr de insulte si i consider inviolabili, acestora Ie sunt deschise toate casele si sunt invitai la mese" (Bellum Galli-cum, VI, 23). Cu acest fenomen al unei ospitaliti, egale aproape cu veneraia, s-au ntlnit marii navigatori si exploratori la triburile si popoarele primitive. Unii au r mas uimii si socai cnd printre gesturile ospitalitii, s-a inclus si oferirea musafirului unei soii sau fiice a gazdei. Asemenea atitudine, aidoma milei si pomanei, are la baz credina c oaspetele necunoscut e un mesager din 121 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE alt lume sau o ncarnare a strmosului mitic. Pentru populaia ainu din insula Hokkaido, strinul e kamui, nume ce se aplic si ursului-totem. La vecinii nostri srbi, instituia po-lajenikului (cinstirii primului venit n Seara lui Ajun) este un relict al sa-cralitii musafirului necunoscut. n zona Kucimului s-a mai pstrat si o form simulat a favorurilor arhaice: cnd oaspetele se culc , soia gazdei sau nora vin s-1 ajute s se acopere si cu aceast ocazie trebuie s-1 ating sau s-1 gdile puin (SMR, 91). OCCIDENT: n cadrul simbolismului punctelor cardinale, occidentul (apusul, vestul) se opune orientului, fiind un membru marcat negativ al acestei opozi ii. Este locul unde apune soarele, fiind asociat la majoritatea popoarelor lumii cu trmul morii. Asezarea morilor pe axa est-vest o descoperim deja n paleoliticul timpuriu; moartea este un drum spre vest, o c ltorie spre soare-apu-ne (Blaga, 1976, 131). Vestul e locul feminin al misterului, al coborrii si cupei, al Regimului Nocturn, care e eufemizarea beznelor" (Durnad, 516). n diferite mitologii, unde cele patru puncte cardinale sunt

date n stpnirea unui zeu, pzitorii apusului sunt divinitile morii si distrugerii (Rudra la vechii indieni, Amentet, Hator sau Seth la egipteni etc). n timp ce paradisul e situat undeva la est, la apus e locul infernului si al trmului morilor (ara Duat la egipteni). Occidentul corespunde serii si nopii, iar n simbolistica anotimpurilor corespunde toamnei. Exist ns si anumite conotaii pozitive ale occidentului, deoarece direcia est-vest si vest-est este axa nnoirilor ciclice. Apusul mai e si locul de depozitare a energiilor si al refacerii lor, e sediul puterii ntruchipate n mana" strmosilor. Lumina ce se naste la rsrit (ex oriente lux) este ntotdeauna preparat, revigorat n apus (la azteci e groapa pmntului rosu" unde sunt depozitate si rezervele de ploaie), n contextul civilizaiei contemporane, cnd Occidentul tinde s devin arhetipul lumii libere", deasupra lui continu s planeze simbolismul, nc nerisipit n mentalitatea si memoria profund a multor popoare, al locului disoluiei persoanei, al exacerbrii valorilor materiale n dauna celor spirituale. OCHI: Organ al percepiei vizuale, n lumea imaginarului mito-poe-tic, ochiul este simbolul cunoasterii si un principiu creator. I se atribuie fore magice, fiind asociat cu soarele si cu luna, cu lumina divin. Pentru zoroastrieni, soarele este o-chiul lui Ormuzd, creatorul celor bune pe p mnt, iar la vechii egipteni Ochiul lui Amon-Re" e aproape un zeu-creator independent: din el au iesit oamenii; ei sunt lacrimile lui Re." Asemnarea ochiului cu izvorul dttor de via o aflm n epitetele ochiului n limba hitit, n limbile baltice si slave; metafora e prezent si n limba romn n expresia ochi de ap. Lacurile sunt considerate ochii pmntului". Identificarea vzului si a cunoasterii e reflectat n intersecia cmpurilor lexico-seman-tice ale verbelor a vedea" si ,,a sti", prezent att n limbile indoeuropene, ct si n cele aparinnd altor familii lingvistice. Aceast semnificaie a ochiului ca organ al cunoasterii supreme, al luminii si al sti 122 IVAN EVSEEV nei divine este prezent si n simbolica si imagistica religiei crestine, unde apare Ochiul Domnului", ncadrat ntr-un triunghi (semnul Sf. Treimi) sau aureolat de raze solare. Multiplicarea ochilor specific reprezentrilor unor personaje mitologice (Argus cu cei 1 000 de ochi ai s i), e hiperbola puterii lor si a

capacitii de a vedea, fr s fie vzui. Dar n virtutea legii ambivalen ei si inversrii, lipsa organului vzului (cecitatea) devine nu numai un simbol al ignoran ei, al pedepsei sau deficienei persoanei, ci si semn al nelepciunii venind din adncul inimii, neinfluenat de aparenele lumii exterioare. De aici tema orbului divin", nelept, magician sau poet. Puterea magic a ochilor, datorat asocierii lor cu focul, e reflectat n tema mitologic a privirii care ucide, atribuit divinitilor (Athena) sau monstrilor infernali (basiliscul). n planul mitologiei minore, ea e reflectat n credina cvasiuniversal n deochi. Ochiul deschis mai e si simbolul vigilenei, n timp ce ochiul nchis poate semnifica tolerana, indiferena, chiar moartea fizic sau spiritual. n basme, ambivalena ochiului e reflectat n personajul straniu, la care un ochi rde si altul plnge"; avem aici, de fapt, in-cifrat bipolaritatea cunoasterii si cele dou aspecte opuse si complementare ale existenei. OGLIND: Dup cum atest datele arheologiei, oglinda e un strvechi atribut al civilizaiei umane. Primele oglinzi dateaz de aproximativ 5 000 de ani. Centrul lor de expansiune pare a fi Egiptul si China. Ele erau din bronz sau argint slefuit si aveau o form oval; pe lng rosturi practice, mai aveau si o seam de funcii magicoreligioase foarte importante. Latinescul speculum oglind", care a dat nastere speculaiei filosofice, era iniial un instrument al observrii cerului. n istoria culturii vechi si noi, oglinda s-a dovedit a fi un adevrat mecanism semiotic" (Eco, 1988, 215257). E simbol al cunoasterii, metafor a literaturii si artei, punctul de plecare al tuturor dedublrilor. Dar oglinda nu semnific o cunoastere direct (solar, la lumina zilei), ci una reflectat, mijlocit, pus sub incidena lunei, apei, principiului feminin si a nopii. Oglinda d o imagine inversat a obiectului si, ca atare, este o ndeprtare de Principiu si de Esen. Multe popoare cred c n o-glind se reflect nu chipul cel adevrat al omului, ci o dublur a sa, avnd adesea unele nsusiri malefice. De aceast credin sunt legate numeroase tabu-uri de a nu privi n ap de frica s nu fie atras omul de umbra sa, aflat n lumea de dincolo. Tot de acest complex in, probabil, si obiceiurile de a acoperi oglinzile sau a le ntoarce cu fa a la perete n camera unde se afl mortul (Frazer, II, 123124). Oglinda e un ,,ochi str in n care cutm adevrul despre noi, de aceea, ea apare ca simbol al virtu ilor si pcatelor. Oglinda curat e simbolul puritii si una din emblemele Sf. Fecioare. n acelasi timp, oglinda murdar sau deformat va simboliza pcatul, minciuna, caricatura,

autoamgirea, vanitatea. Motivul oglinzii mincinoase" e rspndit n folclorul si n literatura cult. De motivul oglinzii este legat complexul lui Narcis. 123 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE OPT: Acest numr se opune lui sapte, marcnd n simbolica si cugetarea crestin opoziia dintre Vechiul si Noul Testament. A opta zi succede celor 6 zile ale Creaiei si zilei a saptea a Sabbatului. Este simbolul transfigurrii lumii, ncepute prin cuvntul lui Isus, prin jertfa si nvierea sa. Isus rosteste opt binecuvntri (fericiri") ale Noului Legmnt. Multiplicarea lui opt (888) este numrul emblematic al lui Isus, n opozi ie cu 666 numrul lui Satan. Cifra opt culcat este simbolul infinitului. Numrul opt se pune n rela ie cu octogonul figur geometric intermediar ntre ptrat si cerc si, ca atare, semnific lumea intermediar ntre cea terestr, cono-tat prin ptrat, si cea uranian, simbolizat prin cerc. Figura respectiv o ntlnim n configuraia baptise-riilor care amintesc de a opta zi, n care a avut loc t ierea mprejur a lui Isus. Opt e num rul totalitii si al echilibrului cosmic, reprezentate si prin cele opt direcii ale spaiului si prin roza vnturilor: patru puncte cardinale si patru direcii intermediare. Acelasi numr, avnd o semnificaie identic sau apropiat, l aflm n petalele lotusului, n spiele roii, n cele opt vrfuri ale crucii malteze sau ale crucii pravoslavnicilor rusi de rit vechi. Ca semn al totalitii macrocosmice, optul e prezent n simbolistica hindus, japonez sau african (DSy, 511512). seste ca remediu mpotriva sterilitii. Moartea sau pierderea unui copil pot fi legate de ruperea sau distrugerea unei flori de orhidee. ORB vezi Cecitate. ORHIDEE: Este simbolul frumuseii si al perfeciunii spirituale la multe popoare. n China e asociat primverii si fecunditii. Se folo-124 ORIENT: Dictonul latin ex oriente lux lumina vine de la r srit", care rezum sensul episodului biblic al nasterii lui Isus si al sosirii celor trei magi de la rsrit urmnd drumul stelei cluzitoare (Matei, 2.1> se nscrie n matca unei gndiri mi-tico-simbolice ancestrale si universale, n simbolistica celor patru puncte cardinale, estul este locul soare-lui-rsare, al luminii biruitoare ce se naste din ntunericul nopii, al resureciei si al speranei. Egiptenii, persii din trecut si crestinii din zilele noastre si ndreapt faa ctre rsrit n timpul rugciunii. Aceeasi orientare o au si bisericile crestine. Credinciosii intr dinspre apus si psesc n direcia altarului, situat spre

rsrit. Pentru o orientare invers (e cazul catedralei din Timisoara) se cerea o dezlegare special a celui mai nalt for eclesiastie. n asteptarea celei de a doua nasteri, nc din paleolitic, morii erau ngropai cu faa spre rsrit, asa cum se practic si la nmormntarea crestin. n Orient se situeaz Paradisul terestru si tot acolo plaseaz psalmistul nlarea lui Hristos, iar evanghelistul Matei ntoarcerea Mntuitorului. Orientul desemneaz aurora si posed sensul de obrsie, de trezire, de iluminare spiritual si revelaie mistic. Dup Ustavul mitropolitului rus Gheorghie (1073 1074), cine urineaz spre rsrit i se cuvin 300 de m tnii pentru ispsirea acestui mare pcat. Pentru Lactaniu, Rsritul are un raport direct cu Dumnezeu, care este adev ratul nceput al IuIVAN EVSEEV minii, soarele spiritual si nevzut ce-i lumineaz pe oameni si-i conduce spre viaa fr de moarte (apud Bcikov, 1984, 172). Estul se asociaz primverii si oricrei rennoiri spirituale, fizice sau sociale. Apare ca izvor al energiilor benefice. Estul e si direcia preferat si mult cultivat n satul tradiional romnesc; n popor i se mai spune adesea si lumin: Cnd faci cruce, cnd te rogi, stai cu faa la rsrit. De cldesti o cas, s-o faci tot cu faa la rsrit. Are putere, c de-acolo vine lumina" (Bernea, 1985, 77). OS: Arheologia si etnologia atest existena, din cele mai vechi timpuri si la popoare aflate la mare distan geografic, unui cult al oaselor. Scheletele oamenilor sau animalelor erau conservate cu grij, ngropate ntr-un loc anume, fiind adesea vopsite n ocru rosu sau galben, cu credina c ele se vor acoperi din nou cu carne (M. Eliade, Histoire, I, 25). Orice os e socotit parte neperisabil a corpului si un fel de smn a vieii". Scheletul alctuieste osatura", baza corpului si, ca atare, oasele se asociaz ideii de trie, fermitate si virtute. Ele erau utilizate n confec ionarea armelor, instrumentelor muzicale si obiectelor de cult, atribuindu-li-se nsusiri magice, mai ales atunci cnd proveneau de la un strmos mitic sau animal totemic. Din acelasi nucleu simbolic deriv funcia apotropaic, atribuit diferitelor amulete de os si cp-nilor animalelor sacre (taur, bou, berbec, cal) ce se puneau cndva si n satele romnesti la case, garduri sau r spntii de drumuri (Fochi, Datini, 108). Ca simboluri ale esenei vieii, regenerrii si permanenei, oasele de cerb (unul din animalele totemice ale strmosilor daco-romni-lor) sunt pomenite n colindele

noastre de nunt; din ele sunt fcute podurile peste care trece alaiul nupial sau casele n care vor locui mirii (G. Dem. Teodorescu, 6162). Oasele sunt prezente si n unele practici ale ghicitului premarital, atestnd, desigur, legtura riturilor de trecere cu str mosii tutelari si cu spiritele totemice: ,,n ajunul Anului Nou (Sf. Vasile) un flcu ori o fat mare ia trei oase din piftii, iese cu ele afar si le rnduieste: unul pentru estimp, altul pentru anul si altul pentru la doi ani. Strig cinele. Ce os ia cinele n gur, acela arat anul n care se va cptui flcul sau fata" (C. Rdulescu-Codin, ngerul, 9). Cultul pentru osemintele strmosilor se manifest si n obiceiul celei de a doua nmormntri (prohodiri), practicat pn n secolul trecut n unele zone din Moldova si ara Romneasc. La cinci ani dup moartea unei tinere, la trei a unui copil si la sapte a unui btrn, oasele erau dezgropate, puse n^r-o covat si splate cu ap curat, apoi cu vin; le puneau ntr-o pnz si le duceau n biseric, unde M se fcpa prohodul, apoi cu alai erau duse din nou la cimitir si depuse n mormnt (S. FI. Marian, nmormntarea, 414). OU: Apare ca simbol arhetipal al nceputului tuturor lucrurilor, al originii, al regener rii si permanpnei vieii. Mitologemul oului primordial sau oului cosmic, din care s-a creat lumea, are o rspndire pp o ntins arie cultural, acoperind toate continentele lumii. Dintr-un ou ''uneori, el este de aur) ce pluteste n apele oceanului primordial se naste 125 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ntregul univers: din partea superioar a cojii apare cerul, din cea inferioar pmntul, iar glbenusul se transform n soare. Motive cosmogonice si cosmologice le aflm si pe oule ncondeiate (mpistrite") romnesti pe care figureaz luna, soarele, Calea Lactee, flori, pesti etc. Oul semnific un principiu regenerator si fecund, de aceea, el apare frecvent n s rbtorile de renovare a naturii, n riturile fertilitii si n cele de trecere. n Persia oule colorate reprezentau cadoul obisnuit de Anul Nou, iar la noi si n ntreaga arie balcanic si est-european e rspndit obiceiul nrosirii si ncondeierii oulor de Pasti; ciocnirea ou-lor vopsite pare a fi un rit mostenit de la primii crestini, care si druiau cte un ou rosu de Pasti, se srutau si spuneau: Christos a nviat!" Oul e un simbol al nemuririi si al resureciei, n mormintele vechi din Rusia sau din Suedia s-au gsit ou de lut. Ca simboluri ale fertilitii,

ele sunt prezente n ceremoniile ce nso esc semnatul sau culesul roadelor cmpului. Plugarul finlandez le purta n buzunar n timpul sem natului, estonienii mnnc ou n perioada campaniilor agricole, iar ranii romni ngropau cojile de ou n brazd sau le aruncau naintea boilor la pornirea plugului, le puneau n desaga cu semin e (T. Pamfile, Agricultura, 48, 59). n ceremonialul de nunt romneasc, mirele si mireasa, asezndu-se la mas, dup ce se ntorc de la biseric, trebuie mai nti s mnnce un ou (S. FI. Marian, Nunta, 305). Oule sunt si o ofrand ritual destinat divinitilor htoniene si strmosilor. La romni, cojile de ou rosii de Pasti se dau pe ap spre a se duce n ara blajinilor" (Fochi, Datini, 34). Oul particip la un simbolism al intimitii, repaosului, alturi de cas, arc, cavern, scoic, toat aceast constelaie simbolic fiind pus n legtur cu pntecul matern (Durnd, 315). PALOS: .Sabia (palosul, spada) este simbolul dreptii, puterii onoa-rei, curajului, credinei jurate, dar si al ameninrii, al rzboiului si al morii. Aceast arm, n accepiunea ei simbolic, figureaz un principiu masculin, activ si transformator: taie tot ce e nedemn, infructuos, steril, dar ap r viaa, onoarea si credina. Palosul (spada) mpreun cu garda (mnerul) figureaz crucea, fiind folosit la depunerea jurmntului sacru. Aceste arme mai sunt asociate cu fulgerul si cu raza soarelui; de aceea, sunt arme ale eroului solar n lupta sa cu demonii ntunericului si ai haosului. Palosul are un pronunat simbolism falie. Sabia si teaca reprezint o conjuncie a principiului masculin si a celui feminin. Palosul pus ntre un brbat si o femeie, n basme, legende sau romane cavaleresti, semnific, abstinena si castitatea. Este un simbol al legturii si permanenei tradiiei (aceast arm se transmite si se mosteneste de la tat la fiu), dar si instrumentul desfacerii legturilor de ordin inferior, nespiritualizate. Acesta este unul din sensurile cuvintelor lui Iisus: ,,S nu socotii c am venit s aduc pace pe pmnt; n-am venit s aduc pace, ci sabie" (Matei, 10.34). Dar lucrurile pe care le desface sabia, printr-o singur. lovitur, nu sunt de lung durat. O arat mitul nodului gordian tiat de sabia lui Alexandru Macedon: problema raporturilor dintre Asia si Europa nu a fost rezolvat, imperiul su nu a dinuit, iar campania spre rsrit i-a adus moarte marelui cuceritor. Expresia sabia cu dou tisuri, ntr-un anume fel, exprim si ambivalena acestui simbol, reflectat si n

dictonul cel ce ridic sabia, de ea va pieri. Simbolismul polar al armei este con inut si n mitul sbiei lui Damocles. PAPAGAL: In cultura european semnific flecreala, caracterul neconstientizat al vorbelor folosite, absena oricrui spirit analitic sau critic, cunoasterea pur mecanic. La popoarele amerindiene, papagalul era 127 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE un simbol solar; este avatarul zeului celest si se opune jaguarului, acesta din urm fiind asociat focului subpmntean. Pana de papagal, la triburile de indieni, are numeroase utilizri rituale\ PARADIS: Paradisul ceresc sau cel pmntean este o imagine mito-poetic a vieii ideale. Imaginea edenului (raiului, paradisului) o gsim, ntr-o form sau alta, aproape la toate popoarele lumii. Simbolismul paradisului, dar mai ales nostalgia lui, sunt dominante n crestinism. Cuvntul paradis, mprumutat n multe limbi europene din greac, unde nsemna grdin, parc", vine din iranianul pairidaieza loc ngrdit". Sinonimul su rai, mprumutat din slava veche (raj) este nrudit cu avesticul r y bogie, fericire" si cu v. ind. rayis dar, posesiune, avut". n reprezent rile crestine este, conform textelor Genesei, locul vieuirii primilor oameni (Adam si Eva), precum si rsplata promis celor drept credinciosi dup moarte. Se opune infernului. n reprezentrile mitologice ale paradisului se observ trei linii eseniale: 1. paradis - grdin; 2. paradis oras ideal; 3. paradis lcas n ceruri. Pentru prima imagine, punctul de plecare l constituie descrierea din Biblie a gr dinii Edenului; acest arhetip este dominat si n folclorul romnesc, unde are si multe elemente ale mitului vrstei de aur". Cel de al doilea tip si are sursa n Evanghelie, unde se vorbeste despre Ierusalimul celest (Apocalipsa, 21, 2 27). Acest topos va servi ca punct de plecare pentru diferite sisteme utopice, n care simbolul grdinii si cel al orasului ideal interfereaz ntre ele. Cea 128 de a treia imagine paradisul cerurilor si are izvorul n Cartea lui Enoh" din V.T., unde se vorbeste despre ceruri multistratificate populate de ngeri, n unul din ele afln-du-se tronul lui Dumnezeu. Paradisul-grdin, cea mai frecvent reprezentare a raiului, sacralizeaz natura primordial, neatins de mna omului. Aceast transcendentalizare a naturii e asociat ntotdeauna armoniei cosmice si celei

sociale: oamenii triesc alturi de zei, se nfresc cu animalele, aici nu exist nici boli, nici conflicte etc. Paradisul biblic semnific starea de inocen primordial a omului care nu a cunoscut nc tragismul timpului istoric si dramele existenei. Fiecare popor a adugat arhetipului paradisului propriile nzuine si valori morale. La popoarele germanice, Walhalla e festinul eroilor czui n lupt, iar raiul indian (Anavstapa, C.ve-tadvipa) e un gen de insul a iniiailor si nelepilor. n tradiia crestin a Europei, simboluri ale paradisului sunt bisericile si grdinile mnstiresti. PARA: Dup cum reiese din textul Sorcovei (ca un mr, ca un pr, ca un fir de trandafir"), prul nflorit apare la daco-romni ca simbol al frumuseii si fecunditii. n aria culturii balcanice si europene ns, acest copac are, ca si nucul, unele nsusiri demonice, deoarece se crede c la umbra lui se adun duhurile rele si vrjitoarele (SMR, 185). n China, florile albe de p r sunt un simbol al efemerului vieii si al doliului (DSy, 774). O func ie simbolic aparte se acord fructului care apare ca metafor a trupului feminin, iar sucul si dulceaa parei se aIVAN EVSEEV irite sociaz senzualitii. nscrierea prului si a parei n grupul simbolurilor feminine e atestat si n basmul romnesc ugunea, feciorul mtusii, unde eroul, dup ce ucide zmeul, vede cum cele trei soii ale acestuia se prefac: cea mare ntr-o vie m noas, cea mic ntr-o fntn, iar cea mijlocie devine: ,,O livad de peri: / Perii nfloresc, / Unii rodesc, / Perele se prguiesc, / Multe se coc, / Multe se rscoc" (G. Dem. Teodorescu, 472). PARFUM: Limbajele simbolice au ncorporat si au semn tizat forme ale realitii, date prin intermediul tuturor simurilor omului. Nu lipseste nici valorificarea simurilor olfactive care apropie cel mai mult omul de lumea animal. Mirosurile, mprite n dou mari categorii: plcute (parfumuri, mirozne, odoruri) si neplcute (putori, duhori) au fost valorificate axiologic. Primele au conotaii pozitive, fiind legate de principiul vieii, cele din a doua categorie in, de regul, de un simbolism al putrefaciei si almorii. Desi, n virtutea legii inversiunii si ambivalenei oricrui simbol, unele parfumuri si arome puternice, narcoti-zante, se asociaz somnului, iar prin acesta, morii (Hypnos si Thanatos sunt frai gemeni si fii ai Nopii). Parfumul e un mijloc de comunicare cu zeii si, totodat, o ofrand adus divinitii, fiind prezent n toate riturile religioase si practicile mistice. Prin capacitatea

sa de a fi sesizabil, fr a fi vzut, parfumul indic prezena transcendenei si este o epifanie a sufletului invizibil. n multe mprejurri, el apare ca sinecdoc a corpului fiinei iubite, adorate si invocate. n concepia yoga, parfumul corpului uman e o manifestare a perfec iunii spirituale si un garant al capacitii sale de transmutare. Parfumurile de origine vegetal sau animal sunt considerate substane purificatoare si sunt simboluri ale luminii. Ca si buturile, ele stimuleaz imaginaia si au proprieti afrodiziace. n psihologia abisal semnific inconstientul, impulsurile nesupuse cenzurii raiunii sau voinei. n creaia poeilor romantici, parfumurile evoc un spaiu virginal, se asociaz grdinii n care nfloresc pasiunile tinere. PASRE;Simbol arhetipal al elevaiei, al nzuinei de ridicare spre valorile absolute ale cerului si metafor constant si universal a sufletului.''n majoritatea mitologiilor arhaice, psrile migratoare sunt ncarnri ale sufletului mortului care pleac pe lumea de dincolo. (Imaginea psriisuflet" e familiar culturii Egiptului, Mesopotamiei, Greciei Antice, majoritii popoarelor Europei, multor triburi din America sau Australia. La Roma, cnd murea un mp rat, se slobozea un vultur despre care se credea c duce sufletul crmuitorulu suprem n ceruri si era o form a apoteozei^Imagnea aviform a sufletului si a strmosului a dinuit la romni pn n zilele noastre: o regsim n colacii rituali n form de pasre ce se dau de poman n zilele de pomenire a morilor, n imaginea psrii sculptate din lemn ce se pune pe stlpii funerari n Transilvania sau n Moldova. Acest mit al sufletuluipasre conine n germene toat metafizica autonomiei si libertii spirituale a omului" scrie M. Eliade (Yoga, 326). Acest motiv al eliberrii spi9 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale 129 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE rituale, al desctusrii de povara materiei e redat n chip genial n sculptura lui C. Brncusi Pasrea Miastr. Psrile mitice ale diferitelor popoare (Phoenix, Garuda, Rokh, Miastr, JarPtica etc.) ntruchipeaz un principiu solar si al regenerrii vesnice a vieii.'Una din funciile lor este aceea de a fi ageni de legtur dintre pmnt si cer, dintre lumea de aici si cea de dincolo. Psrile mai pot simboliza spiritul, inteligena, deoarece ,asa cum spune Rig-Veda, Inteligena (manas) este cea mai rapid dintre psri" (VI, 9.5). Zeia-Pasre sau emblema ei n forma unui chevron (V) pare s fie cea

mai veche divinitate a naturii din Europa prearian , datnd din paleoliticul superior (M. Gimbutas, 1989, 70, 87)i(Ca diviniti cu funcii multiple sau ca ncarnri ale spiritelor tutelare, psrile mitice cunosc secretele celor trei lumi, ceea ce a f cut s se nasc miologemul cunoasterii limbii psrilor^. Aceast stiin este dat eroilor din basm, iniiailor si nelepilor, precum era regele Solomon (R. Guenon, 1931, 7579).x Simbolismul funest e specific mai ales psrilor de noapte, asociate prevestirii destinului implacabil si morii.; Funciile oraculare ale psrii si-au gsit reflectarea n practica ornitomaniei descifrrii viitorului dup strigtele si dup zborul psrilor; aceast art era practicat cu mult srguin de ctre romani, care au mostenit-o de la etrusci. PAT: Simbolismul acestei piese de mobilier provine din cele dou funciuni eseniale ale sale: loc de odihn si loc de reproducere al oamenilor. Din acest punct de vedere, simbolismul patului se apropie de cel al pmntului ca stihie a regenerrii. n diverse civilizaii, patul, n special cel nupial, era sacralizat si pus sub oblduirea unei diviniti sau a geniilor casei. n China, o astfel de divinitate a patului este Ciuan-guan st pnul patului", uneori dublat si de perechea sa feminin, Ciuanmu stpna patului". Funcia lor era s vegheze dormitorul si s druiasc descendeni. Patul este locul desftrilor erotice, dar si al suferinei fizice si al morii, de unde interferena acestui simbol cu cel al catafalcului si intersectarea ritului nupial cu cel funerar. Mitul patului lui Procust la greci este legat de strvechea tem a castrrii" brbatului n urma nfptuirii unui act sexual. Metafora ntinderii" celui mic si retezrii" celui lung incifreaz, de asemenea, ideea imposibilitii armonizrii depline a celor dou principii masculin si feminin, chiar si n actul relaiei intime, simbolizate prin pat. Valorizrile morale si sociale au venit s se adauge mai trziu semnificaiei acestui mit, care n literatura romn este titlul si subtextul unuia din cele mai reusite romane ale lui Camil Petrescu. PATEU: Simbolismul acestui numr rezult mai ales din raportarea sa la dou forme geometrice eseniale n modelul tradiional al lumii: ptratul si crucea. Este numrul totalitii si plenitudinii lumii terestre, tangibile, materiale, simbolizat prin cele patru puncte cardinale, prin patru vnturi, prin patru stlpi pe care se sprijin pmntul sau universul, prin patru elemente cosmice (p mnt, aer, ap, foc), prin patru anotimpuri etc. Numrul 130

patru era sacralizat n cultura vedic a vechii Indii; 4 zei principali erau pusi s pzeasc orizonturile lumii, ferind-o de orice dezintegrare: Indra la rsrit, Varuna la apus Kubera la nord, Jama l'a sud. Tetramorfismul caracterizeaz si modelul chinezesc al lumii, unde celor patru puncte cardinale si zone ale universului li s-a mai ad ugat si centrul, reprezentat de mpratul mitic Huan-di, avnd patru fee. Patru chipuri avea si zeul baltic Perkunas, fiecare din ele reprezentnd un anumit anotimp al anului. n Biblie, patru apare, de asemenea, ca numr sacru si ca simbol al armoniei, deplinitii si stabilitii: se vorbeste de 4 mari profei, despre patru ruri ce curgeau n Eden, despre patru flageluri, despre patru evanghelisti si patru evanghelii subliniind stabilitatea nvturii crestine; numele lui Iahwe e compus din patru litere (YHWH) etc. n opoziie cu trei, numr dinamic, ceresc si masculin, patru cono-teaz pmntul si principiul feminin. Este un numr fast la romni: trifoiul cu patru foi aduce noroc. n psihologia abisal, structura cuaternar caracterizeaz totalitatea persoanei. Inconstientul colectiv este alctuit din 4 arhetipuri feminine ce reprezint si treptele devenirii persoanei: Eva instinctele, Helena instinctele si senzualitatea, Sf. Mria devoiunea, Sulamita (sau Mona Liza) nelepciunea si puritatea (C. G. Jung, 1964, 185). ' PATRUZECI: Numr simbolic al ciclului, marcnd preparaia unei modificri eseniale n viaa omului sau a unei colectiviti. Este, de asemenea, o cifr a ncercrii, pedepsei si ispsirii: potopul universal a fost pre9* IVAN EVSEEV cedat de o ploaie care a durat 40 de zile si nopi, evreii au fost condamnai s rtceasc 40 de ani n desert, Saul si David au domnit 40 de ani etc. Acest num r marcheaz debutul unei noi ere spirituale: Moise e chemat la Dumnezeu la 40 de ani, la aceeasi vrst au nceput s predice Budha si Mahomed, iar J. J. Rousseau spunea c la vrsta de 40 de ani omul ndeplineste toate condiiile pentru a deveni brbat de stat. Numrul 40 este strns legat de riturile funerare: se consider c sufletul prseste definitiv trupul si locurile unde a murit omul abia dup 40 de ani de zile. De aceea, este numrul zilelor Postului Mare (Isus a stat 40 de ore n mormnt) si numrul zilelor de doliu. PDURfi: Simbol arhetipal, asociat templului natural, freneziei si exuberanei vieii, dar si spaimelor, pericolelor, rtcirilor sau morii. Cultul pdurilor si dumbrvilor sacre constituie esena religiei

dendro-latrice, atestat n trecutul popoarelor indo-europene si la o serie de triburi trind n pdurile sau n junglele din Africa ori America. n multe limbi se constat apropierea dintre numele pdurii si cuvntul ce denumeste templul, precum si identitatea denumirii pdurii si a muntelui. n modelul tripartit al lumii, specific mentalitilor arhaice, pdurea (muntele mpdurit) ocup locul de mijloc al triadei: ap pdure/munte cer. Pdurea apare n mit sau basm ca loc intermediar ntre lumea de aici si lumea de dincolo. E locul prin care se trece spre infern. Acest topos l g sim la Vergiliu si la Dante, n basmele cu eroii solari de tipul lui Ft-Frumos. P131 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE durea pe care o strbat n cltoria lor iniiatic e populat de monstri de tot felul; ea reprezint natura preuman, nemblnzit, simboliznd haosul. Dar pdurea e si un loc de repaos sau adpost si, n acest caz, e asimilat casei, pntecului matern, snului ocrotitor si hrnitor, asa cum reiese din urmtorul imn al pigmeilor din Africa: Pdure! Esti mama noastr, a copiilor ti, / Mam care ne dai de mncare, de but si ne adpostesti, / Care ne dai arme si leacuri si tot; / Care ne dai via si putere, dar si moarte si usurare" (Cntece vorbite, 36). Codrul salvator, codrul frate cu romnul" este unul din motivele poetice fecunde ale literaturii populare si culte, a-flndu-si desvrsirea n opera lui Eminescu: mprat slvit e codrul, / Neamuri mii i cresc sub poale, / Toate nflorind din mila / Codrului, MrieiSale" (Povestea codrului). n toat lirica popular romneasc sunt predominante conotaiile pozitive ale pdurii, ea fiind un adevrat lcas al iubirii libere; sub cupola pdurii a nflorit si a rodit inegalabilul dor" romnesc. Exceptnd basmul si descntecul, n creaia liric si epic romneasc aproape lipseste chipul malefic, terifiant al pdurii, specific pentru selva oscura dantesc sau pdurile Europei nordice prin care rtcesc cavalerii romanelor Mesei Rotunde, n psihanaliza modern, pdurea semnific inconstientul, iar apariia ei n vise e semnul unei angoase. PIANJEN: n tradiia mitologic a multor popoare, pianjeni;! are atribute cosmologice si demiurgce: el si ese pnza (=simbol al universului) din substana secretat de pro132 priul corp. Vedele si Upanisadele l consider un modei al Fiinei Primordiale si-1 asemuiesc cu Brahma, care, aidoma pianjenului, ese din propria-i substan legile si formele lumii manifeste.

Reprezentanii arah-nidelor apar ca zei-demiurgi sau ea eroi civilizatori n nara iunile mitologice ale popoarelor Africii si Ame-ricii. n multe locuri, el e o fiin sacr si este interzis omorrea lui. I se atribuie proprieti tmduitoare sau funcii apotropaice. Imaginea lui apare pe talismanele indienilor nord-americani, iar membrii tribului run-neba atrnau deasupra leag nului copilului fire din pnza unui pianjen ca s-1 ocroteasc de agresiunea forelor malefice. Exist numeroase legende referitoare la salvarea unor crai de ctre un pianjen ce-si ese pnza la intrarea unei grote sau pesteri n care se ascund David, Isus sau Mahomed. ncepnd din antichitate si ipn n zilele noastre au1 o mare circulaie miturile si legendele despre metamorfoza unei estoare iscusite n pianjen. Arahne e prefcut de Athena n pianjen pentru c a ndrznit s-o provoace la ntrecere n arta esutului. Tlcul acestui mit const n aceea c opera unui estor divin" nu trebuie confundat cu iscusina eserii profane. n spaiul european, pianjenul nu sprijin opera divin a creaiei, ci o concureaz producnd o oper efemer, chiar nefast (M. Coman, 1988, II, 139-140). Acest aspect este subliniat si n unele legende romnesti: ,,Pain-gul e ru, pe dnsul s-1 omori, c Dumnezeu cnd a urzit lumea si a fcut pe Sfntul Soare (...) ca s aib oamenii lumin, paingul s-a a-pucat si a urzit pnz pe sus, pe copaci, doar n-o vedea oamenii, ar IVAN EVSEEV fi n ntuneric si n-ar fi lume. Atunci Dumnezeu a fcut vntul pn atunci n-a fost vnt ca s rup pnza lui, s-o curee si vntul ne-a scpat" (Voronca, 'l903, 396397). Alte valene simbolice negative se explic prin aceea c pnza esut de el e o adevrat capcan pentru u-nee insecte. De aici, pesemne, deriv asocierile pianjenului si pnzei sale cu destinul implacabil si cu vrjitoria. PMNT: Simbol arhetipal si unul din cele 4 (sau cinci) elemente fundamentale din alctuirea cosmosului, alturi de ap, foc, cer si aer (vnt). Dac n opoziie cu cerul, pmntul apare marcat negativ, n raport cu apa, reprezint un pol pozitiv. Pmntul (glia) e asociat cu pntecul matern, este o stihie a fecunditii si regenerrii. Mitologemul pmntului-mam (Terra Mater, Ma-ter Tellus) are o rspndire cvasiu-niversal; deosebit de pregnant apare aceasta n civilizaiile agrare, unde principalele diviniti htoniene au un chip feminin si sunt soii ale zeilor cerului (Hem Zeus). Hierogamia

cosmic, nunta cerului si-a pmntului, reprezint motivul central al multor mitologii. Poporul romn crede c Pmntul e femeie, e mama noastr care ne hrneste si ne face, iar Dumnezeu e soul ei, e tatl nostru; noi suntem copiii lor" (Voronca, 1903, 156). Filia ia fiinelor umane cu glia e reflectat n miturile antropogonice n care omul e fcut din lut sau este un embrion crescut n pntecul pmntuluimam. In multe limbi, numele de om este nrudit cu acela de pmnt. Substana htonian e adesea sinonim cu materia prim (Prakriti), separat de apele oceanului primordial. Pmntul e matca tuturor vieuitoarelor si plantelor, e matricea universal (Terra Genetrix). I se a-tribuie puteri regeneratoare si vivi-ficatoare. Aceste credine se reflect n riturile de nmormntare (care modeleaz depunerea seminei n sol) si n obiceiurile de nastere (humi posito depunerea copilului pe pmnt sau nasterea direct pe sol). Dar pmntul este att un paradis, prin bog ia si varietatea naturii, ct si prin grdinile si cmpurile cultivate de oameni, dar si un spaiu infernal, trm al suferinei si morii. nsusirea gliei de a da si de a primi totul napoi o nscrie ntr-un vesnic circuit al naturii si vieii: nastere, crestere, decrepitudine si moarte. ntre cele dou categorii de atribute (via moarte) exist un raport de echilibru: chipul e surztor, trupul cald si darnic, snul rodnic, dar pntecul care nghite si diger este conceput ca zon infernal a marilor taine subterane" (Kernbach, Miturile esen iale, 106). Faa ntunecat, angoasant a pmntului a fost ntreinut printr-un sistem de simboluri ale Regimului Nocturn, derivate din acest arhetip: prin fiine fantastice teriomorfe (balauri, zmei, ciclopi, titani, strigoi etc.) si prin simbolurile adncurilor (infern, mormnt, subteran, labirint etc). PPUSA: Jucriile avnd form uman, confecionate din lemn, lut, crpe, cear etc. nu sunt si nu au fost apanajul exclusiv al lumii lu-dicului infantil. n civiliza iile arhaice, ppusa a reprezentat dublul persoanei umane, substitutul ei total n diferite rituri si practici magice. 133 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE Ele puteau figura si diferite diviniti malefice sau benefice, reprezentau spiritele strmosilor. Ppusile au nlocuit, la un moment dat, jertfele umane oferite divinit ilor naturii. Vechii egipteni aruncau n Nil o ppus, n locul fecioarei sacrificate cndva acestui fluviu divin. Romanii practicau sacrificiul argeilor

ppusilor din lut si nuiele mpletite, aruncate n Tibru. La daco-ro-mani, n cadrul ritului de provocare a ploii pe timp de secet, denumit Caloianul sau Muma-ploii, ppusa de lut e ngropat cu alai si bocete n pmnt si apoi aruncat n apele unui ru. Conotaiile actuale ale ppusii se datoreaz, n bun parte, faptului c ele reprezint chipul nfrumuseat al eului" (cf. frumoas ca o ppus), ct si artificialitii sau capacitii de a fi manevrate (cf. manechine, marionete). Faptul c ppusile nu vorbesc, pentru adepii psihologiei abisale, apariia lor, n vise reprezint un indiciu privind absena unei relaii dintre constient si inconstient. PE: n vechea simbolistic a popoarelor, prul evoc mai frecvent vegetaia si apele. Miturile referitoare la zidirea lumii ne povestesc c universul a aprut n urma dezmembrrii unui urias primordial: prul acestuia s-a transformat n plante, carnea n pmnt, oasele n piatr, sngele n ap, ochii n luminile cerului. n mentalitatea arhaic , vegetaia se prezenta ca un fel de pr" crescut pe corpul gliei. Pletele lungi, prul despletit al femeilor se asimilau siroaielor de ploaie cznd din nlimile cerului. Pe timp de secet, nobilele matroane romane urcau despletite colinele Capitoliului, implorndu-1 pe Jupitcr, stpnul cerului, s trimit ploaie, n diferite pri ale Europei, pn n timpurile premoderne, dinuia credina c prul tiat sau adunat cu pieptenele si aruncat fr precauie poate provoca ploaie sau grindin. Vechile diviniti ale fertilitii solului, debordnd de via si putere, sunt reprezentate, de regul, cu prul lung sau cu pr bogat a-coperind tot corpul. Pilozitatea atundent era considerat drept semn al puterii, virilitii, fecunditii si bogiei. Numele zeului htonian slav Volos/Veles vine de la cuvntul voios pr". Credina aproape universal c puterea omului se afl n prul de pe cap (sau n prul brbii) si-a gsit reflectarea n mitul lui Samson si al Dalilei. Prul, mai ales cel blond, asezat ca un nimb n jurul capului e un simbol solar. Eroii, regii mitici si personajele din basme de tipul lui Ft-Frumos sau Ilenei-Cosnzeana au prul de aur. La liftele popoare, prul lung e semn al independenei sociale. Regilor franci le era interzis s -si taie prul. n genera], tunderea forat era considerat ca o pedeaps sau ca gest de renunare si jertf. Tunsul ritual se practic n ceremoniile de trecere (botez, nunt, nmormntare) sau n cadrul unor ceremonii de iniiere. PASTOR: Simbol persistent- n cultur, datnd din epoca mblnzirii si cresterii animalelor, cnd pstoritul a fost ocupaia de cpetenie a oamenilor, iar figura pstorului se bucura de un prestigiu sacral.

Autoritatea celui ce-si paste si apr turma a fost transferat divinitii supreme (Yahwe este Ps134 IVAN EVSEEV torul poporului Israelului), sefilor religiosi sau regilor, acestia purtnd titlul de pstori ai poporului". ncepnd cu Heti al III-lea, acest epitet figureaz n mod constant n titulatura faraonilor egipteni. David, nainte de a fi rege, fusese un simplu p stor. Isus va spune despre sine: Eu sunt Pstorul cel bun" (Ioan, 10, 11). Figura simbolic a pstorului se asociaz nelepciunii, temeritii, cunoasterii naturii, iniierii n tainele cerului. Totusi, n cadrul dihotomiei natur-cultur, pstorul se situeaz mai aproape de polul naturii. De aici deriv unele valene magice atribuite ciobanului, precum si identificarea lui cu omul natural, nepervertit. Literatura bucolic , populat de pstori si pstorie, cu idilele lor nevinovate n mijlocul naturii paradisiace, are tradi ii antice (Teoctist, Vergiliu, Long), trece prin lirica galant a Europei secolului XVIII-lea, iar reflexele ei se reg sesc n figura cowboy-ului american, n literatura folcloric romneasc, pstorul mioritic e aureolat poetic n nemuritoarea balad, prelucrat de V. Alecsandri; el constituie un arhetip n cugetrile filosofice asupra etnosului si etosului romnesc. Pentru o epoc arhaic a civilizaiei daco-romne, unii etnologi reconstituie chiar o divinitate a pstorilor si pstoritului, Zeul-Mos sau Ciobanul-Mos crioforic (R. Vulcnescu, 1987, 544546). PTRAT: Este unul din simbolurile fundamentale aparinnd limbajului figurilor geometrice. Apare ca simbol al pmntului n opoziie cu triunghiul sau cercul semnificnd cerul. n codul numeric corespunde cifrei patru (tetrada), care semnific totalitatea si stabilitatea. Deoarece are patru unghiuri, p tratul semnific oprirea, fixarea in spaiu si n timp, rezistena si permanena. Baza bisericilor e ptrat sau dreptunghiular, iar partea superioar (cupola) e circular (sferic). Careul nscris ntr-un cerc semnific, de asemenea, conjuncia dintre pmnt si cer, dintre principiul feminin si cel masculin. Crucea nscris ntr-un ptrat este o expresie dinamic a stabilitii ptratului. Aceast figur are o simbolic preponderent spaial, n timp ce spirala sau cercul sunt dominate de un simbolism temporal. Modelul lumii n mito-fi-losofia chinez se bazeaz pe mbinarea careului si cercului, asociate complementaritii lumin-ntuneric, yang-yin:

Cerul e rotund, iar pmntul ptrat. .. Ptratul e ntunecat, iar cercul este luminos" se afirm ntr-un tratat taoist (apud Garnet, 1952, 101). Simbolismul cercului si ptratului st la baza legendei ntemeierii Romei: cetatea era nconjurat de un san circular (mundus), iar forma cetii era ptrat (Roma quadrata). Simbolica ptratului si-a corespondentelor sale numerice a fost mult dezb tut n cercul pitagoreicilor, preluat de platonicieni, iar mai trziu exploatat n speculaiile asupra valenelor numenale ale literelor si cifrelor, nscrise n asa numitele careuri magice. PUN: Acestei psri de tip para-disiac i se atribuie un simbolism cosmic si valene demiurgice. Mai ales datorit cozii sale fastuoase, punul este imaginea plenitudinii cosmice si armoniei. Un mit iranosufit spune c Dumnezeu a creat 135 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE spiritul universal sub forma unui pun si i-a artat propriul chip ntr-o oglind fermecat. Impresionat de propria-i mreie si frumusee, punul a transpirat de emoie si a vrsat picturi de sudoare pe sol, din care au aprut toate vieuitoarele (Mify, II, 273). Punul este un simbol al fertilitii si o ipostaz zoomorf a pomului vieii". n antichitatea greac este pasrea nchinat Herei. Divina soie a lui Zeus a mpodobit coada punului cu ochii lui Argus, ca simboluri ale cunoasterii. Apare si ca simbol solar, fiind emblema orasului egiptean He-liopolis, unde se afla templu nchinat Soarelui. Punul e pasre regal n India si n Bizan. n cultura romneasc, pana de pun este un atribut al feciorului din colindele de flcu, pe care unii etnologi l consider drept continuator al figurii mitice Punasul Codrilor (R. Vulcnescu, 1985, 491). Pana de pun mai e folosit n medicina magic si n farmecele de dragoste (M. Co-man, 1988, II, 13-16). Att la romni ct si la alte popoare, punul are si unele conotaii negative semnificnd ngmfarea, autosuficiena, narcisismul. n iconografia crestin, punul cu coada lsat n jos semnific umilina, purtarea demn si cuviincioas a dreptcredinciosului (V. Simion, 40-41). PINE: Rezultat al unei activiti laborioase a agricultorului si trecut prin numeroase faze de transformare cultural, pinea e simbolul muncii ranului si ntruchiparea hranei eseniale a omului. E privit ca un aliment spiritual si ca darul cel mai de pre al cerului. n fiecare zi, crestinul se roag pentru

,,Pinea noastr cea de toate zilele". Este unul din simbolurile esen iale ale lui Isus Hristos, care spune despre sine: Eu sunt pinea vieii" (loan, 6. 35). E prezent la toate mesele rituale si n toate misterele patronate de divinitile cmpului si ale vegetaiei (Dionysos, Attis, Cy-bele, Demetra). La primii crestini, frngerea pinii era un act al comuniunii; n cadrul tainei mp rtsaniei (euharistiei), pinea si vinul se prefac n trupul si sngele lui Isus. Pinea (colacul) si vinul sunt ofrandele rituale prezente n cinstirea cultului strmosilor. Vinul e simbolul sngelui si ntruchipeaz un principiu contemplativ, iar pinea semnific trupul si se asociaz vieii active, n unele eeremonialuri, pinea e asociat cu sarea. Ele se ofer la primirea unor nali conductori, exprimnd dorina comunitii ca a-cestia din urm s le asigure bunstarea material, semnificat prin pine, si pstrarea nealterat a tradiiilor, sugerat de sare simbol al incoruptibiliti^ permanenei si nelepciunii. PELICAN: Prezena frecvent a acestei psri n iconografia crestin, n heraldic si n emblematic (este emblema internaional a hematologilor, marca preferat a tipografilor si editorilor) se datoreaz unei legende despre pelican, cuprins n Fiziolog. Despre pelican (Fiziologul romnesc l menioneaz cu numele su slav neiasit) se spune, printre altele, c si sfsie pieptul pentru a nvia cu sngele su puii mori. n felul acesta, pelicanul a devenit simbolul dragostei paterne, al sacrificiului pentru alii, emblem a lui Isus Hristos. Imaginea acestei psri n i136 IVAN EVSEEV lilsus conografie si heraldic e, de regul, nsoit de devizele: Amoris jiliorum Dragoste pentru fii/copii" sau A-moris divini Dragoste divin". n simbolistica alchimistilor reprezint piatra filosofal, care asigur transmutarea metalelor; ea si epuizeaz forele n procesul nnobilrii metalelor, aidoma pelicanului ce-si vars sngele pentru salvarea altora. Simbolismul acestei psri se interfereaz adesea cu cel al phoenixului sau al berzei. PELIN: Simbolizeaz amrciunile vieii, durerea si desertul sufletesc: Pelin beau, pelin mnnc, / Seara pe pelin m culc! / Dimineaa cnd m scol, / Cu pelin verde m spl. / Foaie verde mrcine / Si-aoleo, frate peline, / Amrt-i frunza-n tine, / Ca si inimioara-n mine..." (FOM, IV, 724). n textul Apocalip-sei lui Ioan (8. 10-12) este pomenit steaua Pelin (Absint), ce cade din cer otrvind apele. Pe

plan istoric, ea simbolizeaz pe regele Babilonului care va devasta Israelul, iar pe plan profetic, ntronarea n lume a lui Satan. n Grecia antic , pelinului, ce se folosea ca un adaos la prepararea vinurilor, i se atribuiau proprieti ntritoare, vindectoare sau apotro-paice. Aceste funcii le regsim si n credinele si obiceiurile romnesti, unde i se rezerv zile anume n calendarul poporului: La 22 aprilie, n ajunul Sf. Gheorghe, se face des-cntarea leusteanului, pelinului si bozului, care astfel descntate n seara spre Sn-Giorgiu, se pun n staul la picioarele vitelor si oilor ca s nu li se ia laptele si ntmple rele" (Mangiuca, Clindariu 1885, aprilie). Pelinul joac un rol important n obiceiurile Armindenului (1 mai), cnd se bea vin-pein pentru sntate si primenirea sngelui, se pun fire de pelin la bru si la plrie (Fochi, Datini, 18-23). PERLA: n credinele mediteraneene si austroasiatice, perla, nscut ntr-o scoic (simbol al vulvei feminine) n adncurile mrii, posed un simbol bogat ce reuneste lumina, feminitatea, apa, luna, fecunditatea. Perlele promoveaz virtuile feminine: nasterea, fecunditatea. Valoarea lor se datoreste arhetipului cosmic din care descind si de la care se-revendic: luna. Ele nu sunt niste obiecte", ci ntrun sens un macro-cosmos. Pentru c perla este o imagine a lunii, dar este n acelasi timp prin simbolismul scoicii si o emblem a femeii" (M. Eliade, Comentarii, 10). n Orient i se atribuie proprieti afrodiziace si terapeutice; este folosit la oprirea hemoragiilor, tratarea glbinrii si nebuniei. Chinezii o consider piatra a imortalitaii; era introdus n orificiile corpului mortului pentru a opri descompunerea cadavrului. Ca lumin nscut n adncul apelor, ea simbolizeaz puterea spiritului si unei lumi noi. n crestinism e asociat lui Isus Hristos, cel nscut fr de pcat. n folclorul si n literatura persan, perla intact e simbolul virginitii. Ea este, n a-celasi timp, metafora unei idei rafinate, iar nsiratul perlelor este o alegorie a compunerii versurilor. Expresia a arunca m rgritarele la porci este parabola rostit de Isusjn predica de pe munte (Matei, 7. 6) si nseamn a nu adresa cuvinte nelepte, a nu vorbi ntr-un grai ales unor ignorani care nu sunt n stare s le priceap; si s le; preuiasc. 137 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE Perla (mrgritarul) e un simbol generalizat al frumuse ii si valorii autentice. Doar prin procedeul antifrazei, acest cuvnt a devenit sinonimul unei greseli ridicole n vorbire sau scriere.

PERUZEA: Piatra aceasta semi-preioas de culoarea cerului senin sau a apelor oceanului sclipind n soare se asociaz cerului, luminii divine. Scarabeul sacru al egiptenilor era confec ionat din peruzea. n China, ea ocup un loc important, fiind considerat a doua piatr (dup nefrit) naional a acestei ri, unde este numit piatra copacului verde". Este divinizat n Tibet si extrem de preuit la popoarele amerindiene. La azteci, zeul focului Xi-uhtecuhtli este stpnul de turcoaz". Dup credinele persane, aceast piatr s-a format din oasele oamenilor care au murit de dragoste. Se consider c inelele si alte bijuterii din peruzea aduc fericire, n rndul cavalerilor si husarilor europeni bntuia credina c piatra aceasta apr de cderea de pe un cal nrvas. PESCRUS: Pescrusii, plutind pe apa mrii sau zburnd deasupra ei, sunt primele psri ce anun destrmarea ntunericului si ivirea zorilor. Este o pasre a luminii si, totodat, o alegorie a sufletului omului plutind deasupra abisurilor si pericolelor vieii. iptul pescrusului se asociaz nostalgiei si durerii unei pierderi. Ca imagine literar este sinonimul albatrosului. A. P. Cehov, n piesa Pescrusul", a fcut din aceast pasre simbolul nzuinelor de autodepsire, iar din 138 uciderea psrii o alegorie a cruzimii vieii care omoar orice ideal. PESTE: Simbol arhetipal cu numeroase asemnri si interferene cu sarpele mito-poetic. n cadrul modelului tripartit al lumii constituie un clasificator mitologic si indic lumea de jos, adncurile stihiei acvatice. Are un substrat sexual pronunat, ns prezint vdite semne ale ambivalenei: apare att ca simbol matricial feminin, ct si ca simbol falie. n prima sa ipostaz, l a-flm n imaginea monstrului marin care nghite si regurgiteaz (cf. mitul lui Iona nghiit de un chit), iar cel de al doilea sens este prezent n basmele unde eroinele rmn gravide mncnd un peste sau numai un os de peste. Pestele e simbolul recipientului dublat, al recipientului coninut... El poate fi mic si mare (balen) si s nghit unul pe altul, iar, pe de alt parte, orice peste este coninut n ap" (Durnd, 267). Jn g!njiL_simbolismului cosmic se asociaz cu apa, dar si cu soarele sau luna. Mreana alb , n legendele romanesti, conoteaz femeia si luna. n multe mitologii apare ca animal primordial. Babilonienii credeau c un pestifmitic, Oannes, este cel care a dat oamenilor toate comorile. Divinit i ihtiomorfe se ntlnesc n mitologia si religia egiptenilor, la popoarele africane si la triburile indienilor din America de Nord sau de Sud. n toat aria balcanic este un animal cosmoforic: pe patru balene sau pesti mari se

sprijin pmntul. Ca strvechi simbol al regenerrii si fecunditii a fost preluat n crestinism. Este una din cele mai importante embleme ale lui Iisus Hristos. Apelativul gnostic al MnIVAN KVSEEV tuitoruui era IHTUS (Iesous Hristos Teu (H)uios Soter), deoarece este, n acelasi timp, Peste, dar si Marele Pescar. n imagistica Extremului Orient, pestii sunt reprezentai n cupluri si sunt simboluri ale prosperitii, unirii si comunicrii. Doi pesti cu capetele inversate sunt semnul zodiacal al Pestelui (19 feb. 20 martie), asociat psihismului tenebros, inconstientului, indistinciei, inflaiei emotive, conflictului neconstientizat etc. n colindele romnesti apare un peste fabulos Dulful Mrii (=delfinul), rostul lui fiind acela de jertf a ntemeierii. n basme si n balade mai apare motivul transformrii fetei ntr-o mrea-n, care apoi e proiectat pe cer sub forma lunei (balada Soarele si Luna"). PESTERA: Caracterul arhetipal si universal al acestui simbol se datoreaz, n bun parte, faptului c o parte a locuitorilor Terrei, o perioad ndelungat a istoriei (30 000-9 000 .e.n.), au trebuit s vieuiasc n pesteri si grote, din cauza gla-ciaiunii si-a altor pericole. Este un simbol matricial, asociat att pntecului matern, ct si aceluia al p-mntului-matc a tuturor fiinelor. Pestera este locul nchiderii, claustrrii, germinaiei, morii si nvierii. Caverna e, deci, cavitatea natural perfect, cavitatea-arhetip, dominnd paradigma simbolurilor cla-ustromorfe: labirintul, mormntul, goacea, casa, crisalida, barca, piramida, cripta, templul etc. Se opune lumii v zute si luminii, reprezentnd ntunericul, haosul, intrarea n infern. Pesterile din basme si legende sunt populate de monstri, de fiine htoniene (nimfe, satiri, ciclopi etc). Tot ele ns sunt si locuri ale regenerrii fizice sau ale celei spirituale. Din cele mai vechi timpuri erau /folosite ca necropole, n credina c depunerea corpului nensufleit n acest loc l fereste de descompunere si-i asigur condiiile necesare revenirii la o nou via. Pesterile si grotele sunt folosite si ca locuri de iniiere si de desfsurare a unor mistere. Pesterile din desert sau grotele din pduri sunt lcasuri de reculegere ale pustnicilor, sihastrilor, nelepilor si proorocilor. Toate aceste procese reactualizeaz mi-toogemul sau arhetipul pe care Mir-cea Eliade l numeste regressus ad uterum. Ca si pntecul matern, pestera e considerat un rezervor de energie aproape inepuizabil. n naraiunile de tip mitic aici se ascund norii, vnturile si ploile; de aici izvorsc apele purificatoare si regeneratoare. La

intrarea omului n cavern, raiunea cedeaz n favoarea auzului sau pipitului, a simurilor primare, a instinctului si intuiiei, de aceea, pestera e simbolul unei existene deformate (cf. parabola pesterii la Platon) sau al inconstientului. La poeii romantici, ptrunderea ntr-o pester are semnificaia unui drum n profunzimile eului" interior, luarea unui contact cu linisti-toarea si calma intimitate a substanei (Nbvalis, Eminescu). Pentru reprezentanii morfologiei culturii (Frobenius, Spengler) pestera boltit este simbolul culturii arabe, un arhetip al asa-zisului suflet magic", opus apollinicului culturii grecesti sau fausticului occidental. PIATRA: Roca dur este simbolul soliditii, triei, statorniciei si perenitii. Simbolismului pietrelor si 139 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE funciile lor mitico-simboliee se datoreaz, mai ales, dublei lor apartenen e la sfera stihiei htoniene si la cea a aerului (cerului). Pietrele me-teoritice vin din n limile cerului, iar pietrele naturale ridicate (stncile, vrfurile munilor) sau cele nlate de mna omului (coloanele, menhirele, dolmenurile etc.) se avnt spre cer si sunt asociate Coloanei Cerului (Axis Miindi). Asemenea pietre semnificau o prezen divin, erau sedii sau ntruchipri litomor-fe ale unor zei si strmosi mitici. Litolatria adorarea pietrelor sacre este una din formele religiei arhaice, rspndit pe toate continentele. Piatra e simbolul pmntului sau al germenului roditor care se afl n pntecul Terrei. n aceast ipostaz, pietrele particip la procesele fecundrii si nasterii miraculoase a unor zei si eroi mitici. Zeul persan Mitra s-a nscut dintr-o stnc. Piatra neagr adus de romani din Frigia n timpul rzboaielor punice o reprezenta pe Marea Zei-Mam (Cybele). n general, pietrele meteoritice denumite si pietrele ploii" sunt simboluri ale fertilitii. Legtura mito-simbolic dintre piatr si nastere susinut n basm si legend prin diferite transformri ale eroilor si eroinelor n pietre (cf. legenda romneasc a Babei-Dochia si a turmei de oi cu care pleac la munte). Piatra brut e, n general, privit ca o materie sau substan pasiv si ambivalen. De aceea, slefuirea si prelucrarea ei de mna unui om, cluzit de voina zeilor, devine simbolul unei transmutaii culturale, asimilate actului demiurgie, trecerii de la obscuritate la lumin. Aceasta este semnificaia profund a operei sculpturale sau arhitecturale, precum

si substratul filosofico-mistic al cutrii pietrei filosofale n opera alchimistilor. Crestinismul a preluat strvechiul simbolism al pietrei si a fcut din ea emblema Bisericii, nu-mindu-1 pe Hristos piatra din capul unghiului" (Ps., 118, 22). Simbolismul pietrelor se completeaz si se ntregeste prin semnificaiile deosebit de bogate ale mineralelor si pietrelor preioase. 140 PICIOR: Ca organ al locomoiei, piciorul e un simbol al depsirii distanelor, al comunicrii si al relaiilor dintre oameni. Urmele lsate de picior sunt ntotdeauna o metonimie a persoanei, semne ale prezenei sale n lume. Ele pot fi sacralizate devenind obiecte al venera iei religioase (cf. pasii lui Budha", pasii lui Mahomed"). Luarea urmei" iubitului face parte din magia erotic a poporului romn. Piciorul e simbolul legturii omului cu pmntul. Ritul splrii picioarelor sau desclarea ritual la intrarea n unele locuri sfinte au n vedere faptul c picioarele vin n contact cu toate impuritile, pcatele si relele de pe faa pmntului. Dup Freud, Jung si ali reprezentani ai psihanalizei, piciorul are o semnificaie falie, iar nclmintea e un simbol feminin. Aceast atribuire a unei funcii sexuale are, de fapt, o ndelungat tradiie cultural. n legendele cosmogonice romnesti, Dumnezeu creeaz vieuitoarele lovind cu piciorul n pmnt (Tipol. Hasdeu, 540). Una din variantele mitului lui Dionyssos la greci spune c acesta a fost purtat nainte de nastere n coapsa lui Zeus, iar Gheser eroul eposului mongol, se naste din talpa piciorului unui vntor divin si este gsit nIVAN EVSEEV t irul |na sos Ipiirtro cizm. mpratul mitic al Chinei, Fu-si, va apare pe lume dup ce mama lui clcase pe urmele lsate de un urias. Piciorul mai este un simbol al forei si autoritii; n acest context se nscrie si expresia romneasc a pune piciorul n prag, reflectnd anumite reguli de comportament ritual al mirelui si miresei n ceremonialul de nunt. Punerea piciorului pe sol ca semn al nst pnirii asupra pmntului e evideniat si n ritul ntemeierii, denumit la noi desclecat". PIEPTENE: Prezena acestui obiect, utilitar si simbolic n acelasi timp, este atestat din neolitic. El a fost asociat cu vulva feminin (vagina dentata), cu apele curgtoare (firele de pr ,,curg" printre dinii

pieptenelui), cu abundena si succesul, deoarece el strnge prul care e un simbol al bogiei si fertilitii. n credinele arhaice i se atribuie puteri supranaturale si serveste ca mijloc de comunicare ntre microcosm si macrocosm. Dinii pieptenului pot fi asociai si razelor solare sau principiului masculin activ si fecundant. Punerea unui pieptene n prul femeii poate avea semnificaia analog purtrii unei coroane. La multe popoare i se atribuie nsusiri fertilizatoare si funcii apotropaice. n basme, eroul arunc n calea Zme-oaicei un pieptene din care creste o pdure deas, nalt pn la cer (Sineanu, Basmele, 263). Simbolismul erotic al pieptenului este foarte transparent n povestile rusesti, unde cesalka greabn" este metafora membrului viril, iar verbul fcesat' este sinonimul eufemistic a lui ju-tere. n practica ghicitului si a vr-jilor de dragoste la romni, pieptenele figureaz pe viitorul so. Gestul pieptnatului si cutatului n cap", n folclorul romnesc, e un semn de dragoste, de ncredere si de intimitate (M. Coman, 1983, 171). PIERSICA: Pom fructifer originar din Asia, dup cum o atest si numele su romnesc sau cel latin, unde i se spunea Per sica malus m r persan" (Macrobius), este un simbol al prim verii si al gingsiei. n pictura european o piersic prgu-it se asociaz sntii fizice si frumuseii fetei tinere. Are un simbolism dezvoltat n China si n Japonia, unde se altur Pomului Vieii si reprezint un strvechi simbol al imor-talitii. Nemuritorii se hrnesc cu flori de piersic, iar sucul fructului e considerat butur a imortalitii. Floarea de piersic simbolizeaz virginitatea. Beisoarele sau ramurile de piersic au o funcie apotropaic; sculpturi din lemnul acestui pom se pun de Anul Nou pe la por i pentru izgonirea duhurilor rele. PIPER: I se atribuie virtui fe-cundante si purificatoare. n basmul romnesc Piprus Petru, o vduv rmne nsrcinat, nghiind un bob de piper, si d nastere unui copil cu puteri excepionale. Se pare ns c n mitologia si n simbolistica popular romneasc si cea din sud-estul Europei a fost semantizat nu piperul negru, ci ardeiul rosu (piparca), cu forma sa conic si culoarea sngelui. El apare ca simbol falie si ca atribut al zeului cerului n mitul esenial indoeuropean al luptei eroului uranian cu un monstru htonian. Numele acestei plante din limba romn si dintr-o serie de limbi balcanice e pus n legtur cu zeul 141 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE

Perun sau cu apelativele sale eufemistice, precum si cu denumirea cunoscutului rit de provocare a ploii; paparuda la daco-romni, pp-runi la aromni, peperuga la greci etc. (Toporov, 1985, 215 s.u.). Asocierea cu focul ceresc se explic prin iueala piperului (ardei vine de la a arde"), iar implicarea sa n provocarea magic a ploii e urmarea logicii paradoxale, specifice gndirii mitopoetice: setea (uscciunea), provocat de iueala ardeiului, cere s fie potolit cu ap (ploaie). PIRAMIDA: Monument funerar la vechii egipteni (si la popoarele Ame-ricii precolumbiene) de dimensiuni gigantice, construit din blocuri de piatr, avnd patru fee triunghiulare si o baz patrulater, n care erau depuse mumiile faraonilor. Numele i l-au dat grecii, prin asem narea cu o prjitur din fin si miere, care avea aceast form si se numea pyramis; numele egiptean al construciei era mer. Se nscrie n simbolismul Axei Lumii; este o scar monumental, graie creia defunctul regal se urca spre cer. Simbolizeaz perenitatea, eternitatea si imortalitatea. Exist o disciplin a-parte, denumit piramidologie, care caut s descifreze simbolismul eso-teric al acestei construcii, incifrat n determinrile sale numerice si n alctuirea arhitectonic. PISICA: Animal nocturn, cu ochii fosforesceni strlucind n ntunericul nopii, dar si unul din cele mai vechi animale aflate n preajma omului, pisica are un simbolism am-bivalent si contradictoriu. Se asociaz principiului feminin, vieii instinctive, senzualitii, fenomenelor magnetice, misterelor nopii, focului vetrei. Este si o ncarnare a perfidiei, agresiunii, cruzimii, nchiderii la raiune, a rului si demonicului. Divin si diabolic, pisica a fost integrat n mitologia major egiptean sub chipul zeiei Bastet, protectoarea casei, avnd cnd atributele iubitei capricioase, cnd pe cele ale unei mame tandre si bune. Si n legendele, n naraiunile cu substrat mitologic ale folclorului romnesc pisica e pus n relaie cu femeia. Se crede c Eva a fost fcut din coada unei pisici (Tipol. Hasdeu 279). n credinele poporului predomin atributele malefice ale pisicii, fiind considerat o ncarnare a diavolului. Noaptea nu se cheam pisica, dac lipseste din cas; nici nu i se d drumul n cas dac vine la us, cci se ntmpl ca necuratul s ia chipul pisicii si, intrnd n cas, s fac ru oamenilor de acolo. Se mai crede c dac pisica sare peste un mort, acela se preface n strigoi (Cia-usanu, 338). E temut pentru valenele sale infernale. n Vlcea se crede c cine scuip pisica, o va linge pe lumea cealalt (ibidem, 339). Pisica e unul din principalele animale care prevestesc vremea

bun sau rea: dac ma se linge e semn de ploaie, dac se linge si se uit la fereastr ea vreme bun, iar dac se uit n sob ea vreme rea sau frig (German, 9). Se afl n strns legtur cu fulgerele si cu focul vetrei, dup cum reiese si din urmtoarea cimilitur: Care e dobitocul / Ce pzeste focul?" = Ma. Prezena ei n practica ghicitului premarital sau n riturile de nunt atest legtura pisicii cu fertilitatea si fecunditatea. n obiceiul baterii tercului, fetele ascund sub covat- o 142 j pisic alb pe care o bat cu vergele cie rchit; apoi i dau drumul si pisica nucit se arunc printre fetele asezate n genunchi. Fetele atinse de pisic se crede c se vor mrita n acea iarn (Izvorasul", 1930, nr. 30, 10). n obiceiurile de nunt din Oltenia, cnd flcul pleac s se nsoare, mama arunc pe el o pisic, ca fata pe care o peeste s se in scai de el" (Ciausanu, 319). n Europa Occidental a crestinismului medieval, pisica, nefiind pomenit printre animalele salvate de Arca lui INToe, si divinizat pe vremurile p-gnismului, a fost tratat cu dispre si asociat diavolului si vrjitoriei, n trgurile si marile orase ale Europei au fost nregistrate numeroase cazuri de ardere pe rug a pisicilor negre sau ale aruncrii lor de pe zidurile cetii. n pofida acestei prigoane, pisica a continuat s-si pstreze o seam de atribute benefice; de o larg circulaie s-a bucurat motivul nvat", ajutor nzdrvan al eroului din poveste. PITIC: Mitologiile si folclorul diferitelor popoare sunt populate de fiin e liliputane (dactili, caribi, gnomi, pitici, elfi, naini, ghemisi, carlici etc), opusi uriasilor. Apariia si atributele acestor fiine minuscule si au explicaia n legea inversrii simbolului sau legea dedublrii sale: piticul e o rsturnare pe dos a uriasului (Durnd, 262). Exist si o explicaie psihanalitic a liliputanismu-lui din lumea imaginarului: aceast gulliverizare e un fel de infantili-zare a organelor masculine si ar vdi, psihanalitic vorbind, un punct de vedere feminin exprimnd teama de membrul viril si de efracia coi-tului" (ibidem, 262; C. G. Jurig, Psy. IVAN EVSEEV et Alchimie, 250). Piticii sunt, de regul, fiine htoniene, populnd grotele, pesterile si pdurile; sunt stpni peste anumite stihii, cum e focul htonian, cunosctori ai unor mestesuguri tainice sau posesori ai tezaurelor subpmntene. Sunt, de fiecare dat, mai inteligeni si mai istei dect uriasii. Pot fi binevoitori fa de oameni, dar si rutciosi. Li se atribuie o funcie erotic: ei fur femei

si copile. n mitologia romneasc, o seam de atribute ale piticilor din basmele altor popoare au fost preluate de ctre spiridusii casei, despre care poporul crede c sunt un fel de drcusori sau drculei" (Tipol. Hasdeu, 175). n basme ns exist si figura unui pitic terio-morf; Statu-Palm Barb-Cot clare pe jumtate de iepure schiop. El apare ca substitut al zmeului si rival al lui FtFrumos. Reprezint ncarnarea unui daimon al fertilitii si puterii pmntului si o antropomorfizare) a haosului (Ursache, 130). PLANTA: Simbolurile fitomorfe si cele dendromorfe alctuiesc un cod vegetal de o extrem bogie si varietate n tezaurul cultural al omenirii, n tradiiile arhaice, plantele fceau parte din totemurile diferitelor neamuri si familii. Numele plantelor alctuiesc un sistem de clasificare a universului mitopoetic. Ca imagine unitar si sintetic a universului arhaic este folosit simbolul Arborelui Lumii, n diferitele sale variante: Pomul cunoasterii, Pomul vieii, Pomul paradisului etc. Plantele si prile lor componente sunt folosite ca descriptori sau operatori simbolici pentru redarea ideilor de fertilitate, bogie, prosperitate, nflorire, pro-creaie sau ofilire, decrepitudine si 143 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE moarte. n mod constant, ele sunt raportate la organele de procrea ie uman, sexualitate si erotism; unele din ele au conotaii feminine, altele fiind ntruchipri ale principiului masculin. Miturile etiologice referitoare la apariia si cresterea primelor plante n illo ternpore, datorate zeilor si eroilor civilizatori, in-cifreaz lungul si anevoiosul drum istoric de eosmicizare a spa iului geografic, de culturalizare a naturii. Nu ntmpltor, aproape n toate limbile pmntului, limbajul educaiei si cresterii tinerei generaii conine numeroase metafore din domeniul culturii plantelor (chiar dac nu toi copiii sunt ,,din flori", ei sunt totusi odrasle, vlstare tinere", iar educaia lor ncepe de la o grdini"!), n general, o bun parte a simbolismului plantelor provine din asimilarea lor cu oamenii, reflectat n planul imaginarului mito-poetic n numeroasele metamorfoze ale oamenilor. n plante si n nasterile miraculoase ale eroilor dintr-o plant. Numele plantelor servesc pentru denumirea srbtorilor tradiionale (Dumineca Floriilor, Arborele de Mai, Snzienele etc), ele reprezint punctul de plecare n multe sisteme toponimice sau onomastice. Din acest punct de vedere, toponimia romneasc , att cea minor, ct si cea major, exceleaz prin caracterul ei vegetal" (Brad, Fget, Nucet, Plo-peni, Salcia etc).

Obiectul simbolizrii poate fi planta ca atare sau p rile ei componente: floarea, fructul, frunza, smna, rdcina etc. Simbolismul plantelor e adesea reflectat n numele lor (s ngelevoinicului, plria-sarpelui, pinea-ursului, iar-ha-fiarelor etc), reprezentnd rezultatul condensrii unui mit sau al unei legende cu valene mitice. Botanica simbolic se actualizeaz n manipulrile rituale ale plantelor n cadrul obiceiurilor agrare si n practica medicinei populare. PLASA: Plasa, ca un anumit tip de estur si ca unealt de pescuit (mreaj, nvod etc.) se asociaz, ncepnd cu desenele din pesterile paleoliticului superior, cu apa, pestele, rombul si cu alte semne uterine si atribute ale strvechii Zeie a vegetaiei. Porile jocurilor sportive de astzi, plasele ce despart terenurile adversarilor sunt reflexe peste veacuri ale unui simbolism arhaic, bazat pe faptul c plasa (=matricea feminin) reine smna vieii", figurat, de obicei, printr-o minge. Plasa e si simbolul primejdiei, al capcanei sau complotului, probabil si datorit faptului c la romani era o arm de lupt cu care gladiatorii si imobilizau adversarul, n iconografia crestin e chiar simbolul morii, care adesea e nfisat innd n mn o plas si o lance (Aga, 215). n Evanghelie, plasa simbolizeaz si aciunea divin de captare a sufletului pentru a fi dus n ceruri; ea este si un fel de filtru" prin care se aleg cei mai buni (Matei, 13, 4748). PLNS: Plnsul sau rsul nu sunt simple reac ii naturale si necontrolate ale omului la solicitrile de ordin psihologic venind din mediul exterior. Ele au o ntemeiere cultural si fac parte din codurile paraling-vistice de comunicare si de expresivitate uman. n general, plnsul constituie semnul durerii, al jalei si disperrii. Dar exist si lacrimi ale bucuriei, de usurare si de limpezire 144 IVAN EVSEEV a minii si a sufletului. Plnsul adevrat e o isprav paradoxal a minii: e meta-noia, adic saltul minii dincolo de sine, n alt plan al n elegerii" (Andrei Plesu, 1988, 136). n culturile arhaice si tradiionale, plnsului i se acordau valen e magice; ele se ntemeiau, n general, pe analogia lacrimiploaie. Osiris a fost nviat prin lacrimile si bocetele Isidei si Nefidei. Plnsul ritual, n cadrul ceremoniilor funebre (bocetul), e cunoscut aproape la toate popoarele europene; la unele dintre ele, cum e si cazul daco-romnilor, a existat si instituia bocitoarelor profesioniste, care au contribuit la cizelarea artistic a unor texte poetice de mare profunzime si sensibilitate uman. Pe lng tristeea

despririi, aceste cntece funerare erau un adev rat ghid pentru sufletul dalbului pribeag" n lunga si anevoioasa sa cltorie n lumea de dincolo, exprimnd, totodat, si o rug adresat mortului de a nu mai reveni printre cei vii. n aria noastr cultural se mai cunoaste si plnsul ritual al miresei, care fusese integrat cndva unui ntreg complex al procedeelor de stimulare magic a fertilitii si fecunditii, ncorporat ceremonialului nupial. Acest subtext simbolic e p strat nealterat n urmtorul cntec al miresei la romni: ,,Cnt-te, drag mireas, / S se fac pruna gras / Si te cnt-n batistu, / S se fac rodu-n vi. / Si te cnt ct mai tare, / S se fac holda mare" (Seu-leanu, 1985, 192). n nvtura si n morala crestin, plngerea e semnul cinei, al penitenei, dar si o component a extazului mistic, valorificat n planul psihologiei si moralei n opera unor prini ai bisericii (Ioan Scrarul). PLOP: Acest copac are n el ceva tainic, datorit mai ales nsusirii frunzelor sale de a tremura chiar si pe timp aparent linistit. Fosnetul era interpretat ca un mesaj secret venind din alte lumi. Populus tremula (plopul tremurtor") era considerat de aproape toate semin iile indo-eu-ropene, ca si de unele neamuri siberiene sau de triburile indienilor americani, un arbore damnat. Balticii nu se ascundeau sub un plop n timpul furtunii, deoarece se credea c Perkunas, zeul cerului, loveste cu fulgerele sale mai ales acest copac sub care se ascund demonii malefici. Plopul, de asemenea e socotit si copacul spnzurailor", cci, dup o legend crestin, de crengile sale s-a spnzurat Iuda, chinuit de remuscri. Din lemnul unor anumite specii de plop se confecionau arme de lupt: grecescul aspis scut" si vechi indianul sphya lance" deriv din numele acestui copac. n folclorul romnesc, plopul are conotaii negative: Foaie verde de rogoz, / Mult esti, plopule, flos, / Mult iesti nalt si albicios, / Dar n-aduci nici un folos. / Foaie verde de susai, / Poame n-ai, / Umbr nu dai, / Paz mlastinilor stai" (Antologie, I, 1953, 106). El este un vestitor de ru augur: Foicica, flori domnesti, / Plopule, de ce jelesti? / Au vreo pacoste cobesti? / Ori de moarte m vestesti?" (ibidem, 106). Imaginea plopului, asociat cu jalea si singurtatea, va fi preluat n literatura cult. n poezia lui Eminescu Pe lng plopii fr so", acesti copaci formeaz fundalul suferinei poetului, generat de o dragoste nemprtsit. T. Arghezi recurge la acest simbol ntr-un numr de 36 poeme, n care plopul semnific nelinistea omului n faa marilor taine

10 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale 145 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ale vieii si morii: ,,Pe-aici se combin durerea cu plopii, / Pe-aiurea e geamt si jale" (Sintax ritmic). PLUG: Este un simbol al fertiliz rii pmntului si o emblem a muncii agricultorului. Cuitul plugului (care, probabil, la nceput a fost fcut dintr-un corn de taur sau alt animal ntruchipnd fecunditatea) e asemuit cu membrul viril masculin, care p trundea n pmnt (brazd), identificat simbolic cu organul feminin. Termenul ling ( = falus) din v. indian a dat lngula ,,plug", ambele derivate dintro rdcin austro-asiatic *lak care nseamn, concomitent, sap, hrle" si organul genital masculin (M. Eli-ade, Yoga, 347). Se presupune chiar c apariia plugului are o surs mitologic si nu una pur practic: -Cele dinti utilizri ale plugului n a-gricultur au fost ceremonii, n desfsurarea crora plugul era falusul vitei brbtesti" care-1 trgea si ca-re-si druia mamei-pmnt" smna (Frobenius, Paideuma, 117). Asocierea plugului cu fecunditatea si cu animalele simboliznd fora fertilizatoare e reflectat si n cimiliturile romnesti: E o fiar ncornorat, / Gura ei e tot cscat, / Limba ei mereu tot rm, / Si rstoarn si drm" (Plugul). Dac faptele sunt idealuri utilizate raional cum spune Leo Frobenius ele (faptele si obiectele), la rndul lor, tind s devin realiti spirituale si semnificative. E si cazul plugului, unealt, creia i s-a atribuit funcia simbolic de principiu activ dominnd pmntul, dar si societatea de tip agrar, cci devine un atribut al regalitii, al divinitii (al lui Rama la indieni) si simbol al cunoasterii, al ,,penetraiei" spirituale. Plugul va participa la marile mituri si legende ale ntemeierii (tragerea primei brazde"), va semnifica convertirea spiritual a naiunilor (cf. metafora transformrii sbiilor n pluguri la Isaia, 24), va deveni una din metaforele scrisului n literatura Evului Mediu. n cultura romneasc, plugul va da numele su Plugusoru-lui, celui mai de seam obicei agrar al poporului nostru, va fi prezent n alte numeroase datini si ceremonia-luri folclorice legate de fertilitatea solului (Pornirea plugului, Tnjaua, Plugarul etc). PLUMB: Metal greu si sumbru, plumbul a fost asociat materiei prime de la care porneste procesul separaiei, individualizrii si separrii. Acest aspect este prezent n simbolica alchimic. Reflexele

speculaiei alchimiste pe tema plumbului si a virtuilor sale simbolice (este metalul patronat de ctre Saturn) se pot regsi ns si n tradiiile populare, unde plumbul e folosit n magia facerilor si desfacerilor. Datorit faptului c din acest metal se fabricau gloane de pusc, plumbul a devenit si un simbol al fatalitii si morii. Dar, la multe popoare din Europa, inclusiv la romni, exist credina c glonul de plumb nu poate ucide pe demoni, vr jitori sau haiduci; pentru aceasta e nevoie de un cartus din metal nobil. Simbolismul nocturn al acestui metal a devenit o component important a operei lui Bacovia, care si-a intitulat unul din principalele sale volume de versuri Plumb (1965). nCOARTA: u bun parte a simbo-lismuuT~poTii este cuprins n ur146 \ mtoarea ghicitoare romneasc a usii: Eu, la orice cas / Sunt slug aleas; / Eu pe orisicine / ntmpin cnd vine; / Cnd pleac afar, / Eu l petrec iar" (G. Dem. Teodorescu, 290). Referitor la rolul simbolic al porii n civilizaia romneasc, M. Eliade scria: Poarta ndeplineste n viaa poporului romn rolul unei fpturi magice, care vegheaz la toate actele capitale din via a insului. Prima trecere pe sub poart nseamn a-proape o intrare n via, n viaa real de afar. Poarta vegheaz la cstorie si sub poart mortul e dus, solemn, spre lcasul de veci. Este atunci, o rentoarcere n lumea dinti; ciclul e nchis, si poarta rmne mai departe, cu un om mai puin, s vegheze alte nasteri, alte nuni, alte mori" (Insula, 373). Poarta este, asadar, simbolul unei treceri, transformri, etape parcurse; e izomorf podului, deoarece separ si leag, totodat, dou stri, dou lumi, dou teritorii. Cea mai desvrsit ntruchipare a simbolismului porii, ntr-o oper artistic, e monumentala Poart a srutului a lui C. Brncusi: monument funerar, arc de triumf, matrice regeneratoare, intrare n lumea misterelor, arcad iniiatic, prag al autodepsirii etc. etc. Din cele mai vechi timpuri, porile erau sacralizate si puse sub oblduirea unor zei importani ai panteonului popoarelor. La romani, ianua poart, us" era dat n stpnirea lui Janus zeul tuturor nceputurilor, patron al timpului si al ciclurilor vieii din natur si societate. Porile cetilor antice, ale catedralelor, ale curilor oamenilor, prin ornamentica lor, reprezentau concentrri de energie sacr, capabil s opreasc rul, s IVAN EVSEEV alunge duhurile malefice, s purifice pe oricine care ptrundea n incinta teritoriului sacru strjuit de ele.

POD:! Simbol al legturii ntre dou spaii sacrale sau ntre dou lumi contingente, dar valorificate n mod diferit. E un component al drumului simbolic si, totodat, un obstacol n calea drumeului. Din acest punct de vedere, podul din basme e izomorf simbolului rscrucii. Podurile, punile si vadurile sunt locuri preferate unde se aciuiesc duhurile rele asteptndu-si victimele. De aici a rezultat si obiceiul romanilor, preluat apoi de alte popoare, de a aseza pe ambele capete ale podului stlpi de paz, imagini zoomorfe, figuri sculptate (lei, grifoni etc). Constructorii de poduri (podarii"), de regul , formau grupuri profesionale si confesionale nchise, fiind asimilai cu vrjitorii sau preoii. Numele preoilor romani, pontifex vine de la fctor de poduri". Construirea unui pod instituie o legtur ntre dou spaii geografice, dar si o punte temporal, o legtur ntre vechi si nou, ntre un ciclu parcurs si ciclul urmtor, ntre o via si alta. Podul miraculos din basme, construit ntr-o singur noapte din metale si pietre preioase, cu psri si pomi de tot felul, se refer nu att la un pod orizontal, ci la unul care leag cerul si pmntul, izomorf Pomului vieii. Aceast interferen simbolic e reflectat att n obiceiurile vechi romnesti, ct si n limb, unde pod nseamn si scar" sau partea superioar a casei. In credinele romnilor, podurile morilor se numesc lucrurile de poman, ce se dau n timpul ct mortul este dus la groap; ele sunt un fel de rscumprare 10* 147 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE pe care va trebui s-o plteasc sufletul trecnd prin vmile vzduhului" (pori, poduri pe drumul n lumea de dincolo). PORC: Simbolismul porcului repet, ntr-o form uneori degradat, pe cel al mistreului. Dac astzi e asociat necureniei fizice si celei morale, n trecutul ntregii zone a bazinului mediteranean si n sudestul Europei a fost considerat daimon al virilitii si prolificitii. Era o-franda ritual nchinat zeilor pmntului, prezent si n riturile de regenerare ale anului. n ara noastr, n afara sacrificrii porcului n preajma solstiiului de iarn (porcul de Sf. Ignat" 20 dec), exista obiceiul de a umbla cu Vasilca (Siva): iganii lutari mergeau din cas n cas de ziua Sf. Vasile cu o cap-n de porc mpodobit cu bete si mrgele, cntnd un fel de colind pentru bunstarea gospodarului (Ti-pol. Hasdeu, 330). La

greci, porcul era consacrat zeiei Demetra; se crede chiar c el fusese cndva ntruchiparea zeiei nssi (Frazer, IV, 13). La egipteni porcul se sacrifica n cinstea zeului vegeta iei Osiris. E-vreilor le era interzis consumul crnii de porc; grecii ns nu stiau cum s interpreteze acest tabu: ca semn al veneraiei sau semn de dispre, n perioada Saturnaliilor, romanii sacrificau porci n cinstea zeului Saturn. J. Frazer crede c porcul (mistreul, scroafa) reprezint spiritul grului"; ultimul snop se numeste, la unele popoare europene, Scroaf"; exist, de asemenea, obiceiul de a nfinge coad porcului n pmnt sau de a ngropa oase de porc (III, 342). n basmele romnesti, porcul (purcelul) cu prul de aur" este o 148 ntruchipare zoomorf a astrului zilei; eroul din basm se poate transforma n purcel sau, invers, asa cum se ntmpl n basmul lui I. Creang Povestea porcului. Legtura porcului cu lumina apare si n urmtoarea credin romneasc: Porc de dai de poman, pe cea lume ai lumina; el i duce lumnri cci fiecare perisor al lui e o lumn ric" (Voronca, 1173). Porcul mai apare si ca animal augural si meteorologic. Prevesteste frigul sau cldura, iar ntlnirea cu el, n realitate sau n vis, e prevestitoare de bogie si fericire. Ca majoritatea simbolurilor fecundit ii are si o latur negativ, fiind asociat lubricitii. n Odisseia, nsoitorii lui Ulisse sunt prefcui n turm de porci, iar n iconografia crestin din Evul Mediu, zeia "Ve-nus, denumit regina desfrnrii", este nfisat clare pe un vier simbolul lascivitii si lubricitii, n general, n toat religia crestin, porcul e un animal dispreuit (Lev. 11, Deut. 14); diavolii sunt izgonii n porci (Luca 8.32). E simbolul idolatrilor (Ps. 80.13), al oamenilor ce se ndeprteaz de Dumnezeu; e chipul nesaiului, al necumptului si lcomiei (V. Aga, 253). PORUMBEL: n evoluia semnificaiilor simbolice ale acestei psri se observ mai multe straturi, unele sensuri innd de epoca pgn, altele au fost aduse o dat cu rspndirea crestinismului. Cele mai vechi reprezentri ale porumbelului dateaz din mii. 56 e.n. (Mesopotamia). n religia aramaic, porumbelul e dedicat zeielor Anat si Istar care patroneaz dragostea si fecunditatea. (C. Daniel, Scripta, 87). n IVAN EVSEEV

Grecia si Roma antic este pasrea consacrat Afroditei (Venerei), simboliznd dragostea fericit. Perechea de porumbei constituie la multe popoare un exemplu al dragostei mp rtsite sau al armoniei conjugale, n lirica romneasc e o metafor preferat a potrivirii celor doi ndrgostii: ,,C-amndoi ne potrivim/ Si la ochi si la sprncene, / Ca doi porumbi la pene; / Si la ochi si la uitat, / Ca doi porumbei la stat" (Brlea, 1979, 107). Cu inim de porumbei (hulubi) se fac descntece si farmece de dragoste (Voronca, 448); figurine de aluat n form de porumbei se pun n uncropul consumat de miri si de nuntasi n ceremonialul nupial din Bucovina (Voronca, 445). n crestinism, simbolismul porumbelului (pasrea ce ncarneaz pe Sfntul Duh) preia, pe de o parte, semnificaia mediteranean a iubirii (ntr-o form sublimat) a-sociat porumbelului, iar pe de alt parte continu o tradiie a poporului evreu, unde se presupune c el a fost cndva o pasre totemic. n V.T., n episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este purttorul ramurii de mslin ca simbol al pcii, armoniei si speranei. Este un simbol al puritii morale a omului, debarasat de tot ce e terestru si de pcat. Este inima celor drepi, iar ochii porumbelului reprezint un termen de comparaie pentru un om luminat si pur. Alturi de reprezentarea pestelui si a mielului, porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale crestinismului. n simbolismul Sf. Treimi reprezint Sfntul Duh. Porumbelul si crinul Bunvestirea; 12 porumbei apostolii, n cimiliturile romnesti este simbolul sufletului: Am o ldi / Si-n ldi-o porumbi: / Dac zboar porumbia, / N-am ce face cu l-dia" (Sufletul si trupul). n credinele poporului e o pasre benefic plcut lui Dumnezeu", dracul nu se poate preface n porumbel (Ti-pol. Hasdeu, 292). n simbolistic al-chimist e pasrea lui Hermes si semnific spiritul eliberat de materie (Jung, 1970, 436). POTRNICHE: n mito-poezia si iconografia unor popoare orientale (India, Iran) e simbolul graiei si frumuseii feminine, iar crnii de potrniche i se atribuie proprieti afrodiziace. La vechii greci este implicat n mitul lui Dedal si Icar, manifestnd o mare veselie n timpul funerariilor eroului prbusit din zborul su temerar. n mitologia romneasc exist o legend care d o explicaie expresiei a se risipi ca po-trnichile: pentru c odinioar au speriat, prin btaia aripilor lor, pe Maica Domnului, ele au fost blestemate s triasc risipite (M. Coman, 1988, 103). POTCOAVA: n toate rile Europei exist credina c o potcoav, gsit prin hazard, poart noroc. Btut

pe usi, praguri sau agat pe ramuri se crede c ea capteaz energiile cerului si apr de duhuri rele. Acest simbolism are o ntemeiere mitic , datorat, n bun parte, prestigiului de care se bucura calul cursier solar si animal divin, iar, pe de alt parte, asemnrii ei cu cornul lunii simbol al bogiei si fecunditii. Nu n ultimul rnd, la promovarea acestui simbolism si la rolul magic al potcoavei a contribuit 149 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE si materialul din care este confecionat potcoava. Primele potcoave de fier se pare c au aprut n lumea germanic n secolul I al e.n. n E-vul Mediu, principii si nalii soli si mpodobeau caii cu potcoave de aur; gsirea unei asemenea potcoave era considerat un mare noroc. POTOP: Este unul din marile cataclisme pomenite n miturile popoarelor lumii. El ns nu semnific o distrugere complet, ci este pus sub semnul renovrii, regenerrii ciclurilor vieii. Apare atunci cnd vechile forme sunt uzate si trebuie s fie resorbite de stihia apei pentru a face loc unei noi lumi si unei noi umaniti. Potopul universal (al lui Noe) din V.T. este legat de greselile si pcatele oamenilor. Fiinele umane si animalele scpate ntemeiaz o alt lume semnnd o nou alian cu Iahve, simbolizat prin apariia pe cer a curcubeului. n concepiile indiene, potopul reprezint un cataclism periodic, care intervine la sfrsitul celor 4 cicluri (yuga) ale lumii. Versiuni mitologice asemntoare existau si n Iran, unde, n conformitate cu tradiiile dualismului raa-niheist, de potop sunt salvate att fiinele benefice, ct si cele malefice. Varianta greceasc a potopului, reflectat n mitul lui Deucalion si al soiei sale Pyrra, conine multe e-lemente comune cu mitul biblic. n urma potopului, provocat de Zeus pentru a pedepsi cutezana si orgoliul oamenilor epocii de aram", din pietrele mameipmnt, aruncate de cei doi supravieuitori, va creste o nou ras de oameni despre care O-vidiu va spune cu mndrie: De a-ceea suntem noi neam tare si ncercat n munci, dovedind astfel obrsia din care suntem nscui" (Metamorfoze, I, 58). Asadar, potopul reprezint o pedeaps divin, dar ntr-o form n care aceasta nu mai e individual , ci colectiv. El este echivalent cu focul devastator care distruge Sodoma si Gomora, ns ploaia cereasc e si simbolul spiritualizrii; ea reprezint efortul pentru reconstituirea valorilor banalizate, cci apa nu e numai haos si dezordine, ci si stihia regenerrii, garania reapariiei unei noi lumi.

PEAF: Expresia a se face praf si pulbere arat c cele dou sinonime se asociaz distrugerii si morii. Ho-raiu spunea, referitor la destinul omului muritor: Pulvis et umbra sumus" (Ode, IV, 7, 1316). La evrei aruncarea cenusei sau prafului n cap era semn de doliu. n textele V.T., praful e simbolul desertciunii celor pmntesti: Si s-a fcut ca praful cel din arie vara ce se mpr stie n vnt (Dan., 2. 35). Pulberea btut de vnt este metafora precaritii existenei omului, iar asternerea prafului peste lucruri e semnul uitrii si prsirii. Dar Geneza, (28, 14) a-firm c omul a fost fcut din pulberea pmntului, de aceea, praful e uneori comparat cu smna si cu polenul florilor (DSy, 785). ( legat de simbolismuT~ f5orii (usii), pragul marcheaz trecerea dintr-un spaiu n altul, ntr-o nou faz a existenei. Pragul poate fi o trecere dintr-un spa iu profan n unul sacru, de unde obliga ia de purificare sau de desclare la unele popoare la intrarea n templu sau ntr-o cas. Este sacralizat n 150 IVAN EVSEEV multe civilizaii, fiind legat de cultul strmosilor, cci a existat si obiceiul ngroprii lor sub pragul casei. Pelerinii aveau obiceiul de a lua cu ei la plecare rn din patria lor; ea era luat adesea de sub pragul casei (P. Caraman, Pmnt si ap, 112). Pragul casei joac un rol important n riturile'de trecere: la nastere, copilul se cumpnea pe prag cu un pietroi pus pe o scndur -cumpn, iar piatra era apoi ngropat n fundul curii: la cstorie mireasa trecea pragul casei n braele mirelui ca s nu calce pragul, jignind astfel memoria strmosilor; sicriul mortului este oprit pentru cteva clipe pe prag, la scoaterea lui din cas (R. Vulc-nescu, 1987, 450). Se asociaz momentelor de cotitur si criz ale vieii. La Dostoievski, pragul, cu cro-notopii si apropiai (scara, anticamera, coridorul) este locul unde se desfsoar scenele, crizelor, cderilor, renasterilor, clarviziunilor, care determin ntreaga via a omului <B. Bahtin, 1982, 480). PRPASTIE: Cum arat etimologia acestui mprumut slav n limba romn , prpastia e locul cderii, al dispariiei si neantizrii. Se asociaz adncimilor pmntului, tenebrelor, haosului; evoc ara morilor. Poate semnifica si adncurile fiinei umane. Cu aceast intrepretare a abisului si cu asimilarea lui arhetipului mamei, iubit si nfricostoare, ne ntlnim frecvent n psihologia abisal a lui C. G. Jung. Catabaza psihologic coborrea n adncurile inconstientului nu e numai cdere si

disoluie. Ea poate nsemna si o revigorare n vederea unei miscri catabazice de reunificare a persoanei si de asigurare a unei elevaii spirituale a persoanei, eliberat de fantomele trecutului. PRIMVARA: Este anotimpul renasterii naturii si simbol al tuturor rennoirilor din viaa omului si din societate. Este anotimpul speranelor si promisiunilor viitorului, pe care-1 cnt poeii lumii, asociindu1 tinereii si dragostei. Grbirea venirii primverii, a cldurii binefctoare, renverzirea cmpurilor si nflorirea livezilor au reprezentat la populaiile arhaice si n societile tradiionale principalul scop si coninut al majoritii riturilor calendaristice, indiferent de timpul realizrii lor. Sentimentul tririi naturii se simte cel mai intens n aceast perioad a anului, asociat cntecului, jocului, veseliei: Vezi1 pe romn cnd vine primvara, cum i se umple sufletul de bucurie! Cum i creste inima n piept ca frunza din pdure! Cu ct mulumire el caut la marea podoab a naturii ce acoper locul nasterii sale, cu ct veselie el vede luncile nverzite, cmpurile nflorite, holdele r srite! Romnul se renaste cu primvara" (V. Alecsandri, Romnii si poezia lor, 1850, 176). n acest anotimp al renasterii naturii, ca promisiune a nemuririi si vieii paradi-siace, se situeaz majoritatea srbtorilor, att a celor mostenite din epoci arhaice, ct si a celor instituite de religiile monoteiste naionale sau universaliste. PRIN: Prinul din poveste, legend sau cnt simbolizeaz un ideal uman, promisiunea unei puteri supreme, virtutea regal n starea de adolescen. El este idealul tinereii 151 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE masculine, al dragostei si eroismului, n basm sau legend, el este adesea victima vrjitoarelor care l transform n monstru sau n animal; el si recapt nfisarea sa princiar numai trecnd prin proba unei iubiri eroice. Calitatea de prin este recompensa unui amor total, adic absolut generos" (DSy, 785786). Prin inversiunea simbolului, din ntruchiparea binelui el se poate transforma n ru. Lucifer poart titlul de Prin al Tenebrelor. PRIVIGHETOARE: Poporul zice: Privighetoarea nu e frumoas , dar cntecul i este din rai" (G. Dem. Teodorescu, 4). J. L. Borges, n analiza pe care o face celebrei Ode c tre privighetoare a poetului englez John Keats, remarc faptul c privighetoarea, n mai toate limbile pmntului, se bucur de nume armonioase (nigh.tinga.le, nachtigall, usig-nollo, rossignol), de parc oamenii, n mod instinctiv, ar fi voit ca aceasta s nu fie mai prejos de cntul care i-a fermecat. Att de mult au exaltat-o poeii,

nct a devenit aproape ireal: mai puin nrudit cu ciocrlia dect cu ngerul" (Cartea de nisip, 142). Exegeii folclorului romnesc remarc ns un fapt surprinztor si anume: apariia accidental si nesemnificativ a privighetorii n lirica popular de dragoste (O. Papadima, 1968, p. 32). Desi prezent n alte specii folclorice, bun-or n legende, cntecul ei nu anun nici primvara, nici schimbarea vremii, nici nceputul unei munci agricole, nici crugul vremii"; este o solitar al crei cntec trist, duios parc se rsfrnge numai ctre sine" (M. Coman, 1988, II, 6870). n folclorul slav, unde numele psrii e de genul masculin (solovei), att privighetoarea, ct si cntecul ei, simbolizeaz brbatul ndrgostit, holteiul singuratic, o dragoste ce st ntotdeauna n afara cstoriei, fr un deznodmnt marital (T. A. Bern-stam, 1982, 29, 10). PROSTITUATA: La multe popoare vechi exista instituia prostituiei sacre ce se desfsura. n incinta saii n apropierea unui templu ori sanctuar. Prostituatele profesioniste erau ntruchip ri ale divinitii; de aceea relaiile cu aceste zeie ale dragostei" aveau semnificaia unei hie-rogamii; ele simbolizau uniunea cu divinitatea si aveau ca scop stimularea fertilitii si fecunditii. La venirea lor n inuturile Caananului, vechii evrei au gsit n aceast regiune instituia amintit; despre femeile desfrnate se va pomeni des n Vechiul si n Noul Testament, Ele se deosebeau prin port si prin locurile sederii lor (la porile orasului, pe la rspntiile drumului, n pieele publice). Uneori, reuseau s devin foarte bogate, asa cum o atest istoria vieii si convertirii Mriei Mag-dalena. PUPZA: n limba romn, pupza apare ca epitet depreciativ al omului flecar (a-i merge cuiva gura ca pupza) sau al femeii mbrcate ori fardate strident. Pe de alt parte, pupza este numele unui colac ritual, ceea ce leag aceast pasre de cultul strmosilor. Aspectul luminos al pupzei este mai pregnant n unele culturi orientale, unde ea este un mesager al transcenden ei si pasre a nelepciunii. n Coran se spune 152 c ea a fost un mesager ntre Solo-mon si regina din Saba. Coroana de pe capul psrii e considerat ca semn al nobleii si asociat simbolismului pieptenelui". E pasre de bun augur, iar prile corpului ei sunt folosite ca talismane de aprare mpotriva duhurilor rele sau aductoare de boli. n mitologia popular roIVAN EVSEEV mneasc predomin simbolismul negativ al acestei psri, considerat pasrea scrnviei",

deoarece nu-si cur cuibul de gina si are un miros urt. Se consider c dac o auzi cntnd de prima dat si nu ai mncat, te spurc si tot anul i miroase gura a cuib de pupz (Gorovei, 1915, 282). R RAC: Semnificaiile metaforice si valenele simbolice ale acestui crus-taceu se datoreaz alctuirii sale ciudate (carapace, picioarele din fa n form de cleste"), dar mai ales mersului nu nainte, ci napoi. Expresia a da napoi ca racul conoteaz regresiunea, n aceast accepiune, racul (lat. cancer = rac, crab) apare ca semn zodiacal (Zodia raculuit Zodia cancerului), marcnd perioada solsti iului de var (22 iunie22 iulie) cnd ziua ncepe s se micsoreze si soarele si schimb miscarea ascendent cu cea descendent. Este un simbol acvatic si lunar marcnd nchiderea n sine, sensibilitatea si tenacitatea. Acest semn zodiacal se asociaz arhetipului matern, psihismului inconstient, visrii, fanteziei si lirismului. Este considerat, de asemenea, un semn al medierii, al grani elor, al trecerilor de la o stare la alta. Unele asociaii negative se datoreaz faptului c prin acest cuvnt se numeste si boala neoplasmului, n credinele populare romnesti, apare cnd sfnt", cnd al dracu154 lui"; legendele despre rac explic mersul su napoi fie printr-o pedeaps divin, fie prin mpotrivirea sa de a-1 urma pe Necuratul (M. Co-man, 1986, I, 212, 213). RAMURA: Ramul detasat dintr-o plant cu frunze verzi sau flori are semnificaia specific simbolurilor vieii si regenerrii. Ramura de mslin adus de porumbel n timpul potopului lui Noe semnific sperana salvrii vieii si a omenirii. Ramurile verzi, puse pe jos sau inute si agitate n mn, fceau parte din ritualul primirii nvingtorilor si reprezentau un omagiu adus triumftorului. Ramura sau creanga de aur este un mitologem, simboliznd nemurirea, renasterea, lumina spiritual, pe care 1-a analizat J. Frazer n celebra sa carte Creanga de aur". La multe popoare, be isorului ramificat provenind din anumite specii de copac (alun, salcie, m r etc.) i se atribuie propriet i magice: el ajut la descoperirea surselor de ap subteran, indic locurile unde se afl comorile etc. Probabil c la aceasta a contribuit, n mare msur, ideea dedublrii si conjunciei, incifrat n structura acestui obiect. n cultura tradi ional romneasc ramurile verzi de salcie, tei, stejar, fag, mr etc. figureaz aproape la toate srbtorile de renovare a anului, att la cele

religioase (Duminica Floriilor, Sf. Treime), ct si la cele cu substrat pgn (armindenul, rusaliile s.a.). IVAN EVSEEV mn n legtur cu rscrucile arat c ele sunt privite ca niste sorburi magice", locuri necurate unde se adun toate energiile negative si toate spiritele ce semnific rul; de aceea, dac n aceste locuri lipseau imaginile puterii divine si ocrotitoare, trectorul trebuia s fac mcar semnul crucii. s.a.). (gASCRUClS Orice bifurcaie, orice ntretiere' de drumuri reprezint un loc marcat semantic, valorificat din punct de vedere religios, n toate mitologiile si culturile tradiionale, n tradiiile antice, ele erau nsemnate prin asezarea unor obeliscuri, stlpi, pietre, troie, capele, inscripii votive etc. Rscrucea e legat de ideea centrului si de cea a limitei. Este considerat drept loc_aJ_epiXamei forelor transcendente benefice sau malefice si, totodat, al trecerii de Ja o lume la alta, de la via la moarte. Grecii aveau chiar o zei a rscrucii, pe Hecate stpna a trei lumi (cerul, pmntul, infernul), care avea un corp triplu si trei fee. Tot aici se mai puneau si statuile lui Hermes zeul mijlocitor ntre cei mor i si cei vii, ntre zei si oameni. Rscrucea fj^rill ntlnirii vi destinul, al ntmplrilor ce modific viaa; poate fi locul ezitrii sau reflectrii n vederea lurii unei decizii; de aceea, la multe popoare, la r scruce de .drumuri si poteci de pdure se pun bnci pentru odihn si cugetare, n tradiia romneasc, pe lng troie si capele, exist obiceiul de a face o fntn la rscruce de drumuri (E. Bernea, 1985, 53). Credinele si obiceiurile poporului roENDUNICA: Pasre de bun augur la majoritatea popoarelor emisferei nordice, unde este un vestitor al primverii si un simbol al fecunditii si renovrii naturii. Este pasrea totemic la unele populaii sau familii din China. n Grecia antic era consacrat zeiei Afrodita, iar n mitologia egiptean, Isis, prefcut n rndunic, pleac n cutarea lui Osiris. Legenda rndunicii o gsim n Metamorfozele lui Ovidiu: Proc-ne, fiica regelui Atenei, Pandion si rzbun sora (Filumela) necinstit de soul ei, regele trac Tereus. Dup consumarea cumplitei drame, Procne va fi prefcut n rndunic, Filumela n privighetoare, iar Tereus n pup z. n cultura romneasc, rndunica se bucur de prestigiu sacral. Rndunica (de sub streasin), mpreun cu barza (pe acoperis) si cu sarpele casei (de sub talpa locuinei) alctuiesc un fel de spirite tutelare ale casei (Rusu, Note, 534). Legenda Rnunici a lui V. Alec-sandri pleac de la denumirea un^i plante

(rochia-rndunicii) si de la versurile populare n care rndunica apare ca pas re aductoare a primverii: Rndunic, rndunic, / C bai la fereastra mea? / Du-te-i pune rochia, / C te arde arsia, / Te sufl vntoaiele / Si te ud ploile. / Mergi pe cmpul nverzit / C rochia a-nflorit / Si o calc turme155 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE le / Si o pasc oiele". Ca si la alte popoare, la romni, rndunica este mesagera binelui, a fericirii si speranei, simbol al renasterii, dimineii, rsritului soarelui, al confortului familial. Ca orice simbol al vieii si mijlocitor ntre lumea de aici si cea de dincolo, are anumite asocia ii cu moartea. Dac strici cuibul rnduni-cii, i moare vaca. Rndunica intrat pe fereastr aduce moartea unui membru al familiei. Ivirea ei pe lume o seam de legende romnesti o leag de o moarte violent (M. Co-man, 1988, II, 2732). RS: Dac lacrimile sunt semnul tristeii si al jalei, rsul e expresia bucuriei, o metafor a vieii. ntr-o ampl cercetare consacrat funciei magice a rsului n folclor si n mitologie, V. I. Propp (Folclor i dejst-vitel 'nost', M., 1976) arat c trecerea n lumea morii a eroilor din basm sau a neofiilor, n riturile de iniiere este nsoit de interdicia rsului. ntoarcerea lor la via este legat de obligaia rsului. Rsul ritual este prezent n misterele eleu-siene, unde zmbetul zei ei Demetra semnific ntoarcerea primverii. n basme, rsul eroinei principale face s creasc florile. n Evul Mediu este cunoscut asa-zisul risus pascha-lis: n zilele de Pasti era permis s se spun de pe amvon glume si anecdote pentru a strni rsul mirenilor, privit ca o renastere vesel dup zilele de tristee si post. n basme, rsul este adesea o metafor a actului erotic. Rsul se asociaz, de asemenea, Soarelui, chipului luminos al astrului zilei. Veselia si voia bun, caracteristice srbtorilor de iarn (risus natalis) sau celor echinociale, aveau, printre altele, si scopul de a stimula cursa soarelui n perioadele de criz, oboseal si mbtrnire. REGE: Este simbolul celei mai nalte demniti pmntesti si unul din personajele centrale ale mitologiilor diferitelor popoare. El este conductorul triburilori arhaice, strmos mitic, erou civilizator sau chiar regele" zeilor. E ntruchiparea uman (antropomorf) a ideii de centru, ax a lumii, de principiu

ordonator. Puterea regelui era considerat de natur divin; de aceea funciile statale erau adesea completate cu atribuii religioase. Exist un gen de paralelism si interdependen ntre ierarhia divin si cea pmnteasc, n tradiia vedic, Indra e numit rajahul zeilor", iar rajahul Indra al oamenilor. n religia teocratic a evreilor, nsusi Dumnezeu era regele pmntesc" al poporului ales. n istoria Egiptului antic, aproape orice schimbare de dinastie aducea cu sine o seam de modificri n ierarhia divin. n multe tradiii, primii regi sunt considerai ca trimisi ai regelui zeilor. Astfel, conductorii statului incasilor se considerau descendeni ai fiilor Soarelui. Descendena solar se atribuie si suveranilor Japoniei: ei sunt urmasii zeiei solare Amaterasu. Funcia regal este asociat justiiei, ordinii, aprrii si asigurrii prosperitii poporului. Aspectul pervertitor al autoritii regale, reale sau al celei simbolice, l reprezint tiranul sau dictatorul. Din punct de vedere psihologic, simbolul regelui se nscrie n arhetipul unui Animus perfect, ntrunind calit ile eroului, sfntului, neleptului si tatlui iubitor. 156 EOAT: Simbolismul roii se identific cu acela al cercului, aflat ntr-o miscare de rotaie, asociinduse cu Soarele, cu miscarea nentrerupt a vieii, cu ciclurile naturii, istoriei si vieii omului. Primele mrturii despre roat apar n cultura Mesopotamiei. Cele dinti roi nu erau dect niste discuri groase din lemn fixate pe osie. Ele semnau cu discul hunei pline; de aceea, se presupune c, iniial, roata era un simbol lunar. Dup ce n Asia Mic, n jurul anului 2700 .e.n., apar primele roi cu spie, si o dat cu propagarea cultului Soarelui, roata devine simbol solar (Durnd, 404). Simbolul cap t o mare rspndire mai ales la popoarele indo-europene, iradiind n alte culturi (Egipt, China etc). Roata sau carul divin atribute ale zeilor solari: Visnu sau Indra la vechii indieni, Helios sau Apollo la vechii greci, Tanaris (zeul roii") la celi, Sf. llie n mitologia crestinismului popular. Semnificaia solar si piric a roii va dinui mult timp n rile Europei, inclusiv n ara noastr, unde era cunoscut obiceiul de a rostogoli de pe deal o roat aprins n cadrul srbtorilor focului din preajma solstiiului de var (24 iunie). Era vorba de o practic magic menit s ajute soarele n momentul n care ncepea declinul su anual (Frazer, II, 47, IV, 298). Datorit alctuirii si formelor sale (cerc, spi, centru), roata

n miscare semnific mersul timpului, care nu se sfrseste niciodat; e o emblem a devenirii universale. Acest simbolism al roii va fi amplu elaborat n religia si filosofia budist, n iconografia indian Budha va fi reprezentat printr-o roat, iar unul din epitetele sale cele mai frecIVAN EVSEEV vent ntlnite este Chakravarti cel care nvrte roata". La cel i, roata cu patru spie reprezenta nu numai punctele cardinale ci si cele patru anotimpuri ale anului, iar n limba celtic cuvntul care desemna roata nsemna, n acelasi timp, si an (Elia-de, Histoire, 2, 141). Acelasi izomorfism dintre roat (cerc) si ciclul calendaristic se constat si n limba latin, unde annus ,>an" este nrudit cu annulus inel". Un gen de roat este, de fapt, si cadranul unui ceas. Orologiul spune G. Durnd este o proiecie spaial a timpului" (Structurile, 351). Ca simbol al devenirii, roata semnific si timpul istoric; roata vremii este, totodat , si roata istoriei cu ntreaga suit de conotaii pozitive si negative. ^Ambivalena implacabilului si hazardului o are si roata norocului, care semnific alternanele destinului uman, alctuit din victorii si nfrngeri, urcri si coborriji Accepiunile mitico-simbolice aleroii sunt prezente si n pedeaps tragerii pe roat, practicat n trecut la multe popoare. Miturile Greciei antice ne relateaz c supliciul acesta a fost aplicat de ctre Zeus lui Ixion, regele lapiilor, care atentase Ia soia sa Hera. Stpnul Olimpului l pedepseste pe acest nefericit, legn-du-1 cu ajutorul unor serpi de o roat de foc ce se nvrtea mereu. Pedeapsa tragerii pe roat, practicat n diferitele ei variante de ctre st-pnitorii cerului sau de ctre cei ce se considerau mandatarii" lor pe pmnt (mprai, regi, principi etc.) vroia s semnifice c cel care s-a mpotrivit ordinii cosmice, diriguite de suveran, trebuie ucis chiar prin-tr-un instrument care simbolizeaz ordinea universal" (Eliade, Insula, 157 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE 274), Uneori, pedepsei mitice a lui Zeus i se d si o interpretare psihologic. Roata care se nvrte mereu, cu condamnatul prins de ea, semnific instabilitatea psihic, trecerea de la exaltare la delir, deci o tulburare a ordinii interioare a individului (P. Diel, 82). RODIE: La popoarele care cunosc acest fruct cu multe semine, el apare ca simbol al fecunditii, al posteritii numeroase. Este asociat femeii si dragostei. Grecii o dedicau Herei si Afroditei. Cu fructul unui rodier, semnificnd senzualitatea, a fost ademenit Persefone de ctre Hades n Infern. Poeii

persani folosesc numele acestui fruct ca metafor a snului feminin. Imaginea rodiei ca simbol al frumuseii, desftrilor vieii si ca dar dumnezeiesc apare frecvent n Vechiul Testament. Forma rodiei o aveau ciucurii hainelor preoesti, imaginea acestui fruct era asezat n vrful celor doi stlpi de aram (Boaz si loahin). n crestinism a devenit simbolul bisericii care, aidoma rodiei cu multe semine, adun la un loc toi credinciosii. ROMB: Figura geometric alctuit din dou triunghiuri unite la baza lor are semnificaia conjunciei dintre dou principii opuse: masculin si feminin, cer si pmnt. ncepnd cu desenele de pe pereii pesterilor din epoca magdalenian, rombul e simbolul vulvei feminine. n arta popoarelor amerindiene, romburile orneaz adesea imaginea serpilor semnificnd unirea celor dou principii prin actul erotic, rombul fiind semnul vulvei, iar sarpele simbol falie. Ca semne ancestrale ale dragostei, fecunditii, fertilitii si armoniei, romburile apar adesea si n orna-mentica popular romneasc. ROSU: n majoritatea culturilor lumii, rosu este culoarea focului si a sngelui, a dragostei si a vieii, a speranei si a sacrificiului; un sinonim al frumuseii si elevaiei, al abnegaiei si vigorii n lupt. Dup datele arheologiei si paleontologiei, culoarea rosie a fost valorificat ntr-un simbolism magico-religios nc n epoca paleoliticului. Vopsirea cranii-lor si a scheletelor n ocru rosu sau desenele n rosu de pe pereii pesterilor aveau rostul magic de a asigura oamenilor sau animalelor o nou via n ,,lumea de dincolo". Credinele si superstiiile n legtur cu puterile supranaturale ale acestei culori vor supravieui mult timp n cele mai diverse arii geografice sau culturale. Lumea antic mediteranean cunostea practica hemobolii-lor mbierilor n sngele animalului sacrificat care aveau semnificaia unei renasteri iniiatice. Cu vopsea rosie si pictau corpul membrii diverselor triburi din Africa de Nord sau indienii din America pre-columbian pentru a stimula forele biologice si psihice sau pentru a feri corpul de aciunea bolilor si a altor rele. Pn astzi, la multe popoare se ntlneste credina c un fir rosu, purtat legat de corp, apr de deochi. Putere apotropaic se atribuie n popor si hainelor sau obiectelor rosii (Fochi,' Datini, 299). Rosul se asociaz nu numai cu principiul vieii, cu fora impulsiv si generoas, cu erosul triumftor. Exist n simbolistic si un rosu hto-nian si nocturn, infernal si devorant, un rosu al focului din adncurile p-

158 IVAN EVSEEV rnntului si al sngelui impur. El semnific moartea, rzboiul devastator si crud, forele ostile omului. Datorit aciunii sale excitante, ca si multiplelor asociaii negative, culoarea rosie, printr-o convenie internaional, este folosit ca semnal de alarm si avertizare. Rosul este o culoare emblematic, care figureaz n drapelele si stemele multor ri. n simbolistica viselor, culoarea rosie este culoarea funciunilor sentimentale: de la pasiune si suferin pn la caritate si mizericordie (Aeppli, 201). ROU: n lumea imaginarului mi-to-poetic, roua reprezint apa pur plin de materie celest" (Bachelard). Simbolismul ei se apropie de cel al ploii, dar se consider o substan mai subtil, fiind asociat perlei. n simbolistica si n filosofia chinez, roua ine de principiul masculin Jang, n timp ce ploia e asociat principiului Jin. O serie de tradiii i atribuie calitatea de smn" a cerului si este integrat miturilor fecunditii, fiind asociat divinitilor naturii si dragostei. La greci, Dionysos ncarneaz roua fecund a cerului. Zeia semitic a fecunditii, procreaiei si dragostei, As tarte, era mereu pus n legtur cu luceafrul de sear, cu roua si cu apa mrii. La multe popoare, roua este semnul hierogamiei cerului si pmntului. n crestinism e simbolul binecuvntrii ce se pogoar din cer si unul din epitetele Mntuitorului (V. Aga, 275). I se atribuie proprieti regeneratoare si vindectoare. n noaptea sau dimineaa zilei de Sf. Gheorghe, femeile si fetele romnce se spal pe fa sau pe tot corpul cu roua cmpului, pentru a fi frumoase si sntoase sau pentru a fi jucate la hor" (German, Meteorologia, 114120); se d la vite ca s aib lapte mai mult (Fochi, Datini, 295). Obiceiuri asemntoare se practic si cu ocazia srbtorii Snzienelor ' (Tipol-, Hasdeu, 377). Desi poporul crede c picurii de rou sunt lacrimile Maicii Domnului" (German, 115), legendele si basmele romnesti atest preponderena aspectului masculin al acestei substane astralizate a puritii. Exist un personaj purtnd numele Domnului de rou, despre care se spune c sade n Munii Carpai, iar noaptea vine la o iubit ce locuieste undeva la ses si pleac la cntatul cocosilor (Fochi, Datini, 112115). RUBIN: Piatr preioas de culoarea sngelui; i se atribuie proprieti vivificatoare; alung tristeea si melancolia, apr de venin si de anumite boli, opreste hemoragiile, ntreste memoria, limpezeste

sngele. Cnd se ntunec la culoare, prevesteste o nenorocire; se limpezeste n momentul cnd pericolul a trecut. E o piatr a dragostei si a norocului. RUINA: Orice ruin evoc precaritatea nfptuirilor umane si este o ilustraie la adagiul latin: Fugit irre-parabile tempus. E asociat scurgerii timpului devastator, morii inevitabile. Tema ruinelor a fost supralicitat n arta romanticilor; n acest sens, este cunoscut butada lui Fritz Strich: un templu grecesc este clasic, ruina lui este romantic ". Aceast preferin se explic prin faptul c ruinele evoc moartea n dublul ei chip: moartea trecut si moartea viitoare. Ruinismul romanticilor se ata159 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE seaz, astfel, temei universale a desertciunilor vieii. Ruinele mai reprezint si dizolvarea ntregului formei ca si cnd ele s-ar scutura de jugul spiritului, care, prin ntocmirea arhitectonic , exercitase asupra lor un fel de violen si revenirea la natur" (E. Papu, Existena romantic, 159). Ruinele sunt si locurile preferate ale tuturor fantasmelor, ale umbrelor trecutului. Pentru poeii preromantici si romantici ai literaturii romne, tema ruinelor a constituit prilej de evocare a unui trecut istoric glorios (cf. Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea la Cozia). s SALAMANDRA: Conform unei credine strvechi, puse n circulaie prin intermediul Fiziologului, se zice c salamandra (specie de triton) nu moare cnd este aruncat n foc, dimpotriv, prin frigul si umiditatea fiinei sale stinge orice pal. n crestinism e simbolul sufletelor ce se cur n focul purgatoriului. Efigia salamandrei o ntlnim adesea si pe monumentele sepulcrale ca simbol al nemuririi si nvierii. SALCM: Salcmul (acacia, b-grinul), cu lemnul su dur ce aproape nu putrezeste si cu florile albe (galbene sau roz) cu gust de lapte dulce, e un str vechi simbol al imortalitii si al esenei spirituale nepieritoare. Chivotul evreilor (Arca Alianei) a fost fcut din lemn de salcm placat cu aur. Cununa de spini (simbolul solar) a lui Isus Hristos a fost im-pletit din acacia. Simbolul salcmului se leag de legenda morii si gsirii trupului lui Hiram constructorul Templului lui Solomon. Este legat de ideea iniierii si a cunoaste\\ Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale rii lucrurilor secrete. Face parte din simbolurile masoneriei: n timpul ritualului de ini iere n loj, neofitul are prins pe haina sa o ramur de acacia. Expresia ,,cnd va nflori acacia" se rostea n

vremurile grele ale masoneriei, simboliznd sperana si victoria binelui. In literatura romn, Marin Preda a fcut din acest copac simbolul perenit ii rnimii, iar tierea copacului de salcm din ograda Moromeilor a asociat-o tragediei ranului romn n timpurile colectivizrii si industrializrii forate. SALCIE: La locuitorii diferitelor regiuni ale Tibetului, salcia este identificat cu Arborele Vieii. La aini, strveche populaie a insulei Hok-kaido din Japonia, salcia este un arbore totemic. In miturile lor se spune c primii oameni au fost creai din nuiele de salcie amestecate cu lut. n China, acest copac figureaz printre simbolurile eternitii. Cultul ei l ntlnim si la o serie de popoare europene, printre care se numr si 161 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE daeo-roninii. Locul central n sistemul semnifica iilor simbolice ale slciei l ocup asocierea ei cu principiul indestructibil al vieii, al cresterii si fecunditii. Femeile din Grecia antic, n timpul srbtorii denumit Thesmophoria, ea s fie doritoare de dragoste, se asezau pe ramuri de salcie. Populaia feminin din regiunea Sumadia srbeasc, de ziua Floriilor, are obiceiul s-si ncing mijlocul cu ramuri de salcie n timpul unui rit strvechi al fecunditii. Pelerinajele practicate pn n zilele noastre de ctre grupuri de tineri sau vrstnici, n primele zile ale prim verii, spre a aduce n cas nuiele de salcie ornate cu gingasele misoare" din crnguri situate la marginea oraselor si satelor sunt rmsie ale vechii veneraii de care se bucura salcia pe meleagurile noastre. In cadrul srbtorii crestine a Duminicii Floriilor, la noi, ramurile de salc sau rchit au luat locul celor de palmier sau mslin, iar srbtoarea nssi e considerat a nfloririi slciei" (Fochi, Datini, 129). n vechile religii ale lumii, salcia era copacul consacrat divinitilor vegetaiei: lui Telepinus la hitii, Tam-mus i la sumerieni, Osiris la egipteni, Demetra sau Persefone la greci. n legendele romnesti, salcia a fost asociat cultului Maicii Domnului. Venerarea slciei se explic prin vitalitatea extraordinar a acestei plante care se ncpneaz s creasc n locuri mai puin prielnice altor specii, precum si prin capacitatea ei de a se nmuli nu numai prin semine, ci si prin cepi sau butasi. Un par de salcie necojit, nfipt n pmnt, prinde n chip miraculos via. Fcnd parte din constelaia simbolurilor regenerrii, salcia s-a

asociat, n mod firesc, cu femeia. n folclorul si n literatura diferitelor popoare, ramurile aplecate ale slciei plngtoare au fost identificate cu prul feminin, iar mldierea corpului feminin se red n mod frecvent prin metafore si comparaii ce evoc elasticitatea ramurii de salc. Poporul romn sesizeaz ns si o legtur mai profund dintre femeie si salcie (sau rchit), atunci cnd spune: Copilele sunt ca rchitele, Unde le pui, acolo prind" (Voronca, 1044). Etnologii nostri au nregistrat un obicei aparent straniu: cununia la salc (Frncu Candrea, 1888, 171172), practicat cndva n zona Munilor Apuseni. Cnd o fat nemritat rmnea nsrcinat, ea era dus de dimineaa la o salcie, lng care se efectua ritualul unei cstorii simbolice. Prin asimilarea nasterii ce urma s aib loc cu ginogeneza spontan, atribuit slciei, se urmrea absolvirea actului ilicit si reintegrarea fetei n comunitatea moral a familiei si a satului. Ritualul mai avea si o alt semnificaie: punerea mamei si a copilului sub ocrotirea unui arbore care semnific viaa si perenitatea: grecescul eon, veac, via, generaie", lat. aevum veac" si juvenes tnr" sunt nrudite cu slavicul iva salcie", hititul eia salcie". SARE: Sfera sensurilor simbolice ale srii e schiat n urmtoarea ghicitoare romneasc despre aceast substan paradoxal: Apa m naste, / Soarele m creste,. / mpraii si domnii m iubesc, / Si cnd pe mama o ntlnesc / Cad jos si m topesc" (Gorovei, 365). Este asemuit foeului eliberat din ap si se prezint ca o chintesen, fiind asociat 162: nelepciunii, hranei spirituale (cf. expresia liturgic sal sapientiae sarea nelepciunii"). Discipolii lui Isus, purttorii Cuvntului su, sunt denumii sarea pmntului (Matei, 5.13). Sarea serveste la conservarea alimentelor; de aceea, a devenit simbolul incoruptibilitii, al substanei purificatoare si alianei indestructibile. Sarea se mparte ca si pinea n cadrul riturilor de comuniune, de nfrire si de ospitalitate. La japonezi se presar pe ring la luptele sumo n soopuri purificatoare si ca simbol al spiritului loialitii. Are rosturi purificatoare si ntritoare n obiceiurile de primvar la romni, cnd vitelor li se d sare, n prealabil nclzit la foc, pentru sntatea lor si pentru a fi ferite de fermectorii" (Mangiuca, Calindariu 1883, martie). O valorificare simbolic are si capacitatea topirii srii n ap: n tan-trism semnific resorbia eului" n Univers. Sare se pune si n apa sfinit a bisericilor apusene. In unele regiuni ale rii noastre, sarea se pune n scalda copilului (Ciausanu, 144).

Sarea e prezent n ceremonia-larile de nunt romneasc. La Bo-zovici (Caras-Severin), mama mirelui asteapt tnra pereche n faa usii, i ncingea cu brcirile" si-i trgea n cas, unde le ddea rchie" si-i punea s ling sare de pe pine (E. Petrovici, 1935, 54). Caracterul sacral al srii n aria dacoromn se manifest si n diferite tabu-uri legate de folosirea ei: e p cat s furi sare, nu e voie s-o versi pe pmnt, s-o mprumui n anumite zile etc. (V. Butur, 1992, 139144). SGEAT:) Dup cum arat G. Durnd, exist o corelaie ntre balistic si transcenden, n cadrul cli* IVAN EVSEEV reia sgeata e asemuit cu raza solar fecundat si iluminatoare, avnd si toate conotaiile unor simboluri ascensionale (164). Este un simbol al cunoasterii rapide: latinescul saggita sgeata" are aceeasi rdcina cu sagire a pricepe rapid". Ca simbol al vitezei si al intuiiei momentane, ea apare si n textele Upanisadelor. Este, n general, un simbol al depsirii condiiei normale, al eliberrii imaginare de distan si greutate; e o anticipare mental a realizrii unui scop, atingerii unei inte (DSy, 448). Arcul si sgeata sunt armele zeilor solari: la greci e arma lui Apo-llo ucig torul monstrilor. In simbolistica oriental (indian, chinez, japonez), arcul si sgeata semnific o conjuncie ntre principiul masculin (sgeata) si cel feminin (ar-cul=matrice), fiind asociat dragostei. Zeii iubirii (Amor, Kama) sunt trgtori cu arcul, arunctori ai sgeilor dragostei" care intesc inimile oamenilor. Sgeata care poate ucide la distan este si un simbol al destinului implacabil si al morii subite. In acest sens, sgeata preia aproape toate funciile fulgerului. Vrfurilor de sgei din silex, descoperite n pmnt sau n fundul apelor, oamenii le spun pietre ale fulgerului", atribuindu-le proprieti magice, fecundante si fertilizatoare. In mitologia poporului romn, acest simbol a intrat si prin meniunea lui Herodot despre traco-gei care trgeau sgei spre cer, ameninndu-1 pe zeul furtunii. M. Eliade crede c geii lansau aceste sgei nu mpotriva zeului Gebeleizis, ci mpotriva forelor demonice ce se manifestau prin nori (Histoire, II, 127), asa cum, de fapt, procedau si locuitorii satelor 163 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE romnesti care ameninau norii de furtun cu obiecte ascuite din fier. SNGE: Din cele mai vechi timpuri si peste tot n lume, sngele e considerat drept substan a vieii, vehicul al vieii si simbol al vieii. Particip la simbolismul general al rosului, fiind asociat focului,

cldurii, energiei solare. Miturile strvechi ale Mesopotamiei, Egiptului, Indiei si Chinei susin c din sngele unei fiine primordiale au aprut toate formele de via. Mitul lui Mithra, fle exemplu, spune c marele erou si zeu, n alian cu soarele (cu care apoi a fost identificat), nvinge si sacrific taurul Ahriman, demon al vegetaiei, din sngele cruia rsar toate fiinele. Se crede c sufletul sau puterea (mana") oamenilor si animalelor se afl n sngele lor. Din aceast credin au derivat toate riturile de sacrificiu sngeros, cnd zeilor supremi sau celor care patronau via a si cresterea plantelor le erau sacrificai oameni sau animale. Stropirea cu snge (hemoholiu) e prezent n ceremoniile de iniiere si riturile de nfrire (cf. frate de snge sau frate de cruce se numeste la romni cel care a supt snge din rana crestat pe mna ortacului su). Sngele este un simbol al imor-talitii. Din sngele scurs din rana lui Isus n cupa Graal, amestecat cu ap , spun legendele si romanele medievale, a aprut butura nemuririi care este identificat cu sfnta euharistie. Multe neamuri rzboinice, de pild, sciii, consumau sngele inamicului ucis, creznd c preiau, n felul acesta, puterea dusmanului. Sngele este un semn al alianei si nrudirii, un tezaur comun al clanului, de unde si expresiile rud de snge, de acelasi snge, sngele ap nu se face. Exist o legtur ntre snge si vlaga fertilizatoare. Provocarea curgerii de snge prin rni, bti, ncierri ca practic magic de provocare a ploii, se ntlneste la multe popoare (Frazer, I, 141). Exist si o valorificare negativ a sngelui. Aceasta se refer mai ales la sngele menstrual, considerat impur, periculos, asociat focului adncurilor pmntului si morii. n societile arhaice, n perioada menstrual, femeile erau izolate, nu puteau fi atinse, iar contactul sau simpla vedere a acestui snge pentru un b rbat reprezenta un pericol de moarte (Frazer, IV, 278287; Welter, Les croyances, 124133). SCARABEU: Insect din ordinul coleopterelor, coprofag; face din dejecii mingi minuscule, pe care le mpinge cu picioarele din spate spre gaura sa. n Egiptul antic era un simbol sacru, reprezentnd soarele si resurecia. Bula n care si-a depus smn e comparat cu o sfer de foc ce imit ciclul solar al zilei si nopii. Se crede c el nu are femel, iar oul (smna) depus n bula de excrement se autogenereaz la cldura soarelui. Numele su egiptean este Khepri din verbul kheper ,,a lua fiin, a lua form". Figurina scarabeului era purtat ca amulet, se punea pe inima defunctului. SCAR: Este un simbol al ascensiunii sau coborrii, o imagine mitologic a legturii dintre cer si pmnt,

dintre lumea de aici si cea de jos. Este apropiat simbolismului arborelui lumii si sinonim al funiei, lanului (catena aurea) sau curcubeului. Scara, ca punte ntre cer si p164 VAN EVSEEV mnt, apare n momentele critice ale evoluiei lumii, cnd sunt oficiate ritualurile de stvilire a degradrii cosmosului si transformrii lui n haos, apelndu-se n acest scop la for ele cerului. Pe scara lui Iacov, n V. T. urcau si coborau ngerii. Budha coboar din cer pe o scar adus de Indra. Locuitorii insulelor din Australia si Noua Guinee ajut" Soarele s coboare din cer si s fertilizeze pmntul, punndu-i o scar cu sapte trepte, sprijinit de un smochin (Mify, II, 50), In credina poporului romn, Dumnezeu are scri de suit si cobort" (Voronca, 564). De scar (sau de un substitut al acesteia: pom, plant crtoare) se leag mitologemul urcrii omului spre cer. Din punctul de vedere al simbolismului psihologic, moral si religios, treptele sau scara reprezint , n toate tradiiile, drumul ctre o realitate absolut . . . concentrat ntr-o zon sacr, ntr-un centru, care poate fi formulat prin templu", munte cosmic", ax a Universului", pomul vieii" etc (M. Eliade, Insula, 22). Tot pe o scar (sau pe o frnghie) coboar eroii din basm n lumea subp mntean, trecnd printr-o prpastie sau o fntn; drumul morilor poate fi reprezentat ca o scar cobortoare sau una suitoare. Alturi de unele mumii ale Egiptului antic s-au gsit scrie miniaturale (Propp, 1976, 265). n psihanaliz, visele n care se urc sau se coboar simbolizeaz actul sexual, dar M. Eliade consider asemenea interpretare prea unilateral si simplist (Mithes, 147). SCAUN: Simbol universal al autoritii lumesti sau al celei divine. Cnd scaunul devine tron, el este suportul gloriei si semn al puterii autarhice. Simbolismul su se datoreaz valorificrii spaialaxiologice pe axa ,,sus-jos", semnificnd gradele desprinderii de lumea terestr si apropierii de lumea cerului. Un scaun, ridicat mai sus dect altele, indic ntotdeauna superioritatea. Scaunele (tronurile, piedestalurile) sunt ornate cu simboluri cosmice sau cu cele ale puterii, for ei, magnifi-cienei (lei, grifoni, tauri, dragoni etc). Acest simbolism este subliniat si de materialul din care sunt confecionate (lemn de esen nobil, pietre preioase sau semipreioase, argint, aur etc). Un asemenea scaun este identificat cu centrul lumii. Masa rotund cu scaunele dispuse n jur (cf. Masa Tcerii a lui Brncusi) evoc armonia

cosmic, iar masa ptrat sau dreptunghiular, cu cele patru sau opt scaune ale sale, e simbolul spaiului terestru ordonat, nscris n cele 4 puncte cardinale; n larea spre cer a acestei alctuiri mobiliare e semnificat de nlimea mesei si a scaunelor, precum si de candelabrul ce atrn deasupra sau de sfesnicul din mijloc semnificnd astrul zilei. Scaunele din bisericile catolice n care stau enoriasii sau scaunele de lng zidurile bisericii crestine, dominate de scaunul arhieresc, semnific detasarea de cele pmntesti. SCEPTRU: Simbol al puterii si autoritii, conferite de o instan suprauman; sceptrul e nzestrat cu o putere ce vine de la strmosii mitici si, ca atare, el modeleaz fa-lusul. n acelasi timp, e un simbol axial, ce reprezint coloana cerului si fulgerul. Acesta este simbolismul buzduganului vajra ca atribut al 165 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE zeului Indra, despre care se crede c modela cndva Musul unui taur. Semnifica ia axial (Arbore al lumii ce uneste cerul cu pmntul) a scep-trului e subliniat de faptul c are, uneori, la capetele sale nsemnele unei psri uraniene (vultur, soim). E un simbol ambivalent al puterii de a hot r asupra vieii si asupra morii. Sceptrele faraonilor egipteni se termin cu capul lui Seth si aveau dubla semnificaie a puterii fecundante si a celei care pedepseste si ucide. SCOICA: Este un simbol al feminitii si al fecunditii. Dup un mit grecesc, Af rodi ta sa nscut dintro scoic marin. Scoica este metafora vulvei feminine; scoica-pieptene (din care apare AfroditaVenus) este prezent ca element ornamental n arhitectura antichitii si Evului Mediu ca simbol al regenerrii, al fecunditii, dar si al castitii, tri-mindu-ne la arhetipul vagina den-tata. Scoica, n multe tradiii, e un simbol lunar. Zeul Teccaciztecatl al aztecilor se mai numea cel din cochilie". Este si un simbol al pntecului pmntului-mam, fiind asociat riturilor fertilitii sau celor funerare. Locuitorii insulelor Antile pun deasupra mormintelor scoici, n care se aprind lumn ri de srbtori. In Europa, pn n epoca carolingian, mormintele conin adesea cochilii de melc alegoria unui mormnt din care omul se va trezi (J. Baltruaitis, Evul mediu fantastic, 52). Cu formele sale regulate, de o remarcabil perfeciune, pstrnd n ea vuietul valurilor, scoaica are, de la nceput, caliti supranaturale; de aceea, a devenit ghiocul ignci-lor-ghicitoare, iar n poezie o metafor a inimii, a

sufletului poetului n care rezoneaz armonia lumii si se aud chemri misterioase: C-un zmbet ndrzne privesc n mine / si inima / mi-o prind n mn. Tremurnd / mi strng comoara la urechi si ascult. / mi pare / c in n mini o scoaic, / n care / prelung si neneles / rsun zvonul unei mri necunoscute" (Blaga, Scoica). SCORPION: Aceast arahnid nzestrat cu o coad ridicat ce se termin cu un ac veninos si a crei neptur poate fi fatal este ncarnarea primejdiei neasteptate. La multe popoare africane numele su este tabuizat. Apare ca ncarnare a spiritului belicos si ca emblem a unor corporaii de vrjitori rzboinici. In Egiptul antic era ncarnarea zeiei Selket, iar imaginea sa figura n unele sceptre ale faraonilor, ca simbol al forei justiiare. O funcie asemntoare i este atribuit si n mitologia greac, unde el apare ca rzbuntor al zeiei Artemis; el l neap mortal pe Orion, care a ofensat-o pe zeia-fecioar a vntorii, fiind apoi prefcut ntr-o constelaie. Scorpionul (23 oct.21 nov.) este al optulea semn al zodiacului, marcnd trecerea de la toamn spre iarn, rentoarcerea naturii la starea materiei brute. Intervalul respectiv este pus sub incidena planetelor Marte si Pluton. Caracterul celor nscui n aceast zodie e marcat prin nelinisti, drame si conflicte interioare; asupra lor planeaz simbolismul celor dou culori: rosu (Marte) si negria (Pluton). Setea de a tri e amestecat cu angoasa existenial. n basmele romnesti exist un personaj supranatural feminin, denumit scorpie', are mai multe capete, scoate pe nri fum si smoal, prjolind total IVAN EVSEEV n jur; este unul din adversarii lui Ft-Frumos; incifreaz haosul si focul, dar si capacitatea de autogenerare a materiei; nvins de eroul solar, l ospteaz pe acesta, iar Ft-Frumos i restituie capul retezat cu o sgeat. Se mai spune c sngele scorpiei poate vindeca orice boal. SCUIPAT: Scuipatul (saliva) se prezint n orizontul miticului ca o substan secret, dotat cu puteri magice, fiind asimilat lichidului seminal. Dup o legend romneasc, pmntul provine din saliva divin: Dumnezeu a scuipat n palm si din acest scuipat s-a furit pmntul" (Pamfile, Pov. lumii, 26). Femeile africane sterile beau apa n care a scuipat so ul creznd c vor rmne gravide (Welter, 121). Cu saliva sa, Isus vindec un orb (Ioan, 9.6) si un surdo-mut (Matei, 7, 32 35). Saliva, ca si alte secreii ale organismului, este intim legat de persoan, poart mana" acesteia; de aceea, ea este un

simbol al legturii, fiind prezent n riturile de comuniune si n legmintele sacre. Se crede chiar c srutul pe gur al primilor crestini (practicat pn astzi n ortodoxismul oriental) are la baz schimbul de saliv (Welter, 121). Puterea salivei ns e ambivalen: ea uneste si separ, vindec sau stric, usureaz si insult. De aici semiotica destul de complicat a scuipatului (stupitului) ritual si a aceluia care e prezent n comportamentul neverbal sau paraverbal al multor popoare. SECER: Unealt agricol, care se poate transforma n arm de atac sau aprare, secera are un simbolism ambivalent. Este emblema secerisului morii unei plante cerealiere si speranei unei noi recolte. Prin forma sa, se asociaz semilunii, iar prin simbolismul lunar-femeii. Secertoare sunt, de regul, femeile. Este, deci, un simbol al regenerrii. E instrumentul lui Cronos cu care 1-a emasculat pe tat l su Uranus, tin-du-i organele genitale. De aceea, secera este una din emblemele mor ii, dar nu a unei mori totale (zeii sunt nemuritori), ci a uneia care poart n ea promisiunea unei alte viei: din sngele lui Uranus, czut pe pmnt, s-au nscut Eriniile si giganii, iar din sperma czut n mare se va naste Afrodita. Secera a avut un rol important n preistoria poporului romn. Din unealt agricol ea a devenit simbolul regalitii si pontificatului dac, arm de aprare a dacilor: sica. Urmele sacralizrii acestei unelte le aflm n obiceiurile si credinele populare pstrate de-a lungul mileniilor: apr de duhuri rele, de fulgere si grindin, mpiedic luarea manei laptelui etc. (Voronca, 683; T. Pamfile, Dusmanii, 224; R. Vulcnescu, 1987). SEMILUNA: Astzi este cunoscut mai mult ca emblem a islamismului si a rilor arabe n general, figurnd n steagurile lor naionale. Poart n sine simbolismul general al lunii, ns mai ales pe cel referitor la faza ei de crestere. Asemnarea cu coarnele taurului a contribuit, probabil, n mare msur, la valorificarea ei masculin, la asocierea cu un principiu activ si fecundator al cerului. Nu ntmpltor, ntr-o seam de limbi (german, englez, rus etc), luna este de genul masculin. Poporul nostru i spune semi-lunei Crai-Nou. Luna nou e astepta167 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE t ca semn de mare bucurie, pentru s ntate si succes n afaceri (Tipol. Hasdeu, 125). E patroana belsugului, asa cum reiese din textul urmtoarei incantaii pstrate n folclorul copiilor: Luna, luna

nou, / Taie pnea-n dou / Si ne d si nou: / ie jumtate; / Mie sntate" (G. Dem. Teodorescu, 190). Cnd este n crestere i se arat bani, ceea ce aminteste de vechile sacrificii rituale aduse Craiului Nou. nainte de toate ns, i se cere sntate: Crai nou, Crai nou, / Sntos m-ai gsit, / Sntos s m lasi!" (Voronca, 356). Luna este si patroana iubirii si a cstoriilor. Pn n zilele noastre, despre cei ce se iubesc fr a fi cstorii se zice c s-au cununat la lun; motivul apare si n lirica popular de dragoste: Micu, de nu m-oi da, / Pe fereastr m-or fura, / La lun m-oi cununa, / La soare m-oi judeca" (Sez., I, 10). Luna patroneaz nasterile si cresterile. n unele sate moldovene se spunea: Copilul nscut cnd luna de pe cer e n crestere va avea spor la toate n via a lui. Nscut n descresterea lunii, i vor merge toate pe dos" (T. Pamfile, Cerul, 62). SFER: E unul din simbolurile perfeciunii. Pornind tocmai de la credin a c sfera este corpul perfect, ntruct toate punctele de pe suprafaa ei sunt egal deprtate de centru, Pitagora a presupus c pmntul este rotund. Sfera continu simbolismul cercului, deoarece este un cerc n volumul su, a treia dimensiune a cercului. Sfera e perfeciunea, totalitatea si simetria. Grecii credeau c omul primordial, nainte de diferenierea sa pe sexe, asa-zisul androgin, avea o form sferic. n arhitectur, totalitatea cosmosului si 168 armonia dintre cer si pmnt este redat prin mbinarea sferei (cupolei) si a cubului; prima figur simboliznd cerul, cea de a doua pmntul. O regsim n configuraia bisericilor crestine (basilica bizantin) si n moscheea islamic. SFNX: Simbolul sfinxului e o mostenire lsat lumii de ctre egipteni. Dup cum spunea Hegel, sfinxul e oarecum un simbol al nsusi simbolicului". Sunt statui colosale reprezentnd o fiin mixt: corp de leu si o fa uman (avnd trsturi brbtesti sau feminine) cu o expresie enigmatic. Semnificaia lor nu e clar pn astzi. Dup unii cercettori (Claire Lalouette, I, 1987, 218), erau ncarnarea zeilor pzind intrarea n templul lor, dup alii, ar reprezenta figura faraonului defunct pzindu-si necropola (piramida), simboluri ale puterii acestuia (DSy, 906). Exist ns si figura mitologic a sfinxului grecesc, care avea cap si piept de femeie, corp de leu si aripi de pasre. Acest monstru a fost trimis s npstuiasc cetatea Tebei, punnd trectorilor ntrebarea: Care din vieuitoare

umbl dimineaa n patru picioare, ziua n dou si seara n trei?" Cel ce nu dezlega aceast ghicitoare era omort. Oedip e cel care va dezlega ghicitoarea (rspunsul era: Omul) si sfinxul va cdea de pe o stnc prvlindu-se n prpastie. Desi exist numeroase interpretri ale simbolului sfinxului (n varianta sa egiptean sau cea greceasc), acesta rmne, n sensul su global, simbolul tainei de neptruns, al enigmei vesnic nedezlegate. SICRIU: n tradiia romneasc, sicriului i se mai spune slas, cas de IVAN EVSEEV brad, casa mortului (S. FI. Marian, nmormntarea, 235). G sim aici reflectat un mitologem cu mare persisten n cultur prin care mormntul (sarcofagul, cosciugul, urna funerar) este casa aeterna, asociat ntoarcerii defunctului n pntecele mamei-p-mnt, sau revenirii la ipostaza de strmos", confundrii cu spiritul strmosului dendromorf, zoomorf sau litomorf. Se stie c primele sicrie au avut trsturi zoomorfe (Propp, Rd. istorice, 149).-Chiar si atunci cnd erau fcute din piatr, ele aveau ornamente sau postamente zoomorfe (labe, capete, coad etc. de animal).-1 Sicriele din lemn sunt fcute, de regul, din esen unor arbori sacralizai n cultura respectiv (la romni, din brad, stejar, frasin), denotnd legtura cu arborii totemici. Cnd aceste asociaii au nceput s-si piard semnificaiile lor, semiotica popular a sicriului a evoluat mai mult spre omologarea sicriului cu casar Capacul are forma acoperisului unei case, iar n multe p ri ale rii noastre, sicriele tradiionale sunt prevzute cu orificii care se numesc ferestrele sufletului", deoarece se crede c sufletul mortului prseste casa" lui, pentru a pleca pe lumea de dincolo sau pentru a-i vizita pe cei r masi n via n zilele consacrate strmosilor (R. Vulcnescu, 1985, 189). SMARAGD: Piatr preioas cu virtui benefice si regeneratoare, datorate mai ales culorii sale verzi, asociate cu verdeaa cmpului. Este cunoscut din antichitate. Mine si cariere de exploatare a smaragdului n Egipt existau cu 1 500 de ani .e.n. Se spune despre Cortez c a adus din America, unde aceast piatr se bucura de mare preuire, cinci pietre mari de smaragd, prelucrate n form de clopot, cup, corn, floare si peste simboluri ale regenerrii. Romanii o consacrau zeiei Venus (i se atribuiau proprieti afrodiziace). n India era un simbol al imortalit ii. n legendele Graaului se considera c acest vas miraculos a fost fcut din-tr-un imens smaragd. Este o piatr consacrat stiinelor secrete, una din

emblemele lui Hermes, iar stiina sacr a alchimiei, patronat de acest zeu, ar fi nsemnat pe o tabul de smaragd (Tabula smaragdina se numeste si tratatul alchimist atribuit lui Apollonius de Tyana). Dragonul ucis de Sf. Gheorghe e uneori de smaragd. Iesit din ntuneric, aceast piatr poart n sine puterile pmntului, att cele benefice, ct si misterele adncurilor. Este opus focului, soarelui! uscciunii, fiind unul din simbolurile primverii si al oricrei rennoiri. SMOCHIN: Pomul (si fructul) de smochin este simbolul csniciei, fecunditii, atraciei sexuale, al principiului feminin, al iluminrii spirituale si al adevrului. Fructele sale, care se vd naintea frunzelor, sunt asociate snului feminin, iar copacul e privit ca un pom multimamelar". Frunza sa e un simbol al organelor de procreaie masculin, iar mbinarea cu fructul feminin e semnul unei conjuncii simbolice sau hiero-gamii. Frunza de smochin este prima mbrcminte a lui Adam (de fapt, simbolul sexualitii masculine constientizate), n budhismul indian, smochinul se asociaz arborelui sacru bodhi, sub care s-a produs iluminarea lui Budha. Ocup un loc important n simbolis169 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE tica veterotestamental si n cea din Noul Testament. Smochinul blestemat s nu mai aduc roade (Mat. 21. 19; Mc. 11. 1314; Luca, 13, 68) este simbolul omului (sau al poporului) oare, fr credin si fr fapte bune, nu este demn s triasc pe faa pmntului. Uneori, parabola smochinului neroditor este interpretat drept aluzie la poporul israelian care a fost ales s aduc roade n Vechiul Testament, dar nu le-a adus si nici nu a voit s primeasc pe cele ale Noului Testament (V. Aga, 311). SNOP: Snopul cu spice de gru a devenit alegorie a secerisului, a culesului recoltei, a belsugului si prosperitii. Din cele mai vechi timpuri ale agriculturii, exist obiceiul celebrrii primului si ultimului snop cules de pe cmp, considerat sacru, deoarece reprezint concentraia energiei ogorului si a spiritului grului". Era celebrat aidoma unei mori rituale, cu sacrificii animale, cu mese, petreceri si jocuri si asociat cultului strmosilor mitici, de unde denumirea lui de b trn", bunic", bab", mos" etc. (J. Frazer, III, 222 s.u.). Snopul de gru, buchetul de flori, leg tura de nuiele (fascia), snopul firelor de ploaie, al scnteilor unui foc, al firelor de ap snind dinr-o fntn artezian etc. simbolizeaz bogia formelor vieii, abundena, risipa de fore si bogii ce se rennoiesc mereu. Snopul legat

nseamn si reducia multiplului la unu indivizibil, unitate, solidaritate si putere. Adunarea snopilor n arie pentru a fi treierai, n V. T. (Ier., 51. 33) este si imaginea nenorocirilor ce au s vin asupra poporului. SOARE: Simbol arhetipal, prezent aproape n toate culturile lumii. Cul170 tul astrului zilei, considerat izvor al vieii si al morii, este personajul principal al miturilor solare, iar so-larismul (heliolatria) e o component esenial a religiilor uranice, care exist uneori paralel cu cele htonie-ne, bazate pe sacralizarea pmntului. Miturile solare cele mai vechi par a fi cele despre gemenii divini, n care Soarele si Luna sunt zei si eroi civilizatori. Soarele poate fi asociat att principiului masculin, ct si celui feminin (n unele limbi siberiene, n german sau rusa dialectal e de genul feminin). O trstur esenial a miturilor solare evoluate este prezena astrului n calitate de divinitate principal a panteonului, uneori alturi de zeul tunetelor. Puterea soarelui este asociat regalitii, asa cum se ntmpl n religia si n mentalitatea social a Egiptului antic (dominat de cultul zeului-soare Re si de reprezentantul su pmntesc faraonul) sau la poporul Inca din America precolumbian (incasii se considerau copiii soarelui"). Soarele este surs si, concomitent, ntruchipare a luminii diurne, cu toate valenele ei spirituale si psihologice. El este si focul uranian, dttor de via, purificator, dar si ucigtor prin arsia si seceta pe care le provoac. Soarele e nemuritor, dar el nvie n fiecare diminea si moare la asfinit, de aceea, este simbolul resureciei, al vesnicei ntoarceri a vieii trecnd prin moarte temporar. Dominnd bolta cerului, el este un simbol al centrului; orientarea dup soare este pus att la baza modelului cosmologic heliocentric, ct si la baza msurrii timpului (cf. calendare solare, ceasurile solare, zodiacul etc). Solstiiile si echinociile sunt puse ca puncte de reper n orgaIVAN EVSEEV nizarea vieii comunitare, a desfsurrii, riturilor agrare, a fixrii srbtorilor pgne si-a celor crestine. Dintre toate marile simboluri arhetipale, soarele are cel mai mare numr de simboluri derivate (transsimboluri). Astrul zilei poate fi conotat prin simboluri ce apar in tuturor codurilor culturale: codului animal (vultur, soim, leu, cerb, cal, taur, berbec etc), celui al metalelor (aurul) etc. Simboluri specifice solare sunt discul, discul naripat, roata, carul, ochiul, svas-tica etc. n planul psihologiei persoanei, soarele se asociaz laturii masculine, raionale Animus (Spiritus), n opozi ie cu latura

feminin sau complementar, acesteia din urm, numit Anima. Cercettorii culturii tradiionale romnesti reconstituie urme evidente ale solarismului credin elor daco-romnilor. Divinizarea Sfntului-Soare" are rdcini adnci n preistoria daco romn, stiut fiind larga rspndire pe teritoriul Daciei romane a religiei mitraice si a cultului Sol Invictus. Astrul zilei este protagonistul anor naraiuni cosmologice (balada Soarele si Luna"), al unor legende ale fetei ndr gostite de chipul frumos al Soarelui de pe cer si transformate n floare sau n pas re (Legenda Ciocrliei, Legenda FloriiSoarelui, Legenda Cicoarei etc). Un sus intor fervent al teoriei solarismului folclorului romnesc a fost George Cosbue (cf. culegerea de studii folclorice intitulat Elementele literaturii populare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988). Teoria autohtonismului cultului solar la romni se face puternic resimit si n monumentala Mitologia Romneasc (Ed. Academiei, 3985) a lui Romulus Vulc-nescu, desi exist etnologi care susin punctul de vedere privind preponderena unui cult lunar n civilizaia tradiional romneasc (Ion Chelcea, 1987, 292296). SOC: n reprezentrile mito-poe-tice ale diferitelor popoare, inclusiv Ia romni, socul (Sambucus nigra) figureaz printre plantele infernale", legate de spiritele rele, de fiin e htoniene si de moarte. n unele versiuni ale mitului crestin despre Iuda se spune c el s-ar fi spnzurat de creanga unui soc. n Irlanda se crede c nuielele de soc sunt folosite de vrjitoare pentru deplasrile lor nocturne. La vechii prusaci era un arbore sacru sub care s lsluia zeul fertilitii pmntului Puschaitis si gnomii ce-1 deserveau. n Danemarca e socotit un geniu protector al casei. Si n tradiia romneasc, socul este integrat cultului strmosilor. Tulpina, goal pe dinuntru, e asimilat oaselor umane, iar despre rdcina arbustului se spune c are forma unui cap de om. Romnii din unele p ri ale Transilvaniei cred n existena unui spirit care-i omoar pe copiii nebotezai si nchide sufletele lor sau i ngroap n tufisuri de soc (Gorovei, Descntece, 152). Ramurile de soc sunt folosite la focurile morilor n zilele dedicate amintirii strmosilor. SOMN;' n culturile arhaice, somnul este asociat mor ii temporare sau unei cltorii n lumea de dincolo, n basmele romnesti, eroul renviat ntotdeauna rosteste: Of, c greu somn am mai dormit!" n mitologia greac, Somnul (Hypnos) este frate geamn cu Thanatos (Moartea). Proba somnului, mai bine zis proba veghei, este una din ncercrile eroului din mit, basm sau legend; ea

171 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE face parte din riturile de iniiere. Ghilgames, eroul sumerian cobornd n infern n cutarea imortalitii, este supus la ncercarea somnului, trebuind s nu doarm 6 zile si 7 nopi. Desi trecuse restul ncercrilor, eroul nu rezist acestei probe, ratnd sansa nemuririi. A nvinge somnul, a rmne treaz" echivaleaz cu o transmutaie dintr-o condiie uman (M. Eliade, Histoire, I, 91). A nu dormi nseamn a face proba unei extraordinare fore spirituale. A rmne, treaz" nseamn a fi pe deplin constient, adic: a fi prezent n lumea spiritului (M. Eliade, Histoire, 2, 365). Noaptea de la Ghetsimani apare tragic prin incapacitatea discipolilor de a veghea alturi de Isus. In literatura gnostic, ignorana si somnul sunt exprimate prin acelasi termen de beie". La romantici, somnul si visul, visarea cu ochii deschisi reprezint modalitatea de a depsi contingentul si de a se confunda cu universul, cu starea de nediferen iere, de a se ntoarce ntr-un timp mitic, fr azi si fr ieri. Dup cum remarc G. C-linescu, somnolena sub toate aspectele ei domin poezia lui Eminescu" (p. 466); somnul nf isa pentru Eminescu o imitaie a Nirvanei si un antidot al durerii. Pentru L. Blaga, somnul ofer posibilitatea contactului cu transcendena: Cnd suntem trezi, suntem n lume. / Cnd dormim, dormim n Dumnezeu" Zi si noapte). SPIC: n civilizaiile agrare, spicul de gru este emblema divinitilor recoltelor (al lui Osiris la egipteni, a zeiei Ceres la romani). El reprezint, n general, simbolul recoltei si fertilitii, alegoria verii mnoase si a belsugului. n misterele agrare de tipul celor din Eleusis, consacrate Demetrei, spicul este fiul rezultat din herogamia cerului si a pmntului. E hran si smn n acelasi timp; e un suport al lumii si o garanie a renovrii. De aceea, n crestinism, el devine unul din simbolurile Fecioarei Mria, reprezentat adesea n iconografie cu mbrcminte de spice. Primelor sau ultimelor spice culese de pe ogor, li se atribuiau puteri miraculoase; mpletite n figuri antropomorfe sau n coroni e, erau pstrate n locuri sacre ale casei (lng icoane) si folosite la semnatul din urmtorul an. n Polonia gsirea unui spic dublu era un semn benefic; dac l gsea o fat se credea c se mrit n acel an; femeia mritat c va naste doi gemeni. Avem aici o strveche identificare a spicului de gru (ca si a stiuletelui de porumb la maya) cu un principiu masculin fecundator. SPIRALA: Aceast figur geometric are dou variante: spirala eli-coidal si spirala plan. Ele au un simbolism comun evocnd evoluia, emanaia, extensiunea, dezvoltarea ciclic progresiv. Prototipul natural al spiralei e cochilia melcului, str vechi simbol al renovrii naturii, sarpele ncolcit si vrtejul

viforului. Spirala se ataseaz unui simbolism lunar, acvatic si feminin. E reprezentarea miscrii ncepnd de la un anumit punct si prelungit la infinit, putnd fi raportat la timp, la evoluia lumii materiale sau la miscarea ideilor. Se pare c simbolul spiralei ca definiie a sensului dezvoltrii istoriei n circulaia european a impus-o Goethe, dup care istoria ar fi o creaie cu reveniri pe plan supe172 rior, o naintare n care nici o epoc nu se repet exact la fel si n care revenirile se svrsesc vesnic pe alt suprafa, ca rsucirile n progre-siune ale unei spirale. Din acest punct de vedere, spirala e un simbol optimist. Dar spirala poate semnifica si o involuie. Acest simbolism e specific mai ales spiralei plane, pe care o ntlnim n multe civilizaii de pe toate continentele lumii. Ea evoc labirintul evoluiei plecnd de la un centru si al involuiei pornind de la capt spre centru. Simbolizeaz dou sensuri ale miscrii: nasterea si moartea (calpa si pra-laya la vechii indieni). Dualitatea sau complementaritatea celor dou miscri este redat prin simbolul dublei spirale. IVAN EVSEEV tropaic cnd sunt asezai la rscruce de drumuri (troiele), la hotarele localitii sau la intrrile n curte si cas (stlpii porii, stlpii casei). Stlpii usii, care la Roma se aflau n paza zeiei Junona (Dea unxia) si pe care mireasa trebuia s-i ung la intrare cu unsoare de porc sau ulei de mslin, au dat numirea miresei (unxor), de unde a derivat apoi verbul inuxorare, devenit n romneste a (se) nsura, nsurtoare. STLP: ine de categoria simbolurilor stilimorfe axiale, asociate Axei lumii, centrului, cultului strmosilor mitici. Este prezent n riturile de ntemeiere a asezrilor n cultura tradiional romneasc. Cnd se ntemeia un sat, cel dinti om btea un par n pmnt, pe care l considera ca fundament sau temelie (Ghinoiu, 1979, 190). Baterea stlpului echivala cu asezarea si determinarea asezrii n cosmos pornind de la un punct fix de indica-iune. Stlpul reprezint simbolul sprijinului, al fixrii si dinuirii n timp. In concepiile cosmologice romnesti, pmntul se sprijin pe patru stlpi nfipi n spinarea unui peste imens din oceanul lumii. (Vo-ronca, 393). Cultul stlpilor sacri, ca ntruchipri ale strmosului mitic, se pstreaz n Europa si dup instaurarea crestinismului. Ei sunt un substitut al mortului, atunci cnd se pun la morminte. Au o funcie apoSTEA: Ocup un loc important n simbolistica astral a tuturor popoarelor. Sunt ochii cerului, fiii lunii si ai soarelui, n mod tainic legai de soarta oamenilor. Ca lumini ale cerului, stelele simbolizeaz

spiritul si sunt considerate n popor drept c luze ale oamenilor si simboluri ale destinului individual. Se crede c fiecare om are o stea a lui; nasterea este legat de apariia unei noi stele; cderea unei stele nseamn moartea unui om: ,,C la nunta mea / A czut o stea" (Mioria). n V.T. fiecare stea gzduieste un nger. n alte tradiii mito-poetice, stelele sunt sufletele morilor sau ferestrele cerului prin care ptrund n spaiile siderale ale nemuririi sufletele celor alesi. Diferite stele (planete) au semnificaii mito-poetice proprii. (Steaua dimineii, Luceafrul de sear etc). Steaua din vrful bisericilor, de pe tavanul lor nseamn vegherea cerului asupra comunitii bisericesti. Luceafrul de sear este simbolul V.T. care apune, n faa Luceafrului de diminea, simboliznd noua nvtur a lui Isus Hristos. Stella M-ris (Steaua Mrii) este luceafrul ce se ridic din apele mrii; e simbolul Sf. Fecioare care i ajut pe cei ce plutesc pe apele vieii. Arhetipul ste173 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE lei ceresti a servit drept model pentru derivarea unor simboluri geometrice n form de stea, ncrcate cu multiple semnificaii. Mai cunoscute dintre ele sunt urmtoarele: Steaua lui David (pecetea lui Solo-mon") dou triunghiuri inversate simboliznd unirea cerului si a pmntului, a spiritului si materiei, a principiilor active si pasive etc; steaua cu cinci coluri (la pitagoreici, la masoni, la comunisti) semnificnd unirea lui 2 si 3, a principiului feminin si masculin, totalitatea, solidaritatea, perfeciunea etc; steaua cu 7 coluri, considerat drept sintez si armonie a lumii, cci reuneste 7 culori ale curcubeului, 7 planete etc. STEJAR: Prin toate formele de veneraie de care se bucur stejarul n cultura tradiional romneasc, el se integreaz spiritualitii popoarelor indo-europene, rspndite pe un teritoriu vast, de la Ind si Gange pn la coasta Atlanticului. La toate aceste popoare, stejarul este un arbore sacru investit cu privilegii chiar de ctre zeii supremi ai cerului, st-pnitori ai tunetelor si fulgerelor. La vechii greci este consacrat lui Zeus. Deosebit de venerat si cunoscut n ntreaga Mediteran era stejarul lui Zeus din Dodona, arbore oracular ce vestea voina zeului prin freamtul frunzelor sale, prin sunetul gongurilor de bronz asezate n preajm sau prin fulgerele ce se ab teau asupra sa. La Roma, stejarul este arborele dedicat lui Jupiter-Capitolinul. Zeul fulgerelor la vechii slavi, Pe-run (Perkunas al lituanienilor) avea, de asemenea, ca atribut acest copac. Un foe viu" aprins din esen a arborelui ardea ziua si noaptea n

lcasurile acestor zei, ce conduceau 174 lupta mpotriva forelor ntunericului, ntruchipate n balaurul mitic". De o venera ie deosebit se bucura stejarul si n lumea celtic sau germanic, unde era asimilat cu zeii tunetului Donar, Tanaris sau Thor. n pdurile de stejari, n coroana crora crestea vscul, plant nzestrat cu virtui magice, se oficiau rituri religioase sub conducerea preo ilor druizi. Unii etnologi explic legtura dintre stejar si zeii ceresti prin aceea c el este lovit de trsnet mult mai des dect oricare alt copac din pdurile Europei (Frazer, II, 175)._Ar-borii lovii de trsnet erau considerai sacri. Se mprejmuiau cu un gard, iar n jurul lor se ridicau altare si temple. Desigur, la motivaia simbolului se adaug si alte nsusiri ale acestui arbore de esen dur, cum ar fi, bunoar, dimensiunile sale impresionante, longevitatea, puterea de a rezista^ tuturor vicisitudinilor timpului s.a./b lung tradiie cultural a fcut din acest copac mre simbolul forei fizice si psihice, al perenitii si majestii. Mciuca lui Hercule, ca si crja preotului draid sau slav, erau confec ionate dintr-o crac noduroas de stejar. Ele semnificau fora fizic si cea psihic, capabile s ucid monstrii si s mblnzeasc spiritele. Nu este exclus ca lexemul nostru crac s fie un cuvnt autohton si nu un mprumut sud-slav, cum l consider dicionarele, n acest caz, el s-ar nrudi cu rdcina indo-european *kark care a dat n latin pe quercus stejar" si, foarte probabil, cu semnificaia ei ancestral de b magic luat dintr-un stejar sacru. n felul acesta, stejarul s-ar integra nu numai etnologic, ci si lingvistic mitului fundamental al indoeuropenilor referitor la lupta IVAN EVSEEV zeului celest cu monstrul acvatic sau htonian. Cu crengile sale nfipte adnc n p mnt si cu vrful ridicat spre cer, pfejarul se nfisa omului culturilor tradiionale ca un arbore axial, care asigura comunicarea dintre cele trei lumi: lumea subpmntean lumea terestr si lumea celest.jSub un stejar ascult biblicul AbTSnam revelaiile lui Iahwe. Locul unde creste un asemenea arbore este ntotdeauna un spaiu sacralizat; aici omul comunic cu eternitatea. Stejarul e o metafor a omului ce nu se las dobort de soart, o alego-gorie a verticalitii sale morale. Contemplarea unui asemenea arbore devine o lecie si un model al comportamentului uman. Acesta este sensul dialogului fecund si stimulator pe

care l poart prinul Andrei Bol-konski cu stejarul n clipele sale de derut moral si filosofic, n romanul lui Tolstoi Rzboi si pace". Imaginea stejarului din marginea codrului prilejuieste meditaia poetic a lui L. Blaga, pentru care ^prunul apare ca un simbol al vie ii si al morii, al sfrsitului care e ntotdeauna un nou nceput: Si mut / ascult cum creste-n trupul tu sicriul, / sicriul meu, / cu fiecare clip care trece, / gorunule din margine de codru" (Gorunul). Martor al trecerii attor existene terestre individuale, stejarul semnific permanena, continuitatea vieii si faptelor unui popor. De aceea, stejarul legendar din Borzesti sau Gorunul lui Horea" de la ebea sunt locuri de desfsurare a marilor evenimente istorice, dar si ntruchiparea idealurilor naionale ale poporului nostru. Iar stejarul poporului meu tare ridic si azi n vnturi / ntunecata-i frunte si proaspta lui frunz" va scrie marele nostru M. Eminescu n poe-mtil su Muresanu, nchinat unui popor si unui erou. STNCA: Simbol al triei, imuabilitii, neclintirii, persistenei n timp. Este simbol axial, masculin, opus apei sau cascadei, ntruchipnd stihia nestabil , feminin. n pictura chinez simbolizeaz principul yang. In budism stncile si vrfurile ascuite ale munilor reprezint Ung natural, ca surs a manifestrilor cosmice. Din stnci au aprut, n numeroase tradiii mitologice, eroi si zei (Cybelle, Agditis, Mitra etc). In stnc se sculpteaz chipurile eroilor si ale personajelor istorice sortite nemuririi n memoria oamenilor. Stncile si pietrele androide sau zoomorfe se bucur de veneraia oamenilor n diferite tradiii culturale. Stncile din roc compact si dur, rezistent sunt simboluri ale fermitii si triei de caracter; ele exprim o psihologie a mpotrivirii" (Ba-chelard). Stnca Israelului este unul din epitetele lui Yahve, iar n crestinism va deveni simbolul lui Isus (Cor., 10.4), al Sfntului Petru (evr. Cftefa=piatr, gr. Petros) si al bisericii, pe care valurile vieii si ale istoriei nu o pot clinti. Stnca marin (reciful) e si simbolul primejdiei (cf. Scylla si Charybda). Din punctul de vedere psihologic, ele simbolizeaz pericolul banalizrii, al pietrificrii si stagnrii pe calea progresului spiritual (P. Diel, 174; DSy, 803). n literatura romn, simbolul stncii (alturi de mare) se pare c 1-a introdus D. Bolintineanu (E. Simion, Dimineaa poeilor, 179). STEIN: Strinul (veneticul, emigrantul, pelerinul, vagabondul, oas175 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE petele, invadatorul, reprezentantul altei etnii, chiar si locuitorul unei alte regiuni sau al unui alt

sat), n culturile tradiionale, se prezint ca entitate semnificativ, conotat negativ, dar si drept un clasificator al lumii, opus categoriei autohton". Atitudinea circumspect si rezervat, uneori chiar ostil, fa de o persoan strin din partea unui grup uman relativ nchis este generat de frica de altceva"; este manifestarea unui relativism cultural, cnd adevrata umanitate se restrnge la frontierele tribului, ale grupului lingvistic, poate chiar ale satului; ceilali", strinii" sunt ncarnarea antivirtuilor, anticulturii. Autohtonismul, convingerea c valorile culturii proprii nu pot fi nelese si apreciate de venetici, de str inii de neam, fac ca ei s fie privii ca niste simple fantose de umanitate, ca niste umbre", fantome", barbari", slbatici". Dup descoperirea Ame-ricii, spaniolii trimiteau comisii de anchet cu misiunea de a stabili dac indigenii au sau nu au suflet. Localnicii, la rndul lor, scufundau n ap prizonierii albi pentru a verifica, dup o supraveghere prelungit, n ce msur cadavrul acestora st sub condiia putrefaciei. La greci si la romani, toate popoarele care vorbeau o alt limb erau considerate barbare". Dar la greci, barbaros nu e att cel ce vorbeste o alt limb, ci acela care amestec singurele distincii semnificative distinciile lumii grecesti" (V. Tonoiu, Ontologii arhaice, 137). Prejudec ile tribale, naionale, xenofobe, naionaliste, sovine, rasiale etc. se explic prin aceea c, se vede n altul nu un alt nomos ci anomalia, nu alt norm ci anormalitatea" (Rene Girard, 1982, 34). 176 n culturile tradiionale, strinul poate fi osptat si omenit, dar este ntotdeauna temut, deoarece poate fi emisarul lui Dumnezeu sau al Diavolului. Scriitorul bizantin Kekau-menos (sec. XI) d dea urmtoarea pova compatrioilor si: Dac un strin vine n orasul tu, se mprieteneste cu tine si se nelege cu tine, nu te ncrede n el; dimpotriv , tocmai atunci trebuie s fii cu ochii n patru" (apud J. Deumeau, Frica tn Occident, I, 73). Mentalitatea satului tradi ional romnesc a avut drept component esenial sentimentul autohtonismului" si rezerva fa de venetic. Omul venit n sat, sosit din alt parte, orict de mult ar fi stat rmnea totusi un strin: ,,Veneticu-i ru vzut, c nu stie nimeni ce-i n el, ce smn are. Omu strin tot strin rmne, orice-ar face. Si de se ntmpl ceva ru, oamenii cat tot la el: o molim, o seeefJL sau nu stiu ce. Da'omu nu se simte bine, c el poate fi curat. Bine-i s rmi pe locul tu" (Ernest Bernea, 1985, 43). Exist si o explicaie psihanalitic a rezervei fa de strini: cellalt" e o proiecie a laturii necunoscute, nem-lnzite, angoasante a propriului eu". n tradiia crestin, situaia

omului n lume este cea de strin". Dup izgonirea lui Adam si a Evei din paradis, omul n aceast lume e un exilat", adevrata sa patrie rmnnd cerul (DSy, 421). STRNUT: Cele mai multe tradiii culturale asociaz strnutului numeroase tabu-uri, credine si superstiii. Cnd strnut cineva i se zice: S triesti!", deoarece, n timpurile vechi, se credea c omul care strnut va muri. Dac strnui cnd povesteste cineva, poporul crede c IfIHttW acea povestire e adevrat (Segall, 129). Strnutul simbolizeaz o manifestare a sacrului pentru a aproba sau pentru a-1 pedepsi pe cel n cauz. Prin caracterul su brusc, el marcheaz o ruptur n timp, un interval n care omul e vizitat de un duh. Plutarh credea c nelepciunea lui Socrate se explic prin faptul c strnuta des si astfel i se limpezea mereu mintea. Romanii vedeau n str nut un semn de bun augur. Printre altele, se spunea c zeul Cupidon (Amor) strnut, de fiecare dat, cnd urmeaz s se nasc o fat frumoas. ranul romn acord strnutului o mare importan, mai ales n zilele de Anul Nou sau Boboteaz, cnd stpnul casei trebuia s fac un cadou substanial celui care strnuta. Este asa de serioas fgduiala nota Ion S. Floru la sfrsitul veacului trecut si stimat strnutul, c oamenii casei, n ascuns, trag ardei pe nas, ca s strnute si s primeasc biatul un cal de ginere, iar fata vreo vac de zestre" (Convorbiri literare 18931894, 1015). SUFLET: Dihotomia corp/suflet este una din marile sinteze asupra vie ii elaborat de oamenii paleoliticului. Dup E. Tylor, concepia animist, adic acea credin dup care, n afara corpului material si perisabil, exist n om si n oricare fiin vie si o parte imaterial, neperisabil, a stat la baza tuturor religiilor. Esena aceasta nemuritoare va fi identificat cu sngele, ochii, inima, rinichii, creierul, mduva oaselor, falusul etc. (cf. Blceanu-Stolnici, In cutarea sufletului). W. Wundt propunea distingerea n istoria umanitii a dou concepii sau a dou 12 Dic{ionar de simbouri si arhetipuri culturale IVAN EVSEEV tipuri de suflete": unul corporal" si altul liber" (psyche), un fel de dublu al persoanei, capabil s prseasc trupul. J. Frazer (Creanga de aur, II, cap. XVIII) atrage aten ia asupra credinelor diferitelor popoare referitoare la sufletul exterior", capabil s ias din trup, dar si s se ntoarc n el. Sufletul a fost identificat cu elementele cosmice (eterul) si cu anumite funcii ale organismului. Cea mai veche si

cea mai persistent omologare este cea dintre suflet si suflare (respiraie). Pitagora considera sufletul (pneuma) drept latur eteric a fiinei si i atribuia o natur cosmic: vine din spaii siderale si se ntoarce acolo, putnd ns lua forme diferite pe pmnt (metempsihoz). Corelaia dintre suflet eter respiraie e reflectat m multe limbi. Din rdcina indo-european comun dwesiu a respira" a aprut slavul duch si apoi duSa suflet". Grecesul animos, latinescul animus, ca si denumirile sufletului din aproape toate limbile in-doeuropene actuale si din limbile hamito-semitice denot o apropiere dintre noiunile de suflet, suflare si vnt" (Ov. Densusianu, Dacoroma-nia", II, 1925, 4 5). La vechii egipteni, la o seam de popoare uralo-altaice, la chinezi exist credina n mai multe suflete care slsluiesc n om, avnd roluri difereniate sau marcnd diverse funcii spirituale. Intr-o form elevat si transfigurat, reinterpretat psihologic, acest pluralism" al psihismului l afl m si n teoria lui C. G. Jung, care distinge mai multe ipostaze ale sufletului: persoana (masca individului"), anima si animus (Secolul XX", 1986, 310/311/312, 6567). In lumea imaginarului mito-poetic deo177 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE sebit de productive, sub aspectul naraiunilor epice, s-au dovedit a fi motivele n care sufletul este capabil s se metamorfozeze lund forma unei psri sau a unui fluture, precum si cele bazate pe identificarea sufletului cu umbra, cu imaginea oglindit n ap ori cu portretul omului. Cea mai complet si unitar concepie asupra sufletului a fost elaborat n cadrul crestinismului; dar n credinele populare, n mentalitatea denumit crestinismul popular", mai persist urmele animismului arhaic. SUTA: Numr multiplicat si, totodat, multiplicator, simbolizeaz o unitate sau o individualitate dintr-un ntreg, dar aceast unitate, la rndul ei, conine individualiti. Cent est une prtie qui forme un tout dans le tout, un microcosme dans le ma-crocosme" (DSy, 188^. Chinezii spun despre o doctrin c ea are o sut de flori pentru a sublinia calitile ei multiple. Numrul acesta e caracteristic organizrii armatelor (cf. centuria - la romani, sotnia la slavi si la romni), deoarece se crede c este o for capabil s realizeze scopul militar propus. Despre multiplicarea forei sau mrimii, pn acum zicem: a (se) nzeci sau a (se) nsuti. SACAL; Mamifer slbatic carnivor, asemntor cu lupul; pentru c d trcoale cimitirelor si se hrneste cu cadavre, n Asia, n nordul Africii si sudul Europei e considerat animal de ru augur, avnd

valene infernale. Anubis, zeul morii la vechii egipteni, era nfisat cu un cap de sacal (sau cine slbatic). n iconografia si n mitologia hindus, el este vehicolul zeiei Dev, sub aspectul ei sinistru, simboliznd senzualitatea exacerbat, nenfrnarea devastatoare, n sistemul metaforic al limbilor europene, numele acestui animal este un epitet ce se aplic persoanelor rapace, hrpree, josnice. SAPTE: n sistemul numerologiei si aritmeticii simbolice, sapte este numrul cel mai ncrcat de semnificaii mistice si ezoterice. Este numrul simbolic al totalitii cosmice, n conformitate cu ecuaia: 3 cer-f-+ 4 p mnt=7 cosmos. Reprezint perfeciunea, armonia, norocul, fericirea. Cultul lui sapte e legat de una din cele mai vechi civilizaii ale lumii cea asiro-babilonian. Preoii Babilonului se nchinau la sapte zei, corespunznd celor sapte astri: Soare, Lun, Marte, Mercur, Venus, Jupiter, Saturn. Acest numr apare extrem de frecvent n V.T.: este folosit de 77 de ori marcnd evenimente; ziua a saptea este ziua sabba-tului, care a ncheiat ciclul creaiei divine. n Apocalipsa lui Ioan este, de asemenea, un num r crucial: 7 biserici, 7 stele, 7 trompete, 7 regi etc. La vechii greci e un numr apolli-nic; cultul lui Apollo se serba n a saptea zi a lunii, lira lui avea 7 strune etc. Egiptenii l considerau simbol al vie ii eterne. Philon din Alexandria, urmnd unele idei ale pita-goricienilor, compar numrul sapte cu un pilot al lumii" si-1 identific cu Dumnezeu; el atrage atenia si asupra substratului lunar al simbolismului acestui num r: dac adunm cifrele de la 1 la 7 ob inem numrul zilelor ciclului lunar 28 (De opi-ficio mundi). Cercetrile recente n domeniul psihologiei si al neurologiei confirm vechile intuiii privind n12* 179 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE senintatea paradigmei septimale ce reprezint un gen de prag" al percepiei umane: distingem n gam sapte sunete de baz, percepem 7 culori ai spectrului, operm, n general, cu propoziii avnd n medie sapte cuvinte etc. Unii exegei atrag atenia asupra faptului c primul verset din textul ebraic al Bibliei (La nceput Dumnezeu a fcut cerurile si pmntul") are 7 cuvinte! Septoma-nia" si gseste reflectarea si n limb, unde avem numeroase expresii idiomatice con innd cuvntul sapte: a avea (a nu avea) cei sapte ani de acas, a bea (a mnca) ct sapte, a lua sapte piei de pe un om, a umbla pe sapte crri, a fi (a se crede) n al saptelea cer etc.

SARPE: Simbol arhetipal si totalizator, un adevrat model simbolic (imago mundi) n concepiile si n reprezentrile arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: tr ieste n pmnt sau n ap; veninul su are proprietile focului celest sau ale celui htonian, iar n ipostaza sa fantastic de sarpe naripat (balaur, dragon) e legat de stihia vzduhului, n mitologiile lumii apare ca un simbol polimorf, purtnd n sine forele stihiale ale naturii si este socotit animal primordial, ntruchipare a materiei prime si a haosului, n numeroase mituri si legende cosmogonice, creaia lumii ncepe cu uciderea si cioprirea unui monstru ophidian de ctre un zeu sau erou civilizator. Animal ce si primeneste pielea, el este un simbol al renov rii ciclice a naturii: tema uciderii balaurului" iernii, secetei, zgzuirii apelor, morii aparente a naturii etc, o dat cu venirea primverii, o gsim n mitul zeului Ninurta si al sarpelui Asag la sumerieni, n mitul despre Indra si balaurul. Vritra la vechii indieni, n cel al sf. Gheor-ghe si al balaurului n crestinismul popular al Europei. Animal preponderent teluric, nrudit cu ntunericul adncurilor pmntului, sarpele se asociaz cu lumea de dincolo, cu moartea si nvierea, fiind considerat o ncarnare a sufletelor morilor, epi-fanie a strmosilor mitici. Acest mitologem aproape universal l regsim si n credinele daco-romnilor despre sarpele casei, avnd atributele unui Iar domesticus. Sarpele poate fi socotit un arhetip al ambivalen ei specifice tuturor simbolurilor fundamentale si o ilustrare vie a anulrii sau contopirii contrariilor n gndirea arhaic. Forma sa alungit i confer un simbolism falie, dar el este, n acelasi timp, si un pntec" elastic si devorator de aici asocierea lui cu un principiu feminin. Ne-avnd exteriorizate diferen ele de sex, el apare si ca fiin androgin, mbinnd n sine cele dou principii polare si complementare: yang si yin. n simbolica alchimistilor, materia prim e redat prin imaginea unui sarpe sau a lui Mercurius bi-sexuat (C. G. Jung, 1970, 565). Simbolismul sarpelui transgreseaz graniele dintre materie si spirit: ntruchipare a materiei primare, a pmntului si apei, a amestecului dintre elementele naturii, el este, concomitent, si o ncarnare a raiunii supraumane, a Logosului divin sau a inteligenei satanice (funcie pe care o capt sarpele din paradis al mitului biblic). La greci era consacrat Athe-nei, zei a nelepciunii, nscut din capul lui Zeus, patroana artelor si mestesugurilor. n folclorul romnesc este frecvent ntlnit motivul

180 achiziiei limbii psrilor" metafor a cunoasterii absolute, de ctre cel ce mnnc din carnea sarpelui sau de cel cruia sarpele i scuip n gur", lucru ce se ntmpl unor eroi din basm sau legend (T. Papahagi, 463). Adepii sectei gnostice a perailor credeau c Logosul divin e prezent n corpul sarpelui; acesta revine asupra lui nsusi aidoma sarpelui care, prin ncolcire, poate s-si ating sau s-si muste coada. Ouroborosul vechilor indieni sarpele muscndu-si coada, e unul din cele mai cunoscute simboluri ale revenirilor ciclice, ale proceselor dialectice de interdependen dintre cauz si efect. Sarpele mito-poetic ntruchipeaz n sine dialectica binelui si rului universal: monstrii ophidieni sunt aductori de moarte, haos, distruge si potopire, dar tot ei sunt p zitorii comorilor ascunse, ntruchipri zoomorfe ale zeilor si eroilor civilizatori. Ambivalena axiologic a sarpelui e ilustrat prin simbolismul celor doi serpi inversai de pe caduceul lui Hermes ideogram a tuturor polaritilor si anulrilor de contradicii din viaa cosmic, din lumea fizic si din realitatea psihic. Animal sacru aproape n toate religiile arhaice ale lumii, sarpele a lsat o urm adnc n constiina si n memoria inconstient a umanitii. Literatura consacrat acestui simbol arhetipal este tot att de bogat, ca si pletora de semnificaii simbolice pe care ophidianul ori saurianul lumii imaginarului o poart cu sine n istoria culturii si civilizaiei universale. SASE: Numr simbolic ambivalent, rezultat din unirea a dou complexe IVAN EVSEEV formate din 3 (6=3 + 3), ce reprezint concurena dintre bine si ru, dintre Dumnezeu si Satana. E un numr al medierii, e hexameronul biblic: trecerea de la Principiu la Manifestare s-a produs n sase zile ale creaiei. n simbolica formelor geometrice i corespunde hexagonul (steaua lui Solo-mon, scutul lui David), alctuit din dou triunghiuri inversate si suprapuse, simboliznd totalizarea si armonizarea polaritilor lumii. Ca semn al unui echilibru nedefinit, sase poate s apar si ca numr cu preponderen nefast sau malefic. Ca numr nefast, sase apare n cultura maya. Vechii greci l dedicau zeiei Afro-dita, privit ns n latura ei carnal, ca zei a amorului fizic. La primii crestini, multiplul lui sase 666, rezultat din raportarea cifrelor si literelor, l desemna pe Neron, iar, mai trziu, devine simbolul Anticristului. Se mai consider c numrul sase n Biblie este legat de om si de pcatele sau deficienele sale pmntesti: omul si animalele au fost create n a sasea zi; Goliat avea 6 degete si

msura 6 coi; sase lucruri urste Domnul (Prov., 6, 16); sase ani trebuie s roboteasc omul desertciunii; de sase ori se repet n Biblie cuvintele ana-thema blestem", baros povar ", sebeia pctosenie", diaftora corupie" etc. SCHIOP: Se poate lesne observa c muli zei, o serie de semidiviniti si eroi mitologici (Dionysos, Vulcan, Oedip etc.) sunt schiopi. Aceast be-tegeal caracterizeaz mai ales divinitile legate de stihia piric (He-phaistos, Varuna, Tyr, Sf. Ilie etc). Se crede c e vorba de un sacrificiu reprezentnd un pre pltit pentru iniierea n tainele focului si mese181 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE riei de fierar (DSy, 220). Dup ali interprei, acest defect fizic ar fi un avertisment ca s nu se depseasc msura n exercitarea unei puteri magice si un semnal al necesitii n-frnrii si impunerii unei msuri n folosirea stihiei devastatoare a focului (Musu, Forme, 1973, 245). Mai plauzabil ns pare ipoteza dup care apariia n mit sau legend a unui erou claudicant (cum e si cazul personajului Baba-Jaga cu un picior de os din folclorul sclavilor) semnaleaz prezena unei diviniti a morii, a lumii de dincolo, care, iniial, avea nfisarea unui sarpe (D. Lauskin, 1970, 181-201). Asocierea divinitilor tunetului si a focului ceresc cu lipsa unui picior sau cu schioptatul se explic si prin aceea c fulgerul traseaz pe cer o linie sinuoas asimilat n imaginaia poporului cu un sarpe. Dracii sunt schiopi, deoarece se pun n legtur cu focul htonian; acesta din urm se propag pe suprafaa pmntului (de pild, atunci cnd ard ierburile uscate), nu in linie dreapt , ci n zigzag, n orice caz, schiopul, aidoma chiorului sau ciungului, particip la sacralitatea imparului, deoarece numero Deus impari gaudet. Dar clau-dicaiunea poate semnala si un defect spiritual, o pedeaps pentru cei ce se apropie prea mult de gloria si puterea divinitii supreme. Este cazul lui Hephaistos care l nfrunt pe Zeus, aprndu-si mama, sau al biblicului Iacov, cel ce lupt n noapte cu Ingerul-Dumnezeu (Geneza, 32, 2531). SOARECE: n orizontul lumii mi-to-poetice, soarecele apare ca fiin htonian; uneori ns e legat si de cer, fiind adesea mesager al sacrului. Soarecele-donator din cntecele copiilor (Na, soarece, un dinte de os / Si d-mi un dinte de oel!") sau soarecele nzdrvan adjuvant ai eroului din basm, atest

legtura acestui animal cu spiritele strmosilor. De aici rezult si o anumit veneraie, asociat cu frica, fa de soareci si guzgani n culturile tradiionale, precum si practicarea anumitor rituri de mbunare a soarecilor (Frazer, IV, 135). La unele popoare balcanice, bun oar, la srbi, exist chiar o zi n calendarul poporului consacrat acestor vieuitoare, numit Misa subota (Smbta soarecilor"), inut prin nelucrare, n preajma Mosilor de toamn (SMR, 205206). n multe tradi ii culturale, soarecii sunt legai si de cer, de fenomenele meteorologice. Vechii greci erau convinsi c agitaia soarecilor (dansurile" si cntecele" lor) reprezint un semn de ploaie si furtun. Aceste animale erau consacrate lui Apollo, care printre epitetele sale l avea si pe cel de Simphos Soarece", deoarece aprea cnd n ipostaza de protector al roztoarelor, cnd n cea de distrugtor al lor. Motivul metamorfozei femeii n soarece, precum si prezena soarecelui n riturile iniierii feminine (de pild, n riturile de excizie la unele popoare africane) atest legtura soarecelui cu sexul si cu sexualitatea feminin. Ca reflex al prezenei soarecelui n lumea simbolurilor erotice poate fi socotit si adresarea, folosit si astzi: Soricelul meu drag!" n mitologia romneasc, desi acest animal este uneori asociat ariciului (n opera cosmogonic), el nu este blagoslovit de Dumnezeu. Dimpotriv, 182 1 se crede c este fcut din balele Necuratului", ndeplineste ns rolul de animal psihopomp si de prevestitor al vremii (M. Coman, 1986, I, 118 123). Cnd soarecii adun spice, se crede c va fi iarn grea (Fochi, Datini, 241). Ca si la multe popoare din Asia si Europa, se crede, de asemenea, c muli soareci adunai pe cmp vestesc mari nenorociri: foamete, rzboi etc. (Segall, 16). SOBOLAN: Spre deosebire de Europa, unde acest roz tor e asociat parazitismului, avariiei, fricii si activitii clandestine, n Asia el poate fi un animal de bun augur. n Japonia e un simbol al prosperitii, iar n India, mpreun cu soarecele, este vehicolul zeului-elefant Ga-nesha, care e socotit patronul stiinelor, finanelor si negoului. O firav legtur cu bogia o descoperim si n folclorul romnesc: Toi sobolanii vin acas la cel care a furat ceva de la moar" Tipol. Has-deu, 286). IVAN EVSEEV SOIM: E o pasre solar la multe popoare si simbol al curajului n lupt. La vechii egiptieni apare drept ncarnarea zeului Horus fiul lui Osiris si Isis, iniial, divinitate a vntorii, devenit apoi zeul cerului

si ocrotitor al faraonului. Drept pasre solar apare si n mitologia incasilor din Peru. Prezena sa n literatura, iconografia si emblematica Europei se explic, n bun parte, prin prestigiul si rspndirea vntorii cu soimi. n folclorul est-euro-pean, soimul este adesea imaginea voinicului, a flcului candidat la nsurtoare sau a mirelui. Gndirea popular l mai asociaz lupului, deoarece nu poate fi mblnzit total. Pasrea aceasta semea si cuteztoare conoteaz nu numai vitejia si eroismul n lupt, ci si cruzimea, rapacitatea, flosenia. Toate aceste nsusiri reflect aptitudinile vn-toresti" extraordinare ale soimului: el nu si prinde prada la sol, ci o atac n aer si o nvinge graie agerimii si agilitii sale iesite din comun. TATA: Simbol arhetipal care, n interpretarea reprezentanilor psihanalizei, devine sinomul absolut al lui Animus sau Spiritus, cu toat pletora de conotaii ambivalene, specifice unui model absolut, paradigmatic si dominator. Tatl este arhi-simbolul (arhetipul) tuturor figurilor de autoritate: al zeului, al regelui, al profesorului, protectorului, sefului, patronului etc. n raport cu mama, de care se leag afectivitatea, inconstientul, instinctualitatea etc, tatl este factorul de constiin, o ntruchipare a valorilor consfin ite de tradiie, opuse nnoirilor si transformrilor. P. Ricoeur (De Vin-terpretation, Paris, 1966) vorbeste despre potenialitile transcendentale pe care le posed acest simbol al nelepciunii, justiiei si ordinii. Influena sa se nrudeste cu cea atribuit divinitilor supreme, strmosului mitic sau eroului civilizator. Rolul su modelator asupra psihologiei copilului coincide cu tendina spre un ideal, dar aceast fixaie e si semnul unei ngrdiri, al unei stagnri si inhibiii sau al unei castraii (n termeni psihanalitici.'). Raportarea fiului la tat l su, admiraia, amestecat cu ur si gelozie, d nastere la ceea ce se numeste complexul lui Oedip, iar pentru fat reprezint capcana complexului Electrei. 184 TAUR: Cuvntul taur conine n semnificaia sa potenialitile unui adjectiv polisemantic, asociat ideii de for n ipostazele ei uraniene (tunetul, fulgerul, furtuna), terestre (fertilitatea si fecunditatea) sau umane (puterea si impetuozitatea, curajul n lupt si fora instinctuali taii), n vechile credine ale popoarelor lumii, el este un animal totemic, zeu sau daimon al fertilitii, ca mai trziu s devin un animal emblematic cu larg rspndire n heraldica si simbolistica universal. Cultul acestei bovideu, taurolatria, e atestat n vechiul Sumer, n India prearia-n , n Egiptul antic, n Creta minoi-c sau n China mprailor mitici, n vechile religii, taurul este o ncarnare a divinitilor cerului. Zeul

IVAN EVSEEV indian Siva era reprezentat sub nfisarea unui taur roscat, care scotea din grajdurile nopii cirezile de lumini (Lips, 460). La vechii iranieni, o mare r spndire a avut-o cultul zeului Mithra, personificare a soarelui invincibil (Sol Invictus). n cinstea lui erau instituite taiiroboliile, sacrificiile rituale de taur, n sngele crora se scldau cei ce voiau s se iniieze n misterele acestui cult. Nu mai puin cunoscut n istoria culturii este celebrul bou (sau taur) Apis al egiptenilor, ntruchipare zoomorf a lui Osiris, strveche divinitate agrar. Ca nsumare a forelor manifeste ale naturii si ipostaz a zeului suprem, taurul devine, mai trziu, emblem a regalitii. In Sumer, nsemnul caracteristic al regelui era o tiar cu coarne de taur. Capul de bour va deveni stema Moldovei, despre care Dosoftei n Psaltirea n versuri va spune Capuiu celu de bourii, fiar vestit / Semneaz putiare rii neclintit". TEI: Teiul este o podoab preferat a grdinilor publice, a ogrzilor si curilor oamenilor, a strzilor si ulielor din satele si orasele Europei. Statura sa mndr, coroan bogat, frunzele mari si late n form de inim, dar mai ales parfumul florilor sale care nmiresmeaz aerul serilor de var din jurul solstiiului, l-au fcut iubit si venerat de toate popoarele din zona cu clim temperat. Pdurile si plantaiile de tei n floare atrag roiuri de albine harnice care prepar din nectarul su dulce si parfumat mierea curat ca razele soarelui, att de mult apreciat pentru calitile sale aromatice, gustative si terapeutice. Din cele mai vechi timpuri, lemnul de tei a fost materialul preferat din care mesterii populari au confecionat linguri, vase si alte obiecte de uz casnic sau obiecte cu funcii ceremonial-cultice (G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, 404). Aureola poetic pe care o poart teiul, de cele mai multe ori, este o continuare a unui vechi cult precrestin al arborilor sacri. n regiunea Bosniei si Heregovinei, teiul este considerat un copac sfnt si n vechime se socotea un pcat de moarte dac cineva se ncumeta S-1 taie (Srpski mitol. reinik, 195). Sub anumii tei btrni si singuratici se oficiau ceremonii si rituri pgne, iar bolnavii veneau s stea zile n sir n preajma lor, spernd' ntr-o tmduire miraculoas. Ucrainenii, polonezii si cehii credeau c un cpstru sau un fru confecionat din fibr de tei poate fi folosit pentiu prinderea vampirilor, a spiritelor apelor sau altor demoni malefici. James Frazer relateaz c csremisii, o populaie finic din rsritul

Rusiei, l izgoneau pe Satan din locuin e lovind pereii cu o mciuc din lemn de tei '(Creanga, IV, 193). Credinele despre puterile magice ale teiului sunt nregistrate si n aria dacoromn. De ziua Sfntului Gheor-ghe trebuia s pui un fir de tei n coarnele vitelor si la toate instrumentele de lucru dac vrei s nu-i ia vrjitoarele sporul, ori la vaci laptele* (Izvorasul*, 1.923, nr. 1112, 12). n mitologia si n simbolistica popular n care pomii au semnificaii masculine sau feminine, teiul, n opoziie cu stejarul, este mai mult un arbore feminin si matern. Acest lucru e atestat att prin denumirile teiului n diferite limbi, care este de genul feminin (n latin : tilia sau tilium, de unde provine si cuvntul 185 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE romnesc; n slav lipa, n german Linde etc), ct si prin rituri si obiceiuri legate de acest copac. La vechii lituanieni, brbaii aduceau sacrificii stejarului, dedicat zeului cerului Perkunas, iar femeile teiului. In mitologia greac, cei doi soi, Filemon si Baucis, care vor s rmn nedesprii si dincolo de moarte, sunt prefcui de zei n doi arbori crescui mpreun, femeia n tei, iar brbatul n stejar. Creaia eminescian, care a aspirat marile simboluri arhetipale de obrsie popular, ne dezvluie mai multe ipostaze mitico-poetice ale teiului sfnt". Este asociat principiului feminin, fiind ntruchipare sau lcas al znelor din basmele copilriei: Alturi teiul vechi mi se deschise, / Din el iesi o tnr crias, / Pluteau n lacrimi ochii-i plin de soare... (Fiind biet.. .). Alt dat, este ntruchiparea naturii-mam care si revars darurile asupra perechii de ndrgostii: Adormind de armonia / Codrului btut de gnduri, / Flori de tei deasupra noastr / Or s cad rnduri-rnduri" (Dorin). Dar ipostaza poetic cea mai cunoscut a teiului eminescian este cea a arborelui care vegheaz deasupra mormntului poetului, ntruchipnd viaa n care orice sfrsit e un nou nceput: Deasupra-mi teiul sfnt / S-si scuture creanga". TOAMNA: Anotimp al declinului vieii, asociat apusului, trmul spre care se ndreapt soarele obosit n urma cursei sale diurne. Este si anotimpul culesului roadelor, viilor si fermentaiei strugurilor, fiind dedicat, la vechi greci, lui Dionysos. n iconografia calendaristic toamna e reprezentat printr-un iepure, prin ramuri de vi de vie, prin cornul abundenei plin de fructe, printr-un brbat la vrsta maturitii depline purtnd n mn un cos cu struguri si fructe. Ca si celelalte anotimpuri, e pus n raport cu vrsta

oamenilor. n Metamorfoze, Ovidiu i atribuie lui Pitagora urm toarele cuvinte: Ce, nu vedei c si anul se scurge n patru anotimpuri, care seam n cu viaa noastr? Primvar e ca un copil tnr si delicat, hrnit cu lapte fi . .]. Dup primvar anul ajunge n var mai robust si e ca un tnr puternic [...]. Urmeaz toamna fr fervoarea tinereii, domoal, cu pr alb ncepnd s apar la tmple, timp mijlociu ntre tineree si btrnee. Apoi vine btrna iarn, posomort, cu pas tremurat, cu prul alb czut... (p. 413). Melancolia toamnei si muzicalitatea ei trist ncep s fie descoperite de romantici: Doar toamna glas s-i dea frunzisului vested" (Eminescu). Poezia toamnei e continuat apoi de simbolisti. E anotimpul ultimelor bucurii dar si al presimirilor morii la T. Arghezi: Niciodat toamna nu fu mai frumoas / Sufletului nostru bucuros de moarte" (Toamna). Mitul toamnei, ca sfrsit al erotismului slobod din va-r-primvar si nceputul al vieii familiale (toamna e sezonul nunilor!) n poezia popular romneasc, e ntruchipat poetic n legenda Bru-mrelului. TOPOR: n dubla sa calitate de arm strveche de lupt si de instrument pentru tiat si despicat, toporul este simbolul distrugerii, al separrii, vzute ns drept preambul al unei noi ntemeieri si ordini. Este atribut al zeilor fulgerului si emble186 m regal la multe popoare vechi din Asia, Europa si America. Topoarelor vechi de piatr descoperite n pmnt, pn aproape de zilele noastre, oamenii satelor le atribuiau o origine uranian (pietrele fulgerului") si nsusiri fecundatoare. Stenii folosesc topoare de metal (fapt consemnat si n Amintirile din copilrie" a Iui Creang) pentru alungarea fulgerului sau furtunii. Este un obiect apotropaic si de stimulare magic si n riturile de primenire a anului. Prin satele din Bucovina spre Anul Nou, spre Crciun jsi Pasti, gospodarii, cnd se pun la mas, pun picioarele pe topor ca s fie sntosi, tari peste an (Voronca, 575). Un simbolism aparte i se atribuie securei bipene (labris), existent nc de pe vremea civilizaiei minoice; cele dou tisuri simbolizau complementaritatea unor principii opuse: masculin si feminin, cer si pmnt, via si moarte (Eliade, Histoire, I, 148). Ca orice instrument de tiat, toporul este asimilat unui principiu masculin, falie si fecundant, de unde prezena sa n riturile de nunt si n cele ale fertilitii solului. Puterea de penetraie si de desprire a toporului, capacitatea de a scoate

scntei n impactul cu roca dur au fost asociate penetraiei spirituale, deschiderii centrului, iluminrii si iniierii. n aceast calitate, el face parte din inventarul simbolurilor masonice. Securea clului este un instrument al pedepsei, al morii violente ce intervine ca un act justi iar divin sau al abuzului si crimei. n romanul Baltagul" M. Sado-veanu a ref cut n chip artistic o bun parte a simbolismului ancestral specific toporului n civilizaia tradiional romneasc. IVAN EVSEEV TRANDAFIR: Muli botanisti nclin s cread c trandafirul se numr printre primele plante care au fost crescute de om nu n scopuri pur utilitare, ci sub un imbold estetic. Nu ntmpltor, roza a devenit sinonimul frumuseii, fiind cntat de poeii tuturor popoarelor. ntr-o legend din vechea Indie se povesteste c Brahma, ntr-o disput purtat cu Visnu asupra frumuseii florilor, la nceput acord prioritate lotusului. Cnd ns Visnu i arat un trandafir, Brahma e att de ncntat de splendoarea acestei flori, nct e nevoit s recunoasc ntietatea lui Visnu printre zei. Se presupune c patria primitiv de unde ncepe istoria cultivrii trandafirilor ar fi Persia; aici s-a creat si vestitul motiv poetic al privighetorii-mascul, ndrgostit de o roz, iar celebrul poet persan Saadi si scrie nemuritoarea oper nchinat frumuseii si dragostei pe care o intituleaz Golestan (Grdina trandafirilor"). Din Orient, prin intermediul coloniilor grecesti din Asia Mic, trandafirul se rspndeste n Europa, unde simbolismului su iniial i se adug alte sensuri si funcii mito-poetice. Vechii greci n timpul srbtorilor si mpodobeau, cu ghirlande de trandafiri casele, templele, statuile si mesele festive. Ei integreaz aceast floare sistemului lor mitologic, asociind-o cultului unor zei ca Afrodita, Adonis, Eros sau Dionysos, care ntruchipau frumuseea, dragostea si viaa. Cultul trandafirului l vom regsi mai trziu la Roma, unde roza, flos Veneris, cum spune Ovidiu, face parte din paradigma bucuriilor vieii, fiind mereu n vecintatea dragostei, a vinului si poeziei. Mai multe legende 187 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE si mituri grecesti sau romane explic culoarea rosie a trandafirului provenind din sngele Afroditei, al lui Adonis sau al unor nimfe. Cultul trandafirului va fi preluat n Evul mediu, aceast floare devenind un simbol-cheie n tradiia poetic, n mistica crestin si n heraldic. Trandafirul este un simbol al dragostei ardente, atunci cnd floarea e rosie, sau al dragostei pure si elevate, atunci cnd petalele sale sunt

colorate n alb. Roza semnific, totodat, frumuseea si armonia luminii. Este si un simbol solar, semnificnd lumina diurn, nelepciunea si impulsul creator. Floarea vesnic t-/r a lui Bacchus si a Venerei" este si un simbol al nemuririi si al inimii deschise spre cele mai nobile triri si idealuri umane; n crestinism, ea a devenit simbolul Maicii Domnului (Rosa virtnosa) si al lui Isus Hristos (Rosa aurea). JTREI: Numrul trei, ca structur unificatoare, dinamic si productiv, ntruchipat n triada simbolic, traverseaz ntreag lume a imaginarului si se regseste la toate nivelele existenei: fizic, psihic, macrocos-mic si microcosmic. Peste tot, el exprim o ordine perfect, o totalitate organizat si ierarhizat n vederea creaiei. Este semnul principiului masculin (yang), dinamic si fecundator, al cerului n opoziie cu pmntul, al totalitii cosmice (lumea de jos pmntul cerul) si al persoanei (inconstientul constientul supraconstientul). J. Przyluski si G. Dumezil au artat c structurile sociale indoeuropene au la baz un principiu triadic (clasa preoilor, clasa lupttorilor, clasa productori188 lor), reflectat si n modul de organizare a panteonului lor, n miturile ntemeierii unor ri. In filosofia si n mitologia hindus acioneaz principiul Trimurti triada divin suprem, cu cele trei funcii principale sau ipostaze ale fiecrui zeu n parte: Brahma creatorul, Visnu pstrtorul, Civa distrugtorul; sau: Agni Indra Surya. La rndul su, Agni are trei ipostaze: foc, fulger, soare. In crestinism Sf. Treime reprezint fundamentul acestei religii si cea mai complex elaborare filosoficoetic a interaciunii cslor trei centre sau poli ce alc tuiesc Triada Divin, n unitatea si diferenierea lor dialectic: Dumnezeu-Tatl Dumnezeu-Fiul. Sfntul Duh. Numrul trei este cifra ncercrilor de tot felul, a repetrilor menite s asigure reusita unei aciuni: e numrul magic si simbolic al alegerilor din basm si legend. Numrul virtuilor etice fundamentale sau al defectelor, de regul, se reduce la o triad: credina sperana dragostea; adevrul frumosul binele; egalitatea fraternitatea libertatea etc. Triada caracterizeaz orice act creator: creatorul, actul creaiei creatura. Structura fundamental a propoziiei e alctuit din trei componente: subiect predicat obiect (complement). Timpul e mprit n trei secvene: trecut prezent viitor. Exist trei sfere

principale ale lumii: lumea naturii lumea uman lumea divin. Pitagoreicii vorbeau de trei elemente ale omului: corp suflet spirit. Cifra trei apare extrem de frecvent n V. T. si N. T.: 3 porunci scrise pe Tabelele Legii, arhiereii de trei ori cheam numele Domnului, cortui IVAN EVSEEV si templul au trei desprituri; lui Avram i apar trei ngeri (prefigurarea Sf. Treimi). Trei caracterizeaz si viaa lui Isus: trei magi, trei ore a stat pe cruce, a nviat trei mor i, trei cruci pe Golgotha, inscripia de pe cruce n trei limbi etc. n alte coduri simbolice num rului trei i corespund; triunghiul, trifoiul cu trei foi, tridentul, trinacria (peste triplu cu un singur cap), tripedul, fiinele tricefale etc. TREISPREZECE: nc din antichitate e considerat numr de ru augur. Credina aceasta exista la greci si la romani, iar vechii persi nici nu-1 pronunau pe treisprezece, prefernd s zic 12 mai mult cu unul*. Se presupune c aceast co-notaie negativ se datoreaz descompunerii lui 13 n'12 + 1 sau 10 + 3, de unde rezult c este un numr marginal, obinut printr-un adaos la o totalitate echilibrat si, ca atare, 13 semnific dezordinea, rzvrtirea, moartea. La Cina cea de Tain sunt 13 convivi, din care unul (Iuda) se va spnzura n curnd. n superstiiile diferitelor popoare nu e bine s se adune la mas 13 persoane, deoarece se crede c unul (cel care se ridic primul) va muri n decursul unui an. Apocalipsa are 13 capitole. Este ns cifra sacr la popoarele vechi din Mexic, iar la greci (n virtutea unei inversiuni, care acioneaz la trecerea de la un nivel la altul), n lumea zeilor si eroilor, poate fi un numr fast: Zeus este al 13-lea dintre zei, Ulisse al treisprezecelea din grupul care scap de Ciclop. n credinele romnesti e numr nefast si se mai numeste duzina dracului". TRIDENT: Unealt de pescuit primitiv ce a precedat harponului, dar si arm de lupt, tridentul mosteneste simbolismul su tradiional, la care se mai adaug cel propriu numrului trei. Este nsemnul puterii, emblema si arma lui Poseidon zeul mrilor. n iconografia crestin e nsemnul puterii Diavolului si instrument al pedepsei. Dup P. Diel, tridentul e simbolul perversiunii, al tentaiei spre banalizare si al pedepsei cderii n banal. Cei trei dini ai si reprezint trei pulsiuni (sexualitatea, nutriia, spiritualitatea) n forma lor exaltat (p. 147). TRIUNGHI: Figur fundamental n lumea simbolicului geometric, deoarece se crede c restul figurilor se pot mpri n triunghiuri. Preia, aproape n ntregime, simbolismul cifrei trei, semnificnd divinitatea, armonia, proporia. Triunghiul echilateral, de obicei, e nconjurat de raze, iar n mijloc

avnd un ochi e simbolul atotstiinei si providenei dumnezeiesti (V. Aga, 339). n francmasonerie e un simbol fundamental (Delta luminoas, Triunghiul sublim). Triunghiurile suprapuse cu vrfuri inversate (Pecetea lui Solo-mon, Steaua lui David) simbolizeaz armonia contrariilor si sunt embleInele casei lui David, ale Sinagogi' si statului Israel. Triunghiul cu vrful n sus simbolizeaz focul si principiul masculin, iar cu vrful n jos apa si sexul feminin. Acest simbolism al triunghiurilor inversate l aflm si n vechea Indie, precum si la alte popoare vechi; se pare c ele imit dispunerea (forma) pilozitii pubiene la brbat si la femeie. 189 I DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE TUNET: Simbolizeaz o dereglare a ordinii cosmice, o furie si o pedeaps a zeilor cerului, ndreptat spre pmntenii pctosi. Numele zeilor cerului, ai furtunii si fulgerului n panteonul popoarelor indoeu-ropene imit tunetul (Donnars Thorr, Taranis, Perkunas etc). Este simbolul vocii divine: pe Muntele Sinai, Legea i-a fost dat lui Moise ntre tunete; ele au nso it moartea lui Isus si Pogorrea Sfntului Duh. Tunetul este vocea* divinitii ura-niene, iar fulgerul mesajul scris pe cer. Ambele tipuri de semne erau supuse unor descifrri si interpretri profetice, de unde denumirile crilor de divinaie si de semne prevestitoare: Gromovnic(e) < si. gromu tunet". La o serie de popoare primitive, toba este instrumentul sacru ce imit tunetele cerului; folosirea sau atingerea ei e interzis femeilor. TUETUREA: Simbol al fidelitii conjugale. Acest simbolism se datoreaz, n bun parte, unui text din Fiziolog n care se spune c, dup moartea partenerului, ea nu se mpreuneaz cu alt mascul, iar din disperare, tristee si jale nu bea timp de 40 de zile dect din apa ce o tulbur n prealabil. n lirica romneasc e rspndit motivul Amrta turturea" - circulnd sub form de doin n multe regiuni ale rii, cuprins n culegerile lui A. Pann, V. Alecsandri. Se pare c tema aceasta a turturelei, a fidelitii si a tristeii de desprire prin moarte, are un caracter paneuro-pean (P. Caraman, P mnt si ap, 179 204) cu similitudini n poezia persan (Hasdeu, Cucul si turturica la romni si persani, 1877, 301 302). T

AP: Animal demonic i impur, asociat prolificitii, virilitii, sexualitii debordante, luxurii, lubricitii. Apare frecvent ca simbol sau ca atribut al divinit ilor recoltei si vegetaiei: PUSAN la vechii indieni, PERKUNAS la lituanieni, PAN (faun) la greci etc. toate aceste nume provenind din rdcina indoeuropean *pu$ a nflori, a face fertil". l gsim prezent n riturile fertilitii n forma jocului Caprei la romni sau apului la bielorusi, nsoite de colinde de tipul: Unde merge apul / Secara rodeste, / Unde alearg apul / Secara e bogat" (R. Vulcnescu, Mstile, 134). Dionysos era nfisat cu trsturi de ap, ca i membrii suitei sale: Pan, Silvanus, satirii etc. La popoarele nordice, spiritele pdurii au trsturi caprine, fapt explicat de J. Frazer prin nclina ia acestor animale de a se hrni prin pduri cu frunzele, ramurile si coaja copacilor (IV, 6). Tragedia greac i are originea n cntecele si jocurile ce nsoeau alaiul lui Dionysos: tragos ap, capr". A fost folosit ca animal de sacrificiu i de exorcizare a rului. Expresia ap ispitor* si are o surs biblic, fiind legat de un obicei al vechilor evrei: n ziua Ispirii, care se inea n a zecea zi din luna a aptea, marele preot i punea amndou minile pe capul unui ap viu i mrturisea toate nedreptile i pcatele comise de fiii lui Israel, iar dup ce transfera astfel pcatele poporului asupra animalului, l gonea n de ert, la demonul Azazel. n cretinismul Evului Mediu a devenit ntruchiparea diavolului, vehicolul vr jitoarelor n sabaturile lor nocturne. n opoziie cu mielul, este tipul oamenilor ri si brutali. Lubricitatea acestui animal, n concepia popular, vine n contradicie cu barba sa de patriarh; de aceea, cuvntul ap, n multe limbi, este epitetul unui btrn libidinos. Capricornul e un semn zodiacal (21 dec.19 ian.), marcnd nceperea unui ciclu nou (n Extremul Orient e capul zodiacului); adesea e reprezentat ca un ap cu coad de pete, marcnd ambivalena, tendinele inversate, orientate spre via i spre abis. NAR: n lumea imaginarului mitico-poetic, narul e un reprezentant al lumii de jos; crescut n smrcul blilor, prin nclinaia sa de a suge sngele oamenilor si animalelor, e asociat vampirismului fpturilor lumii de dincolo. Exist prerea c celebrul Sfinx din Teba, cruia i-a venit de hac Oedip, nu e altceva dect un nar al malariei (DSy, 653). n mitologia romneasc poate fi metamorfoza unui mprat ce se rzboia cu Soarele (S. FI. Marian, 1903, 313314). Foamea lui de snge e un blestem si o pedeaps a lui Dumnezeu; el este robul dracului", s-a nscut din capul balaurului ucis de Iovan Iorgovan; perturb ordinea cosmic pis-cndu-1 pe taurul care susine lumea n spinare etc. (M. Coman, II, 118 119). Ca orice vietate aparinnd lumii de dincolo, probabil, prin asocierea cu spiritele strmosilor, are si unele conotaii pozitive: apare n basm ca ajutor n zdrvan al eroului solar (Brlea, 1976, 418). ESTURA: eserea pnzei, n societile arhaice si tradiionale, e o ndeletnicire ritual cu semnificaii cosmogonice si cu implicaii asupra destinului oamenilor si asupra plantelor. Arhetipul simbolic al esto-rului-demiurg este pianjenul, iar pnza pe care o ese e simbolul Universului, al lumii manifeste. Pe lng motivaii de ordin social, ncredinarea artei torsului si esutului aproape exclusiv femeilor avea si o ntemeiere mitico-simbolic,

bazat pe analogia cu nasterea, procreaia, zmislirea formelor noi de via. Divinitile feminine ale naturii erau nfisate adesea cu un fus sau o furc n mn; ele prezidau nasterile, derularea zilelor si actelor umane de la nastere si pn ia moarte. Terminologia preluat din 'arta esutului serveste pentru a conota structurile ordinii cosmice si cosmologice (cf. filosofia lui Pla-ton) sau pe cele ale ordinii sociale: cuvintele din grupul lexical a ncepe, a inaugura" (cf. lat. ordior, exordium, primordia, romnescul a urzi) au, la origine, numele opera iei de asezare a firelor urzelii pentru a ncepe o nou estur ( Durnd, 401). Analogia dintre estur (pnz) si lumea manifest si-a gsit reflectarea n ornamentica covoa-relor, chilimurilor, stergarelor, feelor de mas, precum si n folosirea lor ritual. Simbolismul eserii pnzei", ca alegorie a creaiei si renovrii naturii, l descoperim n multe jocuri si dansuri rituale. Torsul si esutul la romni erau nsoite de o mulime de interdicii rituale, iar repartiia lor de-a lungul anului era reglementat prin niste norme stricte. Importana esutului e atestat si de faptul c patroana torctoarelor si estoarelor romnce a devenit Maica-Domnului: Pnza, lucrul pnzei e al Maicii Domnului; Maica Domnului le-a dat oamenilor pnz" (Voronca, 1067). 192 u UMBRA: Simbolismul destul de complex, si contradictoriu al umbrei se datoreaz, n bun parte, polisemiei acestui cuvnt. Ca lips a luminii sau ca poriune din spaiu unde nu ajunge lumina, e un sinonim simbolic, desi usor atenuat, al ntunericului, al sumbrului, al culorii negre, al imperfeciunii, al greselilor comise, al atraciunilor si ameninrilor ascunse etc. (cf. lumini si umbre, omul din umbr). Mai productiv n lumea imaginarului mito-poetic, s-a dovedit a fi umbra ca reflectare a imaginii omului, conturul ntunecat al unei fiine sau al unui lucru proiectat pe o suprafa luminat. n culturile arhaice, aceast umbr a fost interpretat ca dublul persoanei, ca ntruchipare a sufletului desp rit de trup. La indienii Americii de Nord, ca si n multe limbi afro-asiatice, pentru suflet si umbr se foloseste acelasi cuvnt. Umbra, ca un eu" descrnat, imaterial, ca dublul devitalizat, era privit si ca ipostaz a morii ce nsoeste omul si drept moartea, 13 Dicionar de simboluri sl arhetipuri culturale ca atare. Despre nemuritorii" chinezi se credea c ei nu las umbr pe pmnt. n schimb, oamenii muritori

manifestau pentru umbra lor un mare respect si team mistic. La multe popoare funcioneaz interdicia de a clca umbra altuia. Oamenii se temeau de micsorarea umbrei lor; de aceea, una din formele de urare la turcii musulmani era ca umbra s nu se micsoreze, nici s nu se deprteze" (de cineva), iar cea de blestem, era ca omul s nu mai arunce nici o umbr". In aria cultural romneasc, aceast credin n umbr ca dublur a omului, a dat nastere unei profesiuni ciudate a vntorilor de umbre" : ei se ocupau cu m surarea, cu ajutorul unei prjini sau trestiei de stuf, a umbrei oamenilor pe care apoi o vindeau zidarilor pentru a fi ngropat la temelia unei construcii, drept jertf pentru zidire" (Ovidiu Papadima, Neagoe Basarab, Mesterul Manole si vnztorul de umbre", 1980, 201 202). Asocierea umbrei cu moartea, cu lucrurile p193 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE mntesti trectoare, reflectat n adagiul latin Pulvis et umbra su-mus, a fost o tem universal a literaturii; iar motivul umbrei care nsoeste destinul oamenilor e frecvent ntlnit si la scriitorii romni (L. Blaga, T. Arghezi, C. Petrescu). Cnd murim, zice Blaga nu facem dect s ne retragem lin n propria umbr" (Cuvinte pe o stel funerar). UNU: Numrul simbolic al totalitii, al absolutului, al infinitului, al energiei creatoare primordiale, al divinitii supreme, al sintezei, al luminii. E un simbol unificator al contrariilor reconciliate. Este mama tuturor numerelor: admite multiplicarea omogenilor si reducia multiplului la unul. La chinezi, n filoso-fia taoist a lui Lao-tseu, unul este expresia totalit ii si se refer la unitatea primordial, care deja reprezint o etap a creaiunii, cci ea este nscut de un principiu misterios si insesizabil, Tao drum, cale, doctrin". (M. Eliade, Histoire, II, 25). In Egiptul antic, inut* (Unicul) era epitetul zeului Re. n Babilon, zeul cerului Anu era identificat cu Unul Divin. Pitagoreicii considerau unul drept emblem a nelepciunii. Unul simbolizeaz principiul activ si se asociaz lui Dumnezeu, Soarelui, culorii rosii. Este formula imperativului unitii; cuvintele Sf. Augustin Ex plu-ribus unum facere" au devenit ds-viza Statelor Unite ale Amerieii, din anul 1777. n antropologia mistic , unul este si emblema omului vertical. Evoc, de asemenea, starea edenic, unitatea primordial, preexistente dualismului conflictual, polarizrii lumii n valori pozitive si negative.

URIAS: Personaj din mituri, legende si basme, depsind cu mult statura unui om si forele fizice ale acestuia. Exist mai multe variante de asemenea (fiin e fabuloase, ntruchipnd forele stihiale, nemblnzite ale naturii. n multe cosmogonii ale popoarelor lumii se vorbeste despre un urias primordial, simboliznd haosul (Ymir la scandinavi, Purusha la vechii indieni, Tiamat la mesopotamieni etc); din dezmebrarea corpului unui astfel de urias au aprut toate formele de via din natur. Mitologia greac cunoaste generaii de uriasi (giganii, titanii) cu care au trebuit s lupte zeii olimpici pentru instaurarea ordinii cosmice. Exist si mituri ale unor uriasi individuali: mitul uriasului cretan din aram Talos, mitul medieval al evreilor din ghetoul de la Praga despre Golem etc. n folclorul romnesc, unii uriasi se numesc si cpcuni, pe lng trsturile cinesti, ei sunt si antropofagi), sau jidovi: mari, uriasi si uri, cu capul ct hrdul; n-aveau nevoie de poduri peste ap si drumuri regulate, pseau din deal n deal"; uneori, cu trei ochi: doi n frunte si unul la ceaf"; si fceau bordeie n pmnt (Fochi, Datini 176). Amintirea acestor uriasi legendari s-a pstrat n toponimia romneasc (Jidovina, Cetatea Jidovilor, Valea Jidovilor etc). ntotdeauna, uriasii sunt dusmanii oamenilor; ei reprezint umanitatea nemblnzit, neculturalizat. Uriasii mitici semnific tot ce trebuie s nving omul pentru a institui o ordine n socio-cosmos sau n interiorul persoanei, 194 4 supus pericolului invaziei forelor ntunecate ale bestialitii si instinctelor primare. Mitul uriasilor e ntotdeauna un apel la eroismul uman. URS: Datorit faptului c hiberneaz n brlogul su, acest animal apare n religiile vechi drept ntruchipare a divinitii naturii care moare si renaste n fiecare an. In multe tradi ii, ursul se prezint ca erou civilizator, strmos totemic, stpn al lumii de jos, geamn zoomorf al omului, ocupnd un loc intermediar ntre animalitate si umanitate. La multe popoare ale emisferei nordice este rspndit credina c ursul fusese, iniial, om prefcut apoi n animal: El e din om, a gresit nu stiu de ce si Dumnezeu 1-a trimis n pdure s fie urs" (Voronca, 952). Foarte cunoscut este legenda despre ursii care fur femei si apoi convieuiesc cu ele, dnd nastere unor eroi sau regi. Nume ursesti" sau elemente ursesti" descoperim n istoria unor dinastii reale sau fabuloase. Porphyrios crede c numele lui

Zal-inoxis ar veni din zalmos, care nseamn piele de urs". ntemeietorul dinastiei cnejilor Poloniei este Mieszko numele eufemistic al ursului; regele mitic din romanele despre cavalerii Mesei rotunde se numeste Artliur <artos urs". Este considerat strmosul mitic al ainilor din insula Hokkaido. Cultul su este rspndit n America de Nord, precum si la multe triburi si populaii siberiene. n mitologia greac face parte din suita zeiei Artemis, divinitate a lunii si vegetaiei; zeiursoaic este si irlandeza Brigit. PuIVAN EVSEEV ternic, violent, uneori crud si periculos, ursul ieste patronul unor confrerii ini iatice de tineri rzboinici (cf. germ. berserker oamenii n piele de urs"). Pe de alt parte, ursul poate fi mblnzit si dresat, ceea ce i confer un simbolism al forelor elementare ce pot fi dirijate spre bine. Ca animal htonian si lunar, ursul posed virtui apotro-paice, medicale si meteorologice. Strvechiul cult al ursului n spaiul carpato-danubian se manifest si n numrul mare de Zile ale ursului" din calendarul popular (Martinii, Stretenia, Ursea etc). Ursul dresat (Vasilic, Mos-Martin) sau masca ursului se ntlnesc n jocuri-rituri de iarn sau primvar, unde acest animal simbolizeaz puterea, fertilitatea, sntatea, rennoirea ciclurilor naturii. USTUROI: Plant nelipsit din buctria si din alimentaia multor popoare vechi (Egipt, India) si noi; pe lng proprieti curative, mai posed si unele atribute magice. Este folosit ca mijloc de aprare sau izgonire a duhurilor rele. Pe fereastr seara s pui usturoi, c nu se apropie nici un ru, nici o boal" (Voronca, 548). Deja Pliniu nota c usturoiul alung serpii si apr de nebunie. La vechii greci si la romani simpla pronunare a cuvntului usturoi (alium) avea puterea de a feri de deochi si de alunga rul. Tradiiile indiene confer usturoiului o origine sacr. Se spune c el a rsrit dintr-o pictur de amrita (ambrozie divin) pe care Garuda, pasrea mitic, obosit fiind, a lsat-o s cad pe sol. n obiceiurile romnilor, usturoiul se poart la bru sau la plrie de 13* 195 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE Rusalii, ca sa apere de agresiunea roi care apoi e bun de bube, de ielor (Ciausanu, 270), iar n Noap- vrjit si alte bole" (Tipol. Hasdeu, tea Si. Andrei exist obiceiul de a 155). Usturoiul se numr la romni pzi usturoiul": fetele si flcii nu printre plantele cristoforice: Ustudorm toat noaptea stnd sau petre- roiul are cruce n frunte^ (Voronca,

cnd lng un vas umplut cu ustu- 1908, 157). V VACA: n multe mitologii si religii vechi apare ca simbol al fertilitii, al fecunditii si bunstrii, ntruchipnd pmntul hrnitor si zmislitor. De o veneraie deosebit s-a bucurat n Egipt si n vechea Indie. Vechilor egipteni bolta cereasc li se nfisa ca o imens vac avnd corpul ntreg acoperit cu stele. Aceast vac a cerului este zmisli-toarea lui Re. Efigia vacii Ahat (Hathor) purtnd un disc solar ntre coarne era un amulet sacru, despre care se credea c aduce cldur corpurilor mumificate. Vacile erau nchinate zeiei Isis; aceasta era adesea nfisat purtnd coarne de vac pe cap sau chiar ca femeie cu cap de vac. Vaca sacr a Indiei, Vasundhara, era ntruchiparea bogiei pmntului. Vacile albe erau puse n legtur cu focul de sacrificiu. Ele sunt si animale psihopom-pe; muribunzii, nainte de a-si da ultima suflare, se ineau de coada unei vaci aduse anume pentru acest scop; ele duceau carul mortuar, iar vaca neagr era sacrificat pe focul de cremaie mpreun cu cadavrul defunctului. ntr-o serie de limbi indoeuropene cuvntul care desemneaz ugerul vacii nseamn si belsug, fertilitate". Colacul ritual al slavilor de sud (cf. bulg rescul ja~ lovica) si de est (cf. bielorusul koro-vaj), ca semn al belsugului si ca nlocuitor al jertfei animale, este nrudit cu numele vacii, iar printre ornamente are imaginea coarnelor si-a ugerului vacii (V. V. Iva-nov, V. N. Toporov, 1974, 243258). n spaiul cultural romnesc vaca si boul au atributele unor animale sfinte", iar basmele vorbesc despre vaci nscnd Fei-frumosi (R-dulescu-Codin, ngerul, 242). VAL: Valurile se asociaz stihiei legntoare a apei, principiul feminin instabil si pasiv; ele sunt declansate si puse n miscare de o for activ. Desemneaz instabilitatea, nesigurana, vesnica frmntare a vieii, inclusiv a celei sufletesti. Strnite de o furtun puternic, devin agresive, periculoase, 197 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE semnificnd forele incontrolabile ale naturii sau firii omului. Imaginea valurilor care se npustesc nencetat asupra uscatului e folosit adesea ca metafor a pericolelor, atacurilor, nvlirilor ce se abat mereu asupra comunitilor umane. ns valul e trector, de aceea poate fi si simbolul instabilitii si efemerului formelor si lucrurilor n curgerea nencetat a timpului: Vreme trece, vreme vine, / Toate-s

vechi si nou toate; / Ce e ru si ce e bine / Tu te-ntreab si soeoate; / Nu spera si nu ai team; / Ce e val ca valul trece* (M. Eminescu, Goss). VATE: Din cele mai vechi timpuri, vatra este ntruchiparea si sufletul casei, un loc sacru pus sub incidena divinitilor feminine si a strmosilor familiei, neamului, tribului. La greci, sufletul vetrei era Hestia, patroana vestalelor si a tuturor femeilor, deoarece femeile erau cele ce se ngrijeau de meninerea focului. Vatra e legat de foc si de pregtirea hranei si, cn atare, este un centru vital si un adevrat sanctuar, unde se cinsteau zeii, unde se aduceau jertfe nchinate str mosilor pzitori ai casei. O vatr avea nu numai fiecare cas, ci si fiecare asezare, sat sau oras; aici se desfsura viaa religioas, se ineau adunri, judeci, se primeau soli din alt parte etc. n toate culturile tradiionale, sediul strmosilor e legat de vatr; de aceea, ea va juca un rol important n obiceiurile de nastere, de nunt sau de nmormntare. Mireasa, intrnd n casa mirelui, trebuia s mbuneze sufletele strmosilor; ea atingea cu mna ori strngea n brae cuptorul sau arunca n focul vetrei o bucat de pine uns cu miere (S. fi. Marian, Nunta, 643). Vatra si hornul vetrei reprezentau un canal de comunicare ntre oameni si forele supranaturale; din acest motiv, lng vatr, se fceau vrji si farmece, aici se spuneau basme, legende, ghicitori etc. Sacralitatea vetrei e reflectat n numeroase credine ale poporului romn: Vatra e mama noastr , ne hrneste si ne nclzeste*; Cnd te apuci s gri-jesti casa, mai nti vatra s-o ungi*; Cuptorul e p cat s-1 strici . . . Cuptorul se las s1 strice ploile1* (Voronca, 12061207). VNT: n cadrul simbolismului elementelor" si fenomenelor cosmice, vntul apare cu un agent si principiu activ, fecundant si transformator al lumii. n textele sacre este sinonim cu suflul divin, cu spiritul lui Dumnezeu (Ruah) miscndu-se deasupra apelor. n simbolismul hindus, Vyu este ntruchipare a sufletului si a Verbului cosmic, intermediar ntre cer si pmnt, agent purificator, n concepia poporului romn, vntul e sfnt; pe dnsul e p cat s-1 blestemi; vnturile sunt pentru ca s rcoreasc si s cur-easc pmntul* (Voronca 404). Este un simbol al miscrii, vitezei, dinamismului, asociat psrii, calului si gndului. Iueala calului voinicului din basme e cea a vntului sau a gndului (Brlea, Poetica folcloric, 101). Semnific ns si agitaia haotic, nestatornicia, puterea impetuoas fr finalitate precis, desertciunea. E interesant c n mito-poezia romneasc vntul se asociaz dragostei si dorului; despre om se spune: Trupul din lut, / Oasele din piatr , / Ochii din mare, /

298 Frumuseile din soare, / Dragostele din vnt" (Voronca, 415). n diferite sisteme miticosimbolice, vnturile sunt puse n legtur cu punctele cardinale, cu anotimpurile, cu lunile si zilele, fiecare din aceste vnturi avnd o proprie mitologie si o anumit valorificare axiologic. Pn si n imaginarele paradisuri sau insule ale fericiilor sufl totusi si un vnt usor si plcut, identificat cu Zefirul. Aspectele malefice ale vntului, aductor de boli si nebuneal" sunt asociate- unor personaje mitice feminine (vntoasele, vn-toaicele, ielele, volburile). Dar_exij.t si un vnt turbat, _afla_ undeva aproape sau dincolo de cer, bate cu osebire prim vara sau toamna cnd fierbe vinul, cci muli sunt atunci cu cei si grguni n cap" (Tipol. Hasdeu, 143). VSC: Vscul este o plant parazit ce creste pe crengile stejarului, mrului, plopului, slciei sau altor copaci, rmnnd verde (verde-glbuie) n toate anotimpurile. Planta aceasta a generat attea credine, superstiii si mituri, nct celebrul etnolog englez James Frazer i-a dedicat o carte n mai multe volume cu titlul sugestiv Creanga de aur", n diverse tradi ii mito-poetice, vscul apare ca simbol al vieii eterne. Crengii sau fructelor de vsc, mai ales din cel care crestea pe un stejar, li se atribuiau nsusiri magice. Se credea c poate vindeca epilepsia, sterilitatea sau alte boli. Cu ajutorul lui pot fi descoperite comorile si deschise toate lactele, iar butura preparat din el l poate face pe om invizibil. Scriitorii latini, Cezar sau Pliniu cel B trn, amintesc n operele lor de veneraia vscului IV4.N EVSEEV la druizii celi din Galia sau din Insulele Britanice, la care recoltarea acestei plante constituia un ritual sacru. Creanga de vsc era t iat cu un cuit de aur de ctre preoi mbrcai n alb ntr-o noapte cu lun plin. Cu aceast ocazie, erau sacrificai doi tauri albi, iar uneori se practicau si sacrificii umane. Era un dar al cerului, deoarece el nu creste direct din pmnt. Puterea lui era legat de fora si sacralitatea stejarului pe care crestea. Vscul e pus n legtur cu toate forele ceresti. Dup unele credine, el ar fi un produs al tunetului, c ci stejarul pe care creste este copacul cel mai des lovit de tr snet. Simbolismul vscului nu este str in nici de cel al astrului zilei. Poetul latin Vergiliu n poemul s u Eneida" descrie cum Enea, la sfatul Sibillei, obine o creang de vsc (creang de aur") cu care coboar n infern pentru a se ntlni cu umbra tatlui su. Creanga de vsc capt astfel att semnificaia vieii, mai puternice dect moartea, ct si a luminii, capabile s nving puterea ntunericului. VERDE: Culoare a regnului vegetal, verdele simbolizeaz viaa, primvara, tinereea, sperana,

norocul, bucuria, longevitatea, imortalitatea. Produce asupra omului o aciune s calmare si linistire. n opoziie cu rosul masculin, verdele e o culoare feminin, asociat la chinezi principiului yin. Exist o terapeutic a verdelui, asimilat, n plan psihologic, unui regressus ad uterum. n Evul Mediu era culoarea togii medicilor. Se asociaz cunoasterii secrete. n limbajul simbolic al alchimistilor, desemneaz latura fertilitii DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE lucrurilor. Lumina verde are, n general, o semnifica ie ocult. Egiptenii se temeau de pisicile cu ochii verzi si pedepseau cu moartea pe cei ce omorau o asemenea pisic . Piatra verde a smaragdului e folosit pe larg n practicile oculte; este emblema lui Lucifer. Verdele posed si o putere malefic, nocturn; de acest aspect sunt legate probabil si expresiile romnesti: a vedea stele verzi, a i se face verde naintea ochilor, a alerga dup cai verzi pe perei etc. V. Alecsandri, B. P. Has-deu remarcau frecvena cntecelor romnesti care ncep cu Frunz verde*, vznd n asta o trstur etnic specific legat de sentimentul nfririi cu natura. ns G. Cosbuc observ, cu oarecare surprindere, c desi iubeste verdele din natur (frunz verde"), n portul su, n esturi, n mobilierul casei, romnul nu iubeste verdele. Lucru curios!,, (Elementele, 169). n Evul Mediu, verdele si albastrul erau culorile dragostei: verdele nfisa ndrgostirea, albastrul credina. Verdele era, mai ales, culoarea dragostei tinere, plin de ndejde; de aceea, se cuvenea ca un cavaler r tcitor s umble mbrcat n verde (Huizinga, 437). VIDRA:! Dup cum atest numrul considerabil al toponimelor si hidronimelor romnesti, n vechile reprezentri mitico-simbolice, acest animal nrudit cu apele si cu lumea de jos a fost integrat cultului strmosilor si legat de reprezentrile lumii de dincolo. Numele su mprumutat din slav (cf. bg., ser. vidra) este nrudit cu grecescul hidra sarpe de ap*; umbra simbolic a sarpelui mitic s-a proiectat si asupra acestui animal mamifer, care, n Africa si America de Nord, are o valoare ini iatic, patronnd o serie de societi secrete si confrerii de magicieni (D.Sy, 584). Mitologia si folclorul romnesc dezvluie, de asemenea, o seam de valene mitice ale acestui animal carnivor care apare si dispare n chip enigmatic n apele unor ruri si lacuri adnci, n colinde si balade, vidra se prezint ca spirit al apelor si ca donator

mitic, cruia i se mai spune Iud. Locuieste ntr-un hu acvatic, numit Vidrosul, asociat lumii de dincolo sau intrrii pe trmul cellalt, pe care l pzeste, aidoma unui Cerber. Este interesant c numele acestui animal n limbile celtice se traduce prin cine de ap ". n textul cntecelor funerare romnesti, sufletul mortului n drumul su se roag bradului s-1 treac dincolo: Sufletul sttea / Si mi se ruga: Bra-de, brade, / S-mi fii frate, / ntinde, ntinde / Eu s le pot prinde, / Vrfurile tale / S trec peste ele / Marea-n ceia parte / Ce lumea desparte . . ;*. Bradul ns i rspunde: Eu nu-i pot ntinde / Ca s ie poi prinde / Turpinele mele / S treci peste ele / C-n mine puiatu / Vidra ltrtoare, / Oameni pnditoare" (S. FI. Marian, 1882, 107 108). n alte bocete, ea apare ns ca animal psihopomp, legat de pomul sfnt, care permite contactul dintre palierele lumii; ea l conduce pe dalbul pribeag" pe cile ntortocheate ale lumii de dincolo: Seara va-nsera, ,/ Gazd n-ai avea / Sii va mai iesi / Vidra nainte / Ca s te spimnte / S nu te spimni / De sor s-o prinzi / C vidra mai stie / Seama apelor / Si a vadurilor / Si ea mi te-ar tre200 ce / Si mi te-a purta / La izvoare reci / S te rcoresti / Pe mini si pe coate / De fiori de moarte* (Antologie, 1953, voi. I, 183). Dup cum remarc M. Coman, care a ntreprins eforturi laborioase n acest sens, profilul mito-poetic al vidrei n folclorul si n simbolistica romneasc si asteapt o aprofundare hermeneutic (M. Coman, Sora Soarelui, 114). VIESPE: Simbolismul mito-poetic al viespei este legat de elegan a, zveltea si lejeritatea n zbor a acestei insecte, dar si de nepturile sale veninoase, de agresivitatea si insistena atacurilor ei. Figureaz printre simbolurile sufletului. n culturile samanice din Siberia era rspndit credina c sufletul samanului se preface n viespe pentru a ajunge n cer (Mify., II, 264). Sunt r spndite si credinele c sufletele vrjitoarelor iau nfisarea viespei, pentru a provoca ru oamenilor. n bes-tiarul popular romnesc, viespea reprezint imaginea inversat a albinei; aceasta este harnic, cinstit, curat si sfnt, n timp ce prima este lenes, hoa, pctoas, rea. Legendele spun c ea se trage din fiul ma-tricid care a fost blestemat s se prefac ntr-o musc cu ghimpi veninosi* (M. Coman, II, 138). n miturile altor popoare, ea figureaz printre eroii civilizatori. n Rodhezia de Nord este stpna focului, cci ea era cea care 1-a obinut de la Zeu si 1-a adus oamenilor. La unele triburi ale bstinasilor Americii de Sud, ea i nva pe oameni arta olritului, n fabule si n povestile despre animale,

viespile sunt considerate lenese si ludroase, opunndu-se harnicelor albine. n V.T. (Deut, 7, 20; Ionezeu. IVAN EVSEEV i lui DumVIN: La toate popoarele care au cunoscut viticultura, vinul este asociat sngelui si integrat n toate ceremoniile si riturile sacre. Numeroase mrturii din V.T. ne vorbesc de faptul c , la evrei, viticultura ocupa un loc extrem de important. Vinul era colectat n saci de piele sau n vase de lut pstrate ngropate n pmnt; era servit la marile srbtori comunitare si rituri de trecere; reprezenta o ofrand ritual n libaiile dedicate cultului strm^-i -^ cere; reprezenta o ofrand ritual n libaiile dedicate cultului strmosilor. Devine simbolul sngelui Mntuitorului n taina mprtsaniei crestine. E considerat o butur de origine celest, legat de focul uranian, de cunoasterea absolut. Vinul e o butur masculin, creia i se atribuie o putere fecundant si transformatoare. Aceast licoare e menit s aboleasc condiia cotidian a existenei si s ngduie reintegrarea orgiastic si mistic (Durnd, 325). Ca simbol al imortalitii si al vesnicei tinerei, vinul ocup locul central n cultul lui Dionysos (Bachus). La egipteni, Osiris este cel care i-a nvat pe oameni s cultive grul si via de vie. Patroni ai viei de vie si ai vinului sunt divinitile pgne si sfinii cei mai respectai din panteonul diferitelor popoare. Ca surs a extazului mistic, vinul e simbolul transformrii vegetativului ntr-o for spiritual. Desi, dup unii cercettori, religia bahic vine s nlocuiasc la traci si la daci o religie mai veche, bazat pe puterea de incantaie a cuvntului (Tr. Herseni, 1977, 265), de unde si msura lui Deceneu de a strpi viile, n spaiul carpato201 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE danubian vinul si via s-au bucurat de prestigiu sacral. Vinul reprezenta un stimulent si chiar un simbol al inspiraiei poetice, al veseliei, dragostei si adevrului (in vino veritas). Ca orice mare simbol cultural, vinul are si o fa ntunecat; n V.T. se va lega si de limba nereinut", de pierderea minii" si judecata gresit*"' etc. Orgia dionysiac e, n fond, trmul n care Diavolul se ntlneste cu Dumnezeu, iadul cu raiul, pmntul cu cerul, morii cu vii, rul cu binele, urtul cu frumosul, eroarea cu adevrul. . .a (Tr. Her-seni, 1977, 275).

VIOLET: Aceast culoare secundar, rezultat din amestecul rosului cu albastrul, din punctul de vedere al spectrului psihologic aparine gamei cromatice reci, linistitoare; de aceea, este simbolul temperanei, luciditii, reflexivitii. Denot un gen de echilibru dintre cer si pmnt, fiind culoarea mantiei episcopale; semnific nelepciune si responsabilitate pentru credinciosi, dar si supunere, obedien fa de Dumnezeu. Arta Evului Mediu l nfis pe Isus, nainte de supliciul de pe Gol-gotha, mbrcat n violet, simboliznd astfel dubla sa natur: divin (=al-bastru) si pmnteasc (=verde). Probabil c o consecin a unei asemenea interpretri a acestei culori o reprezint violetul doliului (regal). In nuana sa de vnt, este culoarea trecerii autumnale de la via la moarte si, n aceast ipostaz simbolic, apare ca unul din motivele dominante ale liricii lui Bacovia: Amurg de toamn violet. . . / Doi plopi, n fund, apar n siluete: / Apostoli n odjdii violete / Orasul tot e violet" (Amurg violet). Ca trecere de la rosul masculin si agresiv la verdele feminin, este o culoare a involu iei, iar, n simbolistica taoist semnific mblnzirea" sau deplasarea de la yang spre yin. n ritul tantric al aculprii misticosimbolice a yoghinului, camera, unde se petrece acest mister erotic, este luminat n violaceu, deoarece se crede c violetul stimuleaz glandele sexuale ale femeii, n timp ce rosul activeaz potentele erotice ale brbatului (DSy, 1021). VI DE VIE: Se pare c n tradiia paleo-oriental aceast plant a fost identificat cu Arborele Vieii. Semnul sumerian pentru via" era o frunz de vi de vie. La vechii evrei era simbolul a tot ce e frumos, puternic si folositor. Chiar Iahwe e considerat cresctor de vie, iar Istra-elul este via sa. Isus va spune c Eu sunt via de vie cea adevrat si Tatl Meu este lucrtorul" (Ioan, 15, 1). Via de vie e simbolul imor-talitii si, n aceast calitate, figureaz n ornamentica si n iconografia diferitelor popoare. ranul romn acord viei de vie o origine sacr , iar legendele o leag de sngele scurs din rana Mntuitorului: n coast l-au nepat, / Din coast i-au curs / Snge si ap. / Din snge si ap / Via de vie, poam; / Din poam vin, / Sngele Domnului pentru crestini..." (T. Pamfile, 1914, 16). Cultivarea viei este o ndeletnicire nc rcat de sacralitate. n Moldova se spune c trebuie s muncesti via 7 ani, si s nu te superi, nici s njuri, chiar dac te-ai zgria sau tia. Atunci Dumnezeu i iart pcatele, te duci drept n cer" (Voronca, 901). Viei de vie i sunt consacrate cteva srbtori n

calen202 IVAN EVSEEV darul poporului: Sf. Trif (1 februarie, cnd se taie butucii de vie), Armindenul (1 mai, cnd se destup butoaiele cu pelinul de mai), Snziene (24 iunie, cnd se iese cu b utur si mncare n dealurile viilor), Cris-tovul viilor (14 septembrie, nceputul culesului viilor). VRABIE: n multe tradiii culturale, vrabia semnific atasamentul fa de om, iar ciripitul ei e perceput ca plns al omului izgonit. La indienii din America sunt semne ale belsugului. Se pare c semnificaia aceasta o aveau vrbiile si n unele zone ale Europei de Est, deoarece n secolul trecut, la slavii rsriteni, se mai nregistra consumul ritual al vr biilor fripte cu ocazia Srbtorilor de iarn (L. A. TuPceva, 1991, 163179) sau folosirea cenusei provenite de la vrbiile incinerate pentru sporirea rodului cmpurilor, iar bieii din zona Irkutskului si ungeau penisurile cu untur de vrabie n credina c vor deveni brbai adevrai (G. Vinogradov, 1924, 19). La o serie de popoare siberiene figureaz drept ncarnri ale sufletelor strmosilor si sunt prezente n cultele samanice. Ca mesageri ai cerului, apar si n tradiiile chineze. n cultura tradiional romneasc, vrabia a pstrat funciile sale meteorologice. Ele prevestesc ploaie cnd se scald n ap, cnd ciripesc mult pe pom, cnd se scald n praful de pe drumuri sau cnd se scoal dis-de-dimineaa (German, 12). Se asociaz cu neastmprul, lcomia, furtisagul. Totusi, li se admite ca, n anumite ocazii, s adune resturile de la mas, ca semn de ofrand si de ,,mbunare" mpotriva stricciunilor (M. Coman, 1988, II, 75). Tradiia crestin le-a trecut n categoria psrilor necurate". O legend spune c fiind Isus n chinurile de pe cruce, un stol de vrbii ar fi zburat dea-supra-i ciripind: Eviu! Eviu!" Isus le-a blestemat s se nutreasc numai cu sfrmituri si cu gozurile drumului (V. Aga, 364). VULPE: Este unul din principalii protagonisti din basmele despre animale si din fabule, fiind ncarnarea sireteniei, falsitii, prefctoriei, linguselii, egoismului, furtisagului, vicleniei etc. n diverse mitologii ale lumii, de regul, nu este legat de personaje divine de prim rang. (O excep ie, n acest sens, poate fi socotit ipostaza de vulpea lui Dio-nysos si cea de crainic al zei ei orezului, Inari la japonezi). Exist si unele vestigii ale funciei de animal psihopomp, att n Europa, ct si n Asia sau America (DSyr 805.) Foarte rar apare n basmele romnesti ca animal cluzitor si adju-vant al eroului (Sineanu, Basmele, 416). n mitologia amerindian, vulpea joac rolul de trickster. Adesea i se

atribuie nsusiri magice. n basmele chinezesti, dup 100 de ani, ea se transform n vrjitor, iar peste 1 000 de ani, urc n cer devenind Vulpe Cereasc (trei stele din constelaia Scorpionului). n Europa Occidental, ncepnd din sec. al Xl-lea, se ncheag un ciclu epic despre Re-nard (,,Roman de Renart", ,,Reincke-Fuchs"). Exist, de asemenea, un bogat folclor vulpesc" n cluburile si asociaiile vntorilor de vulpi din Anglia. Ambivalena acestui animal n folclorul romnesc e reconstituit de M. Coman, care ns ajunge la concluzia, oarecum neasteptat, c 203 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE vulpea ar ocupa o poziie periferic n mitologia romneasc (186, I, 138143). VULTUR: n Fiziologul de redacie romneasc din 1774 aflm scrise urmtoarele: Leu iaste mprat la toate ceale cu patru picioare, precum iaste vulturul la ceale zbur toare". E simbol solar, uranian, consacrat divinitii supreme a cerului, emblem a puterii imperiale. Pasrea mitic Garuda, din eposul vechii Indii, ve-hicolul lui Visnu si dusman al serpilor, este, la origine, un vultur. Cultul acestei psri n Europa, dup unii cercettori, ncepe n paleoliticul superior (M. Gimbutas, 1989, 81). n basmele si miturile diferitelor popoare, vulturul (pajura) este un intermediar ntre dou lumi, vehiculul sufletului pe lumea de dincolo. Ca emblem a suveranitii si puterii supreme, acest simbol se cristalizeaz n cultura mesopotamian si cea hitit. Este simbolul zeului rzboiului Ninurta. La greci e pasrea lui Zeus, iar la romani a lui Jupiter. Tot n Asia Mic apare si simbolul vulturului bicefal (=rege al regilor); preluat de ctre turcii sel-djucizi, ajunge n Bizan, iar de aici va fi mprumutat de mpraii Austriei si Rusiei. Vulturul e asociat focului si apei. n multe mituri, el aduce focul solar si apa potabil. Numele su latinesc aqvila pare a fi, la origine, un eufemism derivat din aqua ap"; e o pasre a luminii, a iluminrii si rentineririi. n legendele romnesti, el nu mbtrneste niciodat, fiindc atunci cnd ajunge la 30 ani, se duce si se scald n Iordan, rentinerind" (Brlea, MEPR, 273). n heraldic; arhitectur, sculptur simbolizeaz fora, geniul, eroismul; ascensiunea spiritual, victoria. z ZPADA: Aparine fenomenelor uraniene ncrcate de sacralitate din cele mai vechi timpuri ale istoriei. Prin culoarea sa alb imaculat, zpada e un simbol al puritii feciorelnice, al nentinrii trupesti sau sufletesti. Datorit rcelii sale, ce aminteste gheurile si zpezile vesnice, e un simbol al virginitii,

dar si al absenei cldurii si senzualitii, sinonim al frigiditii. Evanescena zpezii, perisabilitatea ei, amintind de vremurile copilriei, ale inocenei fericite a sugerat poetului francez Francois Villon celebrul vers: Mais ou sont Ies neiges d'antant?" (Dar unde sunt zpezile de odinioar?"), devenit alegorie a imposibilitii ntoarcerii clipei fericite. Prin metafora z pezii imaculate este redat strlucirea hainelor Mntuitorului n Schimbarea la fa (Luca, 9. 28). Zpada linistit asternndu-se pe pmnt e privit ca o binecuvntare a cerului, zlog al recoltei viitoare si al sntii oamenilor: Cu apa de neaua ^zpada) de mrisoru se spal fetele preste tot anul spre a se face frumoase si drgstoase" (Mangiuca, Clindariu 1883, martie). Viscolul (Crivul) e personificat n legendele romnesti, iar n literatura cult viforul e una din metaforele cataclismelor istorice. ZECE: Numr simbolic al totalitii, al celebrului Tetraktys pitagoreic, reprezentnd suma primelor patru cifre din sirul zecimal (1 + 2 + 3 + 4). Decada era considerat drept numrul desvrsit care se afl la baza ntregii creaii universale. Fiecare numr al decadei este un principiu. Totul ncepe de la Unul divin; acesta se divide n cupluri sau diade: masculin-feminin, lumin -ntuneric, cerpmnt, yang-yin; triada va include interaciunea dintre cele trei niveluri cosmice (ce-lest-terestruinfernal) si trei . nivele ale vieii omului (fizic-psihic-spiri-tual); baza piramidei Tetraktys-ului o formeaz numrul patru: patru puncte cardinale semnificnd pmntul, patru elemente cosmice (ap205 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE foc-pmnt-aer), patru anotimpuri ale anului. Cifra zece ca simbol al totalit ii se regseste si n Decalog, unde cele zece porunci dumnezeiesti formeaz o unitate (Legea divin). ZI: n toate mitologiile arhaice alternarea zilei si nopii a reprezentat modelul real sau ntruchiparea fenomenologic esenial a opoziiei, valorificate semantic si axiologic, dintre lumin si ntuneric. n majoritatea cazurilor, ziua este intervalul luminii, de la rsritul soarelui pn la asfinitul su. Ca unitate de msur calendaristic, ziua cuprinde cele 24 de ore (ziua si noaptea), dar numrtoarea zilelor se fcea n mod diferit. Dup calendarul actual, nceputul unei noi zile (data) e marcat de miezul nopii. La vechii evrei, ziua se socotea de diminea a pn n dimineaa zilei urmtoare. Romanii calculau ziua ncepnd cu rsritul soarelui; de aceea Iuliu Cezar rmne surprins constatnd c galii calculeaz zilele de nastere si nceputul lunilor si al anilor n asa fel nct noaptea precede zilei" (Bellum

Gallicum, VI, 18) Zilele srbtorilor bisericesti continu tradiiile srbtorilor precrestine ale Europei, care ncepeau la asfinitul soarelui. Ziua e asociat luminii, iar aceast asociere si regseste, pe plan lingvistic, nrudirea dintre cuvintele ce denumesc ziua, lumina si divinitatea: dies zi, dius/divus zeu, diva zei, divum cer etc. Prile zilei (dimineaa, amiaza, seara, noaptea) sunt puse n relaie cu anotimpurile si cu vrstele omului. Din timpuri ndep rtate, exist si o coresponden ntre o zi, o lun si un an (fapt reflectat si n ntocmirea horoscoapelor. Cum timpul nu e uniform, n calendarul poporului, fiecare secven din zi si din noapte are o valorificare proprie, tot asa cum fiecare zi din sptmn se caracterizeaz prin valene miticosimbolice individuale. ZILELE SPTMNII: n culturile tradiionale, timpul nu a fost considerat niciodat uniform, impersonal si strict obiectiv, asa cum este privit el astzi, prin prisma cunostinelor noastre pozitive. Diferitele secvene temporale erau valorificate n mod diferit sub aspect axiologic si ritualistic, pendulnd ntre timp sacru" si timp profan", pur" si impur". n acest sistem mitico-poetic, zilele sptmnii sunt plasate pe coordonatele unui simbolism astral si numeric care l ajut pe omul arhaic s reuneasc timpul si spaiul, microcosmul si macrocosmul ntr-un tot articulat si coerent. Cele 7 zile ale sptmnii au fost subordonate simbolismului numrului 7, care desemna totalitatea cosmic, si puse n legtur cu sistemul planetar. Fiecare din cele 6 zile lucrtoare ale sptmnii era pus n coresponden cu una dintre planetele sistemului solar, iar ziua de duminic asociat cu Soarele, asa cum atest denumirea celei de a 7-a zi n limba german (Sonntag) sau englez (Sunday). Ca si planetele, zilele lucrtoare erau socotite copii ai Soarelui". Legtura lor cu planetele si cu anumii zei tutelari se pstreaz si n limba romn, care a mostenit denumirile lor din latin. Lunea provine din Lunis dies si era dedicat astrului nopii, venerat n credinele si religiile tuturor popoarelor vechi. Marea din Martes dies, era consacrat pla zeului MiercureQ netei Maj merului plasat vine dini ter". Vin chinat gostei si bta, n! prezint unde sab cndva tea zile] form leg s-a odihn sa cosmoj neasc jj poare, zii ite n 1 nificates cu atrif De reg| cele ff Ziua Maro care seara I mareal aceast drum! un lucj avea I lei nep i puit j 206 IVAN EVSEEV ' erat planetei Marte si, respectiv, zeului vegetaiei si al rzboiului. Miercurea din Mercuris dies,

planetei Mercur si zeului tutelar al comerului si stiinelor secrete. Joia, plasat la mijlocul sptmnii, provine din Jovis dies ziua lui Jupi-ter". Vinerea (Vineris dies) era nchinat planetei Venus si zeiei dragostei si frumuseii feminine. Smbta, n latin Sa(m)bata dies, reprezint . un mprumut din ebraic, unde sabat nsemna odihn" si era cndva denumirea celei de a saptea zile din sptmn, n care, conform legendei biblice, ziditorul lumii s-a odihnit dup ce nfptuise opera sa cosmogonic. n mitologia romneasc, ca si n credinele altor popoare, zilele sptmnii erau mprite n faste" si nefaste" si personificate n diviniti de tip feminin cu atribute benefice sau malefice. De regul, sunt socotite zilele rele", cele impare: Marea, Joia, Smbta. Ziua de mari era personificat n Marolea, femeie btrn si urt, care pedepsea femeile ce torceau n seara acelei zile. Se considera c marea sunt trei ceasuri rele"; n aceast zi nu e bine s pornesti la drum si n general s ncepi s faci un lucru nou. Atribute malefice avea si Joimria, personificarea zilei de joi, st pn a ciilor de cnep si a lnei netoarse". Era nchipuit ca o matahal purtnd o gleat de jeratic, un ciocan sau un cleste cu care aplica pedepse corporale femeilor ce nu au ncheiat torsul pn n ziua de Joi Mari din postul prepascal. Desi personificat mai rar, Smbta e privit n popor ca zi nefast si era dedicat morilor. Zilele faste, zile cu noroc erau cele pare: Lunea, Miercurea, Vinerea, personificate si ele avnd chipul unor femei sfinte care se ntlnesc frecvent n basmele noastre. Mai cunoscut dintre ele este Sfnta Vineri, patroana femeilor si stpna peste animale slbatice, n care cu usurin se recunosc trsturile vechii diviniti a pmntului. Pe cercettorii culturii noastre populare i deruteaz adesea faptul c aceeasi zi poate fi considerat cnd fast, cnd nefast. Afirmaia este valabil mai ales pentru ziua de Joi, pentru care exist numeroase tabu-uri; dar e si o zi prielnic petrecerilor, cstoriilor, dragostei. Specialistii n istoria culturii explic aceste oscilaii prin interferena a dou sisteme diferite de numrtoare a zilelor sptmnii. Dup un sistem arhaic popular, sptmna ncepea cu ziua de luni si, ca atare, Lunea, Miercurea si Vinerea erau zile impare, deci nefaste. n sistemul numrtorii bisericesti, sptmna ncepe cu ziua de duminic, cnd zilele pare coincid cu Marea, Joia si Smbta. BIBLIOGRAFIE Aeppli, Ernest, Les reves et leur interpretation, Paris, Payot, 1978.

Aga, Victor (Pr.), Simbolica biblic si crestin. Dicionar enciclopedic (cu istorie, tradiii, legende, folclor), Timisoara, 1935. AI-George, Sergiu, Limb si gndire n cultura indian, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1976. Alecsandri, Vasile, Poezii populare ale romnilor, n Vasile Alecsandri, Opere, voi. III, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1983. Allendy, Rene, Le symbolisme des nombres, Paris, 1948. Aziza, Claude, Olivieri Claude, Sctrik Robert, Dictionnaire des symboles et des themes litteraires, Paris, Fernand Nathan, 1978. Bachelard, Gaston, L'air et les songes, Paris, 1948. Bachelard, Gaston, La terre et les reveries du repos, Paris, 1948. Bachelard, Gaston, La poetique de la reverie, Paris, P.U.F., 1971. Bahtim, Mihail, Probleme de literatur si estetic, Bucuresti, Editura Univers, 1982. Baltrusaitis, Jurgis, Evul mediu fantastic, Bucuresti, Editura Meridiane, 1975. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, Bucuresti, Editura Univers, 1987. Blceanu-Stolnici, C, Anatomistii n cutarea sufletului, Bucuresti, Editura Albatros, 1981. Blsel, T., Cocosul si gina, n Albina", nr. 41, 1898, pp. 13021305. Berciu, Dumitru, Arta traco-getic, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1969. Bernea, Ernest, Cadre ale gndirii populare romnesti, Bucuresti, Editura Cartea Romneasc, 1985. Bernstam, T. A., Ornitomorfnaja simvolika vostocnych slavjan, n Sovetskaja etno-grafija", nr. 1, 1982, pp. 2931. Bibicescu, I. G., Poezii populare din Transilvania, Bucuresti, Editura Minerva, 1970. Bcikov, V. V., Estetica antichitii trzii (secolele II, III), Bucuresti, Editura Meridiane, 1984. Brlea, MEPR=Brlea, Ovidiu, Mic enciclopedie a povestilor romnesti, Bucuresti,. Editura Stiinific si Enciclopedic, 1976. Brlea, Ovidiu, Poetic folcloric, Bucuresti, Editura Univers, 1979. Brlea, Ovidiu, Folclorul romnesc. Momente si sinteze, voi. I, Bucuresti, Editura. Minerva, 1981, voi. II, Bucuresti, Editura Minerva, 1983. Boboc, Nicolae, Motivul premioritic n lumea colindelor, Timisoara, Editura Facla, 1985. Brill, Tony, Legende populare romnesti, Bucuresti, Editura Minerva, 1981. Buhociu, Octavian, Folclorul de iarn. Ziorile si poezia pstoreasc, Bucuresti, Editura Minerva, 1979. Burada, Teodor, Privelisti si datini strmosesti, n Teodor T. Burada, Opere, voi. III Bucuresti, Editura Muzical, 1978, pp. 210224. Butur, Vaier, Etnografia poporului romn, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978. 208 q 14-1 IVAN EVSEEV

Butur, Vaier, Cultura spiritual romneasc, Bucuresti, Editura Minerva, 1992. Caesar, Iulius Caius, Comentarii de bello Gallico. Rzboiul gallic. Rzboiul civil, Bucuresti, Editura Stiinific, 1964. Campbell, Joseph, Les heros aux miile et un visage, Paris, 1978. Candrea, I. A., Iarba fiarelor. Studii de folclor, Bucuresti, Cultura Naional, 1928. Candrea, I. A., Folklorul medical romn comparat. Privire general. Medicin magic, Bucuresti, Casa Scoalelor, 1944. Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Bucuresti, Editura Minerva, 1981, Caraman, Petru, Colindatul la romni, slavi si la alte popoare, Bucuresti, Editura Minerva, 1983. Caraman, Petru, Pmnt si ap. Contribuie etnologic la studiul simbolistica eminesciene, Iasi, Editura Junimea, 1984. Clinescu, G., Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent, Bucuresti, Editura Minerva, 1982. Cheie-Pantea, I., Palingeneza valorilor, Timisoara, Editura Facla, 1982. Chelcea, Ion, Reflexe mitologice cu substrat social si preistoric in cultura popular romneasc, n Revista de filosofie", nr. 3, 1987, pp. 293313. Chi imia, Silvia, Balada Sarpele" n elementele ei de strveche cultur romneasc, n REF, nr. 2, 1979, pp. 185195. Ciausanu, Gh. F., Superstiiile poporului romn n asemnare cu ale altor popoare vechi si nou, Bucuresti, 1914. "V Cirlot, J. E., A Dictionary of Symbols, London, 1962. ^ Coman, Mihai, Izvoare mitice, Bucuresti, Editura Cartea Romneasc, 1980. Coman, Mihai, Sora Soarelui, Bucuresti, Editura Albatros, 1983. Coman, Mihai, Mitologie popular romneasc, I. Vieuitoarele pmntului si ale apei, Bucuresti, Editura Minerva, 1986; II. Vieuitoarele vzduhului, Bucuresti, Editura Minerva, 1988. Comisel, Emilia, Folclorul copiilor. Studiu si antologie, Bucuresti, Editura Muzical,. 1982. Constantinescu, Mircea, Triumful lui Ft-Frumos. O lectur comparat a basmului Tineree fr btrnee si via fr de moarte", Bucuresti, Editura Albatros, 1979. Cornea, Andrei, Mentaliti culturale si forme artistice n epoca romano-bizantin. (300800), Bucuresti, Editura Meridiane, 1984. Cosbuc, George, Elementele literaturii poporale, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986. Cre u, Vasile Tudor, Ethosul folcloric sistem deschis, Timisoara, Editura Facla,. 1980. Daniel, Constantin, Scripta aramaica, I., Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1980. Deac, Mircea, Brncusi surse arhetipale, Iasi, Editura Junimea, 1982. Delumeau, J., Frica n Occident (secolele XIVXVIII). O cetate asediat , voi. III, Bucuresti, Editura Meridiane, 1986.

Densusianu, Ovid, Graiul din ara Haegului, Bucuresti, Socec, 1915. Densusianu, Ovid, Viaa pstoreasc n poezia noastr popular, voi. I, Bucuresti,. Editura Casa Scoalelor, 1922. Densusianu, Ovid, Semantism anterior despririi dialectelor romne, n Dacoroma-nia", voi. II, 1925, pp. 45. DEX = Dicionarul explicativ al limbii romne, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R.j j 1975. r> Diel, Paul, Le symbolisme dans la mythologie grecque, Paris, Payot, 1970. Drogeanu, Paul, Practica fericirii. Fragmente despre srbtoresc, Bucuresti, Editura. Eminescu, 1985. Dumezil, Georges, La religion romaine arha'ique, Paris, Payot, 1966. Durnd, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere n arhetipo logia general, Bucuresti, Editura Univers, 1977. Eliade, Mircea, Comentarii la legenda Mesterului Manole, Bucuresti, Editura Publicom, 1943. 14 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale 209" DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE Eliade, Mircea, Insula Ini Euthanasius, Bucuresti, Editura Fundaiilor Regale, 1943. Eliade, Mircea, La Sacre et le Profane, Paris, GalHmard, 1965. Eliade, Mircea, Mythes, reves et mysteres, Paris, Gallimard, 1972. Eliade, Mircea, Le Yoga. Immortalite et Liberte, Paris, Payot, 1977. Eliade, Mircea, Histoires des croyances et des idees religieuses. I. De Vage de la pierre aux Mysteres d'Eleusis, Paris, Payot, 1976; II. De la Gautama Boudha au triomphe du christianisme. Paris, Payot, 1978. "Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Bucuresti, Editura Univers, 1978. EHade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1980. Eliade, Mircea, Istoria religiilor si culturilor populare", n Anuarul Arhivei de folclor", Cluj, voi. VIIIIX, 1991, pp. 3958. Eminescu, Minai, Literatura popular, Bucuresti, Editura Minerva, 1985. Enciclopedia civilizaiei romane, Bucuresti, Editura Stiinific, 1980. Evseev, Ivan, Cuvnt simbol mit, Timisoara, Editura Facla, 1983. Evseev, Ivan, Simboluri folclorice, Timisoara, Editura Facla, 1987. Evseev, Ivan, Jocuri tradiionale de copii. Rdcini mitico-rituale, Timisoara, Editura Excelsior, 1994. Florescu, Radu, Daicoviciu, Hadrian, Rosu, Lucian, Dicionar enciclopedic de art veche a Romniei, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1980. Fochi, Adrian, Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XlX-lea (Rspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densusianu), Bucuresti, Editura Minerva, 1976. Frazer, J. George, Creanga de aur, voi. IV, Bucuresti, Editura Minerva, 1980. Freidenberg, O. M., Mif i literatura drevnosti, Moscova, 1978.

Freud, Sigmund, Introducere in psihanaliz. Prelegeri de psihanaliz. Psihopatologia vieii cotidiene, Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic, 1980. Freud, Sigmund, Scrieri despre literatur si art, Bucuresti, Editura Univers, 1980. Frncu, Teofil, Candrea, G., Romnii din Munii Apuseni (Moii), Bucuresti, Tipografia Gr. Luis, 1888. Frobenius, Leo, Cultura Africii. (Prolegomena la o teorie a configura iei istorice), voi. III, Bucuresti, Editura Meridiane, 1982. Frobenius, Leo, Paideuma (Schi a unei filosofii a culturii), Bucuresti, Editura Meridiane, 1985. German, Traian, Meteorologie popular (Observri, credine, obiceiuri), Blaj, 1928. Ghinoiu, Ion, Popasuri etnografice romnesti, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1981. Ghinoiu, Ion, Vrstele timpului, Bucuresti, Editura Meridiane, 1988. Ghinoiu, Ion, Zilele sptmnii. Credine si tradiii, n Tradiia Romneasc", nr. 1,1992, pp. 31 33. Ghika, Matila C, Estetica si teoria artei, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1981. Gimbutas, Marija, Civilizaie si cultur (Vestigii preistorice n sud-estul european), Bucuresti, Editura Meridiane, 1989. Girard, Rene, Le bouc emissaire, Grasset, 1982. Giurgiu, Felicia, Motive si structuri poetice, Timisoara, Facla, 1980. Gorovei, Artur, Credine si superstiii, Bucuresti, Editura Socec, 1915. Gorovei, Artur, Descntecele romnilor, Bucuresti, 1931. Gorovei, Artur, Cimiliturile romnilor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972. Gubernatis, A. de, Zoologicul mythology, voi. III, London, 1872. Guenon, Rene, Le symbolisme de la Croix, Paris, 1931. Hasdeu, B. P.,' Etymologicum Magnum Romaniae. Dicionarul limbii istorice si poporane a romnilor. Bucuresti, Stabilimentul grafic Socec &Teclii, t. I, 1887, t II, 1887, t. III, 1893, t. IV, 1896. Hasdeu, B. P., Cucul si turturica la romni si la persiani, n Columna lui Traian", VIII, 1877, pp. 301302. 210 IVAN EVSEEV Herseni, Traian, Forme strvechi de cultur poporan romneasc, Cluj-Napoc, Editura Dacia, 1977. Hesiod, Opere. Nasterea zeilor (Teogonia). Munci si zile. Scutul lui Heracles, Bucuresti, Editura Univers, 1973. Homer, lliada, Traducere de George Murnu, Bucuresti, Editura Univers, 1985. Homer, Odiseea, n romneste de G. Murnu, Bucuresti, ESPLA, 1956. Huizinga, Johan, Homo ludens. ncercare de determinare a elementului ludic al culturii, Bucuresti, Editura Univers, 1977. Iljustrirovannaja polnaja populjarnaja biblejskaja enciklopedija, Trud i izdanie arhimandrita Nikifora,

Moscova, 1851. Ionescu, Anca Irina, Lingvistic si mitologie, Bucuresti, Editura Litera, 1978. Ivanov, V. V., Toporov, V. N., Slavjanskie jazykovye modelirujuscie sistemy, Moscova, 1965. Ivanov, V. V., Toporov, V. N., Issledovanija v oblasti slavjanskich drevnostej, Moscova, 1974. Kalendarnye obycai i obrjady v stranach zarubeznoj Evropy, Moscova, 1978. Kernbach, Victor, Dicionar de mitologie general, Bucuresti, Editura Albatros, 1983. Kernbach, Victor, Mituri eseniale, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1978. Keyserling, Hermann, Analiza spectral a Europei, Iasi, Institutul European, 1993. Kruglyj god. Russkij zemledel 'ceskij kalendar', Moscova, 1991. Jarnik, I. U., Brseanu, A., Doine si strigturi din Ardeal, 1885. Jung, C. G., L'homme et ses symboles, Paris, 1964. Jung, C. G., Psychologie et alchimie, Paris, Buchet-Chastel, 1970. Jung, C. G., 17 noiuni-cheie din vocabularul lui C. G. Jung (Fragmente din Psiho-loghische Tipen, 1921), n Secolul XX", nr. 310/311/312, 1986. Laluette, Claire, Civilizaia Egiptului antic, voi. III, Bucuresti, Editura Meridiane, 1987. Lambrior, AL, Studii de lingvistic si folcloristic, Iasi, Editura Junimea, 1976. Lauskin, D., Baba-Jaga i odnonogie bogi, n voi. Fol'klor i etnografica, Leningrad, 1970, pp. 181201. Leroi-Gourhan, Andre, Gestul si cuvntul, voi. III, Bucuresti, Editura Meridiane, 1983. Levi-Strauss, Claude, Antropologia structural, Bucuresti, Editura Politic, 1978. Lips, Iulius, Obrsia lucrurilor, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1964. Lovinescu, Vasile, Al patrulea hagialc, Bucuresti, Editura Cartea Romneasc, 1981. Lovinescu, Vasile, Creang si Creanga de aur, Bucuresti, Editura Cartea Romneasc, 1983. Mangiuca, Simeon, Clindariu iulian, gregorian si poporal romn cu un comentariu pe anul 1882, Oravia Brasov, 1881. Mangiuca, Simeon, Clindariu iulian, gregorian si poporal romn... pe anul 1883, Oravia Biserica Alb, 1882. Marian, Simion Florea, Ornitologia poporan romn, Cernui, voi. III, 1883. Marian, Simion Florea, Srbtorile la romni. Studiu etnografic, voi. I (Crnilegile), Bucuresti, 1898, voi. II (Presimile), Bucuresti, 1899, voi. III (Cincizecimea), Bucuresti, 1901. Marian, Simion Florea, Nunta la romni. Studiu istorico-etnografic, Bucuresti, 1890. Marian, Simion Florea, nmormntarea la romni. Studiu etnografic, Bucuresti, 1892. Marian, Simion Florea, Insectele n limba, credinele si obiceiurile romnilor. Studiu folcloristic, Bucuresti, 1903. Marian, Simion Florea, Botanica poporan (Capitolul Mtrguna"), n REF, nr. 34, 1988, pp. 114 123. Meletinskij, E. M., Paleoaziatskij mifologiceskij epos. Cikl vorona, Moscova, 1979. Mify, I, 11 = Mify narodov mira, Enciklopedia v dvuch tomaeh, voi. I, Moscova, 1980, voi. II, Moscova, 1982. 14" 211 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE Mihilescu, Dan, Limbajul culorilor si al jormelor, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1980.

Munteanu, Stefan, Stil si expresivitate poetic, Editura Stiinific, Bucuresti, 1972. Muslea, I., Cercetri de' etnografie si de folclor, voi. III, Bucuresti, Editura Mi-nerva, 1971 1972. Muslea, Ion, Brlea, Ovidiu, Tipologia folclorului. Din r spunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu, Bucuresti, Editura Minerva, 1970. Musu, Gheorghe, Din istoria formelor de cultur arhaic, Bucuresti, Editura Stiinific, 1973. Niouli-Voronca, Elena, Datinile si credinele poporului romn adunate si asezate n ordine mitologic, Cernui, 1903. Niculi-Voronca, Elena, Studii de folclor, voi. I, Bucuresti, 1908, voi. II, Cernui, 1912. Novacovici, Emilian, Disertaiuni inute n sedinele publice din cercurile culturale ale plasei Rcsdia, Oravia, 1928. N.T. = Noul Testament. Versiune revizuit, redactat si comentat de Bartolomeu Valeriu Anania, Bucuresti, Editura Institutului Biblic, 1993. Oisteanu, Andrei, Grdina de dincolo. Zoosophia, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980. Oisteanu, Andrei, Reminiscene mitico-rituale n folclorul copiilor, n Folclor literar", voi. VII, Timisoara, 1988, pp. 5180. Oisteanu, Andrei, Mtrguna si alte plante psihotrope, n Revista de istorie si teorie literar", nr.34, 1988, pp. 134136. Otescu, Ioan, Credinele ranului romn despre cer si stele, Bucuresti, Tipografia Carol Gobl, 1907. Ovidius, Metamorfoze, Bucuresti, Editura Stiinific, 1972. Pamfile, Tudor, Srbtorile de var la romni. Studiu etnografic, Bucuresti, Academia Romn, Socec, 1910. Pamfile, Tudor, Srbtorile de toamn si postul Crciunului, Bucuresti, Academia Romn, Socec, 1914. Pamfile, Tudor, Povestea lumii de demult (dup credinele poporului romn), Bucuresti, Socec, 1913. Pamfile, Tudor, Cerul si podoabele lui dup credinele poporului romn, Bucuresti, Academia Romn, Socec, 1915. Pamfile, Tudor, Mitologie romneasc. I. Dusmani si prieteni ai omului, Bucuresti, Academia Romn, Socec, 1916. Papadima, Ovidiu, Literatura popular romn (din istoria si poetica ei), Bucuresti, Editura pentru literatur, 1968. Papadima, Ovidiu, Neagoe Basarab, mesterul Manole si vnztorul de umbre", n voi. Mesterul Manole, Bucuresti, Editura Eminescu, 1980, pp. 201202. Papahagi, Pericle, Megleno-romnii (Studiu etnografico-filologic), n Analele Academiei Romne. Memoriile Seciunii literare", 1903, pp. 1135. Papahagi, Tache, Mic dicionar folkloric, Bucuresti, Editura Minerva, 1979.

Papu, Edgar, Existena romantic. Schi morfologic a romantismului Bucuresti Editura Minerva, 1980. ' Papu, Edgar, Motive literare romnesti, Bucuresti, Editura Eminescu, 1983. Pavelescu, Gheorghe, Mana n folclorul romnesc, Sibiu, 1944. Petrescu, Paul, Arcade n timp, Bucuresti, Editura Eminescu, 1983. Pop, Mihai, Clusul (lectura unui text), n REF, 1975, nr. 1, pp. 15^31. Pop, Mihai, Obiceiuri tradiionale romnesti, Bucuresti, Institutul de cercetri etnologice si dialectologice, 1976. Pop, Mihai, Ruxndoiu, Pavel, Folclor literar romnesc, Bucuresti Editura Didactic si Pedagogic, 1976. Propp, V. I., Russkie agrarnye prazdniki, Leningrad, 1963. Propp, V. I., R dcinile istorice ale basmului fantastic, Bucuresti, Editura Univers, Propp, V. L, Fol'klor i dejstvitel'nost'. Izbrannye statji, Moscova, 1976. 212 IVAN EVSEEV Rduleseu-Codin, C, ngerul romnului (Povesti si legende din folclor), Bucuresti, Socec, 1913. Rdulescu-Codin, C, Mihalache, D., Srbtorile poporului, Bucuresti, Academia Romn, 1909. Rdulescu-Codin, C., Comorile poporului, ediia a Ii-a, Bucuresti, Editura Casa Scoalelor, 1931. Bicoeur, Paul, De l'interpretation, Paris, 1966. Riftin, B. L., Ot mija k romanu, Moscova, 1979. Roque, Marion Angela, La cygogne et la chuette en Castille. Symboles de vie et de mort, n Etimologie frangaise", 1989, nr. 4, pp. 371381. Rusu, Valeriu, Note la Tache Papahagi, Mic dicionar folkloric, Bucuresti, Editura Minerva, 1979, pp. 503540. Russu, I. I., Etnogeneza romnilor. Fondul autohton traco-dac si componenta latinoromanic, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1981. Santarcangeli, Paolo, Cartea labirinturilor. Istoria unui mit si a unui simbol, voi. III, Bucuresti, Editura Meridiane, 1974. Segall, Sal, Din folclorul poporului evreu. Credine, datini, superstiii, Bucuresti, 1927. Simion, Victor, Imagine si legend, Motive animalice n arta evului mediu romnesc, Bucuresti, Editura Meridiane, 1983. Simionescu, Ion, Flora Romniei, Bucuresti, Editura Albatros, 1973. Slavjanskij i balkanskij fol'klor (Obrjad, Tekst), Moscova, 1981. Sperber, D., Le symblisme en generale, Paris, Herman, 1974. Sudnik, J. M., ivijan, T. V., O mifologii Ijaguski, n voi. Baltoslavjanskie issledovanija, Moscova, 1981, pp. 142153. Sineanu, Lazr, Basmele romne in comparaiune cu legendele clasice si cu basmele popoarelor nvecinate si ale tuturor popoarelor romanice, Bucuresti, Editura Minerva, 1978. Seuleanu, Ion, Poezia popular de nunt, Bucuresti, Editura Minerva, 1985. Talos, Ion, Mesterul

Manole (contribuii la studiul unei teme de folclor european), Bucuresti, Editura Minerva, 1973. Teodorescu, G. Dem., Poezii populare romne, Bucuresti, Editura Minerva, 1982. Tocilescu, Gr. G., Materialuri folcloristice, voi. III, Bucuresti, Tipografia Corpului Didactic, 1901. Tohneanu, Gheorghe, Dincolo de cuvnt, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1976. Tonoiu, Vasile, Ontologii arhaice n actualitate, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1989. Toporov, V. N., Baltijskie i slavjanskie nazvanija bozjej korovki (Coccinella sep-tempunctata) v svjazi s rekonstrukciej odnogo iz fragmentov osnovnogo mifa, n voi. Etnolingvisticeskie baltoslavjanskie kontakty v nasto-jascem i proslom, Moscova, 1978. Toporov, V. N., Observaii asupra codului vegetal al mitului esenial, n voi. Semnificaie si comunicare n lumea contemporan, Bucuresti, Editura Politic, 1985, pp. 215223. Todoran, Eugen, Lucian Blaga. Mitul poetic, Timispara, Editura Facla, 1982. Tul'ceva, L. A., Simvolika vorob'ja, n Obrjad i obrjadovyj fol'klor, Moscova, 1991, pp. 163 179. Ursache, Petru, Prolegomene la o estetic a folclorului, Bucuresti, Editura Cartea Romneasc, 1980. Uspenskij, B. A., Filologiceskie razyskanija v oblasti slavjanskich drcvnostej, -Moscova, 1982. Vasmer, Max, Russisches Etymologisches Wb'rterbuch, Heidelberg, 19501958 (trad. n limba rus: Etimologiceskij slovar' russkogo jazyka, voi. IIV, Moscova, 19641972. Viciu, Alexiu, Flori de cmp. Doine, strig turi, bocete, balade, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 197G. 213 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE Vinogradov, G., Russkij detskij kalendar', Irkutsk, 1924. Vinogradova, L. N., Devicji gadanija o zmnuzestve, n voi. Slavjanskij i balkanskij fol'klor, Moscova, 1981. Voronca = Elena Niculi-Voronca, Datinile si credinele poporului romn, adunate si asezate n ordine mitologic, Cernui, 1903. Vuia, Romulus, Studii de etnografie si folclor, Bucuresti, Editura Minerva, 1975. Vulcnescu, Romulus, Mstile populare, Bucuresti, Editura Stiinific, 1970. .Vulcnescu, Romulus, Coloana cerului, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1972. Vulcnescu, Romulus, Mitologie romn, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1987. Welter, Gustave, Les croyances primitives et leurs survivances, Paris, Armnd Colin, 1960. Zanne, Iuliu, Proverbele romnilor, voi. IXXIII, Bucuresti, Socec, 18951912. A -Abracsl Aer Alb Albast Albatr Albie

Albin Alfa s Altar Alun Alunii Ametis Ancori Arap Arat Arc ,; Argint] Arici | Aripii Ascensi Aur Aureo AurotM Bab Baghet Balan Balaur Balen Balt Banchet Barb ...... Barc ....... Barz ....... Btaie ...... ^Butur......" 15 Bt ..... 16 Berbec ........ Bici .. ........ Bijuterie........' Blond ...... !oboteaz....... Bou ...... Boz '............ Brad............. Brazd .......... Brndus ......... 17 Broa. Brezaie ....... Broasc "' sc estoas ... 19 ... 19 .. 20 .. 20 .. 20 . 20 . 20 . 21 . 21 21 21 21 22 22 22 22 23 . 23 24 25 25 25 215 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI

Bronz Buburuz CULTURALE Bujor Buric Busuioc Buturug Caduceu Cale Lactee Cameleon Candelabru Cap Capr Capricorn Car Caracati Carnaval ' Carte Cascad Castel Castitate Catalige Cdere ' Cltorie Clci ..... Cldur........ Cmase Cmil ^Cpcun ^Cprioar Crbune Cine Ceap Cecitate Centaur Centru Cerb Cerber : Cersetor Cheie 216 25 Bufni "....................... 26 26 26 26 27 28 Chihlimbar Chior Chiparos Cicoare Cimitir Cinabru Cinci Ciocan Ciocnitoare Ciocrlie 28 .^Cioar Circumcizie Cires Cium Ciung Ciuperc Ciur Cltit Clepsidr Clovn Coad Coas Cocor Cocos Codobatur" Colibri Coliv Coloan Comoar * Copil Corabie Corb Corn 1 Corn 2 Coroan

... 37 ... 37 ... 38 ... 38 ... 38 .. 38 .. 38 .. 39 .. 39 . . 39 . . 39 . . 40 . 40> . 4 . 40 . 41 . 41 . 41 . 41 . 42 42 43 43 43 44 4545 45 45 46 46 46 46 47 ........................... 47 Cosi Coofan ....................... Covor Craniu ........................... Crap ........................... Crepuscul Crin 47 48 48 49 49 49 49 5 D Deget ... Delfin ... - Demon ... Desert ... Diamant Diavol .. . Diminea Diss ..... Doi '........ Doisprezece Dovleac -Drac ..... Dragon ___ Drum Eclips Elefant Erou Eva Facl Fazan ^Fin . Fntn Felinar . . Fereastr Ferig . , Fier ..... Fierar Fildes Floare .

Fluier Fluture . Fluviu . Foc ___ Frag . E IVAN EVSEEV 50 Frasin . Cristal................................ 50 ^j-^nei Crizantema ........................ 5Q f^. Crocodil ........................... Frunte 51 51 52 52 53 53 54 54 55 55 56 56 56 57 Furc de tors Fulger ...... Fum......... Furnic...... B^urtun aFus ........, G Galben Gsc Gemeni . Ghea . Ghiocel . Grdin Grsime Greiere ., Gri ..... Grindin Gunoi Gur H 58 58 58 59 59 60 60 60 61 61 62 62 63 63 64 Haos ___ Hexagram Hidromel . Horn Hotar ___ Hran Ieder Iepure Inel Inim Insul Izvor

64 64 64 64 65 65 65 66 66 66 68 68 68 69 69 69 70 70 70 7l 71 1< 71 72 73 74 74 74 74 75 76 76 77 77 77 78 78 217 E DICIONAR DE SIMBOLURI Sl ARHETIPURI CULTURALE mbrcminte nclminte nger ntlnire ntoarcere ntuneric Jfi Jar Jfrug 80 80 81 81 82 Mac Magnet Maimu Mam Mamut Man Mandragor Mare Lebd .. ............ Lup 218 83 Mas . 83 Qfasc . Matostat Mazre Mciuc Mgar Mrisor

Mslin Mtur Mn Mei Mele "'" Mesteacn Miere Migdal Minge Mistre Msar Moarte Monstru Morcov Mormnt Munte Musc Narcis Nas ___'_' Nectar 93 -^Negru 93 Nevstuic Nicoval Nimb 94 95 Nimf M N 112 112 113 113 114 114 114 115 !Nisip.............................. 115 Noapte .............................. 115 x^Nod ................................. 116 Nor.................................. 116 Noroi.............................. 117 Nou .............................. 117 ^Nuc ................................. 117 Nuditate ........................... 118 Nufr .............................. 118 Nume................................ 118 Numr............................... 119 O Kfi&ie .............................. 120 Oal .............................. 121 Oaspete ........................... 121. Occident ...........................122 Ochi .............................. 122 Oglind ........................... 123 Opt ................................ 123 Orb.................................. 124 Orhidee ___....................... 124 Orient .............................. 124 Os..............................;;. 125 Ou ................................. 125 P

Palos ______....................... 127 Papagal..........................; 127 Paradis ........................ 128 Par .............................. 128 Parfum........................... 129 ^.Pasre ........................... 129 Pat................................. 130 Patru.............................. 130 Patruzeci ........................... 131 Pdure .............................. 131 Pianjen ........................... 132 "UBifiB?' ........................... 133 _%, Ppus ............................[ _ 133 Pr ................................. 134 Pstor .............................. 134 Ptrat .............................. 135 Pun ........... .................. 135 IVAN EVSEEV ^Pinc .............................. 136 Pelican .............................. 136 Pelin .............................. 137 Perl .............................. 137 Peruzea ........................... 138 Pescrus ........................... 138 Peste .............................. 138 Pester .............................. 139 Piatr .............................. 139 Picior .............................. 140 Pieptene ........................... 141 Piersic ........................... 141 Piper .............................. 141 Piramid........................... 142 ^.Pisic .............................. 142 Pitic .............................. 143 Plant .............................. 143 Plas .............................. 144 Plns .............................. 144 jfPlop.............................. 145 Plug .............................. 146 Plumb .............................. 146 '^Poart].............................. 146 Pod ,................................147 ^ Porc ..............................(^^) Porumbel ........................... 148 Potrniche ........................ 149 Potcoav ........................... 149 Potop .............................. 150 Praf................................. 150 Prag.............................. 150 Prpastie ........................... 151

Primvar ........................ 151 Prin .............................. 151 Privighetoare ..................... 152 Prostituat ........................ 152 Pupz ............................./T52j R Rac ................................. 154 Ramur........................... 154 Miseruce ........................... 155 Rndunic ........................ 155 Rs................................. 156 Rege .............................. 156 219 P VRoat Rodie Romb Rosu Rou Rubin Ruin Salamandr Salcm ^Salcie .^ Sare Sgeat Snge Scarabeu Scar Scaun Sceptru Seoic Scorpie Scorpion-^ 4, Scuipat ^ Secer . Semilun Sfer Sfinx Sicriu Smaragd Smochin Snop j^Soare Soc , 'Somn ~Spic Stlp Stea Stejar Stnc. Strin Strnut Suflet Sut 157 158 Sacal 159 159 159 Sase Schiop . Soarece Sobolan Soim Tat ...... Taur ...... Tei ........ Toamn Topor ..... Trandafir .. Trei ..... Treisprezece Trident / Triunghi . Tunet ___ Turturea ap ____ nar . estur Umbr Unu Urias Urs 173 .^Usturoi 173 174 175 175 Vac

176 Val .. 177 178 U 179 179. 13 181 181 182 [ 183 183 184 184-185 18& 186 187 138 189 189* 189 19 190 191 192 192 193 194 1.94 "T95. 197 197 Vnt 220 199 Vulpe 199 Vultur 200 201 201 Zpad 202 ZeCe 202 Zi .... ''. " . [[ [ 203 Zilele sptmnii IVAN EVSEEV 203 '''''''"' ' 205 206