IVAN EVSEEV DICiONAR DE SIMBOLURI I ARHETIPURI CULTURALE 1VAN EVSEEV DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE EDITURA AMARCORD" TIMISOARA,

1994 0. J Coperta seriei: Emil Grama M45522* Consilier editorial: Ion Nicolae Anghel

CUVNT NAINTE Fa de necesitile culturale ale publicului cititor din zilele noastre, lucrarea de fa , prin proporiile ei modeste si total insuficiente pentru acoperirea zonei att de vaste a imaginarului poetic, poate fi socotit si ca o nemplinire. Ea trebuie ns privit numai ca un experiment

cultural-stiinific si mai ales ca o testare a orizontului de asteptare al lectorului romn de la finele acestui secol si mileniu. Poate ntr-o alt form, acest dicionar trebuia s apar cu peste dou decenii n urm. Amnarea publicrii lucrrii se datoreaz numai n parte autorului ei. Politica editorial din trecutul nu prea ndeprtat s-a caracterizat si prin anumite rezerve, dac nu chiar printr-o atitudine de suspiciune, fa de o sfer ntind a culturii umanitii pus, n acea perioad, sub semnul esoterismului, indiferent dac el venea din sfera asa-ziselor stiine oculte" (printre care se numra alchimia, hermeneutica, psihanaliza si chiar semiotica!), dac aparinea domeniului gndirii teologice sau dac marca unele creaii folclorice sau operele unor mari scriitori si artisti geniali. In categoria semnelor culturale privite cu o anumit circumspecie, amestecat cu team, a nimerit, fr o motivaie prea explicit, si simbolul, suspectat de a fi un inductor potenial de ambiguitate ideologic, misticism si idealism. Datorit vechimii si persistenei sale n cultur, dar mai ales prin multitudinea de semnificaii intelectuale si conotaii afective, ngemnate ntotdeauna n chip paradoxal, simbolul se opunea oricror ncercri de raionalizare"', de ngustare si Simplificare. n societile dominate de imperativele reducionismului si totalitarismurlui ideologic, simbolul este acceptat numai dac din semn polivalent el se transform ntr-o [simpl alegorie, emblem sau nsemn oficializat, srcite de coninut si devenite uniti izocrone si izotopice ale asa-numitelor limbaje de lemn". Or, simbolul autentic e un semn ce rezoneaz n sufletele oamenilor tocmai prin importan a si gravitatea sensurilor sale, ce se refer ntotdeauna la problemele fundamentale ale existen ei. El este semnul ce pstreaz un echilibru optim ntre coninut si expresie, ntre spirit si materie, ntre intelectual si afectiv. Cultura uman a debutat prin simbol si mit. Prin simboluri mostenite din epoci ancestrale, omenirea si-a pstrat unitatea si continuitatea ei spiritual. De la puzderia de semne pur convenionale si arbitrare, acceptate mai ales din raiuni practice, marea si adevrata cultur tinde mereu s se ntoarc la simbolul polivalent, plin de coninut si nzestrat cu mare for sugestiv. Dovad n acest sens ne sunt marile reusite ale creatorilor de literatur, de. Sisteme filosofice sau de opere plastice. Simbolul, nrudit genetic si funcional cu mitul si cu ritualul religios, instituie o lume a imaginarului, adesea infinit mai bogat si mai frumoas dect lumea contingentului imediat, a ontosu-lui dominat de legile necesitii implacabile. Teama de simbol sau anumite rezerve fa de el, manifestate n anumite perioade ale istoriei marcate de ra ionalism exacerbat, de scientism orgo-liols sau de voluntarism reformist, se explic mai ales prin faptul c simbolul n general, iar cel arhetipal n spe, reprezint ntotdeauna o deschidere spre lumea misterului si a numinosului, aflat dincolo de realitile palpabile. n configuraia marilor simboluri ale omenirii deslusim reflexele de lumin cereasc si umbrele imperiului dezordinii, suferinei, ntunericului si ale morii. Purttor al memoriei colective, simbolul a exercitat o puternic si permanent aciune modelatoare asupra societii si individului, fiind un reper moral, etalon axiologic si exemplu n aciune. Aceste caliti sunt proprii mai ales acelor simboluri universale si strvechi pe care C. G. Jung le-a denumit arhetipuri. Condiiei arhetipalitii i corespund cele mai multe din unitile codurilor simbolice prezente n dicionarul nostru, chiar dac prezentarea lor succint si uneori prea schematic nu reuseste s reliefeze n suficient msur acest aspect foarte important. Desi ntrziat cu peste dou decenii, apariia acestei lucrri si are justificarea mai ales n interesul constant al cititorului de astzi pentru literatura consacrat imaginarului mitopoetic. La aceasta se adaug si faptul c prezentul dicionar este, n multe privine, complementar lucrrilor lexicografice mai vechi sau mai recente referitoare la mit si la simbol, publicate n

ara noastr. Spre deosebire de popularele la noi dicionare de mitologie clasic (Anca Balaci, Mic dicionar de mitologie grecoroman, Bucuresti, Editura Stiinific, 1969, ed. a II-a: Mic dicionar de mitologie greac si roman, Bucuresti, Editura Mondero, 1992) sau de mitologie general (George Lzrescu, Dicionar de mitologie, Bucuresti, Editura Ion Creang, 1979; ed. a II-a, Bucuresti, Casa editorial Odeon, 1992), lucrarea noastr nu cuprinde nume proprii de zei, de eroi sau de locuri mitice, exceptnd pe cele ale lui Adam si Eva, devenite, practic, apelative ce desemneaz arhetipuri umane. Numai parial, lucrarea se intersecteaz cu cea mai important oper lexicografic romneasc de mitologie universal pe care o datorm erudiiei si talentului mitologului Victor Kernbach (Dicionar de mitologie general, Bucuresti, Editura Albatros, 1983, ed. a II-a, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1989). Chiar dac este o lucrare de [simbolistic universal, cuprinznd un numr de 500 simboluri si arhetipuri culturale cunoscute n civilizaii diferite, de regul neincluse n operele citate mai sus, dicionarul se refer mereu la modul particular n care s-a relevat si s-a contextualizat simbolul respectiv n tradiia cultural romneasc. In prezentarea acestui aspect autorul a beneficiat din plin de cele mai de seam lucrri aparinnd ntemeietorilor folcloristicii si simbologiei romnesti (D. Cantemir, B. P. Hasdeu, S. Mangiuca, S. FI. Marian, T. Pamfile, G. Cosbuc, Elena Niculi-Voronca s.a.) precum si de contribuiile lexicografice din acest domeniu ilustrate prin Micul dicionar folkloric al lui Tache Papahagi (Bucuresti, Editura Minerva, 1979) si prin Mica enciclopedie a povestilor romnesti a lui Ovidiu Brlea (Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1976). De un mare ajutor ne-au fost si relativ recentele contribuii monografice la studiul mitologiei autohtone: Romulus Vulcnescu, Mitologie romn (Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1987) si Mihai Coman (Mitologie romneasc. I. Vieuitoarele pmntului si ale apei, Bucuresti, Editura Minerva, 1986; II. Vieuitoarele vzduhului, Bucuresti, Editura Minerva, 1988). Componenta mitologic a [sensului simbolurilor e prezent n majoritatea articolelor din dicionar, fiind nsoit n mod constant si de o referire scurt la modul n care simbolul arhaic a fost asimilat, reinterpretat si mbogit n cultura crestin. n aceast privin, de un mare ajutor ne-a fost o lucrare original aparinnd unui modest dar luminat paroh rural din Banat, care a reusit s publice n perioada interbelic un dicionar de simboluri religioase. E vorba de preotul Victor Aga si a sa Simbolic biblic si crestin. Dicionar enciclopedic (cu istorie, tradiii, legende, folclor), Timisoara, 1935. Autorul reuseste s rennoade legturile dintre simbolurile crestine si arhetipurile sau corespondentele lor din cultura popular, adesea neglijate de reprezentanii stiinelor teologice sau de ctre savanii de orientare laic. In cadrul tratrii aspectului universal al semnificaiei simbolurilor din cuprinsul dicionarului am apelat n mod frecvent la informaia coplesitoare coninut n cea mai notorie si cea mai reprezentativ lucrare din acest domeniu pe plan mondial: Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles. Mythes, reves, coutum.es, gestes, form.es, figures, couleurs, nombres (Paris, Robert Laffont/Jupiter,

Edition revue et augmentee, 1982). Departe de noi gndul c am putut s atingem mcar parial performanele acestei cri de referin, la care au trudit specialisti din mai multe ri reprezentnd arii culturale foarte ndeprtate. Pe ct ne-a fost n putin, am cutat s oferim, cititorului romn nu doar o simpl descriere [sincron sau comparativ a semnificaiilor simbolului, ci s cutm a deslusi motivaiile ontologice, psihologice si cultural-istorice ale apariiei si funcionrii demnelor simbolice. n felul acesta, considerm c am mplinit, fie si numai parial, vocaia si menirea oricrui dascl: aceea de a fi ghid si pstor al tnrului cititor, dornic s ptrund n lumea att de fascinant, plin de surprize si foarte complex a formelor simbolice. Ne-am strduit s nu neglijm, n limitele spaiului tipografic acordat, nici prezentarea modului n care marile simboluri si arhetipuri au rodit si au cptat o via nou n operele adevrailor maestri ai cuvntului, penelului sau daltei, desi acest dicionar nu este nicidecum unul de motive si teme literare aidoma cunoscutei lucrri franceze avnd o larg circulaie si la noi in ar (Dictionnaire des symboles et des themes litteraires de Claude Aziza, Claude Olivieri, Robert Sctrik, Paris, Fernand Nathan, 1978). Neajunsurile prezentului dicionar, pe care le simte poate cel mai bine autorul su, ca si deficienele ce le vor remarca, probabil, si cititorii si cei mai ngduitori, vor putea servi unei critici de specialitate menit s ncurajeze elaborarea unor lucrri mai reusite, att de trebuincioase culturii romnesti prezente si viitoare. Autorul ! LISTA ABREVIERILOR alb. = albanez Antol., 1953=Antologie de literatur popular, voi. III, Bucuresti, Editura Academiei R.P.R., 1953. Antol., 1980 = Antologie de liric popular romneasc, Bucuresti, Editura Minerva, 1980. ap. apostol aram. = aramaic arom. = aromn BER = Gaston Bachelard, L'eau et Ies reves, essai sur l'imagination de la matiere, Paris, 1942. bg. = bulgar cap. = capitol cea. = circa cf. = confer, compar dr. = doctor DSy = Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Mythes, reves, coutumes, gestes, formes, jigures, couleurs, nombres, Edition revue et augmentee,

Paris, Robert Laffonti'Jupiter, 1982. DSTL = Claude Aziza, Claude Olivieri, Robert Sctrik, Dictionnaire des symboles et des themes litteraires, Paris, Fernand Nathan, 1978. ebr. = ebraic ELIT=Mircea Eliade, Trite d'histoire des religios, Paris, 1949. e. n.^era noastr engl. = englez etim. = etimologic ev. s evanghelist fr. = francez Fried. = Dr. Mathias Friedwagner, Rumnische Volkslieder aus der Bukovina, Bnd I, Wurzburg, 1940. germ. = german gr. = grec, grecesc ibid. = ibidem, tot acolo 10 IVAN EVSEEV ind. e. = indoeuropean irl.=irlandez isl. = islandez lat. = latin lb. = limb lit. = lituanian MEPR = Ovidiu Brlea, Mic enciclopedie a povestilor romnesti, Bucuresti, Editura Stiinific si Enciclopedic, 1976. N. T. = Noul Testament op. cit. = oper citat pr. = preot sec. = secol Sf. = sfnt si. v. = slav vechi SMR=Srpski mitol. recnik (Dic ionar mitologic srb) = S. Kulisic, P. 2. Petrovic, N. Pantelic, Srpski mitoloski recnik, Belgrad, 1970. srbcr. = srbocroat s. a. = si alii/altele s. u. = si urmtoarea/urmtoarele (pagin/pagini) te. == turcesc Trans. = Transilvania voi. = volum V. T. = Vechiul Testament A A: Prima liter din alfabetul latin; simbolizeaz nceputul, tot asa cum litera Z semnific sfrsitul. De Za a la z nseamn de la un capt la altul; de la nceput pn la sfrsit. ABRACADABRA formul magic si talisman al gnosticilor. S-a folosit n Evul mediu cu scopuri apo-tropaice si tmduitoare. Cuvntul scris n siruri orizontale, cu suprimarea unei litere, d nastere la siruri verticale n care apare acelasi cuvnt, provenit din vechea ebraic abreg ad hbra ndreapt fulgerul spre moarte"; se citeste de jos n sus: ABRACADABRA ABRACADABR ABRACADAB ABRACADA ABRACAD ABRACA ABRAC ABRA ABR AB A ADAM < ebr. dm om; fcut din lut". n V. T. e primul om creat de Dumnezeu din lut, dup chipul si

asemnarea sa, n ziua a sasea a Creaiei si responsabil pentru toate liniile ce descind din el. Adam simbolizeaz pcatul originar, abuzul absurd al libertii. Izgonirea din rai este semnul pedepsei pentru cei ce ndrznesc s se identifice cu Dumnezeu. E, n acelasi timp, prototipul lui Isus Adam cel Nou (1 Cor, 15.22). AER: Cel de al patrulea element esen ial al vieii din vechile cosmogonii ale lumii (al turi de ap, foc, pmnt). Se asociaz stihiei pure si purificatoare, miscrii permanente, vitezei (iute ca vntul), suflului vieii, nlimilor cerului, luminii astrale, libertii, principiului masculin activ si fecundator. Shu, divinitatea aerului la vechii egipteni, era privit ca un principiu energetic; el naste sau desparte cerul si pmntul, contribuie la zmislirea diferitelor forme de via. Aceeasi importan e1 acordat 13 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE aerului si miscrilor sale n_ rgitoloj gia vedic~TirrrJe~~crea""universului e legitaTcte suflarea lui Brahma. Mitologicul Vayu^'^eTI^onflcarea"'_aHru-"" rscare, l^enTrcat cu sufTuI~ i din af'Tn uTiisuIui primordial Purusha, care au ap rut diverse forme ale vieii cosmice, sau omologat cu Indra zeul cerului si al rzboiului. Aerul (eterul) ocup un loc important n mitologia si n cugetarea filosofic a vechilor greci; la presocratici (Eude-miu, Anaximene) e__cQnsidera.......adevrata matrice_ajvieii ..siponeipm a.Sxr~ EHrroogia cuvintelor din grupul suflet" sau inteligen " (gr. anemos sau psyche, ebr. ruah, v. si. duhu) atest legtura lor cu suflare, aer". Eterul e simbolul materiei subtile, spiritualizate si libere. In lumea imaginarului scrie G. Bache-lard epitetul cel mai apropiat de substantivul aer este liber" (L'air et Ies songes, 15). Puritatea, limpezimea si transparena aerului nu sunt privite ca un gol glacial; aexul_~-lia_y^ !i5l_iLl JuE9liyi^m?c^u al vibraiei sunetelor si culorilor, al~eTevaier~Si purificrii. PTana"yma metoda respiraiei otale a yoghinilor, e o disciplin a purificrii totale. Gestul involuntar de suflare pentru a ndeprta o impuritate sau a alina o durere avea cndva o valoare magic , fiind folosit pentru izgonirea duhurilor rele. AeruLe..Q: siihie a oborului,..... ^e.jrjssi Substana schemei ascensionale" (G. Durnd, 218), e mediul ""rnjcare--ajl_loc.actele subiime~srTri-' gice ale Icarilor tuturor timpurilor. Ambivalena stihiei

aerului devine" pregnant n momentul n care lum n considerare miscrile si dislocrile sale intense, manifestate sub forma vnturilor puternice^__a_._jriiacelor_,. -fiirtunIoF^ruraganelor, ce sunt puse^ de regul, sub incidena unor diviniti teribile sau a unor spirite malefice (ciclopi, titani etc). ALB: Aceast culoare desemneaz cnd absena, cnd suma tuturor culorilor. De aceea, se asociaz vieii diurne, luminii, divinitii, revelaiei, puritii (albul virginal), dar si vidului, morii (este culoare spectre-lor din lumea de dincolo si a doliului la multe popoare). n folclorul romnesc, n forma sa derivat dalb (florile dalbe), e asociat frumuseii fr seamn, puritii si gingsiei. ALBASTRU: Este culoarea simbolic a infinitului, cerului, perfeciunii, absolutului, lumii spirituale, idealului, dragostei platonice. Este si culoarea psrii, fericirii, florii visurilor si aspiraiilor romantice n literatura multor popoare. Rece si inaccesibil, albastrul e culoarea deprtrii de lumea real si de via (necropolele egiptene erau acoperite cu albastru). Sub aspectul ei tandru este o culoare feminin. ALBATROS: Acest zburtor oceanic, datorit unor convenii literare (Baudelaire, Fleurs du Mal), este simbolul unui geniu nerecunoscut, al nsingurrii omului superior printre cei mediocri, dar si al eroului rzvrtit, angajat n marile prefaceri si revoluii sociale (cf. Gorki, Cntecul Vestitorului furtunii). ALBIE: Vasul din lemn folosit la frmntatul pinii sau la splatul rufelor si copiilor (covat, scald); n simbolistica popular, inclusiv cea romneasc, este asociat principiului matern, regenerrii, matricei roditoare, Tecundittii. Este si leagnul 14 IVAN EVSEEV copiilor n unele gospodrii rnesti (stimuleaz cresterea aidoma dospirii aluatului!); l gsim prezent si n diferite rituri de trecere (nastere, botez, nunt etc). ALBIN: Aceast goang" aductoare de miere e considerat la multe popoare sfnt" si un fel de totem sau divinitate zoomorf, solar si piric. Simbolizeaz hrnicia, truda, viaa comunitar (roiul de albine), regalitatea, nelepciunea, nemurirea sau renasterea, inteligena, elo-cina, poezia, justiia (are ac de mpuns!), n foarte multe tradiii culturale, inclusiv la romni, e ncarnarea sufletului celor drepi: Albine cnd visezi sunt suflete, cer de poman" (Voronca, 1176). ALFA si OMEGA Prima si ultima liter din alfabetul grecesc; nseamn nceputul si sfrsitul tuturor lucrurilor, limitele extreme ale totalitii spaio-temporale. n crestinism e simbolul vesniciei si al lui

Dumnezeu. Eu sunt Alfa si Omega, zise Domnul Dumnezeu, Cel-Ce Este, Cel-Ce-Era si CelCe-Vine, Atotii-torul" (Apocalipsa lui loan, 1.8). ALTAE < lat. altarium, derivat, la rndul s u, din adj. altum nalt", deoarece altarele p gne erau, de regul, ridicturi de piatr pe care se aduceau jertfe zeilor. n crestinism este masa de cult pe care se oficiaz liturghia, precum si ncperea bisericii n care se afl aceasta sau (n bis. catolice) pies monumental pictat sau sculptat cu imagini de cult si care simbolizeaz prezena lui Dumnezeu. Reproduce n miniatur ansamblul templului si al universului. Este~Iocul de condensare maxim a sacrului. Reuneste n sine simbolismul centrului si al vetrei. ALUN: Este considerat la multe popoare ale Europei nordice si centrale arbore magic, prezent n vrji, descntece. Vrgua magicienilor e de alun, iar n folclorul romnesc alunul e denumit nasul sarpelui"; cu el se alungau serpii, norii de ploaie si grindin. Fructul alunului (alun) simbolizeaz oul cosmic, smburele vieii, fructul nelepciunii si al cunoasterii. ALUNI: Aceast mic excrescen pigmentat pe piele (numele deriv din alun) a preluat o parte a semnificaiilor magico-simbolice ale fructului respectiv; la romni, alu-nele-s semne de mare noroc, si de aceea s nu tai prul de pe ele c pierzi norocul" (A. Gorovei, 1916, 5). Prezena alunei pe o anumit parte a corpului, mai ales la femei, poate avea semnifica ii speciale: pe obrazul drept via sentimental bogat, pe cel stng succes, pe pieptul drept nestatornicie, pe cel stng generozitate etc. AMETIST: Piatr semipreioas, varietate violet de cuar; numele acestei pietre de culoarea vinului este de origine greac si nseamn treaz, nebeat" (pe baza presupunerii c are puterea de a preveni beia). Este piatra purtat de episcopi, ca pstori ai sufletelor, care trebuie s vegheze mpotriva oricrei beii, inclusiv a celei spirituale. n crestinism, datorit faptului c, privit din trei pri diferite, ametistul si schimb culoarea, este si simbolul Sf. Treimi: purpuriul simbolul Tatlui, violetul 15 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE simbolul smereniei si umilinei (Dumnezeu Fiul), trandafiriul simbolul iubirii (Si Duh). ANCORA: Pies grea de metal cu cu dou sau mai multe brae (terminate cu gheare), care ine n loc o nav, este simbolul siguranei, fermitii, fidelitii si speranei. In crestinism este simbolul legturii cu Isus Hristos si nsemnul (insigniul) Sf. Nicolae.

ANDROGIN: Fiin fabuloas din mitologia greac, jumtate brbat si jumtate femeie. Dup Platon (Banchetul"), scindarea celor dou jumti ar fi dus la apariia dragostei ca atracie reciproc si ca tendin de reunificare a lor. Este simbolul nediferenierii originare, al ambivalenei, armonizrii si contopirii contrariilor (coincidenia opposito-rum), totalitii, autarhiei, plenitudinii, al (bi-)unitii divine. AP: Unul din cele 4 elemente eseniale din care s-a creat universul n miturile cosmogonice ale popoarelor lumii. Simbol al materiei prime, al stihiei regener rii si al izvorului vieii. Este un simbol ambiva-lent: substana primordial din care iau nastere toate formele si n care ele revin prin regresiune. Basmele noastre vorbesc de apa vie si apa moart. E stihie purificatoare (apa lustral ). Este asociat principiului feminin, matern si lunar, inconstientului, tenebrelor psihismului feminin, inconstientului, adncurilor psihismului uman. E arhetipul tuturor leg turilor; e liant universal, dar si un element care separ si dizolv. E un simbol al inconstanei si perisabili16 taii formelor si al scurgerii nencetate a timpului. Se opune focului masculin si lumii minerale (Apa trece si pietrele rmn"). ARAP: (Harap) <tc. arab, n simbolistica popular , prin extensiunea sensului, nseamn negru, om cu pielea si prul de culoare nchis; este un personaj de basm (Harap Alb) sau clin alaiurile mascailor. La romni, ca si la o serie de popoare balcanice (srbi, bulgari), este simbolul demonului de pe lumea cealalt, ntruchipare a strmosului mitic, adesea substituit diavolului, nlocuind o str veche divinitate htonian. ARAT: Ca si semnatul, este un act sacru, asociat fecundrii pmntului, n care plugul are o semnificaie falic, iar pmntul (cmpul, brazda) e asociat trupului feminin. Simbolismul ancestral al aratului a fost meninut ntr-o seam de obiceiuri si datini populare, precum Plugusorul, Tragerea primei brazde, Iesitul la plug (Pornirea plugului, Tnjaua. s.a.j. ARC: Aceast arm strveche de rzboi si de vntoare e o emblem regal si un atribut al divinitilor solare. Este un instrument al rzbunrii ceresti, sgeata fiind identificat cu fulgerul si cu razele soarelui. Arcul si tragerea cu arcul semnific o tensiune dinamizant si, totodat, locul de unde pornesc dorinele noastre. Zeii dragostei (Amor la greci, Kama la vechii indieni) sunt arcasi. Tragerea cu

arcul e si un simbol al fecundrii spirituale, al elevaiei, al destinului hrzit de zei si prob a calitilor fizice sau psihice ale eroilor. Arcul mai simboliIVAN EVSEEV zeaz organele genitale feminine, iar sgeata e un simbol phalic; unirea lor hierogamia cerului-tat si a pmntului-mam. /ARGINT Metal preios asociat principiului feminin, lunar si acvatic. E simbolul puritii (S rmi curat, luminat ca argintul strecurat"), n simbolica crestin, el reprezint nelepciunea divin. Se mai asociaz elocinei, cunoasterii, btrneii, comerului, dar si lurii de mit si nselciunii {Iuda 1-a vndut pe Isus pentru 30 de argini!). ARICI: n mitologiile multor popoare ale Asiei Centrale si ale unor popoare indo-europene, inclusiv la daco-romni, este un erou civilizator si animal cosmogonic (fctor de cosmos, demiurg). n legendele romnesti despre urzirea pmntului", el particip mai ales la corectarea unor erori ale Frtatului si inspir aciunile Nefrtatuui (El l sftuieste pe dracul s fac muni, dealuri, vi, lacuri si izvoare). Este un animal htonian, dar si cu atribute ignee si solare (datorit epilor si). n vechea cultur preindoeuropean a Europei era un simbol al uterului feminin, ca metonimie a Marii Zei e zmislitoare. ARIP: Este o metonimie a zborului, elevaiei, rapiditii, usurinei, imponderabilitii, transcende-rii realului, nzuinei spre ideal. ngerii, ca simboluri ale fiin elor spiritualizate, poart aripi. Aripile mai semnific si eliberarea, victoria, inspiraia poetic. Aripile de cear (cf. Icar) sau aripile unor animale nocturne (liliacul) semnific si cderea sau imaginaia pervers. ASCENSIUNE: Miscarea de jos n sus, fie c e urcarea unui munte, urcarea treptelor unui templu, ridicarea n aer etc, reprezint o elevaie spiritual, o depsire a condiiei terestre, o miscare de sfinenie si de autodepsire, o apropiere de valorile absolute ale cerului. AUR: Metal preios de culoare galben strlucitoare; e simbol solar si ntruchipare a perfeciunii, regalitii si divinitii. Se asociaz imorta-litii, cunoasterii, inteligenei cosmice active. I se atribuie proprieti apotropaice xsi tmduitoare. E simbolul norocului, bogiei, puterii, fericirii (Epoca de aur); poart ns si pecetea ambivalenei specifice marilor simboluri si arhetipuri: sub form de moned, el semnific perversiunea, exaltarea impur a dorinelor, cupiditatea (complexul lui Mi-das sau al lui Harpagon), vanitatea si idolatria (Vielul de aur).

AUREOL: Cercul luminos, nimbul strlucitor de culoarea aurului nconjoar capul (iar uneori si ntregul corp) al unor fiine de origine divin. Semnific sanctitatea, sacrali-tatea, regalitatea, esena solar, originea supraterestr. Aureola eliptic (nimbul, diskosul, gloriola), n forma unui disc, semicerc sau ptrat, n crestinism, e un insigniu al sfinilor si semnific lumina spiritual, strlucirea luminii dumnezeiesti. AUROR: Lumina rosie-portocalie produs de soare dimineaa, nainte de a rsri, apare n toate civilizaiile lumii ca simbol al bucuriei, speran ei, trezirii la via, ca semn al tuturor promisiunilor si posibiliti2 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale 17 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE lor viitorului. Este semnul puterii zeului celest si al victoriei asupra ntunericului. Aurora boreal lumina feeric a nopilor polare, sugereaz existena unei alte viei dup moarte, o existen luminoas si plin de mister. n folclorul romnesc simbolul aurorei dimineii e cuprins n imaginea poetic a zorilor (dalbe), prezente n colinde, n cntecele de nunt, n bocete si n cntecele lirice. Aurora consurgens (aurora care rsare e simbolul alchimistilor; indic ideea milenar a trezirii constiinei umanitii. In crestinism simbolizeaz pe Sf. Fecioar, care a nscut pe Hristos soarele dreptii; ea apare n iconografie n haine rosii. B () BABA; Femeie btrn, prezent n mitologia popular ca ntruchipare a strmosului mitic pe linie feminin. Are atributele Zeiei-Mam a naturii si a pmntului roditor. Figura ei litomorf e reprezentat de pietrele sau stncile verticale slefuite de vnt (Babele din Bucegi) sau ridicate si modelate de mna omului n zonele de step ale Europei de Est sau ale Asiei. n mitologia calendaristic sunt prezente n forma Zilelor Babelor (19/12 martie), marcnd timpul schimbtor si capricios al nceputului de primvar. Cea mai cunoscut dintre ele e Baba Do-chia, celebrat la 1 martie, urmat fiind de alte 6 sau 8 babe si marcnd ascendena principiului feminin n viaa naturii, societii si psihologiei individuale. BAGHETA: Nuiaua de alun, bagheta magicianului, bastonasul subire din lemn sacru, bta pstorului, toiagul pelerinului, crja episcopal, sceptrul regelui, caduceul lui Her-mes sau tyrsul lui Dionysos

toate 2* fac parte din constelaia simbolurilor puterii supraumane, venind din cer sau de la demoni. Ele sunt o metonimie (sinecdoc) a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vie ii, dar si un simbol falie, reprezentnd principiul activ si fertilizant. BAIE: Cufundarea n ap a ntregului corp sau splarea unei pri a corpului, la toate popoarele si n toate timpurile, pe lng virtui igienice, avea si funcia unui rit de purificare. Baia (scalda) marcheaz toate etapele de trecere ntr-o nou stare a omului: nasterea, botezul, cstoria, moartea. Imersiunea are semnificaia unei regresiuni uterine si a revenirii la starea primordial. Prin prezena elementului ap, asociat adesea cu focul, baia are si o funcie regeneratoare. Dar bile calde, mai ales n crestinism, erau asociate senzualitii si desfrului. Obiceiul splatului sau scldatului n apele nencepute" practicat la noi de anumite-srbtori (Pasti, Sngiorz, Snziene etc), ca si udatul ritual, pe lng ' 19 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE semnificaia purificrii, mai avea si o funcie apotropaic (de prentmpinare a bolii) si de stimulare a fecunditii. BALANA: Vechi simbol al justiiei divine, al msurii, prudenei si echilibrului. La egipteni, Osiris cntrea sufletele morilor, iar n iconografia crestin balana e inut de Arhanghelul Mihail. Cumpna (cntarul) dreptii la crestini e adesea inut si de o mn nevzut, avnd ntr-un talger o basma usoar (faptele bune) iar n altul o piatr de moar (pcatele). Este si simbolul egalitii, cci semnul zodiacal al Balanei (23 sept. 22 oct.) este fixat n echinociul de toamn, cnd ziua si noaptea sunt egale. BALAUR: Simbol arhetipal de mare persisten si cu o arie larg de rspndire n miturile lumii, ncrcat cu multiple semnificaii si avnd variate forme (dragon, zmeu, sarpe, bazilisc, beliemoth, leviathan etc). Cel mai adesea este ntruchipat ntr-o fiin fantastic, avnd forma unui sarpe urias, cu unul sau mai multe capete, cu aripi si gheare ascuite, vrsnd foc pe gur. ntruchipeaz forele haotice ale universului si instinctele primare, nemblnzite ale omului. Are o latur benefic fiind asociat apei, fertilitii, bogiei (este pzitor al comorilor), focului uranian si strmosului mitic, dar si o fa

ntunecat, fiind ntruchiparea rului universal, a diavolului, a forelor obscure si pulsaiilor inconstientului. Omorrea balaurului (dragonului, monstrului) primordial, nfptuit de zeul solar sau eroul civilizator (Indra, Marduk, Apollo, Siegfried etc), semnific nceputul 20 cosmicizrii lumii si instaurrii ordinii sociale. BALEN: Acest gigantic mamifer acvatic din oceanele lumii, cunoscut de unele popoare mai mult din povestiri despre animale fabuloase (la noi prin intermediul Fiziologului, unde se spune c Indropul iaste voievodul cel mare al pestilor"), a fost asociat monstrului marin primordial, pntecului regenerator (legenda lui Iona), cavernei, corbiei lui Noe plutind deasupra apelor, coborrii n infern. n legendele romnesti, balena (peste mare") e un suport al universului, iar n iconografia bisericilor, n scena Judecii de apoi, este echivalentul Leviathanu-lui, n gura cruia se prvlesc toi pctosii. BALT: Simbol al materiei primordiale si fecunde. Preia simbolismul apei sttute, dar si al mlului ca materie inform; marcheaz starea precar, nedifereniat de unde poate rsri germenele vieii (lotusul iesind la suprafaa apei stagnante), dar de unde ncepe si dezagregarea, moartea. n folclorul romnesc, balta e un spaiu necosmicizat, sediul duhurilor rele, cci unul din eufemismele dracului este Cel din balt". BANCHET: Masa cu caracter festiv, ospul, ritual, masa comun la care se consum alimente si buturi, iniial era un rit de sacrificiu n cinstea zeilor. Este n acelasi timp si o ceremonie de comuniune, de participare colectiv la o fericire suprate-restr, total; e un rit augural menit s asigure belsugul casei n care se ine banchetul. E simbolul alianei dintre oameni si zei, al armonizrii bucuriilor trupesti cu cele spirituale. BANI: Semne simbolice prin excelen (in locul valorii mrfii), se a-sociaz cu bogia, prosperitatea, puterea. Simbolismul lor ambivalent se datoreaz metalelor din care erau fcute vechile monede (aur, argint, aram etc), precum si efigiilor ntiprite pe aversul si reversul lor. Prin forma lor rotund si materialul strlucitor din care sunt fcui, se asociaz principiilor solare si valorilor ceresti. Pe de alt parte, din cauza puterii lor necontrolate si incontro-labile asupra omului, sunt considerai ntruchiparea rului, simbol al amgirii, desertciunii si pierzaniei; poporul nostru a dat banului numirea de ochiul dracului". BAEB: Podoab brbteasc avnd semnificaia virilitii, curajului, nelepciunii, puterii regale, integritii fizice si psihice. Barba ngrijit e semn al distinciei sociale, iar o barb nengrijit

(la popoarele semitice) e indiciul nebuniei. n unele culturi vechi (tradi ia s-a meninut pn n Evul Mediu n Europa, iar n Rusia pn la Petru I) tierea forat a brbii era o batjocur, umilire si descalificare grav. Rasul obligatoriu era practicat mai ales n riturile de trecere (la cununie si la nmormntare). Clugrii si preoii bisericii orientale poart barb, iar n biserica catolic o mai poart numai misionarii. BARCAZ Simbol al cltoriei, al unei traversri, efectuate fie de cei vii, fie de cei mori. La multe popoare vechi, barca este vehicolul ce transport sufletul defunctului pe luIV AN EVSEEV mea de dincolo. Aceast barc funerar e adesea asemuit psrii. Barca este asociata casei, leagnului, pntecului matern. Dac viaa e perceput ca o cltorie periculoas, atunci barca devine un simbol al securitii. In tradiia crestin, barca (corabia, arca lui Noe) e imaginea bisericii, care duce spre izbvire sufletele celor drepi, salvndu-le de naufrgii pe marea zbuciumat a vieii. BARZ: Pasre de bun augur; simbol al respectului filial, deoarece se crede c si hrneste printele mbtrnit. La multe popoare se spune c ea aduce copii (la noi, ea se mai numeste si nasoil"). Ca orice pasre cltoare, a fost considerat ntruchipare a sufletului strmosului si vehicul al morilor si al revenirii lor din lumea de dincolo. E asociat primverii, regenerrii, bunstrii, fertilitii si belsugului. ntruchipeaz principiul uranian si solar (prin partea alb a penajului si prin ciocul si ghearele rosii). n iconografia precrestin si cea crestin e zugrvit barza innd n cioc un sarpe; exprim lupta luminii cu ntunericul, a binelui cu r ul. Romnii o consider pasre ocrotitoare a casei; de aceea, distrugerea cuibului berzei e un mare pcat. BTAIE: Privit astzi mai ales ca pedeaps corporal si agresiune fizic, btaia a fost n trecut considerat drept un act magic de stimulare a for elor fizice sau rit menit s asigure cresterea mai rapid a copiilor, graviditatea femeilor, virilitatea brbailor. Din punct de vedere simbolic, btaia e unul din substitu-tele actului sexual. Instrumentul btii (bta, nuiaua, biciul etc.) au un 21 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE simbolism phalic. Btaia aplicat propriului corp (autoflagelarea) e un gest de pocin, de sacrificiu, de izgonire a rului. n cultura tradiional romneasc btaia ritual a luat forma ludic de lovire simbolic a miresei n timpul nunii sau de lovirea reciproc a copiilor si adulilor cu ramuri din nuiele

de salcie n timpul srbtorilor de primvar sau var. BUTUR: n vechile civilizaii ale popoarelor lumii era mijlocul de a ob ine o stare extatic, o furie specific lupttorului (furor heroicus) sau o stare de beatitudine si exaltare psihic proprie vizionarului, proorocului, samanului, preotului etc. Buturile sacre, licorile mitice ale zeilor (amrita, soma, haoma, nectarul, hidromelul etc.) sunt simboluri ale imortalitii, tinereii vesnice, asociate focului ceresc, cu ntreaga sa ambivalen. Multe buturi, inclusiv vinul, sunt legate de mitul mor ii si al nvierii unei diviniti de tipul lui Dionysos. Be iile rituale nocturne erau specifice perioadelor de tranziie, de criz ale anului (Anul Nou, solstiiul de iarn) si aveau ca scop restabilirea forelor vitale si trezirea naturii la via. BT: Nedespritul tovars de drum al omului, bul (ciomagul, toiagul) este sprijin, arm de lupt si semn al autoritii. Este un obiect bipolar ce aduce moartea si nvierea" celui lovit. Orice bt are un pronunat simbolism phalic si fertilizator. Cu aceast funcie e prezent n ceremonialurile de nunt (steagul mirelui), n jocurile clusarilor sau la cetele de colindtori etc. BERBEC: Simbol al fecunditii, forei, agresivitii, curajului si ncpnrii. Este emblema lui Amon la egipteni, a lui Hermes la greci, una din ipostazele zoomorfe ale lui Agni la vechii indieni. Coarnele berbecului semnific fora, evoluia, deschiderea pentru captarea energiilor ceresti; ele au intrat n compoziia diferitelor coroane magice ale zeilor si regilor. Semnul zodiacal al Berbecului semnific venirea primverii; e semn masculin prin excelen, denotnd un caracter coleric, impulsiv. n folclorul romnesc, berbecul cu coarne de aur (berbecul domnesc") este aductor de noroc si prosperitate, cluz mirific a turmei de oi. Este si un animal de sacrificiu. For a berbecului e ambivalen: fertilizeaz turma, dar si distruge (berbec este si denumirea unei masini de rzboi). BICI: Simbol al puterii justiiare, dar si al terorii consfinite, al represiunii. Se asociaz fulgerului si trsnetului, energiei creatoare, fiind si un simbol phalic. De unde folosirea biciului n unele rituri de trecere (la nunt), obiceiuri agrare, n procesiunile cu m sti si colinde. Este un instrument magic de purificare, de izgonire a rului si pcatului. Au-tobiciuirea, practicat ntr-o serie de congregaii sau secte crestine (cf. secta flagelailor constituit n secolul al XlII-lea), e actul celei mai desvrsite cine.

BIJUTERIE: Obiect de podoab fcut din metale si pietre preioase; giuvaerurile, nestematele, poart n 22 IVAN EVSEEV ele ntotdeauna un principiu cosmic strns legat de simbolul metalului sau al mineralului respectiv, precum si de forma lor. Aurul e un metal solar, perla apar ine lunei si stihiei acvatice, safirul semnific pmntul, topazul eterul etc. Majoritatea bijuteriilor sunt podoabe specific feminine si poart n ele un simbolism sexual feminin. Privite ca niste condensri ale forelor si elementelor cosmice, bijuteriile au un rol apo-tropaic si de prelungire a vieii (uneori si dincolo de moarte). BLOND: Se refer la culoarea deschis care bate spre galben auriu a prului, ct si la persoana care are un astfel de pr. E un semn al regalitii, al forei psihice emannd de la divinitate si de la astrul zilei. Regele David era blond-roscat, cum este si Isus Hristos n numeroase opere de art . Cu prul blond (blai) apar si eroii solari de tipul Ilenei-Cosn-zeana si al lui Ft-Frumos n basmele romnesti. BOBOTEAZ: Srbtoare crestin a botezului Domnului Isus Hristos n apele Iordanului. Se mai numeste (n greceste) teofanie sau epifanie = Artarea Domnului, deoarece n acel moment sa artat Sfnta Treime. Denumirea romneasc a srbtorii ce se ine la 6 ianuarie ar veni, dup unii lingvisti, din apa boteaz, desi e mai verosimil ipoteza unei compuneri din dou elemente izoglotice: bog-{boteaz. n tradiia popular, srbtorii crestine i s-au ncorporat multe elemente ale unor rituri ancestrale de fertilitate, de purificare, de cinstire a sacralitii apei si a focului (cf. obiceiul iordnitului, sritului peste foc, ghicitului si vrjilor de dragoste). BOU: Animal sacru la multe popoare de agricultori. Animal plcut lui Dumnezeu", cum l consider romnii (Tipol, Hasdeu, 280), este nrudit si poart o parte din semnificaiile simbolice ale taurului, bourului (n varianta mai domesticit) si se asociaz cu buntatea, blndeea, calmul, truda si sacrificiul. Boul alb e un simbol solar, fiind pus n acelasi timp n legtur cu ploaia fecund a cerului si cu fulgerele sau tunetele, dar si cu stihia htonian, cu brazdele arate, cu belsugul pmntului. E un animal psihopomp, de unde prezena lui n riturile de nmormntare; de obicei, carul mortuar era tras de boi. Apare n multe rituri agrare ale romnilor cu funcii fecundatoare si apotropaice (cf. Plugusorul, nstruarea boului etc), Boul este emblema Sf. Evanghelist Luca.

BOZ: Plant erbacee peren, cu fructe negre (Sambucus ahulus), considerat la romni plant infernal, fiind denumit si poama dracului". Deoarece din boz se fac focurile rituale n zilele si sptmnile dedicate morilor, se poate presupune c n vremuri preistorice a fost o plant totemic sau ntruchiparea vegetal a strmosului mitic. Presupunerea se bazeaz si pe veneraia de care se bucur bozul n popor ca plant vindectoare si ca antidot mpotriva muscturii sarpelui si mijloc de alungare a fulgerului. BRAD:) Copacul vesnic verde, n zonele centrale si nordice ale Europei, e una din variantele cele mai 23 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE frecvente ale Pomului vieii si ale Arborelui cosmic. E considerat co-pac-totem al protoromnilor. Simbolizeaz viaa vesnic, tinereea si vigoarea, mndria, curajul si verticalitatea (masculin). n aceast ipostaz e prezent n ritul de nunt (bradul mirelui) si de nmormntare, unde semnific tnrul nelumit" (nensurat). Copac al voinei de a tri" (Schopenhauer), la popoarele Europei, ncepnd din Evul mediu, un brad mpodobit serveste drept Pom de Crciun simbol al rennoirii anului. In toat literatura popular romneasc si n cea cult bradul e nconjurat de o adevrat aureol poetic, fie n ipostaza sa de simbol al vieii, fie ca un copac funebru, ca simbol al tristeii. BRAZD: Fsia de pmnt tiat si rsturnat de plug este integrat complexului miticosimbolic al aratului si semnatului, asociate actului sexual si fecunditii. E un simbol feminin: aratul si semnatul erau ndeletniciri exclusiv masculine. Brazda conine si simbolismul cercului, ca mijloc magic de aprare si ocrotire. Brazda tras de plug e nelipsit din legendele ntemeierii; e un act magic de nstpnire asupra teritoriului si de cosmicizare (culturalizare) a spaiului, dar si un bru ocrotitor mpotriva invaziei forelor haosului. n satele noastre, pn a-proape de timpurile moderne, asemenea brazde se trgeau n caz de cium, holer sau alte molime si npaste. Brazd se mai numeste si bucata de pmnt nierbat pe care poporul o asaz n faa caselor n dimineaa de Sngeorz, simboliznd ivirea primverii si credina c Sf. 24 Gheorghe deschide pmntul pentru roduri. BRNDUS: Floare ce rsare imediat dup topirea zpezii (brndusa de primvar Cracus heuffelinos) sau toamna trziu (brndusa de toamn ' Calehium automnale), de culoare liliachie;

marcheaz nceputul si sfrsitul sezonului cald si al ciclului vegetal. Este floarea vieii si a morii. Numeroase legende ale metamorfozei unei fete n aceast floare vdesc caracterul ei de simbol fitomorf al spiritului strmosului mitic. Uneori se confund cu brebeno-cul (din care se fceau cunune de mireas) sau cu ghiocelul simbol al primverii. BRU:' Piesele vestimentare din afeeast grup (cingtoarea, centura, cureaua, brcinarul, serparul, brna-ciul) si trag simbolismul lor din asemnarea cu cercul, cu sarpele ncolcit, cu brazda si funia. Semnific atasamentul, fidelitatea, puterea,, curajul, prestigiul, pregtirea pentru ndeplinirea unei nalte misiuni sau fapte eroice asa cum fac eroii basmelor naintea luptei cu zmeul; e un semn al proteciei, ocrotirii, aprrii, castitii, fecunditii. n crestinism e simbol al recunoasterii pcatelor, al cinei (unii clugri nu-1 scot nici n timpul somnului), iar la preoi e simbolul misiunii lor nalte si al puterii date de Dumnezeu, al legturii cu biserica. Funciile magi-co-simbolice ale brului ocrotitor sau fecundant n aria romneasc se manifest prin prezena acestuia n diferite rituri de trecere si acte magice: nfsatul copilului la nastere, brul de ln al miresei pe care trebuie s-1 dezlege mirele (brul nupial), punerea cingtorii n timpul descntatului sau ghicitului etc. Exist o legtur ntre bru, sarpe si curcubeu, reflectat n ghicitori: Sarpe vrgat peste ru aruncat" (Curcubeu); Bru vrgat peste Prut aruncat" (Curcubeu). BREZAIE: Joc popular cu msti {de tipul caprei, turcii, boriei), specific mai ales zonei Munteniei. Principalul personaj al pantomimei, practicat cu ocazia srbtorilor de iarn este Brezaia persoana mascat cu cap de animal sau pasre, mbrcat n zeghe cu panglici multicolore. Uneori este nsoit si de un brbat denumit brezoi, avnd ca atribut un phalus de lemn. Numele ritului si personajului, provenit dintr-o rdcin tracic sau indo-european comun, cu semnificaia pestri", costumaia si ntreaga desfsurare a jocului atest caracterul unui rit de fertilitate si fecunditate, iar personajul principal nu poate fi dect ntruchiparea unui strmos mitic si daimon al fertilitii. BROASCA: Animal acvatic si hto-nian, broasca e asociat cu luna, cu apele ceresti (ploaia) si femeia. Are un simbolism preponderent benefic, chiar dac, n timpurile moderne, a nceput s semnifice urenia. E divinizat la multe popoare (Egipt, China, Vietnam), fiind considerat stpna ploilor si a

fertilitii; guverneaz si ciclurile naturii, aduce bogie. n vechea cultur prearian a Europei era una din imaginile Zeiei regenerrii si simbol al uterului matern. Cu funcia sa de mediator ntre ap si pmnt, particip la opera cosmogonic. n legendele romnesti, ea se scufund n apele priIVAN EVSEEV mordiale de unde aduce pmnt. Este un animal binecuvntat de Dumnezeu", de aceea corpul ei nu putrezeste; se crede c apr de friguri, orcitul ei prevesteste ploaia, iar prezena ei n fntn cur apa. Avnd pe cap dou ridicturi sub form de coarne, se identific uneori si cu dracul. Apare n vrji; de aceea, uneori, numele ei e tabuizat: ,,nu- bine s -i spui broasc, ei cal sau cucoan (Candrea, Iarba fiarelor, 151). BROASCA ESTOASA: n vechea Indie si n China este animalul mitic primordial pe care se sprijin ntregul univers. Animal htonian sau acvatic cu via lung, cu o carapace aproape sferic, avnd desenate pe ea figuri geometrice misterioase, simbolizeaz misterul, nelepciunea, longevitatea sau imortalitatea. Autarhia si independena ei (si poart casa n spinare) sunt interpretate drept nsusiri divine. La greci a fost asociat lui Hermes zeul stiinelor oculte, cu atribute de erou civilizator, care a fcut din carapacea ei o citer. Imaginea ei se gseste stilizat pe unele scoare populare din Orient si din sud-vestul Europei, avnd o funcie apotropaic. Sculptura lui Brncusi Broasca estoas zburnd e simbolul anulrii polari-tilor cer-pmnt, miscare-imobili-tate; sculptura reactualizeaz unele semnificaii mitice ale acestui animal simbolic ancestral. BRONZ: Aliaj al cuprului cu sta-niu, aluminiu sau plumb cu adaos de argint sau chiar aur, bronzul are ncorporat n sine simbolismul metalelor componente. Fiind folosit la confec ionarea armelor e simbolul t25 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE riei, inflexibilitii, al forei militare. Dup Hesiod, rasa oamenilor de bronz era teribil si puternic. Ultimul ei reprezentant Talos era un fel de robot de bronz care l ajuta pe Mi-nos s apere Creta. Deoarece a fost folosit la confecionarea obiectelor de cult (sfesnice, vase, candelabre) are si conotaii simbolice sacrale. BUBURUZ: Insecta denumit n popor, Mriua popii, vaca Domnului, gina lui Dumnezeu, boul Domnului etc. are multiple funcii mitologice, magice si augurale, att la romni, ct si la alte neamuri

europene. E reprezentarea zoomorf a Soarelui, fiind asociat primverii, cldurii, bogiei si fericirii. Unele fragmente reconstituite ale mitului central indoeuropean nf isnd lupta zeului fulgerelor cu un animal htonian, ne arat c buburuza pare s figureze metamorfoza soiei divine pedepsit de zeul celest pentru necredina sa (de unde cele sapte puncte de culoarea fumului pe corpul su). n folclorul nostru are mai ales funcii maritale. Feciorii si fetele, cum vd o buburuz o aseaz pe o palm si zic: Buburuza, Uza, / ncotro-i zbura / Acolo m-oi mrita" (S. FI. Marian, Insectele, 109). BUFNI: Pasre nocturn, cu ochi mari si cu privire fix, simbolizeaz noaptea, ntunericul, nelepciunea, reflecia, stiina, misterul, moartea. La greci era atributul zei ei Athena, la romani al Minervei. nsusiri ale zeiei morii si regenerrii, aceast pasre le are nc din paleoliticul superior. La noi, bufnia (huhurezul) are si atributele cucuvelei cu care adesea se si confund, n iconografia medieval simboliza si 26 pgnismul, pcatul, iar n folclor se asociaz diavolului si morii; este ns prevestitoare si de vreme ploioas si de belsug (atunci cnd cnt n balt). BUJOR: Floare (Peonnia officina-lis) de cmp sau de gr din se asociaz sngelui, renasterii (mitul lui Attis sau Adonis), vieii, frumuseii musculare. La noi, n scldarea copilului nou nscut, dac e biat, se pune bujor, ca s fie rumen cu bujorul" (Candrea, Folclorul medical, p. 53). BURIC: In urma asociaiei simbolice a corpului uman (microcosmos) cu universul (macroeosmos) corespunde ideii centrului pmntului, de unde expresia buricul pmntului (greceste omphalos, n sanscrit: nabhi). De aici si una din tehnicile de concentrare a budistilor si a clugrilor atonii (buricari") contemplarea propriului buric. Buricul pmntului este un centru sacru, de ntlnire a forelor cerului si pmntului, marcat n vechime prin semisfere de piatr (lat. umbos piatra de hotar" si umbilicus buric"), dar si locul de ptrundere n adncurile pmntului. Buricul e si simbolul nasterii (Adam si Eva nu l-au avut, fiindc nu s-au nscut, ci au fost zidii de mna lui Dumnezeu). BUSUIOC: (Ocimum basilicum) e cea mai iubit si cntat plant a romnilor. Datorit mirosului su ptrunztor si proprietilor conser-vante se foloseste n riturile bisericesti ale stropitului caselor si oamenilor de Boboteaz (Iordanul). Dar, nainte de toate, este planta prin excelen erotic" (Brlea, Poetica folcloric, 83). E considerat un afro-disiac, un mijloc magic de a atrage iubitul, are proprieti

fecundatoare, fertilizante si apotropice; este prezent n toate practicile magice cu finalitate marital. BUTURUGA: Bucat de lemn cu rdcini sau fr; n plan mitologico-simbolic, preia simbolismul arborelui (pomului). n form de copao cu crengile retezate (prepeleac), ca bustean tiat din care se fac masa si IVAN EVSEEV scaunele din curte, ca bustean-tie-tor pentru lemne, sau ca instrument n zdrvan al basmelor (Busteanul Ielelor) se nscrie n practici rituale si credine ce atest venerarea busteanului ca ntruchipare a strmosului mitic si ca altar pgn (cf. arderea buturugii de Crciun, cununia la tietor"). Forele energetice atribuite buturugii sunt reflectate si n zicala: Buturuga mic rstoarn carul mare". c CADUCEU: Lat. caduceus/cadu-ceum sceptru n forma de baston ncol cit de doi serpi, semn distinctiv al lui Hermes (Mercur), patronul comer ului, mesagerul zeilor si interpretul (hermeneutul) lor n lumea celor vii si a celor mori. Caduceul e un simbol phalic, ax a lumii si emblema pcii, iar cei doi serpi ncolcii exprim echilibrul dinamic al forelor cosmice: focul si apa, curentul ascendent si curentul descendent. Caduceul este emblema universal a stiinei medicale. CALE LACTEE: Brul luminos care se vede noaptea de la un cap t la altul al bolii ceresti n multe civilizaii e drumul sufletelor pe lumea cealalt; uneori e un imens fluviu al cerului ce se revars sub forma ploilor pe pmnt. n tradiia greac ea se leag de laptele Herei, care, suprat pe Hercule, i ia snul de la gur si laptele sneste lund forma Cii Lactee. n mitologia romneasc e calea pe care sufletele urc spre cer. Se mai nu28 meste si Drumul robilor, fiind mito-logizat istoric drept proiecia drumului captivitii romane sau a celei turcesti. CAMELEON: Un soi de soprl ce-si schimb culoarea corpului dup cea a mediului; semnific versali-tate, adaptabilitate, lasitate, conformism, frnicie, nestatornicie. CANDELABRU: Suport pentru lumnri, bogat ornamentat, cu mai multe bra e suspendat de tavan sau pus pe un piedestal (sfesnic, polican-dru) e un simbol al luminii spirituale, al vieii, al speranei si al salvrii. Menora(h) candelabru cu sapte brae al evreilor e pus n leg tur cu cele 7 planete, cu 7 ceruri, cu cei 7 ochi a lui Yahve ndreptai spre pmnt etc. CAP: Simbolizeaz principiul activ, inteligena, autoritatea de a guverna. Craniul e asemnat cu o sfer

cereasc iar ochii sunt astrii. I se atribuie un caracter sacru, deoarece K este considerat sediul spiritului, al sufletului si al forei divine (manei) ce zace n om. De aici obiceiul tierii capului inamicilor ca prad de rzboi sau luarea scalpului la unele triburi r zboinice. Policefalia fiinelor mitologice e o metafor a puterii, a forei multiplicate. Populaiile primitive conservau craniile umane sau animale, vopsindu-le n rosu (ocru) cu credina c ele reprezint un gen de smn a vieii". CAPR: De la numele acestui animal a derivat cuvntul capriciu; simbolizeaz gustul pentru libertate, libertinaj, desfrnare, adulter, ncpnare. La romni este un animal impur, asociat diavolului, care adesea ia nfisarea caprei sau a apului. Spre deosebire de oaie, semnific srcia. n culturile arhaice ale lumii apare adesea ca ntruchipare a materiei prime, a mamei primordiale care cu laptele ei hrneste pe zei (Amalthea si Zeus, Heidrun si Odin). n calitate de simbol al fecunditii si ca daimon al fertilitii, capra si apul figureaz n riturile agrare ale romnilor (jocul cu m sti, capra) si ale altor popoare din Balcani sau din sub-estul Europei. CAPRICORN: Constelaie zodiacal din emisfera austral si semn zodiacal (21 decembrie 19 ianuarie). Deoarece coincide cu solstiiul de iarn are semnificaia unui nceput promitor, al plenitudinii spirituale, elevaiei, perseverenei, prudenei, linistii, concentrrii, profunzimii, dar si al pesimismului, melancoliei si nsingurrii. CAR: Acest vehicol pe roi, cu traciune animal, a preluat simbolismul IV AN EVSEEV roii, ca semn al soarelui, al navei, precum si pe cel al animalelor de traciune (calul, boul). Este vehicolul zeilor solari si al eroilor mitici (Apollo, Sf. Ilie). Semnific forele cosmice cobornd din cer pe pmnt: carul Cybelei asupra ogoarelor, cel al Afroditei cobornd asupra dragostei, cel al lui Marte cobornd asupra cmpului de lupt. Carul este si un vehicul spiritual, de aceea conducerea lui era o art prin care prinii si manifestau virtuile lor de conductori, capacitile lor de a struni patimile interioare. Carul (ca si nava) face legtura dintre dou lumi, iar conductorul su poate fi ambasadorul simbolic al lumii de dincolo sau un sol ce pleac din lumea celor vii n lumea umbrelor. Ambivalena acestui simbol al victoriei (carul tri-uvifal), al abunden ei (carul alegoric), dar si al morii (carul

mortuar) explic si prezena sa n srbtorile de carnaval (< carrus navales), la nunt sau la alte ceremonialuri comunitare la celi si scandinavi. CARACATI: Acest animal inform si tentacular este o reprezentare vie a monstrilor din imaginarul popoarelor, o ntruchipare a spiritului infernal, al infernului si informului. CARNAVAL: Perioada care precede postul, cnd la multe popoare au loc petreceri populare, nsoite de travestiuri, jocuri cu msti, procesiuni, care alegorice, focuri de artificii etc. Etimologia popular din rile romanice leag denumirea srbtorii de sintagma italian carne vale desprire de carne"; n realitate, denumirea provine din carrus navales nav-car" carul alego29 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ric, simbol al fertilitii, dar si al morii anului vechi. n scenariul carnavalului e incifrat o dramatizare a timpului mitic, a regresiunii n haos n vederea reinstaur rii unei noi ordini. De la Saturnaliile romane si pn la srbtorile de iarn sau Lsatul secului nainte de postul Pastelui la romni, carnavalul este construit dup principiul lumii ntoarse pe dos" (M. Bahtin), cnd se anuleaz toate restriciile si se inverseaz valorile si ierarhiile ordinii sociale obisnuite. CAETE: Simbol al stiinei, cunoasterii, al universului, mediator al transcendentului. In constiina mitic i se atribuie o origine divin. n unele secte ale iniiailor, Liber Mundi (Cartea Lumii) este un arhetip din care au reiesit alte cri. Crile sibiline la romani conineau rspunsuri divine, la egipteni erau ghi-duri" pentru sufletele defuncilor. Deschiderea, parcurgerea sau nchiderea unei cri au sensuri filosofico-simbolice legate de cunoastere, de creaie si de stare a materiei. Cartea nchis simbol al lumii non-manifeste sau al haosului primordial. Cartea deschis materia fecundat de spirit, lumea n ntreaga ei varietate de forme si culori. Att scrierea unei cri, ct si tiprirea (ilustrarea, ornamentarea etc.) au valene simbolice ale unui act cosmogonic. CASCAD: Simbol ambivalent al lumii divine, rev rsndu-se asupra haosului (prpastie, stnc). Apele cascadelor se nasc n ntunecimea unei pesteri, sclipesc n curcubee de lumin si se prvlesc n huri adnci. Cascada e un izvor (ru) ede30 nic, dar si o metafor a potopului. La masoni, Nilul (cataractele Nilului) figureaz printre simbolurile iniierii, iar cascada apare ca instrument al purificrii prin groaza ce o inspir privitorului. La romantici

(Kleist, Schelling, Shelley), cascada e imaginea sublimului, un simbol al anul rii contrariilor, dar si o metafor textual (iesire din schemele prestabilite). CASTEL: Fortreele feudale din crile de istorie, din itinerariile turistice sau palatele din basme sunt asezate n general pe nlimi sau ntr-o poian din pdure. Ca orice locuin, e simbolul proteciei. Inac-cesibilitatea castelului l face simbol al tainei si al dorinei, al subconstientului. Resedin seniorial este simbol al puterii, asociat principiului masculin, succesiunii generaiilor, permanenei si memoriei istoriei. Castelul nordic, populat cu stafii, loc al conflictelor ereditare, e o tem preferat a asa-zisului roman gotic". Semnificaia simbolic a castelelor si palatelor din basme si vise depinde, n mare msur, de culoarea lor (castelul negru, palatul alb), precum si de materialul din care este construit (castelul de clestar, de aur, de argint, de aram etc). CASTITATE: (Virginitatea, inocenta, fecioara, neprihnirea), ca stare virginal e simbol al nonmanifestului, al lucrurilor nerevelate, al materiei primordiale, al posibilitilor si al unei viitoare fecunditi. n simbolica crestin, Fecioara desemneaz sufletul n care se gseste si se zmisleste nsusi Dumnezeu. La multe popoare exist credina c fecioria (virginitatea feminin) sau castitatea masculin ascund n ele puteri magice, de unde provine practicarea abstinenei sexuale naintea luptei, vntorii, pescuitului etc. Castitatea e o prob de suprimare a dorinelor, o victorie spiritual si o depsire a strii profane. Treapta ei suprem este ascetismul anahoreilor, clugrilor, sfinilor, echivalent al unei jertfe. CATALIGE: Prjini prevzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umbla cndva prin locuri noroioase, iar astzi sunt folosite de copii ca instrumente de joac par a avea o origine miticoritual. Omul urcat pe catalige semnifica strmosul avimorf sau pasrea totemic (cocorul, barza, pieiorongul). Mersul pe catalige sau ntrecerile de acest fel, prezentate n obiceiurile de primvar la unele popoare ale Extremului Orient sau ale Europei, era si un rit magic de fertilitate care avea ca punct de plecare identificarea strmosului cu un dai-msn al fertilitii si fecunditii, iar a piciorului cu un principiu activ phalic. CDERE: Antonim al nlrii si elevaiei, n toate planurile, cderea semnific insuccesul, nfrngerea, catastrofa, moartea. Rdcinile antropologice ale simbolismului cderii le aflm n miturile prbusirii unor eroi solari (Faeton) sau ale celor care au ncercat s depseasc condiia lor terestr

(mitul lui Icar) ori ale celor care au ncercat s fie egali cu zeii (mitul cderii" n pcat a lui Adam si a Evei). Cderea mai nseamn si o coborre, un refuz sau o neputin a omului de a se menine la nivelul unor exigene morale, spirituale sau sociale (cf. femeie deczut", decaden). Cderea (destrIVAN EVSEEV marea, extincia, moartea) este si neputina omului de a face fa timpului istoric. CLTORIE: Simbol al cutrii, descoperirii, iniierii, perfecionrii, cunoasterii. Exemplar, din acest punct de vedere, este periplul lui Ulise. Cltoria e ntotdeauna desprinderea de un centru sau cutarea unui centru si, deci, o devenire spiritual. E expresia dorinei profunde de schimbare si de cutare a unui tezaur (material sau spiritual). Cea mai dificil cltorie e cutarea adevrului, iar ultima cltorie a omului e moartea (Cltoria dalbului pribeag" din bocetele romnesti). Semnificaia cltoriei simbolice e determinat si precizat de coordonatele sale spaiale: pe orizontal, pe vertical, ascensiune (anabaz), coborre (catabaz), de mijlocul de transport folosit (cal, nav, car), de scopurile si de inta ei. Cltoria e tema preferat a tuturor literaturilor lumii. CLCI: E un fel de baz a fiinei umane, de unde credina, la multe popoare, c n momentul morii, sufletul prseste corpul prin clci. E si semnul slbiciunii, vulnerabilitii umane (clciul lui Ahile) si tot el este poarta de intrare a mor ii (Scorpionul sau sarpele neap cel mai des de clci). CLDUR: Fenomen fizic legat de foc si de lumin; pe plan simbolic, se asociaz forelor cosmice1 ale vieii, regenerrii, zmislirii, dragostei, apropierii dintre oameni. n textele budiste, tapas (cldur, ardoare") este un principiu cosmic care st la baza lumii; mediul n care a fost ncuibat Oul primordial, iar n con31 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE cepia yoga este o tehnic de ascez si de concentrare n vederea obinerii focului interior. C. G. Jung asociaz cldura cu libido. n lumea celtic, ea e identificat cu furia rzboinic (furor heroicusj. CMAS: Simbol al proteciei; ea e considerat o a doua piele a omului". A fi dezbr cat e un semn al abandonului, al goliciunii morale. A da cmasa cuiva e semn al druirii. Ca pies intim legat de trup e un substitut al persoanei ce o poart , de unde prezena ei n farmece si alte acte de magie alb sau neagr. Sunt valorificate simbolic materialul din care e f cut cmasa, culoarea, ornamentele, forma ei.

E prezent n toate riturile de trecere si ceremoniile de iniiere. Poate avea funcia unui obiect de sacrificiu (substitut simbolic al sacrificiului uman) sau un rol apotropaic. C masa ciumei la romni, esut si cusut ntr-o singur noapte de femei btrne sau de fecioare si asezat n calea presupus a molimei, era o modalitate magic de aprare. CMIL: E un simbol al rbdrii, sobrietii, temperanei, al supunerii si umilinelor. n V.T. (Leviticul, XI, 9, 4) e considerat un animal impur, pe care pgnii l sacrificau zeilor falsi. Este ns vehicolul regilor-magi. Dervisii poart haine din pr de cmil; din acelasi material erau si hainele Sf. Ioan Boteztorul. Denumit si corabia desertului", apare adesea drept emblem a Asiei. CPCUN: Fiin monstruoas, urias cu cap de cine in folclorul romnesc. Are un ochi n frunte si unul n ceaf, mnnc oameni. E o 32 variant a Mnocefalilor, un dublu folcloric al diavolului; semn al umanitii deczute sau al animalitii, neumanizrii si al morii devoratoare. Se crede c au locuit n pesteri, n vguni, n pduri ntunecate si au fost strpii fie de uriasi, fie c au pierit n urma potopului. CPRIOAR: Simbol al feminitii, n aspectul ei nc nedifereniat, feciorelnic. n mitologia greac e un animal consacrat Herei, zeiei dragostei si cstoriei. n colindele de fat si n cntecele de nunt, ciuta e simbolul fetei tinere si al miresei, iar vntorul este mirele (Vezi Capra). CRBUNE: Bucata de lemn ars parial (tciunele) este simbolul focului ascuns, al energiilor oculte, al forei soarelui nrobite de pmnt. Un crbune aprins (jratecul) e simbolul forei materiale sau spirituale oare arde fr flacr si fr explozie. Crbunele negru neaprins e semnul virtualitii. E nevoie de o scnteie pentru a se aprinde, reali-zndu-se astfel o transmutare a materiei; e simbolul unei viei ce se poate reaprinde. Aprinderea, sau stingerea c rbunilor de lemn sunt acte prezente n multe rituri magice, vrji si n descntecele romnilor. CINE: Este unul din animalele cele mai importante din bestiarul simbolic al omenirii. Ca tovars si pzitor al omului semnific fidelitatea, atasamentul, vigilena. Valenele mitologice ale cinelui se interfereaz cu cele ale lupului cu care, de fapt, este nrudit genetic. Cinele este un animal htonian si infernal (Cerber), vestitor al morii si c__________luz a sufletelor j pe lumea de dincolo. n tradiia Coranului, djinii geniile rele, iau nfisarea cinelui, aidoma credinei populare romnesti dup care Necuratul se cuibreste, cel mai des, ntr-un cine negru sau

roscat. Ca mediator ntre cele dou lumi, cinele apare uneori si cu funcia de erou civilizator, descoperitor al focului sau iniiator n viaa sexual (la unele popoare africane, n Oceania) ori ntemeietor al unor dinastii (la popoarele turco-mongole). Cinele este asociat att focului subteran, ct si celui celest (denumirea latin canicula pentru perioada celor mai mari clduri de var ntre 22 iulie si 23 august)., Purttor al energiei pmntului si al celei pirice, la multe popoare cinele este implicat n riturile fertilitii, fiind considerat, dup J. Frazer, spirit al grului". Specialistii consider c sacrificarea cinilor, practicat la romani cu ocazia srbtorii Robigalia (25 aprilie), sau obiceiul romnesc al datului n trbac" ori trasul n juju" ar fi un rit de fertilitate a solului (M. Co-man, Mitol. rom,., I, 67). CNEPA: Plant industrial, alimentar si medicinal, la romni si la alte popoare, are si o serie de valene mitico-simbolice sau utilizrii rituale. Specia Cannabis indica era folosit din timpuri strvechi ca mijloc pentru obinerea strii extatice n practicile yoga si samanice. Geograful roman Pomponius Mela (sec. I e.n.) consemneaz folosirea acestei plante psihotrope la traci: n timpul ospe elor se arunc n focurile n junii crora se sade semine, al cror miros (fum) provoac oamenilor o veselie asemntoare cu beia" 3 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale IVAN EVSEEV (De Cronographia II, 2, 21 ). Inhalarea fumului de semin e de cnep fcea parte, probabil, si din practica ritual a preoilor traeo-misieni, kap-nobatai umbltori prin fum", menionai de Strabon. Desi pe meleagurile noastre, n mod tradiional, se cultiv doar specia textil de cnep (Cannabis sativa), i se atribuie totusi nsusirile unei plante infernale": semnatul cnepii e nsoit de anumite practici rituale si de jocuri cu substrat erotic (Fusul si furca"); torsul cnepii era patronat de mitica Joi-mri; din smn de cnep Clusarii fceau uneori un anestezic special; din semine de cnep fierte, pisate si strecurate se obine o past, denumit laptele boului" (Somes) sau julf (Trans., Moldova), ce se mparte vecinilor pentru pomenirea morilor. Cnepa s:e ntlneste si n actele de magie premarital. CEAPA: Aceast plant legumicol are multiple valorificri simbolice datorit formei ei de bulb, structurii n form de foi fr miez, ct si valenelor ei nutritive, mirosului ptrunztor, n filosofia indian e simbolul structurii personalitii, care prin experiene spirituale succesive ajunge la vacuitate,

identificat cu o contopire cu spiritul universal (Brahma). La egipteni era o plant apotropaic, un garant al jurmntului sacru si o ofrand ritual destinat zeilor si spiritelor strmosilor. La traci era un dar de nunt, deoarece i se atribuiau si nsusiri afrodiziace. La romni se mai pstreaz urmele unui cult al cepei manifestat n virtuile sale medicinale n unele tabu-uri si n prezena ei n prezicerea timpului (calendarul de ce'ap"). 33 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE CECITATE: Lipsa organului vederii se leag de bezn, de inconstient, de o infirmitate a trupului, dar si a sufletului. Orbirea e asociat morii fizice si spirituale. Orbirea e o pedeaps aplicat oamenilor de ctre zei, pentru greselile lor si pentru curiozitatea excesiv (Teresias este orbit de Athena pentru c o vede scl-dndu-se), dar si un supliciu aplicat nvinsilor de ctre nvingtor. ns are si o valorificare pozitiv: cei ce pierd capacitatea de a vedea formele exterioare, fugitive si nseltoare, capt facultatea unei vederi interioare", devin stpnii luminii spirituale, ai nelepciunii btrnilor, ai clarviziunii supraumane. Vrjitorii, proorocii, poeii (Homer), vizionarii sunt adesea orbi. n crestinism, cecitatea a fost asociat omenirii czute n pcat nainte de ivirea lui Hristos. CENTAUR: Fiine fabuloase din mitologia greac, jumtate cal si jumtate om, locuind n pdurile si n munii Tessaliei. Centaurii se luptau cu vecinii lor lapiii, rpindu-le soiile. Se caracterizau prin agresivitate, cruzime si apetit sexual exacerbat. Un loc aparte printre ei l ocup Chi-ron, educatorul lui Hercule si medic, reprezentnd ns nu medicina armoniei a lui Apollo sau cea psihosomatic a lui Asclepios, ci medicina trupului. Centaurul o proiecie emblemic a clreului (nc nemodelat de instituia cavalerilor) si cuceritorului indo-european, exprim natura dubl a fiinei umane, care se1 desprinde cu greu -de animalitate, de pulsiunile primare ale biologicului, ale instinctualit ii si inconstientului, nc nesupuse controlului raiunii. CENTRU: n simbolistic, n afara unei interpretri pur geometrice, noiunea de centru are, mai ales, o valoare axiologic, psihic si sacrala. Centrul este Principiu, Realitate Absolut, Dumnezeu, independent de timp si de spaiu. Este locul condensrii forelor opuse. n constiina mitologic centrul lumii se afl acolo unde cerul se ntlneste cu pmntul, locul fiind marcat de arborele lumii, muntele sacru, piatr, templu, altar, palat, oras ele. Centrul constituie un punct de intersecie si totodat un canal

de comunicare ntre diferite niveluri sau regiuni cosmice (cer, p mnt, lumea subpmntean). Plecnd de la omologia dintre creaia universului (cosmogonia) si nasterea omului, culturile arhaice au asimilat centrul lumii cu buricul pmntului". Din punct de vedere antropologic si antropocentrist, centrul e acolo unde se afl omul si unde el se simte mai aproape de Zeu; un astfel de centru poate fi ara, satul natal, casa; fiecare din ele, la rndul s u, avnd un centru propriu care serveste ca reper si ca model al ordinii si organizrii. CENUSA: Simbol al morii, extinciei, ruinii, btrneii. Cenusa e un element rezidual al arderii, un produs al focului, de unde prezena ei n anumite rituri de purificare, de peniten si de exprimare a durerii. Clugrii amestec cenusa n mncarea lor. Dar cenusa poate acoperi si un foc mocnit, ce poate s se re-aprind. Acest motiv e valorificat n basmele noastre si^ ale altor popoare sub forma nasterii miraculoase sau a cresterii eroului de tipul lui Cenu-sotc sau al Cenusresei. Proprietile magice atribuite cenusei vetrei 34 pot fi explicate si prin ritul crema-iunii. Aceast cenus pstreaz mana" (puterea sacr) strmosului si este folosit n riturile fertilitii cmpului sau ale ntemeierii. La multe popoare exist obiceiul ca la mutarea asezrii sau casei oamenii s ia cu ei cenusa vetrei, ncercnd astfel s mute si strmosul ocrotitor, n alaiurile Brezaiei ncarnare a damonului fertilitii la romni se purta adesea o traist umplut cu cenus (Fochi, Datini, 35). De aceste credin e sunt legate si numeroase interdicii de scoatere a cenusei din cas n anumite zile ale anului, consacrate strmosilor. CER:> ,,O simpl contemplare a bolii ceresti uneori este suficient pentru a declansa o experien (Eliade, Le sacre, 100). De aceea, cerul este un simbol cvasi-universal prin care se exprim credina ntr-o for divin, creatoare a universului ce ga-* ranteaz fecunditatea pmntului, nsusirile sale observabile: ndeprtarea, imuabilitatea, grandoarea, frumuseea sublim s-au contopit n constiina mito-poetic si religioas cu o seam de caracteristici axiologice: transcenden, superioritate, for, creativitate, perenitate, sacra-litate etc. Cerul si pmntul formeaz diada sau polaritatea primordial n sistemul gndirii mitologice si cosmologice. Cerul e un principiu activ, de regul masculin, spiritualizat; e un fel de suflet al Universului1'. Ca regulator al ordinii cosmice, cerul e sediul Zeilor uranieni si

taIVAN EVSEEV noscut pe toate continentele lumii. La egipteni ns , cerul e un principiu feminin, reprezentat de zeia Nut Bolta nstelat mama tuturor zeilor si a oamenilor. Cerul si pmntul au fost desprite fie prin actul cosmogonic, fie prin rutatea si greselile oamenilor. Dar si ndeprtate unul de altul aceste dou sfere si nivele ale universului comunic ntre ele prin razele solare, prin ploi, prin nlimile pmntului (muni, arbori, temple), prin solii cerului trimisi pe pmnt si prin jertfele si rugile oamenilor destinate cerului. Cerul e un simbol al constiinei si al absolutului aspiraiilor si sediul paradisului: Tot ce-i pe pmnt - crede poporul romn se naste si moare; nimeni nu poate opri asta. Ce-i n cer e vesnic; acolo-i locul bun: cu lumin, cu pomi si cu dulcea; acolo Dumnezeu e aproape" (E. Bernea, 1985, 80). n virtutea unei concepii sofianice, (a transcendenei care coboar"), specifice poporului romn (L. Blaga), exist credina c la anumite date ale anului (de Crciun, de Pasti, de Sf. Gheorghe) cerul se deschide" si lumea noastr ia contact cu lumea de dincolo, cptnd puteri si frumusei noi. CERB:'Animal totemic sau strmos mitic al unor popoare din emisfera nordic (celi, germani), prezent n unele rituri de ntemeire si de trecere, cerbul simholi zeaz. rc-novarea ciclic, lumina, mesagerm divin animalul psihopomp si mie-tl regilor. Ca ntruchipare si ca se-*^rrrei?or. E smonimul~1Wrervirile. al diu al forelor superioare, cerul e de ,.~-agiILt.tiL__vitezei, dar si al sfiiciunii multe ori structurat ierarhic: exist si nsingurrii. Legtura mitologic a 7, 9, 12 ceruri suprapuse. Mitul c- cerbului cu lumea de sus se explic storie cerului cu pmntul e cuprin identificarea coarnelor sale 3* 35 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE lungi si ramificate cu razele soarelui. Ele se rennoiesc periodic, de aceea, cerbul este si un simbol al regenerrilor si renovrilor din natur. Coarnele sale sunt folosite ca talis-mane sau ca material pentru prepararea unor droguri ale longevitii. Se pare c cerbul (sau renul) a fost folosit "ca animal de clrie sau traciune naintea domesticirii calului, de unde au derivat func iile sale de animal psihopomp (cluza a sufletelor pe lumea de dincolo), intermediar ntre lumi sau mesager divin. Basmele, legendele, colindele, credinele, ca si prezena constant a cerbului n jocurile de msti reprezint

argumente ntemeiate n favoarea recunoasterii caracterului totemic al acestui animal n spaiul carpatodanubian. n oraiile de nunt, ca si n colindele cu un coninut marital, cerbul simbolizeaz mirele si, mai mult dect att, el este imaginea forei generatoare de via a zeitii care asigur fertilitatea naturii" (M. Coman, 1980, 127). n textele si n reprezentrile iconografice crestine e simbolul sufletului ce-si caut mntuirea cu ardoarea si perseverena cerbului aflat n cutarea izvoarelor cu ap limpede pentru a-si potoli setea. CERBER: Cine monstruos din mitologia greac , avnd mai multe capete si coad de dragon, terminat cu doi serpi, pzeste intrarea n Infern. Singurii care au reusit s-1 nfrng sau s-1 mblnzeasc au fost Hercule si Orfeu. Acest cine al lui Hades" simbolizeaz teroarea morii, groaz, infernul interior. n crestinism a fost asimilat diavolului. O reminiscen greco-roman a acestei fpturi mitice la romni pare s fie credina despre celul-pmntulni (ci R. Vulcnescu, 1987, 534). CERC:)n cadrul simbolic al figurilor geometrice, cercul ocup un loc important, alturi de centru, cruce, ptrat si triunghi.j'm simbolul perfeciunii, omogenitii, miscrii imuabile si eterne care nu are nici nceput, nici sfrsit. Pe plan cosmic, simbolizeaz cerul, n opoziie cu ptratul care e simbolul pmntului. Este si simbolul timpului, al vesnicei renceperi, redate n plan iconografic prin imaginea sarpelui cc-si musc coada/Cercul limiteaz un spaiu, dar rmfcarea de rotaie care formeaz acest spaiu este potenial infinit. n felul acesta, cosmosul, n multe tradi ii mito-poetice, e considerat o sfer (grafic, un cerc), dincolo de limitele sale fiind haosul. Toate punctele cercului sunt la aceeasi distan de centrul invizibil; n acest sens, e,l reprezint zeul si cre-aiunea sa. Cercul o o metonimie a zeului: zeul-soare e un cerc (coroana discoidal a lui Re, discul cu aripi al lui Aton etc.)^E simbolul dragostei crestine, n centru fiind Dumnezeu, iar credinciosii vin spre el din perisfer. n iconografia crestin, Dumnezeirea e reprezentat adesea ca o cruce n cerc; aceast figur reprezint si centrul cu cele 4 direcii ale spaiului. Cercul mprit n dou: ziua si noaptea, vara si iarna, yang si yin. Cercul cu aripi: divi-jiitate^jspirit, dJAriji/Cercul cu un alt eercin interior: "androginul. Cercuri unite: unirea dintre cer si pmnt. Se remarc, de asemenea, legtura aproape universal a cercului (si altor figuri rotunde) cu principiul feminin. La majoritatea popoarelor lumii cercului i se atribuie o putere 36

IVAN EVSEEV magic de aprare. De aici deriv locuinele si asezrile circulare, forma circular a stnelor, taberelor de lupt, precum si tragerea unei brazde magice n jurul caselor si satelor, n caz de pericol. Un caracter ritual, 'izvort din simbolismul cercului, l au toate miscrile de nconjurare a unui obiect sacru)(circumuenzre, cir1-cumducie si circumgestaie). / CERSETOR: Atitudinea plin de ambiguitate si extrem de contradictorie ce se manifest dea lungul istoriei fa de aceast categorie de oameni atest ambivalena cersetorului ca figur mitico-simbolic. Numele su n limbile slave (ubog al Domnului") atest natura sa sacral. Cersetorul putea fi trimisul zeilor (acestia adesea se deghizeaz n cersetori) sau strmosul mitic venit n lumea celor vii; de aici ospitalitatea, drnicia, dar si frica fa de cersetor. El poate fi si ncarnaia demonului, a rului (n folclorul romnilor, solomonarii iau adesea aspectul de cersetori) sau socotii drept reprezentani ai lumii czute n pcat; de unde prigonirea si pedepsirea lor, mai ales n vestul Europei (J. Delu-meau, Frica n Occident, II, 374 380). CHEIE: 'Simbolismul cheii se afl , mai nti, n legtur cu dubla funciune a acestui obiect: a nchide si deschide intrrile. Semnific misterul, dar si cunoasterea acestui mister, accederea la secrete, confiden, iniiere. E, n acelasi timp, simbolul puterii unor fiin e divine (cheia Sf. Petru) sau lumesti (oferirea cheii orasului unui nvingtor sau cetean de onoare.). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol phalic, supoziie susinut si de unele argumente de ordin etnologic, ntruct la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundenei si prosperitii, iar cheia si lactul reprezint complementaritatea principiilor masculin si feminin. CHIHLIMBAR: Piatr semipre-ioas, care nu e altceva dect rsina fosilizat de pini; si datoreaz nsusirile simbolice culorii sale galbene (solare), transparenei (=lu-mina) si capacitii de a se electriza la frecare (n greceste se numeste electron, de la care a provenit cuvntul electricitate). Este piatra ce face legtura dintre spiritul universal si cel individual. Este, de asemenea, simbolul for ei de atracie a cerului si a legturilor sufletesti dintre oameni. CHIPAROS: Arbore mediteranean, rspndit ns n tot Orientul de Mijloc pn n China si Japonia. Cu frunzele sale de un verde ntunecat pstrate de-a lungul tuturor anotimpurilor si cu miros ptrunztor este un simbol al vieii si al morii. In China, seminele si rsina lui se foloseau pentru

prepararea drogurilor imortalitii. n antichitatea greco-roman, el se leag de cultul lui Pluton, zeul lumii subpmntene, si este un simbol al doliului si al tristeii. CHIOE: Lipsa unui ochi se asociaz cu orbirea parial, dar, prelund simbolismul ambivalent al vzului, se leag de cstigarea unei vederi (nelepciuni) interioare. Odin, sacrificndu-si un ochi, a cptat darul clarviziunii. Singurul ochi al chiorului este si simbolul puterii ma37" DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE gice cuprinse n privire. Eroul roman Horatius Cocles cu privirea sa i paraliza pe dusmani. ntmplarea sau destinul istoric au fcut ca unii din marii conductori de osti s fie chiori. Deja Plutarh observa acest amnunt, referindu-se la Filip, Anti-gon, Hannibal si Sertorius. S-ar mai putea aduga exemplele lui Nelson si Kutuzov. n antichitatea greac, monoculismul este si simbolul barbariei, al unei infirmiti de ordin spiritual, cum este cazul uriasului Polifem pe care l nfrunt Odiseu. CICOARE: Floare albastr helio-trop cu frecvente apariii n legendele mitologice romnesti despre Soarele ndrgostit de o pmnteanc. Ca pedeaps pentru refuzul dragostei astrului zilei (vesnic cltor") sau pentru nesbuina ei de a aspira la o asemenea dragoste inegal este transformat n cicoare. E simbolul dragostei nemprtsite, al visului nemplinit, dar si al atasamentului fr margini. Este prezent n unele farmece de dragoste si folosit ca plant medicinal. /OMITIE: -Ca loc unde se ngroap rrfeoii, se leag de simbolismul mormntului, n limba greac koirnete-rien avea si nelesul de camer nupial, atestnd legtura ritului nhumrii att cu ideea morii, ct si cu cea de renastere, via, cstorie. Practica nmormntrii apare la omul de Neanderthal si era un gen de nsmnare" a mortului n pntecele pmntului-mam pentru o nou nastere. Iniial, locurile de nhumare erau sub cas sau n apropierea casei pentru ca spiritul strmosului s ocroteasc n continuare familia si gospodria. Chiar si atunci 38 cnd s-a mutat la marginea localitii, cimitirul si-a pstrat semnificaia de vatr a mosilor si strmosilor. Cimitirul e un loc sacru, al odihnei de veci, al triste ii, dar si al reculegerii, al legturii dintre cei mori si cei vii, la toate popoarele lumii. CINABiU: Sulfura de mercur de culoare rosie-carmin, folosit n alchimie. Datorit culorii sale rosii (culoarea sngelui), la vechii chinezi era folosit ca drog al imortalit ii. Este, n acelasi timp, simbolul transformrii; alchimistii urmreau, prin calcinri succesive, s elibereze mercurul, transformndu-1 n

aurul filosofal. Alternana cinabrumercur este simbolul morii si renasterii, al regenerrii vesnice, n maniera Phoe-nixului ce renaste dup propria lui combustie. CINCI: Numrul cinci este un numr sacru la multe popoare si are o bogat simbolic n unele sisteme de gndire mitic si filosofic. E unul din numerele centrale n gndirea pitagoreic . Simbolismul su rezult din faptul c este suma primului numr par (2) si a primului numr impar (3). Pentada este, n acelasi timp, gamos mijlocul decadei. Este semnul unirii (un numr nupial), al centrului, al armoniei fecunde, al hierogamiei cerului (3) si pmntului (2). Cinci este simbolul microcosmosului (al omului cu braele si picioarele desfcute), dar si al macrocosmosului: dou axe, una vertical si una orizontal, intersectate ntr-un centru (cruce). Acest numr simbolic si reprezentrile sale figurale le regsim n pentagrama (steaua cu cinci coluri) pitagoreici,--" IVAN EVSEEV lor, n arhitectura gotic, n simbolistica alchimist si masonic. Numrul cinci l ntlnim frecvent si n Biblie: cinci cri ale lui Moise, cinci pini cu care Isus satur cinci mii de oameni, cinci rni ale Domnului etc. CIOCAN: Simbol al puterii, al for ei brute, al pedepsei. Ciocanul (ma-iul) este o arm a zeilor uranieni, stpni ai furtunii si fulgerului (Thor la scandinavi) si instrument al zeilor fierari (HephaistosVulcan) fiind asimilat cu fulgerele, cu focul transformator si cu activitatea formatoare si demiurgic. Este un simbol phalic, asociat fecunditii, de unde prezena lui n anumite rituri nupiale si n vrjile de dragoste, n simbolistica masonic reprezint simbolul inteligenei active si al puterii Maestrului. n crestinism este insigniul multor martiri care au fost ucisi cu un instrument asemntor ciocanului. n emblematica social face pereche cu secera (secera si ciocanul) aliana clasei muncitoare cu rnimea), cu nicovala (unde figureaz un principiu activ, masculin). CIOCANITOABE: Pasre totemic la unele triburi italice, de pild la piceni (picusciocnitoare), si atribut al zeului Marte; are funcii oraculare si de ntemeiere. Este cunoscut mitul roman, dup care, mpreun cu lupoaica, ea particip la hr-nirea lui Romulus si Remus. Figureaz principiul masculin. n Metamorfozele lui Ovidiu, Picus este soul Panonei si amantul Circei, prefcut de vrjitoare n ciocnitoare, aceasta devenind o pasre augural si cluzitoare. n crestinism simbolizeaz erotismul, pgnitatea si diavolul. Nu are prezen marcat puternic n mitologia romneasc,

poate cu excepia ghionoaiei pasrea nspimnttoare a basmelor avnd unele trsturi ale ciocnitoarei. Unele ntrebuinri argotice ale cuvntului atest legtura cu simbolismul erotic. CIOCRLIE: Apare ca pasre sacr la celi; se bucur de o deosebit simpatie si aureol poetic n cultura romneasc i n literatura european. Zborul ei sgetat spre cer e asociat ideii de evoluie si involuie, ascensiune i coborre. Cntecul ei e o od a bucuriei, o chemare la via si iubire: Uite, cnt ciocrlia / Pur ca entelehia / din smn si din muguri / te ridic, vino, Lia / S se vad sni ca struguri" (L. Blaga, Vara lng ru). Aceast metafor a aerului si ascensiunii" (Bachelard), pasre si puritate, sgeat, nlare i lumin" (Durnd), n folclorul romnesc e metamorfoza fetei de mp rat ndrgostit de soare, dar e si pasrea plugarului" sau ceasornicul plugarului", cntecul ei fiind interpretat ca un ndemn la arat: La plug! La plug!" (Brlea, MEPR, 113). CIOAR: Pasre neagr cu un croncnit neplcut (adesea simbolismul ei se confund cu cel al corbului). E simbolul morii, al sinistrului, tenebrelor, murdriei, furtisagului. n aria cultural romneasc, cioara prevesteste vreme rea. E pasrea iganului" (Tip. Hasdeu, 291). E dusmanul semnturilor; de aceea n calendarul popular i este rezervat o zi special. Marea Ciorilor (n sptmna brnzei ultima nain39 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE tea lsatului de carne) pentru ca, ciorile s nu strice semnturile" (T, Pamfile, Agricultura, 14). La noi, ca si la alte popoare, e o pasre neleapt, cu unele atribute de donator mitic (copiii i dau un dinte de lapte, ca s primeasc unul de os sau de oel). La o serie de popoare uralo-altaice e un erou civilizator. La chinezi e o pas re solar. E totemul iakuilor si al unor triburi australiene. n crestinismul Evului mediu (la Si Augustin) e ntruchiparea forelor rului si a diavolului. CIRCUMCIZIE: Operaie ritual-re-ligioas constnd n tierea mprejur a prepuului si avnd semnificaia unei iniieri, a unui sacrificiu, a unei purificri sau devoiuni. La evrei, e ndeplinit n a opta zi de la nastere si simbolizeaz omagiul omului fa de Yahve, semnul de legtur teocratic a izraeliilor fa de Dumnezeul lor. Ritul mai e prezent la o serie de popoare africane, n Oceania, n America si n Australia. Obiceiul e .uneori interpretat ca o nl turare a laturii feminine din fiina brbatului si este pus n legtur cu excizia - tierea clitorisului la femei, ca semn al eliberrii lor de o latur masculin, ca act de dezandroginizare". n afar de evrei, mai e ntlnit la unele popoare ale Africii, Asiei (Ara-bia, Siria), Australiei si Americii de Sud.

CIES: Pom fructifer, cu fiori albe sau roz si cu fructe rosii zemoase cu smbure amar; e simbolul vocaiei rzboinice a samurailor si al destinului pentru care ei sunt pregtii: strivesc carnea (fac sacrificiul de snge) pentru a ajunge la smburele amar (la adevrata esen a persoanei). Floarea ciresului japonez (sa-kura) emblema samurailor, e n acelasi timp si un simbol al frumuseii, al fericirii terestre. La popoarele balcanice (la srbi), ciresul e pomul din tulpina cruia se fceau idolii protectori ai caselor. Pn astzi exist interdicia tierii ciresului. n folclorul nostru floarea de cires are anumite rosturi premaritale. n literatur e metafora frumuseii si a puritii feminine: Att de fraged, te-asameni cu floarea alb de cires" (Erninescu). CIUM: Acest flagel cumplit care secera vieile miilor de oameni din vremuri strvechi a fost personificat din cele mai vechi timpuri. n mitologia accadian era ntruchipat n zeul Erra (Irra), despre care se spunea c a adus ciuma de pe lumea de dincolo n cetatea Babilonului. n timpul marilor epidemii de cium din secolul al XV-lea din Europa, i s-a zis moarte neagr". n spaiul balcanic si al Europei rsritene, Ciuma este nchipuit ca o femeie btrn, usciv, si urt, mpotriva creia se iau urmtoarele msuri de protecie magic: confecionarea Iei (Cmsii) Ciumei, tragerea brazdei n jurul satului, circumbulaiuni rituale ale femeilor btrne goale si despletite n jurul localitii, prohodul si bocirea ppusii figurnd ciuma, coacerea unor pogace de cinstire a ciumei". CIUNG: Integritatea corporal este semnul ordinii macrocosmice, n care fiecrui organ i revine, pe lng o funcie practic si una simbolic. Mna are o funcie creatoare si separatoare. Prin pierderea unei mini, 40 1VAN EVSEEV ciungul particip la o alt ordine, cea a imparitii care aparine sacrului si demonicului. Ciungul este un mediator exemplar: mna pe care el o ntinde posed o for deosebit, datorit faptului c ea este vindea, aidoma minii justiiei. Mitologia roman cunoaste un zeu, Tyr cel Ciung, reprezentnd suveranitatea justiiei. CIUPERCA: Datorit multiplelor ntrebuinri, profane sau rituale, datorit formei lor ciudate, precum si modului sau mediului de nmulire si crestere, ciupercile au fost att de intens semiotizate n diferite culturi, nct se poate realiza o clasificare relevant a civilizaiilor dup principiul micofiliei sau

micofobiei. La popoarele Americii precolum-biene exist un cult al ciupercii halucinogene ntruchipat n zeul-ciu-perc Teonanacatl. O seam de ciuperci sunt considerate la popoare micofile drept aliment al zeilor" (la azteci, la vechii greci). E r spndit credina c ciupercile sunt legate de fulger si tunet. Zicala noastr Cresc ca ciupercile dup ploaie, la multe popoare are forma Ca ciupercile dup tunet/fulger. Ciupercile au, n general, conotaii falice. Unele din ele sunt folosite n practicile erotice feminine (n China). Altora (celor cu plria sub form de cup) li se atribuie un simbolism feminin. n vechea China, cupola ciupercii a fost asimilat cerului. De aceast metafor nu e departe nici ghicitoarea noastr de verificare a ateniei copiilor: Mnstire-ntr-un picior I Ghici, ciuperc, ce e? Cultul ciupercilor si folosirea lor ritual se explic poate si prin faptul c ele sunt considerate ntruchipri ale strmosilor, lucru reflectat n multe denumiri ale ciupercilor n limba romn (plria-sarpelui, pipa-ursului, ciuciulete etc). CUE: Instrumentul de cernere (ciurul, sita, filtrul) este asociat n lumea simbolicului ac iunii de separare a binelui si rului, alegerii neprtinitoare si necrutoare, judecii impariale, mecanice, f r dragoste. Este modalitatea de a judeca oamenii pe care Hristos o atribuie lui Satan (Luca, 22. 3132). Sita este si emblema destinului si a morii: tot ce a cernut sita este destinat mor ii si pedepsei (Amos, 8, 6). Prezena ciu-. rului n unele ritualuri de invocare a ploii (Paparuda) atest asimilarea iui cu cerul, cu darurile ce se revars din cer. Nu poate fi exclus nici ipoteza unei strvechi asimilri a ciurului cu matricea feminin, ceea ce ar explica prezena lui n unele practici premaritale de ghicire a ursitului, n ceremoniile nupiale sau rituri de stimulare a fertilitii si fecunditii cf. obiceiului cernerii fainei": flcul si fata cern fina innd sita mpreun; din aceast fin se coc plcinte pentru nunt (Tipol, Hasdeu, 436). CLTITA: Foaie de aluat subire prjit cndva pe o piatr ncins. La o seam de popoare din estul Europei si Asiei, e o mncare ritual, folosit n practici divinatorii si au-gurale. Semnific un principiu feminin, fiind asociat Lunii, desi uneori denot si un simbolism solar (n miturile unde Soarele e de gen feminin). CLEPSIDE: Simbol al curgerii inexorabile a timpului spre moarte. Cele dou pri ale clepsidrei cores41 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE

pund cerului si pmntului, iar firul de nisip este leg tura dintre ele; prin rsturnare, sensurile acestei legturi se inverseaz. Clepsidra demonstreaz succesiunea vidului si a plinului, intersanjabilitatea principiului masculin (sus") si a celui feminin (jos"). ncheierea curgerii nisipului semnific sfrsitul unui ciclu. n forma a dou triunghiuri suprapuse si unite la vrf, imaginea clepsidrei apare n neolitic si este o imagine nuclear a Zeiei regenerrii (M. Gimbutas, p. 81). 6 regsim si n tamburulclepsidr a lui Civa, do-mani: cele dou triunghiuri inversate reprezint principiul masculin (ling) si cel feminin (Yoni), iar punctul de contact este bindu, originea manifestrii, izvorul vieii. CLQPOT.-^Simbolismul su se datoreaz mai ales sunetului produs, dar si formei de alctuire. Sunetul clopotului se asociaz vibraiei primordiale, revelaiei divine, glasului transcendenei, tunetului, armoniei, chemrii la meditaie si la supunerea fa de imperativele divine. Este mijlocul comunicrii dintre cer si pmnt. La noi, clopotele se trag pentru alungarea norilor de grindin , pentru ndeprtarea bolilor si a altor pericole, dar si n scopuri fertilizatoare: ,,Ca s creasc cnepa se trag toat ziua clopotele, n ziua de Pasti si de zgomotul acela creste" (Voronca, 1059). Prin forma sa de alctuire, clopotul reprezint si o unificare a principiului masculin (limba clopotului) cu cel feminin (cmasa n form de par). Acest simbolism transpare si n unele practici cunoscute la romni: n Bucovina, fetele se spal cu apa n care s-a splat limba clopotului, creznd 42 c-apoi vestea li va merge asa departe cum merge sunetul clopotului si vor fi asa de curate ca si clopotul" (A. Gorovei, Credine si superstiii, p. 7). Biserica apusean a introdus clopotele n secolul al V-lea, iar cea rsritean n sec. al. IX-lea, pentru a anuna nceputul serviciilor divine. Principalele lor funcii simbolice erau rezumate n versurile latine: vivos voco, mortuos plango, fulgura frango (pe vii i chem, pe mori i plng, fulgerele frng). Clopotul a servit si n viaa profan, ca mijloc de alarm, de adunare a populaiei si de salutare a unor nvingtori. Patria lui de origine pare a fi China. CLOVN: Personajul grotesc clin vechiul teatru englez sau de circ, (bufonul, m scriciul) este un gen de ,,rege" inversat, jucnd rolul principal n timpul spectacolelor carnavalesti, n reprezentaiile ce imit _ scenariile lumii ntoarse pe dos1'. Clovnul substituie majestatea cu gluma si ireverena, victoria cu nfrngerea, frica sau plnsul cu rsul etc. Bufonul regelui reprezint constiina ironic, menit s ridiculizeze autoritatea n toat ngmfarea si suficiena ei; uneori e dublul persoanei umane; e

facultatea de introspecie critic, menit s armonizeze personalitatea. Clovnul ntotdeauna apare ca o parodie ncarnat. COAD: Coada animalelor din bestiarul simbolic universal are o semnifica ie phalic; este adesea privit ca parte a corpului n care se concentreaz toat puterea animalului. Coada de cal pus n b (tuiul) e stindardul popoarelor turco-mongole si poart semnificaia puterii si supunerii n faa forei. COASAi Este un atribut simbolic al mor ii, desi imaginea scheletului cu coasa n mn apare n Europa abia n secolul al XV-lea. n calitatea sa de instrument al egaliz rii inexorabile, coasa a preluat mai vechiul simbolism al secerei. n folclorul romnesc, coasa (ca si alte obiecte metalice tioase) are funcii apo-tropaice si propiiatorii: ea se pune sub faa de mas la srbtorile Crciunului, se foloseste la vindecarea junghiurilor (mai ales la femei), este prezent n alaiul Dr-gaicelor (O. Brlea, Fol. rom., I, 407). COCOR: n China si Japonia este simbolul longevitii si fidelitii, puritii si imortalitii. La multe popoare, inclusiv la cele din aria noastr cultural, este vestitorul primverii, mesager din alte lumi, pasre augural. La romni, zilele lor sunt ntre 79 martie; cnd strig peste sat, vestesc oamenii s ias la plug; dac zboar sus anul va fi srac, dac zboar jos anul va fi mnos. Pentru a determina stolul de cocori s coboare pe pmnt ca s transmit puterea lor sacral ogoarelor, se recurge la urmtoarea practic magic: Dac atunci cnd trec n zbor cocorii se nfige un cuit n pmnt ei se opresc, se nvrtesc mereu si cad chiar" (S. FI. Marian, 1883, II, 345). COCOS;) Aceast pasre se asociaz brbiei si curajului n lupt, predominanei principiului masculin, n mitologiile lumii, cocosul este un simbol solar. El ntruchipeaz lumina, cu toate valenele ei cosmice si spirituale. n Grecia antic, el este atributul zeilor solari (Apol-lo). n Cartagina antic, n mazdeis-mul persan, la vechii slavi sau la indienii pueblo din America, cocosul (mai ales cel alb), este o pasre a luminii, care prin cntecul su vesteste zmislirea Aurorei. n simbolistica crestin, cocosul semnific lumina si inteligena suprem ce vin de la Dumnezeu; el apare, totodat , ca o emblem a lui Isus Hristos. De o veneraie deosebit se bucur cocosul alb si la popoarele islamice, unde este considerat prieten al Profetului" Mahomed. Ca vestitor a): luminii, ce vine s risipeasc

ntunericul nopii, cocosul este considerat dusman redutabil al tuturor forelor ntunericului. n credinele romnilor (ca si ale altor popoare), la auzul primului cntat de cocos dispar toate duhurile rele; dracii, strigoii, stimele, vrcolacii etc. Prezena cocosului purific" si sacralizeaz" orice loc, l sustrage de sub incidena haoticului si aleatorului, transformndu-1 ntr-un spaiu cultural". De aceea, n bocetele romnesti, infernul (lumea umbrelor) este un loc unde cocosul nu cnt"; iar n descntecele populare boala este alungat n locuri necurate", unde nu se semnaleaz prezena acestei psri-Fugi, deochi, / Dintre ochi..., j S te duci, iar duci, / Unde popa / Nu toac, / Unde fata / Nu joac, Unde cocos nu cnt" (G. Dem. Teo-dorescu, 422). Cocosul este un animal apotro-p a i c, ap rtor att mpotriva spiritelor rele, ct si mpotriva bolilor de tot felul. Efigia lui se pune pe turlele bisericilor si clopotnielor, unde simbolizeaz veghea sufletului 43 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE n adstarea sosirii Duhului, a zmislirii Marii Aurore" (Durnd, 184). Integrat n marea familie a sin1 holurilor timpului si devenirii, cocosul este un animal a u -g u r a 1, prevestitor al faptelor viitoare. La chinezi, semnul ki indic att noiunea de cocos", ct si pe 'cea de bun augur". Uneori, el poate fi si prevestitor al unor evenimente funeste; de pild, se crede c el poate s anune moartea cuiva. Aceast latur a simbolismului cocosului apocaliptic" a fost valorificat n operele lui Victor Eftimiu (Cocosul negru) si de Lucian Blaga: Cocosi apocaliptici tot strig, / tot strig din sate romnesti, / Fnt-nele nopii / deschid ochii s-asculte / ntunecatele vesti" (Peisaj transcendent). . i Ca multe alte simboluri zoomorfe, cocosul este nvestit cu darul cunoasterii secretelor vieii si morii. De aceea, el ndeplineste si rolul unui animal psihopomp. n aceast dialectic a inversiunii simbolului, bazat pe comutarea polilor opusi (via-moarte, luminntuneric, cerpmnt), totusi predomin faetele senine si benefice ale cocosului mito-folcloric. Att cocosul solar, ct si cel htonian se asociaz mai ales forelor vieii. El ntruchipeaz fertilitatea pmntului, fecunditatea oamenilor; este o ntrupare a spiritului grului". Simbolismul luminos al cocosului mito-poetic a fost redat ntr-un chip genial de marele nostru Brncusi n al su Cocos de bronz" (1935). Strigtul ndreptat spre cer al acestui cocos pmntean este o chemare a luminii si totodat un semnal de alarm mpotriva pericolului invadrii planetei noastre de fore strine raiunii si ordinii.

CODOBATUR: La o serie de popoare ale Asiei Orientale e o pas re demiurgic si erou civilizator. De la ea nva dragostea cuplul primordial japonez Izanaghi-Izanami. Este una din juc riile preferate ale Afro-ditei simboliznd farmecele de dragoste. La slavi (la rusi, ea se numeste triasoguzka) este un epitet al femeii flusturatice. Dup cum arat si numele ei romnesc, coo(s)batur, principalul punct de fixaie a imaginaiei populare a fost coada lung a psrii, aflat n permanent miscare, explicat, de regul, printr-o pedeaps divin. Se numr printre vestitorii primverii. v COLAC:)Coptur ritual, cunoscut la multe popoare, e un simbol cultural cu multiple semnificaii. El mediaz opoziiile copt-necopt, na-tur-cultur; stabileste legturile dintre cei vii si cei mori, dintre cer si pmnt, dintre zei si oameni. Colacul ritual (rotund) este simbolul Soarelui sau al Lunei, semnificaie susinut prin ornamentele sale care transfigureaz o hierogamie cosmic. E obiect al sacrificiului ritual, nlocuind jertfele animale, dup cum indic si etimologia lui n limbile slave: n rus: korovaj (korova vac", n bulgar: jalovica colac" si vac". n tradiia romneasc, colacul e simbol al fertilitii si ofrand ritual, strns legat de cultul morilor. Colacii de Mcinici (9 martie) si de alte srbtori ntru pomenirea morilor au o nfisare antropomorf, lucru reflectat si n denumirile lor (mcinici, bmdosi, capetele, sfini etc). 44 IVAN EVSEEV COLIBRI: Pasrea-musc a celor dou Americi, cu penajul ei multicolor, hrnindu-se cu polenul florilor, are o mitologie bogat si o simbolistic dezvoltat n folclorul triburilor -amerindiene. Este erou civilizator si un agent fecundator al naturii. Se asociaz principiului masculin activ, erotismului, dup cum arat si denumirea ei brazilian passaro beja-flor ,,pasrea-srut floarea". COLINDA: Colindatul este unul din cele mai persistente si reprezentative obiceiuri tradiionale romnesti de Crciun si de Anul Nou. Cete de copii, de regul biei sau flci, denumii colindtori, se deplaseaz pe la casele oamenilor, interpretnd cntece de urare (colinde) si primind de la gospodari daruri. Textele colindelor, cu un vast repertoriu tematic, reprezint stratul arhaic al folclorului romnesc; desi unele din ele au mprumutat imagini si teme crestine, majoritatea lor au un coninut laic, precrestin, cu numeroase elemente de mit si legend. Colindatul e o manifestare artistic sincretic mbinnd textul cntat cu pasaje recitate, nso ite uneori de muzic instrumental, gestic si plastic

popular. Colindatul este un ritual cu funcionalitate magico-sim-bolic foarte complex: augural, apotropaic, de stimulare a fertilitii solului si fecunditii oamenilor, de iniiere a tinerilor etc. COLIVA:) Aliment ritual; gru fiert ndulcit cu miere sau zah r si amestecat cu miez de nuc, mprit pentru pomenirea morilor, la nmormntri si parastase. Adoptat n biserica ortodox, aceast ofrand ritual destinat cndva mbunrii spiritelor strmosilor si asigurrii fertilitii sau fecunditii, continu s menin simbolismul su fundamental: cel al legturii dintre cei vii si cei mori si al reglementrii vieii sub toate aspectele sale. COLOAN: Prin verticalitatea sa, coloana simbolizeaz ascensiunea, legtura dintre cer si pmnt, depsirea condiiei terestre. Ea mprumut simbolismul arborelui vieii si axei lumii. Ca ntruchipare a forei zeilor si eroilor, coloana (columna) e simbolul victoriei. ncadrate n pori sau asezate la hotare, coloanele marcheaz limita, trecerea de la o lume la alta, grani ele lumii cosmicizate (cf. Stlpii lui Hercule). Izomorf coloanei vertebrale a omului, n plan spiritual, coloana marcheaz etapa afirmrii de sine a personalitii, punnd n eviden tria de caracter si sacrificiul de sine. Este un simbol al virilitii masculine. Coloana frnt, folosit mai ales ca monument se-pulcral, simbolizeaz viaa si cariera ntrerupte brusc si timpuriu. COMOARA: Orice comoar (tezaur) din lumea imaginarului simbolizeaz o valoare de ordin moral si spiritual. Ea este o manifestare fenomenologic a unei esene divine si simbol al cunoasterii esoterice. Tezaurul este un dar al cerului, ce se descoper n urma unor intense cutri si a numeroase sacrificii. Toate obstacolele n calea cutrii (monstrii, balaurii -pzitori, pdurile de netrecut, tlharii etc.) simbolizeaz greutile de ordin moral. Ambivalena comorii este subliniat n mitologie de faptul c ea este pzit de balauri. Povestirile populare despre comori formeaz un corpus apreciabil de texte din 45 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE folclorul universal, n care este me- de simbolismul p srii, lucru reflec-reu subliniat ambivalena oricrui tat si n construcia ambarcaiunilor tezaur, aductor de fericire si bog- din antichitate, care. H mi.u ie dar si izvor, de cs ci C1T * ^unauucia ambarcaiunilor din antichitate, care, de multe ori, aveau un gt de pas re, iar navele de rzboi un cioc metalic (nai>is

COPIL: Simbol al inocenei, al pu- rostrata). Imaginea brcii e asociat ritii, al promisiunilor viitoare, aso- cltoriei, fie celei lumesti, pe m-ciat strii primordiale a omului, na- rile si oceanele pline de mister si nemea cderii n pcat. n mitologia cunoscut, fie ultimei c ltorii a su-diferitelor popoare gsim tema prun- fletului n mpria morii sau in cului divin, orfan, prsit de oameni, lumea unde nu exist nici ntria-dar iubit de ii- "' '"*- ~~ " ' tare. nici rin**** , prsit de oameni, ___ uuuc hm dar iubit de zei; el este un fel de tare, nici durere". fiu al lumii", c ruia i vor reveni funcii demiurgice si civilizatoare. Copilul e asociat cu soarele care renvie, aprnd pe cer n fiecare diminea. mprp.ii 4-A, CORB: Este o pasre puternic se-miotizat n toate culturile lumii, a-vnd cnd un simbolism funebru si malefic, cnr! i"i nianu pe cer n fiecare di- __^. un ainjuonsm funebru si minea, mereu tnr. Aceast tem malefic, cnd unul pozitiv si lumi-apare si n mitologia zeului ren- nos. La romn; 0+ -viat" (Dionysos), fiind asociat si u-nui cult falie. Valenele magico-sim-bolice atribuite copilului si-au gsit expresia n strvechile rituri ale jertfirii unui prunc la construcia unui templu, la mbuna unui pozitiv si lumi nos. La romni este o pas re ce prevesteste nenorociri: moarte, boal, viscol, ploaie etc; n schimb, n China sau Japonia, corbul este o pas re solar si de bun augur. Iar n mito__ i4f j^iujiic xa construcia unui logia unor popoare paleoasiatice templu, la mbunarea unui zeu, la (ciukci, koriaici, itelmeni) sau a in-ns ntosirea unui rege; tot pe adienilor ori eschimosilor din Anie-ceast for se ntemeiaz si prtiei- rica de Nord este un strmos de-parea copiilor la anumite ceremonii miurg, erou civilizator sau trickster. augurale, cum sunt, bunoar, colin- Este un mediator ntre var si iarn, dele la romni. ntre uscat si umed, ntre cer si pmnt. Particip la miturile diluvieCORABE: Arhetip al oricrui ne. I se atribuie proprieti profetice vas este Arca lui Noe, asociat unei si apare ca simbol al nelepciunii. n case, unei goace protectoare, pnbasmele noastre <=o w*-" - -' tecului matern, devenit simbolul bisericii salvatoare. Corabia evoc ideea forei de rezisten si securitii ntr-o trecere dificil. n plan cosmologic, ea corespunde unui astru ce se roteste n jurul unui Centru, iar n planul realit ilor terestre este i-maginea vieii w "1 vuxiwniur terestre este i-maginea vieii care l aduce pe om spre un anumit centru. Corabia, barca,

nava, luntrea etc. sunt si vehicule mortuare care transport sufletele pe lumea de dincolo. Din acest punct de vedere, corabia se apropie 46 alexie ca simbol al nelepciunii. n basmele noastre se prezint adesea ca acolit al eroului solar. Este folosit n medicina popular ca antidot mpotriva unor otrviri si ca balsam n unele boli grele. l ntlnim uneori n heraldica romneasc si n legendele ntemeierii. CORN 1: Acest arbust, cu esena lemnoas dur si cu florile ce apar naintea frunzelor, n primvara timpurie (Cornus mascula), n sud-estul Europei si n Balcani, e simbolul triei si sntii. Este folosit n practicile magice de stimulare a sntii si fecunditii, la producerea focului viu". La noi, lemnul de corn e materialul preferat pentru confecionarea btelor ciobnesti, care, pe lng rosturi practice, mai aveau si o serie de proprieti magioo-simbo-lice. CORN 2: Cornul (bourului, taurului, berbecului) simbolizeaz puterea, fiind asemnat cu cornul Lunei, sau cu razele Soarelui. Aceasta este si semnificaia coarnelor atribuite u-nor personaje divine (Moise n sculptura lui Michelangelo) sau malefice (Dracul), precum si a coarnelor purtate pe coiful lupttorilor din diferite ri (galii, vikingii etc.) sau a celor purtate pe capul vn torilor din Africa sau America. Cornul e un simbol al abundenei si fecunditii. Cornul abundenei, umplut cu gr-ne si fructe, n tradiia greco-roma-n, este emblema unor diviniti ale naturii (Bachus, Ceres). Cornul intr in constelaia simbolurilor fecunditii prin asocierea sa cu principiul masculin viril. Cornul este si un izvor de sntate, dup cum atest folosirea coarnelor de cerb sau inorog" la prepararea diferitelor droguri ale imortalitii sau longevitii; acelasi substrat magico-simbolic avea si obiceiul de a bea vin dintrun rhiton corn ritual ferecat n aur sau argint, folosit de persi, scii, greci si traci. Coarnele de bour sau ele berbec au si o funcie apotropaic; de aici a rezultat obiceiul agrii lor de garduri sau al asezrii pe acoperisurile sau pe pereii caselor n u-nele zone din ara noastr. Ambivalena coarnelor instrument de aprare, dar si unealt a agresivitii, apare destul de pregnant si n crestiIVAN EVSEEV nism, unde e semnul puterii divine (I Sam. 21, Ps. 89.18; Dan. 7.8), dar si un atribut al fiinelor demonice (Azazel). COROAN: Aceast podoab pentru cap n form de cerc din flori, din metale si pietre preioase, oferit nvingtorilor sau purtat de regi si mprai, semnific participarea la o lume celest; ea indic natura

suprauman, divin a purttorului. Este si un simbol solar (coroana cu raze a lui Mithra ori Helios sau coroana fcut din aur). Coroana (cununa) de lauri oferit nvingtorilor semnific si o victorie spiritual; ea poate fi semnul unei iniieri. Cununa denot si un simbolism al principiului feminin, fiind unul din atributele principale ale miresei n cadrul ceremoniilor nup iale. Ca metonimie a fetei, coroana apare si n numeroase practici magice prema-ritale (cnd fetele si arunc coroniele de flori pe apa unui ru sau le aga de un pom simbol asocial masculin). Coroana (de spini) e semnul martirajului. Datorit formei sale circulare, coroana se asociaz timpului: cununa anului se numeste anul bisericesc cu srbtorile sale mpletite ca o cunun. COSIA: Spre deosebire de pilozitatea masculin, asociat virilitii si bogiei, prul feminin are o ambivalen mult mai pronunat. Principala podoab feminin, prul e un simbol al seduciei carnale, al ispitei, de unde interdicia pentru femei de a intra n biseric cu capul descoperit sau de a se arta n acest fel n orice loc public (n lumea islamic sau pentru femeile mritate n ortodoxismul oriental). Unui pu47 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ternic proces de semiotizare cultural a fost supus opoziia pr mpletit (aranjat, pieptnat) pr despletit. Cuvntul cosi e un mprumut slav (kosa, kosica), care, la rndul s u, e nrudit cu grecescul kosmos. Prul pieptnat sau mpletit n cosie e un semn al culturii, al cosmic cizrii, cci, n descntecele noastre, lumea haosului, n care sunt exorcizate bolile din corpul omului, are ca unul din semnele sale conotative: locul unde fata nu se piaptn". G. Durnd include prul feminin n constelaia simbolului apei negre, nocturne, n care intr ntunericul, tenebrele, tristeea, moartea, lacrimile (DSAI, 120), iar G. Bachelard insist n complexul Ofeliei" asupra prului care pluteste si contamineaz, puin cte puin, imaginea apei (BEK, 114). De fapt, aceast asociere a prului feminin lung si despletit cu apa (ploaia) e foarte veche, deoarece femeile romane umblau despletite ca s provoace ploaia, iar locul preferat de pieptnare a nimfelor este malul unei ape. Felul de a-si aranja si purta prul este un semn al strii sociale. n aria noastr cultural, cosia (cosiele) reprezint semn de identificare pentru fat sau pentru femeia nemritat, de unde si expresia a mpleti cosi alb a rmne nemritat, fat btrn.. COOFANA: Numit la noi si arc, este o pasre prevestitoare, limbut si hoa. Mesajul ei poate fi

de bun augur sau de ru augur: dac cnt pe acoperis, anun sosirea oaspeilor sau o veste bun la cas, cnd coboar pe artur sau dac mnnc porumbul - secet, dac se adun n stol furtun, dac ip strident iminena unei nenorociri (S. FI. Marian, 1883, II, 5758). Din cauza slbiciunii ei pentru obiectele strlucitoare este asociat oglinzii, iar prin aceasta intr n grupul simbolurilor reflectrii, cunoasterii, luminii, devenind un agent uranian, asa cum se ntmpl n aria culturii chineze. La popoarele fino-ugrice, iar apoi si la slavii rsriteni, numele acestei psri (soroka) e folosit si pentru o podoab de cap specific femeilor mritate. n folclorul nostru, ea e tot un simbol feminin, conotnd ns nu att vrsta, ct comportamentul femeie glgioas, guraliv, turbulent si agasant (M. Co-man, 1988, II, 73). I se atribuie, totusi, unele virtui apotropaice: prins si rstignit pe gard, ea apr de duhurile rele (S. FI. Marian, 1883, II, p. 60). COVOR: Urzirea (eserea) unui covor e asimilat unui act demiurgic. Prin desenele si culorile sale, covorul este o imagine a lumii (imago mundi) n multitudinea formelor ei de manifestare. Acest simbolism e prezent att la covoarele orientale, ct si la scoarele si chilimurile romnesti. Covorul reprezint ntotdeauna un cosmos organizat si, n a-ceast privin, aminteste de man-dala tibetan. Are un rol magic au-gural sau protector. n mijlocul covorului poate fi ntlnit imaginea arborelui vieii, n ramurile cruia zboar sau stau psri, iar deasupra se afl soarele si luna (= lumea celest). Lng trunchiul copacului ntlnim esute figuri umane sau animale (cprioare, cerbi etc.) ele marcheaz intermundul; la rdcina copacului gsim broaste estoase, pesti sau alte animale htonice si acvatice este nivelul subpmntean. 48 IVAN EVSEEV Este un simbol al totalitii cosmice, n aspectul su paradisiac, denotnd fericirea, bogia, abundena. Poate fi sinonim al grdinii, casei sau templului. Textul", mesajul simbolic al covorului foloseste pe larg semnificaia culorilor: galbenul auriu denot putere si mreie, albul puritate si lumin, rosul bucurie si for, verdele renovare, renastere, albastrul cerul si speran etc. n literatur poate fi o metafor a textului, a scrisului, a creaiei poetice. CRANIU: E un simbol ce repet o bun parte a semnificaiilor capului. Cultul si magia legate de

craniu, care dateaz din civilizaiile paleoliticului, au ca punct de plecare omologarea craniului cu centrul vital al omului si cu bolta cereasc. Estejim-bolul naturii muritoare a omului, dar si ceea ce rmne dup moarte. n simbolistica masonic si a altor societi iniiatice, craniul simbolizeaz moartea fizic, pur corporal, privit drept preludiu la o renastere n domeniul spiritului. Un craniu asezat ntre dou oase (tibii) ncrucisate, devenit astzi semnul de avertizare a unui pericol mortal, a fost, iniial, un simbol al perfeciunii spirituale. n iconografia crestin, craniul apare frecvent ca semn al desertciunii vieii omenesti, fiind adesea atributul penitenilor si anahoreilor. Craniul cu cele dou oase ncrucisate de la baza Crucii lui Isus aminteste de faptul c ea a fost ridicat (conform u-nei legende crestine) pe locul mormntului lui Adam, iar Hristos fiind Noul Adam. n mistica indian si n cea a Evului mediu exist credina c prin craniu, la nivelul vertexului, trece un canal de comunicare ntre mundus sensibilis si mundus intel4 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale lectualis. De aceea, la moartea yoghi-nilor exist un obicei n cursul cruia li se sparge craniul n vrful crestetului, urmnd ca sufletul s ias prin aceast gaur si s se ntlneasc cu spiritul universal. Printro asemenea crptur iese si zeia Athena din capul lui Zeus. CRAB: Acest animal acvatic are o mitologie si o simbolistic dezvoltat la popoarele locuind pe rmurile mrilor si oceanelor. Este un animal lunar, dar si semn zodiacal (al Cancerului). Posed funcii demiurgice, aidoma broastei estoase, crocodilului sau elefantului; este un avatar al forelor vitale transcendente, n culturile africane, el este adesea ncarnarea unui demon al r ului. Simbolismul su se ntretaie si se confund cu cel al racului. CRAP: Peste cu solzi aurii, puternic si cu o via lung, posed o simbolistic bogat mai ales n China si Japonia, unde e considerat un animal de bun augur, vehicul si mesager al zeilor; se poate transforma usor ntr-un dragon naripat. Simbolizeaz curajul si perseverena. E si un semn al virilitii si supremaiei intelectuale. A oferi unui student din aceste ri un crap nseamn a-i dori succes la examene. Este si un model al triei n faa morii. Plasarea unui crap de hrtie pe acoperisul casei are o funcie augural si apotropaic. CREPUSCUL: Amurgul, apusul soarelui, asfinitul reprezint sfrsitul unui ciclu, prin care se prepar o nou renastere. Este un simbol cronotopic, deoarece este legat de loc (de simbolismul Vestului) si de

timp sfrsitul unei zile, anunnd 49 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE o rnvii 5"""o nou auror. Imagine a clipei suspendate, ntre zi si noapte, amurgul e mai mult rememorarea unei zile trecute, plin de melancolie, spre deosebire de lumina crepusculului dinaintea ivirii corilor, ntotdeauna plin de speran si promisiuni. CRIN: Crinul alb semnific puritatea, inocena, virginitatea. n crestinism e simbolul Sfintei Fecioare. Simbolismul acestei flori n form de cup, ce adun rou nop__________ii, este permanent lunar si feminin, legat de dragoste, regenerare si prosperitate. A fost emblema regilor Franei si semn heraldic foarte rspndit n Europa, ceea ce a fcut s i se atribuie epitetul de floare a gloriei", alturi de cel de floare a lacrimilor". Poate datorit pistilului su puternic si proeminent, crinul, mai ales cel rosu, are si latura unui simbolism masculin, ceea ce asociaz acestei flori conotaii androgine, att de evidente, la noi, n poezia lui Al. Ma-cedonski. Are si anumite legturi cu moartea si cu lumea de dincolo. Per-sephone a fost rpit de Hades si dus n infern n timp ce culegea crini si narcise. ce a provocat-o. Particip ntotdeauna la un simbolism uranian. Tronul zeilor ceresti este de cristal lumin solidificat". n basme, ntlnim palate de cristal (de clestar), muni de clestar, grmezi de diamante cucerite de erou de la zmeu; cristalul e unealta n zdrvan a eroului, avnd puteri magice asupra vieii si asupra morii. CRIZANTEM: Este un simbol solar, asociat ideii imortalitii si longevitii. A fost aleas ca emblem a casei imperiale japoneze. n Europa, ea este o floare a toamnei, a linistii dup terminarea muncilor agricole, prezent n zilele de cinstire a mosilor de toamn". CRISTAL: In simbolistica mineralogic a antichitii, cristalul e considerat un embrion ce creste n pmnt si reprezint un diamant necopt. Prin transparena sa, cristalul e un exemplu al reunirii contrariilor, intermediar ntre vizibil si invizibil, simbol al limpezimii, puritii si inteligenei, n crestinism e simbolul Sf. Fecioare, din care s-a nscut lumina adevrat si divin, reprezentat de Isus Hristos. n samanism, cristalul e piatr a clarviziunii prin care samanul caut boala sau pe cel 50 CROCODIL: n mitologia multor popoare este un animal cosmofor, st pn al apelor primordiale si suport al universului. Reprezint un intermediar dintre ap si pmnt si este inclus n simbolistica si

mitologia ciclurilor de regenerare a naturii. n gliptica maya e asociat nuf rului si lunii patroana cresterii vegetaiei. Un complex cult al crocodilului l g sim n civilizaia egiptean; este adorat mai ales n orasul Shedit, numit de Herodot KrokodUopolis. I se ridicau temple, i se cntau imnuri sl i se ofereau jertfe umane. Este ntruchiparea zeului Sohek devoratorul celor ce nu se pot justifica n timpul psihostaziei; ulterior, e identificat, cnd cu Seth zeul mor ii, cnd cu Re zeul luminii. La triburile africane particip si la riturile de iniiere a tinerilor, unde reprezint animalul mitic devorator si regenerator, asociat arhetipului matricei (va-giri dentata). In Biblie, crocodilul este Leviathanul ntruchipare a haosului primitiv, demon al rului. . D DEGET: Fiecare din cele cinci degete ale minii are o semnifica ie simbolicii proprie. Dintre ele e mai cunoscut semnificaia degetului arttor care particip n mod activ la gesticulaie, ca semn de chemare si de orientare sau indicaie, apel la atenie (degetul ridicat n sus) etc. Semiotica gestual, la care particip aproape toate degetele minii drepte, iar uneori si ale celei stngi, deriv, n multe cazuri, din tradiii arhaice legate de semnificaia fiecrui deget, de la mn sau de la picior. Degetul mare, n diferite tradiii culturale, e semnul masculinitii. Indexul (degetul arttor) este simbolul judecii; degetul mijlociu exprim afirmarea de sine; anularul (inelarul) se leag de funcii sexuale, de dorine si apetite, iar auricularul (degetul mic) este degetul puterilor oculte: adesea falanga acestui deget e sacrificat n semn de doliu. Degetele se pun uneori n leg tur cu planetele, n folclorul popoarelor europene este valorificat identificarea degetului mare sau mic (fr. pouce poucet) ca simbol solar si falie, relevat n personajul avnd epitetul Degeel". 4" Simbologia romneasc, din pcate, nu dispune de lucrri speciale consacrate semnificaiei mitologice si semioticii degetelor n cultura popular tradiional. DELFIN: n simbolistica si orna-mentica antic, delfinul, prin asociere cu Arion, fiul lui Poseidon si al Demetrei, este simbolul inocenei, n opoziie cu leviathanul devorator; este legat, de asemenea, de ndejde, renastere, salvare (exist mitul delfinului ce salveaz oamenii de la nec). Crestinismul a preluat valorile pozitive ale delfinului, fcnd din el unul din simbolurile lui Isus Hristos si al

nvturilor crestine. n mitologia popularii romneasc, Dulful mrii este un personaj fabulos, un fel de duh al Mrii Negre, pomenit n colinde, fr indicaii precise privind funciile sale mitice. DEMON: n gndirea mitologic a grecilor antici, demonii sunt fiine divine sau semidivine, identificate cu spiritele strmosilor, cu geniile tutelare. Daimonul formeaz o parte a constiinei, avnd facultatea de a 51 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE dirija destinul, n sens bun sau, uneori, n sens r u. Cel posedat de un daimon era considerat protejat de zei, pentru c avea ingenin echivalentul inspiraiei. Acest ultim aspect, adic latura malefic a daimonului grecesc, a fost preluat si valorificat n crestinism, unde Demonul devine Satan (Diavol) sau i reprezint pe ngerii rzvrtii mpotriva lui Dumnezeu, n mitologia romneasc, demoni arhetipali ai rului si ai morii sunt spiridusii, tricolicii, pricolicii, moroii si strigoii si alte duhuri rele, ce se amestec mereu n viaa oamenilor. DESERT: Desertul e antitez a grdinii raiului. Semnific o realitate steril, locul ispitelor si sediul duhurilor rele. Isus si muli dintre eremiii crestini (Sf. Anton) au fost ispiti i n desert. Pustiul este si locul de trecere spre Pmntul fgduinei", unde singura speran este n Dumnezeu. Eremiii (gr. eremos pustiu") se retrgeau n desert pentru a nfrunta natura lor pctoas numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Desertul este locul mirajelor (fata morgana), dar si al revelaiilor divine. Desertul mai semnific moartea: zeul egiptean Seth este stpnul morii si al desertului. Metafora desertului sufletului este imaginea lipsei de credin, de speran, de ideal si inspiraie. DIAMANT: Aceast piatr preioas este simbolul limpezimii, perfeciunii, inteligenei, fiind asimilat n alchimie cu piatra filosofal. Datorit duritii sale, este simbolul triei si puterii spirituale: tronul lui Budha este de diamant. n tradiia occidental e simbolul suveranitii universale, al incoruptibilitii si realitii absolute. Este un talisman universal, ferind de toate bolile si nenorocirile. Se crede c mpiedic desfrul si favorizeaz castitatea. Numele pietrei, se descifreaz n unele limbi drept deviz a dragostei divine (diamant=dio+amando). n basme, eroul solar, dup ce omoar un zmeu sau balaur, gseste n stomacul sau n easta lui fie diamante, fie alte pietre preioase, simboliznd o izbnd spiritual si putere suprauman. DIAVOL: Numele grecesc al acestei fiin e mitice, diabolos, nsemna la origine clevetitorul", iar

echivalentul su din latin, diabolus acuzatorul". Este cunoscut si sub numele de Satan(a), Belzebut, Mamona, Lucifer, Belial etc. Ca ntruchipare a rului universal si ca adversar al lui Dumnezeu este, cum spune A. H. Krappe, o instituie" universal. Numele lui, tabuizat n multe limbi, are numeroase apelative eufemistice, care n limba romn coincid cu cele ale dracului. D. reprezint att rul de orice natur, ct si tentaia rului, ispita arm de a instala propria dominaie si de a deposeda omul de graia lui Dumnezeu. Apare sub nfisarea de sarpe sau dragon. De fapt, mosteneste nsusirile acestor simboluri ancestrale avnd form compozit cu unele caracteristici de hermafrodit. Pe plan psihic este expresia forelor dezintegrate ale persoanei; de aceea, cnd apare ntr-o ipostaz antropomorf, are unele atribute animale: gheare, coarne, aripi de liliac etc, semnificnd instinctele primare. Este aproape ntotdeauna schiop deficien fizic pe care o au unele diviniti htoniene sau cele ale focului 52 devorator. Dup cum arat numele su latin (Lucifer), el este legat de lumin si cunoastere, folosite ns n scopuri malefice. Poeii romantici au exaltat titanismul D., fcnd din el uzi geniu al rzvrtirii, o fptur superb, de o atracie fascinant (Mil-ton, Byron, Madch, Lermontov). IVAN EVSEEV n actele de magie simpatetic, deoarece sunt o adevrat sinecdoc a omului, reflectat si n dictonul biblic dinte pentru dinte". DIMINEAA: Este simbolul victoriei luminii asupra ntunericului. E timpul zilei, cnd lumina este nc necorupt, pur; de aceea, este simbol al puritii si sinceritii: rugciunile principale se fac dimineaa. D. este ora vieii paradisiace, timpul ncrederii n sine si n alii, timpul orientat spre viitor, timpul promisiunilor si speranelor. Dimineaa, zorile si rsritul au fost ntotdeauna iubite de ranul romn, asa cum rezult si din aceast mrturie a unui stean, nregistrat de echipa sociologic a lui D. Gusti: Cnd s-arat rosaa pe cer, pare c esti alt om si c lumea ntreag e alta. Lumina de la Dumnezeu si ea aduce numai bine. Asa a lsat Dumnezeu s se schimbe toate. Cnd s-arat zorile, parc-i facerea lumii" (E. Bernea, J 92). DISC: Aceast pies, prin asemnarea ei cu cercul, roata sau inelul, are o simbolic astral: se asociaz cu Soarele sau cu Luna (plin). Ca simbol uranian poate s semnifice si cerul sau divinitatea. Aceasta este si semnificaia diskosului talerul sacru din altarul crestin, folosit n timpul liturghiei,

pentru depunerea sfintelor daruri, avnd gravat pe el imaginea lui Isus Hristos. Discul ca arm de lupt sau discul atleilor se asociaz Soarelui. Discul (de piatr) cu un orificiu la mijloc este un simbol lunar si feminin, el apare drept ipostaz a unor diviniti feminine litomorfe. Discul naripat e un atribut al zeilor solari. DINTE: Dinii se asociaz masticaiei, sfsierii, agresivitii, dorinei de dominare. Acesta este si sensul mitului grecesc despre oamenii de fier, ce se nasc din din ii dragonului semnai de Iason. La multe popoare se crede c oamenii ambiiosi au dinii lungi. Pierderea dinilor este legat de pierderea tinereii, forei, vigorii., n vise e semnul slbirii energiei sexuale, al impotenei sau sacrificrii omului natural" din personalitatea celui care viseaz (Aeppli, 163). n culturile arhaice, dinii oamenilor si animalelor au o mare importan j DO> Cifr par, reprezint n simbolistica numerelor opoziia, conflictul, polaritatea, echilibrul vremelnic. Este numrul tuturor dedublrilor si diadelor, specifice structurii dualiste a percepiei lumii, nscrise n opoziiile: bineru, sacruprofan, materie spirit, masculin feminin, cer pmnt, foc ap etc. Este un simbol bivalent, cci unitatea celor doi poli poate evolua att n bine, ct si n sens ru. Semnific sinteza si divizarea, antagonismul latent, reciprocitatea ce poate fi dragoste si ur. Dar este si un numr al simetriei si frumuseii; aceast dualitate a unicului (de simplici duplex) si unitate a dualitii (de duplici simplex) este considerat drept structur a frumuseii si simetriei, vizibil mai ales n alctuirea corpului omenesc, pe care o cnt poezia 53 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE popular romneasc: Ochii ti sunt dou stele / Si farmeci lumea cu ele" (Fried, 70). Doiul este si simbolul complementaritii fecunde, ilustrat n filosofia si mitologia chinez prin legtura dintre yang si yin. Majoritatea mitologiilor lumii sunt construite pe principiul dualismului; structura dubl e caracteristic si organizrii multor societi umane, desi, de multe ori, este concurat de dinamismul si echilibrul principiului triadic. DOISPREZECE: Este produsul nmulirii celor 4 puncte cardinale cu 3 planuri (nivele) ale lumii, specifice mentalitii arhaice: lumea subpmntean, cea terestr (intermundul) si lumea cerului. Este cifra zodiacului si simbolizeaz universul n miscarea lui ciclic, spaio-temporal. In simbolistica

crestin e semnul totalitii si cifra Ierusalimului Celest: are 12 intrri, la fiecare poart stau 12 ingeri, zidurile sunt sprijinite pe 12 piloni, pereii sunt ncrustai cu 12 pietre preioase etc. DOVLEAC: nc din antichitate sunt cunoscute dou feluri de curcu-bitacee: dovleacul de consum si dovleacul gol (tigva), acesta din urm folosit la multe popoare ca vas de inut ap, vin sau alte lichide. Era o plant venerat n vechiul Egipt, fiind ntruchiparea zeiei Kolokassia. Cultul tigvei era rspndit aproape n toat Africa, n China si n Japonia. La chinezi, dovleacul-tigv e considerat un simbol al abundenei, regenerrii si imortalitii. Datorit acestui dovleac, strmosul mitic al chinezilor, Pan-kou, a fost salvat de potop. Dac astzi dovleacul este sinonim cu un cap sec si prost, n multe 54 societi arhaice el era asociat cu craniul uman, cu inteligena si cu lumina solar. n aria balcanic, tigva este legat de cultul morilor. n unele regiuni ale Serbiei ea se sparge n momentul scoaterii mortului din cas sau se pune n sicriul mortului umplut cu ap sau vin. n nordul Moldovei, copiii colind de Anul Nou avnd n mn o tigv plin cu semine pe care le arunc peste cas urnd rod bogat, ceea ce denot pstrarea tigvei n calitate de simbol ai abunden ei si n aria dacoromn (E. Bernea, 1976, 27). DRAC: Numele acestei fiine de origine greac (drakon) sau latin (draco), nseamn sarpe mare, dragon"; era un geniu protector al casei. Numai sub influena crestinismului, i s-au transferat atributele diavolului. Devenind ntruchiparea rului universal, numele lui era tabuizat; asa au aprut numeroase sinonime eufemistice populare n limba romn, unde el se numeste: necuratul, naiba, aghiu, iuda, ucig-1-crucea, cel-din-balt, cornea, tartor, duc-se-pe-pustii, han-ttar, nichipercea, blosul, vrlan, codea etc, etc. Dcoi are atributele diavolului (daimo-nului), n folclorul romnesc dracul nu este totalmente malefic, ci un fel de ru necesar; e mester n toate, priceput, inteligent, jucus; e mereu n preajma omului; el st pe umrul, stng, iar ngerul pe umrul drept. Adesea ia forma unor animale impure (ap, cine, pisic, capr, lup etc), dar nu se poate preface n oaie, albin sau cocos. Dracul n mitologia popular romneasc are multe nsusiri ale tricksterului (eroului civilizator si bufon) si poart o amprent a maniheismului de origine iranian, datorit, parial, si influenIVAN EVSEEV ei bogomilismului. Acest dualism si ambiguitatea specific dracului pe ntreaga arie cultural

romneasc se reflect n multe zictori si proverbe, din care sugestive, din acest punct de vedere, sunt: F-te frate cu dracul, pn treci puntea" si ,,Nu-i dracu att de negru, cum l crede lumea". DRAGON: Fiin mitologic complex si amalgamat (cu cap si corp de reptil si cu aripi de pasre sau liliac, cu solzi de peste etc). Este nzestrat cu capacitatea de a zbura si de a deborda flcri si fum pe gur. Poate tri n toate mediile. Reprezint monstrul primordial, ntruchipare a haosului, a forelor naturii nemblnzite. Este legat de pmnt, ap, foc si cer. n mituri si basme este rpitorul fetelor, ceea ce e o amintire a riturilor de sacrificare a fiinelor umane unor diviniti ale apelor, celebrate sub forma unei hie-rogamii (rit practicat n China si n Egipt). Mitul luptei eroului solar pentru eliberarea fetei sau slobozirea apelor oprite si nghiite de un dragon de tipul indianului Vritra este reflectarea procesului de organizare a cosmosului, de mblnzire a forelor naturii. Dragonul nvins este adesea nhmat de erou la un plug. Dragonul (balaurul) este si pzitorul comorilor ascunse, simbol al forei, stpn asupra ciclurilor vieii. Avnd a-semenea caliti, devine emblema imperial a Chinei si simbol regal n lumea celtic (dragonul rosu este emblema rii Galilor). n mitologia romneasc, funciile mitice si simbolismul dragonului sunt transferate balaurului. Drumul uneste simbolismul liniei, legturii, accesului cu cel al miscrii n timp, cu toate ntmplrile previzibile sau imprevizibile ale unei cltorii. Drumul este locul ntlnirilor neprevzute. Aici se pot ntlni, ntmpl tor, cei care normal sunt desprii de ierarhia social si de dimensiunea spaiului, aici pot aprea diferite contraste, se pot mpleti diferite destine. Drumul e asociat cunoasterii, iniierii, devenirii, transformrii, destinului. Tipologia drumurilor simbolice se pare c e mult mai variat si mai bogat dect clasificarea geografic si economic a cilor de circulaie. n mit, legend, basm, cntec sau vis semnificaia simbolic a drumului va depinde de o serie de factori legai de orientarea lui n raport cu punctele cardinale, cu un anumit centru, cu_ direcia spre dreapta sau spre stnga. Exist drumuri drepte, ntortocheate, n cerc sau n zig-zag. Sunt tt felul de drumuri zice poporul da l mai nsemnat e cel de te duce n lumea de dincolo. Omu l vede numa o dat" (E. Bernea, 1985, 46). Drumul direct si drept n antichitate se numea calea regal (via regia), cci el ducea direct spre capital, interpretat ulterior drept metafor a drumului direct ctre

Dumnezeu, calea credinei adevrate. De o mare importan simbolic este problema direciei deplasrii. Un drum nainte are un sens pozitiv de evolu ie, afirmaie si creaie. Un drum napoi e involuie, renunare, esec, de unde si credina c dac te ntorci din drum nu-i va merge bine. Un loc puternic marcat al drumului n mitologia si simbolistica popular este rscrucea, precum si diferitele locuri de trecere peste ape sau alte obstacole (punte, vad, vale etc). 55 ECLIPS: Eclipsa solar sau cea lunara sunt percepute n majoritatea culturilor ca evenimente dramatice si semne de ru augur, anunnd evenimente funeste: moarte, rzboi, molim, secet etc. Ele sunt privite ca moarte a astrului devorat de un monstru nchipuind ntunericul si haosul. Poporul romn crede c ele se datoreaz vrcolacilor. Ca s mpiedice acest fenomen, oamenii fceau un zgomot ct mai mare, trgnd clopotele de la biseric, lovind fiare si tingiri, trgnd cu pustile, iar iganii cntau din vioar (Candrea, Iarba fiarelor, 7582). ELEFANT: Puin relevant n simbolistica european, unde se asociaz cu un animal greoi, lipsit de abilitate; n ultimul secol, probabil prin importul de statuete din Orient, a nceput s se asocieze norocului, bogiei, prosperitii. Are ns un rol foarte important n mitologia si simbolistica indian, unde este un animal cosmofor, susintor si pzitor al punctelor cardinale. Este vehicolul 56 zeilor si regilor. Semnific pace, prosperitate, putere regal. Este ntruchiparea unor zei; cel mai cunoscut dintre acestia fiind Ganesha (Gane-ca): un omule cu burta mare, cu cap de elefant si cu tromp, cu unul din coli rupt si stnd pe un soarece sau pe un lotus. ntruchipeaz cunoasterea indian, care caut s surprind toate opoziiile si paradoxurile acestei lumi. EKOU: Este o fptur mitic cu puteri supranaturale, care posed o sacralitate virtual si o potenialitate magic, reputat, datorit rolului su extrem de important n comunitatea etnocultural din care face parte. De regul, este fructul unei iubiri dintre un zeu sau o zei si o fiin pmntean, simboliznd astfel unirea forelor terestre cu cele ceresti. Pot cpta de la zei atributul imortalitii (Hercule, Castor si Pollux). Eroul este, nainte de toate, un lupt tor mpotriva rului de orice fel, avnd doar ajutorul primit de la zei sub form de puteri fizice si psihice miIVAN EVSEEV raculoase, arme si unelte nzdrvane din lumea animal. n lupt sunt cuprinsi de o furie eroic (furor

heroi-cus) care le d puteri nzecite si nspimnt sau paralizeaz dusmanul. Simbolizeaz elanul evolutiv al persoanei umane. Fie c vorbim de personaje istorice mitizate, fie de eroi mitici istoricizai, ei sunt ntotdeauna regeneratori de cultur si moral, sunt adepii lui Eros n nelesul dragostei fa de oameni. Exist un arhetip universal al eroului, crede J. Campbell, prototip al eroismului cultural al omenirii, manifestat n mii de chipuri particulare. n aria romneasc , pe lng eroii din basm de tipul lui Ft-Frumos, avem eroii baladei, de tipul lui Mistriceanu, Toma Alimos, eroi civilizatori (Traian, De-cebal) sau eroi culturali (Mesterul Manole), eroi salvatori ai neamului (Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Ho-ria, Iancu etc). EVA: (<ebr. Hawwah cea care d via). Prima femeie furit de Dumnezeu, perechea lui Adam, considerat n crestinism ca prim mam a celor vii. Fcut din coasta lui Adam, ea simbolizeaz latura feminin a brbatului (avem aici mitul despicrii" Androginului primordial). Reprezint sensibilitatea si vulnerabilitatea fiinei umane n elementul su iraional. Are concentrate n ea toate slbiciunile femeiesti, este ncarnarea pcatului si a aplecrii spre pcat. n icoane e nfisat cu un mr n mn (fructul cunoasterii si al pcatului). Se consider ns c pcatul ei a fost expiat de Sf. Fecioar. FACL: Tora aprins (facla, fclia, flamura, flacra) este emblema stiinei luminnd lumea. Simbolismul ei deriv din cel al focului si al luminii. Este un simbol al purificrii prin foc si al iluminrii spirituale. Deoarece nmormntrile la romani se fceau noaptea, Ia lumina faclelor, ele au fost asociate si cu moartea, doliul si nenorocirea. Fclia stins e un monument sepulcral, nsemnnd viaa pmnteasc ntrerupt. Funciile simbolice ale faclei au fost transferate n crestinism lumnrii, devenit lumina oricrei iniieri si a oricrei travqrsri iniiatice a infernului. FAZAN: Dac n cultura romneasc fazanul a cptat conotaiile unei psri credule, naive si chiar proaste (el expresia a pica de fazan), n Orientul ndep rtat are valorile simbolice ale unei psri solare, ntruchipnd, de obicei, principiul activ masculin al naturii yang. B tile din aripi ale fazanului si strigtul su sunt asociate tunetului, 58 primverii, trezirii naturii la via. El figureaz n miturile cosmogonice; este o cratofanie solar, simbol al luminii multicolore. Aripa desfcut a fazanului figureaz n ornamentica pagodelor japoneze si chinezesti. FAIN: Simbolizeaz hrana esenial, att cea material, ct si cea spiritual. Produs al mcinrii

grului, preia valenele simbolice ale acestuia din urm, la care se adaug semnificaiile procesului de zdrobire a boabelor si ale cernutului finii. Fina este, n acelasi timp, materia prim pentru coacerea pinii sau colacului ritual. n Rig-Veda, cuvntul iesit din gndirea nelepilor se compar cu fina cernut prin sit. Fina de gru se aducea drept ofrand ritual la vechii evrei si era un simbol al faptelor bune. Fina si aluatul din fin sunt simboluri ale legturii dintre membrii unei comuniti, n aria balcanic li se atribuie proprieti magice de aprare si de stimulare a rodniciei: se presar pe locurile unde se presupune a fi o coIVAN EV.SEEV moar, cu fin se ung pe fa personajele din alaiurile mascailor, din aluatul ritual se fac cruci pe pori si pe usi, se ung stupii, se mnjeste gazda pe nas ca s rmn gravid etc. FNTNA:) Fntna, izvorul, havuzul sunt asociate apei vii, ce snea de lng rdcinile pomului vieii din paradis. n toate basmele lumii se vorbeste despre o fntn miraculoas, vindectoare, ntremtoare a trupului si ntritoare a spiritului. Dintr-o asemenea fntn poate curge lapte, miere, vin etc. Fntnele e-rau nelipsite de pe lng temple si din alte locuri sacre. Ea uneste lumea diurn cu adncurile pmntului si, totodat, poate fi un ochi" deschis spre cer. Fntna s pat n pmnt se asociaz principiului feminin; basmele si legendele multor popoare ne povestesc despre transformarea fetei omorte sau persecutate ntr-o fntn : O fntn (Lin) Cu ap puin. / Ap limpejoar /Ca olcrimio-r" (G. Teodorescu, 472). ntlnirea de lng fntn e un topos mitologic si folcloric: Iacob o ntlneste pe Rachela lng o fntn din Meso-potamia, ea revine si n cstoria lui Isaac cu Rebecca; tot lng fntn Isus o va ntlni pe Samariteanca, dezvluindu-i acesteia natura sa divin. La romni, sparea unei fntni este un rit de expiere a p catelor si una dintre cele mai importante binefaceri: Dac faci o fntn, a-tunci pn la al noulea neam ai poman" (Voronca, 890). Numeroase practici premaritale, maritale, ceremonii de fecunditate, ca si obiceiurile legate de sparea unei fntni sau de ntreinerea ei atest sacrali-tatea fntnii n cultura tradiional romneasc. Spre a fi ferite de duhurile rele, ele sunt strjuite de cte o cruce sau o troi. FELINAR: Simbol al iluminrii si limpezimii spiritului, asociat lampe, faclei, lumn rii, opaiului etc. Felinarul ornamental si simbolic (lanterna) joac un rol important n cultura Chinei si Japoniei, unde este un element nelipsit din ornamentica grdinilor si din procesiunile si petrecerile nocturne.

Comercianii le ofer templelor pentru a avea succes n afaceri, iar militarii pentru a-si favoriza victoria- Ca si lmpi, este un simbol al vieii si transmiterii cunoasterii. Este semn al prezenei lui Dumnezeu si un far cluzitor spre lumina adevrat a credinei. Pe plan psihic, este flacra sufletului, pzit de intruziune extern. In textele indiene (Bhagavad Gt) sufletul yo-ghinului e comparat cu o flacr i-mobil, ferit de vnt. FEREASTRA:' Este ochiul" casei. Ea mediaz opoziiile nuntru" afar", nchis" deschis", pericol" siguran"; leag intimitatea casei (familiei) de lumea exterioar. Este locul intrrilor si iesirilor nereglementare", de aceea se presupunea c pe fereastr pot intra duhurile rele. De aici deriv si obiceiul de a pune pe ferestrele ce ies n strad diferite obiecte, plante sau perdele cu proprieti apotropai-ce. O asemenea funcie, la romni, avea si crucea ferestrei. Printr-o intrare sau iesire pe fereastr se putea ns nsela" moartea sau boala. Mortul, ca s nu stie pe unde s se ntoarc, uneori se scoate pe fereastr, iar n timpul mutrilor ntr-o alt cas copii erau introdusi pe fe59 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE reastr. n mituri, n povesti si n poezia de dragoste, fereastra (simboliznd fata) e ultimul hotar ce desparte pe doi ndrgostii. Ochiul atot-vztor (n multe limbi, fereastra si ochiul au denumiri comune sau nrudite ntre ele), prin logica inversrii, devine un loc expus vederii", ochi ce reflect lumea" devenind locul epifaniei, al apariiei divinitilor, regilor, reginelor, sfinilor, inclusiv a personajelor teatrului de ppusi. Aceleasi semnificaii au adesea si rozetele catedralelor catolice, ornate cu simbolurile Sf. Treimi, sau cu simboluri ale lumii ornduite dup Logosul divin. Pe plan microcos-mic, ferestrele sunt simboluri ale simurilor omenesti. n pictura modern, fereastra care deschide o perspectiv ce nu duce nicieri" simbolizeaz incognoscibilitatea lumii. FERIG: Plant criptogam care nu face flori, nmulindu-se prin spori, aproape invizibil pentru necunosctori, a atras atenia oamenilor nc din antichitate, care i-au atribuit proprieti miraculoase. La multe popoare ale Europei exist credina c ea nflorete o dat pe an, noaptea de Snziene (solsti iul de var sau ziua Sf. Ioan Boteztorul). n acea noapte, floarea ei strlucete ca o stea i tinerii pleac n cutarea acestei flori miraculoase, care poate ajuta la descoperirea comorilor, te poate face invizibil, s poi deschide toate lactele (de unde si asimilarea ei la romni cu miraculoasa si mitica iarba-fiarelor); nlesnete nelegerea limbii" psrilor i a tuturor dobitoacelor.

FIER: Semnific duritatea, inflexibilitatea, tria si fermitatea de caracter. Este un metal ambivalent, deoarece uneltele de fier se folosesc pentru modificarea materiei inerte (plugul, cu itul, ciocanul etc), dar sunt si instrumente satanice ale rzboiului si ale morii. n unele civilizaii este un metal impur, vulgar, dur, agresiv, sumbru, diabolic. La egipteni, fierul nemagnetic era un atribut al lui Seth zeul morii. Oamenii rasei de fier, dup Hesiod, marcheaz o epoc a regresiunii, a cultului for ei brutale. Aceleasi asociaii negative si la vechii evrei, care, la zidirea Templului din Ierusalim, au evitat, se zice, folosirea fierului (III Regi, 6, 429). Conotaii negative le au pn astzi expresiile: veacul de fier, masc de fier, mn de fier etc. n mitologiile lumii, cu prelucrarea fierului se ocup , de regul, divinitile secundare sau fiinele demonice, n acelasi timp, fierul este si un simbol al triei (tare ca fierul, iute ca oelul" este urarea din textul Sorcovei). La multe popoare din Asia si Africa este un simbol al fertilitii, sntii trupesti, un metal cu multiple valen e magice si a-potropaice. Credine asemntoare sunt specifice si ariei culturale romnesti, unde o bucic de fier se pune n fas copilului, iar unelte de fier sunt inute lng leagnul copilului spre a-1 feri de deochi sau de boli; cu obiectele de fier nfipte n pmnt se opreste ploaia sau grindina; fierul ajut n vrjile de dragoste. E posibil ca, n aceast mitologie a fierului, s se fi contopit proprietile fierului ceresc" (meteoritic) cu cele ale fierului" de origine htonian (R. Vulcnescu, 1987, 416). FIERAR: Rolul mitologic si semnificaiile simbolice multiple, contradictorii, ambivalena sa axiologic 60 se explic, desigur, prin importana pe care a avut-o, pentru istoria omenirii, descoperirea prelucrrii metalelor si, mai ales, a fierului. Poziia mitologic a fierarului e intermediar ntre divinitate si om, ntre geniu benefic si demon malefic, ns ntotdeauna temut de simplii muritori. Primul fierar, dup V. T., a fost Cain (etimologic nseamn fierar"), ucigtorul fratelui su Abel agricultor si pstor. Cea mai complex ntruchipare a valenelor mito-sim-bolice ale fierarului o gsim n figura lui Hephaistos si cea a vedicului Tvstar. Fierarii mitici particip la opera cosmogonic si la civilizarea lumii, de obicei, n calitate de ajutori ai zeului-demiurg sau ai eroului civilizator. nrudii cu focul si cu adncurile pmntului, de unde se extrag minereurile, fierarii posed si un aspect infernal, redutabil. Ei

sunt monstri, pzitori ai comorilor, iar activitatea lor se nrudeste cu vrjitoria. Par a fi, ntrun fel sau altul, exclusi din societate: pot fi ridicai deasupra celor din jur prin asimilarea lor cu regi si conductori de triburi sau, dimpotriv, pot fi undeva la marginea societii, contactele cu ei fiind limitate. Pot deveni conductori ai societiilor secrete sau ndeplini rolul de vrjitori, adic de mediatori ntre lumea oamenilor si cea a forelor transcendente. n arealul balcanic, aceast situaie ambigu s-a reflectat si n faptul c fie-rritul era o meserie practicat adesea de igani, despre care se crede c au o nrudire cu diavolul (SMR, 166). FILDES: Prin culoarea sa alb este simbol al puritii, iar prin tria si incoruptibilitatea sa este simbolul IVAN EVSEEV puterii. Tronul lui Solomon era din fildes (III Regi, X, 18, XXII, 39), dar si mormntul lui Darius, n credina c fildesul apr corpul de orice stricciune. Obiectelor si amuletelor de fildes li se atribuie o putere de stimulare si de aprare. FLOAEE: Simbolizeaz _frurnusc-_ ea, armonia^idealul, pasiun^ tnn-' reea, puritatea, renovarea^, luman dd jsi_ trectoare^ <& situeaz undeva la mijIOC, ntrp1 pmhniigrrml nrh_nphri (plantei) jd cel al fructului. Omologia simbolic ntre floare si femeie reprezint toposul poeziei si literaturilor lumii, floarea e un simbol pasiv, e un receptacol al for elor si darurilor uraniene ce vin spre ea sub forma razelor solare, a ploii sau picturilor de rou. nflorirea ei e re- ungi ronjTmjgii~~"dintre__arj (stihie feminin) si, foc principiu activ^ masculin. Fecundarea (polenizarea) este, din nou, o reuniune a principiilor polare; aici, rolul fecundator poate fi atribuit unei p sri sau unei insecte. n iconografia chinez, asocierea florii cu o pasre e simbolul actului erotic. Asemnarea femeii cu o floare are o lung tradiie cultural, constituind, la multe popoare, inclusiv la romni, un adevrat mit poetic. n folclorul romnesc, floaxea_sjabjjxuaaa oaractenajiu^. jqtiv al frumusejii feminine;mirosul ~TIorii conoteaz dragostea.__scuturatul florii SaU_JJj^rrjprprl mirnculni e druirea dragostei si pierderea fecioriei (M. Coman, Izv. mitice, ti'd). "Floarea, e un strvechi simbol solar care apare n aceasta calitate si ca_ rBativ"~"ornmental (rozeta); "aceast Jdentificare e bazat att pe asemnarea florii fi ynT 61 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE

si culoare, ct si pe__heliotropismul "multora din _aceste_ aTrTdirecia soarelui (cf. floa-ywiPsonftal): Floarea~~este~-"si un simbol al inimii, al perfeciunii spirituale, al idealului. Acest simbolism l ntlnim n floarea de aur" a alchimistilor* chinezi si n floarea albastr" a romanticilor (Novalis, Emi-nescu). Floarea poate fi asociat cu fluturele si este adesea simbolul sufletului morilor. Fiecare floare adaug la acest simbolism general o seam de semnificaii proprii, consti-tuindu-se ntr-un limbaj floral universal sau na ional, cum e cazul ike-banei japoneze. FLUIER: Acest instrument muzical de suflat, n diferitele lui forme (fluier, flaut, caval, nai, tutelc etc), este prezent n cultura i n mitologia aproape a tuturor popoarelor care au cunoscut pstoritul. Se spune c fluierul a fost inventat de Pan ca s nveseleasc zeii, nimfele, oamenii si animalele. Fluierului i cntatului la acest instrument i se atribuie proprieti miraculoase: vrjete ntreaga fire, nvie morii, face s creasc vegetaia, mblnzeste animalele, ndeprteaz duhurile rele. Fluierul e un mijloc de comunicare cu spiritele de dincolo. Este un simbol faliform al strmosului mitic. Dup ct se pare, fluierele rituale, cndva, se fceau din oase de om, iar unele popoare africane numesc spiritele morilor fluiertori". Amintirea unei asemenea mitologeme e posibil s fi pstrat si denumirea romneasc: fluierul piciorului. Proprietile magice i sacralitatea fluierului la romni sunt evideniate de prezena acestui instrument la toate riturile, ceremoniile i jocurile populare. Fluierul e poetizat n Mioria", n care regsim substratul tracic i dionisiac al acestui instrument muzical. Aceste nsusiri el le-a pstrat i dup victoria cretinismului, deoarece, n Postul Mare, cnd la cretini este interzis orice cntare, doar singur cntecul din fluier e permis" (R. Vulcnescu, 1987, 389). Cntecul din fluier reprezint o adevrat epifanie celest, deoarece este conjuncia elementelor eterice: aer (suflu) si sunet. FLUTURE: Credina dup care fluturele este o rencarnare a sufletului este extrem de arhaic, cci o gsim deja prezent n arta minoic. Din acest nucleu mitic au derivat credin ele populare despre fluturele de noapte (striga), ca reprezentare a vampirului, moroiului, strigoiului. Cuvntul grecesc phsyche nseamn, n acelasi timp, suflet, respiraie, dar si fluture". Acest mit al dragostei si al morii, n care personajul central este Psyche, a fost prelucrat literar de c tre Lucius Apuleius n romanul su Mgarul de aur. Mitul si simbolismul fluturelui se ntemeiaz si pe interpretarea alegoric a fazelor evoluiei sale: crisalida este un ou care conine toate potenialitiile fiinei, reflectate apoi n coloritul extraordinar al aripilor fluturelui. Este asociat focului solar; e nevoit, n fiecare noapte, s strbat beznele subteranelor pmntului, devenind un simbol al regenerrii sau chiar o fiin primordial,

demiurgic. ntr-o legend popular romneasc se spune: Dintr-nti si-nti era numai ap si ntuneric. Pe ap plutea o grmjoar de spum, iar n spuma ceea era un vierme si un fluture. Fluturele a lepdat aripile si s-a fcut om, 62 Dumnezeu, asa de frumos. Da din vierme s-a f cut o alt dihanie, el, negru, cu coad si coarne: Necuratul" (M. Coman, 1988, II, 128129). FLUVIU: Apele curgtoare, mai ales marile ruri, s-au bucurat de o veneraie deosebit, fiind investite cu atributele sacralitii. Btrnul Istru sau Donoris, cum i spuneau traco-geii, era nconjurat de o asemenea aureol sacral. Dup unele mrturii ale timpului, dacii obisnuiau s depun jurmnt, bnd ap din Dunre. Desi apa e o stihie feminin, marile fluvii se asociau principiului masculin, deoarece, n antichitate, li se sacrifica cte o fecioar (e cazul Nilului la egipteni). Rul simbolizeaz scurgerea timpului si devenirea formelor. E un simbol al vieii si al morii, al legturii dintre lumea de aici si lumea de dincolo. Curgerea unui ru spre ocean e simbolul ntoarcerii spre nediferen iere, accesul spre Nirvana. Deplasarea n amonte simbolizeaz o ntoarcere la sursa divin, la un principiu. Traversarea rului trecerea de la o stare la alta; este prezent n riturile de iniiere si de trecere (nunt, nmormntare). Marile fluvii sunt simboluri ale apelor superioare, ceresti si li se atribuie funcia de a face legtura dintre trei nivele cosmice: cer (aer), pmnt, subteranele pmntului. Apele unui ru favorizeaz viaa, fertilitatea solului, dar produc si inundaii dezastruoase, iar torentele si vltorile apelor nghit multe viei omenesti. Rul inspir respect si team; fantezia popular le face lcase ale balaurilor, monstrilor si spiritelor acvatice periculoase. Aspectul nocturn si funest al apelor sia gsit ntruchiparea n rurile IVAN EVSEEV Infernului: Acheron apa durerii-s-a jalei, Phegeton rul de foc, Cocyte al plngerii, Styx al erorii si Lethe al uitrii. De multe ruri se leag ideea persistenei unui neam n istorie, cum e cazul Oltului n proza lui Geo Bogza (Cartea Oltului"). n poezia popular romneasc e pregnant exprimat asocierea rului cu trecerea formelor: ,,C-asa-i lumea, trectoare, / De voinici amgitoare, / Ca o ap curgtoare: / Unul naste s-altul moare" (G. Dem. Teodorescu, 335). FOC: Unul din elementele fundamentale n toate sistemele cosmogonice si filosofiile naturiste,

manifestat sub forma de flacr, cldur sau lumin. Simbolizeaz viaa, puterea creatoare, pasiunea, dragostea, purificarea, dar si puterea distructiv. Domesticirea" focului, care s-a petrecut cu cea. 600 000 ani n urm, a marcat desprirea definitiv a pa-leoantroposului de predecesorii si rzboinici. De atunci, focul a rmas un zeu, temut si ambivalent, venerat sub forma focului si a luminii Soarelui, a focului vetrei casei sau focului intern, izvort din adncurile fiin ei umane. Este opus apei, fiind ntruchipare a principiului activ masculin (yang). Este izomorf psrii, acest lucru fiind reflectat n imaginea Psrii de foc din mitologia slavilor (Zar-ptica), n Corbul igni-fer al australienilor, n Zburtorul din folclorul romnesc sau Phoeni-xul popoarelor mediteraniene. Ca stihie purificatoare si izvor de via este mitologizat n imaginea focului viu" ce se aprinde, n mod ritualic, la cele mai importante ceremonii religioase si srbtori calendaristice. Aproape cvasiuniversal este iden63 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE tificarea focului cu dragostea, a energiei sexuale cu stihia piric : Drept a avut cin-a zis, / C dragosteai foc nestins / Si nime n-o poate stinge, / Numai badea, cnd m strnge, / Si inima mea, cnd plnge (Viciu, Flori, 58). Conotaii simbolice negative sunt proprii mai ales focului subteran, al Infernului, dat n stpnirea unor demoni ri. FRAGA: Fraga si cpsuna sunt simboluri ale ispitelor, n special ale celor carnale. Figureaz n ornamen-tica bisericilor, unde reprezint trectoarele desftri lumesti. La unele triburi din America, fragii sunt hrana de var a indienilor si simbolizeaz anotimpul cald. Deoarece ele cresc foarte aproape de pmnt, sunt, ntr-un anume fel, legate si de lumea morilor. Se crede c n Infern creste o enorm frag; dac sufletul mortului gust din ea, nu mai are sansa de a reveni pe pmnt. n lirica popular romneasc, mersul dup fragi si dup mure simbolizeaz o expediie erotic. FEASN: Copac nalt, drept si de esen tare, este un simbol al rezistenei si soliditii. Din lemnul lui se fceau lncii. n tradiia scandinav, frasinul urias, Yggdrasil, este arborele lumii, care uneste cerul si pmntul; e vesnic verde, iar de la rdcinile lui, si ia nceputul izvorul vieii si nelepciunii; este loc de ntlnire a zeilor. Din antichitate, dup cum spune Plinius, are o putere magic de a alunga serpii si a vindeca musctura de sarpe. Si n spaiul romnesc se pstreaz urmele sacralitii acestui arbore, cci unele dumbrvi de frasin erau locuri de pelerinaj si petrecere n timpul

srbtorilor de primvar si de var (Sf. Gheorghe, Ispas). FKSINEL: (Dictamus fraxinella). Plant medicinal, denumit asa datorit asemnrii frunzelor ei cu cele ale frasinului; se bucur de un cult pronunat n sudul si vestul rii (Oltenia si Banat). Este la mare cinste la femeile bolnave si la lehuze; i se aduc ofrande: pine si vin. Cultul acestei plante era dezvoltat n Asia Mic, Creta si Grecia, unde era emblema zeielor lunare Dictimna si Artemis. Caracterul magic al acestei plante (ce eman un eter care, venind n contact cu aerul, d nastere unei usoare flame) e cunoscut si la srbi, de unde, dup prerea lui G. Cosbuc, cultul frsinelului (srb.: jasenak) a ptruns si la noi n ar. FRUCT: n diferite tradiii mitologice simbolizeaz ideea abundenei, rodniciei, fecunditii, iar pe plan spiritual nelepciunea. Diverse fructe formeaz coninutul cornului abundenei alegorie a belsugului. R. Guenon compar fructul cu oul lumii simbolul originii. Simbolismul fecunditii e specific fructelor cu multe semine (granatul, dovleacul, pepenele etc). Alte numeroase fructe se asociaz femeii, dragostei si sexualitii (mrul, para, piersica etc). n crestinism, fructul este simbolul beatitudinii ceresti, atribuit Sfintei Fecioare. Drept Jruct spiritual este considerat smochina, poama viei de vie. FRUNTE: E simbolul gndirii, demnitii, nobleii sufletului, cutezanei, geniului. Este locul concentrrii maxime a energiei psihice. Acest lucru este marcat n unele ci64 IVAN EVSEEV vilizaii prin punctul desenat n frunte, cum e cazul femeilor indiene care au pictat ochiul lui Ci va". Mongolii cred c locul cel mai vulnerabil al unui zeu se gseste tot n frunte. Polisemia cuvntului frunte Ia limba romn atest locul privilegiat al acestei pri a capului (n frunte, a fi fruntea, cu fruntea sus etc). FURC: Unealt agricol sau de pescuit care poate avea doi sau trei din i (trident). Furca cu doi dini (dou coarne) simbolizeaz polaritatea si tendina de difereniere a dou principii avnd o origine comun. Prin ambivalena sa, e apropiat simbolismului rscrucii (bifurcaiei). Cei doi dini ai furcii sunt uneori asociai gurii (dinilor monstrului), de unde si folosirea ei ca emblem a diavolului. A servit ca instrument de supliciu al sclavilor. Furcile Caudine este supliciul aplicat solda ilor romani care au

suferit o nfrngere rusinoas din partea samniilor n trectoarea Caudinum si au fost pusi s treac pe sub furcile jugului. FURC DE TORS: Atribut al zeiei Athena, este un simbol al artei domestice, al ndeletnicirilor feminine si o emblem a femeii. Are ns si o semnificaie falic; de cele mai multe ori, prin construcia ei (e si cazul furcii tradiionale romnesti), mbin un simbolism sexual masculin cu cel feminin (partea de sus a furcii imitnd floarea). Furca de tors este strns legat de riturile de iniiere feminin. Este inclus si n ceremonialul de nunt al romnilor si privit ca un simbol al conjunciei contrariilor. Pe unele furci sunt chiar zugrvite chipuri de br5 Dicionar de simboluri sl arhetipuri culturale bai. Semnificaie masculin pare a avea si furca de aur, pe care o primesc n dar eroinele unor basme; cu acelasi simbolism apare furca si n unele cntece de dragoste: Mi bdi si-al meu drag, / Mergi cu pusca la vnat! / Te uit si vezi un brad, / Bradu-nalt si subirel, / Tot ca tin' de frumusel. / Taie din el o fclie, / Si-mi f tu o furc mie. / Cnd m-ajunge dor si jele, / O am n braele mele. / Si o culc n pat cu mine, / Si gndesc c sunt n pat cu tine" (Mohanu, 370). Conjunc ia contrariilor e mai clar n mbinarea furcii cu caierul din care naste" firul, la acesta participnd fusul (simbol masculin), ntregul proces al torsului fiind un adevrat sistem simbolic" al generrii, al nasterii si scurgerii vieii. FULGER: E simbolul focului ceresc, al forei si pedepsei divine. Fulgerul si trsnetul sunt atribute ale divinitilor principale ale cerului: Indra n mitologia vedic , Civa si Visnu n hindusism, Zeus la greci, Thor la scandinavi, Perun la slavi etc. Chiar n monoteismul mozaic, Yahwe (Elohim) pstreaz acest atribut al focului si al luminii. n crestinismul oriental, stpnul fulgerului este Sf. Ilie; el foloseste acest tun si foc ceresc" pentru urmrirea diavolului si pedepsirea celor pctosi. Se crede c, o dat cu trsnetul, cade din cer piatra trsnetului (identificat cu vechile cuite de piatr de fier si vrfuri de sgei gsite n pmnt sau n ap) creia i se atribuie proprieti fecundante si fertilizatoare. Fulgerul si tunetul mai simbolizeaz vocea lui Dumnezeu; n antichitate exist o adevrat stiin de descifrare a acestor mesaje (Ubri 65 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE fulguralis). Fulgerul, ipostaz a focului intens, cosmic, marcheaz o iluminare intuitiv sau spiritual,

realizate printr-o ruptur. Este considerat un agent fertilizator, o s mn" cereasc. n multe mituri, eroinele rmn nsrcinate fiind lovite sau atinse de un fulger (e cazul mpratului mitic chinez Huandi). Apare ca simbol al focului ce renoveaz natura si societatea, n urma unei furtuni. Primii catolici interpretau iniialele lui Isus de pe crucifix I.N.R.I. prin formula: Igne Natura Renovator Integra". Aceast stihie, care poate fi devastatoare, trebuie nfrnat ; de aceea, Sf. Ilie n folclorul romnesc este schiop; ambivalena trsnetului si tunetului merge pn acolo, nct ele sunt atribuite uneori diavolului: Tunetul este urletul diavolilor vtmai" (T. Pamfile, 1916, 82). FUM: Fumul rugului de sacrificiu sau fumul de t mie este un agent de leg tur dintre pmnt si cer, un omagiu adus divinitii. Este, n acelasi timp, un agent purificator, coninnd n sine potentele focului care 1-a generat. Fumigaiile de tot felul sunt nelipsite din riturile de purificare la toate popoarele lumii. Alung spiritele rele; aceast credin e reflectat n zicala romneasc fuge ca dracul de tmie". Fumul nec-cios e considerat, la romni, o invenie a diavolului: Dumnezeu cnd a fcut focul, diavolul de ciud a strnit un vnt si a nceput a arunca la frunze si la gunoi n foc si ndat s-a fcut fum" (Voronca, 1198). Este si simbolul desertciunii lumesti si a celor trectoare (Isaia, 51.6). La nscunarea unui pap se aprinde n faa lui tmie ori o chit de paie, iar un cardinal artnd spre fum exclam: Sic transit gloria mtindi (= asa trece mrirea lumii). FURNICA: Este simbolul unei munci neobosite, al srguin ei si prevederii, al vieii colective subordonate unui scop lucrativ. Datorit micimii ei, e considerat un fel de cuant" a pluralitii, orientate uneori si ntr-un scop distructiv. In mitologie este larg rspndit motivul metamorfozei oamenilor si zeilor n furnici. Adesea particip la opera cosmogonic, iar musuroaiele de furnici sunt considerate niste muni sacri" si canale de comunicaie cu cele trei nivele ale lumii, locuri de concentrare maxim a energiei cosmice. Asociate organelor genitale ale femeii, sunt incluse n grupul simbolurilor fertilitii pmntului. De aici deriv o seam de practici rituale legate de mutarea musuroaielor, de interdiciile de a le strica sau de obliga ia aducerii unor ofrande. n calendarul poporului romn exist chiar o srbtoare dedicat acestor minuscule vieuitoare. Ea se numeste Joia Furnicilor (Joia a fost cndva ziua lui Jupiter, iar furnicile sunt legate de cer si de ploaie) si se ine primvara, nainte de lsatul secului

de carne; femeile fac turte speciale (turta furnicilor) si le dau copiilor s le mnnce, iar frmiturile le las furnicilor (C. Rdulescu Codin, D. Mihalache, 1909, 27). FURTUN: Simbolizeaz o intervenie divin n mersul lumii sau o pedeaps cereasc. Ea evoc fora si gloria divin. E o bulversare cosmic la care particip toate elementele active ale naturii (focul, apa, 66 vntul), alctuind un fel de alian-conjuraie ndreptat mpotriva pmntului. Zeii furtunii (Baal, Zeus, Jupiter, Donar, Thor, Perun ete.) sunt si organizatorii cosmosului. n furtun rsun vocea lui Dumnezeu (Exod, 19.16). Furtuna este una clin temele preferate ale poe ilor romantici, care vd n ea ntruchiparea unui sabbat cosmic sau dezlnuirea forelor titanice zcnd n fiina geniului. Furtuna marcheaz si sfrsituri de epoci istorice, indicnd, totodat, un nou nceput, simbolizat uneori prin apariia curcubeului. FUSr Se integreaz simbolismului torsului, cu valenele sale cosmice si erotice. n cugetarea filosofilor antici (Platon), simbolizeaz necesitatea care domneste n inima universuIVAN EVSEEV lui. Fusul se nvrte ntr-o miscare uniform si antreneaz ntregul mecanism al lumii. Simbolizeaz si un principiu masculin activ. Fusul de aur din basme este un dar al zeiei lunare. n popor fusul se folosea n vrji de dragoste si acte magice de fertilitate sau de aprare mpotriva forelor malefice. El a dat n stpnirea divinitilor destinului: Lachesis (trecutul), Clotho (prezentul) si Atropos (viitorul). Furca si Fusul" e un joc tradiional romnesc cu substrat erotic, practicat cndva la privegherea mortului si avnd semnificaia transmiterii manei" defunctul celor rmasi n via; se joac si pentru stimularea cresterii plantelor: Ca s rodeasc cnepa, beau si joac femeile de Sf. Vasile: joac n crsm fusul si furca" (Voronca, 1059). G GALBEN: Culoare solar, evoc strlucirea aurului. Este o culoare de esen divin, regal. Se asociaz tinereii, eternitii, claritii, voiosiei, cldurii si nobleei. E o culoare brbteasc, clar si penetrant (Zeus coboar la Danaia sub forma unui nor galben de aur). Galbenul e si culoarea grnelor coapte, evocnd maturitatea, dar si nceputul declinului. La unele popoare e culoarea vestului. Semnific adulterul - nceputul destrmrii unei csnicii si gelozia: Mrul discordiei la greci este galben (de aur).

GINA: Pasre htonian, asociat principiului feminin; n opoziie cu masculinitatea cocosului. E un animal psihopomp, cluz a sufletului mortului pe lumea de dincolo. n riturile de nmormntare la romni exist obiceiul de a da de poman peste mormnt o gin (neagr), cci se zice c ea merge naintea sufletului tot scormonind si chemnd, ca si cnd ar avea pui mici, si-n chipul acesta conduce ea sufletul pn la poarta raiului** (S. FI. Marian, nmormntarea, 332). Gina nzdrvan din basme care ou n fiecare zi cte un ou de aur sau g inusa de aur din folclorul minierilor (Brlea, MEBR, 187) este un simbol al fecunditii si bogiei pmntului. Cntecul ginii din ceremonialul de nunt romnesc si scenariul care l nsoeste dezvluie un simbolism erotic si al fertilitii. Closca cu pui numele popular al unei constelaii din Pleiade, vesteste recolt bun. Ca orice animal nrudit cu adncurile pmntului e iniiat n tainele vieii si ale morii, de aceea, e o pasre vestitoare de bine (cnd cnt spre rsrit) sau de moarte si nenorocire, cnd cnt eocoseste" sau cu ciocul orientat spre apus (Ciausanu, Superstiii, 121). Cuvntul curv n limba romn e de origine slav si provine de la numele ginii, care nseamn, si vulv feminin." GSC: Prin penajul ei alb strlucitor, ciocul si picioarele rosii,. 68 evoc lumina solar si focul. n Egiptul antic, faraonul era asimilat cu soarele, iar inima lui cu o gsc iesit din oul primordial. Gstele slbatice sunt psri cltoare si, ca atare, au fost asociate renovrii naturii, sosirii primverii si soliei venite din alt lume. Sub aspect mitologic si simbolic, este asociat lebedei si ntruchipeaz, de regul, principiul feminin. n folclorul est-slav si al unor popoare siberiene este simbolul zoomorf al fetei de m ritat sau al femeii iubite. Cum ns n unele limbi numele ei generic e de genul masculin (gscan), uneori, se asociaz si principiului masculin (Zeus, ia forma de gscan si-o cucereste pe Leda; iar n China este ntruchiparea principiului yang). Gsc domestic e asociat ideii de fidelitate conjugal, de candoare, naivitate, simplitate. Gstele reprezint ns si simbolul vigilenei si, n aceast calitate, erau venerate la Roma pentru c salvaser Capito-liul de invazia galilor. n aria romneasc i se atribuie proprieti apotropaice: nainte de prima baie a copilului, se scald o gsc alb, ca s nu se lipeasc farmecele de el" (Tipol, Hasdeu, 291). GEMENI: Toate mitologiile lumii manifest interes deosebit pentru tema gemenilor, strns legat de

androginitatea sau dualitatea fiinelor primordiale. Gemenii divini (Castor si Pollux, Asvinii, Romulus si Remus etc.) populeaz miturile popoarelor indoeuropene. Ei sunt de acelasi sex sau de sex diferit (Yavia si Yami n Vede, Yima si Yimak la iranieni, Apollo si Artemis la greci etc). Mitul si simbolul gemenilor exprim ideea diferenierii IVAN EVSEEV Unului, separaia, polaritatea, dar si armonia sau complementaritatea contrariilor, reducia multiplului la Unu. Gemenilor li se atribuie o for divin sau demonic; de aceea, n unele tradiii ei erau omori (la populaiile bantu din Africa) sau divinizai si temui. Se crede c la nasterea gemenilor intervine un zeu sau un demon. n cultura indoeuro-pean li se atribuie, de regul, caliti benefice. Dioscurii (Castor si Pollux) sunt zei vindectori, aprtori ai lupttorilor si ocrotitori ai marinarilor. Ei sunt eroi civilizatori. Gemenii apar adesea n rolul eroilor ntemeietori de state, cet i, orase (Romulus si Remus). n tradiia cultural european trzie (mai ales la romantici), tema gemenilor va fi legat de cea a dublului (omul si umbra sa), tratat sub un aspect dramatic, desi exist si o lung tradiie literar n care genialitatea devine o surs a erorilor si farselor comice. GHEA: Este imaginea apei solidificate si pietrificate si exprim, n plan simbolic, stagnarea, lipsa cldurii inimii, absena unui sentiment vivificator, cum e cel al dragostei; indic o inim rece si moart. La Emmescu, visul ghearului nordjc este o reverie a morii ca eliberare de suferin si de hybrisul existenial si artistic, gheaa ntruchipnd pentru poet senintatea si detasarea: As fi vrut s m prefac ntr-o stnc de ghea, s privesc etern la rsritul stelei polare" {Tonta Nour n Siberia, Ms. 2255). GHIOCEL: Este simbolul primverii, ntruct nfloreste n timpul topirii zpezii. n legendele romnesti, 69 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ghioceii sunt metamorfoze ale unor copii alungai de mama vitreg (iarna). Reprezint un simbol al puritii, rezistenei, speranei, modestiei, smereniei si chiar al umilinei acceptate, dar si al nlrii prin smerenie. De aceea, n simbolistica crestin, se mai numeste si cheia fecioarei Mria (Aga, 126). GRDINA: De la mica grdin a lui Adonis" (vas umplut cu p mnt in care era pus s ncoleasc grul n cinstea nvierii lui Osiris sau Adonis) si pn la marile ansambluri horticole, orice grdin este

un spaiu smuls de la natur si redat culturii. Grdina este o oaz n care o-mul ncearc s reproduc chipul cosmosului, modelndu-1 dup dorina sa de multitudine si armonie. Este ima: naturii^ Reprezint un simbol al bo giei vieii si nemuririi. Apare ca loc de coborre si sediu al transcendenei si o ntruchipare a Logosului divin. De aceea, gr dinile au fost locurile primelor scoli si universiti {Academia si trage numele de la parcul Akademos de la marginea Atenei, unde Platon inea lecii discipolilor si). Tot din acest nucleu simbolic provine si identificarea grdinii cu o carte deschis si cu un poem ntru glorificarea nelepciunii lui Dumnezeu sau, mai trziu, cu un monarh iluminat (acesta era semnificaia Versailles-ului lui Ludovic al XlV-lea sau a gr dinilor altor regi si mprai). Gj^diaa_a_fosi_asociat jmei^drag_ojtei_si fecunditii. n simbolica crestin, grdina este simbolul Si. Fecioare si al Bisericii, iar Isis Hristos i s-a ar tat Mriei Mag-dalena ca grdinar (Ioan, 20. 15). GRSIME: Grsimea animal, la popoarele de vntori, e simbolul bogiei si abundenei; constituie o ntruchipare a puterii animalului. Este partea cea mai frecvent folosit n riturile de sacrificiu, deoarece fumul produs de grsime era considerat plcut zeilor. Deoarece grsimile animale sau vegetale erau folosite pentru arderea opaielor, au fost asociate jocului si luminii. Cea mai rspndit grsime vegetal n lumea antic era uleiul de mslin, consacrat zeiei Athena, si chiar purta uneori numele de Pallas. Candela cu untdelemn a rmas si n crestinism simbolul luminii divine si al jertfei nchinate Domnului. Grsimea se asociaz unui principiu al regenerrii si fecunditii. Tinerii cstorii din triburile bantu se ung cu ulei de palmier, pentru a favoriza fecunditatea. Untul, la unele popoare africane, este asociat cu lichidul spermatic. Ungerea" ritual (miruirea) e semnul binecuvntrii si al milei Domnului, ce se revars asupra celui uns; de unde expresia unsul lui Dumnezeu". GEU: Ca aliment de baz la multe popoare ale lumii, e simbolul hranei esen iale si al nemuririi. Spicul sau bobul de gru, n diferite mistere si ceremonii agrare, pot figura drept simbol al mor ii si renvierii, asa cum se ntmpla n misterele din Eleusis, nchinate zei ei Demetra. Folosirea -grului fiert sub form de coliv arat c si n riturile de nmormntare grul are semnifica ia de panspermie" sau smn regeneratoare si simbolizeaz renasterea la toate nivelele vieii. Grului i se atribuie ntotdeauna o origine divin. La romni, unde grul se cultiva de milenii, el e prezent n

70 toate obiceiurile calendaristice, n care reprezint un mijloc de stimulare a fertilitii, dar si principalul scop al actelor de magie agrar. Sacrali-tatea grului, imaginea grului cris-toforic", pentru Blaga, e semnul so-fianismului (=transcendenei care coboar pe pmnt) poporului romn. Biserica ortodox a preluat ideea sa-cralitii grului si-1 sfineste cu li~ tie (procesiune religioas pe cmp) la 23 aprilie. Gruntele de gru este unul din simbolurile vegetale ale lui Isus Hristos. IVAN EVSEEV trul culorilor, undeva ntre alb si negru, mtre galben si albastru etc I n acest fel, este o culoare a tranzi' fcei a posibilitii evoluiei n sens pozitiv sau negativ. GREIERE: Datorit autorilor de fabule, greierele a devenit simbolul lipsei de griji, al gratuitii si absenei instinctului de prevedere, specific artistului. n mitologie ns este un simbol al vieii si renasterii, al alternanei luminii si ntunericului; este un demon al tenebrelor, dar si an animal cs particip la marea oper cosmogonic (a participat la facerea lumii cntnd). Simbolismul su este totusi ambivalent, deoarece, la unele popoare (la chinezi, care cresc n mod special greieri cnttori si-i in n colivii speciale) cntecul lui e de bun augur, n timp ce la altele, se crede c el cnt a srcie si a pagub. GRINDINA: Cderea grindinei e o calamitate; peste tot e v zut ca o pedeaps a cerului pentru greselile si pcatele oamenilor. De cele mai multe ori, e atribuit ns demonilor malefici. Curios lucru: acesti demoni sunt, de regul, de origine htonic; ei o fabric", fie n subteranele pmntului, fie o iau din vrfurile ghearilor si ale crestelor nzpezite. n meteorologia mitic romneasc, grindina este ploaia ngheat de suflarea balaurului" (German, Meteorologia, 120), ns dirijarea ei este atribuit solomonarilor. mpotriva norilor de ghea oamenii folosesc un bogat arsenal de mijloace magice: btile clopotelor, aprinderea lumnrii de Pasti, implantarea n pmnt a unui obiect de fier, arderea unor pri din copacul de Arminden, a crengilor de tei sau de salcie sfin it. Se in o seam de srbtori pentru prevenirea cderii pietrei: cele nou .Joi dup Pasti, Izvorul Tmduirii, Ion-fierbepiatra s.a. GRI: Culoarea cenusei, de unde si numele ei romnesc cenusiu, are un simbolism ce deriv din semnificaiile cenusei ca produs rezidual al combustiei. Simbolizeaz durerea, cci e culoarea semidoliului. Evreii si puneau cenus n cap n semn de durere. Semnific ns si nvierea

morilor. Pictorii Evului Mediu l nfisau pe Isus la Judecata de Apoi n vesminte gri. n gama cromatic, griul ocup o poziie situat n cenGUNOI: Pe lng conotaiile sale negative, gunoiul din gospodria rneasc, de la grajduri, din curte sau din cas, are o seam de valori magice legate de cultul strmosilor. Lucrul acesta reiese n eviden cu ocazia aprinderii focurilor pentru pomenirea mor ilor, cnd se ard lucrurile vechi si gunoiul din cas. Exist, de asemenea, multe interdicii privind scoaterea gunoiului n anumite zile de peste an, cnd se asteapt vizita oaspeilor din lumea de dincolo, 71 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE Folosirea gunoiului pentru stimularea fertilitii, pe lng o explicaie de ordin practic, are si un determinism magic, deoarece se crede c el conine mana" strmosilor. Gunoistele sunt locurile preferate ale epifaniei sufletelor strmosilor si, de aceea, aici se desfsoar unele acte de magie premarital. GUR: Organ al vorbirii, nutriiei si rsuflrii, gura este simbolul forei creatoare, al medierii, dar si al distrugerii. Cele dou aspecte, negativ si pozitiv, sunt reprezentate n iconografie prin gura monstrului si prin buzele ngerilor. Gura e un loc de trecere n microcosmosul corpului uman, care poate fi o poart a paradisului, ct si a infernului. Prin ea, rostim binecuvntarea sau blestemul. E locul prin care iese sufletul (ultima suflare a omului). Romnul spune despre cineva grav bolnav, c trage s moar, c e cu sufletul la gur. Gura e si locul de ptrundere a forelor si influenelor malefice, mai ales n timpul cscatului. Gura e asociat focului, care, la rndul su, e pus n legtur cu verbul (vorbirea). Gura nchis si buzele strnse semnific pstrarea unui secret. Desi gura este organul vorbirii, elocina superioar, inteligena si inspiraia poetic pot fi redate si prin imaginea unui cap lipsit de gur. por !tU! la .sic H HAOS: Cuvnt grecesc (chaos), derivat din rdcina cha care a dat si verbele cu sensul ,,a csca, a deschide gura", deci, iniial, nsemna csctur", gol. n diferite mituri cosmogonice e starea iniial, neorganizat de la care s-a pornit urzi-rea lumii. E imaginat fie ca un gol sau h u fr fund, fie ca o

stare a-morf a substanei alctuit din foc si ap. Uneori haosul ia forma unor monstri primordiali (balauri, uriasi, fiine demonice htoniene). Transformarea haosului n cosmos este prezentat ca trecere de la ntuneric la lumin, de la ap la uscat, de la hu (gol) la substan, de la amorf la organizat, de la distructiv la constructiv. Aceste concepii mitologice au fost preluate si n primele sisteme filosofice naturiste din Grecia antic, n care predomin ideea unui haos reprezentnd amestecul diferitelor elemente, cu predominana unora dintre ele. In literatura latin, H. se leag de infern. n Egipt este ntruchipat n oceanul primordial Nun. Varianta biblic a fost influenat de o schem babilonian. n ebraic te-horn, bezna cosmic, este nrudit cu accadianul Tiamat monstrul primordial ucis de zeul Marduk. n Vedele indiene gsim o concepie apo-fatic a haosului, adic o definiie negativ: se spune ce nu exista acolo (nici cer, nici p mnt,...). Organizarea haosului aparine unor zei cos-mofori si demiurgi, care lupt cu monstrii primordiali. Haosul ns continu s existe si dup instituirea cosmosului; el se afl la periferia a-cestuia din urm, ameninndu-i mer reu echilibrul precar. Toat cultura si ntreaga activitate a omului din societile arhaice si tradiionale sunt subordonate luptei mpotriva fore-,lor dezorganizate ale haosului, aflat dincolo de graniele teritoriilor cos.-micizate. n concepia poporului romn, haosul se prezint si ca o lume ntoars pe dos", opus normelor sociocosmice. Descntecele romnesti l conoteaz ca loc unde fata nu se piaptn", unde cocosul nu cnt", unde oaia nu behie", unde popa nu toac", unde zorile nu se DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE revars", unde pasrea nu ciricie" etc. HEXAGEAM: Figur geometric sau o alctuire din sase elemente (gr. hexa sase"). n lumea formelor simbolice, de o larg rspndire se bucur steaua cu sase coluri, format din dou triunghiuri suprapuse alctuind o stea cu sase vrfuri, folosit la egipteni, la persi si la evrei, unde a devenit emblema casei regale a lui Solomon, numit si steaua lui David. Simbolizeaz echilibrul universal, rezultat din reunirea polilor opusi sau a elementelor complementare din care e esut lumea: cerul si pmntul, divinul si umanul, masculinul si femininul, lumina si ntunericul etc. Este emblema templelor evreiesti, deoarece cetatea lui Sion a fost hexagonal . Cele 6 triunghiuri mici din afar simbolizeaz cele 6 zile ale creaiunii, iar hexagonul din interior Sabatul.

n simbolistica chinez, hexagonul simbolic e format din 6 linii suprapuse, alc tuite fie dintro linie continu (semnificnd principiul activ masculin yang), fie din dou linii cu interval ntre ele (simboliznd principiul feminin yiri). Din combinarea celor dou tipuri de linii, rezult 64 de configuraii, denumite gune, care modeleaz ntreaga alctuire a ma-erocosmosului, constnd din combinarea, n diferite proporii, a celor dou mari principii care stau la baza ntregii viei. HIDROMEL: Butura obinut n urma fermentaiei mierii de albine, amestecat cu ap (uneori si cu adaos de plante aromatice), cunoscut ca licoare ritual si sacr att la popoarele Europei de Nord, ct si la o serie de popoare ale Africii. Este butura imortalitii si inspiraiei poetice, izofuncional nectarului grecilor si somei vechilor indieni. HORN: Dac orice cas tradiional este un micromodel al cosmosului, hornul ndeplineste rolul axei lumii; este calea de comunicaie cu lumea de sus. El leag vatra sediul spiritelor strmosilor, cu cerul; prin focul si fumul ce se ridic din vatr; este, totodat, poarta principal de ptrundere a spiritelor casei si tuturor influenelor ceresti. n credinele romnilor, Zburtorul viziteaz femeia cuprins de dor intrnd pe horn. Este si simbolul legturilor sociale, deoarece hornul si vatra sunt locurile pe lng care se desfsoar o seam de ceremonialuri familiale; mireasa venind n casa mirelui trebuie s ating hornul cu mna sau s depun pe vatr sau pe horn o ofrand ritual (pine uns cu miere), ca s fie acceptat de larii casei. Sacralitatea hornului a fost transferat si asupra homarului, cruia i se atribuie nsusiri si puteri magice. HOTAR: n structurile duale sau tripartite ale lumii, specifice culturilor arhaice si tradiionale, orice limit (grani, frontier, hotar) este un semn al discontinuitii spaiului pe orizontal sau pe vertical. Hotarul desparte, dar si uneste zone si nivele difereniate valoric; marcheaz momentul de echilibru si cumpn, conine, concentrat n sine, energia ambelor spaii polare, antagoniste sau complementare, de unde rezult ambivalena acestui simbol. Orice trecere nseamn schimbare, ce poate fi n bine sau n ru. De aici a IVAN EVSEEV SJioSUIcei cu seul; Idin inci-f caii, n tvi-' in; sau Isilturi-lieste saiului iHota1 ?i ea-

|nmp-e,ener-iniste | rezult ! Orice Ice poa-8 aici a rezultat sacralizarea hotarului, cultul lui n diferite civiliza ii. Terminus n mitologia roman este zeul porilor si trecerilor. Sacralitatea hotarelor era marcat prin asezarea pietrelor de hotar (idolilor), a troielor, crucilor, prin sdirea pomilor sacri etc. Ambivalena hotarului e vizibil si astzi n vopsirea barierelor n negru si alb. Liminalitatea are si o dimensiune temporal, semnificnd nceputul si sfrsitul (uneori, mijlocul) unei perioade. Hotarele anului sunt marcate prin s rbtorile din calendarul poporului; ele coincid, de regul, cu eehinociile si solstiiile sau cu fazele lunare. HRAN: Produsele alimentare necesare vieii, hrana zilnic sau mncrurile rituale au avut n societile tradiionale rolul de a media o-poziia dintre natur si cultur, de a nlesni legturile dintre oameni si zei. Prin proveniena sa, hrana e un produs natural (vegetal sau animal), dar, n urma preparrii ei, devine obiect cultural. Gtitul hranei e art culinar, iar mncrurile constituie un adevrat cod culinar, fiecare din ele ocupnd un anumit loc n sistemul valoric alc tuit din opoziiile natur cultur, sacru profan, autohton strin, masculin feminin etc. Cea mai apropiat de natur este carnea gtit (fript sau fiart), la polul cellalt aflndu-se produsele vegetale preparate. Hrana obisnuit a unei etnii sau a unui grup social coerent este considerat hran adevrat, mncarea strinilor e anti-hran". n toate culturile arhaice verbul a mnca" se nrudeste cu a se mpreuna", deoarece mncatul a fost asociat, n plan simbolic, actului sexual si actului comuniunii. Formele hiperbolizate ale acestei leg turi incestul si canibalismul au adesea conotaii identice si se desemneaz prin cuvintele grupului a mnca, a gusta, a devora. Limbajul erotic n diferite culturi a pstrat aceast legtur a codului culinar cu cel al dragostei. Actul preparrii si consumrii hranei conine numeroase proiecii cosmogonice: animalutotem sau planta totemic erau mncate pentru a recrea si a menine un alt cosmos (microcosm sau socio-cosm). n felul acesta, mncarea face parte integrant din complexul mitologic moarte fertilitate via: Prin jertfirea ei, mncarea asigur legtura cu divinitile si cu sufletele de dincolo. De taina morii si nvierii este legat euharistia. Prin raportare la opoziia sacru profan, mncrurile se vor mpri n hran cereasc", hran ritual si mncare profan (cotidian). Mncrurile de baz tradiionale sunt ns mereu investite cu o anumit sacralitate, ian descoperirea lor va fi atribuit zei-j lor si eroilor civilizatori; unele dintre alimente sunt metamorfoze divine ntruchipate ntr-o divinitate (cum e cazul porumbului la populaia maya).

I IEDEE: Simbolizeaz permanena, deoarece este verde n toate timpurile. Este unul din ornamentele obisnuite ale lui Dionysos (Bachus). Tyrsul (toiagul) su, avnd o semnificaie falic, era mpodobit cu ieder, aceasta din urm simboliznd perenitatea vieii si un principiu feminin. Pe lng simbolismul ei feminin, iedera, din cauza tendinei de a se lipi de copac, mai semnific si dragoste, atasament, dus ns uneori pn la sufocare. Integrat simbolismului vieii si vesnicei ntoarceri, iedera se planteaz pe morminte, exprimnd nemurirea sufletului. IEPURE: Printr-o seam de nsusiri ale sale (vitez, viaa nocturn, fecunditate etc.) iepurele de cmp sau cel de cas are un loc important n mitologia si simbolistica universal. E un animal lunar (n China, Africa, America). n aria cultural romneasc, el este ns un simbol solar, deoarece n unele legende sau naraiuni mitice despre astrul zilei, iepurele e nhmat la carul solar: 76 De la amiazi pn seara, la cobors, e mai usor si soarele e tras de cai, de 7 iepuri sau chiar de un iepure schiop" (Tipol. Hasdeu, 117). Aceast identificare apare si n textele cimiliturilor: Peste dealul pdurat / Fu-ge-un iepure blat" (Soarele). La popoarele de agricultori este un daimon al fertilitii, o ncarnare a spiritului grului": spicele nesecerate, lsate n cmp, n unele pri ale rii noastre se numeau iepurele" sau iarba iepurelui" (M. Coman, 1986, I, 217). La unele triburi ale indienilor din America, Marele Iepure (Ma-nebus, Manabozo) este un erou civilizator si triekster. Are ns si o latur ntunecat, deoarece este asociat cu noaptea si cu moartea. Ciudatul personaj al basmelor romnesti, Sta-tu-Palm-Barb-Cot, fiin htonian si infernal, clreste pe un iepure schiop. Iepurele este stigmatizat n Biblie si considerat animal impur, n credinele populare romnesti i se atribuie un caracter demonic. Duhul necurat se poate vr ntr-un iepure. Ca si la slavii de est, ntlnirea cu IVAN EVSEEV un iepure iesit n drum e semn de r u augur: Dac pleci la vreo afacere si pe drum i iese un iepure nainte, ntoarce-te napoi" (Izvora-sul", 1112, 1934, p. 13). ft) Ca transpunere n metal a cercului, inelul simbolizeaz eternitatea, unitatea, legtura, unirea, fidelitatea. Rolul su de simbol solar sau lunar poate fi subliniat de metalul din care este fcut (aur si, respectiv, argint); n aceast calitate, poate simboliza cstoria mistic cu Domnul (inelul primilor

crestini), cunoasterea si nelepciunea. Este simbolul nelepciunii si puterii lui So-lomon att n Biblie, ct si n mitologia musulman, unde acesta apare sub numele lui Sulaiman. Una din cele mai vechi identificri simbolice este aceea dintre inel si vulva feminin, de unde a rezultat inelul de logodn sau nunt. Proba inelului n basme sau romane cavaleresti (asemntoare probei pantofiorului) poate avea si un substrat erotic, ngustimea inelului semnificnd castitatea. Inelul este "un semn al supunerii si sclaviei, mai ales cnd e de fier. Prometeus, eliberat de Hercules, trebuia s poarte un inel de fier ca semn al supunerii fa de Zeus. Inelul de aur, incrustat cu pietre sau avnd gravate anumite semne, simbolizeaz puterea, regalitatea, gloria, nobleea. In popor, inelului i se atribuie si virtui de aprare magic: E bine ca tot omul s aib un inel n deget ca s nu se lege blstmurile de el" (Goro-vei, 1916, 23). INFERN: Iadul (gheena) n mitologie si n religie este locul unde se duc sufletele mor ilor. Apare, n general, ca inut subpmntean unde domneste ntunericul. Iniial, asa cum o atest mitologia Hadesului grecesc sau Skeolului evreiesc, nu era neaprat un loc de pedeaps pentru cei pctosi; era un inut al umbrelor, lipsit de sev si de bucuriile vieii pmntene. Ulterior, a devenit loc al pedepsei postume pentru cei necredinciosi sau pctosi. A fost dat n stpnirea Diavolului, care a nscocit cele mai nstrusnice si inumane cazne, mai ales cele legate de foc (ardere, fierbere etc). n catolicism, Infernul are un stadiu sau nivel de purificare, denumit Purgatoriu. Coborrea n infern a eroilor mitici (Ghilgames, Marduk, Hercules, Orfeu, Enea etc), constituie o prob iniia-tic, fcnd parte din scenariul morii si al renvierii. Gndirea mitic asociaz infernul cu haosul, desi are uneori si trsturile pntecului matern", iar coborrea n infern are semnificaia unui regressum in utero. Monstrul care nghite si regurgiteaz iniialul poate fi regsit n frescele iadului de la intrrile bisericilor noastre care nfiseaz un balaur vrsnd din gur foc si par, iar n pntecele su ard pctosii. INIM:, Considerat organ central n corpul fiinei umane si sediu al sentimentelor, are valenele simbolice ale unui Centru macrocosmic, pus n' rela iile de similitudine si interdependen cu toate elementele ce alctuiesc modelul lumii n culturile tradiionale. Semnific buntate, dragoste, via,

curaj, onoare si intuiie. Marile idei consider Pascal ne vin din inim. Este sediul funciei intelectuale la greci, la vechii indieni, la musulmani. Este punctul de ntrep trundere a spiritului si materiei, lcas (templu") al lui Dumne77 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE zeu. n acest sens, e perceput ca un vas (cup) care se umple de harurile cerului. Acest lucru este reflectat n hieroglifia egiptean, n simbolistica vest-european a Graalu-lui cupa cu sngele lui Isus, n triunghiul cu vrful n jos din simbolistica geometric a multor popoare. Pe plan social, inima (marele monarh al organismului") reprezint regele, autoritatea central, centrul administrativ (capitala = inima rii). Inima (Anima) este un simbol feminin att n mitologie, ct si n psihologia abisal a lui C. G. Jung. Pe plan macrocosmic, ea a fost asociat Soarelui, n timp ce creierul a fost pus n relaie cu Luna, despre care se credea pn n Evul Mediu trziu c ngroas apa si rceste creierul" (Paracelsius). Dubla miscare a inimii, sistolic si diastolic, a fost asemuit cu pulsaia universului, cu fluxul si refluxul. INSULA: n creaia mitopoetic a lumii e prezen mai ales imaginea insulei ca ntruchipare a speranei si a paradisului pierdut. Vechii greci au crezut n existen a Insulei Fericiilor, unde pleac sufletele eroilor dup moarte si unde exist o var vesnic, se strng trei recolte pe an si domnesc legile drepte ale zeului Cronos (Hesiod, Munci si zile). Ostrovul e asociat naturii primare, para-disiace, nentinate de mna omului plin de pcate. Orice insul simbolic e utopie si ucronie sustragere de la legile implacabile ale timpului si de la dramele istorice. Insula ridicat deasupra apelor ca o stnc, nfruntnd valurile mrii sau ale oceanului, aminteste de Arca lui Noe, si se va identifica cu biserica nava salvrii sufletelor crestinilor adevrai. Dac apa, n majoritatea culturilor e asociat haosului, insula va simboliza, dimpotriv, manifestarea, creaiunea, centrul de Ia care porneste cosmicizarea. Modelul, transpus literar, al cosmicizrii si culturalizrii unei insule l aflm n romanul lui Defoe Robinson Cru-soe". Loc de refugiu, de pstrare a inocenei si vieii paradisiace, insula, totodat, conform legii generale a ambivalenei oricrui simbol si arhetip, este asociat ideii izolrii, alienrii, frustraiei, abandonului si

pedepsei. Teseu o abandoneaz pe Ari-adna pe insula Naxos, iar n timpurile premoderne o seam de insule au devenit locuri de supliciu si de exil ale condamnailor. Mitologia popular romneasc a pstrat ambivalena simbolului, deoarece textele legendelor, bocetelor si ale colindelor vorbesc de Ostroavele albe (unde triesc rohmanii sau blajinii) si Ostroavele Negre, ce par a se neca mereu ntr-o ap tulbure (R. Vule-nescu, 1985, 454). IZVOE: n culturile tradiionale, izvorul simbolizeaz sursa vieii, nceputul si originea puterii, graiei, cunoasterii, inspiraiei, geniului. Izvoarele sunt sursele apei vii care d via si asigur cresterea tuturor speciilor. Apa de izvor e si simbolul puritii, apa nenceput e folosit n toate riturile de purificare. La toate popoarele lumii exist credina n sacralitatea izvoarelor. Sunt simboluri ale maternitii si au fost asociate divinitilor feminine, nimfelor, nereidelor, rusalcelor etc. Motivul metamorfozei fetei ntr-un izvor l gsim n mitologia si n legendele antichitii, cum este, de pild, po78 vestea frumoasei Byblis, n Metamorfozele Iui Ovidiu, ns, uneori, izvorul, spre deosebire de fntn, poate s reprezinte si un simbol masculin, cum e cazul la Eminescu (Ft-Frumos din lacrim) sau n balada Mesterul Manole. n simbolistica si IVAN EVSEEV n psihologia abisal, izvorul e simbolul for elor vitale si creatoare venind din inconstientul persoanei, din sfera sa instinctual (Jung, 1970, 159). n crestinism, Isus este asemnat cu un izvor de via si fericire perfect (Ioan, 7, 38). ^ MBRCMINTE: ntreaga istorie a civilizaiei umane demonstreaz c funcia protectoare a vesmintelor nu e mai important dect funcia lor simbolic. Hainele reprezint primul nivel al identificrii sociale, n special, a celei etnice, urmat de diferenierea pe sexe, categorii de vrst, profesiuni, poziii sociale etc. Estetica mbrcminii si a podoabelor, cu tot caracterul su, n ntregime artificial, este una dintre trsturile biologice ale speciei umane cele mai profund legate de lumea zoologic (LeroiGourhan, 168). Costumele tradiionale vechi relev imitarea prin material, form si culoare a nfisrii unei fiine totemice, de cele mai multe ori de tip zoomorf. Hainele sunt un fel de sinecdoc" a persoanei, de aceea, orice aciune asupra vesmintelor era perceput ca un act

asupra fiinei purttorului, mbrcmintea, mai ales cea intim legat de corp, este prezent n vrji, n rituri de sacrificii, n ceremonia-luri populare. Simbolismul concret ai fiecrei piese din mbrcmintea oamenilor se precizeaz si prin sistemul de tabuuri si datini legate de confecionarea sau purtarea lor n cadrul funciei lor ceremoniale. 80 NCLMINTE: Principalele funcii si sensuri simbolice ale nclmintei sunt derivate din semnificaiile falice ale piciorului si din rolul lor de a media contactul cu p mntul si a nlesni deplasarea omului. Un simbol sexual feminin este pantoful (condurul, papucul), att de transparent n basmul Cenusresei, prezent ns si n ceremoniile nupiale si n vrjile de dragoste ale diferitelor popoare, n psihanaliz, visele cu nclmintea au, de regul, o interpretare sexual (Aeppli, 177178). nclmintea e simbolul pelerinului si al cltoriei. nclrile din piele de animal, strns legate de corporalitatea omului si adunnd pe ele colbul si necurenia drumului, sunt asociate fiinei carnale. De aici interdicia la musulmani de a intra n moschee nclat, ca si preferina unor anahorei si sfini de a umbla desculi. Punerea piciorului pe o poriune de pmnt e un semn al lu rii n stpnire, de aceea nclmintea e si un simbol al dreptului de proprietate, de autoritate si de stpnire tiranic, de nclcare a libertii (mai ales n cazul nclmintei rzboinicului; cf. expresia cizm prusaca). NGER: Fiine intermediare ntre Dumnezeu si oameni, sunt simboluri ale lumii spirituale, create naintea altor fpturi. Desi au chip de om, sunt, de fapt, fiin e asexuate. Din atributele psrilor mitice mesageri ai lumii de dincolo n mitologiile arhaice, ngerii au p strat aripile de lebd. Sunt nfisai cu un chip de copil, semnificnd nevinovia si puritatea, sau ca tineri, subliniindu-se prin aceasta c ei nu sunt supusi timpului si nu mbtrnesc niciodat. Angelologul crestin, Dionisie Areopagitul, face o ampl clasificare a ngerilor dup ranguri si funcii, dup apropierea lor de tronul lui Dumnezeu. Apariia lor n lumea oamenilor e o epifanie a sacrului. Din punct de vedere uman, ei simbolizeaz aspiraiile spre perfeciune, elanurile ascensionale, sufletul pur. La Eminescu ngerul cu priviri curate" e o metafor a sufletului, o sintez a visrii si poeziei: E sufletul meu palid, e sufletul meu dus / Ce prseste lumea n cer ademenit". La poporul romn exist credina c fiecare om are un nger si un drac. ngerul l pzeste, i arat drumul cel bun, l ndeamn la bine, dar dracul la pcate si

la ru" (Vo-ronca, 502). n afara ngerilor pzitori, mai exist si ngerii cei ri, deIVAN EVSEEV spre care se crede c au pctuit cu pmntencele. Tema ngerului czut a ocupat un loc important n literatura romantic. NTLNIRE: Este un adevrat topos al mitului, basmului si romanului. Toate ntlnirile au o anumit predestinaie si sunt dirijate de fore supraumane. Ele in de simbolistica epifaniilor, a cltoriilor si probelor iniiatiee. O ntlnire poate fi o prevestire de bun augur sau aduc toare de nenorocire. De aceea, n culturile tradiionale toate ntlnirile sunt supravegheate cu cea mai mare atenie si semantizate n funcie de mprejurri, de natura (malefic sau benefic) a personajului ori obiectului ntlnit n cale. E bine s ntlnesti pe cineva cu glei pline, tineri si tinere frumosi la corp. Nu e bine s-i ias n cale un btrn sau o btrn, un pop, o pisic neagr, un iepure etc. Puternica tendin de semantizare a oricrei ntlniri, care e, n fond, cea mai aleatorie dintre toate aciunile umane, se explic prin tendina omului culturilor jtra-diionale de a gsi n toate un anumit logos", o necesitate si o anume ordine. NTOARCERE: Aciune simbolic, asociat miscrii circulare n timp si spaiu, refacerii unui traseu parcurs n sens invers, revenirii la un punct ini ial. Sensul fundamental al acestei aciuni este revenirea la un Centru, la un Principiu, la o stare ini ial. Simbolizarea ambivalen a ntoarcerii se explic prin faptul c ea se situeaz ntre dou realiti, aparent, opuse: ireversibilitatea timpului si vesnica ntoarcere a naturii, n primul caz, refacerea unui traseu Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale 81 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE fr vreo modificare, capt nsusiri demonice si numenale. De aici provin, pe de o parte, interdiciile de a privi n spate (mitul lui Loth sau al lui Orfeu), iar pe de alt parte puterea magic a palindromului (Roma *-> Amor) si abracadabrei, precum si toate funciile apotropaice ale oricrei ntorsturi" n cultura popular (ntoarcerea hainelor pe dos etc). n cel de al doilea caz, revenirea e ncrcat de conotaii pozitive, ea presupunnd o rencrcare a bateriilor energetice", n vederea unui nou nceput, a unui nou ciclu, a unei noi evoluii (regressus ad ute-rum, ntoarcerea la pmntul-mam, ntoarcerea acas" etc). ns deasupra oricrei ntoarceri planeaz umbra simbolic a drumului fr ntoarcere", la care este supus orice fiin uman. NTUNERIC: Mitologia si simbolistica ntunericului sunt generate de spaimele nopii, de reacia depresiv, de angoasa si chiar groaza ce o provoac bezna nopii. Aceast

deprimare hesperian e, de altfel, comun oamenilor civilizai, slbaticilor, chiar si animalelor" (Durnd, 109). ntunericul este unul din cele mai vechi simboluri ale timpului devorator. Vechile calendare ale lumii aveau ca punct de reper nu ziua, ci noaptea, iar srbtorile arhaice purtau un caracter preponderent nocturn. Timpul e negru pentru c e iraional si nemilos" (ELIT, 143). Bezna se asociaz haosului, morii, infernului. Pe plan psihic, ntunericul sufletesc e simbolul pcatului, adormirii raiunii si invaziei forelor primare ale inconstientului. Cum ns noaptea e prepararea unei noi zile, ntunericul e si o stare a unei fertile confuzii si a unei posibile revelaii. De aceea, tema nopii si ntunericului, la romantici, se asociaz misterului, reveriei si inspiraiei poetice. JAR: Simbol al energiei oculte, al focului ascuns si mocnit, gata oricnd s se reaprind cu o flacr vie. Este imaginea focului (principiul masculin) aflat n captivitatea p mntului (principiul feminin). n plan psihic, semnific for latent, pasiune secret, dragoste arztoare, dar reinut si ascuns. Tciunele stins, negru la culoare si rece, e un produs al focului si un potenial nou foc. E considerat un agent purificator si folosit n descntecele de deochi si n alte acte de magie popular. JUG: E un simbol al supunerii, aservirii, opresiunii, umilinei venite din afar. Aceasta era semnificaia furcilor caudine sau ignominiosum sub care a trecut armata roman nvins de samnii. Dar rdcina acestui cuvnt indoeuropean yug nseamn si unire", legare mpreun" pe care o aflm n denumirea si n sensul fundamental al doctrinei si practicii yoga armonizarea si unificarea fiinei umane cu cea divin. Semnificaia supunerii benevole imperativelor unei viei conjugale l are jugul, prezent n ritualul de nunt romnesc, unde ntiul pat al mirilor este adesea jugul boilor (Ti-pol. Hasdeu, 444). L LABIEINT: Prototipul fiecrui labirint simbolic este construcia realizat de ctre Dedal pentru regele Mi-nos al Cretei, n care acesta a nchis Minotaurul, monstrul hrnit cu 7 biei si fete reprezentnd tributul anual al Atenei. Labirintul domin o adevrat constelaie de arhetipuri. Poate cea mai veche semnificaie a labirintului, datnd din neolitic, este cea a pntecului regenerator al p mntului-mam (M. Gimbutas, 79). Dar aceast ncrucisare de drumuri din care cele mai multe nu au nici o iesire, n constiina cultural a omenirii a fost asociat cutrii pline de prjmejdii a luminii, *a unui centru, a unei

soluii salvatoare n lumea dezordinii si obscuritii. Labirintul e drumul spre ini iere si n aceast calitate l aflm reprezentat pe pavimentul bisericilor catolice, fiind denumit si drumul Ierusalimului. Labirintul este si simbolul aprrii unui tezaur ascuns, stiut numai de cei iniiai. Pe plan psihologic, labirintul reprezint cutarea centrului spiritual, al credinei, aceast cu84 tare fiind legat de rtciri si pericole. Iesirea din labirint e simbolul unei nvieri spirituale. n literatur, labirintul este adesea metafora orasului (E. Sue, Misterele Parisului) sau o proiecie spaial a rtcirii mentale si a realitii absurde si angoasante (Kafka, Joyce). LAC: Simbolismul lacului se leag de cel al apei si al cerului: Lacul oglindeste stelele fiindc vrea s fie cer" (Blaga, Elanul insulei, 51). n vechile mitologii este ochiul p mntului, prin care locuitorii lumii subterane pot s vad tot ce se ntmpl pe pmnt si n vzduh. Lacurile pot fi asociate unor diviniti benefice ale cerului sau considerate sedii ale monstrilor, balaurilor, duhurilor rele (mai ales lacurile cu ap bhlit sau cele din care ies bule de aer). Lacul sacru sau un bazin special amenajat era un atribut necesar al templului la vechii egipteni si la alte popoare, evocnd apele primordiale si rezerva de fore creatoare. n basme si legende sunt lcase ale zIVAN EVSEEV nelor, sirenelor, nimfelor care ademenesc oamenii spre moarte. Au semnifica ia unor paradisuri iluzorii. Rspndite n lume sunt si legendele despre orasele, palatele, bisericile sau comorile acoperite de apele unui lac. Nu este exclus s avem aici amintirea colectiv a vechilor asezri lacustre rspndite cndva pe tot ntinsul Europei. LACRIMA:. n poezia lui Blaga Lacrima si raza, pictura czut din ochiul nlcrimat al omului spune: ,,Eu sunt un strop de suflet / Si sunt / Ca picurii izvoarelor fierbini / Vin totdeauna din adncuri mari /". Asadar, lacrimile fierbini ale durerii, implorrii si disperrii reprezint o conjuncie a focului si a apei. Se poate vorbi de o adev rat alchimie" simbolic a lacrimii, izvort din focul inimii, devenind stihie acvatic eliberatoare si purificatoare, ca, n cele din urm , s se cristalizeze ntr-un conglomerat salin. Exist o omologare mito-simbo-lic, aproape universal, a lacrimii cu apele ceresti: cu picturile de rou sau ploaie. In mitologia egiptean, omul (erme) este nscut din lacrima zeului solar Re. Iar lacrimile zeiei Isis, vrsate la moartea soului si fratelui su Osiris, umplu albia Nilului cu

ape fertilizante. La multe popoare ale lumii, v rsarea ritual a lacrimilor are ca scop provocarea ploii (Frazer, III, 296). Legendele romnesti vorbesc despre lacrima fe-cundant a Maicii Domnului; cznd pe pmnt, ea se transform n perl sau floare. O ntreag terapeutic sufleteasc a lacrimii purificatoare e dezvoltat n filosofia crestin (Ioan Scrarul), preluat si n opera lui Dostoievski, care vorbeste de lacrimile stelare" ale lui Aliosa Karamazov. LAD: Lada de zestre, caseta, cutia, scrinul etc. si datoreaz simbolismul lor unei asocieri strvechi ca corpul, mai ales cu cel feminin. In cimiliturile noastre l dia este trupul ce ascunde sufletul: Am o ldia / Si-n ldia o porumbi: / Dac zboar porumbia / N-am ce face cu ldia" (G. Dem. Teodorescu, 288). Ele se asociaz misterului, tezaurului ascuns. ns deschiderea unei asemenea ldie sau cutii misterioase poate fi nso it si de surprize neplcute (vezi exemplul cutiei Pandorei). Omologarea casetei cu femeia, asupra creia insist att de mult reprezentanii psihanalizei (S. Freud, Motivul alegerii casetei), n cultura romneasc , se confirm prin rolul Iadei de zestre n diferite rituri de trecere: nastere, nunt, nmormntare. Ambivalena acestui simbol se explic si prin faptul c tot o lad este si sicriul mortului. LALEA: Ca specie botanic, laleaua si are originea n rile perso-afgane si n Asia Mic, de unde a ajuns n Europa n secolul al XVI-lea. n Olanda a devenit obiectul unei adev rate industrii. n scurt timp, o gsim ca model decorativ preferat n domeniul esturilor, ceramicii, metalelor si decorului arhitectonic. La noi n ar acest motiv decorativ a ajuns abia n secolul al XlX-lea, fie prin intermediul mesterilor sasi, fie prin mijlocirea atelierelor balcanice, devenind ns foarte rspndit n toate zonele rii. Din punct de vedere simbolic, laleaua a preluat func ia cupei si coroanei, ca receptacole ale influene85 DICIONAR DS SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE lor uraniene, precum si asociaiile dintre floare si inim, floare si femeie. LAMP: Poart n sine semnificaia unui foc domesticit; evoc intimitatea si studiul, fiind companioana celui ce munceste n camer la masa de lucru. Ca surs de lumin este asociat nelepciunii si transmiterii cunostinelor; atest prezena spiritului printre oameni, de unde rolul candelabrelor, sfesnicelor si prisne-lor la iudeo-crestini. Este si un simbol al sfineniei si vieii

contemplative, al dragostei si sacrificiului. Vechile opaie descoperite de arheologi atest si o identificare a lmpii cu fiina uman: corpul de argil conine un principiu vital (grsimea, uleiul) si un spirit reprezentat prin flacr. Lampa are si o funciune protectoare, deoarece alung ntunericul si spiritele malefice, si una cluzitoare, att de evident n cazul farului. LANCE: Lancea (sulia) are, n general, un simbolism axial masculin. Ca si sgeata, e identificat cu o raz solar, iar aciunea ei are menirea de a modifica materia inert si nedifereniat. Aductoare de moarte, ea este atributul zeilor rzboinici si semnific puterea militar. Este ns si o arm a dreptii si ordinii; de aceea, e unul din principalele atribute ale Athenei Minerva. Asociat focului (lancea zeului celtic al luminii Lug este de foc), are si o funcie purificatoare si vindectoare (lancea lui Ahile putea vindeca rnile). Crestinismul a acordat aceste virtui lncii lui Longinus, care a strpuns corpul Mntuitorului. Din ran a curs sngele divin ce s-a revrsat ca dar de mntuire asupra su-tasului roman, care s-a ncrestinat cel dinti dup minunea de pe Gol-gotha. Lancea lui Longinus e trans-simbolizat n capia (cuitul de prescur) prezent n proscomidia bisericii crestine asezarea prescurilor si vinului pentru euharistie. LAN: Lanul e simbolul legturii, servitutii, captivitii, robiei si tiraniei. De aceea, sfrmarea lanurilor a devenit emblema dezrobirii omului. n mitologie, lanul e simbolul legturii dintre cer si pmnt. Dup Homer, Zeus coboar pe pmnt pe un lan de aur. Lanul este si simbolul faptelor si evenimentelor ntr-o nlnuire" temporal-cauzal, de unde si expresia lanul slbiciunilor, n multe culturi tradiionale exist un cult al lanului de care se lega ceaunul deasupra vetrei casei. El reprezint un fetis familial si simbol al legturii celor vii cu spiritele strmosilor. LAPTE: Este aliment primordial si arhetip alimentar. Orice butur fericit e un lapte matern" (Durnd, 320). Laptele se leag de snul matern, transfigurat n religiile paleoliticului n substan a vieii a crei purttoare este Zeia-Mam, reprezentat prin statuete feminine cu snii hipertrofiai sugernd belsugul alimentar. Laptele de mam, iar mai trziu, cel de oaie, capr si, n cele din urm, de vac, fr nici un alt adaos sau n amestec cu miere de albine, a devenit b utura imortalitii si a regenerrii. Miturile grecesti spun c ambrozia a provenit din pictura de lapte de la snul Herei. n toate culturile lumii laptelui i se confer proprieti curative. Alptarea 86 este semnul adopiunii fizice, dar si al celei spirituale. n alchimie, piatra filosofal e denumit si

Laptele Fecioarei. Laptele si substanele lacti-forme sunt asociate cu Luna, cu lumina ei lptoas", dar si cu focul solar. La popoarele Asiei Centrale si ale Europei exist credina c focul provocat de fulgere se poate stinge numai cu lapte. Ca simbol al fecunditii si regenerrii, laptele apare si n basmele romnesti, unde voinicul, nainte de a pleca n marea lui c ltorie, alege un cal rpciugos pe care l hrneste cu jar si lapte sau cu gru fiert n lapte, pentru a-1 transforma n cel nzdrvan. n crestinism, laptele e simbolul binelui suprem si unul din simbolurile nvturii Domnului. Din vechiul simbolism al paradisului ara unde curge lapte si miere" (Ier. 11.5) crestinismul a preluat aceast metafor, transformnd-o n sinonimul credinei salvatoare si universaliste. IVAN KVSEEV lui. Exist ns si o asociere pozitiv: nmulirea lor era interpretat n China ca simbol al unei posteriti numeroase, iar ritmul sriturii unei lcuste era legat de riturile sezoniere ale fecunditii. n Sumatra, femeile sterile aduceau drept o-frand divinitii nasterilor trei lcuste, ce nlocuiau, metaforic, jertfirea unor animale (Frazer, IV, 157). n ghicitorile si n descntecele romnesti, lcusta este o ncarnare deplin a maleficului n multiplele sale ipostaze: L cust, / Fata dracului, / Fata diavolului, / Fata lui Faraon, / Fata Satanii, / A Mumii P durii, / A ciumii, / A primejdiei, / A boa-lelor, / A nevoilor... (S. FI. Marian, 1903, 514). LAUR: Plant a imortalitii si emblem a gloriei, a izbnzii militare, sportive sau spirituale. n Grecia antic era arborele consacrat lui Apollo, iar frunzele lui se foloseau pentru confec ionarea coroanelor ce mpodobeau capetele eroilor, geniilor si nelepilor. Plant pururea verde, se planteaz pe morminte si se pune pe sicrie ca simbol al nemuririi sufletului. LCUSTA: In Vechiul Testament (Exod, 10. 1415) reprezint simbolul nenorocirilor si devastrilor, al pedepsei divine. Invazia lcustelor a fost ntotdeauna comparat cu nvlirea rzboinic devastatoare sau cu o furtun demoniac; ea simbolizeaz o dezorganizare a cosmosuLUTA: Acest instrument muzical strvechi cu coarde, asemntor cu cobza, care, prin generalizare, a devenit sinonimul grupului instrumentelor respective, dnd nastere denumirii meseriei de lutar, poart n sine simbolismul bogat si ambi-valent al tuturor surselor de sunet si muzic. n cultura romneasc, simbolismul lor a fost preluat mai ales de vioar , invenia ei fiind atribuit att Diavolului, ct si lui Dumnezeu. (Brlea 76, 435436). Instrumentele cu coarde au fost asociate, n general, principiului feminin. Acest simbolism apare extrem de elaborat n limbajul erotic al

Chinei, unde muzica se asocia cu via a sexual, cu actele de dragoste. Luta era considerat drept simbol al organului genital feminin, atingerea strunelor l utei* era unul din eufemismele actului sexual. LNA: Poart n sine cea mai mare parte a simbolismului prului 87 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE si pilozitii. Lna, ce acoper corpul berbecului sau oii, toars ntr-un fir lung si subire, se asociaz prosperitii, bogiei si fecunditii nc din epoca culturilor preindoeuropene. Lna e simbolul soarelui si al aurului, acest lucru fiind inci-frat n mitemul lnii de aur, n c utarea creia pleac expediia argonauilor, n frunte cu Iason. Dup P. Diel, e vorba de cutarea unui tezaur mai mult spiritual dect material: lna semnificnd puritatea, iar aurul adevrul. Ordinul Lna de Aur, nfiinat n secolul al XIV-lea n Burgundia, era menit s sublinieze bogia acestei regiuni, dar si sperana, pornind de la textele biblice n care pe lna ntins de Ghe-deon cade rou cerului. n felul acesta, se restabilea legtura lnii cu un principiu feminin si cu simbolul Bunei Vestiri. LEAGN: Leagnul, huulusul, balansoarul, scrnciobul sunt obiecte ritualice cu funcii si sensuri mito-simbolice multiple. Ele au fost asociate miscrilor si ritmurilor alternante ale vieii, fecunditii si fertilitii, n Mahe-Brahmana (V, 1.10), leagnul este nava care duce spre cer, iar Rig-Veda numeste Soarele leagnul de aur. Ritmul balansrii este cel al ciclurilor solare dar si al respiraiei omului. Legnarea evoc ascendena si descendena, fluxul si refluxul, evoluia si involuia. Legnatul ritual era, la multe popoare, un act magic de stimulare a cresterii plantelor, de purificare a omului prin intervenia stihiei aerului. Legnatul are si un subtext erotic, de aceea, e prezent n obiceiurile premaritale si n ceremonialurile nupiale, n aria cultural romneasc, leagnele se fac n timpul srbtorilor de primvar (mai ales de Pasti); ele se instaleaz n locuri ncrcate de conotaii ceremoniale (locul de hor) si au funcii de purificare, de iniiere premarital (flcii se dau cu fetele) si de stimulare a fecunditii. n lunea prim a presimiilor - nota S. Mangiuca se car oamenii n legnusiu (tiutiu-lusiu, scrinciobu) si vrteju pentru cstigare de sntate peste tot anul (pre alocurea se cra poporul n legnusiu si vrtejiu de la nceperea presimilor pn la Pasti). Tot n aceste luni alerg oamenii cu caii. Toate aceste sunt cur iri (lustra-iuni) prin aer" (Clindariul 1883,

feb.). LEBD: Prin frumuseea si graia ei, aceast pasre parc a fost predestinat a deveni un personaj central al mito-poeziei multor popoare ale lumii. Simbolizeaz puritatea, nevinovia, singurtatea mndr,- curajul, poezia, elevaia spiritual, ntruchipeaz fie lumina zilei,, si se asociaz principiului masculin (Zeus se preface n lebd pentru a se apropia de Leda-gsc), fie lumina nopii, fiind simbol feminin, lunar, legat de moarte si nviere. Uneori cele dou aspecte formeaz un tot unitar, lebda cptnd nsusirile unei psri hermafrodite sau androgine. Cele mai multe basme si legende o consider drept metamorfoz a unei fete. n aceast calitate, ea poate deveni simbolul iubitei, al logodnicei sau miresei, asa cum apare si ntr-o colind romneasc, constnd dintr-un dialog al candidatului la nsurtoare cu aleasa inimii sale, cobort la el n chip de lebe-joar: O, tu mndr lebejoar, / n baie te-ol mbia... / n baie de lapte dulce, / D-aicea nu te-ai duce / .. . Tinere fecior de Domn . . . / C nu-s dalb lebejoar, / Ci sunt zna cerului / De la poarta raiului" (G. Dem. Teodorescu, 89). Ca pasre a luminii, e asociat nelepciunii, iniierii si elevaiei spirituale, n mitologia brahmanic, un nelept se preface ntr-o lebd de aur si se mpreuneaz cu soarele. O tem prelucrat intens n mitopoezie a fost legat de motivul ultimului cntec al lebedei. Se crede c nainte de a muri, lebda se ridic n cer, ctre soare, si cnt cteva note si apoi cade moart n ap. n acest context, ea a devenit simbolul poetului si al poeziei. La o serie de popoare este o pas re psihopomp sau ntruchiparea sufletului plecnd pe alte trmuri. LEMN: Esena arboricol, n form de lemn pentru foc, buturug sacr sau lemn prelucrat de mna mesterului cioplitor, pstreaz ceva din semnificaia arborelui sacru si a pdurii simbolice. E considerat materie prin excelen, plin de cldur si personalitate, fa de rceala si indiferena metalului. n limba greac veche, hyle nseamn si materie prim, substan primordial, dar si lemn. n China este simbolul unuia din cele 5 elemente cosmice care corespunde estului si primverii, momentului de nceput al trezirii principiului masculin yang. Tradiiile popoarelor nordice ale Europei asociaz lemnul si stiina, deoarece scrierea a reprezentat cndva ncrustarea unor semne pe lemn, aidoma rbojului nostru. In limbile celtice exist omonimia numelui lemnului si stiinei (vidu ir. fid), iar buchia noastr, mprumutat din slav, vine de la numele fagului buk. Lemnul se asociaz cu focul sacru; de aceea, focurile rituale se aprind prin frecarea a dou buci de lemn de o anumit esen. LEU: n tradiia mito-poetic si n simbolica mai trzie este simbolul puterii divine, al regalitii, grandorii, nobleii, triumfului, mndriei, ncrederii n sine si al vanitii. n unele limbi ale Orientului Apropiat (n hitit), pentru leu, erou si rege se folosea acelasi cuvnt. Este imaginea preferat pentru a semnifica vigilena si aprarea; de unde si prezena leilor sculptai la intrrile n piramidele egiptene, templele asiriene, porile babiloniene, pagodele budiste etc. Este un animal solar, evocnd fora

penetrant a luminii si a verbului. Este unul din simbolurile justi iei, ceea ce explic prezena leilor pe lng tronurile regale sau scaunele episcopale. n crestinism este emblema lui Isus si a mai multor sfini (Sf. Marcu, Sf. Ieronim, Sf. Adrian etc.) si, n general, este unul din animalele preferate ale bestiarului crestin. Era nfisat pe sarcofagele primilor crestini, semnificnd renasterea. Uneori, poate s reprezinte ideea haosului (Ghilgames lupt cu un leu), a rului si-a morii (proorocul Daniil n groapa cu lei sau lupta lui Samson cu leul). Aproape pn n secolul al XVIII-lea sunt rspndite imaginile leului ca ntruchipare a mndriei, vanitii, furiei si temperamentului coleric. n povesti si fabule, n virtutea unei logici a lumii ntoarse pe dos", este adesea p clit de animale mai slabe. Desi dacoromnii au fcut cunostin cu leul mai ales prin in89 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE termediul Fiziologului" si al altor naraiuni fabuloase, acest animal e prezent masiv n ornamentica si emblematica medieval. Mult mai curioas si mai greu de explicat este prezena leului n colindele de flcu, specie folcloric strveche. Se presupune c el a nlocuit un alt animal sau c n Zona Carpailor ar fi existat cndva leul carpantin", asa cum a existat si n zona Olimpului, pe vremea lui Alexandru Macedon. Leul este un semn zodiacal; coincide cu mijlocul verii (23 iulie 22 august) si se asociaz cu dragostea de via, cu ambiia, orgoliul, mrirea etc. O semnificaie special este acordat leoaicei care apare ca simbol al maternitii si atribut al multor zeiemame, dar si al senzualitii si sexualitii feminine. Leul este animal totemic la multe popoare si triburi africane si o emblem a Africii. LIBELULA: Japonia se mai numeste si Insula libelulelor", deoarece aceast insect este una din emblemele rii. n mitologia romneasc, ea este calul dracului" si se crede c dracul o clreste noaptea. De aceea, oamenii se feresc s-o ating. E posibil ca n aceast mito-logem s transpar o structur arhetipal mai veche, ns ajuns pn la noi ntr-o form slbit si prea puin expresiv (M. Coman, 1988, II, 137). LICORN: Fiin mitologic; iniial, cu un trup de taur, iar mai trziu cu trup de ecvideu de culoare alb, avnd un corn n frunte, de unde si denumirea sa de unicorn sau inorog (lat. monoceros). Cele mai vechi reprezentri iconografice se ntlnesc 90

n culturile preariene ale Indiei (mii. 3 .e.n.). A fost preluat n cultura vedic , de unde imaginea lui a migrat n Orientul Apropiat si apoi n Grecia. Aristotel credea n existena real a unicornului. n mod paradoxal, acest animal, pe care nu 1-a vzut nimeni, a fost descris de nenumrate ori (Pliniu cel Btrn, Ambroise Pare, Marco Polo etc), iar cornul su, cruia i se atribuiau virtui supranaturale, a fost mult cutat, vndut la pre de aur sau oferit n dar regilor si mprailor (califul Harun al Rasid 1-a druit lui Caro! cel Mare n anul 807). Abia n secolul al XVIII-lea s-a constatat c miraculosul si att de preuitul corn, de fapt, era al nervalului cetaceu din apele polare. Scrierile si fabulaiile Evului Mediu, inclusiv cele din ara noastr, se datoreaz descrierilor acestui animal fabulos cuprinse n Fiziolog". Este considerat un simbol al puritii si virginitii. Dup legend, licornul, mai ales datorit forei cornului su, stpneste n mod suveran pdurea: el nu poate fi nici omort, nici prins n capcanele vntorilor. Numai o fecioar poate potoli furia unicornului. El vine spre ea, si pune capul n poala ei si adoarme linistit. Relaia unicornului cu fecioara a avut numeroase interpret ri simbolice, mai cu seam c imaginea respectiv a fost frecvent reprodus n tapierii, goblenuri si n frescele bisericesti sau laice. Cornul indropu-lui se consider a fi un simbol falie. Fiind ns asezat n frunte (sediul gndirii), el reprezint instinctul sexual sublimat, animalitatea spiritualizat, desi exist preri despre caracterul hermafrodit sau androgin al acestei fiine mitosimboiice. n Evul Mediu, cornul a fost socotit drept sabia lui Dumnezeu cu care p trunde creaturile sale. Fecioara se identific n acest caz cu Sf. Mria, iar cornul cu S. Duh, ntreaga scen fiind asociat Bunei Vestiri si Nasterii Imaculate. Exist si o interpretare alchimist a celor dou imagini: fecioara ntruchipeaz aspectul feminin si pasiv al mercurului, n timp ce licornul simbolizeaz fora masculin, nemblnzit a lui spiritus mercurialis. In rile Romne, imaginea licornului va figura pe piatra funerar a lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges, va fi herbul lui Nicolaus Ola-hus si simbolul lui Dimitrie Can-temir, n Istoria hieroglific. Tema licornului va fi reluat si n literatura secolului XX (Rilke, Blaga). LICURICI: Denumirile populare ale acestei insecte (fclies, fnras, focul-lui-Dumnezeu, scnteu) ca si unele epitete (feciorul Dracului", ,,puiul Satanei", ochiul Dracului") atest , att ambivalena sa, ct si principalul motiv al mitologizrii sale: e o vieuitoare care lumineaz noaptea. n Extrermil Orient (Vietnam, Japonia) este ntruchiparea sufletului eroilor.

n mitologia popular romneasc apare ca metamorfoza unui nger ndrgostit de o pmnteanc si care, nedorind s se ntoarc n cer, a fost prefcut de Dumnezeu n licurici (S. FL. Marian, 1903, 46 48). Pe de alt parte, este considerat si ntruchiparea unui duh malefic al nopii: Licuriciul e ochiul Dracului, de aceea nu-1 lua n mn c te duce"; Cine are licurici pe lng cas e semn c acela e prieten Dracului" (Ihidem, 51). Fiind sursa unei IVAN EVSEEV lumini stranii, palide, si sterpe, licuriciul e valorizat preponderent negativ si este asezat mai aproape de figurile malefice dect de cele benefice (M. Coman, 1988, II, 132). LILIAC: n simbolistica chinez semnific longevitatea si imortalita-tea, deoarece locuieste n pesteri care sunt considerate niste treceri spre nemurire. n civilizaia maya, casa liliecilor" e, de asemenea, o regiune ce trebuie traversat n drumul spre ara morilor. Liliacul este o divinitate a mor ii si devorator al luminii si n mitologia altor popoare ale Ame-ricii si Africii. Identificarea liliacului cu sufletele morilor o ntlnim si la Homer (Odiseea", XXIV, 815). Aspectele nocturne, tenebroase si funeste ale liliacului sunt subliniate si de credina popular c e un vampir ce suge noaptea sngele oamenilor. Prin fiina si nf__________isarea sa hibrid de soarece zburtor" si viaa nocturn se asociaz simbolismului psrilor de noapte. Ca singura pasre nzestrat cu mamele, a fost asociat fecunditii, afJndu-se la vechii greci n preajma zeiei Artemis. Ambiguitatea liliacului este evident si n tradiia romneasc, unde apare ca ncarnare a sufletelor mor ilor. n aceast ipostaz poate fi aprtor al casei (era rstignit pe pori n scopuri apotropaice, iar ngropat sub prag aducea noroc), dar si un demon cu nclinaii vampirice (suge sngele oamenilor) sau agresive (poate s se nclceasc n prul oamenilor de nu-I mai poate scoate nimeni). Nu este strin nici de sfera eroticului despre care a vorbit cndva Pliniu, considernd sngele acestui animal drept afrodiziac puternic. 91 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE LIMBA: Ca organ si ca sinonim al vorbirii, limba a fost asociat focului (limba de foc"), mobilitii si ambivalenei flcrii. Ea distruge sau ntemeiaz, purific sau ntineaz, are putere asupra vieii si asupra morii. Limba lui Dumnezeu e comparat cu un foc devorant (Isaia, 30, 27); simbolizeaz Sf. Duh ca for a luminii. Dar tot n Sf. Scriptur ea se mai numeste si sabia cu dou tisuri (Iacob, 3, 5). Aceast putere atribuit limbii se manifest n gestul de a arta inamicului sau adversarului limba scoas, pstrat doar n plastica expresiv a copiilor.

LIR: Inventarea lirei e atribuit zeului Hermes. Este instrumentul muzical al lui Apollo si Orfeu, devenit emblem a poeilor si poeziei. Se consider simbol al armoniei cosmice si divine; cele sapte strune ale lirei erau puse n coresponden cu planetele; sunetele lirei unesc cerul si pmntul, fac s vibreze cosmosul. Acest rol de a unifica si armoniza cerul, e reflectat n mitul inventrii lirei: Hermes a fcut-o din piele de taur (animal ceresc) si din carapacea broastei estoase (animal hto-nian). LITERA: Valoarea simbolic si puterea magic acordat literelor alfabetului si semnelor grafice n diferite culturi si au explicaia n faptul c toate scrierile vechi au derivat din ideografia pesterilor. Desenele rupestre erau, de fapt, niste figuri mitologice, combinate cu semnele contabilizrii elementare de tip rboj". Ele au dat nastere alfabetelor chinez, sumerian sau egiptean. La sacralizarea alfabetelor a contribuit, desigur, si 92 puterea extraordinar a cuvntului ntemeietor. Datorit rolului social al scrisului, semnele grafice deveneau purttoare de sens ascuns si ineau de sfera sacrului, iar provenien a lor era atribuit zeilor. Egipteanul Toth si babilonianul Nabu erau zei-scribi, dar si stpni ai destinului. Apariia limbii sanscrite si a scrierii dc-vangari n vechea Indie era atribuit zeiei Sarasvati. n lumea islamic se consider c literele alfabetului sunt create de Allah si apoi comunicate lui Adam. Despre proveniena divin a scrierii vorbeste si tradiia ebraic (Thora e scris de Dumnezeu). Tot n snul culturii si religiei mozaice s-a dezvoltat o adev rat stiin despre sensul tainic al fiecrei litere (tratatul Literele" al lui Rabi Akiba). Literele apar ca niste abrevieri ce se pot desfsura n aseriuni de mare importan; lumea ntreag se compune din cifre si litere. Umplerea de sens" mistic si simbolic a fiecrei litere s-a datorat punerii lor n relaie cu elementele cosmice, cu punctele cardinale, cu culorile, cu prile corpului omenesc ee. Astfel, prima liter a alfabetului ebraic alef semnific taurul (ceresc), numrul unu, rsuflarea, soarele, puterea etc. Este larg rspndit asocierea literelor cu codurile vegetale. De exemplu, literele alfabetului celtic (ogam) erau adaptate scrierii pe lemnul copacilor, iar fiecare liter era legat de denumirea unui anumit copac, n mai multe culturi scrise se pstreaz omologia simbolic ntre scriere si prelucrarea pmntului.-cartea (textul) este un cmp presrat cu semine - litere, iar rndurile sunt brazde, citirea strngerea recoltei etc. LOTUS: Floare alb imaculat (mai rar, de culoare rosie sau violet-albstrie) iesind la suprafaa apelor

sttute si adormite. n vechiul Egipt, India, China, Japonia este simbol al purit ii, forei regenerrii, matricei fertilitii, prosperitii, plintii vieii si armoniei cosmice. n Egiptul antic era o floare sacr, imaginea ei nsoind reprezentrile divinitilor. Mitul egiptean al creaiei lumii spunea c zeul Re al soarelui a aprut dintr-o floare de lotus. n interiorul florii adesea se asezau imaginile lui Horus, Isis sau Osiris. Era emblema Egiptului de Sus. n India, lotusul e pus n rela ie cu un principiu feminin (yoni), simboliznd Mama-zei, matricea universal, principiul divin ncrcat cu for sacral. Uneori e considerat floare androgin, reprezentnd unirea dintre principiul feminin yoni (caliciul cu 8 petale) si principiul masculin ling (pistilul). Paradisul budist era adesea nfisat ca un loc unde oamenii se nasc ca zeii dintr-o floare sau pe o floare de lotus. Lotusul rosu este emblema Indiei contemporane, n limba sanscrit existau aproape 100 de nume pentru aceast floare. n China, chiar naintea ptrunderii budismului, lotusul coninea un simbolism foarte bogat. Pe lng puritate, fertilitate (datorit mulimii seminelor sale) mai nsemna si sobrietate, rectitudine, armonie conjugal (dou flori pe aceeasi tij), n Grecia antic, printre alte semnificaii, lotusul reprezenta uitarea. Echipajul lui Odysseus, poposind n ara lotofagilor (mnctori de lotus") si gustnd aceast plant, uit s se mai ntoarc acas. 1VAN EVSEEV LUCEAFR: n mitologia diferitelor popoare, steaua serii (luceafrul de sear, planeta Venus), care este n acelasi timp si ultima stea ce se stinge diminea a (luceafrul de noapte), a fost asociat morii si nvierii, iar similitudinea cursei planetei cu evolu ia Soarelui (apare, alternativ, la est si la vest) a fcut din ea un fel de mesager solar, un intermediar ntre astrul zilei si oameni. Uneori e fiica lunii si a soarelui, indicnd drumul altor astre. Ca zei a serii, favorizeaz dragostea si voluptatea; n Babilon e asociat zeiei Ishtar, iar la romani Venerei zei ei dragostei si plcerilor corporale, a frumuseii si graiei feminine. n mitologia astral romneasc, luceferii, fii ai Soarelui, se pot nf isa ca oameni si cobor pe pmnt pentru a supraveghea felul n care acestia respect lumintorii. Capodopera literaturii romne, Luceafrul 3 ui Eminescu, nfiseaz drama Luceafrului de noapte (Hyperion) care, ndrgostit de o pmnteanc, coboar pe o raz, n chip de om, pentru a lua cu el femeia iubit: dar

distana dintre ei e att de marc, nct unirea lor e imposibil. n simbolica si iconografia crestin luceafrul de diminea este asociat Fecioarei Mria din care a rsrit soarele dreptii, Mntuitorului sau lui Ion Boteztorul. Luceafrul de sear ns e ambivalent: vesteste ntunericul si e steaua lui Lucifer, dar este si steaua magilor. De aceea, se ine ajunare pn la ivirea acestei stele. iLUMANARE} Este simbolul lumi-ni,~ al sintezei materiei si spiritului: ceara si fitilul reprezint materia din care se naste flacra spiritual. n 93 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE acest sens, ea simbolizeaz elevaia spiritual, miscarea ascendent; e unul din simbolurile axei lumii, al verticalitii. Crestinismul a preluat lumnarea ca element de cult din antichitatea greac si roman, unde mireasa era condus la casa mirelui de un cortegiu cu tor e aprinse n mn. Ea semnific credina celui ce ine n mn o lumnare, fiind n acelasi timp si simbolul sufletului su ndreptat spre Dumnezeu. Lumnarea aprins n mna unui crestin e si un ndemn ca s fie lumin a lumii". Poporul romn acord o mare importan lumnrii muribundului, menit s conduc sufletul su prin ntunericul lumii de dincolo. De se ntmpl s moar cineva fr lumnare, se cheam c ,,a avut moarte ntunecat si foarte mult l cineaz btrnii si btrnele satului pentru aceasta" (Al. Lambrior, 184). LUMIN: n opoziie cu ntunericul, lumina este un principiu al binelui. Ea este expresia forelor ura-niene fecundante, asociat cldurii care d via. Este produs al focului, ea se degaj din foc si de aceea este legat de nasterea vieii. Multe mituri cosmogonice pun la originea ivirii lumii principiul: Fiat luxl Va succede ntunericului care simbolizeaz haosul (post tenebros lux). La chinezi lumina e un principiu ceresc si masculin (yang), iar ntunericul e htonian si feminin (yin). LuminajEe^ cundeaz ntunericul ca ufT mascul femela. Cele dou principii se ntregesc, sunt complementare, alctuind perechea originar, din care, prin filiaie, deriv toate fpturile. Aproape n toate religiile lumii divinitile sunt luminoase. La vechii evrei, Dumnezeu se arat lumii si poate 94 fi perceput n chip palpabil sub forma luminii. Una din nfisrile luminoase ale lui Iahve o reprezint splendoarea slavei" (rabod) lui (Isaia, 60, 12). Luminosi sunt si zeii panteonului indo-european: rdcina sanscrit iv a strluci", ziu" d pe divus n latin; de ea sunt legate numele numerosilor zei: Zeus, Diana, Div etc. Lumina este un derivat benefic al focului

 scrie J. Bahme dar focul e dureros pe cnd lumina prietenoas , dulce si fecund". Lumin e simbolul dragostei", vieii, salvrii, elevaiei spirituale. Lumina zilei este Logosul (Cuvntul), care prezideaz la crearea universului. Ea este si simbolul strii extatice n gndirea misticilor, n gndirea si simirea romneasc lumina este principalul atribut al lumii cosmice, e chiar sinonimul lumii ca sfer de vieuire (cosmos = lume < lat. lumen lumin "), opus haosului si morii (acolo unde zorile nu se revars"). LUN: Astrul nopii e un simbol arhaic fundamental, avnd funcia de arhetip si principiu de clasificare a lumii. E asociat principiului feminin, fertilit ii, cresterii vegetaiei, renovrii naturii si primenirii timpului. Calendarele lunare au precedat pe cele solare. Rdcina me- din limbile indoeuropene e nrudit cu verbul care nseamn a msura". Viaa lunii este mai aproape de om, dect gloria majestuoas a soarelui" (Eli-ade, 1943, 87). Valorizarea ritmurilor lunare a fcut posibil' realizarea marilor sinteze antropocosmice.^Sim-bolismul lunar a legat ntr-un tot unitar nasterea, devenirea, moartea, femeia, fecunditatea, viaa prenatal si cea de dincolo, ciclurile vieii urnaIVAN EVSEEV ne si ciclurile cosmice. Divinitile lunare patroneaz vegetaia, nasterile, morile, fertilitatea pmntului, cresterea plantelor. (Datorit dispariiei ei pe 3 nopi, cnd e considerat de multe popoare ca fiind nghiit de monstri, luna e privit ca primul mort". De aceea zeitile lunare (Persephone, Hecate, Hermes etc.) sunt htoniene si funerare. Dar luna nu e numai primul mort, e si primul mort care nvie. Luna, deci, e n acelasi timp msur a timpului si f-gduial explicit a vesnicei rentoarceri" (Durnd, 365). Luna influeneaz fluxurile si refluxurile, ciclurile menstruale feminine; se credea c ea produce ploaia si rou, la chinezi era un fel de cup ce conine butura imortalitii. E simbol al bogiei, de unde obiceiul existent si n aria romneasc de a arta lunii noi banii din buzunar sau de ai oferi diverse ofrande alimentare. Agricultorii din diferite ri si regleaz muncile cmpului dup ciclurile lunare; de ciclurile lunare depindea starea s ntii oamenilor n btlii. Spartanii nu participaser la btlia de la Marathon, deoarece asteptaser s fie lun nou. Luna, cu lumina ei reflectat, este simbolul cunoasterii indirecte, conceptuale, discursivraionale. n psihologia profunzimilor, luna evoc subconstientul, imaginaia, visul, elementarul, femininul (Anima).

Trecnd prin mitologie, poveste si cntec, luna este simbolul rezervat femeii, o ncarnare a farmecului feminin si model de frumusee: Cte stele snt pe cer, / Pn-n ziu toate pier; / Dar ca luna / Nu-i nici una: / Ca luna de luminoas" (P. Ca-raman, 1984, 168). n folclorul popoarelor, Soarele si Luna sunt doi principali protagonisti ai mitului astral referitor la incestul dintre frate si sor. Uneori, n funcie de genul lor gramatical, rolurile se schimb: la unele popoare (germani, slavi, popoare islamice) luna e b rbat, iar soarele femeie. n aria germanic se crede c o fat nu trebuie s se arate dezbrcat sub razele lunii, deoarece poate s rmn nsrcinat. Luna (der Mond) funcioneaz n calitatea sa de zeitate masculin a fecundrii (aceeasi credin era la vechii egipteni si la phrygieni). n aria romneasc acest aspect masculin l are Craiul nou, care poate fura fetele pmntene pentru a le duce la curile sale (Vo-ronca, 614). Supremaia ns o deine luna plin (feminin), care e tratat n popor ca o adevrat divinitate. Se vorbeste chiar de o ascenden sau predominan a principiului feminin n cultura tradiional romneasc, plecnd de la cultul Lunii, mumelor" si al Fecioarei Mria (Chelcea, 1987, 292296). LUP: Simbolismul lupului comport dou fee: una satanic si feroce, alta benefic si luminoas, prezente n proporii diferite de la un popor la altul. Pentru c vede n ntuneric, e simbolul luminii, al soarelui si al focului. La mongoli lupul celest este str mosul mitic al lui Ginghis-Han. n mitologia greac apare ca ntruchipare a lui Zeus (Lykaios) si un atribut al lui Apollo. n mitologia si iconografia hindus este un animal de ru augur, asociat divinitilor malefice, dusman si devorator al luminii. Aceleasi credine exist si la popoarele nordului Europei. n legendele, basmele si credinele rom95 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE nesti lupul e un animal ambivalent. Este fcut de Diavol dintr-un bo de lut", dar acesta nu1 poate nsuflei dect apelnd la ajutorul lui Dumnezeu, care i d via si l asmute mpotriva diavolului (Brlea, 1976, 254). Este unul din adversarii principali ai eroului solar din basme: are cap de oel, frunte de aram, este fiul Zmeoaicei, iar puterile zmeului se ascund adesea ntr-un lup. n acelasi timp, poate fi un auxiliar al eroului (Brlea, 1966, voi. I, 190 194). La multe popoare e asociat fecunditii, fiind un fel de daimon sexual; de unde legendele privind convie uirea unei femei cu un lup sau credina c un

pr din coada lupului poate s-i aduc iubirea oricrei femei, nregistrat la romani (Plinius) si la aromni (Tache Papa-hagi, 1979, 316). Fora si ardoarea lupului n lupt au fcut din acest carnasier un simbol al rzboinicului. Latinul Mars era la origine reprezentat ca un lup. Stindardul de lupt al dacilor avea elemente lykomorfe foarte bine conturate, iar M. Eliade a ar tat c lupul este animalul totemic al dacilor si patronul iniierilor rzboinice, iar numele su frigian daos ar explica eponimul dacilor (Dacii si lupii, 1959; De la Zamolxis la Genghis-Han, 21). Prezen a lupului real sau mitic n aria cultural romneasc e relevant si prin faptul c, din cele 150 de zile de srbtoare din calendarul Babelor", 35 erau consacrate lupului" (I. A. Can-drea, Iarba fiarelor, 130). Prestigiul sacral al acestui animal n aria dacoromn este subliniat si prin aceea c lupii l au ca patron pe Sf. Petru (Tipol. Hasdeu, 381383). n mitologia romneasc predomin latura htonian a lupului, legat de rolul su psihopomp, adic de cluz a sufletului mortului pn n lumea de dincolo, asa cum reiese din textele bocetelor, constituite ntr-un adevrat ghid al dalbului pribeag": Si-i va mai iesi / Lupul nainte / Ca s te spimnte / S nu te spimni, / Frate bun s-1 prinzi / C lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La un fecior de crai" (FAPP, 1967, voi. II, 245). Figura acestui lup infernal, stpn al trmului morilor se gseste n mitologia greac si aproape a tuturor popoarelor Europei nordice. Trsturile totemice ale lupului, la aceste popoare, sunt reliefate si de numeroase credine referitoare la lykantropie metamorfoz a oamenilor n lupi (vrcolaci, pricolici sau tricolici la dacoro-mani). n literatur e privit uneori favorabil ca simbol stoic al omului care sufer n singurtate si moare fr s scoat un strigt (Vigny, By-ron, Hesse). ; MAC: n tradiia mito-poetic e legat de somn si de moarte; e un atribut al lui Hypnos, divinitatea somnului la greci, frate geamn cu Thanatos zeul morii. Este prezent n misterele eleusiene si se ofer Demetrei, iar la romani era dedicat zeiei Ceres, deoarece creste n lanul de gru. n legendele unor popoare europene macul rsare fie din sngele unor eroi, fie al unor balauri (la englezi, din sngele dragonului ucis de Sf. Margareta). La slavii de est este un simbol al frumuseii; fetele si femeile frumoase sunt comparate cu floarea de mac. Seminele de mac sunt prezente n unele culte de pomenire

a morilor sau n actele magice de stimulare a ploii. Leg tura macului cu zeul cerului, dup unii cercettori, si gseste reflectarea si n denumirea acestei plante n aria mediteranean si balcanic: rom. pprun < lat. papaver, bg. paparuga, alb. paparu-ne etc. ar putea fi nrudite cu jocul paparudei si cu numele slav al zeului cerului Perun (Mify, II, 90). MAGNET: Magnetismul a fost descoperit de ctre Tales din Milet n jurul anului 587 .e.n. n antichitatea greac si cea egiptean magnetului natural sau fierului magnetic i se atribuiau nsusiri sacre. Fierul magnetic era considerat metalul lui Ho-rus sau al unui alt zeu solar, n timp ce fierul nemagnetic avea nsusiri infernale, fiind atribuit lui Seth sau Typhon. Magnetismul se asocia cu forele atraciei cosmice, afective, mistice. n decursul veacurilor, magnetul a fost utilizat n magie drept inductor al dragostei si atraciei afective. MAIMUA: Cu mult naintea teoriei evoluionismului darwinist, maimua a fost privit ca un animal mimetic par excelence, un fel de copie a omului; cnd e o caricatur , cnd e superioar omului. Unele triburi africane consider c maimuele sunt niste oameni care nu doresc s vorbeasc si nu vor s vorbeasc pentru c sunt foarte nelepte. n Egipt unele specii de maimue erau 7 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale 97 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE diviniti sau semidiviniti sapieniale. Cinocefalul (babuinul) este cnd atributul lui Re, cnd ncarnaia lui Toth, divinitatea nelepciunii, patron al savanilor si scrib divin. Cultul maimuei sacre exista si n vechea Indie, unde prinul maimuelor Hanumn este un erou din R-myana, prieten si ajutor al lui Rma. Simboliza nelepciunea, agilitatea si fecunditatea, temperamentul ardent. n cultura chinez, maimua Sun-hou-zu simboliza pornirile firii umane de a s vrsi rul si a cdea n pcat. ns o alt figur mitologic, Btrna Maimu, cunoaste tainele cerului si secretele vesnicei tinerei, are atributele unui erou civilizator. Dar inteligena maimuei e prezentat uneori n form caricatural, avnd nsusirile unui trickster. E cazul Cercopilor grecesti, tlhari si poznasi, care l atac si pe Hercule n somn, si pe care Zeus i va preface n maimu e. n simbolistica si iconografia crestin, maimua e imaginea omului degradat prin viciile sale sau chiar o ntruchipare a diavolului, n simbolistica viselor este o imagine a indecenei, lubricitii, insolenei si vanitii, o caricatur a eului". MAM: O. G. Jung consider Mama" drept unul din cele mai importante simboluri arhetipale, concretizat

n imaginea propriei noastre mame, a bunicii, a oricrei alte femei, a zeiei-mame sau n unul din sinonimele sale simbolice: Sf. Fecioar, biserica, universitatea, casa natal, satul, ara, pmntul, pdurea, materia, lumea subteran etc. Figura mamei umple copilria si nsoeste viaa fiecrui om. Aceast adoraie dependen fa de 98 mam si instituia maternitii si-a gsit o expresie religioas si mistic n cultul ZeieiMam a pmntului, zmislitoarea tuturor formelor de via: Gaia, Rhea, Hera, Demetra, Cybele, Astrate, Aditi etc. n planul simbolismului cosmic, mama se aliniaz pmntului roditor si apei stagnante din care purced toate formele vegetale si animale. Din aceast perspectiv, principiul matern se asociaz vieii, morii si renvierii: a se naste nseamn a iesi din pntecele mamei, a muri a se ntoarce n matricea pmntului, eventual, pentru o nou nastere. Mama divin e fiin originar, duh al fecunditii universale, patroana tuturor nasterilor, dar si cea care d moarte. n mitologia indian, ea este Prakriti (materia prim zmislitoare), dar apare si sub nfisarea zeiei teribile Kli femeie cu aspect hidos, plin de snge, care danseaz pe cadavre. Mai frecvent, aceast ambivalen e redat prin cele dou chipuri polare si complementare, n acelasi timp: ca btrn uitat de vreme (mum", bab") ori ca Venera zmislitoare de popoare, patronnd dragostea si vegetaia primverii. Folclorul si mitologia romneasc sunt puternic marcate de cultul mamei (muma-pdurii, muma-ploii, mumaflorilor, muma-lui-Dum-nezeu etc), pentru c n concepia rneasc nu e nimic pe lume care s nu aib o mum, o maic, sinonime cu obrsie sau origine (T. Her-seni, Forme strvechi, 226). Pe plan psihologic, arhetipul mamei este prima form pe care o capt experiena inconstient a individului. Principiul Anima e prezent n structura psihologic a oricrui individ, fiind asociat instinctualitii, incon IV AN EVSEEV jiia L stientului, afectivitii, proteciei. Fixaia pe mam e semnul unei stri psihologice involutive si se afl n opoziie cu principiul Animus, constnd n predominanta arhetipului Tat lui, ca ntruchipare a coninutului raional si a voinei. MAMUT: Reconstrucia imaginii mito-poetice a mamutului se face pe baza desenelor rupestre, precum

si pe baza unor legende si basme. E asociat animalului primordial, haosului, materiei nemblnzite. Se crede c e un animal al adncurilor pmntului sau apelor (iakuii l numeau taurul apei"). Multe trsturi ale mamutului, animal ce produce groaz sau provoac cutremure ale pmntului, au fost mprumutate inorogului din Fiziologurile" antichitii sau ale Evului Mediu. MANA: n Exod si n Psalmi (78.24) reprezint hran cereasc, suport al eliberrii, asociat, ulterior, pinii, vieii si Sf. Euharistii (Aga, 194). n tradiiile mitologice ale diferitelor popoare e o for impersonal cu un caracter sacru, ce se poate afla n orice lucru sau fiin . Sub acest nume ea a fost pus n circulaie de etnograful englez R. Ca-drington, care a pus-o n leg tur cu credinele si religiile animiste. Ea se regseste n credinele vechilor popoare, sau n tradiii mai recente, avnd nume diferite; me la sumerieni, Tea la egipteni, brahman n India vedic , manitu la algon-kini, orenda la irochezi etc. E prezent si n mitologia popular romneasc, unde apare ca substan activ, potent fecund sau calitate" a unei substane nutritive (mana-cmpului", managrului", mana-laptelui"). Prin diferite acte magice, efectuate mai ales n perioadele de criz ale anului, mana poate fi luat sau pstrat (Gh. Pavelescu, 1944, 123). MANDRAGOR: Mtrguna (cucuta), denumit n folclorul romnesc Doamn-bun", Doamnmare", mprteas" etc, e o plant magic, legat de dragoste si fecunditate. E divinizat nc din antichitate, atribuindu-i-se o eficacitate spiritual , datorit proprietilor sale de plant otrvitoare, halucinogen sau somnifer si asemnrii sale cu figura uman. n vechile ierbare e nfisat cnd sub forma masculin (cf. denumirea ei n englez man-drake < man brbat"), cnd feminin (loomandrake < woman femeie"). Se crede c este o fiin care plnge n timp ce este scoas din pmnt, iar cel ce aude acest scncet trebuie s moar. Pentru a evita acest pericol, se lega un cine de copacul din apropiere sau i se aduceau ofrande rituale (pine, sare. si vin -la romni). Uneori se credea c provine din sperma unui spnzurat, de unde denumirea ei german Galger-mannlein spnzuratul". n Grecia era legat de Afrodit sau Ceres; din rdcinile ei se prepara un elixir al dragostei. Ca principal plant a vrjilor de dragoste e folosit si la romni, unde culesul presupune un ritual foarte complicat (I. A. Can-drea, Iarba fiarelor, 4958; S. FI. Marian, 1988, 114123; M. Eliade, 1988, 126134). La

nsusirile ei de ordin pur erotic, uneori se adaug cele ale plantei miraculoase" prin excelen, deoarece poate s-1 fac pe om invulnerabil, l ajut s afle comori ascunse, fiind un fel de donator mi99 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE tic: Dac te duci ntr-o zi de duminec acolo, n cmp la Dnsa, si-i dai de mncare si butur, vin si pine, si-o iai cu lutari si norod acas, si dac si pe urm o ii tot n cinste si te ari voios . .. poi s-o trimii oriunde si s-i ceri orisice, c-i aduce si-i d" (T. Pamfile, 1916, 91). MARE: Imagine arhetepal a oricrui nceput si-a oricrui sfrsit, a vieii si a morii, pentru c toate ies din mare (==stihie primordial) si se ntorc acolo. n mitologiile multor popoare pe mare sosesc zeii si eroii civilizatori si tot pe apele mrii pleac sufletele pe trmul de dincolo. Este simbol al dinamicii vieii n starea ei de agitaie vesnic, al miscrii, al instabilitii de tip feminin, apele si valurile ei fiind opuse stncii ntruchipare a stabilitii si a principiului masculin yang. Ca suprafa reflectant e legat de cer, iar agitaia ei de miscarea aerului: Fiecare val reflect n fruntea sa un soare, iar marea mprumut de la cer culoarea sa, seninul geniului su si le reflect n visul su cel adnc si luciu" (Eminescu, Geniu' pustiu). Dar marea e si adncul, bezna populat de monstri, de unde vine moartea; e mormntul marinarilor si-al corbiilor. Din cele mai vechi timpuri, marea inspira respect si groaz. Era dat n stpnirea unor zei teribili. Mrii devoratoare si regeneratoare i se sacrificau de ctre vechii greci si romani cai si tauri simboluri ale fecunditii. n babilonean, marea (pti) nseamn izvor" si vagin" iar zeia Astrate (ca si Afrodita greceasc) se naste din mare. Asociat materiei primordiale, este unul din sinonimele arhetipului femeii-mame (Durnd, 278). n imnurile crestine, Sf. Fecioar e numit Stella maris (Steaua mrii), n literatura mistic, marea simbolizeaz lumea sufletului uman, sediu al pasiunilor si al pcatelor. La poeii romantici, tema mrii e legat de ntoarcerea la natur, revenirea la snul feminin si matern, e^acel bys-sus, feminizat si matern, care e arhetipul coborrii si al ntoarcerii la izvoarele originare ale fericirii. n poezie e semantizat vuietul mrii ca vorbire", ca strigt de durere", ca limbaj tainic al destinului: Va geme de paterni / Al mrii aspru cnt" (Eminescu). n psihanaliza lui Jung, marea este simbolul inconstientului colectiv si loc privilegiat al irump-iei coninutului inconstient;

personificri ale acestui insondabil ai persoanei, cu toate capcanele sale, sunt sirenele si cntecele lor ademenitoare. MASA: Este simbolul cerului, att de bine evocat n pristolul bisericilor crestine. Simbolizeaz, totodat, un centru spiritual, de aceea asezarea n jurul mesei (rotunde?) e participare colectiv la o realitate transcendent, la un principiu unificator. Diferite aspecte ale acestui simbol se reflect n denumirea mesei sau n derivatele acestui cuvnt. Francezul la table evoc ideea tabulelor lui Moise, primite de la Dumnezeu pe muntele Sinai. n limbile slave, numele capitalei rii (stolica), privit drept centru spiritual si ca simbol al uniunii poporului sau loc al comuniunii cu cerul (axis mundi), deriv din stol mas". Simbolul mesei este totusi ambivalent: e locul revificrii organismului, n sens biologic si spiritual, dar si obiectul pe 100 ", ipe care se asaz mortul. n acest sens, att masa colivei, din ritualul crestin, ct si orice alt mas evoc altarul (masa) de sacrificiu (dolmenul) pe care erau ucise si arse ofrandele rituale destinate zeilor sau pe care se consuma n comun animalul tote mic. --JfMASC: La popoarele primitive a cror cultur e considerat o adevrat cultur a mstii", masca este duhul strmosului, animal totemic al tribului (Lips, 368). Dansurile cu msti sunt legate de riturile agrare, nupiale, iniiatice si funerare la care particip cei vii si cei mori, divinitile si geniile tutelare ale tribului, iar masca e o imita ie imputresei-bil a strmosului" (Durnd, 505). Masca conine o putere magic mpotriva rului, dar produce groaz celor din jur, impunndu-le voina purttorului mstii. Purttorul mstii e ptruns de fora ei, este scos din timpul si spaiul profan, nu mai poart amprenta eului" individual si schimbtor. Poate din acest motiv, vechea denumire a mstii persoana va denumi noiunea de individ, irepetabil tocmai prin ceea ce are el mai statornic, mai puin ocazional si trector n raport eu alii. Mstile, prezente n jocurile de_Anul Nou la romni, dup prerea lui M. Pop, nu sunt legate numai de spiritele strmosilor, ci si un mijloc de refulare a tensiunilor sufletesti ascunse de-a lungul anului. n civilizaiile moderne e un simbol al metamorfozei, al dedublrii si mimetismului. Ea mai pstreaz funcia de a pune pe purttorul ei n afara legilor obisnuite. Mstile" fur, spun adevrul, pedepsesc, fr a fi pedepsite. IVAN EVSEEV

MATOSTAT: Piatr semipreioas, mai frecvent de culoare verde (cf. nceputurile cntecelor romnesti: Foaie verde-matostat.. ."), asociat din antichitate nasterii si fecunditii. Proprietile ginecologice atribuite matostatului (jaspului) de babilonieni sau vechii greci se datoreaz att culorii sale (verde == via, regenerare), ct si faptului c, la spargere, produce niste pietre de mai mic dimensiune, iar la o usoar lovire sau scuturare se aude un sunet bizar, de parc ar ascunde n interior o alt piatr. De aici analogia cu femeia nsrcinat si folosirea pietrei pentru usurarea nasterilor. E pomenit n Apocalipsa lui Ioan (21.1820), unde spune c zidurile Ierusalimului vor fi mpodobite cu 12 pietre scumpe, simboliznd pe cei 12 apostoli: Si plasma zidului ei este de iaspis" (21.19); n Evul Mediu a fost asociat lui Sf. Petru, simboliznd credina puternic. MAZABE: n limba latin, bobul de mazre se numea cicer/cicera, de unde cognomenul familiei Tullia creia i aparinea marele orator roman. Plutarh presupune c unul din strmosii lui M. Tullius Cicero ar fi avut pe nas un neg n forma bobului de mazre. Era un semn benefic, deoarece bobul de mazre sau fasole fcea parte din cultul strmosilor si era un simbol al rodniciei si bogiei, n mitologia popoarelor germane si slave, mazrea era atributul zeului tunetelor (Donar, Perun) si era simbolul tunetului si al picturilor de ploaie sau al grindinei ce c deau din cer (probabil si mzrichea din limba romn fcea parte din acelasi complex mito-simbolic). Ca legum sau 101 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ca aliment preparat, face parte din mncrurile rituale simboliznd fertilitatea si fecunditatea. n alaiurile mascailor din srbtorile de iarn sau primvar, la nemi, polonezi si ucraineni, exist un personaj mbrcat n stible de mazre, iar bsica porcului uscat si umflat se umplea cu boabe de mazre pentru a fi folosit ca instrument magic de provocare a ploii. n acelasi timp e si un simbol erotic: eroinele din poveste pot r mne gravide nghiind un bob de mazre. n limba ucrainean, expresia skociti v goroh a sri n mazre" ' nseamn a ntreine relaii sexuale extraconjugale. MCIUCA: Aceast arm a rzboinicului arhaic, devenit buzdugan n epoca prelucrrii metalelor, simbolizeaz fora brut si primitiv. E arma zeilor si eroilor (mciuca lui Hercule, ciocanul lui Thor, vajra lui Indra etc.) avnd un dublu aspect: malefic si benefic. Despre mciuca zeului celtic Dagda se spune c la un capt era moale si la altul dur: cu un capt omora pe cei vii si cu altul i trezea

pe cei mori. Este omologat simbolic cu fulgerul, avnd si evidente conotaii falice. Apare si ca simbol al confreriilor de iniiere rzboinic. Astfel, ea a rmas arma ranilor romni de-a lungul ntregului Ev Mediu si pn n timpurile moderne si mai ales nc arma specific n jocurile tinerilor" (clusarii) n care subzist mereu amintirea confreriilor rzboinice (Eliade, De la Zamolxis ..., 88). Aruncarea buzduganului e unul din momentele principale ale obiceiului junilor brasoveni, practicat n zilele de Pasti (I. Muslea, 1972, 87). 102 MGAR: n mod obisnuit, nseamn ncpnare, prostie, simplitate. Joac ns un rol important n bes-tiarul mitologic si n simbolica religioas, unde si dezvluie un simbolism complex si contradictoriu. n India este mijlocul de locomoie al divinitilor funeste, iar n Egipt gardianul sufletelor morilor. n acelasi timp, mgarul (asinul) l duce pe Isus n Ierusalim, iar m garul lui Balaam apare ca un simbol al cunoasterii. Se crede c reprezint, pe de o parte, animalul umil si simplu, iar, pe de alt parte, e ntruchipare a lubricitii. A clri un mgar nseamn a mblnzi instinctele si pornirile animalice. Are si asociaii cu astrul zilei, deoarece era legat de cultul lui Apollo: la Delphi i se sacrificau mgari. Posed si nsusiri htoniene simboliznd fertilitatea; coada lui se sacrifica lui Dionysos. Semnific instinctele primare, animalitatea (cf. Mgarul de aur" (al lui Apuleius), senzualitatea exacerbate. Romanii le spuneau prostituatelor m grie" (asellae), iar pedeapsa pentru femeile adultere n Orient era legarea lor de spinarea unui m gar. n folclorul romnesc, figura mgarului e lipsit de aureol benefic sau malefic, desi uneori se ntlneste conotaia unui animal cristoforic: Mgarul are cruci n spate pentru c a adus n spate pe cel ce a purtat crucea" (Papahagi, 83); Dracul nu poate s fac nici un ru cuiva, desi s-ar afla n loc primejdios, dac are un mgar lng dnsul" (Gorovei, 1915, 196). MRISOR: Srbtoarea mrisorului este una din cele mai frumoase datini pstrate la romni. Tradiia druirii mrisorului pare destul de veche, desi menionrile documentare IVAN EVSEEV y. |roi ud p nici I. loc atare se refer abia la nceputul secolului al XlX-lea. Majoritatea etnologilor sunt de p rere c e o mostenire latin. n vechiul calendar lunar al romanilor 1 martie coincidea cu nceputul Anului Nou, iar luna

respectiv era dedicat zeului Marte, care, nainte de a deveni ntruchiparea rzboiului, era o divinitate a vegetaiei si protector al cstoriilor. Romanii mai celebrau la 1 martie Ma-tronalia, srbtoarea femeilor, cnd brbaii ofereau daruri soiilor. La romni este ziua Babei-Dochia personaj mitofolcloric descinznd din strvechiul cult al Marei-Mame, zei a pmntului si vegetaiei. n aceast zi, femeile si fetele (uneori si copii) puneau la gt o moned gurit -ffin me^al srilucitor,.....de regul, din argint, legat de un qnUF mpletit din Tn, alctuit din dou fire: unul rosu si altul alb, pentru a avea noroc la rodirea cmpului si pentru a nu se prli de soare" (Fochi, Datini, 28) sau ca s se fac frumoase si drgstoase" (ibidem, 200). Mrisorul era purtat 9 sau 12 zile dup care l legau de ramura unui pom tnr, iar n mai mergeau s vad dac le-a rodit pomul. Contrar prerii exprimate de G. Cosbuc, dup care mrisorul ar fi un simbol solar (Mrisorul, Seztoarea steanului", nr. 3, 1906), mai multe elemente pledeaz n favoarea recunoasterii caracterului su lunar si feminin. Argintul (sau arama) sunt metale lunare, iar banul g urit (aidoma pietrei plate cu o gaur la mijloc) este un simbol matricial feminin. n plus, calendele lui Marte marcau la romani nceputul primului ptrar al lunii (nonae), cnd astrul nop ii era n crestere, perioad ce favorizeaz dezvoltarea plantelor si fecunditatea oamenilor. Legarea mrisorului de un pom (simbol axial masculin) simboliza conjuncia contrariilor, redat si prin cele dou fire mpletite. n pofida modificrilor survenite si a uitrii semnificaiilor ancestrale, mrisorul apare n forme ornamentale (floare, fluture, buburuz etc.) specifice constelaiei simbolurilor feminine. El marcheaz ascendena principiului feminin, vizibil n toate manifestrile calendaristice ale nceputului de primvar. O dat cu instalarea verii si a cldurii soarelui, rolul predominant n aceast complementaritate o va prelua principiul masculin, marcat la noi, printre altele, de jocul clusarilor. MSLIN: Arbore atribuit Athenei si considerat de vechii greci drept cea mai folositoare plant din lume. Simbolizeaz pacea, fecunditatea, purificarea, fora, victoria, gloria si recompensa. E considerat ca simbol al vieii eterne nu numai datorit frunzelor sale pururea verzi sau zeilor pe care i reprezint (la romani era dedicat lui Jupiter si Minervei), ci si faptului c din el se extrgea uleiul cu multiplele sale utilizri alimentare si rituale; mai ales obiceiul ungerii corpului si aprinderii candelelor va fi

preluat n crestinism. n tradiia evreiasc si cea crestin este un arbore sacru si simbol al pcii: un ram de mslin a adus lui Noe porumbelul la sfrsitul potopului, din lemn de mslin si cedru (conform legendei) a fost fcut crucea lui Isus; n acest sens, el este arborele lumii. Aceeasi semnificaie o are si n Islam, unde reprezint Axa lumii, Omul universal si Profetul. n credinele chinezesti, mslinul se aso103 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE ciaz arborelui vieii: lemnul su neutralizeaz otrvurile si veninurile, n Japonia ramul de mslin simbolizeaz succesul n studiu, n aciuni civile sau militare. n cadrul crestintii mediteraniene, n Duminica Floriilor, ramura de mslin o nlocuieste pe cea de palmier cu care a fost ntmpinat Mntuitorul la intrarea n Ierusalim. n iconografie, Sf. Spirit e ncununat uneori cu o ramur de mslin. MTUR: Acest instrument, indispensabil cureniei, e un strvechi simbol cultural, ncrcat cu valene magice pozitive sau negative. Ele deriv din gestul banal de mturare, care nseamn instituirea unui spaiu culturalizat (cosmos) si separarea lui de teritoriul dezordinii si-al murdriei, acesta din urm semnificnd haosul. Mtura este un simbol ambivalent pentru c ea poate fi revendicat de fiecare din cele dou sisteme pe care le separ" (M. Coman, 1983, 163). n primul caz, e simbol al puterii divine. La romani exista o zei a cureniei si a maturatului Deverra, iar n spa iu slav, mtura din frunze si ramuri de stejar (care se folosea si n riturile mbierii rituale la bile cu aburi) e un simbol al zeului cerului Perun. Fore sacrale, fecundante si apotropaice sunt acordate si mturii fcute din copacul verde de Arminden, de Sf. Gheorghe sau Sf. Ion si la ranii romni. Femeile din satele noastre las mtura lng leagnul pruncilor, atunci cnd pleac de acas, ca s-i fereasc de strigoi si de alte spirite malefice. Obiceiuri asemntoare existau la romani; ele mai dinuie si astzi la popoarele balcanice. Mtura e asociat geniilor protectoare ale casei, e ntruchiparea strmosului mitic; de aceea, la multe popoare europene exist interdicia maturatului n timpul ritului nmormntrii, n zilele consacrate pomenirii morilor sau noaptea, cnd casa sau curtea pot fi vizitate de oaspe ii de dincolo. E considerat simbol falie (DSy, 98), desi materiale etnografice atest ambivalena ei sexual: coada simbolul masculin, mtura

(crengile si frunzele) simbol feminin. Particip la numeroase rituri magice si este vehicolul vrjitoarelor. MN: Simbol al muncii, al activitii transformatoare, dar si al puterii, posesiunii si dominaiei (cuvntul evreiesc iad nseamn mn" si putere"). Este si un simbol al comunicrii si nelepciunii: limbajul minilor (gestica) e folosit n toate civilizaiile lumii. Imaginea minii pe pereii pesterilor paleoliticului din Oltenia, dup unii cercettori, ar fi un simbol solar" (Musu, 1973, 62), dup alii, aceast imagine o reprezint pe zeia apo-tropaic (M. Gimbutas, 1989, 81). n orice caz, legtura minii cu soarele si funcia sa de translaie energetic e reflectat n basoreliefurile egiptene datnd din epoca faraonului Akhnaton (discul lui Aton") care introduce un cult solar: e reprezentat vorbind supusilor n timp ce soarele coboar o ploaie de raze-mini asupra faraonului si-a soiei sale Nefertiti. Zeul solar al celilor Lugh mai este numit Lamhfada (Mn lung"). n crestinism, mna Dorinului e simbolul puterii divine supreme. Mna e si simbolul ajutorului (cf. expresia a da o mn de ajutor): divinitile tutelare ale Orientului 104 IVAN EVSEEV in n nenumratele lor mini comorile care ndeplinesc toate dorinele", n cultura multor popoare, mna dreapt are o valorificare pozitiv, iar cea stng negativ (cf. lat. sinister sinistru" < sinistra mna stng"). Minile sunt metonimii ale dorinei, mai ales n limbajul erotic. Mna e simbolul inteligenei. Omul e inteligent spunea Anaxagoras pentru c are o mn". Poate s mai nsemne credin, fidelitate, cinste, ocrotire etc. Exis o stiin strveche a citirii caracterului si destinului omului dup miscarea minilor sau dup desenele din palm, care se numeste chirolo-gie sau chiromanie. MEI: Pn la rspndirea cultivrii intense a grului, la multe popoare din Europa nordic si din Extremul Orient, meiul era cereal esenial si simbol al fecunditii. E implicat n riturile agrare ale fertilitii solului si n cele de pomenire a sufletelor strmosilor. Are rolul unui agent de legtur dintre lumea celor vii si a celor mori. MELC: Simbol al regenerrii periodice, teofanie lunar (si scoate si si strnge coarnele), ntruchipare a principiului feminin (cochilia) sau a ambivalenei sexuale. Forma helicoi-dal a melcului constituie un glif universal al temporalitii" (Durnd, 391). La azteci simboliza n mod obisnuit concepiunea, gravidia, nasterea, n Dahomei e considerat un receptacol de sperm. n multe culturi, inclusiv n

cultura tradiional romneasc, este o ncarnare a spiritului strmosului, asa cum o atest si cntecul de origine magic si ritual, aflat astzi n repertoriul copiilor: Melc, melc, / Codobelc, / Scoate coarne bourei.. ". n iconografia si simbolistica Evului Mediu crestin e o metafor a nvierii, dar si o eventual surs (matc) sau ecou al relelor (V. Simion, 1983, 3637). MESTEACN: Arbore sacru al populaiilor siberiene, de unde cultul su a fost extins n aria slav si cea european. Reprezenta Axis mundi si era plasat n centrul iurtei samanului, avnd cteva trepte (7, 8, 12) pe care sufletul acestuia urca spre cer. Este asociat cu Luna si cu Soarele, caracterizndu-se ea simbol ambivalent, masculin si feminin n acelasi timp. n Asia Central, n Rusia si n Europa Oriental predomin simbolismul feminin al copacului, el fiind o alegorie a primverii si a fetei tinere. Se afl n centrul srbtorilor de primvar, denumite Semik (a saptea duminic dup Pasti), cnd un mesteacn mpodobit se aducea n sat si n jurul lui se desfsurau jocuri si cntece rituale. Copacul putea fi mbrcat n haine de femeie. Se organizau, de asemenea, pelerinaje n p durile si dumbrvile de mesteacn (V. Propp, 1963, 5661). La popoarele nordice ale Europei (germanii, cel ii) mesteacnul e folosit ca arbore de mai. Arbore tutelar, simbol al vieii si regenerrii naturii, mesteacnul este, totodat, si un copac funerar; lemnul lui era folosit pentru torele si focurile de incinerare. MIEL: Animal de sacrificiu la multe popoare. Simbolizeaz blndeea, simplitatea, inocena, puritatea. E unul din simbolurile fundamentale ale lui Hristos mielul Domnului" 105 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE (Ioan, I, 29). Abia n anul 692, Con-ciliul de la Constantinopol decide ca Isus s fie reprezentat n forma uman si nu n cea de miel. Sacrificiul mielului era practicat de evrei n s rbtorile n cinstea lui Iahve si la musulmani n zilele Romada-nului. De aici a provenit si obiceiul mielului pascal. n vremurile precrestine, miei albi se jertfeau divinitilor solare, iar cei negri zeilor htonieni Acest simbolism benefic sau malefic, n funcie de culoarea mielului, e pstrat si n credinele romnilor: De vei vedea nti primvara miel alb, tot anul vei avea inim bun; de vei vedea negru, inima i va fi neagr" (Seztoarea", VI, 41). Simbolismul general al mielului (mioarei) se leag de cel al oii unul din primele animale domestice n istoria umanitii.

MIERE: Aliment sacru, aflat n strns corelaie cu laptele matern. Sinonim absolut al dulcelui", n sensurile sale gustative si cele spirituale. Este simbolul nelepciunii si epitetul constant al oricrei nvturi, menite s-1 nale si s-1 fericeasc pe om. n Upanisade e simbolul miezului lucrurilor, fiind adunat din nectarul florilor si preparat de albine, care, la rndul lor, simbolizeaz Logosul, nelepciunea divin. Ca simbol al vieii vesnice, datorit incoruptibilitii sale, e folosit pentru prepararea hidromelului (miedului) sau altor buturi ale imorta-litii. E hrana sfinilor si nelepilor, ofrand ritual destinat zeilor si strmosilor. Reprezint simbolul legturii dintre cei vii si cei mori. I se atribuie proprieti vindectoare si protectoare. La romni, exist obiceiul mbrborrii" ungerii copiilor pe fa cu miere n ziua Sf. Varvara (4 dec), spre a fi pzii de boli. Mierea si laptele sunt simboluri ale rii Fgduinei, ale parcfsu-lui terestru (ara unde curge lapte vieii dulci", al fericirii n general; ca ,,vieii_dulci" al fericirii n general; ca simbol atigtiral, mierea e prezent n riturile de nunt si de botez: Cnd se naste o fat, miere se pune nti n scldtoare s fie dulce ca mierea, asemenea la botez si la orisice ocazie, la cununie etc. s-i fie viaa dulce" (Voronca, 1 177). Mierea (fagurele de miere) este unul din sinonimele poeziei: V d poei ce-au scris o limb, ca un fagure de miere" (Eminescu, Epigonii). MIGDAL: Acest arbore al rilor calde, care nfloreste timpuriu, este simbolul renasterii naturii, al fragilitii si frumuseii. ns complexul mistico-sirnbolio legat de acest copac se datoreaz mai ales fructului su alungit cu miez dulce-amrui, ascuns ntr-un smbure cu coaj dur. n aceast ipostaz, migdalul (migdala) e simbolul esenei ascunse, al nemuririi, pus n legtur cu Fecioara Mria si cu Isus. n tradiia evreiasc exist orasul Luz (migdal") ca sediu al imortalitii. n esoterismul Evului Mediu migdalul semnifica virginitatea Maicii Domnului, iar n iconografia crestin, mandrola nvelisul oval, aureola n care se nscriu figurile lui Isus, Sf. Marii sau ale altor personaje sacre are forma unui smbure de migdal semnificnd nemurirea, depsirea dualismului materie-spirit, cerpmnt, via-moarte. Att pomul, ct si fructul su particip la un simbolism al sexualitii si fecunditii. Dup o credin atestat si azi n Europa, 106 fetele tinere care dorm sub un migdal si-si viseaz ursitul pot s se trezeasc nsrcinate (DSy, 27).

MINGE: Jucrie nelipsit din lumea copiilor, mingea e prezent astzi n foarte multe jocuri sportive, unele din ele avnd o vechime considerabil si un caracter ritual de stimulare a forelor genezice ale naturii. Mingea e un simbol solar sau lunar; de aceea, jocurile cu ea au avut ntotdeauna un caracter cosmologic. Dup un mit transmis de Apollonius din Rodhos (Argonautice III), Zeus s-a jucat n copilrie cu o sfer perfect care simboliza universul. Mingea de cauciuc n jocurile aztecilor figura lumea al crei destin era n minile juc torilor divini, Quetzalcoatl si Tlaloc (Kernbach, 325). Mingea este si simbolul smn-ei divine (de origine solar sau lunar), iar aruncarea ei ntr-un inel sau ntr-o poart de plas (ambele simboluri ale matricei feminine) are valoare unei fecund ri simbolice. Materialele folclorice romnesti atest faptul c n trecutul nu prea ndeprtat, n cadrul srbtorilor de primvar, jocul cu mingea era practicat de cei mari. n Nordul Moldovei, femeile se joac primvara cu mingea pentru ca s le creasc cnepa" (Muslea, 1972, II, 406). ntr-un sens general, mingea pus n joc figureaz destinul, iar deinerea ei este si astzi, precum era pentru eroii din Edda, un semn al nstpnirii si cstigului (norocului"). MISTRE: E un simbol important, mai ales n aria popoarelor indo-eu-ropene, unde apare ca animal mitic primordial, dar si ca o autoritate spiritual. ntruchipa un animal htoIVAN EVSEEV nian si reprezenta fora pmntului. Este ipostaza lui Vishnu, n al treilea avatar al su, cnd zeul indian coboar n ocean de unde, cu ajutorul colilor si, scoate pmntul. Mistreul e ntruchiparea forei distructive, a ferocitii dar si a puterii genezice; de aceea, mistre ii (sau porcii) sunt acoliii divinitilor naturii (Attis, Adonis, Demeter etc). Vnat din cele mai vechi timpuri, mistre ul oferea ocazia de a arta virtuile de rzboinic si vntor ale brbatului, devenind unul din nsemnele militare ale galilor, iar efigia lui o gsim pe armele rzboinicilor lui Homer. Se hrnesc cu ghin^ d (= smna divin a stejarului sacru) si triesc retrasi n pdure; de aceea, mistreul a devenit simbolul druidului celtic si al brahmanului indian. Carnea mistreului era o mncare sacrificial la popoarele nordice n ziua Samainului (1 noiembrie, Ziua morilor). Desi dup prerea lui M. Coman (1986, I, 213 219) mitologia romneasc vdeste o lips de interes pentru acest animal, efigia lui apare frecvent n arta tra-co-getic (Berciu, 1969, 115116), mascoida de vier e prezent n jocurile cu msti (R. Vulcnescu, 1970, 28).

Se pare c funciile acestui animal mitic au fost preluate la noi de simbolistica porcului si-a scroafei. MOARA: Acest strvechi instrument de mcinat (rsni) sau instalaie (moara de ap sau de vnt) are un simbolism ambivalent. Prin rotirile pietrei rotunde pune n eviden un simbolism al miscrii uniforme si monotone, n care e integrat microcosmosul si macrocosmosul. Semnific, de asemenea, fatalitatea si aservirea acestei fataliti, aservirea io l DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE muncii. Moara e locul unde sunt ucise", strivite seminele, de unde aspectul ei infernal, al locului unde slsluiesc forele demonice; morarul apare adesea ca personaj demonic; n basmele romnesti el se poate preface n urs sau lua chiar nf isarea diavolului. Despre morarul care a nselat lumea se zice c poart n iad o piatr de moar legat la gt, dar tot despre el se spune c , la sfatul unui sfnt, a instituit pomana (Voronca, Studii de folclor, II, 82). n tradiia romneasc si balcanic, moara a fost druit de Dumnezeu, dar la invenia ei s-a folosit de iscusin a Dracului (SMR, 75). La moar se duc bolnavii pentru lecuire (mai ales de epilepsie), dar e si locul sabaturilor forelor demonice. MuUi-mea expresiilor romnesti referitoare la moar (moar stricat, a da ap la moar, a mcina in gol etc.) atest importana ei practic, dar si mulimea de conotaii culturale, preponderent negative. MOARTE: Dualitatea moartevia- e una din temele centrale ale mitologiei, filosofiei si literaturii tuturor popoarelor lumii. E simbolul perisabilitii vieii, dar si al unui nou nceput, integrndu-se n tematica si simbolica riturilor de trecere. Sunt interesante motivele mitice ale mor ii, datorat zeilor sau unor greseli ale oamenilor, precum si motivele morii ca trecere ntr-o alt existen. Toate aceste fabulaii si speculaii mitice au drept arhetip Luna, care se naste si moare n d*cufsu unei perioade de 28 de zile. n societile primitive, moartea nu este personificat. Mai trziu, ea se asociaz, n general, cu o divinitate a rului, haosului, ntunericului (cf. egiptea nul Seth, babiloniana Tiainat). Cele mai pure" reprezentri ale morii Ie ntlnim la maya; n multe mitologii e reprezentat de o btrn, stpn a infernului (cf. germanica Hei). n Grecia este personificat n zeul Tanatos, care aparine generaiei zeilor vechi preolimpici. n credinele, relativ recente, ale popoarelor europene moartea e personificat ntr-o btrn cu coasa n mn, printr-un schelet sau hora scheletelor (hora morii"), iar n carnavalurile populare printr-o momie feminin sau

masculin care se arde pentru a marca sfrsitul iernii, in toate tradiiile mistice si n societile secrete moartea se asociaz iniierii, moartea aparent e preambulul trecerii ntr-o nou stare. Deosebit de productive din punct de vedere poetic si filosofic s-au dovedit a fi dou asimilri (teme) ale morii: moartea ca o cltorie a dalbului prib-ag" pe trmuri de dincolo (tema bocetelor noastre) si moartea ca o nunt cereasc" (tema Mioriei"), n crestinism, moartea e o punte de trecere din viaa pmnteasc spre viaa etern; e o intrare n noaptea n care nimeni nu poate lucra pentru propria mntuire. E o astejSa p ^ .pHo^tii dr Apoi si-a nvierii celor drepi. Popoarele lumii au adoptat remodii mpotriva morii totale (a trupului si a sufletului): dragostea (procreaia), moartea eroic si creaia. Iubirea e singurul antidot al morii, sau mcar singurul ei paleativ. Fiindc e muritor, omul ntemeiaz: familie, cetate, instituii, religie, monumente, toate acestea n pofida mor ii: non omnis mori r. Civilizaia se nast' din constiina omului c e munfr' ' " Treptele lumii, 120) 108 I fiii MONSTRU: Mitologiile lumii si bestiarele simbolice sunt populate de numerosi monstri, reprezentnd, de regul, figuri compozite, hidoase, respingtoare, care inspir fric si groaz. Majoritatea lor nchipuie haosul primordial, forele nemblnzite ale naturii, latura nfricostoare a divinitii. Lupta cu monstrii e o prob iniiatic si o alegorie a cos-micizrii lumii. n riturile de trecere, monstrul fabulos desemneaz strmosul mitic si fora regeneratoare a pmntului: moartea aparent a neofitului e dramatizat ca nghiire si regurgitare a unui monstru principiu al regener rii Ca semne ale sacrului, monstrii mai desemneaz greutile ce trebuie s fie nvinse pn se ajunge la un tezaur, la un centru. De aceea, ei sunt pzitorii comorilor. n planul psihologiei individuale, monstrul simbolizeaz inconstientul, forele iraionale, o imaginaie exaltat si maladiv etc. ntregul cortegiu de monstri care populeaz exterioarele bisericilor catolice, mai ales cele apar innd stilului baroc, sunt ntruchipri ale rului si patimilor; ei dispar n interiorul bisericii pus sub oblduirea lui Dumnezeu, sunt exorcizai prin dreapta credin. MORCOV: Legum legat de un simbolism falie si de riturile ancestrale a^ fertilitii solului. Aluzia

sexual-rrotic e sesizabili si n cimilitura romneasc a morcovului: Tat rosu / Si guri neagr" (G. Derr\ T-odoreseu, ?76). Ol mai "bine s-a conservat acest cult n obiceiul scoaterii morcovului din pmnt pnrticat n Scoip n ziua Sf. Mih^i1 HVfichae' nam Buud^r Mi-hail nving torul) n timpul culesuIVAN EVSEEV Iui ritual, la care participau femeile si fetele satului, se rosteau formule de incanta ie menite s asigure fecunditatea; morcovii adusi acas erau splai, legai cu o a rosie nfsurat de trei ori, si erau druii partenerului masculin; cu acesti morcovi se fceau pelerinaje la locurile sfinte dedicate Sf. Mihail, care se aflau, de regul, pe locuri nalte, iar seara se organizau chermeze la care fetele si flcii roniau morcovi n timp ce dansau. MORMNT: Cea mai veche si cea mai persistent semnificaie a mormntului este aceea legat de asocierea sa cu pntecul matern, cu interiorul pmntului-mam. Justificarea nhumrii e foarte complex. Ea poate fi legat de credina n nvierea mortului, de unde poziia lui fe-tal n vechile necropole preistorice (Eliade, Histoire, TI, 20), dar poate fi si o precauie mpotriva ntoarcerii mortului. Pentru Bachelard, mormntul, pntecele matern si sarcofagul sunt nsufleite de aceleasi imagini: cea a hibernrii germenelor si a somnului crisalidei (La Terre . .., 197) si, deci, de credina ntr-o supravieuire larvar. Mormntul, locul nhumrii e legat de constelaia chtonico-lunar a Regimului Nocturn al imaginaiei, n timp ce ritualurile uraniene recomand incinerarea" (Durnd, 294). n credinele populare, mormntul e casa mortului"; el trebuie respectat, e mare p cat s-1 distrugi sau s-1 profanezi. ngroparea morilor se fac= cu capul spre vest, ca fa a lor s fie orientat spre est. n trecut, mortul se depunea direct n sol, i^r ^ai trziu au ap rut sicriile, considerate si ele, case ale mortului" n mormnt se 109 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE puneau daruri (bani, vin, fructe etc); Pe mormnt se punea un stlp totemic, nlocuit, ulterior, cu o cruce; se sdeau plante perene. n tradiia romneasc se folosesc patru feluri de morminte: mormntul gol sau ceno-taful pentru cei ce au murit departe si nu li se stie urma; mormntul cu simulacru de mort coninea un brad fasonat n chip de om; mormntul propriu-zis si cripta, mormnt zidit ca o

ncpere n care se punea sicriul (R. Vulcan eseu, 1987, 203). La acestea se mai poate ad uga si mormntul spurcat (demoniac, al strigoiului'), aflat, de regul, n afara cimitirului si chiar a localitii si denumit sniamen; n el se nfigeau obiecte ascu ite sau se aruncau peste el vreascuri, lemne, pietre etc. MUNTE: Opus monotoniei sesului, adncimii vilor si instabilitii apelor, muntele s-a constituit ntrun simbol arhetipal cu multiple semnificaii mitico-religioase, morale si estetice. Valorile sale graviteaz n jurul unui nucleu semantic care valorific , nainte de toate, verticalitatea muntelui. El reprezint un Axis Mundi (Ax a Lumii) sau o scar, ce nlesneste ascensiunea omului spre naltele valori spirituale, al cror simbol si sediu este cerul. Pe de alt parte, muntele este centrul care organizeaz nu numai un spaiu geografic, ci si diferitele fenomene si procese macrocosmice si microcosmi-ce. Loc de ntlnire dintre cer si pmnt, muntele este un canal de comunicare dintre cele dou stihii sau nivele ale cosmosului. n vechile credin e, el este lcasul zeilor sau spaiul predilect unde se oficiaz diverse rituri, menite s atrag asupra gliei si asupra locuitorilor ei influenele benefice ale cerului. Fiecare popor si avea muntele su sacru: Olimpul la vechii greci, Sinai la evrei, Meru la indieni, Fudjiama la japonezi etc. Dup mrturia geografului antic S t r a b o, getodacii venerau muntele Kogaionon, considerat lcasul lui Zamolxe. Prin valoarea sa ascensional , prin orizontalitate, stabilitate si duritate, muntele este un simbol masculin (yang). El semnific permanena, imuabilitatea, tria de a rezista vicisitudinilor timpului. Pentru romni, mun ii si codrii erau locurile de refugiu n faa numerosilor dusmani care clcau hota-rel gliei strmosesti. Peisajul montan a intrat ca parte integrant a spiritualitii poporului nostru. Lucian Blaga consider c insistena cu care imaginaia mitologic si folcloric a poporului romn este preocupat de originea munilor (si nu a mrii, ca la multe alte popoare) este determinat de orizontul spaial specific romnesc, pe care poetulfilosof l va desemna prin metafora spaiului mioritic". n mentalitatea oamenilor trecutului, urcarea unui munte era ntotdeauna o aciune cu caracter ritual, iar pe plan psihologic semnifica ncercarea omului de a depsi propriile limite, o ascensiune spiritual, o ridicare prin cunoastere de sine. Contemplarea muntelui ne provoac un elan spre piscuri, ne ndeamn la o participare activ la o simfonie a vieii cosmice si ne insufl sperana eternitii. MUSCA: Rolul mustii n mitologie si n simbolistic e determinat de dimensiunile ei mici, de

necurenia ei si comportamentul ei scitor Ca insecte impure si aductoare de boli, ele au devenit ncarnri ale rului 110 IVAN EVSEEV si forelor infernului. n mitologia iranian, demonul Nasu (cadavru") era reprezentat ca o musc. Zeul sirian Belzebut este ntemeietorul ordinului mustelor si conductorul lor. Este si una din ipostazele lui Iovis cruia, n calitate de aprtor de muste", i se aducea drept ofrand un bou n templul de pe Actium. Ca plag trimis asupra egiptenilor, n V.T., mustele simbolizeaz pedeapsa dumnezeiasc. Pe plan psihologic, musca e simbolul omului aflat mereu n aciune febril, dar lipsit de sens si utilitate. n mitologia romneasc proprieti infernale sunt atribuite mustii columbace, ale crei nepturi pot fi mortale pentru oameni si vite si despre care se spune c provine din capul balaurului ucis de Iovan Iorgovan (E. Novacovici, 2027). N NARCISA: Denumirea florii, provenit din rdcina greac narke , e nrudit cu narcoz, narcotic etc; simbolizeaz somnul, moartea si este legat de ceremoniile de iniiere n cultul Demetrei. n mitul zeiei Per-sephone este floarea care o atrage spre intrarea n infern, unde va fi r pit de Hades. Se planta pe morminte. Floare a primverii, simbolizeaz si redesteptarea naturii; de aceea, n Asia e un simbol al norocului si serveste la exprimarea urrilor de Anul Nou. Simbolismul ei literar se datoreaz mitului grecesc despre Narcis tn rul frumos, fiul nimfei Liriope si al rului Cephisos, ndrgostit de propria-i imagine oglindit n ap. Pentru c a respins dragostea nimfelor, zeia Nemesis l face s se ndrgosteasc de propria imagine. Mistuit de aceast dragoste fr leac, tnrul moare, jelit de nimfe, iar cnd ele vor s-i pun corpul pe rug, el se preface ntr-o floare galben , nvelit n mai multe foi albe (Ovidiu, Metamorfoze, III, pp 110111). Interpretarea morali112 zatoare a acestui simbol: vanitate, egocentrism, dragoste si satisfacie de sine. Dar sensurile acestui mit sunt, dup prerea unor analisti (L. Lavelle, G. Bachelard), mai profunde, fiind legate de simbolismul oglinzii si al oglindirii n ap a cerului si a chipului frumosului Narcis ntr-un gen de armonizare cosmic. NAS: Organul olfativ l apropie cel mai mult pe om de lumea animalelor. Prin intermediul mirosului,

consider popoarele primitive, se stabilesc legturile cu forele si fiinele invizibile; de aceea, nasul devine un simbol al comunicrii si o expresie a dorinelor, inclusiv, a celor sexuale n romani, Erosul transmitea mesajele sale prin intermediul strnutului. In multe civilizaii de vntori din Africa si din Asia exist obiceiul conservrii boturilor si rturilor de animale, considernd c n ele se as un 'e n ana ^ora lor Nasul mai ......'ia: snfletului si manei omului si animalului prin aceea c nrile sunt dou pori", dou rIVAN EVSEEV feti prob r ras sufltori". Se observ, de asemenea, tendina multor popoare de a face legtura dintre nasul lung al unor brbai si potentele lor sexuale sau spiritul de dominare. Probabil acestea sunt motivele pentru care n vechime (pn n Evul Mediu trziu) exista pedeapsa tierii nasului, iar nasul tiat era un semn al infamiei; la romni, si un semn al imposibilitii de succesiune la domnie. Tema pierderii nasului, furtul nasului mor-i'iJui ?atf a d orni acestuia de ctre un animal (pisica, Celul pm'-'ntnlui) e un mitologr-m rspndit n folclorul romnesc si al altor popoare 'M. Coman, 1983, 145; 1988, Ijceea - Butur sacr la greci, "+:iRt consumului zeilor Olimpu-Est- butura imoralitii si a meninerii tinereii vesnice a zeilor. Ea ntrunde n sngele ior ca un fel cfp n'asm sau chiar se transform n sngele lor, n asa-zisul ihor (Ili-ada, V, 340). Adesea nectarul se asociaz cu ambrozia ,.nemurire" mncare si frecie aromatic, pe care porumbeii o aduc din grdina Hes-peridelor, situat undeva n Apus sau chiar pe lumea de dincolo. Se leag de motivul mitologic a apei vii, iz-vornd si aceasta undeva n Infern si avnd proprietatea de a nvia pe cei mori, de a vindeca bolile si de a reda tinereea. Mitologemul nectarului, ca si al tuturor buturilor imortalitii (soma la vechii indieni, haoma la indoiranieni) se integreaz unui complex eroico-simbo-lic al indoeuropenilor; starea de furor" a eroului naintea luptei, cnd energiile sale debordau dincolo de limitele firii normale: se obinea prin diverse rituri de iniiere rzboinic si prin consumarea unor buturi sacre n compoziia crora, n afara produselor de fermentaie alcoolic (miere, suc de struguri etc), intrau si plante halucinogene. Asemenea butur producea si starea extatic

specific inspiraiei poetice sau celei profetice si constituia un mijloc de stabilire a comunicrii cu divinitatea. NEGRU: Culoare opus si, n acelasi timp, complementar albului, se asociaz tenebrelor, haosului, indife-renierii, nopii si morii. Este culoarea doliului absolut, lipsit de speran , spre deosebire de doliul alb care e mesianic si indic o absen provizorie. n mbrcmintea clugrilor e culoarea renunrii ]a vanitile si desertciunile acestei lumi. n psihologia viselor, negrul evoc inconstientul, tristeea, angoasa, rul. Culoarea aceasta are si proprietatea de a acoperi alte forme si culori; de aceea, este simbolul lucrurilor si al fiinelor ascunse", invizibile": egipteanul Amon nseamn Ascunsul"; n credinele romnilor spiritele de dincolo sunt negre (de unde asocierea lor cu arapii, faraonoaicele, iganii etc); negru este si dracul. Dar culoarea neagr evoc si pmntul ca for de regenerare si simbol al fertilitii si fecunditii. Marele zeie ale fertilitii sunt negre (Isis, Cybele, Demetra etc). ntruchiparea vigorii, ardorii si tinereii este calul negru (ca pana corbului) din mitologia si folclorul popoarelor Europei de Est. n lirica romneasc de dragoste, ,.murgul" (murguleul, murguul) este prieten nedesprit si un alter-ego al flcului ndrgostit. n credina misticilor musulmani negrul acesta devine simbolul luminii divine (cf. Kaaha 8 Dicionar de simboluri si arhetipuri culturale DICIONAR DE SlMBOLURI SI ARHETIPURl CULTURALE meteoric de la Mecca) si o emblem a califatului. mbinarea negrului si albului reprezint adesea hierogamia cosmic. n simbolistica alchimic, trecerea de la stadiul Nigredo la Albedo este o transmutaie a materiei n care aceasta (Anima) este eliberat de moarte si devine treapt de trecere n faza solar a lui Rubedo rosul regal (Jung, 1970, 368) NEVASTUICA: Numele acestui animal n limba romn, omonim cu diminutivul de la nevast, nu e altceva dect concretizarea unui mito-logem, rspndit la multe popoare europene si islamice, prin care Mus-tela nivalis (nevstuica, helgea) este asociat femeii, miresei sau fetei tinere: srbcr. nevjesta, bulg. neves-tulka, ger. Braut mireas", ital. donna, donnola, turc gelingik<gelin ,,mireas", nor" etc. n legende, ea apare ca metamorfoz a unei fete tinere, blestemat de soacr pentru fel si fel de pcate; uneori, aceast metamorfoz e opera unei diviniti drept pedeaps pentru excese sau perversiuni sexuale. E distrugtoare a soarecilor, dar si mare hoa de gini. Se practic diverse rituri de mbunare a nevstuicii (inclusiv promisiunea de a o cstori) sau se folosesc

mpotriva ei ca obiecte apo-tropaice fusul si furca. Prin mitolo-gema esutului si torsului (n legende, ea fie c refuz s toarc, fie c toarce toat ziua), nevstuica este legat de simbolismul prului si de spiritele strmosilor, de sexualitatea feminin. Din antichitate, ea este privit ca un animal simboliznd plcerea erotic. opoziia celor dou instrumente ngemnate din care ciocanul (ca si fierarul care l mnuieste) e asociat principiului masculin, activ si transformator, n timp ce nicovala simbolizeaz un principiu pasiv, feminin. La o serie de popoare din zona bazinului Congo si din Sudan e considerat a doua soie a fierarului si este primit n coliba lui cu toate elementele cuvenite unui rit nup ial (DSy, 404). E pus n legtur cu fecunditatea (produce obiecte de metal), cu apa (e stropit n anumite situaii ritualice iar apa respectiv e considerat bun de leac) si cu luna (nicovala tradiional e fasonat astfel ca s aib dou coarne), n spaiul balcanic era fcut de nou fierari, noaptea n ajunul smbetei, cnd e lun plin pe cer. I se aduceau onoruri cuvenite unei diviniti: era tmiat nainte de srbtori, stropit cu vin sau ap, pzit de orice profanare. Avea si o latur infernal, deoarece se consider c diavolii dau trcoale nicovalei si ea trebuie lovit din cnd n cnd pentru alungarea duhurilor rele. Lovirea nicovalei si sunetul a-cestei lovituri aveau funcii apotro-paice (SMR, 209). NIMB vezi aureol NICOVALA: Expresia romneasc Si mtre ciocan si nicoval atesS 114 NMFA: Diviniti ale apelor limpezi si ale izvoarelor n mitologia greac , avnd nfisarea unei tinere frumoase, vesele si zburdalnice. Din nsoirea lor cu zeii olimpici se n steau eroii. n afara nimfelor (nereidelor, oceanidelor, naiadelor), n aceast categorie intrau si personificrile feminine ale pdurilor si arborilor (driade, hamadriade), ale munilor (oreade), ale vlcelelor (napeIVAN EVSEEV ;S laiKro(ice. i se Irkoide), ale luncilor (limiade) si ale dumbrvilor (alseide). Ca orice simbol feminin, nimfele sunt legate de nastere si moarte; exercit asupra oamenilor influene cnd benefice, cnd malefice, provocnd un

entuziasm erotic. n plan psihologic, reprezint aspectul feminin al inconstientului (Anima), tentaia nebuniei eroice sau a celei erotice. n folclorul mitologic romnesc o serie de a-tribute ale nimfelor grecesti au fost preluate de iele, rusalce, vile, vlve, stime etc. NISIP: Simbolizeaz desertciunea si mulimea (ca nisipul mrii"), fragilitatea si nestatornicia (castele de nisip"). Curgtor ca apa si abraziv ca focul, se substituie celor dou stihii, fiind folosit n riturile de purificare (la islamici) sau n riturile magice de provocare a ploii (la japonezi). Curgerea nisipului ntr-o clepsidr simbolizeaz trecerea timpului, n psihanaliz, datorit penetrabilitii si plasticitii sale, se a-sociaz principiului feminin, matricei, iar visele mersului pe plaj sunt interpretate drept regressus ad uterum (DSy, 838). Nisipurile misctoare sunt un simbol al nesiguranei vie-ii. NOAPTE: Simbol, arhetip si principiu clasificator n toate modelele arhaice ale lumii. E asociat ntunericului, haosului, infernului, pmntului, morii, necunoasterii, confuziei, inconstientului. n sistemul clasificrii simbolurilor, elaborat de G. Durnd, reprezint arhisinibolul unui sir lung de forme ale imaginarului si ale modalitii de valorizare pe care le numeste Regimul Nocturn. In majoritatea mitologiilor popoarelor lumii este nceputul tuturor lucrurilor bune sau rele. La greci e fiica lui Haos, mam a cerului (Uranus) si a pmntului (Gaia). n multe calendare ale vechilor civilizaii este nceputul zilelor care se numr de la cderea serii. Este timpul gestaiei, germinrii, preparrii aciunilor si proceselor ce vin s se manifeste la lumina zilei. Cderea nopii semnific o revenire la inde-terminare si haos; e timpul epifaniei forelor malefice. n cronometeo-rologia romneasc se vorbeste de-trei ceasuri rele, situate ntre trei cntri ale cocosilor (cam ntre 12 s 4 noaptea), n intervalul crora circul izmele, ielele, strigoii, moroii,, pricolicii, zburtorii, muma-pdurii etc. (R. Vulcnescu, 1987, 437-438). Primejdiile obiective ale nopii au determinat omenirea s-o populeze cu primejdii subiective, frica n ntuneric s-a transformat n frica de ntuneric" (J. Delumeau, 153). Noaptea e asociat subconstientului ce se elibereaz prin terapia somnului s si dezvluie procesele tainice prin limbajul imaginilor onirice. Puterea reductorilor" activitii imaginative fiind redus, ntunericul nopii favorizeaz fuziunea fiinei umane cu elementele naturii. De aceea,, la romantici (Novalis, Imnurile ctre noapte), tot ce exalt poart culorile Nopii. n tradiia crestin, noaptea mai nchipuie si timpurile Vechiului Testament sau

ale pg-nismului precrestin, iar ziua simbolizeaz lumina Noului Testament s momentul celei de a dou Veniri (Parusia); Apostolul Pa vel zice:1 Noaptea-i pe sfrsite, apropiatu-s-a-Ziua. S lepdm dar lucrurile ntunericului si s ne mbrcm n armura luminii" (Romani, 13, 12). 115 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE NOD: Dac timpul e un fir esut de Parce iar lumea nu e dect o pnz iesit din minile estorului Divin, orice nod este o ntrerupere, o fixa ie, un blocaj, o condensare, o nclcire, o complicare a unei evoluii, desfsurri, incifrate si n metaforele limbii: a (se) nnoda, a (se) deznoda, deznodmnt, nodul de contradicii etc. Arhetipul tuturor nodurilor simbolice, ntr-un anume fel, poate fi considerat nodul gordian: un nod cosmic, fr nceput si fr sfrsit n care s-au ntreesut destinele istorice, drumurile geografice, evoluiile culturale si soarta personajelor istorice. Nodurile sunt strns legate de simbolismul legrii si dezlegrii. Ele pot semnifica legtura dintre dou fiine, o relaie social strns, o dependen ntre nivele ale existenei; sunt o expresie a vieii ca atare. Aceasta est^ semnificaia pe care o avea la vechii egipteni nodul Izidei (Isis) ca simbol al imortalitii. Dezlegarea unui nod e o eliberare si o soluionare, e-chivalent cu iesirea dintr-un labirint. Una din crile de nelepciune ale tibetanilor se numea Cartea dezlegrii nodurilor, iar sistemul de in-cifrare (un gen de ,,scriere") la popoarele Americii precolumbiene se baza w nnodri foarte complicate. Toate popoarele lumii au acordat nodurilor puteri mapico gj aDntro-paice, msi al^s n domeniul nasterilor, riturilor nuptiaf si i farmece1" de dragoste. ,.Pentru ca s nu mearp brbatul unei femei la altele, s fac femeia non noduri pe o at si s le coas la cinsto&rea brbatului" 'Voronca, 1073*.!074): Credina ntr-un nod castrator" menit s v-tmeze zona genital, mai ales la 1 Srbjyt este r spndit n toat Eu116 ropa si n Africa; nnodarea brci-narului" a fost o adevrat epidemie pe continentul european n secolele XVIXVII (J. Delumeau, '92). La multe popoare dezlegarea nodurilor e condi ia unei procreaii, a unei nasteri reusite sau a unei aciuni importante. NOR: Ambivalena acestui simbol provine din faptul c norul ntunec soarele, dar este n acelasi timp si sursa ploii fertilizante. Se asociaz materiei prime si nedifereniate, ceei primordiale. n limba sanscrit ghona (nor) este si numele snmn-ei primordiale. Norii sunt adesea manifestri, ntruchipri sau rpifa-nii ale unor fore divine sau vhi-cole ale ze^or, sfinilor si

nelepilor, n mitologia ved'c personificarea norilor aductori de ploaie e zeul Pananya cruin n Rig v"*a i sunt adresata cteva imnuri, iar n cea greac "eita Nephele, asemntoare la chip cu Hera si pe care Zens o foloseste pentru a deturna dorinele libidinoase ale lui Ixion. Ca ntruchipri ale fertilitii sunt adsea asemuii cu boii soarelui", cu tauri sau vaci negre (atunci cnd sunt aductori He furtun1, cu bltirii (cnd e vorba dp nori de grin-dinV Acest simbolism l aflm si din formulele r^citativp ale fWclofll-lii copiilor: Fugi ploaie c ltoare/ C mmuea-i vriitoare / Si te-aiun-pe Sfntul Soarp / Si-ti taip alp picioare / Cu un mai. cu un pai. / Cu sabia lui Mihai, / Cu cuite ascuite, I Cu topoare ruginite, f Cu cpcurea Domnului, / Cu cu itul omului. / Adu, mam, drupa ' S-o omor pe Murga. / Murga a murit / Soarele-a iesit" (Emilia Comisei 1982, p. 146). Versurile acestea au fost cndva o inI .....i cantaie magic de risipire a norilor negri de furtun si ploaie, iar Murga e ntruchiparea lor, imaginat ca o fiin demonic vac (bivoli) de culoare neagr (A. Oisteanu, 1988, pp. 51-79). Norii negri, n generai, simbolizeaz o ameninare, o stare de apsare psihic, n timp ce norul alb luminos e benefic si reprezint o epifanie a forelor luminii. NOROI: Amestec de pmnt si ap, noroiul (tina, lutul) este simbolul materiei primordiale si fecunde, din care, conform tradiiei biblice, a iesit si omul. Pmntul, n cadrul acestui amalgam, e principiul receptiv si matricial, iar apa e substana dinamizant si transformatoare. Dac plecm de la apa pur, noroiul va marca o involuie, o degradare; de aceea, noroiul e simbolul lucrurilor primare, lumesti si simbolul pcatelor si defectelor morale. Barba-riii (sect gnostic) se acopereau peste tot corpul si peste haine cu noroi spre a nchipui pe omul pctos n faa strlucirii lui Dumnezeu. In limba romn acest simbolism si-a gsit reflectarea n metafora ntinrii si nentinrii. Noroiul negru e si semnul tristeii si al durerii sufletesti. Cine mi-o scornit doina; / Fript ia fost inima ... / C e neagr ca tina. / Ca tina de primvar / Care-i clcat de car" (I. G. Bibicescu. 1f-70, 35). IVAN EVSEEV iei: Lethe sufer 9 zilei si 9 nopi durerile facerii; 9 luni dureaz ges-taia uman. E simbolul ncoronrii efortului creator: cele 9 muze sunt n scute de Zeus n 9 nopi de dragoste, n Teogonia lui Hesiod nou zile si nou nopi a durat separarea cerului de pmnt. Semnific ntoarcerea multiplului la unicitate, simbolizat de sarpele ce-si musc coada (Uroboros), iar cifra nou, n scrierea multor limbi,

are aceast nfisare a cercului, a curbei, a buclei ce se nchide. Simbolismul acestui numr magico-simbolic se regseste n toate formele folclorului romnesc; eficiena lui magic e presupus mai ales n textele descntecelor (Voi, nou ciute nciutate, / Din nou vetre de foc luate..." (G. Dem. Teodorescu, 428) si n actele instrumentale de fcut si desfcut unde se opereaz cu 9 elemente (ap de la nou izvoare, nou crbuni stinsi, nou plante etc). Nr)r.r/\; Simbolismul acestui numr s^ datoreaz faptului c e o multiplicare a lui 3 (3x3=9); e triada triadelor" la pitagoreici. Are o valoare ritual n miturile si misterele din Eleusis: Demetra parcurge lumra n ,0 zilei n cutarea fiicei sale Prrsephone. Este msura gestaNUC: Arbore demonic n folclorul si credinele vechi si noi ale multor popoare. Dup Talmud, fiecare crac de nuc are nou frunze si sub fiecare frunz se ascunde un demon. Si n aria noastr cultural nucul nu se planteaz n curte, deoarece sub nuc nu creste nimic altceva si mai exist credina c cel care va planta un nuc va muri n momentul n care grosimea tulpinii sale atinge pe cea a grumazului omului. Dar acest simbolism drmon:c si funest este contrabalansat de semnificaiile fructului su. Nuca e simbolul fecunditii si al fertilitii- uneori chiar universul ntre e privit ca o nuc (n Zohar). n aceast calitate, nucul (ca si alunul) particip la fertilitate si fecunditate. Romncele 117 DICIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE au obicei a vrsa ap n care si-au scldat copiii si cu deosebire copilele la tulpina unui nuc. Asemenea fac fetele cu apa n care s-au sp lat. Totodat, prul ce le rmne la pieptnat, l vr fetele n scorbura unui nuc". (Jarnik-Brseanu, 319). G. Cosbuc, n analiza simbolurilor erotice romnesti, consider c nucul, asociat n lirica popular cu imaginea cucului (Sus n vrful nucului / Cnt puiul cucului...), este apropiat de simbolismul erotico-sexual al mrului (Elemente, 62). NUDITATE: Nuditatea (mai ales cea feminin ) simbolizeaz starea de inocen primar, e ncarnarea materiei prime (prkriti). Dezbrcarea vesmintelor, practicat n diferite mistere si ceremonii religioase, este o abolire a lucrurilor ce-1 separ pe om de lumea ce l nconjoar , si o restabilire a contactului cu energiile cosmice. Nuditatea ritual are, n gndirea arhaic, fore magice deosebite care si exercit influena att asupra naturii, ct si asupra oamenilor. Ea face s sporeasc recoltele. Hesiod n Munci si zile, vs. 318-386, spune: Gol s semeni si gol s ari si tot astfel s-o seceri, / Dac doresti s culegi, dup-a ta osteneal, la vreme, / Toate-ale Demetrei roade". Legendele celtice povestesc c nenfricatul erou Cuchulinn a fost pus pe fug la vederea reginei si a doamnelor ei dezgolite, n timp ce asedia

cetatea Emain. Acelasi mijloc se folosea si pentru alungarea molimelor. n unele sate din ara noastr, mpotriva ciumei cea mai bun msur era ca s ias 10 fete despuiate si tot atia flci goi si s arunce cu tore: ciuma se rusina si fugea (Gh. Musu, 1971, 197). n aria balcanic, bunoar, la srbi, nuditatea ritual e folosit pentru: izgonirea norilor de grindin. Gestul, considerat astzi de indecen si ocar, al ridicatului poalelor era cndva unul de aprare magic. n actele de vrjitorie, nuditatea sporeste fora magicianului. Psihanaliza si onirologia consider c visele nuditii exprim dorine de demascare, de punere n valoare a adevratei personaliti. NUFE: Acest simbol aminteste, pn la contopire total, pe cel al lotusului. E prezent n glipica maya, unde este simbol al abundenei si fertilitii. La dogonii din Mali nufrul este laptele femeii si simbol al snului feminin. n Egipt era simbol al frumuseii leagnul soarelui si al vieii. NUME: Cimilitura romneasc referitoare la nume (Ce lucru este n toate / Si fr el nu se poate") surprinde n chip sintetic funcii