Sunteți pe pagina 1din 17

Poezia culta pentru

copii 2
c. Poezii despre natură şi vieţuitoare
 Deoarece poezia pentru copii îndeplineşte în mod esenţial o funcţie preponderent
cognitivă, tema naturii şi a vieţuitoarelor reprezintă poate cea mai exploatată temă de
către scriitorii consacraţi sau de către cadrele didactice. Nevoii de a cunoaşte tainele
universului înconjurător, manifestată de către copil, îi vine în întâmpinare literatura care
prezintă, într-un limbaj accesibil dar expresiv, caracteristici ale vieţii necuvântătoarelor şi
aspecte din ciclurile naturii.
 Deşi aparţin global genului liric, astfel de poezii sunt caracterizate de cele mai multe
ori prin epic, întrucât cuprind o mică istorisire la care participă o serie de personaje din
lumea florei şi a faunei. Aceste personaje însă, pentru a fi asimilate mai uşor de către
copii, sunt antropomorfizate, căpătând caracteristici tipic umane, cel mai elocvent
exemplu fiind vorbirea. Prin această lupă a umanizării, universul minuscul al gâzelor, al
animalelor, al plantelor, e prezentat ca fiind guvernat de reguli specifice existenţei
umane (Rapsodii de toamnă, de George Topîrceanu). Astfel, se remarcă un preponderent
caracter parodic, secondat de latura ludică evidentă.
 În paralel cu lecţiile de „cunoaşterea mediului”, care transmit informaţii într-un
limbaj denotativ, didactic şi ştiinţific, poeziile inspirate din viaţa naturii transmit
informaţii într-un limbaj metaforic şi conotativ, pe lângă informare producându-se şi o
sensibilizare, o implicare afectivă a copilului.
d. Poezia descriptivă
 Relativ redusă cantitativ, poezia exclusiv descriptivă, care prezintă peisajul naturii fără a lua în calcul viaţa,
reprezentanţii faunei, micile vieţuitoare, se materializează sub forma pastelului, a tabloului liric. Aspectele din
natură care sunt descrise pot fi peisaje de mari sau mici dimensiuni, un ele­ment al naturii (detaliu al unui
anumit cadru natural mai larg sau un fenomen na­tural), poetii scotand în evidenta notele caracteristice fiecarui
aspect descris.
Spre deosebire de tema vieţuitoarelor, care generează mici nuclee narative împingând creaţia poetică la
graniţa dintre liric şi epic, tema descrierii colţurilor de natură accesează mai puternic confesiunea eului liric ce
transmite nemediat, în mod direct, atitudinea pe care o are faţă de natură. Astfel, oricare ar fi elementul
realităţii prezentat (pădure, apă, luminiş, vale, deal etc), ori anotimpul ales, se produce o osmoză a viziunii,
cadrul descris devenind personaj şi invers. Natura devine, aşadar, generatorul sentimentelor poetului,
sentimente care, fiind prezentate cititorului direct, confesiv, îl fac părtaş, îl implică afectiv în poezie.
 Impus în literatura noastră de Vasile Alecsandri, pastelul este un termen preluat din artele plastice pentru a
desemna o specie a liricii peisagiste în care este descris un colţ din natură, poetul exprimându-şi sentimentele,
atitudinile,ideile în strânsă legătură cu aspectele zugrăvite. Se întâlnesc situaţii în care pastelurile creionează
aspecte din viaţa florei şi a faunei, ilustrând metamorfoza naturii în derularea anotimpurilor sau muncile
agricole specifice fiecărui anotimp. Modul de expunere predominant în pastel este descrierea, aspectele
zugrăvite şi sentimentele scriitorului fiind puse în evidenţă prin intermediul imaginilor artistice, predominante
fiind cele vizuale, în special cele cromatice. Poetul îşi exprimă propriile sentimente prin intermediul imaginilor
artistice realizate cu ajutorul unor figuri de stil, eul liric, definit prin contemplativitate, devenind parte
componentă a naturii.
 În literatura română, primele elemente de pastel se întâlnesc în poeziile din perioada prepaşoptistă sau
paşoptistă (Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cîrlova, în poeziile Zburătorul, respectiv Înserare).
e. Poezia despre istorie și patrie
 Folosită excesiv în regimul comunist, poezia ce descrie aspecte legate de istoria neamului
românesc nu trebuie privită astăzi cu neîncredere sau, mai greşit, nu trebuie eliminată din sfera
literaturii destinate celor mici: „specie lirică exersată până la saturație de scriitorii aserviți
Puterii ultimei jumătăți de secol, demonetizată în ochii spiritului comun, ea se vede, astăzi, pusă
oarecum «sub interdicție»” (Bot, 2001: 6).
 În unanimitate, scriitori și critici literari recunoscuți au considerat că poezia patriotică valoroasă
nu trebuie să fie o simplă versificare a unor fapte din trecutul neamului, expuse mai mult sau mai
puțin cronologic, ci impune în mod necesar profunzimea și sensibilitatea semnificațiilor poetice,
precum și exploatarea valențelor artistice ale limbajului.
 Originile poeziei patriotice se regăsesc în creațiile folclorice românești, în special în cântecele de
revoltă socială în care omul simplu din popor – identitate exponențială – având conștiința
apartenenței la comunitate, neamul românesc „frate cu codrul”, își exprimă nemulțumirea față
de nedreptățile pe care întreaga colectivitate este nevoită să le suporte.
 Odată cu apariția creației culte, tematica patriotică se regăsește în stihurile la stemă (Stihurile
la stema Moldovei de Dosoftei sau Varlaam) ce marchează o evoluție în sensul formării
conceptului de patrie în cultura română. Poezia premodernă a începutului de secol XIX, marcată
vizibil de didacticism, dezvoltă tematica patriotică în texte ce ilustrează ideea dragostei față de
neam, patrie și limbă (Gheorghe Asachi, Iancu Vacărescu).
 Cea mai importantă perioadă a literaturii române pentru dezvoltarea poeziei patriotice este, însă, perioada
pașoptistă, în care contextul istoric relevant (revoluția de la 1848, Unirea din 1859, războiul de independență din
1877-1878) justifică propagarea idealurilor de libertate și unitate națională în literatură. Începând cu ideile
naționale și populare promovate de revista „Dacia literară” și până la creațiile-manifest din preajma evenimentelor
istorice ale vremii (Andrei Mureșanu – Un răsunet, Grigore Alexandrescu – Umbra lui Mircea. La Cozia, Dimitrie
Bolintineanu – Muma lui Ștefan cel Mare, Vasile Alecsandri – Hora Unirii și poeziile despre războiul de independență
etc.), literarul s-a raportat în permanență la dezideratele politice și sociale ale vremii.
 În perioada marilor clasici, o gamă diversă de ilustrări ale sentimentului patriotic se regăsește în poezia lui Mihai
Eminescu, poet care trece de la meditația pe teme sociale, până la satira sau pamfletul politic.
 În etapa următoare a sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, poeți ardeleni ca George Coșbuc și
Octavian Goga, dinamizați de idei politice și istorice specifice vremurilor (Marea Unire de la 1918) concep o poezie
patriotică, angajată, cu înalt conținut civic. În plus, ei aduc în planul poeziei patriotice motive și teme preluate din
folclor, cum ar fi: înfrățirea omului cu natura, poetul în ipostaza de bard rural, natura răzbunătoare.
 În perioadele ulterioare se remarcă o așezare a temei în tiparele „normalității”, o integrare a poeziei partiotice
printre alte categorii ale liricii (Tudor Arghezi, Lucian Blaga în perioada interbelică, Nichita Stănescu, Marin Sorescu
În peioada postbelică).
 Perioada „obsedantului deceniu” 50, cunoscut și pentru poezia proletcultistă, obligatoriu angajată regimului
comunist, caracterizată printr-un discurs fals, pompos, ridicol și de paradă reprezintă o pagină neagră în istoria
genului.
Scopul utilizării acestei poezii în învățământul primar și preșcolar, de un accentuat format etic, este de a
dezvolta conştiinţa istorică şi civică a fiecărui copil. Astfel, se urmăreşte cultivarea sentimentului de iubire faţă de
pământul şi poporul român, dar şi cunoaşterea aspectelor principale şi definitorii ale istoriei neamului. Din aceasta
a doua perspectivă, putem spune ca poezia despre înaintaşi şi patrie îndeplineşte o funcţie informativă certă.
Elogierea patriei devine astfel o ocazie de a rememora faptele trecutului pentru a putea face faţă prezentului.
Predarea poeziei
 prin intermediul orelor de limbă şi literatură română, dar şi a
opţionalului de literatură pentru copii
 poate să se oprească asupra descoperirii şi conştientizării distincţiei
dintre semnificant şi semnificat, între cuvânt și semnificațiile pe care
le poate avea în diverse contexte
 Elevii iau contact cu diversitatea modalităţilor de expresie ale
literaturii şi, în special, cu marele potenţial sugestiv pe care îl
avansează textul în versuri. Poezia transmite valori personale şi
universale, înlesneşte accesul la bucuriile imaginaţiei, contribuind
totodată la îmbunătăţirea stăpânirii limbii, la descoperirea şi punerea
în practică a unui număr cât mai mare de figuri de stil.
 Prin intermediul textului versificat, copilul înţelege
puţin câte puţin diferenţa dintre versuri şi proză,
conştientizând constrângerile formale, posibilitatea de
a da o formă emoţiei, sentimentului, gândirii.
 Poezia pentru copii, construită pe o prozodie
regulată, care înlesnește memorarea solicită valenţele
limbajului, respingând exprimările plate, banale,
utilitare, stereotipiile şi formulele uzate.
 Limbajul este folosit în alt mod decât în dimensiunile
sale utilitare, funcţionale, distanţându-se de
exprimarea convenţională, obişnuită.
 dacă se induce din partea cadrului didactic o atitudine pozitivă
faţă de textul versificat, copilul va avea garanţia unei raportări
favorabile la un tip de comunicare mai greu accesibilă, poezia.
 Exploatarea acesteia va urma două direcţii:
 ce vizează lectura de poezie
 ce presupune încercarea de a redacta poezie, de către elevi
sau cadrul didactic.
Aceste tipuri de activităţi pot fi puse progresiv în scenă.
 limbajul artistic - printr-o sensibilizare la procedee poetice
universale (imagini artistice, elipse, ritm, rimă, figuri de stil
etc.) se pregăteşte astfel deprinderea copiilor cu tehnicile
poetice de bază.
Întâlnirea cu textele poetice
se poate realiza în timpul mai multor forme de activitate,
caracterizându-se prin varietatea strategiilor, conţinuturilor, a
metodelor. Poezia îi poate apărea elevului prin:
 expunere (la „colţul de poezie” creat eventual pe un perete al
clasei, în revista clasei),
 audiţii de înregistrări
 lectură (în selecţiile pe care le pot face pentru un anumit scop sau
temă – ziua mamei, venirea iernii etc. – ori pentru a alcătui fişe de
lectură),
 memorizări.
Analiza textului poetic
 În ora destinată analizei textului poetic se pot confrunta
răspunsurile diferite ale copiilor, elaborându-se în final o
fişă comună care să pună în evidenţă specificul poemului
studiat.
 Familiarizarea elevilor cu câteva aspecte mai tehnice ale
poeziei:
 structura (părţi componente, secvenţe, repetiţii,
inversiuni, moduri de expunere),
 vocabularul utilizat (modul cum sunt puse în valoare
cuvintele, cum sunt create imaginile),
 constrângerile formale ale poeziei (strofa, versul,
metrica, ritmul, rima, diferitele forme fixe).
Lectura aprofundată a textului
trebuie să se oprească asupra aspectelor următoare:
 - perspectiva tematică – relevarea tuturor aspectelor regăsite pe
o anumită temă în text;
 - perspectiva lexicală – relevarea unor cuvinte rare, a unor
termeni familiari ori a expresiilor surprinzătoare etc;
 - perspectiva stilistică – evidenţierea specificului punctuaţiei,
numărul strofelor, numărul versurilor, rimele, asocierile
neaşteptate de cuvinte, de idei sau de imagini, figurile de stil:
epitetele, comparaţiile, metaforele etc;
 - perspectiva tipografică – aspectul vizual al poemului: clasic ori
neregulat, de tip caligramă.
Poemul colectiv
Sugestie:
 se alege un poem (din manual, de preferinţă) care a fost analizat şi discutat la orele
anterioare;
 se dă copiilor sarcina de a scrie individual una-două secvenţe în maniera poetului
respectiv;
 elevii scriu pe o coală mare (de la flip-chart) cele mai bune secvenţe; se creează, astfel,
prima variantă a poemului;
 această primă formă se supune criticii colective, elevii, îndrumaţi de cadrul didactic,
urmărind coerenţa, coeziunea, alegerea anumitor cuvinte, temele punerea în pagină etc;
 se organizează poemul în funcţie de o anumită logică, de anumite alegeri explicite;
 se face o ultimă intervenţie când se substituie formele mai nepotrivite, exprimările mai
ezitante;
 se rescrie poemul pe o coală nouă şi se reciteşte;
 suplimentar, elevii pot desena ilustraţii care să însoţească poemul, pot să-l pună în scenă,
sau îl pot memoriza şi recita.
Analiza unui text poetic
 Tema si motivele poetice
 Analiza titlului în corelare cu tema poeziei
 Structura poeziei: secvențe poetice
 Incipitul – semnificații
 Semnificațiile fiecarei secvențe poetice în parte
 Lirismul – eul liric/ Epic – narator, personaje, narațiune
 Moduri de expunere predominante
 Limbaj, stil:
 Elemente de simetrie, opoziție și
 Imaginar artistic
 Figuri de stil: epitete, comparații, metafore, personificări, hiperbole
 Simbolistică poetică
 Versificație
Zdreanţă

 L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,  - "Unde-i oul? a-ntrebat


Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros Gospodina. - "L-a mâncat!"
De flocos, dar e frumos. "Stai niţel, că te dezvăţ
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice, Fără mătură şi băţ.
Ferfeniţele-i atârnă Te învaţă mama minte."
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Parcă-i scos din calţi pe furcă. Dar decum l-a îmbucat,
Are însă o ureche Zdreanţă l-a şi lepădat
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ, Şi-a-njurat cu un lătrat.
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă, Când se uita la găină,
Care cântă cotcodace, Cu culcuşul lui, vecină,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Zice Zdreanţă-n gândul lui
Multe a-nvăţat şi ştie, "S-a făcut a dracului!"
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
Căţeluşul şchiop
de Elena Farago

Eu am numai trei picioare   Şi când mă gândesc ce bine


Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop,   M-aş juca şi eu acum,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,   Şi-aş lătra şi eu din poartă
 Şi mă cheamă „cuciu şchiop”.    La copiii de pe drum!
 
 Fraţii mei ceilalţi se joacă    Cât sunt de frumoşi copiii
 Cu copiii toţi, dar eu    Cei cuminţi, şi cât de mult
Nu pot alerga ca dânşii,    Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,
Că sunt şchiop şi cad mereu!    Să mă joc şi să-i ascult!
 
Şi stau singur toata ziua    Dar copiii răi la suflet
 Şi plâng mult când mă gândesc    Sunt urâţi, precum e-acel
Că tot şchiop voi fi de-acuma   Care m-a şchiopat pe mine,
Şi tot trist am să trăiesc.   Şi nu-i pot iubi defel…
                         M-a lovit din răutate
                         Cu o piatră în picior,
                         Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta,
                         De credeam că am să mor…
  
                         Acum vine şi-mi dă zahăr
                         Şi ar vrea să-mi fie bun,
                         Şi-aş putea să-l muşc odată
                         De picior, să mă răzbun,
  
                         Dar îl las aşa, să vadă
                         Răul, că un biet căţel
                         Are inima mai bună
                         Decât a avut-o el.
Hora unirii
de Vasile Alecsandri

Hai sa dam mâna cu mâna Amândoi suntem de-o mama,


Cei cu inima româna, De-o faptura si de-o seama,
Sa-nvârtim hora fratiei Ca doi brazi într-o tulpina,
Pe pamântul României! Ca doi ochi într-o lumina.

Iarba rea din holde piara! Amândoi avem un nume,


Piara dusmania-n tara! Amândoi o soarta-n lume.
Între noi sa nu mai fie
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
Decât flori si omenie!
În noi doi un suflet bate!
Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine Vin' la Milcov cu grabire
Si la viata cu unire, Sa-1 secam dintr-o sorbire,
Si la moarte cu-nfratire! Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere. Si sa vada sfântul soare
Unde-s doi, puterea creste Într-o zi de sarbatoare
Si dusmanul nu sporeste! Hora noastra cea frateasca
Pe câmpia româneasca!