Proiect intercultural

,,Limba română în
Europa”
A elaborat elevul : Ursu Liviu
Clasa : 6
Disciplina: Limba și literatura română
Profesor: Burbulea Marina
Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul
oriental al limbilor romanice.
Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma
spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică,
limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau
dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în
România cât și în Republica Moldova, unde circa 75% din populație o consideră
limbă maternă (inclusiv sub denumirea de „limba moldovenească”).
Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care circa 24 de
milioane o au ca limbă maternă. Din numărul total de vorbitori, peste 17 milioane se află în
România, unde româna (dialectul dacoromân) este limbă oficială și, conform recensământului
populației din 2011, este limbă maternă pentru peste 90% din populație. Limba română este una
dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este
limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale, precum
Uniunea Latină sau Uniunea Europeană (de la 1 ianuarie 2007).
 Țări în care limba română este limbă oficială

- România
- Republica Moldova (în documentele oficiale limba moldovenească, în rest limba română)
- Voivodina (provincie în Serbia)
- Macedonia de Nord (sub forma dialectului aromân)
Țări în care limba româna este o limbă importantă

- Israel
- Serbia și Bulgaria
- Ucraina (regiunea Cernăuți, Bugeac, Transcarpatia, Balta)
- Ungaria (Giula/Gyula)
- Italia
- Spania
- Statele Unite ale Americii
- Canada
 Alte teritorii

- Muntele Athos
- Grecia, Albania, Serbia, Macedonia de Nord*
- Istria (Croația)*
- Vlahia Moravă (în estul Republicii Cehe)
(*) Zone în care se vorbesc dialecte istorice ale limbii române, respectiv aromâna în
Grecia, Albania, Serbia și Republica Macedonia, meglenoromâna în Grecia și Macedonia
de Nord, istroromâna în Istria (Croația, acolo există și un al doilea grup românofon:
băieșii).
 Concluzie
Într-o Europă a limbilor, româna are o dublă şansă: pe de o parte, aparţine familiei
limbilor romanice, pe de altă parte, are numeroase trăsături comune cu diverse
limbi europene, ca o consecinţă a variatelor contacte culturale şi lingvistice
stabilite în timp. Politicile de integrare lingvistică a României sunt fericit susţinute
chiar de identitatea interculturală a limbii române. Cât despre limbile Europei,
plurilingvismul este, fără îndoială, baza comunicării eficiente, dar grija pentru
cultivarea limbii materne în contextul diversităţii lingvistice şi al globalizării
revine exclusiv vorbitorilor ei.

Aşadar, patrimoniul bogat, pe care îl reprezintă diversitatea lingvistică și culturală

în Europa, constituie o resursă preţioasă comună, care trebuie protejată și
dezvoltată, iar eforturi considerabile se impun în domeniul educaţiei, pentru ca
această diversitate, în loc de a fi un obstacol în calea comunicării, să devină o
sursă de îmbogăţire și înţelegere reciprocă.