Limba nationala- limba oficila- limba minoritara

Student: Petre Maria- Denisa Prof. Coordonator: Raluca

Toma

Limba națională este limba care se vorbește de cei mai mulți oameni din acea țară. Sunt cazuri,
puține, în care limba oficială nu este aceeasi cu limba națională, cum ar fi Marele Ducat al
Luxemburgului unde nu există o limba oficiala, ci cea națională, anume luxemburgheza și alte
două limbi administrative. În țara nostră, România, limba națională este aceeași cu limba
oficială, aceea este limba română. Această limbă are un procentaj foarte mare de vorbitori, chiar
dacă există și limbi minoritare, româna este vorbită de 90% din populația țării. Limbile
minoritare despre care vorbim sunt maghiara, romani, ucraineană, germană si turcă.

România este considerată una dintre țările cu cele mai dezvoltate legislații din Europa în ce
privește drepturile minorităților, acestea având și dreptul de a-și folosi limba proprie în
administrația locală și sistemul judiciar, în cazurile limitativ prevăzute de actele normative în
vigoare. Legea administrației publice locale prevede că „în unitățile administrativ-teritoriale în
care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea
acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și
a limbii materne”. Articolul 131 din aceeași lege precizează că prevederile privind folosirea
limbii minorităților naționale râmân aplicabile și în cazul în care, din diferite motive, după
intrarea în vigoare a legii, ponderea cetățenilor aparținând unei minorități naționale scade sub
procentul de 20%. Atunci când a apărut Legea administrației publice locale erau in vigoare datele
oficiale ale recensămantului din 1992. Lista localităților cu o pondere de peste 20% a unei
minorități naționale conform recensământului din 1992, unde autoritățile administrației publice
locale, instituțiile publice aflate in subordinea acestora, precum și serviciile publice
deconcentrate sunt obligate să asigure folosirea limbii minorității respective apare în Hotărârea
1206 din 2001.

Maghiară

Limba maghiară este o limbă regională a României, fiind vorbită în Transilvania, Banat, Crișana,
Maramureș și Moldova de către minoritatea maghiară. Astăzi este predată în secțiile maghiare
din școli. Are 1.431.807 de vorbitori, adică 6,6% din populația României. Este limba majoritară
în județul Harghita și în județul Covasna, iar în județele Mureș și Satu Mare este utilizată de
aproximativ 50% din populația acestor județe. Este vorbită în șase graiuri: sudic (în Timiș), de la
Tisa (în Arad), de nord-est (în Crișana), ardelenesc (în Transilvania și Maramureș), secuiesc (în
Harghita, Covasna, Mureș) și ceangăiesc (în Moldova).

Rromani

Procentajul vorbitorilor de limba romani printre rromii din România

Limba rromani (țigănească) este utilizată de 1,2% din populația țării (273.500 de persoane). O
mare parte a rromilor nu mai vorbesc limba romani, ei folosind română. În unele zone din
Ardeal, rromii vorbesc maghiara. Limba romani se studiază în 41 din cele 42 de județe ale
României, existând un număr de 420–460 de cadre didactice rrome care asigură predarea limbii
romani în școli.
Ucraineana

Limba ucraineană a rămas în uz în ciuda faptului că utilizarea ei a fost deseori limitată sau chiar
interzisă și a fost păstrată de ucraineni în folclor, muzică și literatură. Potrivit recensământului
din 2011, 51.703 de persoane (0,3%) din populația României s-au declarat etnici ucraineni, cu
toate că neoficial se crede că sunt în jur de 300.000. Majoritatea lor se regăsește în județele
Maramureș, Suceava, Timiș, Caraș-Severin și Tulcea. Ei vorbesc graiurile huțul și bucovinean
(ambele făcând parte din grupul lingvistic ucrainean de sud-vest).

Germana

Limba germană este folosită de 2,4% din cetățenii români și datorită faptului că în 10% din
școlile din România se predă germana. În 2011 mai existau doar 37.000 de germani în România,
reprezentând 0,2% din populația țării. Germana este vorbită în trei dialecte: dialectul săsesc (în
județele Bistrița-Năsăud, Sibiu și Brașov), dialectul șvăbesc (în Banat și Satu Mare) și țipțăresc
(în Maramureș).

Germana este a treia limba străină în România, fiind predată la toate facultățile de limbi din țară.

Rusa

După venirea comuniștilor la putere, limba rusă a fost studiată obligatoriu în toate școlile din
România ca a doua limbă maternă. Din 1965 nu a mai fost obligatorie, dar a rămas cea mai
studiată limbă străină, iar după prăbușirea comunismului a fost eliminată din toate țările aflate
sub influența fostei URSS. În anul 2014, în afara etnicilor care o studiau ca limbă maternă, mai
erau aproximativ 500 de elevi care studiau limba rusă în școlile din România, ca limbă modernă
2 sau 3.

În 2007, Vladimir Putin a semnat decretul prin care a fost înființată Fundația "Lumea Rusă"
(Russkiy Mir), finanțată din fonduri guvernamentale și implicată în deschiderea a peste 80 de
centre culturale în diverse țări de pe glob. Două astfel de centre au apărut și în România, în
cadrul Academiei de Studii Economice (2009) și Universității Babeș-Bolyai (2011), în care se
predă gratuit limba rusă pentru începători și sunt organizate diverse evenimente de promovare a
culturii rusești.[5]
Engleza

Cunoașterea limbii engleze în Uniunea Europeană

Engleza este principala limbă străină vorbită în România. Limba engleză se învață și se folosește
în România de la începutul anilor 1800.[6] Potrivit Eurostat, 17% dintre românii vorbitori de
engleză afirmă că vorbesc limba engleză foarte bine, 32% bine, iar 52% satisfăcător.[7] Potrivit
aceluiași raport, în 2011 în România 99% dintre elevi învățau engleza ca principala limbă
modernă.

În studiul EF English Proficiency Index 2016, România ocupă locul 20 din 72 de țări evaluate la
nivel mondial în ceea ce privește competențele de limbă engleză pe care le au locuitorii și modul
în care aceștia reușesc să le pună în practică în relațiile sociale și profesionale.[8]

Franceza

În România peste 25% dintre români vorbesc limba franceză.[9] În prezent, un număr important
de tineri români învață franceza ca prima sau a doua limbă străină, iar învățământul bilingv s-a
dezvoltat în peste 63 de licee.[10] România are mai bine de 10.000 de profesori de limba
franceză, reuniți în Asociația Profesorilor de Franceză (cu 13 filiale). Aproximativ 1,5 milioane
de elevi învață limba franceză.[10] În ceea ce privește învățământul universitar, există deja mai
multe filiere francofone și mai bine de 300 de parteneriate regrupează instituții de învățământ
superior din România și străinătate, contribuind la asigurarea unei puternice mobilități
internaționale. La acestea se adaugă un număr semnificativ de studenți în cadrul secțiilor de
limbă franceză și mai mult de 20 de universități titulare ori asociate la Agenția Universitară a
Francofoniei. Importanța acordată studiului limbii franceze în România se manifestă, de
asemenea, prin prezența a patru institute și centre culturale franceze (situate în București, Cluj-
Napoca, Iași și Timișoara), precum și a patru filiale ale Alliance française la Brașov, Constanța,
Ploiești și Pitești.[10]

Așa cum elevii învață la școală încă din primele clase, limba română este o limbă de origine
latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-
europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză,
catalană și reto-romană.

Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi
grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române,
inexistente în celelalte limbi romanice. Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord,
cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se
poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române.

rintre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei,
portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este
numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este
înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova. Câte dialecte are limba
română Dialectele şi subdialectele (graiuri) româneşti fac obiectul disciplinei numite
dialectologie. Potrivit specialiștilor, limba română are patru dialecte și anume:

Dialectul Dacoromân – în Dacia istorică, la nord de Dunăre, pe teritoriul României de astăzi.

Dialectul Aromân – în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia, Macedonia, sudul Albaniei şi
Bulgaria, mai rar în România); Dialectul Meglenoromân – în sudul Bulgariei şi nordul Greciei,
pe valea râului Vardar, în regiunea numită Meglenia. Dialectul Istroromân – vorbit azi în
Peninsula Istria din Croaţia

Dacoromâna, fie că o socotim limbă în sine, fie că o socotim un dialect al limbii române, nu este
împărțită în dialecte, ci cuprinde doar diverse graiuri, numite și subdialecte, cu diferențe minore
de pronunție și vocabular, dar inteligibile între ele. Graiurile limbii dacoromâne, în afara românei
standard, includ: RECOMANDĂRI Rețeta prin care un om de afaceri italian a dat de mai multe
ori milioane de euro mită pentru contracte cu statul și a scăpat până acum graiul ardelenesc;
graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean;
graiul muntenesc Deşi mulţi vorbesc şi despre un grai “ardelenesc”, în studiile lingvistice nu
există o astfel de delimitare, în Transilvania de sud şi sud-vest vorbindu-se graiul bănăţean, în
partea de vest a Transilvaniei, graiul crişean, iar în partea de nord, nord-vest, graiul
maramureşean.

Graiul cu cele mai puţine particularităţi regionale este cel muntenesc. Acesta a stat la baza limbii
literare moderne, care s-a construit în timp, pe măsură ce a apărut gramatica şi alte cărţi prin care
s-au oferit norme lingvistice.

Latina introdusă în Dacia, vorbită de locuitorii acestei provincii, s-a modificat, cum s-a întâmplat
și în celelalte provincii romane; după destrămarea Imperiului (secolul 4), latina s-a dezvoltat în
varietăți ce devin, cu timpul, limbile romanice.

Timp de câteva secole a avut loc o evoluție lentă, care a făcut ca latina să sufere schimbări așa de
mari încât în secolul 8 se poate vorbi de apariția limbii române, în urma unui proces îndelungat
de transformare a limbii latine. Elementele care dovedesc că în toate provinciile romane se
dezvoltă limbi noi (fapte fonetice, forme gramaticale sau cuvinte diferite de cele din latina
clasică) apar în textele latinești din Occident încă din secolul 6, ele fiind mai numeroase în tot
cursul secolului 7 și la începutul secolului 8: latina din aceste texte nu mai este latină, dar nu este
încă nici limbă romanică (română, franceză, italiană, spaniolă).
https://historia.ro/sectiune/general/cum-si-cand-a-aparut-limba-romana-569853.html

În afară de România, limba română se mai vorbește în:

Republica Moldova, ca limbă oficială, fiind limba maternă pentru 2,5 milioane de locuitori.

Regiunea Cernăuți, Ucraina ca limbă oficială la nivel local, fiind limba maternă pentru peste
182000 de locuitori reprezentând 19,80 % din întreaga populație a regiunii.

Bugeac, Ucraina ca limbă oficială la nivel local, fiind limba maternă pentru peste 80000 de
locuitori reprezentând 13 % din întreaga populație a regiunii.

Provincia Autonomă Voivodina, Serbia, unde este limbă oficială.

Țările vecine cu România și Republica Moldova, adică Ucraina, Ungaria, Serbia (Valea
Timocului) și Bulgaria.

Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel, unde în
1995 limba română era vorbită de 5% din populație, emigrată din România în Israel[

Substantivele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și neutru), număr

(singular și plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea
adjectivelor și pronumelor, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină.

Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic, adică este atașat la
sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină.

Româna are patru conjugări verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume
(indicativ, conjunctiv, condițional-optativ și imperativ) și patru moduri impersonale (infinitiv,
gerunziu, supin și participiu).

Sunete