LIMBA ROMANA

Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor
romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în
urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai
este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este
înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova, unde circa 75% din populație o
consideră limbă maternă (inclusiv sub denumirea de „limba moldovenească”).
Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care cca. 24 de
milioane o au ca limbă maternă[2]. Din numărul total de vorbitori, peste 17 milioane [3] se află în România,
unde româna (dialectul dacoromân) este limbă oficială și, conform recensământului populației din 2011,
este limbă maternă pentru peste 90% din populație. Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale
ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva
comunități și organizații internaționale, precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană (de la 1
ianuarie 2007).
În afară de România, limba română se mai vorbește în:

 Republica Moldova, ca limbă oficială, fiind limba maternă pentru 2,5 milioane de locuitori.

 Regiunea Cernăuți, Ucraina ca limbă oficială la nivel local, fiind limba maternă pentru peste
182000 de locuitori reprezentand 19,80 % din intreaga populatie a regiunii.

 Bugeac, Ucraina ca limbă oficială la nivel local, fiind limba maternă pentru peste 80000 de locuitori
reprezentand 13 % din intreaga populatie a regiunii.

 Provincia Autonomă Voivodina, Serbia, unde este limbă oficială.

 Țările vecine cu România și Republica Moldova, adică Ucraina, Ungaria, Serbia (Valea Timocului)
și Bulgaria.

 Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel, unde
în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație, emigrată din România în Israel [4][5].

 Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România. Se
estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii
1980 și cunosc limba română[6].

 Prin deportări masive, în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească, limba română a
devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan și Turkmenistan.

 Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale (datorită emigrației),
precum Italia, Spania, Statele
Unite, Canada, Franța, Portugalia, Cipru, Germania sau Australia (cf. români). Peste 3 000 000 de
vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord[7].

 Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul
monastic Muntele Athos, o regiune autonomă din Grecia, fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu.

Denumirea limbii în Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Articol principal: limba moldovenească.
Deși limba română este denumită "moldovenească" în art. 13 din Constituția Republicii Moldova, Curtea
Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială ”română”
— prevalează asupra celorlalte norme constituționale[8].
În orice caz, identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la
reintroducerea alfabetului latin în 1989[9].
În URSS, limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice, lucru
care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994. Cei mai mulți lingviști nu recunosc
existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare[10], deși au existat și voci venite în sprijinul
moldovenismului (cf. Vasile Stati). Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este
recunoscută în legislația republicii Moldova [11][12]. De asemenea, Academia de Științe a Moldovei a afirmat în
repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată, ca limbă oficială, limba
română[13]. Totuși, în ciuda faptului că termenul românește pentru limba română este atestat încă
din secolul al XVI-lea în toate trei voievodatele Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești de către
Francesco della Valle și alții, Legea cu privire la concepția națională a Republicii Moldova (546/2003)
sugerează că limba română comună celor două națiuni are la bază „izvorul viu al graiului popular din
Moldova”[12]. Limba moldovenească a avut codurile proprii mo și mol în cadrul standardului ISO 639, dar ele
au fost suprimate în noiembrie 2008[14].

Româna ca a doua limbă și ca limbă străină[modificare | modificare

sursă]

Limba română printre celelalte limbi romanice

Limba română ca limbă secundară în estul Europei

maternă peste 3% 1- sub n/a

3% 1%

Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica
Moldova. În cadrul recensământului din 1979, desfășurat în RSS Moldovenească, aproximativ 4% din
populație a indicat româna/moldoveneasca ca a doua limbă [15] . Rezultatele eurobarometrului de opinie
64.3/2005, desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005, arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc
limba română ca limbă străină. Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți, și 3% din
cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română [16].
Româna este studiată și predată în unele țări est-europene, în care există comunități semnificative
românești, cum ar fi Serbia (Voivodina), Bulgaria, Ucraina și Ungaria. Institutul Cultural Român (ICR)
organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba
română în aceste țări[17] . În unele școli bilingve, învață și membri ai altor comunități etnice decât cea
română, studiind româna ca limbă străină (de exemplu Liceul "Nicolae Bălcescu" din Gyula, Ungaria).
Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica
Moldova au emigrat în Israel.
De asemenea 550.000-1.500.000 de germani originari din România, din care majoritatea încă sunt
cunoscători ai limbii române, trăiesc astăzi în Germania.
Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii,
cum ar fi Spania, Italia, Germania, Olanda, Statele Unite, Argentina, Mexic, Suedia, și altele[18].

Româna pe Internet[modificare | modificare sursă]

Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet, statisticile arată un progres constant al
principalelor limbi neolatine (franceza, italiana, portugheza, româna și spaniola) în rețea. Un studiu realizat
de Fundația Rețele și Dezvoltare (Funredes) în colaborare cu Uniunea Latină[19], arată că
între 1998 și 2005, prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat, în timp ce engleza a scăzut
de la 75% la 45%. În anul 1998, prezența limbii române pe Internet era cotată la 0,15%. Tendința limbii
române a avut un parcurs neregulat, înregistrând o scădere dramatică de la 0,21% în 2000 la 0,11%
în 2003 (acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului).
Conform statisticii, între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007, prezența limbii române pe
Internet aproape s-a triplat atingând cota de 0,28%. Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație
mai bună: prezența spaniolei în Internet este de 3,80 la sută, a francezei de 4,41 la sută, a italienei de 2,66
la sută și a portughezei de 1,39 la sută.
Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor. Pentru
a obține un rezultat semnificativ, valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la
dimensiunile prezenței acestora în lumea reală. Astfel, luând în considerare numărul de vorbitori al limbii
române (estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină, adică 0,45% din populația mondială), se obține un
coeficient de 0,62 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet (dublu față de 2005), față de 0,45 pentru
limba portugheză sau 0,63 pentru limba spaniolă [20]. Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei
cazuri, motiv pentru care este considerat redus.
Același studiu arată că există aproximativ 4,9 milioane de internauți românofoni, adică aproape o șesime
din totalul vorbitorilor de română și 0,4% din totalul internauților. Potrivit Ministerului Dezvoltării
Informaționale din Republica Moldova, la începutul anului 2005, erau înregistrate 85 000 de domenii .ro și
7 200 de domenii .md[21][22].

Clasificare și limbi înrudite[modificare | modificare sursă]

Articol principal: limbi romanice orientale.

Distribuția mondială a vorbitorilor de limbă română după țara în care locuiesc. Sunt luați în calcul numai vorbitorii nativi.
Limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe
similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.
Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior
al Dunării, înaintea sosirii triburilor slave în această zonă. Limba română vorbită în nordul Dunării,
în România și Republica Moldova, este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân, pentru
a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est [23]. Însă opinia că idiomurile aromân, meglenoromân și
istroromân ar fi limbi aparte și nu dialecte ale limbii române nu este acceptată de majoritatea comunității
științifice a lingviștilor romaniști.[necesită citare]. Din însăși cercetarea materialului lingvistic din cele patru dialecte
reiese fără putință de tăgadă că nu poate fi vorba nici de „produsul” a două sau mai multe popoare diferite
(cum au impresia unii comentatori și cercetători ai aromânilor), încît poate fi avansată cel puțin ipoteza
originii aromânilor în același teritoriu etnogenetic, la nord de liniile lingvistice propuse de
cercetătorii Skok și Jiřeček[necesită citare]. Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi
dialecte ale aceleiași limbi[24]:

 aromâna (var. armâna) sau macedoromâna, vorbită pe arii relativ largi din [[Republica Macedonia
de Nord, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia și România, unde există importante comunități aromâne,
mai ales în Dobrogea. Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs
între secolele al IX-lea și al XII-lea.

 meglenita sau meglenoromâna, vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din
sudul Peninsulei Balcanice. Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna, și
anume aproximativ în secolul al XIV-lea, motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este
mai pregnantă.

 istroromâna, vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația, geografic mult mai
apropiată de Italia decât România, dar prezentând asemănări evidente cu limba română. Comunitatea
de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea.
Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice ( dalmata, o altă limbă din
acest grup balcanic, a dispărut în secolul al XIX-lea). Distincția dintre dialect și limbă este un subiect
controversat în lingvistică, și foarte adesea influențat de interese politice. Din acest motiv nu există un
consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice. Numeroși cercetători,
printre care și majoritatea lingviștilor români, susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale
aceleiași limbi. Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite, dar separate. Un mic număr de
lingviști, mai ales din Grecia, susțin teoria potrivit căreia limba aromână nu s-a desprins din limba română,
ci s-a format independent prin romanizarea unei populații grecești; această ipoteză este însă criticată de
majoritatea lingviștilor, deoarece nu explică o serie întreagă de caracteristici ale limbii aromâne, ca de
exemplu articolul hotărât enclitic[necesită citare]. Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici
ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene.

Vitalitatea limbilor înrudite

În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a
continua să fie transmisă generațiilor viitoare, celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol
de dispariție:

 Limba aromână se află în cea mai bună situație, având un număr relativ mare de vorbitori estimat
astăzi la circa 250 000 [3], dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială, de învățământ în
limba maternă, de un organism de reglementare echivalent Academiei Române, iar o mare parte din
vorbitori sunt bilingvi, cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor.

 Situația meglenoromânei (vorbită în prezent de un număr mic de persoane, între 5 000 și

12 000[necesită citare]) și cea a istroromânei (care are sub 1 000 de vorbitori[necesită citare]) este în schimb
îngrijorătoare, lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de
dispariție[25].