Conceptul, scopul şi obiectele contabilităţii financiare

Detalii

Categorie: Contabilitate financiara

Ultima actualizare: 23 Septembrie 2017

Accesări: 10796

Evidenţa contabilă este un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare,

înregistrare, generalizare a elementelor contabile (active, capitalul propriu, datorii,
consumuri, cheltuieli, venituri, rezultate financiare) şi de raportare financiară prin reflectarea
documentară, integrală şi neîntreruptă a tuturor faptelor economice ale întreprinderii.

Particularităţile evidenţei contabile sînt:

 perfectarea documentară a tuturor operaţiunilor economice;

 continuitatea evidenţei, adică informaţia se înregistrează permanent, fără întreruperi;
 caracterul complet al evidenţei care se asigură prin înregistrarea tuturor faptelor fără
excepţie, ce au loc în activitatea întreprinderii;
 aplicarea metodelor specifice de prelucrare a datelor (contul, dubla înregistrare, bilanţul
etc.)

Sistemul contabil prevede divizarea contabilităţii în:

 contabilitate financiară;
 contabilitate de gestiune (managerială).

Contabilitatea financiară se ţine în conformitate cu prevederile S.N.C. şi Planului de conturi,

aprobate în modul stabilit de Guvern, fiind în aşa mod reglementată. Organizarea contabilităţii
financiare conform principiilor şi regulilor stabilite în mod legislativ înseamnă că statul apară
interesele creditorilor, investitorilor şi a altor utilizatori de informaţie în vederea respectării
regulilor unice pentru toţi utilizatorii de informaţii în vederea întocmirii rapoartelor financiare.

Contabilitatea de gestiune este organizată în scopul obţinerii unei informaţii, necesare

conducerii întreprinderii, indiferent de metodele şi regulile contabile utilizate la obţinerea acestei
informaţii. Ea se referă la contabilitatea consumurilor, calcularea costurilor, calcularea
rentabilităţii produselor fabricate ş.a.

Contabilitatea financiară şi de gestiune (tabel comparativ)

Sfera de aplicare Contabilitatea financiară Contabilitatea de

gestiune (managerială)

1. Utilizatorii de informaţie Utilizatori externi (investitori, Diferite niveluri ale sistemului

creditori, organe de stat ş.a.) şi de dirijare a întreprinderii
interni (administraţia, lucrătorii
ş.a.)

2. Tipuri de sisteme Sistemul dublei înregistrări Nu se limitează la sistemul

contabile dublei înregistrări

3. Etaloane utilizate Etalon valoric Orice etalon valoric şi natural

4. Obiectul contabilităţii Întreprinderea în ansamblu Diferite structuri ale întreprinderii
ori direcţiile de activitate

5. Periodicitatea întocmirii Periodic, în termenele stabilite În funcţie de necesitatea sistemului

rapoartelor financiare de organele statale de dirijare a întreprinderii

6. Nivelul de libertate în Respectarea obligatorie a regulilor Lipsa regulilor

aplicarea regulilor contabile stabilite de actele normative

7. Gradul de siguranţă Necesită obiectivitate, după Depinde de obiectivele planificării şi

(fiabilitate) natură este istoric controlului, însă dacă este necesar,
se utilizează date exacte; după
natura
este futurist

Contabilitatea fiscală în Republica Moldova nu se ţine separat cum se face în SUA, Marea
Britanie şi alte ţări ce utilizează modelul anglo-saxon. Particularităţile contabilităţii fiscale în
Republica Moldova constau în următoarea. Indicatorii (în special rezultatul financiar-profitul
(pierderea) pînă la impozitare) se obţin în contabilitatea financiară, care sînt delimitate de
prevederile standardelor naţionale de contabilitate. Aceşti indicatori se corectează, reieşind din
prevederile Codului fiscal. Aşa dar venitul impozabil va fi stabilit prin corectarea rezultatului
financiar contabil cu mărimea diferenţelor (pozitive sau negative) provenite din nepotrivirea
evidenţei fiscale şi financiare.

Exemplul 1. Conform datelor contabilităţii financiare veniturile (calculate pe conturile clasei

VI: 611, 612, 621, 622, 623) au constatat 1 860 500 lei, iar cheltuielile (calculate pe conturile
clasei VII: 711, 712, 713, 714, 721, 722, 723) – 1 310 100 lei. Rezultatul financiar contabil
constituie 550 400 lei (1 860 500 – 1 310 100).

Conform prevederilor art.20 ale Codului Fiscal sînt scutite de impozitare:

 venitul obţinut ca urmare a anulării restanţelor la bugetul public naţional – 20 000 lei;
 utilajul primit gratuit – 9 000 lei.

Totodată au avut loc cheltuieli de delegaţie în suma de 12 000 lei, care conform art. 24 alin. (3)
din Codul Fiscal se permit spre deducere din venit în limitele stabilite de Guvern (Hotărîrea
Guvernului Republicii Moldova nr. 836 din 24.06.2002), reieşind din calculele referitoare la
fiecare persoană, în limita de 8 000 lei. Suma venitului impozabil va fi egală cu 525 400 lei [(550
400 + (– 20 000 – 9 000) – (8 000 – 12 000)].

Datele contabilităţii financiare se generează şi se reflectă în următoarele rapoarte

financiare:

 Bilanţul contabil;
 Raportul de profit şi pierdere;
 Raportul privind fluxul capitalului propriu;
 Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;
 Anexele la bilanţul contabil şi la raportul privind rezultatele financiare.

Datele contabilităţii servesc drept bază pentru calcularea impozitelor şi taxelor stabilite de
legislaţie şi se reflectă în declaraţiile fiscale.
Obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie patrimoniul întreprinderile şi operaţiunile ce
contribuie la modificarea lui. Obiectul de studii cuprinde următoarele elemente:

 activele,
 capitalul propriu,
 datoriile,
 veniturile,
 cheltuielile,
 rezultatele financiare.

Activele, capitalul propriu şi datoriile reprezintă elementele de bază ale Bilanţului contabil.

Legătură reciprocă dinte aceste elemente se exprimă prin relaţia:

A = Cp + D

Activele şi datoriile se reflectă în bilanţ în dependenţă de termenul de finanţare, achitare,

ori stîngere:

 cu termenul nu mai mare de 1 an – în compartimentele activelor ori de termen scurt

(curente);
 cu termenul mai mare de1 an – în compartimentele respective pe termen lung.

Un aşa mod de reflectare a activelor şi datoriilor permite utilizatorilor de rapoarte

financiară să facă concluziile respective, referitoare la lichiditatea întreprinderii.

Capitolul propriu reprezintă diferenţa dintre active şi datorii (Cp = A – D).

Veniturile şi cheltuielile şi rezultatul activităţii economico-financiare (profit ori pierdere)

reprezintă elementele de bază a Raportul de profit şi pierdere.

Veniturile şi cheltuielile se reflectă în raport la sfîrşitul perioadei de gestiune în baza datelor

conturilor clasei a 6 “Venituri” şi 7 “Cheltuieli”, înregistrate în registrele contabile pe parcursul
perioadei respective. Veniturile şi cheltuielile se înregistrează pe conturi şi apoi în raportul privind
rezultatele financiare pe tipuri de activităţi.

Se deosebesc următoarele genuri de activităţi:

1. operaţională;
2. de investiţii;
3. financiară.

Activitatea operaţională este activitatea de bază a întreprinderii. De exemplu, la fabrica de

lactate – producerea laptelui, untului, smîntînii ş.a.; la tipografie - tipărirea diferitelor
publicaţii; la magazin – vînzarea mărfurilor.

Activitatea financiară este o activitate desfăşurată în scopul obţinerii unor venituri rezultate din
transmiterea în posesiunea altor persoane pe un termen mai mare de un an a activelor
nemateriale şi a celor materiale pe termen lung (transmiterea în arendă finanţată a activelor,
venituri din diferenţa de curs valutar, intrări gratuite).
Activitatea de investiţii este o activitate desfăşurată în scopul obţinerii unor venituri din ieşirea
şi reevaluarea activelor pe termen lung, procurării acţiunilor şi obligaţiunilor pentru obţinerea
veniturilor sub formă de dividende, dobînzi etc.

Ţinerea veniturilor şi cheltuielilor pe genurile de activităţi ale întreprinderii permite ca rezultatele

financiare (profit ori pierdere) ale unei activităţi să nu influenţeze rezultatele financiare ale altor
activităţi, astfel încît utilizatorii de informaţie (investitorii, creditorii, furnizorii ş.a.) să poată lua
decizii corecte în ce priveşte procurarea acţiunilor, acordarea creditelor, livrarea materialelor etc.

De exemplu, în anul 1998 întreprinderea “A” a obţinut un profit în valoare de 500 mii lei. În urma
activităţii operaţionale întreprinderea a suportat pierderi în sumă de 320 mii lei, în urma activităţii
financiare şi activităţii de investiţii ea a obţinut profit în valoare de 10 mii lei şi respectiv 810 mii
lei în urma vînzării unei clădiri (10 + 810 – 320 = 500).

În cazul contabilităţii separate a rezultatelor financiare investitorii pot să-şi creeze o imagine
fidelă despre activitatea operaţională a întreprinderii care este cu pierderi în perioada dată.
Profitul obţinut în urma vînzării clădirii nu este rezultatul activităţii perioadei de gestiune
analizate, ci a celei precedente.