Dictionar de Simboluri Si Arhetipuri Culturale

IVAN EVSEEV
DICłIONAR DE SIMBOLURI
ŞI ARHETIPURI CULTURALE
-
1VAN EVSEEV
DICłIONAR DE SIMBOLURI
SI ARHETIPURI CULTURALE
EDITURA „AMARCORD"
TIMIŞOARA, 1994
0. Jă
Coperta seriei: Emil Grama
M45522*
Consilier editorial: Ion Nicolae Anghel
;,.
CUVÂNT ÎNAINTE
i
FaŃă de neceisităŃile culturale ale publicului cititor din zilele noastre, lucrarea de faŃă, prin proporŃiile ei
modeste şi total insuficiente pentru acoperirea zonei atât de vaste a imaginarului poetic, poate fi socotită şi
ca o neîmplinire. Ea trebuie însă privită numai ca un experiment cultural-ştiinŃific şi mai ales ca o testare a
orizontului de aşteptare al lectorului român de la finele acestui secol şi mileniu. Poate într-o altă formă,
acest dicŃionar trebuia să apară cu peste două decenii în urmă. Amânarea publicării lucrării se datorează
numai în parte autorului ei. Politica editorială din trecutul nu prea îndepărtat s-a caracterizat şi prin anumite
rezerve, dacă nu chiar printr-o atitudine de suspiciune, faŃă de o sferă întindă a culturii umanităŃii pusă, în
acea perioadă, sub semnul esoterismului, indiferent dacă el venea din sfera aşa-ziselor „ştiinŃe oculte"
(printre care se număra alchimia, hermeneutica, psihanaliza şi chiar semiotica!), dacă aparŃinea
domeniului gândirii teologice sau dacă marca unele creaŃii folclorice l<?au operele unor mari scriitori şi
artişti geniali.
In categoria semnelor culturale privite cu o anumită circumspecŃie, amestecată cu teamă, a nimerit, fără o
motivaŃie prea explicită, şi simbolul, suspectat de a fi un inductor potenŃial de ambiguitate ideologică,
misticism şi idealism. Datorită vechimii şi persistenŃei sale în cultură, dar mai ales prin multitudinea de
semnificaŃii intelectuale şi conotaŃii afective, îngemănate întotdeauna în chip paradoxal, simbolul se
opunea oricăror încercări de „raŃionalizare"', de îngustare şi Simplificare. în societăŃile dominate de
imperativele reducŃionismului şi totalitarismu
r
DICłIONAR DE SIMBOLURI ŞI ARHETIPURI CULTURALE
lui ideologic, simbolul este acceptat numai dacă din semn polivalent el se transformă într-o [simplă
alegorie, emblemă sau însemn oficializat, sărăcite de conŃinut şi devenite unităŃi izocrone şi izotopice ale
aşa-numitelor „limbaje de lemn". Or, simbolul autentic e un semn ce rezonează în sufletele oamenilor
tocmai prin importanŃa şi gravitatea sensurilor sale, ce se referă întotdeauna la problemele fundamentale
ale existenŃei. El este semnul ce păstrează un echilibru optim între conŃinut şi expresie, între spirit şi
materie, între intelectual şi afectiv. Cultura umană a debutat prin simbol şi mit. Prin [simboluri moştenite
din epoci ancestrale, omenirea şi-a păstrat unitatea şi continuitatea ei spirituală. De la puzderia de semne
pur convenŃionale şi arbitrare, acceptate mai ales din raŃiuni practice, marea şi adevărata cultură tinde
mereu să se întoarcă la [simbolul polivalent, plin de conŃinut şi înzestrat cu mare forŃă sugestivă. Dovadă
în acest sens ne [sunt marile reuşite ale creatorilor de literatură, de. sis teme filosofice sau de opere plastice.
Simbolul, înrudit genetic şi funcŃional cu mitul şi cu ritualul religios, instituie o lume a imaginarului,
adesea infinit mai bogată şi mai frumoasă decât lumea contingentului imediat, a ontosu-lui dominat de
legile necesităŃii implacabile. Teama de simbol sau anumite rezerve faŃă de el, manifestate în anumite
perioade ale istoriei marcate de raŃionalism exacerbat, de ştientism orgo-liols sau de voluntarism
reformist, se explică mai ales prin faptul că simbolul în general, iar cel arhetipal în speŃă, reprezintă în
totdeauna o deschidere spre lumea misterului şi a numinosului, aflată dincolo de realităŃile palpabile. în
configuraŃia marilor simboluri ale omenirii desluşim reflexele de lumină cerească şi umbrele imperiului
dezordinii, suferinŃei, întunericului şi ale morŃii. Purtător al memoriei colective, simbolul a exercitat o
puternică şi permanentă acŃiune modelatoare asupra societăŃii şi individului, fiind un reper moral,
etalon axiologic şi exemplu în acŃiune. Aceste calităŃi sunt proprii mai ales acelor simboluri universale
şi străvechi pe care C. G. Jung le-a denumit arhetipuri. CondiŃiei arhetipalităŃii îi corespund cele mai
multe din unităŃile codurilor simbolice prezente în dicŃionarul nostru, chiar dacă prezentarea lor
succintă şi uneori prea [schematică nu reuşeşte să reliefeze în suficientă măsură acest aspect foarte
important.
6
IVAN EVSEEV
D3şi întârziată cu peste două decenii, apariŃia acestei lucrări îşi are justificarea mai ales în interesul
constant al cititorului de astăzi pentru literatura consacrată imaginarului mitopoetic. La aceasta se adaugă şi
faptul că prezentul dicŃionar este, în multe privinŃe, complementar lucrărilor lexicografice mai vechi sau
mai recente referitoare la mit şi la simbol, publicate în Ńara noais-tră. Spre deosebire de popularele la noi
dicŃionare de mitologie clasică (Anca Balaci, Mic dicŃionar de mitologie greco romană, Bucureşti,
Editura ŞtiinŃifică, 1969, ed. a II-a: Mic dicŃionar de mitologie greacă şi romană, Bucureşti, Editura
Mondero, 1992) sau de mitologie generală (George Lăzărescu, DicŃionar de mito logie, Bucureşti, Editura
Ion Creangă, 1979; ed. a II-a, Bucureşti, Casa editorială Odeon, 1992), lucrarea noastră nu cuprinde nume
proprii de zei, de eroi sau de locuri mitice, exceptând pe cele ale lui Adam şi Eva, devenite, practic,
apelative ce desemnează arhetipuri umane. Numai parŃial, lucrarea se intersectează cu cea mai importantă
operă lexicografică românească de mitologie universală pe care o datorăm erudiŃiei şi talentului
mitologului Victor Kernbach (DicŃionar de mitologie generală, Bucureşti, Editura Albatros, 1983, ed. a II-
a, Bucureşti, EdÂtura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1989). Chiar dacă este o lucrare de [simbolistică
universală, cuprinzând un număr de 500 simboluri şi arhetipuri culturale cunoscute în civilizaŃii diferite,
de regulă neincluse în operele citate mai sus, dicŃionarul Lse referă mereu la modul particular în care s-a
relevat şi s-a contextualizat simbolul respectiv în tradiŃia culturală românească. In prezentarea acestui
aspect autorul a beneficiat din plin de cele mai de seamă lucrări aparŃinând întemeietorilor folcloristicii şi
{simbologiei româneşti (D. Cantemir, B. P. Hasdeu, S. Mangiuca, S. FI. Marian, T. Pamfile, G. Coşbuc,
Elena Nicu-liŃă-Voronca ş.a.) precum şi de contribuŃiile lexicografice din acest domeniu ilustrate prin
Micul dicŃionar folkloric al lui Tache Papahagi (Bucureşti, Editura Minerva, 1979) şi prin Mica
enciclopedie a poveştilor româneşti a lui Ovidiu Bîrlea (Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Ev^ciclopedică,
1976). De un mare ajutor ne-au fost şi relativ recentele contribuŃii monografice la studiul mitologiei
autohtone: Romulus Vulcănescu, Mitologie română (Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1987) şi Mihai
Coman (Mi tologie românească. I. VieŃuitoarele pământului şi ale apei, Bucu
reşti, Editura Minerva, 1986; II. VieŃuitoarele văzduhului, Bucureşti, Editura Minerva, 1988).
Componenta mitologică a [sensului simbolurilor e prezentă în majoritatea articolelor din dicŃionar, fiind
însoŃită în mod constant şi de o referire scurtă la modul în care simbolul arhaic a fost asimilat,
reinterpretat şi îmbogăŃit în cultura creştină. în această privinŃă, de un mare ajutor ne-a fost o lucrare
originală aparŃinînd unui modest dar luminat paroh rural din Banat, care a reuşit să publice în perioada
interbelică un dicŃionar de simboluri religioase. E vorba de preotul Victor Aga şi a sa Simbolică biblică şi
creştină. DicŃionar enciclopedic (cu istorie, tradiŃii, legende, folclor), Timişoara, 1935. Autorul reuşeşte
să reînnoade legăturile dintre simbolurile creştine şi arhetipurile sau corespondentele lor din cultura
populară, adesea neglijate de reprezentanŃii ştiinŃelor teologice sau de către savanŃii de orientare laică.
In cadrul tratării aspectului universal al semnificaŃiei simbolurilor din cuprinsul dicŃionarului am apelat
în mod frecvent la informaŃia copleşitoare conŃinută în cea mai notorie şi cea mai reprezentativă lucrare
din acest domeniu pe plan mondial: Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles. Mythes,
reves, coutum.es, gestes, form.es, figures, couleurs, nombres (Paris, Robert Laffont/Jupiter, Edition revue
et augmentee, 1982). Departe de noi gândul că am putut să atingem măcar parŃial performanŃele acestei
cărŃi de referinŃă, la care au trudit specialişti din mai multe Ńări reprezentând arii culturale foarte
îndepărtate. Pe cât ne-a fost în putinŃă, am căutat să oferim, cititorului român nu doar o simplă descriere
[sincronă sau comparativă a semnificaŃiilor simbolului, ci să căutăm a desluşi motiva Ńiile ontologice,
psihologice şi cultural-istorice ale apariŃiei şi funcŃionării demnelor simbolice. în felul acesta,
considerăm că am împlinit, fie şi numai parŃial, vocaŃia şi menirea oricărui dascăl: aceea de a fi ghid şi
păstor al tânărului cititor, dornic să pătrundă în lumea atât de fascinantă, plină de surprize şi foarte
complexă a formelor simbolice.
Ne-am străduit să nu neglijăm, în limitele spaŃiului tipografic acordat, nici prezentarea modului în care
marile simboluri şi arhetipuri au rodit şi au căpătat o viaŃă nouă în operele adevăraŃilor maeştri ai
cuvântului, penelului sau daltei, deşi acest dic
IVAN EVSEEV
Ńionar nu este nicidecum unul de motive şi teme literare aidoma cunoscutei lucrări franceze având o
largă circulaŃie şi la noi in Ńară (Dictionnaire des symboles et des themes litteraires de Claude Aziza,
Claude Olivieri, Robert Sctrik, Paris, Fernand Nathan, 1978).
Neajunsurile prezentului dicŃionar, pe care le simte poate cel mai bine autorul său, ca şi deficienŃele ce
le vor remarca, probabil, şi cititorii săi cei mai îngăduitori, vor putea servi unei critici de specialitate
menită să încurajeze elaborarea unor lucrări mai reuşite, atât de trebuincioase culturii româneşti pre zente
şi viitoare.
Autorul
!
LISTA ABREVIERILOR
alb. = albanez
Antol., 1953=Antologie de literatură populară, voi. I—II, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1953.
Antol., 1980 = Antologie de lirică populară românească, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
ap. — apostol aram. = aramaic arom. = aromân BER = Gaston Bachelard, L'eau et Ies reves, essai sur
l'imagination de la matiere,
Paris, 1942. bg. = bulgar cap. = capitol cea. = circa
cf. = conferă, compară dr. = doctor DSy = Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des
symboles, Mythes, reves,
coutumes, gestes, formes, jigures, couleurs, nombres, Edition revue et aug mentee, Paris, Robert
Laffonti'Jupiter, 1982. DSTL = Claude Aziza, Claude Olivieri, Robert Sctrik, Dictionnaire des symboles
et
des themes litteraires, Paris, Fernand Nathan, 1978. ebr. = ebraic
ELIT=Mircea Eliade, Trăite d'histoire des religios, Paris, 1949. e. n.êra noastră engl. = englez etim. =
etimologic ev. s evanghelist fr. = francez Fried. = Dr. Mathias Friedwagner, Rumănische Volkslieder aus
der Bukovina,
Bând I, Wurzburg, 1940. germ. = german gr. = grec, grecesc ibid. = ibidem, tot acolo 10
IVAN EVSEEV
ind. e. = indoeuropean
irl.=irlandez
isl. = islandez
lat. = latin
lb. = limbă
lit. = lituanian
MEPR = Ovidiu Bîrlea, Mică enciclopedie a poveştilor româneşti, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, 1976. N. T. = Noul Testament op. cit. = operă citată pr. = preot sec. = secol Sf. = sfânt si. v.
= slav vechi SMR=Srpski mitol. recnik (DicŃionar mitologic sârb) = S. Kulisic, P. 2. Petrovic,
N. Pantelic, Srpski mitoloski recnik, Belgrad, 1970. srbcr. = sârbocroat ş. a. = şi alŃii/altele s. u. = şi
următoarea/următoarele (pagină/pagini) te. == turcesc Trans. = Transilvania voi. = volum V. T. =
Vechiul Testament
A
A: Prima literă din alfabetul latin; simbolizează începutul, tot aşa cum litera Z semnifică sfârşitul. De Za
a la z înseamnă de la un capăt la altul; de la început până la sfârşit.
ABRACADABRA — formulă magică şi talisman al gnosticilor. S-a folosit în Evul mediu cu scopuri apo-
tropaice şi tămăduitoare. Cuvântul scris în şiruri orizontale, cu suprimarea unei litere, dă naştere la şiruri
verticale în care apare acelaşi cuvânt, provenit din vechea ebraică abreg ad hâbra „îndreaptă fulgerul spre
moarte"; se citeşte de jos în sus:
ABRACADABRA
ABRACADABR
ABRACADAB
ABRACADA
ABRACAD
ABRACA
ABRAC
ABRA
ABR
AB
A
ADAM < ebr. ădăm „om; făcut din lut". în V. T. e primul om creat de Dumnezeu din lut, după chipul şi
asemănarea sa, în ziua a şasea a CreaŃiei şi responsabil pentru toate liniile ce descind din el. Adam
simbolizează păcatul originar, abuzul absurd al libertăŃii. Izgonirea din rai este semnul pedepsei pentru cei
ce îndrăznesc să se identifice cu Dumnezeu. E, în acelaşi timp, prototipul lui Isus —■ Adam cel Nou (1
Cor, 15.22).
AER: Cel de al patrulea element esenŃial al vieŃii din vechile cosmogonii ale lumii (alături de apă, foc,
pământ). Se asociază stihiei pure şi purificatoare, mişcării permanente, vitezei (iute ca vântul), suflului
vieŃii, înălŃimilor cerului, luminii astrale, libertăŃii, principiului masculin activ şi fecundator. Shu,
divinitatea aerului la vechii egipteni, era privit ca un principiu energetic; el naşte sau desparte cerul şi
pământul, contribuie la zămislirea diferitelor forme de viaŃă. Aceeaşi importanŃă e1 acordată 13
aerului şi mişcărilor sale în_ rgitoloj gia vedică~TirrrJe~~creaŃîă""universului e legitaTcte suflarea lui
Brahma. Mitologicul Vayu^'êTIônîflcarea"'_aHru-"" răşcare, lênTîrîcat cu sufTuI~ i din
îaf'Tn
uTiişuIui primordial Purusha, care au apărut diverse forme ale vieŃii cosmice, sau omologat cu Indra —
zeul cerului şi al războiului. Aerul (eterul) ocupă un loc important în mitologia şi în cugetarea filosofică a
vechilor greci; la presocratici (Eude-miu, Anaximene) e__cQnsidera£.......adevărata matrice_ajvieŃii ..şi—
poneipm a£.Sxr~ EHrrîoîogia cuvintelor din grupul „suflet" sau „inteligenŃă" (gr. anemos sau psyche, ebr.
ruah, v. si. duhu) atestă legătura lor cu „suflare, aer". Eterul e simbolul materiei subtile, spiritualizate şi
libere. „In lumea imaginarului — scrie G. Bache-lard — epitetul cel mai apropiat de substantivul aer este
liber" (L'air et Ies songes, 15). Puritatea, limpezimea şi transparenŃa aerului nu sunt privite ca un gol
glacial; aexul_£~-lia_y£^
!îi£5l_iLl JuE9liyi^m?cû al vibraŃiei sunetelor şi culorilor, al~eTevaŃier~Şi purificării. PăTana"yâma
— metoda respiraŃiei îotale a yoghinilor, e o disciplină a purificării totale. Gestul involuntar de suflare
pentru a îndepărta o impuritate sau a alina o durere avea cândva o valoare magică, fiind folosit pentru
izgonirea duhurilor rele. AeruLe..Q: siihie a oborului,.....
ê.jrjsăşi SubstanŃa schemei ascensionale" (G. Durând, 218), e mediul
""rnjcare--ajl_loc.actele subiime~şrTri-' gice ale Icarilor tuturor timpurilor. AmbivalenŃa stihiei
aerului devine" pregnantă în momentul în care luăm în considerare mişcările şi dislocările sale
intense, manifestate sub forma vânturilor puternice^__a_._jriiacelor_,.
-fiirtunîIoF^ruraganelor, ce sunt puse^
de regulă, sub incidenŃa unor divinităŃi teribile sau a unor spirite malefice (ciclopi, titani etc). ALB:
Această culoare desemnează când absenŃa, când suma tuturor culorilor. De aceea, se asociază vieŃii
diurne, luminii, divinităŃii, revelaŃiei, purităŃii (albul virginal), dar şi vidului, morŃii (este culoare
spectre-lor din lumea de dincolo şi a doliului la multe popoare). în folclorul românesc, în forma sa derivată
dalb (florile dalbe), e asociat frumuseŃii fără seamăn, purităŃii şi gingăşiei. ALBASTRU: Este culoarea
simbolică a infinitului, cerului, perfecŃiunii, absolutului, lumii spirituale, idealului, dragostei platonice.
Este şi culoarea păsării, fericirii, florii visurilor şi aspiraŃiilor romantice în literatura multor popoare. Rece
şi inaccesibil, albastrul e culoarea depărtării de lumea reală şi de viaŃă (necropolele egiptene erau
acoperite cu albastru). Sub aspectul ei tandru este o culoare feminină. ALBATROS: Acest zburător
oceanic, datorită unor convenŃii literare (Baudelaire, Fleurs du Mal), este simbolul unui geniu
nerecunoscut, al însingurării omului superior printre cei mediocri, dar şi al eroului răzvrătit, angajat în
marile prefaceri şi revoluŃii sociale (cf. Gorki, Cântecul Vestitorului furtunii). ALBIE: Vasul din lemn
folosit la frământatul pâinii sau la spălatul rufelor şi copiilor (covată, scaldă); în simbolistica populară,
inclusiv cea românească, este asociat principiului matern, regenerării, matricei roditoare, Tecunditătii. Este
şi leagănul
14
IVAN EVSEEV
copiilor în unele gospodării Ńărăneşti (stimulează creşterea aidoma dospirii aluatului!); îl găsim prezent şi
în diferite rituri de trecere (naştere, botez, nuntă etc).
ALBINĂ: Această „goangă" aducătoare de miere e considerată la multe popoare „sfântă" şi un fel de
totem sau divinitate zoomorfă, solară şi pirică. Simbolizează hărnicia, truda, viaŃa comunitară (roiul de
albine), regalitatea, înŃelepciunea, nemurirea sau renaşterea, inteligenŃa, elo-cinŃa, poezia, justiŃia (are
ac de împuns!), în foarte multe tradiŃii culturale, inclusiv la români, e încarnarea sufletului celor drepŃi:
„Albine când visezi — sunt suflete, cer de pomană" (Voronca, 1176).
ALFA şi OMEGA — Prima şi ultima literă din alfabetul grecesc; înseamnă începutul şi sfârşitul tuturor
lucrurilor, limitele extreme ale totalităŃii spaŃio-temporale. în creştinism e simbolul veşniciei şi al lui
Dumnezeu. „Eu sunt Alfa şi Omega, zise Domnul Dumnezeu, Cel-Ce Este, Cel-Ce-Era şi Cel-Ce-Vine,
AtotŃii-torul" (Apocalipsa lui loan, 1.8).
ALTAE < lat. altarium, derivat, la rândul său, din adj. altum „înalt", deoarece altarele păgâne erau, de
regulă, ridicături de piatră pe care se aduceau jertfe zeilor. în creştinism este masa de cult pe care se
oficiază liturghia, precum şi încăperea bisericii în care se află aceasta sau (în bis. catolice) piesă
monumentală pictată sau sculptată cu imagini de cult şi care simbolizează prezenŃa lui Dumnezeu.
Reproduce în miniatură ansamblul templului şi al universului. Este~Io
cul de condensare maximă a sacrului. Reuneşte în sine simbolismul centrului şi al vetrei. ALUN: Este
considerat la multe popoare ale Europei nordice şi centrale arbore magic, prezent în vrăji, descântece.
VărguŃa magicienilor e de alun, iar în folclorul românesc alunul e denumit „naşul şarpelui"; cu el se
alungau şerpii, norii de ploaie şi grindină. Fructul alunului (alună) simbolizează oul cosmic, sâmburele
vieŃii, fructul înŃelepciunii şi al cunoaşterii.
ALUNIłĂ: Această mică excrescenŃă pigmentată pe piele (numele derivă din alună) a preluat o parte a
semnificaŃiilor magico-simbolice ale fructului respectiv; la români, „alu-nele-s semne de mare noroc, şi
de aceea să nu tai părul de pe ele că pierzi norocul" (A. Gorovei, 1916, 5). PrezenŃa alunei pe o anumită
parte a corpului, mai ales la femei, poate avea semnificaŃii speciale: pe obrazul drept — viaŃă
sentimentală bogată, pe cel stâng — succes, pe pieptul drept —■ nestatornicie, pe cel stâng —
generozitate etc.
AMETIST: Piatră semipreŃioasă, varietate violetă de cuarŃ; numele acestei pietre de culoarea vinului este
de origine greacă şi înseamnă „treaz, nebeat" (pe baza presupunerii că are puterea de a preveni beŃia). Este
piatra purtată de episcopi, ca păstori ai sufletelor, care trebuie să vegheze împotriva oricărei beŃii, inclusiv
a celei spirituale. în creştinism, datorită faptului că, privit din trei părŃi diferite, ametistul îşi schimbă
culoarea, este şi simbolul Sf. Treimi: purpuriul — simbolul Tatălui, violetul 15
— simbolul smereniei şi umilinŃei (Dumnezeu Fiul), trandafiriul •— simbolul iubirii (Si Duh).
ANCORA: Piesă grea de metal cu cu două sau mai multe braŃe (terminate cu gheare), care Ńine în loc o
navă, este simbolul siguranŃei, fermităŃii, fidelităŃii şi speranŃei. In creştinism este simbolul legăturii cu
Isus Hristos şi însemnul (insigniul) Sf. Nicolae.
ANDROGIN: FiinŃă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate bărbat şi jumătate femeie. După Platon
(„Banchetul"), scindarea celor două jumătăŃi ar fi dus la apariŃia dragostei ca atracŃie reciprocă şi ca
tendinŃă de reunificare a lor. Este simbolul nediferenŃierii originare, al ambivalenŃei, armonizării şi
contopirii contrariilor (coincidenŃia opposito-rum), totalităŃii, autarhiei, plenitudinii, al (bi-)unităŃii
divine.
APĂ: Unul din cele 4 elemente esenŃiale din care s-a creat universul în miturile cosmogonice ale
popoarelor lumii. Simbol al materiei prime, al stihiei regenerării şi al izvorului vieŃii. Este un simbol
ambiva-lent: substanŃa primordială din care iau naştere toate formele şi în care ele revin prin
regresiune.
Basmele noastre vorbesc de apa vie şi apa moartă. E stihie purificatoare (apa lustrală). Este asociată
principiului feminin, matern şi lunar, inconştientului, tenebrelor psihismului feminin, inconştientului,
adâncurilor psihismului uman. E arhetipul tuturor legăturilor; e liant universal, dar şi un element care
separă şi dizolvă. E un simbol al inconstanŃei şi perisabili
16
taŃii formelor şi al scurgerii neîncetate a timpului. Se opune focului masculin şi lumii minerale („Apa
trece şi pietrele rămân").
ARAP: (Harap) <tc. arab, în simbolistica populară, prin extensiunea sensului, înseamnă negru, om cu
pielea şi părul de culoare închisă; este un personaj de basm (Harap Alb) sau clin alaiurile mascaŃilor. La
români, ca şi la o serie de popoare balcanice (sârbi, bulgari), este simbolul demonului de pe lumea cealaltă,
întruchipare a strămoşului mitic, adesea substituit diavolului, înlocuind o străveche divinitate htoniană.
ARAT: Ca şi semănatul, este un act sacru, asociat fecundării pământului, în care plugul are o
semnificaŃie falică, iar pământul (câmpul, brazda) e asociat trupului feminin. Simbolismul ancestral al
aratului a fost menŃinut într-o seamă de obiceiuri şi datini populare, precum Pluguşorul, Tragerea primei
brazde, Ieşitul la plug (Pornirea plugului, Tănjaua. ş.a.j.
ARC: Această armă străveche de război şi de vânătoare e o emblemă regală şi un atribut al divinităŃilor
solare. Este un instrument al răzbunării cereşti, săgeata fiind identificată cu fulgerul şi cu razele soare lui.
Arcul şi tragerea cu arcul semnifică o tensiune dinamizantă şi, totodată, locul de unde pornesc dorinŃele
noastre. Zeii dragostei (Amor — la greci, Kama — la vechii indieni) sunt arcaşi. Tragerea cu arcul e şi un
simbol al fecundării spirituale, al elevaŃiei, al destinului hărăzit de zei şi probă a calităŃilor fizice sau
psihice ale eroilor. Arcul mai simboli
IVAN EVSEEV
zează organele genitale feminine, iar săgeata e un simbol phalic; unirea lor — hierogamia cerului-tată şi
a pământului-mamă.
/ARGINTĂ Metal preŃios asociat principiului feminin, lunar şi acvatic. E simbolul purităŃii („Să rămâi
curat, luminat ca argintul strecurat"), în simbolica creştină, el reprezintă înŃelepciunea divină. Se mai
asociază elocinŃei, cunoaşterii, bătrâneŃii, comerŃului, dar şi luării de mită şi înşelăciunii {Iuda 1-a
vândut pe Isus pentru 30 de arginŃi!).
ARICI: în mitologiile multor popoare ale Asiei Centrale şi ale unor popoare indo-europene, inclusiv la
daco-români, este un erou civilizator şi animal cosmogonic (făcător de cosmos, demiurg). în legendele
româneşti despre „urzirea pământului", el participă mai ales la corectarea unor erori ale Fârtatului şi inspiră
acŃiunile Nefârtatuîui (El îl sfătuieşte pe dracul să facă munŃi, dealuri, văi, lacuri şi izvoare). Este un
animal htonian, dar şi cu atribute ignee şi solare (datorită Ńepilor săi). în vechea cultură preindoeuropeană a
Europei era un simbol al uterului feminin, ca metonimie a Marii ZeiŃe zămislitoare. ARIPĂ: Este o
metonimie a zborului, elevaŃiei, rapidităŃii, uşurinŃei, imponderabilităŃii, transcende-rii realului,
năzuinŃei spre ideal. îngerii, ca simboluri ale fiinŃelor spiritualizate, poartă aripi. Aripile mai semnifică şi
eliberarea, victoria, inspiraŃia poetică. Aripile de ceară (cf. Icar) sau aripile unor animale nocturne
(liliacul) semnifică şi căderea sau imaginaŃia perversă.
ASCENSIUNE: Mişcarea de jos în sus, fie că e urcarea unui munte, urcarea treptelor unui templu, ridicarea
în aer etc, reprezintă o elevaŃie spirituală, o depăşire a condiŃiei terestre, o mişcare de sfinŃenie şi de
autodepăşire, o apropiere de valorile absolute ale cerului.
AUR: Metal preŃios de culoare galbenă strălucitoare; e simbol solar şi întruchipare a perfecŃiunii,
regalităŃii şi divinităŃii. Se asociază imorta-lităŃii, cunoaşterii, inteligenŃei cosmice active. I se atribuie
proprietăŃi apotropaice xşi tămăduitoare. E simbolul norocului, bogăŃiei, puterii, fericirii (Epoca de
aur); poartă însă şi pecetea ambivalenŃei specifice marilor simboluri şi arhetipuri: sub formă de monedă,
el semnifică perversiunea, exaltarea impură a dorinŃelor, cupiditatea (complexul lui Mi-das sau al lui
Harpagon), vanitatea şi idolatria (ViŃelul de aur).
AUREOLĂ: Cercul luminos, nimbul strălucitor de culoarea aurului înconjoară capul (iar uneori şi întregul
corp) al unor fiinŃe de origine divină. Semnifică sanctitatea, sacrali-tatea, regalitatea, esenŃa solară,
originea supraterestră. Aureola eliptică (nimbul, diskosul, gloriola), în forma unui disc, semicerc sau pătrat,
în creştinism, e un insigniu al sfinŃilor şi semnifică lumina spirituală, strălucirea luminii dumnezeieşti.
AURORĂ: Lumina roşie-portocalie produsă de soare dimineaŃa, înainte de a răsări, apare în toate
civilizaŃiile lumii ca simbol al bucuriei, speranŃei, trezirii la viaŃă, ca semn al tuturor promisiunilor şi
posibilităŃi
2 — DicŃionar de simboluri şi arhetipuri culturale
17
lor viitorului. Este semnul puterii zeului celest şi al victoriei asupra întunericului. Aurora boreală — lu
mina feerică a nopŃilor polare, sugerează existenŃa unei alte vieŃi după moarte, o existenŃă luminoasă şi
plină de mister. în folclorul românesc simbolul aurorei dimineŃii e cuprins în imaginea poetică a zorilor
(dalbe),
prezente în colinde, în cântecele de nuntă, în bocete şi în cântecele lirice. Aurora consurgens (aurora
care răsare — e simbolul alchimiştilor; indică ideea milenară a trezirii conştiinŃei umanităŃii. In
creştinism simbolizează pe Sf. Fecioară, care a născut pe Hristos — soarele dreptăŃii; ea apare în
iconografie în haine roşii.
B
(§) BABA; ■ Femeie bătrână, prezentă în mitologia populară ca întruchipare a strămoşului mitic pe linie
feminină. Are atributele ZeiŃei-Mamă a naturii şi a pământului roditor. Figura ei litomorfă e reprezentată
de pietrele sau stâncile verticale şlefuite de vânt (Babele din Bucegi) sau ridicate şi modelate de mâna
omului în zonele de stepă ale Europei de Est sau ale Asiei. în mitologia calenda ristică sunt prezente în
forma Zilelor Babelor (1—9/12 martie), marcând timpul schimbător şi capricios al începutului de
primăvară. Cea mai cunoscută dintre ele e Baba Do-chia, celebrată la 1 martie, urmată fiind de alte 6 sau 8
babe şi marcând ascendenŃa principiului feminin în viaŃa naturii, societăŃii şi psihologiei individuale.
BAGHETA: Nuiaua de alun, bagheta magicianului, bastonaşul subŃire din lemn sacru, bâta păstorului,
toiagul pelerinului, cârja episcopală, sceptrul regelui, caduceul lui Her-mes sau tyrsul lui Dionysos —
toate 2*
fac parte din constelaŃia simbolurilor puterii supraumane, venind din cer sau de la demoni. Ele sunt o
metonimie (sinecdocă) a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vieŃii, dar şi un simbol falie,
reprezentând principiul activ şi fertilizant.
BAIE: Cufundarea în apă a întregului corp sau spălarea unei părŃi a corpului, la toate popoarele şi
în toate timpurile, pe lângă virtuŃi igienice, avea şi funcŃia unui rit de purificare. Baia (scalda)
marchează toate etapele de trecere într-o nouă stare a omului: naşterea, botezul, căsătoria, moartea.
Imersiunea are semnificaŃia unei regresiuni uterine şi a revenirii la starea primordială. Prin prezenŃa
elementului apă, asociată adesea cu focul, baia are şi o funcŃie regeneratoare. Dar băile calde, mai ales în
creştinism, erau asociate senzualităŃii şi desfrâului. Obiceiul spălatului sau scăldatului în „apele
neîncepute" practicat la noi de anumite-sărbători (Paşti, Sângiorz, Sânziene etc), ca şi udatul ritual, pe
lângă
'
19
semnificaŃia purificării, mai avea şi o funcŃie apotropaică (de preîntâmpinare a bolii) şi de stimulare a
fecundităŃii.
BALANłA: Vechi simbol al justiŃiei divine, al măsurii, prudenŃei şi echilibrului. La egipteni, Osiris
cântărea sufletele morŃilor, iar în iconografia creştină balanŃa e Ńinută de Arhanghelul Mihail. Cumpăna
(cântarul) dreptăŃii la creştini e adesea Ńinută şi de o mână nevăzută, având într-un talger o basma uşoară
(faptele bune) iar în altul o piatră de moară (păcatele). Este şi simbolul egalităŃii, căci semnul zodiacal al
BalanŃei (23 sept. — 22 oct.) este fixat în echinocŃiul de toamnă, când ziua şi noaptea sunt egale.
BALAUR: Simbol arhetipal de mare persistenŃă şi cu o arie largă de răspândire în miturile lumii, în cărcat
cu multiple semnificaŃii şi având variate forme (dragon, zmeu, şarpe, bazilisc, beliemoth, leviathan etc).
Cel mai adesea este întruchipat într-o fiinŃă fantastică, având forma unui şarpe uriaş, cu unul sau mai
multe capete, cu aripi şi gheare ascuŃite, vărsând foc pe gură. întruchipează forŃele haotice ale
universului şi instinctele primare, neîmblânzite ale omului. Are o latură benefică fiind asociat apei,
fertilităŃii, bogăŃiei (este păzitor al comorilor), focului uranian şi strămoşului mitic, dar şi o faŃă
întunecată, fiind întruchiparea răului universal, a diavolului, a forŃelor obscure şi pulsaŃiilor in
conştientului. Omorârea balaurului (dragonului, monstrului) primordial, înfăptuită de zeul solar sau eroul
civilizator (Indra, Marduk, Apollo, Siegfried etc), semnifică începutul 20
cosmicizării lumii şi instaurării ordinii sociale.
BALENĂ: Acest gigantic mamifer acvatic din oceanele lumii, cunoscut de unele popoare mai mult din
povestiri despre animale fabuloase (la noi prin intermediul Fiziologului, unde se spune că „Indropul iaste
voievodul cel mare al peştilor"), a fost asociat monstrului marin primordial, pântecului regenerator
(legenda lui Iona), cavernei, corăbiei lui Noe plutind deasupra apelor, coborârii în infern. în legendele
româneşti, balena („peşte mare") e un suport al universului, iar în iconografia bisericilor, în scena
JudecăŃii de apoi, este echivalentul Leviathanu-lui, în gura căruia se prăvălesc toŃi păcătoşii. BALTĂ:
Simbol al materiei primordiale şi fecunde. Preia simbolismul apei stătute, dar şi al mâlului ca materie
informă; marchează starea precară, nediferenŃiată de unde poate răsări germenele vieŃii (lotusul ieşind la
suprafaŃa apei stagnante), dar de unde începe şi dezagregarea, moartea. în folclorul românesc, balta e un
spaŃiu necosmicizat, sediul duhurilor rele, căci unul din eufemismele dracului este „Cel din baltă".
BANCHET: Masa cu caracter festiv, ospăŃul, ritual, masa comună la care se consumă alimente şi
băuturi, iniŃial era un rit de sacrificiu în cinstea zeilor. Este în acelaşi timp şi o ceremonie de comuniune,
de participare colectivă la o fericire suprate-restră, totală; e un rit augural menit să asigure belşugul casei
în care se Ńine banchetul. E simbolul alianŃei
dintre oameni şi zei, al armonizării bucuriilor trupeşti cu cele spirituale.
BANI: Semne simbolice prin excelenŃă (Ńin locul valorii mărfii), se a-sociază cu bogăŃia, prosperitatea,
puterea. Simbolismul lor ambivalent se datorează metalelor din care erau făcute vechile monede (aur,
argint, aramă etc), precum şi efigiilor întipărite pe aversul şi reversul lor. Prin forma lor rotundă şi
materialul strălucitor din care sunt făcuŃi, se asociază principiilor solare şi valorilor cereşti. Pe de altă
parte, din cauza puterii lor necontrolate şi incontro-labile asupra omului, sunt consideraŃi întruchiparea
răului, simbol al amăgirii, deşertăciunii şi pierzaniei; poporul nostru a dat banului numirea de „ochiul
dracului".
BAEBĂ: Podoabă bărbătească având semnificaŃia virilităŃii, curajului, înŃelepciunii, puterii regale,
integrităŃii fizice şi psihice. Barba îngrijită e semn al distincŃiei sociale, iar o barbă neîngrijită (la
popoarele semitice) e indiciul nebuniei. în unele culturi vechi (tradiŃia s-a menŃinut până în Evul Mediu
în Europa, iar în Rusia până la Petru I) tăierea forŃată a bărbii era o batjocură, umilire şi descalificare
gravă. Rasul obligatoriu era practicat mai ales în riturile de trecere (la cununie şi la înmormântare).
Călugării şi preoŃii bisericii orientale poartă barbă, iar în biserica catolică o mai poartă numai misionarii.
BARCAZ Simbol al călătoriei, al unei traversări, efectuate fie de cei vii, fie de cei morŃi. La multe
popoare vechi, barca este vehicolul ce transportă sufletul defunctului pe lu
IV AN EVSEEV
mea de dincolo. Această barcă funerară e adesea asemuită păsării. Barca este asociata casei, leagănului,
pântecului matern. Dacă viaŃa e percepută ca o călătorie periculoasă, atunci barca devine un simbol al
securităŃii. In tradiŃia creştină, barca (corabia, arca lui Noe) e imaginea bisericii, care duce spre izbăvire
sufletele celor drepŃi, salvându-le de naufrăgii pe marea zbuciumată a vieŃii.
BARZĂ: Pasăre de bun augur; simbol al respectului filial, deoarece se crede că îşi hrăneşte părintele
îmbătrânit. La multe popoare se spune că ea aduce copii (la noi, ea se mai numeşte şi „naşoilă"). Ca orice
pasăre călătoare, a fost considerată întruchipare a sufletului strămoşului şi vehicul al morŃilor şi al
revenirii lor din lumea de dincolo. E asociată primăverii, regenerării, bunăstării, fertilităŃii şi belşugului.
întruchipează principiul uranian şi solar (prin partea albă a penajului şi prin ciocul şi ghearele roşii). în
iconografia precreştină şi cea creştină e zugrăvită barza Ńinând în cioc un şarpe; exprimă lupta luminii cu
întunericul, a binelui cu răul. Românii o consideră pasăre ocrotitoare a casei; de aceea, distrugerea
cuibului berzei e un mare păcat.
BÂTAIE: Privită astăzi mai ales ca pedeapsă corporală şi agresiune fizică, bătaia a fost în trecut
considerată drept un act magic de stimulare a forŃelor fizice sau rit menit să asigure creşterea mai
rapidă a copiilor, graviditatea femeilor, virilitatea bărbaŃilor. Din punct de vedere simbolic, bătaia e
unul din substitu-tele actului sexual. Instrumentul bătăii (bâta, nuiaua, biciul etc.) au un 21
simbolism phalic. Bătaia aplicată propriului corp (autoflagelarea) e un gest de pocăinŃă, de sacrificiu, de
izgonire a răului. în cultura tradiŃională românească bătaia rituală a luat forma ludică de lovire simbolică
a miresei în timpul nunŃii sau de lovirea reciprocă a copiilor şi adulŃilor cu ramuri din nuiele de salcie în
timpul sărbătorilor de primăvară sau vară.
BĂUTURĂ: în vechile civilizaŃii ale popoarelor lumii era mijlocul de a obŃine o stare extatică, o furie
specifică luptătorului (furor heroicus) sau o stare de beatitudine şi exaltare psihică proprie vizionarului,
proorocului, şamanului, preotului etc. Băuturile sacre, licorile mitice ale zeilor (amrita, soma, haoma,
nectarul, hidromelul etc.) sunt simboluri ale imortalităŃii, tinereŃii veşnice, asociate focului ceresc, cu
întreaga sa ambivalenŃă. Multe băuturi, inclusiv vinul, sunt legate de mitul morŃii şi al învierii unei
divinităŃi de tipul lui Dionysos. BeŃiile rituale nocturne erau specifice perioadelor de tranziŃie, de criză
ale anului (Anul Nou, solstiŃiul de iarnă) şi aveau ca scop restabilirea forŃelor vitale şi trezirea naturii la
viaŃă.
BÂTĂ: NedespărŃitul tovarăş de drum al omului, băŃul (ciomagul, toiagul) este sprijin, armă de luptă şi
semn al autorităŃii. Este un obiect bipolar ce aduce moartea şi „învierea" celui lovit. Orice bâtă are un
pronunŃat simbolism phalic şi fertilizator. Cu această funcŃie e prezent în ceremonialurile de nuntă
(steagul
mirelui), în jocurile căluşarilor sau la cetele de colindători etc.
BERBEC: Simbol al fecundităŃii, forŃei, agresivităŃii, curajului şi încăpăŃânării. Este emblema lui
Amon la egipteni, a lui Hermes la greci, una din ipostazele zoomorfe ale lui Agni la vechii indieni.
Coarnele berbecului semnifică forŃa, evoluŃia, deschiderea pentru captarea energiilor cereşti; ele au
intrat în compoziŃia diferitelor coroane magice ale zeilor şi regilor. Semnul zodiacal al Berbecului
semnifică venirea primăverii; e semn masculin prin excelenŃă, denotând un caracter coleric, impulsiv. în
folclorul românesc, berbecul cu coarne de aur („berbecul domnesc") este aducător de noroc şi
prosperitate, călăuză mirifică a turmei de oi. Este şi un animal de sacrificiu. ForŃa berbecului e ambiva
lenŃă: fertilizează turma, dar şi distruge (berbec — este şi denumirea unei maşini de război). BICI:
Simbol al puterii justiŃiare, dar şi al terorii consfinŃite, al represiunii. Se asociază fulgerului şi
trăsnetului, energiei creatoare, fiind şi un simbol phalic. De unde folosirea biciului în unele rituri de
trecere (la nuntă), obiceiuri agrare, în procesiunile cu măşti şi colinde. Este un instrument magic de
purificare, de izgonire a răului şi păcatului. Au-tobiciuirea, practicată într-o serie de congregaŃii sau secte
creştine (cf. secta flagelaŃilor constituită în secolul al XlII-lea), e actul celei mai desăvârşite căinŃe.
BIJUTERIE: Obiect de podoabă făcut din metale şi pietre preŃioase; giuvaerurile, nestematele, poartă în
22
IVAN EVSEEV
ele întotdeauna un principiu cosmic strâns legat de simbolul metalului sau al mineralului respectiv,
precum şi de forma lor. Aurul e un metal solar, perla aparŃine lunei şi stihiei acvatice, safirul semnifică
pământul, topazul — eterul etc. Majoritatea bijuteriilor sunt podoabe specific feminine şi poartă în ele un
simbolism sexual feminin. Privite ca nişte condensări ale forŃelor şi elementelor cosmice, bijuteriile au
un rol apo-tropaic şi de prelungire a vieŃii (uneori şi dincolo de moarte).
BLOND: Se referă la culoarea deschisă care bate spre galben auriu a părului, cât şi la persoana care are un
astfel de păr. E un semn al regalităŃii, al forŃei psihice emanând de la divinitate şi de la astrul zilei.
Regele David era blond-roşcat, cum este şi Isus Hristos în numeroase opere de artă. Cu părul blond (bălai)
apar şi eroii solari de tipul Ilenei-Cosân-zeana şi al lui Făt-Frumos în basmele româneşti. BOBOTEAZĂ:
Sărbătoare creştină a botezului Domnului Isus Hristos în apele Iordanului. Se mai numeşte (în greceşte)
teofanie sau epifanie = Arătarea Domnului, deoarece în acel moment s-a arătat Sfânta Treime. Denumirea
românească a sărbătorii ce se Ńine la 6 ianuarie ar veni, după unii lingvişti, din apa botează, deşi e mai
verosimilă ipoteza unei compuneri din două elemente izoglotice: bog-{- botează. în tradiŃia populară,
sărbătorii creştine i s-au încorporat multe elemente ale unor rituri an cestrale de fertilitate, de purificare, de
cinstire a sacralităŃii apei şi a focului (cf. obiceiul iordănitului, sări
tului peste foc, ghicitului şi vrăjilor de dragoste).
BOU: Animal sacru la multe popoare de agricultori. „Animal plăcut lui Dumnezeu", cum îl consideră
românii (Tipol, Hasdeu, 280), este înrudit şi poartă o parte din semnificaŃiile simbolice ale taurului,
bourului (în varianta mai domesticită) şi se asociază cu bunătatea, blândeŃea, calmul, truda şi sacrificiul.
Boul alb e un simbol solar, fiind pus în acelaşi timp în legătură cu ploaia fecundă a cerului şi cu fulgerele
sau tunetele, dar şi cu stihia htoniană, cu brazdele arate, cu belşugul pământului. E un animal psihopomp,
de unde prezenŃa lui în riturile de înmormântare; de obicei, carul mortuar era tras de boi. Apare în multe
rituri agrare ale românilor cu funcŃii fecundatoare şi apotropaice (cf. Pluguşorul, înstruŃarea boului etc),
Boul este emblema Sf. Evanghelist Luca.
BOZ: Plantă erbacee perenă, cu fructe negre (Sambucus ahulus), considerată la români plantă infernală,
fiind denumită şi „poama dracului". Deoarece din boz se fac focurile rituale în zilele şi săptămânile
dedicate morŃilor, se poate presupune că în vremuri preistorice a fost o plantă totemică sau întruchiparea
vegetală a strămoşului mitic. Presupunerea se bazează şi pe veneraŃia de care se bucură bozul în popor ca
plantă vindecătoare şi ca antidot împotriva muşcăturii şarpelui şi mijloc de alungare a fulgerului.
BRAD:) Copacul veşnic verde, în zonele centrale şi nordice ale Europei, e una din variantele cele mai 23
frecvente ale Pomului vieŃii şi ale Arborelui cosmic. E considerat co-pac-totem al protoromânilor.
Simbolizează viaŃa veşnică, tinereŃea şi vigoarea, mândria, curajul şi verticalitatea (masculină). în această
ipostază e prezent în ritul de nuntă (bradul mirelui) şi de înmormântare, unde semnifică „tânărul nelumit"
(neînsurat). „Copac al voinŃei de a trăi" (Schopenhauer), la popoarele Europei, începând din Evul mediu,
un brad împodobit serveşte drept Pom de Crăciun — simbol al reînnoirii anului. In toată literatura populară
românească şi în cea cultă bradul e înconjurat de o adevărată aureolă poetică, fie în ipostaza sa de simbol al
vieŃii, fie ca un copac funebru, ca simbol al tristeŃii.
BRAZDĂ: Fâşia de pământ tăiată şi răsturnată de plug este integrată complexului mitico-simbolic al
aratului şi semănatului, asociate actului sexual şi fecundităŃii. E un simbol feminin: aratul şi semănatul
erau îndeletniciri exclusiv masculine. Brazda conŃine şi simbolismul cercului, ca mijloc magic de apărare
şi ocrotire. Brazda trasă de plug e nelipsită din legendele întemeierii; e un act magic de înstăpânire asupra
teritoriului şi de cosmicizare (culturalizare) a spaŃiului, dar şi un brâu ocrotitor împotriva invaziei
forŃelor haosului. în satele noastre, până a-proape de timpurile moderne, asemenea brazde se trăgeau în
caz de ciumă, holeră sau alte molime şi năpaste. Brazdă se mai numeşte şi bucata de pământ înierbată pe
care poporul o aşază în faŃa caselor în dimineaŃa de Sângeorz, simbolizând ivirea primăverii şi credinŃa
că Sf.
24
Gheorghe deschide pământul pentru roduri.
BRÂNDUŞĂ: Floare ce răsare imediat după topirea zăpezii (brânduşa de primăvară — Cracus
heuffelinos) sau toamna târziu (brânduşa de toamnă —' Calehium automnale), de culoare liliachie;
marchează începutul şi sfârşitul sezonului cald şi al ciclului vegetal. Este floarea vieŃii şi a morŃii.
Numeroase legende ale metamorfozei unei fete în această floare vădesc caracterul ei de simbol fito morf
al spiritului strămoşului mitic. Uneori se confundă cu brebeno-cul (din care se făceau cunune de mireasă)
sau cu ghiocelul — simbol al primăverii.
BRÂU:' Piesele vestimentare din afeeastă grupă (cingătoarea, centura, cureaua, brăcinarul, şerparul, brâna-
ciul) îşi trag simbolismul lor din asemănarea cu cercul, cu şarpele încolăcit, cu brazda şi funia. Semnifică
ataşamentul, fidelitatea, puterea,, curajul, prestigiul, pregătirea pentru îndeplinirea unei înalte misiuni sau
fapte eroice aşa cum fac eroii basmelor înaintea luptei cu zmeul; e un semn al protecŃiei, ocrotirii,
apărării, castităŃii, fecundităŃii. în creştinism e simbol al recunoaşterii păcatelor, al căinŃei (unii călugări
nu-1 scot nici în timpul somnului), iar la preoŃi e simbolul misiunii lor înalte şi al puterii date de
Dumnezeu, al legăturii cu biserica. FuncŃiile magi-co-simbolice ale brâului ocrotitor sau
fecundant în aria românească se manifestă prin prezenŃa acestuia în diferite rituri de trecere şi acte ma
gice: înfăşatul copilului la naştere, brâul de lână al miresei pe care trebuie să-1 dezlege mirele (brâul nup
Ńial), punerea cingătorii în timpul descântatului sau ghicitului etc. Există o legătură între brâu, şarpe şi
curcubeu, reflectată în ghicitori: „Şarpe vărgat peste rău aruncat" (Curcubeu); „Brâu vărgat peste Prut
aruncat" (Curcubeu).
BREZAIE: Joc popular cu măşti {de tipul caprei, turcii, boriŃei), specific mai ales zonei Munteniei.
Principalul personaj al pantomimei, practicată cu ocazia sărbătorilor de iarnă este Brezaia —• persoana
mascată cu cap de animal sau pasăre, îmbrăcată în zeghe cu panglici multicolore. Uneori este însoŃită şi
de un bărbat denumit brezoi, având ca atribut un phalus de lemn. Numele ritului şi personajului, provenit
dintr-o rădăcină tracică sau indo-europeană comună, cu semnificaŃia „pestriŃ", costumaŃia şi întreaga
desfăşurare a jocului atestă caracterul unui rit de fertilitate şi fecunditate, iar personajul principal nu poate
fi decât întruchiparea unui strămoş mitic şi daimon al fertilităŃii. BROASCA: Animal acvatic şi hto-nian,
broasca e asociată cu luna, cu apele cereşti (ploaia) şi femeia. Are un simbolism preponderent benefic,
chiar dacă, în timpurile moderne, a început să semnifice urâŃenia. E divinizată la multe popoare (Egipt,
China, Vietnam), fiind considerată stăpâna ploilor şi a fertilităŃii; guvernează şi ciclurile naturii, aduce
bogăŃie. în vechea cultură preariană a Europei era una din imaginile ZeiŃei regenerării şi simbol al
uterului matern. Cu funcŃia sa de mediator între apă şi pământ, participă la opera cosmogonică. în
legendele româneşti, ea se scufundă în apele pri IVAN EVSEEV
mordiale de unde aduce pământ. Este un animal „binecuvântat de Dumnezeu", de aceea corpul ei nu
putrezeşte; se crede că apără de friguri, orcăitul ei prevesteşte ploaia, iar prezenŃa ei în fântână curăŃă
apa. Având pe cap două ridicături sub formă de coarne, se identifică uneori şi cu dracul. Apare în vrăji; de
aceea, uneori, numele ei e tabuizat: ,,nu-î bine să-i spui broască, ei cal sau cucoană (Candrea, Iarba
fiarelor, 151).
BROASCA łESTOASA: în vechea Indie şi în China este animalul mitic primordial pe care se sprijină
întregul univers. Animal htonian sau acvatic cu viaŃă lungă, cu o carapace aproape sferică, având
desenate pe ea figuri geometrice misterioase, simbolizează misterul, înŃelepciunea, longevitatea sau
imortalitatea. Autarhia şi independenŃa ei (îşi poartă casa în spinare) sunt interpretate drept însuşiri
divine. La greci a fost asociată lui Hermes — zeul ştiinŃelor oculte, cu atribute de erou civilizator, care a
făcut din carapacea ei o citeră. Imaginea ei se găseşte stilizată pe unele scoarŃe populare din Orient şi din
sud-vestul Europei, având o funcŃie apotropaică. Sculptura lui Brâncuşi Broasca Ńestoasă zburând e
simbolul anulării polari-tăŃilor cer-pământ, mişcare-imobili-tate; sculptura reactualizează unele
semnificaŃii mitice ale acestui animal simbolic ancestral.
BRONZ: Aliaj al cuprului cu sta-niu, aluminiu sau plumb cu adaos de argint sau chiar aur, bronzul are
încorporat în sine simbolismul metalelor componente. Fiind folosit la confecŃionarea armelor — e
simbolul tă
25
riei, inflexibilităŃii, al forŃei militare. După Hesiod, rasa oamenilor de bronz era teribilă şi puternică.
Ultimul ei reprezentant — Talos era un fel de robot de bronz care îl ajuta pe Mi-nos să apere Creta.
Deoarece a fost folosit la confecŃionarea obiectelor de cult (sfeşnice, vase, candelabre) are şi conotaŃii
simbolice sacrale.
BUBURUZĂ: Insecta denumită în popor, MăriuŃa popii, vaca Domnului, găina lui Dumnezeu, boul
Domnului etc. are multiple funcŃii mitologice, magice şi augurale, atât la români, cât şi la alte neamuri
europene. E reprezentarea zoomorfă a Soarelui, fiind asociată primăverii, căldurii, bogăŃiei şi fericirii.
Unele fragmente reconstituite ale mitului central indoeuropean înfăŃişând lupta zeului fulgerelor cu un
animal htonian, ne arată că buburuza pare să figureze metamorfoza soŃiei divine pedepsită de zeul celest
pentru necredinŃa sa (de unde cele şapte puncte de culoarea fumului pe corpul său). în folclorul nostru
are mai ales funcŃii maritale. «Feciorii şi fetele, cum văd o buburuză o aşează pe o palmă şi zic:
„Buburuza, Uza, / încotro-i zbura / Acolo m-oi mărita" (S. FI. Marian, Insectele, 109). BUFNIłĂ: Pasăre
nocturnă, cu ochi mari şi cu privire fixă, simbolizează noaptea, întunericul, înŃelep ciunea, reflecŃia,
ştiinŃa, misterul, moartea. La greci era atributul zeiŃei Athena, la romani al Minervei. însuşiri ale zeiŃei
morŃii şi regenerării, această pasăre le are încă din paleoliticul superior. La noi, bufniŃa (huhurezul) are
şi atributele cucuvelei cu care adesea se şi confundă, în iconografia medievală simboliza şi
26
păgânismul, păcatul, iar în folclor se asociază diavolului şi morŃii; este însă prevestitoare şi de vreme
ploioasă şi de belşug (atunci când cântă în baltă).
BUJOR: Floare (Peonnia officina-lis) de câmp sau de grădină se asociază sângelui, renaşterii (mitul lui
Attis sau Adonis), vieŃii, frumuseŃii musculare. La noi, „în scăldarea copilului nou născut, dacă e băiat,
se pune bujor, ca să fie rumen cu bujorul" (Candrea, Folclorul medical, p. 53). BURIC: In urma asociaŃiei
simbolice a corpului uman (microcosmos) cu universul (macroeosmos) co respunde ideii centrului
pământului, de unde expresia buricul pământului (greceşte omphalos, în sanscrită: nabhi). De aici şi una
din tehnicile de concentrare a budiştilor şi a călugărilor atoniŃi („buricari") — contemplarea propriului
buric. Buricul pământului este un centru sacru, de întâlnire a forŃelor cerului şi pământului, marcat în
vechime prin semisfere de piatră (lat. umbos „piatra de hotar" şi umbilicus „buric"), dar şi locul de
pătrundere în adâncurile pământului. Buricul e şi simbolul naşterii (Adam şi Eva nu l-au avut, fiindcă nu s-
au născut, ci au fost zidiŃi de mâna lui Dumnezeu). BUSUIOC: (Ocimum basilicum) e cea mai iubită şi
cântată plantă a românilor. Datorită mirosului său pătrunzător şi proprietăŃilor conser-vante se foloseşte în
riturile bisericeşti ale stropitului caselor şi oamenilor de Bobotează (Iordanul). Dar, înainte de toate, este
„planta prin excelenŃă erotică" (Bîrlea, Poetica
folclorică, 83). E considerat un afro-disiac, un mijloc magic de a atrage iubitul, are proprietăŃi
fecundatoare, fertilizante şi apotropice; este prezent în toate practicile magice cu finalitate maritală.
BUTURUGA: Bucată de lemn cu rădăcini sau fără; în plan mitologico-simbolic, preia simbolismul
arborelui (pomului). în formă de copao cu crengile retezate (prepeleac), ca buştean tăiat din care se fac
masa şi
IVAN EVSEEV
scaunele din curte, ca buştean-tăie-tor pentru lemne, sau ca instrument năzdrăvan al basmelor
(Buşteanul Ielelor) se înscrie în practici rituale şi credinŃe ce atestă venerarea buşteanului ca
întruchipare a strămoşului mitic şi ca altar păgân (cf. arderea buturugii de Crăciun, „cununia la
tăietor"). ForŃele energetice atribuite buturugii sunt reflectate şi în zicala: „Buturuga mică răstoarnă
carul mare".
c
CADUCEU: Lat. caduceus/cadu-ceum — sceptru în forma de baston încolăcit de doi şerpi, semn distinctiv
al lui Hermes (Mercur), patronul comerŃului, mesagerul zeilor şi interpretul (hermeneutul) lor în lumea
celor vii şi a celor morŃi. Caduceul e un simbol phalic, axă a lumii şi emblema păcii, iar cei doi şerpi
încolăciŃi exprimă echilibrul dinamic al forŃelor cosmice: focul şi apa, curentul ascendent şi curentul
descendent. Caduceul este emblema universală a ştiinŃei medicale.
CALE LACTEE: Brâul luminos care se vede noaptea de la un capăt la altul al bolŃii cereşti în multe ci
vilizaŃii e drumul sufletelor pe lumea cealaltă; uneori e un imens fluviu al cerului ce se revarsă sub forma
ploilor pe pământ. în tradiŃia greacă ea se leagă de laptele Herei, care, supărată pe Hercule, îi ia sânul de
la gură şi laptele Ńâşneşte luând forma Căii Lactee. în mitologia românească e calea pe care su fletele urcă
spre cer. Se mai nu
28
meşte şi Drumul robilor, fiind mito-logizată istoric drept proiecŃia drumului captivităŃii romane sau a
celei turceşti.
CAMELEON: Un soi de şopârlă ce-şi schimbă culoarea corpului după cea a mediului; semnifică
versali-tate, adaptabilitate, laşitate, conformism, făŃărnicie, nestatornicie.
CANDELABRU: Suport pentru lumânări, bogat ornamentat, cu mai multe braŃe suspendat de tavan sau
pus pe un piedestal (sfeşnic, polican-dru) e un simbol al luminii spirituale, al vieŃii, al speranŃei şi al
salvării. Menora(h) — candelabru cu şapte braŃe al evreilor — e pus în legătură cu cele 7 planete, cu 7
ceruri, cu cei 7 ochi a lui Yahve îndreptaŃi spre pământ etc.
CAP: Simbolizează principiul activ, inteligenŃa, autoritatea de a guverna. Craniul e asemănat cu o sferă
cerească iar ochii sunt aştrii. I se atribuie un caracter sacru, deoarece
K
este considerat sediul spiritului, al sufletului şi al forŃei divine (manei) ce zace în om. De aici obiceiul
tăierii capului inamicilor ca pradă de război sau luarea scalpului la unele triburi războinice. Policefalia
fiinŃelor mitologice e o metaforă a puterii, a forŃei multiplicate. PopulaŃiile primitive conservau craniile
umane sau animale, vopsindu-le în roşu (ocru) cu credinŃa că ele reprezintă un gen de „sămânŃă a
vieŃii".
CAPRĂ: De la numele acestui animal a derivat cuvântul capriciu; simbolizează gustul pentru libertate,
libertinaj, desfrânare, adulter, încăpăŃânare. La români este un animal impur, asociat diavolului, care
adesea ia înfăŃişarea caprei sau a Ńapului. Spre deosebire de oaie, semnifică sărăcia. în culturile arhaice
ale lumii apare adesea ca întruchipare a materiei prime, a mamei primordiale care cu laptele ei hrăneşte pe
zei (Amalthea şi Zeus, Heidrun şi Odin). în calitate de simbol al fecundităŃii şi ca daimon al fertilităŃii,
capra şi Ńapul figurează în riturile agrare ale românilor (jocul cu măşti, capra) şi ale altor popoare din
Balcani sau din sub-estul Europei.
CAPRICORN: ConstelaŃie zodiacală din emisfera australă şi semn zodiacal (21 decembrie — 19
ianuarie). Deoarece coincide cu solstiŃiul de iarnă are semnificaŃia unui început promiŃător, al
plenitudinii spirituale, elevaŃiei, perseverenŃei, prudenŃei, liniştii, concentrării, profunzimii, dar şi al
pesimismului, melancoliei şi însingurării.
CAR: Acest vehicol pe roŃi, cu tracŃiune animală, a preluat simbolismul
IV AN EVSEEV
roŃii, ca semn al soarelui, al navei, precum şi pe cel al animalelor de tracŃiune (calul, boul). Este vehico
lul zeilor solari şi al eroilor mitici (Apollo, Sf. Ilie). Semnifică forŃele cosmice coborând din cer pe
pământ: carul Cybelei asupra ogoarelor, cel al Afroditei coborând asupra dragostei, cel al lui Marte
coborând asupra câmpului de luptă. Carul este şi un vehicul spiritual, de aceea conducerea lui era o artă
prin care prinŃii îşi manifestau virtuŃile lor de conducători, capacităŃile lor de a struni patimile
interioare. Carul (ca şi nava) face legătura dintre două lumi, iar conducătorul său poate fi ambasadorul
simbolic al lumii de dincolo sau un sol ce pleacă din lumea celor vii în lumea umbrelor. AmbivalenŃa
acestui simbol al victoriei (carul tri-uvifal), al abundenŃei (carul alegoric), dar şi al morŃii (carul mortuar)
explică şi prezenŃa sa în sărbătorile de carnaval (< carrus navales), la nuntă sau la alte ceremonialuri
comunitare la celŃi şi scandinavi.
CARACATIłĂ: Acest animal inform şi tentacular este o reprezentare vie a monştrilor din imaginarul
popoarelor, o întruchipare a spiritului infernal, al infernului şi informului.
CARNAVAL: Perioada care precede postul, când la multe popoare au loc petreceri populare, însoŃite de
travestiuri, jocuri cu măşti, procesiuni, care alegorice, focuri de artificii etc. Etimologia populară din Ńările
romanice leagă denumirea sărbătorii de sintagma italiană carne vale „despărŃire de carne"; în realitate,
denumirea provine din carrus navales — „navă-car" — carul alego
29
ric, simbol al fertilităŃii, dar şi al morŃii anului vechi. în scenariul carnavalului e incifrată o dramatizare a
timpului mitic, a regresiunii în haos în vederea reinstaurării unei noi ordini. De la Saturnaliile romane şi
până la sărbătorile de iarnă sau Lăsatul secului înainte de postul Paştelui la români, carnavalul este
construit după principiul „lumii întoarse pe dos" (M. Bahtin), când se anulează toate restricŃiile şi se in
versează valorile şi ierarhiile ordinii sociale obişnuite.
CAETE: Simbol al ştiinŃei, cunoaşterii, al universului, mediator al transcendentului. In conştiinŃa
mitică i se atribuie o origine divină. în unele secte ale iniŃiaŃilor, Liber Mundi (Cartea Lumii) este un
arhetip din care au reieşit alte cărŃi. CărŃile sibiline la romani conŃineau răspunsuri divine, la egipteni
erau „ghi-duri" pentru sufletele defuncŃilor. Deschiderea, parcurgerea sau închiderea unei cărŃi au
sensuri filosofico-simbolice legate de cunoaştere, de creaŃie şi de stare a materiei. Cartea închisă —
simbol al lumii non-manifeste sau al haosului primordial. Cartea deschisă — materia fecundată de spirit,
lumea în întreaga ei varietate de forme şi culori. Atât scrierea unei cărŃi, cât şi tipărirea (ilus trarea,
ornamentarea etc.) au valenŃe simbolice ale unui act cosmogonic.
CASCADĂ: Simbol ambivalent al lumii divine, revărsându-se asupra haosului (prăpastie, stâncă). Apele
cascadelor se nasc în întunecimea unei peşteri, sclipesc în curcubee de lumină şi se prăvălesc în hăuri
adânci. Cascada e un izvor (râu) ede
30
nic, dar şi o metaforă a potopului. La masoni, Nilul (cataractele Nilului) figurează printre simbolurile
iniŃierii, iar cascada apare ca instrument al purificării prin groaza ce o inspiră privitorului. La romantici
(Kleist, Schelling, Shelley), cascada e imaginea sublimului, un simbol al anulării contrariilor, dar şi o
metaforă textuală (ieşire din schemele prestabilite).
CASTEL: FortăreŃele feudale din cărŃile de istorie, din itinerariile turistice sau palatele din basme sunt
aşezate în general pe înălŃimi sau într-o poiană din pădure. Ca orice locuinŃă, e simbolul protecŃiei.
Inac-cesibilitatea castelului îl face simbol al tainei şi al dorinŃei, al subconştientului. ReşedinŃă seniorială
— este simbol al puterii, asociat principiului masculin, succesiunii generaŃiilor, permanenŃei şi
memoriei istoriei. Castelul nordic, populat cu stafii, loc al conflictelor ereditare, e o temă preferată a aşa-
zisului „roman gotic". SemnificaŃia simbolică a castelelor şi palatelor din basme şi vise depinde, în mare
măsură, de culoarea lor (castelul negru, palatul alb), precum şi de materialul din care este construit
(castelul de cleştar, de aur, de argint, de aramă etc).
CASTITATE: (Virginitatea, inocenta, fecioara, neprihănirea), ca stare virginală e simbol al non manifestu-
lui, al lucrurilor nerevelate, al materiei primordiale, al posibilităŃilor şi al unei viitoare fecundităŃi. în
simbolica creştină, Fecioara desemnează sufletul în care se găseşte şi se zămisleşte însuşi Dumnezeu. La
multe popoare există credinŃa că fecioria (virginitatea feminină) sau castitatea masculină ascund în ele
puteri magice, de unde provine practicarea abstinenŃei sexuale înaintea luptei, vânătorii, pescuitului etc.
Castitatea e o probă de suprimare a dorinŃelor, o victorie spirituală şi o depăşire a stării profane. Treapta ei
supremă este ascetismul anahoreŃilor, călugărilor, sfinŃilor,
echivalent al unei jertfe.
CATALIGE: Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umbla cândva prin locuri noroioase,
iar astăzi sunt folosite de copii ca instrumente de joacă — par a avea o origine mitico rituală. Omul urcat pe
catalige semnifica strămoşul avimorf sau pasărea totemică (cocorul, barza, pieiorongul). Mersul pe catalige
sau întrecerile de acest fel, prezentate în obiceiurile de primăvară la unele popoare ale Extremului Orient
sau ale Europei, era şi un rit magic de fertilitate care avea ca punct de plecare identificarea strămoşului cu
un dai-msn al fertilităŃii şi fecundităŃii, iar a piciorului cu un principiu activ phalic.
CĂDERE: Antonim al înălŃării şi elevaŃiei, în toate planurile, căderea semnifică insuccesul, înfrângerea,
catastrofa, moartea. Rădăcinile antropologice ale simbolismului căderii le aflăm în miturile prăbuşirii unor
eroi solari (Faeton) sau ale celor care au încercat să depăşească condiŃia lor terestră (mitul lui Icar) ori ale
celor care au încercat să fie egali cu zeii (mitul „căderii" în păcat a lui Adam şi a Evei). Căderea mai
înseamnă şi o coborâre, un refuz sau o neputinŃă a omului de a se menŃine la nivelul unor exigenŃe
morale, spirituale sau sociale (cf. femeie „decăzută", decadenŃă). Căderea (destră IVAN EVSEEV
marea, extincŃia, moartea) este şi neputinŃa omului de a face faŃă timpului istoric. CĂLĂTORIE:
Simbol al căutării, descoperirii, iniŃierii, perfecŃionării, cunoaşterii. Exemplar, din acest punct de vedere,
este periplul lui Ulise. Călătoria e întotdeauna desprinderea de un centru sau căutarea unui centru şi, deci,
o devenire spirituală. E expresia dorinŃei profunde de schimbare şi de căutare a unui tezaur (material sau
spiritual). Cea mai dificilă călătorie e căutarea adevărului, iar ultima călătorie a omului e moartea
(Călătoria „dalbului pribeag" din bocetele româneşti). SemnificaŃia călătoriei simbolice e determinată şi
precizată de coordonatele sale spaŃiale: pe orizontală, pe verticală, ascensiune (anabază), coborâre
(catabază), de mijlocul de transport folosit (cal, navă, car), de scopurile şi de Ńinta ei. Călătoria e tema
preferată a tuturor literaturilor lumii.
CĂLCÂI: E un fel de bază a fiinŃei umane, de unde credinŃa, la multe popoare, că în momentul morŃii,
sufletul părăseşte corpul prin călcâi. E şi semnul slăbiciunii, vulnerabilităŃii umane (călcâiul lui Ahile) şi
tot el este poarta de intrare a morŃii (Scorpionul sau şarpele înŃeapă cel mai des de călcâi). CĂLDURĂ:
Fenomen fizic legat de foc şi de lumină; pe plan simbolic, se asociază forŃelor cosmice1 ale vieŃii,
regenerării, zămislirii, dragostei, apropierii dintre oameni. în textele budiste, tapas („căldură, ardoare")
este un principiu cosmic care stă la baza lumii; mediul în care a fost încuibat Oul primordial, iar în con
31
cepŃia yoga este o tehnică de asceză şi de concentrare în vederea obŃinerii focului interior. C. G. Jung
asociază căldura cu libido. în lumea celtică, ea e identificată cu furia războinică (furor heroicusj.
CĂMAŞĂ: Simbol al protecŃiei; ea e considerată o a doua „piele a omului". A fi dezbrăcat e un semn al
abandonului, al goliciunii morale. A da cămaşa cuiva e semn al dăruirii. Ca piesă intimă legată de trup e un
substitut al persoanei ce o poartă, de unde prezenŃa ei în farmece şi alte acte de magie albă sau neagră.
Sunt valorificate simbolic materialul din care e făcută cămaşa, culoarea, ornamentele, forma ei. E prezentă
în toate riturile de trecere şi ceremoniile de iniŃiere. Poate avea funcŃia unui obiect de sacrificiu (substitut
simbolic al sacrificiului uman) sau un rol apotropaic. Cămaşa ciumei la români, Ńesută şi cusută într-o
singură noapte de femei bătrâne sau de fecioare şi aşezată în calea presupusă a molimei, era o modalitate
magică de apărare.
CĂMILĂ: E un simbol al răbdării, sobrietăŃii, temperanŃei, al supunerii şi umilinŃelor. în V.T.
(Leviticul, XI, 9, 4) e considerată un animal impur, pe care păgânii îl sacrificau zeilor falşi. Este însă
vehicolul regilor-magi. Dervişii poartă haine din păr de cămilă; din acelaşi material erau şi hainele Sf.
Ioan Botezătorul. Denumită şi „corabia deşertului", apare adesea drept emblemă a Asiei. CĂPCĂUN:
FiinŃă monstruoasă, uriaş cu cap de câine in folclorul românesc. Are un ochi în frunte şi unul în ceafă,
mănâncă oameni. E o
32
variantă a Mnocefalilor, un dublu folcloric al diavolului; semn al umanităŃii decăzute sau al animalităŃii,
neumanizării şi al morŃii devoratoare. Se crede că au locuit în peşteri, în văgăuni, în păduri întunecate şi
au fost stîrpiŃi fie de uriaşi, fie că au pierit în urma potopului.
CĂPRIOARĂ: Simbol al feminităŃii, în aspectul ei încă nediferenŃiat, feciorelnic. în mitologia greacă e
un animal consacrat Herei, zeiŃei dragostei şi căsătoriei. în colindele de fată şi în cântecele de nuntă, ciuta
e simbolul fetei tinere şi al miresei, iar vânătorul este mirele (Vezi Capra). CĂRBUNE: Bucata de lemn
arsă parŃial (tăciunele) este simbolul focului ascuns, al energiilor oculte, al forŃei soarelui înrobite de
pământ. Un cărbune aprins (jăratecul) e simbolul forŃei materiale sau spirituale oare arde fără flacără şi
fără explozie. Cărbunele negru neaprins e semnul virtualităŃii. E nevoie de o scânteie pentru a se aprinde,
reali-zându-se astfel o transmutare a materiei; e simbolul unei
vieŃi ce se poate reaprinde. Aprinderea, sau stingerea cărbunilor de lemn sunt acte prezente în multe
rituri magice, vrăji şi în descântecele românilor.
CÂINE: Este unul din animalele cele mai importante din bestiarul simbolic al omenirii. Ca tovarăş şi
păzitor al omului semnifică fidelitatea, ataşamentul, vigilenŃa. ValenŃele mitologice ale câinelui se
interferează cu cele ale lupului cu care, de fapt, este înrudit genetic. Câinele este un animal htonian şi
infernal (Cerber), vestitor al morŃii şi călăuză a sufletelor
j
pe lumea de dincolo. în tradiŃia Coranului, djinii —■ geniile rele, iau înfăŃişarea câinelui, aidoma
credinŃei populare româneşti după care Necuratul se cuibăreşte, cel mai des, într-un câine negru sau
roşcat. Ca mediator între cele două lumi, câinele apare uneori şi cu funcŃia de erou civilizator,
descoperitor al focului sau iniŃiator în viaŃa sexuală (la unele popoare africane, în Oceania) ori în
temeietor al unor dinastii (la popoarele turco-mongole). Câinele este asociat atât focului subteran, cât şi
celui celest (denumirea latină canicula pentru perioada celor mai mari călduri de vară între 22 iulie şi 23
august)., Purtător al energiei pământului şi al celei pirice, la multe popoare câinele este implicat în riturile
fertilităŃii, fiind considerat, după J. Frazer, „spirit al grâului". Specialiştii consideră că sacrificarea câinilor,
practicată la romani cu ocazia sărbătorii Robigalia (25 aprilie), sau obiceiul românesc al „datului în
tărbacă" ori „trasul în jujău" ar fi un rit de fertilitate a solului (M. Co-man, Mitol. rom,., I, 67).
CÂNEPA: Plantă industrială, alimentară şi medicinală, la români şi la alte popoare, are şi o serie de va
lenŃe mitico-simbolice sau utilizării rituale. Specia Cannabis indica era folosită din timpuri străvechi ca
mijloc pentru obŃinerea stării extatice în practicile yoga şi şamanice. Geograful roman Pomponius Mela
(sec. I e.n.) consemnează folosirea acestei plante psihotrope la traci: în timpul ospeŃelor „se aruncă în
focurile în junii cărora se sade seminŃe, al căror miros (fum) provoacă oamenilor o veselie
asemănătoare cu beŃia"
IVAN EVSEEV
(De Cronographia II, 2, 21 ). Inhalarea fumului de seminŃe de cânepă făcea parte, probabil, şi din practica
rituală a preoŃilor traeo-misieni, kap-nobatai „umblători prin fum", menŃionaŃi de Strabon. Deşi pe
meleagurile noastre, în mod tradiŃional, se cultivă doar specia textilă de cânepă (Cannabis sativa), i se
atribuie totuşi însuşirile unei plante „infernale": semănatul cânepii e însoŃit de anumite practici rituale şi
de jocuri cu substrat erotic („Fusul şi furca"); torsul cânepii era patronat de mitica Joi-măriŃă; din
sămânŃă de cânepă Căluşarii făceau uneori un anestezic special; din seminŃe de cânepă fierte, pisate şi
strecurate se obŃine o pastă, denumită „laptele boului" (Someş) sau julfă (Trans., Moldova), ce se împarte
vecinilor pentru pomenirea morŃilor. Cânepa s:e întâlneşte şi în actele de magie premaritală. CEAPA:
Această plantă legumicolă are multiple valorificări simbolice datorită formei ei de bulb, structurii în formă
de foi fără miez, cât şi valenŃelor ei nutritive, mirosului pătrunzător, în filosofia indiană e simbolul
structurii personalităŃii, care prin experienŃe spirituale succesive ajunge la vacuitate, identificată cu o
contopire cu spiritul universal (Brahma). La egipteni era o plantă apotropaică, un garant al jurământului
sacru şi o ofrandă rituală destinată zeilor şi spiritelor strămoşilor. La traci era un dar de nuntă, deoarece i se
atribuiau şi însuşiri afrodiziace. La români se mai păstrează urmele unui cult al cepei manifestat în
virtuŃile sale medicinale în unele tabu-uri şi în prezenŃa ei în prezicerea timpului („calendarul de ce'apă").
33
DICłIONAR DE SIMBOLURI SI ARHETIPURI CULTURALE
CECITATE: Lipsa organului vederii se leagă de beznă, de inconştient, de o infirmitate a trupului, dar şi a
sufletului. Orbirea e asociată morŃii fizice şi spirituale. Orbirea e o pedeapsă aplicată oamenilor de către
zei, pentru greşelile lor şi pentru curiozitatea excesivă (Teresias este orbit de Athena pentru că o vede scăl-
dându-se), dar şi un supliciu aplicat învinşilor de către învingător. însă are şi o valorificare pozitivă: cei ce
pierd capacitatea de a vedea formele exterioare, fugitive şi înşelătoare, capătă facultatea unei „vederi
interioare", devin stăpânii luminii spirituale, ai înŃelepciunii bătrânilor, ai clarviziunii supraumane.
Vrăjitorii, proorocii, poeŃii (Homer), vizionarii sunt adesea orbi. în creştinism, cecitatea a fost asociată
omenirii căzute în păcat înainte de ivirea lui Hristos.
CENTAUR: FiinŃe fabuloase din mitologia greacă, jumătate cal şi jumătate om, locuind în pădurile şi în
munŃii Tessaliei. Centaurii se luptau cu vecinii lor lapiŃii, răpindu-le soŃiile. Se caracterizau prin
agresivitate, cruzime şi apetit sexual exacerbat. Un loc aparte printre ei îl ocupă Chi-ron, educatorul lui
Hercule şi medic, reprezentând însă nu medicina armoniei a lui Apollo sau cea psihosomatică a lui
Asclepios, ci medicina trupului. Centaurul —■ o proiecŃie emblemică a călăreŃului (încă nemodelat de
instituŃia cavalerilor) şi cuceritorului indo-european, exprimă natura dublă a fiinŃei umane, care se1
desprinde cu greu -de animalitate, de pulsiunile primare ale biologicului, ale instinctualităŃii şi in
conştientului, încă nesupuse controlului raŃiunii.
CENTRU: în simbolistică, în afara unei interpretări pur geometrice, noŃiunea de centru are, mai ales, o
valoare axiologică, psihică şi sacrala. Centrul este Principiu, Realitate Absolută, Dumnezeu, independent
de timp şi de spaŃiu. Este locul condensării forŃelor opuse. în conştiinŃa mitologică centrul lumii se află
acolo unde cerul se întâlneşte cu pământul, locul fiind marcat de arborele lumii, muntele sacru, piatră,
templu, altar, palat, oraş ele. Centrul constituie un punct de intersecŃie şi totodată un canal de comunicare
între diferite niveluri sau regiuni cosmice (cer, pământ, lumea subpământeană). Plecând de la omologia
dintre creaŃia universului (cosmogonia) şi naşterea omului, culturile arhaice au asimilat centrul lumii cu
„buricul pământului". Din punct de vedere antropologic şi antropocentrist, centrul e acolo unde se află
omul şi unde el se simte mai aproape de Zeu; un astfel de centru poate fi Ńara, satul natal, casa; fiecare din
ele, la rândul său, având un centru propriu care serveşte ca reper şi ca model al ordinii şi organizării.
CENUŞA: Simbol al morŃii, extincŃiei, ruinii, bătrâneŃii. Cenuşa e un element rezidual al arderii, un
produs al focului, de unde prezenŃa ei în anumite rituri de purificare, de penitenŃă şi de exprimare a
durerii. Călugării amestecă cenuşa în mâncarea lor. Dar cenuşa poate acoperi şi un foc mocnit, ce poate să
se re-aprindă. Acest motiv e valorificat în basmele noastre şi^ ale altor popoare sub forma naşterii
miraculoase sau a creşterii eroului de tipul lui Cenu-şotcă sau al Cenuşăresei. ProprietăŃile magice
atribuite cenuşei vetrei
34
pot fi explicate şi prin ritul crema-Ńiunii. Această cenuşă păstrează „mana" (puterea sacră) strămoşului şi
este folosită în riturile fertilităŃii câmpului sau ale întemeierii. La multe popoare există obiceiul ca la
mutarea aşezării sau casei oamenii să ia cu ei cenuşa vetrei, încercând astfel să mute şi strămoşul
ocrotitor, în alaiurile Brezaiei ■— încarnare a daîmonului fertilităŃii la români ■—■ se purta adesea o
traistă umplută cu cenuşă (Fochi, Datini, 35). De aceste credinŃe sunt legate şi numeroase interdicŃii de
scoatere a cenuşei din casă în anumite zile ale anului, consacrate strămoşilor.
CER:> ,,O simplă contemplare a bolŃii cereşti uneori este suficientă pentru a declanşa o experienŃă (Eli
ade, Le sacre, 100). De aceea, cerul este un simbol cvasi-universal prin care se exprimă credinŃa într-o
forŃă divină, creatoare a universului ce ga-* rantează fecunditatea pământului, însuşirile sale observabile:
îndepărtarea, imuabilitatea, grandoarea, frumuseŃea sublimă — s-au contopit în conştiinŃa mito-poetică
şi religioasă cu o seamă de caracteristici axiologice: transcendenŃă, superioritate, forŃă, creativitate,
perenitate, sacra-litate etc. Cerul şi pământul formează diada sau polaritatea primordială în sistemul
gândirii mitologice şi cosmologice. Cerul e un principiu activ, de regulă masculin, spirituali zat; e un fel de
„suflet al Universului1'. Ca regulator al ordinii cosmice, cerul e sediul Zeilor uranieni şi ta
IVAN EVSEEV
noscut pe toate continentele lumii. La egipteni însă, cerul e un principiu feminin, reprezentat de zeiŃa
Nut — Bolta înstelată — mama tuturor zeilor şi a oamenilor. Cerul şi pământul au fost despărŃite fie
prin actul cosmogonic, fie prin răutatea şi greşelile oamenilor. Dar şi îndepărtate unul de altul aceste
două sfere şi nivele ale universului comunică între ele prin razele solare, prin ploi, prin înălŃimile
pământului (munŃi, arbori, temple), prin solii cerului trimişi pe pământ şi prin jertfele şi rugile oamenilor
destinate cerului. Cerul e un simbol al conştiinŃei şi al absolutului aspiraŃiilor şi sediul paradisului: „Tot
ce-i pe pământ —- crede poporul român — se naşte şi moare; nimeni nu poate opri asta. Ce-i în cer e
veşnic; acolo-i locul bun: cu lumină, cu pomi şi cu dulceaŃă; acolo Dumnezeu e aproape" (E. Bernea,
1985, 80). în virtutea unei concepŃii sofianice, (a „transcendenŃei care coboară"), specifice poporului
român (L. Blaga), există credinŃa că la anumite date ale anului (de Crăciun, de Paşti, de Sf. Gheorghe)
„cerul se deschide" şi lumea noastră ia contact cu lumea de dincolo, căpătând puteri şi frumuseŃi noi.
CERB:'Animal totemic sau strămoş mitic al unor popoare din emisfera nordică (celŃi, germani), prezent în
unele rituri de întemeire şi de trecere, cerbul simholi zează. rc-novarea ciclică, lumina, mesagerm divin
animalul psihopomp şi mie-tâl regilor. Ca întruchipare şi ca se-*^rrreiŃ?Ńor. E smonimul~1WrŃervirile.
al diu al forŃelor superioare, cerul e de ,.~-agiILtă.tiL__vitezei, dar şi al sfiiciunii multe ori structurat
ierarhic: există şi însingurării. Legătura mitologică a 7, 9, 12 ceruri suprapuse. Mitul că- cerbului cu lumea
de sus se explică sătorieî cerului cu pământul e cuprin identificarea coarnelor sale
3* 35 DICłIONAR DE SIMBOLURI ŞI ARHETIPURI CULTURALE
lungi şi ramificate cu razele soarelui. Ele se reînnoiesc periodic, de aceea, cerbul este şi un simbol al re
generărilor şi renovărilor din natură. Coarnele sale sunt folosite ca talis-mane sau ca material pentru
prepararea unor droguri ale longevităŃii. Se pare că cerbul (sau renul) a fost folosit "ca animal de călărie
sau tracŃiune înaintea domesticirii calului, de unde au derivat funcŃiile sale de animal psihopomp (călăuza
a sufletelor pe lumea de dincolo), intermediar între lumi sau mesager divin. Basmele,
legendele, colindele, credinŃele, ca şi prezenŃa constantă a cerbului în jocurile de măşti reprezintă
argumente întemeiate în favoarea recunoaşterii caracterului totemic al acestui animal în spaŃiul carpato
danubian. în oraŃiile de nuntă, ca şi în colindele cu un conŃinut marital, cerbul simbolizează mirele şi,
mai mult decât atât, el este „imaginea forŃei generatoare de viaŃă a zeităŃii care asigură fertilitatea
naturii" (M. Coman, 1980, 127). în textele şi în reprezentările iconografice creştine e simbolul sufletului
ce-şi caută mântuirea cu ardoarea şi perseverenŃa cerbului aflat în căutarea izvoarelor cu apă limpede
pentru a-şi potoli setea.
CERBER: Câine monstruos din mitologia greacă, având mai multe capete şi coadă de dragon, terminată cu
doi şerpi, păzeşte intrarea în Infern. Singurii care au reuşit să-1 înfrângă sau să-1 îmblânzească au fost
Hercule şi Orfeu. Acest „câine al lui Hades" simbolizează teroarea morŃii, groază, infernul interior. în
creştinism a fost asimilat diavolului. O reminiscenŃă greco-romană a acestei făpturi mitice la români pare
să fie
credinŃa despre căŃelul-pămăntulni (ci R. Vulcănescu, 1987, 534).
CERC:)în cadrul simbolic al figurilor geometrice, cercul ocupă un loc important, alături de centru, cruce,
pătrat şi triunghi.j'm simbolul perfecŃiunii, omogenităŃii, mişcării imuabile şi eterne care nu are nici
început, nici sfârşit. Pe plan cosmic, simbolizează cerul, în opoziŃie cu pătratul care e simbolul
pământului. Este şi simbolul timpului, al veşnicei reînceperi, redate în plan iconografic prin imaginea
şarpelui cc-şi muşcă coada/Cercul limitează un spaŃiu, dar rmfcarea de rotaŃie care formează acest
spaŃiu este potenŃial infinită. în felul acesta, cosmosul, în multe tradiŃii mito-poetice, e considerat o sferă
(grafic, un cerc), dincolo de limitele sale fiind haosul. Toate punctele cercului sunt la aceeaşi distanŃă de
centrul invizibil; în acest sens, e,l reprezintă zeul şi cre-aŃiunea sa. Cercul o o metonimie a zeului: zeul-
soare e un cerc (coroana discoidală a lui Re, discul cu aripi al lui Aton etc.)Ê simbolul dragostei creştine,
în centru fiind Dumnezeu, iar credincioşii vin spre el din perisferă. în iconografia creştină, Dumnezeirea e
reprezentată adesea ca o cruce în cerc; această figură reprezintă şi centrul cu cele 4 direcŃii ale spaŃiului.
Cercul împărŃit în două: ziua şi noaptea, vara şi iarna, yang şi yin. Cercul cu aripi: divi-jiitate^jspirit,
dJAriji/Cercul cu un alt eercin interior: "androginul. Cercuri unite: unirea dintre cer şi pământ. Se remarcă,
de asemenea, legătura aproape universală a cercului (şi altor figuri rotunde) cu principiul feminin. La
majoritatea popoarelor lumii cercului i se atribuie o putere 36
IVAN EVSEEV
magică de apărare. De aici derivă locuinŃele şi aşezările circulare, forma circulară a stânelor, taberelor de
luptă, precum şi tragerea unei brazde magice în jurul caselor şi satelor, în caz de pericol. Un caracter ritual,
•'izvorât din simbolismul cercului, îl au toate mişcările de înconjurare a unui obiect sacru)(circumuenzre,
cir1-cumducŃie şi circumgestaŃie). /
CERŞETOR: Atitudinea plină de ambiguitate şi extrem de contradictorie ce se manifestă de-a lungul
istoriei faŃă de această categorie de oameni atestă ambivalenŃa cerşetorului ca figură mitico-simbolică.
Numele său în limbile slave (ubog „al Domnului") atestă natura sa sacrală. Cerşetorul putea fi trimisul
zeilor (aceştia adesea se deghizează în cerşetori) sau strămoşul mitic venit în lumea celor vii; de aici
ospitalitatea, dărnicia, dar şi frica faŃă de cerşetor. El poate fi şi încarnaŃia demonului, a răului (în
folclorul românilor, solomonarii iau adesea aspectul de cerşetori) sau socotiŃi drept reprezentanŃi ai
lumii căzute în păcat; de unde prigonirea şi pedepsirea lor, mai ales în vestul Europei (J. Delu-meau, Frica
în Occident, II, 374— 380).
CHEIE: 'Simbolismul cheii se află, mai întâi, în legătură cu dubla funcŃiune a acestui obiect: a închide şi
deschide intrările. Semnifică misterul, dar şi cunoaşterea acestui mister, accederea la secrete, confidenŃă,
iniŃiere. E, în acelaşi timp, simbolul puterii unor fiinŃe divine (cheia Sf. Petru) sau lumeşti (oferirea
cheii oraşului unui învingător sau cetăŃean de onoare.). In psihanaliza lui Preud, cheia e un simbol
phalic, supoziŃie
susŃinută şi de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e
simbolul abundenŃei şi prosperităŃii, iar cheia şi lacătul reprezintă complementaritatea principiilor
masculin şi feminin.
CHIHLIMBAR: Piatră semipre-Ńioasă, care nu e altceva decât răşina fosilizată de pini; îşi datorează
însuşirile simbolice culorii sale galbene (solare), transparenŃei (=lu-mina) şi capacităŃii de a se electriza
la frecare (în greceşte se numeşte electron, de la care a provenit cuvântul electricitate). Este piatra ce face
legătura dintre spiritul universal şi cel individual. Este, de asemenea, simbolul forŃei de atracŃie a cerului
şi a legăturilor sufleteşti dintre oameni.
CHIPAROS: Arbore mediteranean, răspândit însă în tot Orientul de Mijloc până în China şi Japonia. Cu
frunzele sale de un verde întunecat păstrate de-a lungul tuturor anotimpurilor şi cu miros pătrunzător
este un simbol al vieŃii şi al morŃii. In China, seminŃele şi răşina lui se foloseau pentru prepararea
drogurilor imortalităŃii. în antichitatea greco-romană, el se leagă de cultul lui Pluton, zeul lumii
subpământene, şi este un simbol al doliului şi al tristeŃii.
CHIOE: Lipsa unui ■ ochi se asociază cu orbirea parŃială, dar, preluând simbolismul ambivalent al vă
zului, se leagă de câştigarea unei vederi (înŃelepciuni) interioare. Odin, sacrificându-şi un ochi, a căpătat
darul clarviziunii. Singurul ochi al chiorului este şi simbolul puterii ma 37"
gice cuprinse în privire. Eroul roman Horatius Cocles cu privirea sa îi paraliza pe duşmani. Întâmplarea sau
destinul istoric au făcut ca unii din marii conducători de oşti să fie chiori. Deja Plutarh observa acest
amănunt, referindu-se la Filip, Anti-gon, Hannibal şi Sertorius. S-ar mai putea adăuga exemplele lui
Nelson şi Kutuzov. în antichitatea greacă, monoculismul este şi simbolul barbariei, al unei infirmităŃi de
ordin spiritual, cum este cazul uriaşului Polifem pe care îl înfruntă Odiseu. CICOARE: Floare albastră
helio-tropă cu frecvente apariŃii în legendele mitologice româneşti despre Soarele îndrăgostit de o
pământeancă. Ca pedeapsă pentru refuzul dragostei astrului zilei („veşnic că lător") sau pentru nesăbuinŃa
ei de a aspira la o asemenea dragoste inegală este transformată în cicoare. E simbolul dragostei
neîmpărtăşite, al visului neîmplinit, dar şi al ataşamentului fără margini. Este pre zentă în unele farmece de
dragoste şi folosită ca plantă medicinală.
/OMITIE: -Ca loc unde se îngroapă rrfeoii, se leagă de simbolismul mormântului, în limba greacă koirnete-
rien avea şi înŃelesul de cameră nupŃială, atestând legătura ritului înhumării atât cu ideea morŃii, cât şi
cu cea de renaştere, viaŃă, căsătorie. Practica înmormântării apare la omul de Neanderthal şi era un gen de
„însămânŃare" a mortului în pântecele pământului-mamă pentru o nouă naştere. IniŃial, locurile de
înhumare erau sub casă sau în apropierea casei pentru ca spiritul strămoşului să ocrotească în continuare
familia şi gospodăria. Chiar şi atunci
38
când s-a mutat la marginea localităŃii, cimitirul şi-a păstrat semnificaŃia de vatră a moşilor şi strămoşi
lor. Cimitirul e un loc sacru, al odihnei de veci, al tristeŃii, dar şi al reculegerii, al legăturii dintre cei
morŃi şi cei vii, la toate popoarele lumii.
CINABîiU: Sulfura de mercur de culoare roşie-carmin, folosită în alchimie. Datorită culorii sale roşii
(culoarea sângelui), la vechii chinezi era folosit ca drog al imortalităŃii. Este, în acelaşi timp, simbolul
transformării; alchimiştii urmăreau, prin calcinări succesive, să elibereze mercurul, transformându-1 în
aurul filosofal. AlternanŃa cinabru—mercur este simbolul morŃii şi renaşterii, al regenerării veşnice, în
maniera Phoe-nixului ce renaşte după propria lui combustie.
CINCI: Numărul cinci este un număr sacru la multe popoare şi are o bogată simbolică în unele sisteme de
gândire mitică şi filosofică. E unul din numerele centrale în gândirea pitagoreică. Simbolismul său rezultă
din faptul că este suma primului număr par (2) şi a primului număr impar (3). Pentada este, în acelaşi timp,
gamos — mijlocul decadei. Este semnul unirii (un număr nupŃial), al centrului, al armoniei fecunde, al
hierogamiei cerului (3) şi pământului (2). Cinci este simbolul microcosmosului (al omului cu braŃele şi
picioarele desfăcute), dar şi al macrocosmosului: două axe, una verticală şi una orizontală, intersectate într-
un centru (cruce). Acest număr simbolic şi reprezentările sale figurale le regăsim în pentagrama (steaua cu
cinci colŃuri) pitagoreici-
,--•"■
IVAN EVSEEV
lor, în arhitectura gotică, în simbolistica alchimistă şi masonică. Numărul cinci îl întâlnim frecvent şi în
Biblie: cinci cărŃi ale lui Moise, cinci pâini cu care Isus satură cinci mii de oameni, cinci răni ale Dom
nului etc.
CIOCAN: Simbol al puterii, al forŃei brute, al pedepsei. Ciocanul (ma-iul) este o armă a zeilor uranieni,
stăpâni ai furtunii şi fulgerului (Thor — la scandinavi) şi instrument al zeilor fierari (Hephaistos—Vul can)
fiind asimilat cu fulgerele, cu focul transformator şi cu activitatea formatoare şi demiurgică. Este un simbol
phalic, asociat fecundităŃii, de unde prezenŃa lui în anumite rituri nupŃiale şi în vrăjile de dra goste, în
simbolistica masonică reprezintă simbolul inteligenŃei active şi al puterii Maestrului. în creşti nism este
insigniul multor martiri care au fost ucişi cu un instrument asemănător ciocanului. în emblematica socială
face pereche cu secera (secera şi ciocanul) — alianŃa clasei muncitoare cu Ńărănimea), cu nicovala (unde
figurează un principiu activ, masculin).
CIOCANITOABE: Pasăre totemică la unele triburi italice, de pildă la piceni (picus-ciocănitoare), şi atribut
al zeului Marte; are funcŃii oraculare şi de întemeiere. Este cunoscut mitul roman, după care, împreună cu
lupoaica, ea participă la hră-nirea lui Romulus şi Remus. Figurează principiul masculin. în Metamorfozele
lui Ovidiu, Picus este soŃul Panonei şi amantul Circei, prefăcut de vrăjitoare în ciocănitoare, aceasta
devenind o pasăre augurală şi călăuzitoare. în creştinism simbo lizează erotismul, păgânitatea şi diavolul.
Nu are prezenŃă marcată puternic în mitologia românească, poate cu excepŃia ghionoaiei —• pasărea
înspăimântătoare a basmelor având unele trăsături ale ciocănitoarei. Unele întrebuinŃări argotice ale
cuvântului atestă legătura cu simbolismul erotic. CIOCÂRLIE: Apare ca pasăre sacră la celŃi; se bucură
de o deosebită simpatie şi aureolă poetică în
cultura românească şi în literatura europeană. Zborul ei săgetat spre cer e asociat ideii de evoluŃie şi
involuŃie, ascensiune şi coborâre. Cântecul ei e o odă a bucuriei, o chemare la viaŃă şi iubire: „Uite, cântă
ciocârlia / Pură ca entelehia / din sămânŃă şi din muguri / te ridică, vino, Lia / Să se vadă sâni ca struguri"
(L. Blaga, Vara lângă rău). Această „metaforă a aerului şi ascensiunii" (Bachelard), „pasăre şi puritate,
săgeată, înălŃare şi lumină" (Durând), în folclorul românesc e metamorfoza fetei de împărat îndrăgostită
de soare, dar e şi „pasărea plugarului" sau „ceasornicul plugarului", cântecul ei fiind interpretat ca un
îndemn la arat: „La plug! La plug!" (Bîrlea, MEPR, 113).
CIOARĂ: Pasăre neagră cu un croncănit neplăcut (adesea simbolismul ei se confundă cu cel al corbu lui).
E simbolul morŃii, al sinistrului, tenebrelor, murdăriei, furtişagului. în aria culturală românească, cioara
prevesteşte vreme rea. E „pasărea Ńiganului" (Tip. Hasdeu, 291). E duşmanul semănăturilor; de aceea în
calendarul popular îi este rezervată o zi specială. MarŃea Ciorilor (în săptămâna brânzei —
ultima înain
39
tea lăsatului de carne) — „pentru ca, ciorile să nu strice semănăturile" (T, Pamfile, Agricultura, 14). La
noi, ca şi la alte popoare, e o pasăre înŃeleaptă, cu unele atribute de donator mitic (copiii îi dau un dinte de
lapte, ca să primească unul de os sau de oŃel). La o serie de popoare uralo-altaice e un erou civilizator. La
chinezi e o pasăre solară. E totemul iakuŃilor şi al unor triburi australiene. în creştinismul Evului mediu (la
Si Augustin) e întruchiparea forŃelor răului şi a diavolului.
CIRCUMCIZIE: OperaŃie ritual-re-ligioasă constând în tăierea împrejur a prepuŃului şi având
semnificaŃia unei iniŃieri, a unui sacrificiu, a unei purificări sau devoŃiuni. La evrei, e îndeplinită în a
opta zi de la naştere şi simbolizează omagiul omului faŃă de Yahve, semnul de legătură teocratică a
izraeliŃilor faŃă de Dumnezeul lor. Ritul mai e prezent la o serie de popoare africane, în Oceania, în
America şi în Australia. Obiceiul e .uneori interpretat ca o înlăturare a laturii feminine din fiinŃa
bărbatului şi este pus în legătură cu excizia -— tăierea clitorisului la femei, ca semn al eliberării lor de o
latură masculină, ca act de „dezandroginizare". în afară de evrei, mai e întâlnită la unele popoare ale
Africii, Asiei (Ara-bia, Siria), Australiei şi Americii de Sud.
CIÎÎEŞ: Pom fructifer, cu fiori albe sau roz şi cu fructe roşii zemoase cu sâmbure amar; e simbolul
vocaŃiei războinice a samurailor şi al destinului pentru care ei sunt pregătiŃi: strivesc carnea (fac
sacrificiul de sânge) pentru a ajunge la sâmburele
amar (la adevărata esenŃă a persoanei). Floarea cireşului japonez (sa-kura) — emblema samurailor, e în
acelaşi timp şi un simbol al frumuseŃii, al fericirii terestre. La popoarele balcanice (la sârbi), cireşul e
pomul din tulpina căruia se făceau idolii protectori ai caselor. Până astăzi există interdicŃia tăierii
cireşului. în folclorul nostru floarea de cireş are anumite rosturi premaritale. în literatură e metafora
frumuseŃii şi a purităŃii feminine: „Atât de fragedă, te-asameni cu floarea albă de cireş" (Erninescu).
CIUMĂ: Acest flagel cumplit care secera vieŃile miilor de oameni din vremuri străvechi a fost
personificat din cele mai vechi timpuri. în mitologia accadiană era întruchipată în zeul Erra (Irra), despre
care se spunea că a adus ciuma de pe lumea de dincolo în cetatea Babilonului. în timpul marilor epidemii
de ciumă din secolul al XÎV-lea din Europa, i s-a zis „moarte neagră". în spaŃiul balcanic şi al Europei
răsăritene, Ciuma este închipuită ca o femeie bătrână, uscăŃivă, şi urâtă, împotriva căreia se iau
următoarele măsuri de protecŃie magică: confecŃionarea Iei (Cămăşii) Ciumei, tragerea brazdei în jurul
satului, circumbulaŃiuni rituale ale femeilor bătrâne goale şi despletite în jurul localităŃii, prohodul şi
bocirea păpuşii figurând ciuma, coacerea unor pogace de „cinstire a ciumei".
CIUNG: Integritatea corporală este semnul ordinii macrocosmice, în care fiecărui organ îi revine, pe
lângă o funcŃie practică şi una simbolică. Mâna are o funcŃie creatoare şi separatoare. Prin pierderea
unei mâini,
40
1VAN EVSEEV
ciungul participă la o altă ordine, cea a imparităŃii care aparŃine sacrului şi demonicului. Ciungul este
un mediator exemplar: mâna pe care el o întinde posedă o forŃă deosebită, datorită faptului că ea este
vindea, aidoma mâinii justiŃiei. Mitologia romană cunoaşte un zeu, Tyr cel Ciung, reprezentând
suveranitatea justiŃiei.
CIUPERCA: Datorită multiplelor întrebuinŃări, profane sau rituale, datorită formei lor ciudate, precum şi
modului sau mediului de înmulŃire şi creştere, ciupercile au fost atât de intens semiotizate în diferite
culturi, încât se poate realiza o clasificare relevantă a civilizaŃiilor după principiul micofiliei sau
micofobiei. La popoarele Americii precolum-biene există un cult al ciupercii halucinogene întruchipată în
zeul-ciu-percă — Teonanacatl. O seamă de ciuperci sunt considerate la popoare micofile drept „aliment al
zeilor" (la azteci, la vechii greci). E răspândită credinŃa că ciupercile sunt legate de fulger şi tunet. Zicala
noastră Cresc ca ciupercile după ploaie, la multe popoare are forma Ca ciupercile după tunet/fulger.
Ciupercile au, în general, conotaŃii falice. Unele din ele sunt folosite în practicile erotice
feminine (în China). Altora (celor cu pălăria sub formă de cupă) li se atribuie un simbolism feminin. în
vechea China, cupola ciupercii a fost asimilată cerului. De această metaforă nu e departe nici ghicitoa rea
noastră de verificare a atenŃiei copiilor: Mănăstire-ntr-un picior I Ghici, ciupercă, ce e?« Cultul ciu
percilor şi folosirea lor rituală se explică poate şi prin faptul că ele sunt considerate întruchipări ale
strămoşilor, lucru reflectat în multe denu
miri ale ciupercilor în limba română (pălăria-şarpelui, pipa-ursului, ciuciulete etc). CîUE: Instrumentul de
cernere (ciurul, sita, filtrul) este asociat în lumea simbolicului acŃiunii de sepa rare a binelui şi răului,
alegerii nepărtinitoare şi necruŃătoare, judecăŃii imparŃiale, mecanice, fără dragoste. Este modalitatea de
a judeca oamenii pe care Hristos o atribuie lui Satan (Luca, 22. 31—32). Sita este şi emblema destinului şi
a morŃii: tot ce a cernut sita este destinat morŃii şi pedepsei (Amos, 8, 6). PrezenŃa ciu-. rului în unele
ritualuri de invocare a ploii (Paparuda) atestă asimilarea iui cu cerul, cu darurile ce se revarsă din cer. Nu
poate fi exclusă nici ipoteza unei străvechi asimilări a ciurului cu matricea feminină, ceea ce ar explica
prezenŃa lui în unele practici premaritale de ghicire a ursitului, în ceremoniile nupŃiale sau rituri de
stimulare a fertilităŃii şi fecundităŃii — cf. obiceiului „cernerii fainei": flăcăul şi fata cern făina Ńinând
sita împreună; din această făină se coc plăcinte pentru nuntă (Tipol, Haşdeu, 436).
CLĂTITA: Foaie de aluat subŃire prăjită cândva pe o piatră încinsă. La o seamă de popoare din estul
Europei şi Asiei, e o mâncare rituală, folosită în practici divinatorii şi au-gurale. Semnifică un principiu
feminin, fiind asociată Lunii, deşi uneori denotă şi un simbolism solar (în miturile unde Soarele e de gen
feminin).
CLEPSIDEĂ: Simbol al curgerii inexorabile a timpului spre moarte. Cele două părŃi ale clepsidrei
cores
41
pund cerului şi pământului, iar firul de nisip este legătura dintre ele; prin răsturnare, sensurile acestei
legături se inversează. Clepsidra demonstrează succesiunea vidului şi a plinului, interşanjabilitatea
principiului masculin („sus") şi a celui feminin („jos"). încheierea curgerii nisipului semnifică sfârşitul unui
ciclu. în forma a două triunghiuri suprapuse şi unite la vârf, imaginea clepsidrei apare în neolitic şi este o
imagine nucleară a ZeiŃei regenerării (M. Gimbutas, p. 81). 6 regăsim şi în tamburul-clepsidră a lui Civa,
do-mani: cele două triunghiuri inversate reprezintă principiul masculin (lingă) şi cel feminin (Yoni), iar
punctul de contact este bindu, originea manifestării, izvorul vieŃii.
CLQPOT.-^Simbolismul său se datorează mai ales sunetului produs, dar şi formei de alcătuire. Sunetul
clopotului se asociază vibraŃiei primordiale, revelaŃiei divine, glasului transcendenŃei, tunetului,
armoniei, chemării la meditaŃie şi la supunerea faŃă de imperativele divine. Este mijlocul comunicării
dintre cer şi pământ. La noi, clopotele se trag pentru alungarea norilor de grindină, pentru îndepărtarea
bolilor şi a altor pericole, dar şi în scopuri fertilizatoare: ,,Ca să crească cânepa se trag toată ziua clopotele,
în ziua de Paşti — şi de zgomotul acela creşte" (Voronca, 1059). Prin forma sa de alcătuire, clopotul
reprezintă şi o unificare a principiului masculin (limba clopotului) cu cel feminin (cămaşa în formă de
pară). Acest simbolism transpare şi în unele practici cunoscute la români: în Bucovina, „fetele se spală cu
apa în care s-a spălat limba clopotului, crezând
42
c-apoi vestea li va merge aşa departe cum merge sunetul clopotului şi vor fi aşa de curate ca şi clopotul"
(A. Gorovei, CredinŃe şi superstiŃii, p. 7). Biserica apuseană a introdus clopotele în secolul al V-lea, iar
cea răsăriteană în sec. al. IX-lea, pentru a anunŃa începutul serviciilor divine. Principalele lor funcŃii
simbolice erau rezumate în versurile latine: vivos voco, mortuos plango, fulgura frango (pe vii îi chem, pe
morŃi îi plâng, fulgerele frâng). Clopotul a servit şi în viaŃa profană, ca mijloc de alarmă, de adunare a
populaŃiei şi de salutare a unor învingători. Patria lui de origine pare a fi China. CLOVN: Personajul
grotesc clin vechiul teatru englez sau de circ, (bufonul, măscăriciul) este un gen de ,,rege" inversat, jucând
rolul principal în timpul spectacolelor carnavaleşti, în reprezentaŃiile ce imită _ scenariile „lumii întoarse
pe dos1'. Clovnul substituie majestatea cu gluma şi ireverenŃa, victoria cu în frângerea, frica sau plânsul cu
râsul etc. Bufonul regelui reprezintă conştiinŃa ironică, menită să ridiculizeze autoritatea în toată
îngâmfarea şi suficienŃa ei; uneori e dublul persoanei umane; e facultatea de introspecŃie critică, menită
să armonizeze personalitatea. Clovnul întotdeauna apare ca o parodie încarnată.
COADĂ: Coada animalelor din bestiarul simbolic universal are o semnificaŃie phalică; este adesea pri
vită ca parte a corpului în care se concentrează toată puterea animalului. Coada de cal pusă în băŃ (tuiul)
e stindardul popoarelor turco-mon
gole şi poartă semnificaŃia puterii şi supunerii în faŃa forŃei.
COASAi Este un atribut simbolic al morŃii, deşi imaginea scheletului cu coasa în mână apare în Europa
abia în secolul al XV-lea. în calitatea sa de instrument al egalizării inexorabile, coasa a preluat mai ve-
chiul simbolism al secerei. în folclorul românesc, coasa (ca şi alte obiecte metalice tăioase) are funcŃii
apo-tropaice şi propiŃiatorii: ea se pune sub faŃa de masă la sărbătorile Crăciunului, se foloseşte la
vindecarea junghiurilor (mai ales la femei), este prezentă în alaiul Dră-gaicelor (O. Bîrlea, Fol. rom., I,
407).
COCOR: în China şi Japonia este simbolul longevităŃii şi fidelităŃii, purităŃii şi imortalităŃii. La
multe popoare, inclusiv la cele din aria noastră culturală, este vestitorul primăverii, mesager din alte
lumi, pasăre augurală. La români, zilele lor sunt între 7—9 martie; când strigă peste sat, vestesc oamenii
să iasă la plug; dacă zboară sus — anul va fi sărac, dacă zboară jos — anul va fi mănos. Pentru a
determina stolul de cocori să coboare pe pământ ca să transmită puterea lor sacrală ogoarelor, se recurge
la următoarea practică magică: „Dacă atunci când trec în zbor cocorii se înfige un cuŃit în pământ ei se
opresc, se învârtesc mereu şi cad chiar" (S. FI. Marian, 1883, II, 345).
COCOŞ;) Această pasăre se asociază bărbăŃiei şi curajului în luptă, predominanŃei principiului masculin,
în mitologiile lumii, cocoşul este un simbol solar. El întruchipează lumina, cu toate valenŃele ei cos
mice şi spirituale. în Grecia antică, el este atributul zeilor solari (Apol-lo). în Cartagina antică, în mazdeis-
mul persan, la vechii slavi sau la indienii pueblo din America, cocoşul (mai ales cel alb), este o pasăre a
luminii, care prin cântecul său vesteşte zămislirea Aurorei. în simbolistica creştină, cocoşul semnifică
lumina şi inteligenŃa supremă ce vin de la Dumnezeu; el apare, totodată, ca o emblemă a lui Isus Hristos.
De o veneraŃie deosebită se bucură cocoşul alb şi la popoarele islamice, unde este considerat „prieten al
Profetului" Mahomed. Ca vestitor a): luminii, ce vine să risipească întunericul nopŃii, cocoşul este
considerat duşman redutabil al tuturor forŃelor întunericului. în credinŃele românilor (ca şi ale altor
popoare), la auzul primului cântat de cocoş dispar toate duhurile rele; dracii, strigoii, ştimele, vârcolacii
etc. PrezenŃa cocoşului „purifică" şi „sacralizează" orice loc, îl sustrage de sub incidenŃa haoticului şi
aleatorului, transformându-1 într-un „spaŃiu cultural". De aceea, în bocetele româneşti, infernul (lumea
umbrelor) este un loc „unde cocoşul nu cântă"; iar în descântecele populare boala este alungată în locuri
„necurate", unde nu se semnalează prezenŃa acestei păsări-„Fugi, deochi, / Dintre ochi..., j Să te duci, iar
duci, / Unde popa / Nu toacă, / Unde fata / Nu joacă, Unde cocoş nu cântă" (G. Dem. Teo-dorescu, 422).
Cocoşul este un animal apotro-p a i c, apărător atât împotriva spiritelor rele, cât şi împotriva bolilor de tot
felul. Efigia lui se pune pe turlele bisericilor şi clopotniŃelor, unde simbolizează „veghea sufletului 43
în adăstarea sosirii Duhului, a zămislirii Marii Aurore" (Durând, 184).
Integrat în marea familie a sin1 holurilor timpului şi devenirii, cocoşul este un animal a u -g u r a 1,
prevestitor al faptelor viitoare. La chinezi, semnul ki indică atât noŃiunea de „cocoş", cât şi pe 'cea de
„bun augur". Uneori, el poate fi şi prevestitor al unor evenimente funeste; de pildă, se crede că el poate să
anunŃe moartea cuiva. Această latură a simbolismului cocoşului „apocaliptic" a fost valorificată în
operele lui Victor Eftimiu (Cocoşul negru) şi de Lucian Blaga: „Cocoşi apocaliptici tot strigă, / tot strigă
din sate româneşti, / Fântâ-nele nopŃii / deschid ochii s-asculte / întunecatele veşti" (Peisaj
transcendent). . i
Ca multe alte simboluri zoomorfe, cocoşul este învestit cu darul cunoaşterii secretelor vieŃii şi morŃii. De
aceea, el îndeplineşte şi rolul unui animal psihopomp. în această dialectică a inversiunii simbolului, bazată
pe comutarea polilor opuşi (viaŃă-—moarte, lumină—întuneric, cer—pământ), totuşi predomină faŃetele
senine şi benefice ale cocoşului mito-folcloric. Atât cocoşul solar, cât şi cel htonian se asociază mai ales
forŃelor vieŃii. El întruchipează fertilitatea pământului, fecunditatea oamenilor; este o întrupare a
„spiritului grâului".
Simbolismul luminos al cocoşului mito-poetic a fost redat într-un chip genial de marele nostru Brâncuşi în
al său „Cocoş de bronz" (1935). Strigătul îndreptat spre cer al acestui cocoş pământean este o chemare a
luminii şi totodată un semnal de alarmă împotriva pericolului invadă rii planetei noastre de forŃe străine
raŃiunii şi ordinii.
CODOBATURĂ: La o serie de popoare ale Asiei Orientale e o pasăre demiurgică şi erou civilizator. De
la ea învaŃă dragostea cuplul primordial japonez Izanaghi-Izanami. Este una din jucăriile preferate ale
Afro-ditei simbolizând farmecele de dragoste. La slavi (la ruşi, ea se numeşte triasoguzka) este un
epitet al femeii fluşturatice. După cum arată şi numele ei românesc, coăo(s)batură, principalul punct de
fixaŃie a imaginaŃiei populare a fost coada lungă a păsării, aflată în permanentă mişcare, explicată, de
regulă, printr-o pedeapsă divină. Se numără printre vestitorii primăverii.
■v COLAC:)Coptură rituală, cunoscută la multe popoare, e un simbol cultural cu multiple semnificaŃii.
El mediază opoziŃiile copt-necopt, na-tură-cultură; stabileşte legăturile dintre cei vii şi cei morŃi, dintre
cer şi pământ, dintre zei şi oameni. Colacul ritual (rotund) este simbolul Soarelui sau al Lunei,
semnificaŃie susŃinută prin ornamentele sale care transfigurează o hierogamie cosmică. E obiect al
sacrificiului ritual, înlocuind jertfele animale, după cum indică şi etimologia lui în limbile slave: în rusă:
korovaj (korova „vacă", în bulgară: jalovica „colac" şi „vacă". în tradiŃia românească, colacul e simbol al
fertilităŃii şi ofrandă rituală, strâns legată de cultul morŃilor. Colacii de Măcinici (9 martie) şi de alte
sărbători întru pomenirea morŃilor au o înfăŃişare antropomorfă, lucru reflectat şi în denumirile lor
(măcinici, bmdoşi, capetele, sfinŃi etc).
44
IVAN EVSEEV
COLIBRI: Pasărea-muscă a celor două Americi, cu penajul ei multicolor, hrănindu-se cu polenul florilor,
are o mitologie bogată şi o simbolistică dezvoltată în folclorul triburilor -amerindiene. Este erou civilizator
şi un agent fecundator al naturii. Se asociază principiului masculin activ, erotismului, după cum arată şi
denumirea ei braziliană passaro beja-flor ,,pasărea-sărută floarea". COLINDA: Colindatul este unul din
cele mai persistente şi reprezentative obiceiuri tradiŃionale româ neşti de Crăciun şi de Anul Nou. Cete de
copii, de regulă băieŃi sau flăcăi, denumiŃi colindători, se de plasează pe la casele oamenilor, interpretând
cântece de urare (colinde) şi primind de la gospodari daruri. Textele colindelor, cu un vast repertoriu
tematic, reprezintă stratul arhaic al folclorului românesc; deşi unele din ele au împrumutat imagini şi teme
creştine, majoritatea lor au un conŃinut laic, precreştin, cu numeroase elemente de mit şi legendă.
■Colindatul e o manifestare artistică •sincretică îmbinând textul cântat cu pasaje recitate, însoŃite uneori de
muzică instrumentală, gestică şi plastică populară. Colindatul este un ritual cu funcŃionalitate magico-sim-
bolică foarte complexă: augurală, apotropaică, de stimulare a fertilităŃii solului şi fecundităŃii oamenilor,
de iniŃiere a tinerilor etc. COLIVA:) Aliment ritual; grâu fiert îndulcit cu miere sau zahăr şi amestecat cu
miez de nucă, împărŃit pentru pomenirea morŃilor, la înmormântări şi parastase. Adoptată în biserica
ortodoxă, această ofrandă rituală destinată cândva îmbunării spi
ritelor strămoşilor şi asigurării fertilităŃii sau fecundităŃii, continuă să menŃină simbolismul său
fundamental: cel al legăturii dintre cei vii şi cei morŃi şi al reglementării vieŃii sub toate aspectele sale.
COLOANĂ: Prin verticalitatea sa, coloana simbolizează ascensiunea, legătura dintre cer şi pământ,
depăşirea condiŃiei terestre. Ea împrumută simbolismul arborelui vieŃii şi axei lumii. Ca întruchipare a
forŃei zeilor şi eroilor, coloana (columna) e simbolul victoriei. încadrate în porŃi sau aşezate la hotare,
coloanele marchează limita, trecerea de la o lume la alta, graniŃele lumii cosmicizate (cf. Stâlpii lui
Hercule). Izomorfă coloanei vertebrale a omului, în plan spiritual, coloana marchează etapa afirmării de
sine a personalităŃii, punând în evidenŃă tăria de caracter şi sacrificiul de sine. Este un simbol al
virilităŃii masculine. Coloana frântă, folosită mai ales ca monument se-pulcral, simbolizează viaŃa şi
cariera întrerupte brusc şi timpuriu.
COMOARA: Orice comoară (tezaur) din lumea imaginarului simbolizează o valoare de ordin moral şi
spiritual. Ea este o manifestare fenomenologică a unei esenŃe divine şi simbol al cunoaşterii esoterice.
Tezaurul este un dar al cerului, ce se descoperă în urma unor intense căutări şi a numeroase sacrificii.
Toate obstacolele în calea căutării (monştrii, balaurii -păzitori, pădurile de netrecut, tâlharii etc.)
simbolizează greutăŃile de ordin moral. AmbivalenŃa comorii este subliniată în mitologie de faptul că ea
este păzită de balauri. Povestirile populare despre comori formează un corpus apreciabil de texte din 45
folclorul universal, în care este me- de simbolismul păsării, lucru reflec-reu subliniată ambivalenŃa
oricărui tat şi în construcŃia ambarcaŃiunilor tezaur, aducător de fericire şi bogă- din antichitate, care.
H» mi.u Ńie dar şi izvor, de cs»« ci C1T
* ûnauucŃia ambarcaŃiunilor din antichitate, care, de multe ori, aveau un gât de pasăre, iar navele de
război ■— un cioc metalic (nai>is
COPIL: Simbol al inocenŃei, al pu- rostrata). Imaginea bărcii e asociată rităŃii, al promisiunilor viitoare,
aso- călătoriei, fie celei lumeşti, pe mă-ciat stării primordiale a omului, îna- rile şi oceanele pline de mister
şi nemŃea căderii în păcat. în mitologia cunoscut, fie ultimei călătorii a su-diferitelor popoare găsim tema
prun- fletului în împărăŃia morŃii sau in cului divin, orfan, părăsit de oameni, lumea „unde nu există nici
întria-dar iubit de i»i- "' '"■*- ~~ " ' tare. nici rin****
, părăsit de oameni, ___ „uuuc hm
dar iubit de zei; el este un fel de tare, nici durere". „fiu al lumii", căruia îi vor reveni funcŃii demiurgice şi
civilizatoare. Copilul e asociat cu soarele care reînvie, apărând pe cer în fiecare dimineaŃă. mprp.ii 4-A,
CORB: Este o pasăre puternic se-miotizată în toate culturile lumii, a-vând când un simbolism funebru şi
malefic, cânr! i»"i
nianu pe cer în fiecare di- __^. un ainjuonsm funebru şi
mineaŃă, mereu tânăr. Această temă malefic, când unul pozitiv şi lumi-apare şi în mitologia
„zeului reîn- nos. La român; «0+— —-viat" (Dionysos), fiind asociată şi u-nui cult falie. ValenŃele
magico-sim-bolice atribuite copilului şi-au găsit expresia în străvechile rituri ale jertfirii unui prunc la
construcŃia unui templu, la îmbuna»» «
« unui pozitiv şi lumi nos. La români este o pasăre ce prevesteşte nenorociri: moarte, boală, viscol,
ploaie etc; în schimb, în China sau Japonia, corbul este o pasăre solară şi de bun augur. Iar în mito- __
„i4„f jîujiic xa construcŃia unui logia unor popoare paleoasiatice
templu, la îmbunarea unui zeu, la (ciukci, koriaici, itelmeni) sau a in-însănătoşirea unui rege; tot pe a
dienilor ori eschimoşilor din Anie-ceastă forŃă se întemeiază şi pârtiei- rica de Nord este un strămoş —
de-parea copiilor la anumite ceremonii miurg, erou civilizator sau trickster. augurale, cum sunt, bunăoară,
colin- Este un mediator între vară şi iarnă, dele la români. între uscat şi umed, între cer şi pă
mânt. Participă la miturile diluvie
CORABîE: Arhetip al oricărui ne. I se atribuie proprietăŃi profetice vas este Arca lui Noe, asociată
unei şi apare ca simbol al înŃelepciunii. în case, unei găoace protectoare, pân- basmele noastre <=o
«w»*»-" - -' tecului matern, devenită simbolul bisericii salvatoare. Corabia evocă ideea forŃei de
rezistenŃă şi securităŃii într-o trecere dificilă. în plan cosmologic, ea corespunde unui astru ce se
roteşte în jurul unui Centru, iar în planul realităŃilor terestre este i-maginea vieŃii w° "1 vuxiwniur
terestre este i-maginea vieŃii care îl aduce pe om spre un anumit centru. Corabia, barca, nava, luntrea
etc. sunt şi vehicule mortuare care transportă sufletele pe lumea de dincolo. Din acest punct de vedere,
corabia se apropie 46
alexie ca simbol al înŃelepciunii. în basmele noastre se prezintă adesea ca acolit al eroului solar. Este
folosit în medicina populară ca antidot împotriva unor otrăviri şi ca balsam în unele boli grele. îl
întâlnim uneori în heraldica românească şi în legendele întemeierii.
CORN 1: Acest arbust, cu esenŃa lemnoasă dură şi cu florile ce apar înaintea frunzelor, în primăvara
timpurie (Cornus mascula), în sud-estul Europei şi în Balcani, e simbolul tăriei şi sănătăŃii. Este folosit în
prac
ticile magice de stimulare a sănătăŃii şi fecundităŃii, la producerea „focului viu". La noi, lemnul de corn e
materialul preferat pentru confecŃionarea bâtelor ciobăneşti, care, pe lângă rosturi practice, mai aveau şi o
serie de proprietăŃi magioo-simbo-lice.
CORN 2: Cornul (bourului, taurului, berbecului) simbolizează puterea, fiind asemănat cu cornul Lunei, sau
cu razele Soarelui. Aceasta este şi semnificaŃia coarnelor atribuite u-nor personaje divine (Moise — în
sculptura lui Michelangelo) sau malefice (Dracul), precum şi a coarnelor purtate pe coiful luptătorilor din
diferite Ńări (galii, vikingii etc.) sau a celor purtate pe capul vânătorilor din Africa sau America. Cornul e
un simbol al abundenŃei şi fecundităŃii. Cornul abundenŃei, umplut cu grâ-ne şi fructe, în tradiŃia greco-
roma-nă, este emblema unor divinităŃi ale naturii (Bachus, Ceres). Cornul intră in constelaŃia simbolurilor
fecundităŃii prin asocierea sa cu principiul masculin viril. Cornul este şi un izvor de sănătate, după cum
atestă folosirea coarnelor de cerb sau „inorog" la prepararea diferitelor dro guri ale imortalităŃii sau
longevităŃii; acelaşi substrat magico-simbolic avea şi obiceiul de a bea vin din tr-un rhiton — corn ritual
ferecat în aur sau argint, folosit de perşi, sciŃi, greci şi traci. Coarnele de bour sau ele berbec au şi o
funcŃie apotropaică; de aici a rezultat obiceiul agăŃării lor de garduri sau al aşezării pe acoperişurile sau
pe pereŃii caselor în u-nele zone din Ńara noastră. AmbivalenŃa coarnelor — instrument de apărare, dar şi
unealtă a agresivităŃii, apare destul de pregnant şi în creşti IVAN EVSEEV
nism, unde e semnul puterii divine (I Sam. 2—1, Ps. 89.18; Dan. 7.8), dar şi un atribut al fiinŃelor
demonice (Azazel).
COROANĂ: Această podoabă pentru cap în formă de cerc din flori, din metale şi pietre preŃioase, ofe
rită învingătorilor sau purtată de regi şi împăraŃi, semnifică participarea la o lume celestă; ea indică na
tura supraumană, divină a purtătorului. Este şi un simbol solar (coroana cu raze a lui Mithra ori Helios sau
coroana făcută din aur). Coroana (cununa) de lauri oferită învingătorilor semnifică şi o victorie spi rituală;
ea poate fi semnul unei iniŃieri. Cununa denotă şi un simbolism al principiului feminin, fiind
unul din atributele principale ale miresei în cadrul ceremoniilor nupŃiale. Ca metonimie a fetei, coroana
apare şi în numeroase practici magice prema-ritale (când fetele îşi aruncă coroniŃele de flori pe apa unui
râu sau le agaŃă de un pom — simbol asocial masculin). Coroana (de spini) e semnul martirajului. Datorită
formei sale circulare, coroana se asociază timpului: cununa anului se numeşte anul bisericesc cu sărbătorile
sale împletite ca o cunună.
COSIłA: Spre deosebire de pilozitatea masculină, asociată virilităŃii şi bogăŃiei, părul feminin are o
ambivalenŃă mult mai pronunŃată. Principala podoabă feminină, părul e un simbol al seducŃiei carnale,
al ispitei, de unde interdicŃia pentru femei de a intra în biserică cu capul descoperit sau de a se arăta în
acest fel în orice loc public (în lumea islamică sau pentru femeile măritate —■ în ortodoxismul oriental).
Unui pu-
47
ternic proces de semiotizare culturală a fost supusă opoziŃia păr împletit (aranjat, pieptănat) — păr
despletit. Cuvântul cosiŃă e un împrumut slav (kosa, kosica), care, la rândul său, e înrudit cu grecescul
kosmos. Părul pieptănat sau împletit în cosiŃe e un semn al culturii, al cosmic cizării, căci, în descântecele
noastre, lumea haosului, în care sunt exorcizate bolile din corpul omului, are ca unul din semnele sale
conotative: „locul unde fata nu se piaptănă". G. Durând include părul feminin în con stelaŃia simbolului
apei negre, nocturne, în care intră întunericul, tenebrele, tristeŃea, moartea, lacrimile (DSAI, 120), iar G.
Bachelard insistă în „complexul Ofeliei" asupra părului care pluteşte şi contaminează, puŃin câte puŃin,
imaginea apei (BEK, 114). De fapt, această asociere a părului feminin lung şi despletit cu apa (ploaia) e
foarte veche, deoarece femeile romane umblau despletite ca să provoace ploaia, iar locul preferat de
pieptănare a nimfelor este malul unei ape. Felul de a-şi aranja şi purta părul este un semn al stării sociale.
în aria noastră culturală, cosiŃa (cosiŃele) reprezintă semn de i dentificare pentru fată sau pentru femeia
nemăritată, de unde şi expresia a împleti cosiŃă albă — a rămâne nemăritată, fată bătrână..
COłOFANA: Numită la noi şi Ńarcă, este o pasăre prevestitoare, limbută şi hoaŃă. Mesajul ei poate fi de
bun augur sau de rău augur: dacă cântă pe acoperiş, anunŃă sosirea oaspeŃilor sau o veste bună la casă,
când coboară pe arătură sau dacă mănâncă porumbul —- secetă, dacă se adună în stol — furtună, dacă
Ńipă strident — iminenŃa unei nenorociri
(S. FI. Marian, 1883, II, 57—58). Din cauza slăbiciunii ei pentru obiectele strălucitoare este asociată
oglinzii, iar prin aceasta intră în grupul simbolurilor reflectării, cunoaşterii, luminii, devenind un agent
uranian, aşa cum se întâmplă în aria culturii chineze. La popoarele fino-ugrice, iar apoi şi la slavii
răsăriteni, numele acestei păsări (soroka) e folosit şi pentru o podoabă de cap specifică femeilor măritate.
în folclorul nostru, ea e tot un simbol feminin, conotând însă nu atât vârsta, cât comporta mentul — femeie
gălăgioasă, guralivă, turbulentă şi agasantă (M. Co-man, 1988, II, 73). I se atribuie, totuşi, unele virtuŃi
apotropaice: prinsă şi răstignită pe gard, ea apără de duhurile rele (S. FI. Marian, 1883, II, p. 60).
COVOR: Urzirea (Ńeserea) unui covor e asimilată unui act demiurgic. Prin desenele şi culorile sale,
covorul este o imagine a lumii (imago mundi) în multitudinea formelor ei de manifestare. Acest simbolism
e prezent atât la covoarele orientale, cât şi la scoarŃele şi chilimurile româneşti. Covorul reprezintă
întotdeauna un cosmos organizat şi, în a-ceastă privinŃă, aminteşte de man-dala tibetană. Are un rol magic
au-gural sau protector. în mijlocul covorului poate fi întâlnită imaginea arborelui vieŃii, în ramurile căruia
zboară sau stau păsări, iar deasupra se află soarele şi luna (= lumea celestă). Lângă trunchiul copacului
întâlnim Ńesute figuri umane sau animale (căprioare, cerbi etc.) — ele marchează intermundul; la rădăcina
copacului găsim broaşte Ńestoase, peşti sau alte animale htonice şi acvatice — este nivelul subpământean.
48
IVAN EVSEEV
Este un simbol al totalităŃii cosmice, în aspectul său paradisiac, denotând fericirea, bogăŃia, abundenŃa.
Poate fi sinonim al grădinii, casei sau templului. „Textul", mesajul simbolic al covorului foloseşte pe larg
semnificaŃia culorilor: galbenul auriu denotă putere şi măreŃie, albul — puritate şi lumină, roşul —
bucurie şi forŃă, verdele — renovare, renaştere, albastrul — cerul şi speranŃă etc. în literatură poate fi o
metaforă a textului, a scrisului, a creaŃiei poetice.
CRANIU: E un simbol ce repetă o bună parte a semnificaŃiilor capului. Cultul şi magia legate de craniu,
care datează din civilizaŃiile paleoliticului, au ca punct de plecare omologarea craniului cu centrul vital al
omului şi cu bolta cerească. Estejim-bolul naturii muritoare a omului, dar şi ceea ce rămâne după moarte.
în simbolistica masonică şi a altor societăŃi iniŃiatice, craniul simbolizează moartea fizică, pur corporală,
privită drept preludiu la o renaştere în domeniul spiritului. Un craniu aşe zat între două oase (tibii)
încrucişate, devenit astăzi semnul de avertizare a unui pericol mortal, a fost, iniŃial, un simbol al
perfecŃiunii spirituale. în iconografia creştină, craniul apare frecvent ca semn al deşertăciunii vieŃii
omeneşti, fiind adesea atributul penitenŃilor şi anahoreŃilor. Craniul cu cele două oase încrucişate de la
baza Crucii lui Isus aminteşte de faptul că ea a fost ridicată (conform u-nei legende creştine) pe locul
mormântului lui Adam, iar Hristos fiind Noul Adam. în mistica indiană şi în cea a Evului mediu există
credinŃa că prin craniu, la nivelul vertexului, trece un canal de comunicare între mundus sensibilis şi
mundus intel
lectualis. De aceea, la moartea yoghi-nilor există un obicei în cursul căruia li se sparge craniul în vârful
creştetului, urmând ca sufletul să iasă prin această gaură şi să se întâlnească cu spiritul universal. Prin tr-o
asemenea crăpătură iese şi zeiŃa Athena din capul lui Zeus.
CRAB: Acest animal acvatic are o mitologie şi o simbolistică dezvoltată la popoarele locuind pe Ńărmu-
rile mărilor şi oceanelor. Este un animal lunar, dar şi semn zodiacal (al Cancerului). Posedă funcŃii de
miurgice, aidoma broaştei Ńestoase, crocodilului sau elefantului; este un avatar al forŃelor vitale
transcendente, în culturile africane, el este adesea încarnarea unui demon al răului. Simbolismul său se
întretaie şi se confundă cu cel al racului.
CRAP: Peşte cu solzi aurii, puternic şi cu o viaŃă lungă, posedă o simbolistică bogată mai ales în China şi
Japonia, unde e considerat un animal de bun augur, vehicul şi mesager al zeilor; se poate transforma uşor
într-un dragon înaripat. Simbolizează curajul şi perseverenŃa. E şi un semn al virilităŃii şi supremaŃiei
intelectuale. A oferi unui student din aceste Ńări un crap înseamnă a-i dori succes la examene. Este şi un
model al tăriei în faŃa morŃii. Plasarea unui crap de hârtie pe acoperişul casei are o funcŃie augurală şi
apotropaică.
CREPUSCUL: Amurgul, apusul soarelui, asfinŃitul reprezintă sfârşitul unui ciclu, prin care se prepară o
nouă renaştere. Este un simbol cronotopic, deoarece este legat de loc (de simbolismul Vestului) şi de timp
— sfârşitul unei zile, anunŃând
49
DICłIONAR DE SIMBOLURI ŞI ARHETIPURI CULTURALE o rnviiă 5"""- o nouă auroră. Imagine
a clipei suspendate, între zi şi noapte, amurgul e mai mult rememorarea unei zile trecute, plină de
melancolie, spre deosebire de lumina crepusculului dinaintea ivirii corilor, întotdeauna plină de
speranŃă şi promisiuni.
CRIN: Crinul alb semnifică puritatea, inocenŃa, virginitatea. în creştinism e simbolul Sfintei Fecioare.
Simbolismul acestei flori în formă de cupă, ce adună rouă nopŃii, este permanent lunar şi feminin, legat de
dragoste, regenerare şi prosperitate. A fost emblema regilor FranŃei şi semn heraldic foarte răspândit în
Europa, ceea ce a făcut să i se atribuie epitetul de „floare a gloriei", alături de cel de „floare a lacrimilor".
Poate datorită pistilului său puternic şi proeminent, crinul, mai ales cel roşu, are şi latura unui simbolism
masculin, ceea ce asociază acestei flori conotaŃii androgine, atât de evidente, la noi, în poezia lui Al. Ma-
cedonski. Are şi anumite legături cu moartea şi cu lumea de dincolo. Per-sephone a fost răpită de Hades şi
dusă în infern în timp ce culegea crini şi narcise. ce
a provocat-o. Participă întotdeauna la un simbolism uranian. Tronul zeilor cereşti este de cristal —
„lumină solidificată". în basme, întâlnim palate de cristal (de cleştar), munŃi de cleştar, grămezi de
diamante cucerite de erou de la zmeu; cristalul e unealta năzdrăvană a eroului, având puteri magice asupra
vieŃii şi asupra morŃii.
CRIZANTEMĂ: Este un simbol solar, asociat ideii imortalităŃii şi longevităŃii. A fost aleasă ca
emblemă a casei imperiale japoneze. în Europa, ea este o floare a toamnei, a liniştii după terminarea
muncilor agricole, prezentă în zilele de cinstire a „moşilor de toamnă".
CRISTAL: In simbolistica mineralogică a antichităŃii, cristalul e considerat un embrion ce creşte în
pământ şi reprezintă un diamant necopt. Prin transparenŃa sa, cristalul e un exemplu al reunirii
contrariilor, intermediar între vizibil şi invizibil, simbol al limpezimii, purităŃii şi inteligenŃei, în
creştinism e simbolul Sf. Fecioare, din care s-a născut lumina adevărată şi divină, reprezentată de Isus
Hristos. în şamanism, cristalul e piatră a clarviziunii prin care şamanul caută boala sau pe cel 50
CROCODIL: în mitologia multor popoare este un animal cosmofor, stăpân al apelor primordiale şi suport
al universului. Reprezintă un intermediar dintre apă şi pământ şi este inclus în simbolistica şi mitologia
ciclurilor de regenerare a naturii. în gliptica maya e asociat nufărului şi lunii — patroana creşterii
vegetaŃiei. Un complex cult al crocodilului îl găsim în civilizaŃia egipteană; este adorat mai ales în oraşul
Shedit, numit de Herodot KrokodUopolis. I se ridicau temple, i se cântau imnuri şl i se ofereau jertfe
umane. Este întruchiparea zeului Sohek — devoratorul celor ce nu se pot justifica în timpul psihostaziei;
ulterior, e identificat, când cu Seth — zeul morŃii, când cu Re — zeul luminii. La triburile africane
participă şi la riturile de iniŃiere a tinerilor, unde reprezintă animalul mitic devorator şi regenerator,
asociat arhetipului matricei (va-giriâ dentata). In Biblie, crocodilul este Leviathanul —■ întruchipare a
haosului primitiv, demon al răului.
.
D
DEGET: Fiecare din cele cinci degete ale mâinii are o semnificaŃie simbolicii proprie. Dintre ele e mai
cunoscută semnificaŃia degetului arătător care participă în mod activ la gesticulaŃie, ca semn de chemare
şi de orientare sau indicaŃie, apel la atenŃie (degetul ridicat în sus) etc. Semiotica gestuală, la care
participă aproape toate degetele mâinii drepte, iar uneori şi ale celei stângi, derivă, în multe cazuri, din
tradiŃii arhaice legate de semnificaŃia fiecărui deget, de la mână sau de la picior. Degetul mare, în diferite
tradiŃii culturale, e semnul masculinităŃii. Indexul (degetul arătător) este simbolul judecăŃii; degetul
mijlociu — exprimă afirmarea de sine; anularul (inelarul) se leagă de funcŃii sexuale, de dorinŃe şi
apetite, iar auricularul (degetul mic) este degetul puterilor oculte: adesea falanga acestui deget e sacrificată
în semn de doliu. Degetele se pun uneori în legătură cu planetele, în folclorul popoarelor
europene este valorificată identificarea degetului mare sau mic (fr. pouce —■ poucet) ca simbol solar şi
falie, relevat în personajul având epitetul „DegeŃel".
4"
Simbologia românească, din păcate, nu dispune de lucrări speciale consacrate semnificaŃiei mitologice şi
semioticii degetelor în cultura populară tradiŃională.
DELFIN: în simbolistica şi orna-mentica antică, delfinul, prin asociere cu Arion, fiul lui Poseidon şi al
Demetrei, este simbolul inocenŃei, în opoziŃie cu leviathanul devorator; este legat, de asemenea, de
nădejde, renaştere, salvare (există mitul delfinului ce salvează oamenii de la înec). Creştinismul a preluat
valorile pozitive ale delfinului, făcând din el unul din simbolurile lui Isus Hristos şi al învăŃăturilor
creştine. în mitologia popularii românească, Dulful mării este un personaj fabulos, un fel de duh al Mării
Negre, pomenit în colinde, fără indicaŃii precise privind funcŃiile sale mitice. DEMON: în gândirea
mitologică a grecilor antici, demonii sunt fiinŃe divine sau semidivine, identificate cu spiritele strămoşilor,
cu geniile tutelare. Daimonul formează o parte a conştiinŃei, având facultatea de a
51
dirija destinul, în sens bun sau, uneori, în sens rău. Cel posedat de un daimon era considerat protejat de
zei, pentru că avea ingenin ■—■ echivalentul inspiraŃiei. Acest ultim aspect, adică latura malefică a
daimonului grecesc, a fost preluat şi valorificat în creştinism, unde Demonul devine Satan (Diavol) sau îi
reprezintă pe îngerii răzvrătiŃi împotriva lui Dumnezeu, în mitologia românească, demoni arhetipali ai
răului şi ai morŃii sunt spiriduşii, tricolicii, pricolicii, moroii şi strigoii şi alte duhuri rele, ce se amestecă
mereu în viaŃa oamenilor.
DEŞERT: Deşertul e antiteză a grădinii raiului. Semnifică o realitate sterilă, locul ispitelor şi sediul
duhurilor rele. Isus şi mulŃi dintre eremiŃii creştini (Sf. Anton) au fost ispitiŃi în deşert. Pustiul este şi
locul de trecere spre „Pământul făgăduinŃei", unde singura speranŃă este în Dumnezeu. EremiŃii (gr.
eremos „pustiu") se retrăgeau în deşert pentru a înfrunta natura lor păcătoasă numai cu ajutorul lui
Dumnezeu. Deşertul este locul mirajelor (fata morgana), dar şi al revelaŃiilor divine. Deşertul mai
semnifică moartea: zeul egiptean Seth este stăpânul morŃii şi al deşertului. Metafora deşertului su
fletului este imaginea lipsei de credinŃă, de speranŃă, de ideal şi inspiraŃie.
DIAMANT: Această piatră preŃioasă este simbolul limpezimii, perfecŃiunii, inteligenŃei, fiind asimilată
în alchimie cu piatra filosofală. Datorită durităŃii sale, este simbolul tăriei şi puterii spirituale: tronul lui
Budha este de diamant. în tradiŃia occidentală e simbolul suveranităŃii uni
versale, al incoruptibilităŃii şi realităŃii absolute. Este un talisman universal, ferind de toate bolile şi ne
norocirile. Se crede că împiedică desfrâul şi favorizează castitatea. Numele pietrei, se descifrează în unele
limbi drept deviză a dragostei divine (diamant=dio+amando). în basme, eroul solar, după ce omoară un
zmeu sau balaur, găseşte în stomacul sau în Ńeasta lui fie diamante, fie alte pietre preŃioase, simbolizând
o izbândă spirituală şi putere supraumană.
DIAVOL: Numele grecesc al acestei fiinŃe mitice, diabolos, însemna la origine „clevetitorul", iar
echivalentul său din latină, diabolus — „acuzatorul". Este cunoscut şi sub numele de Satan(a), Belzebut,
Mamona, Lucifer, Belial etc. Ca întruchipare a răului universal şi ca adversar al lui Dumnezeu este, cum
spune A. H. Krappe, o „instituŃie" universală. Numele lui, tabuizat în multe limbi, are numeroase
apelative eufemistice, care în limba română coincid cu cele ale dracului. D. reprezintă atât răul de orice
natură, cât şi tentaŃia răului, ispita — armă de a instala propria dominaŃie şi de a deposeda omul de
graŃia lui Dumnezeu. Apare sub înfăŃişarea de şarpe sau dragon. De fapt, moşteneşte însuşirile acestor
simboluri ancestrale având formă compozită cu unele caracteristici de hermafrodit. Pe plan psihic este
expresia forŃelor dezintegrate ale persoanei; de aceea, când apare într-o ipostază antropomorfă, are unele
atribute animale: gheare, coarne, aripi de liliac etc, semnificând instinctele primare. Este aproape
întotdeauna şchiop — deficienŃă fizică pe care o au unele divinităŃi htoniene sau cele ale focului
52
devorator. După cum arată numele său latin (Lucifer), el este legat de lumină şi cunoaştere, folosite însă în
scopuri malefice. PoeŃii romantici au exaltat titanismul D., făcând din el uzi geniu al răzvrătirii, o făptură
superbă, de o atracŃie fascinantă (Mil-ton, Byron, Madâch, Lermontov). IVAN EVSEEV
în actele de magie simpatetică, deoarece sunt o adevărată sinecdocă a omului, reflectată şi în dictonul
biblic „dinte pentru dinte".
DIMINEAłA: Este simbolul victoriei luminii asupra întunericului. E timpul zilei, când lumina este încă
necoruptă, pură; de aceea, este simbol al purităŃii şi sincerităŃii: rugăciunile principale se fac dimineaŃa.
D. este ora vieŃii paradisiace, timpul încrederii în sine şi în alŃii, timpul orientat spre viitor, timpul
promisiunilor şi speranŃelor. DimineaŃa, zorile şi răsăritul au fost întotdeauna iubite de Ńăranul
român, aşa cum rezultă şi din această mărturie a unui sătean, înregistrată de echipa sociologică a lui D.
Guşti: „Când s-arată roşaŃa pe cer, pare că eşti alt om şi că lumea întreagă e alta. Lumina de la
Dumnezeu şi ea aduce numai bine. Aşa a lăsat Dumnezeu să se schimbe toate. Cînd s-arată zorile, parcă-i
facerea lumii" (E. Bernea, J 92).
DISC: Această piesă, prin asemănarea ei cu cercul, roata sau inelul, are o simbolică astrală: se asociază cu
Soarele sau cu Luna (plină). Ca simbol uranian poate să semnifice şi cerul sau divinitatea. Aceasta este şi
semnificaŃia diskosului — talerul sacru din altarul creştin, folosit în timpul liturghiei, pentru depunerea
sfintelor daruri, având gravată pe el imaginea lui Isus Hristos. Discul ca armă de luptă sau discul atleŃilor
se asociază Soarelui. Discul (de piatră) cu un orificiu la mijloc este un simbol lunar şi feminin, el apare
drept ipostază a unor divinităŃi feminine litomorfe. Discul înaripat e un atri but al zeilor solari.
DINTE: DinŃii se asociază masticaŃiei, sfâşierii, agresivităŃii, dorinŃei de dominare. Acesta este şi
sensul mitului grecesc despre oamenii de fier, ce se nasc din dinŃii dragonului semănaŃi de Iason. La
multe popoare se crede că oamenii ambiŃioşi au dinŃii lungi. Pierderea dinŃilor este legată de pierderea
tinereŃii, forŃei, vigorii., în vise e semnul slăbirii energiei sexuale, al impotenŃei sau sacrificării omului
„natural" din personalitatea celui care visează (Aeppli, 163). în culturile arhaice, dinŃii oamenilor şi
animalelor au o mare importanŃă
j DOÎ> Cifră pară, reprezintă în simbolistica numerelor opoziŃia, conflictul, polaritatea, echilibrul
vremelnic. Este numărul tuturor dedublărilor şi diadelor, specifice structurii dualiste a percepŃiei lumii,
înscrise în opoziŃiile: bine—rău, sacru—profan, materie — spirit, masculin — feminin, cer — pământ, foc
— apă etc. Este un simbol bivalent, căci unitatea celor doi poli poate evolua atât în bine, cât şi în sens rău.
Semnifică sinteza şi divizarea, antagonismul latent, reciprocitatea ce poate fi dra goste şi ură. Dar este şi un
număr al simetriei şi frumuseŃii; această dualitate a unicului (de simplici duplex) şi unitate a dualităŃii (de
duplici simplex) este considerată drept structură a frumuseŃii şi simetriei, vizibilă mai ales în alcătuirea
corpului omenesc, pe care o cântă poezia 53
populară românească: „Ochii tăi sunt două stele / Şi farmeci lumea cu ele" (Fried, 70). Doiul este şi
simbolul complementarităŃii fecunde, ilustrată în filosofia şi mitologia chineză prin legătura dintre yang şi
yin. Majoritatea mitologiilor lumii sunt construite pe principiul dualismului; structura dublă e caracteristică
şi organizării multor societăŃi umane, deşi, de multe ori, este concurată de dinamismul şi echilibrul
principiului triadic.
DOISPREZECE: Este produsul înmulŃirii celor 4 puncte cardinale cu 3 planuri (nivele) ale lumii,
specifice mentalităŃii arhaice: lumea subpământeană, cea terestră (intermundul) şi lumea cerului. Este
cifra zodiacului şi simbolizează universul în mişcarea lui ciclică, spaŃio-temporală. In simbolistica
creştină e semnul totalităŃii şi cifra Ierusalimului Celest: are 12 intrări, la fiecare poartă stau 12 ingeri,
zidurile sunt sprijinite pe 12 piloni, pereŃii sunt încrustaŃi cu 12 pietre preŃioase etc. DOVLEAC: încă
din antichitate sunt cunoscute două feluri de curcu-bitacee: dovleacul de consum şi dovleacul gol (tigva),
acesta din urmă folosit la multe popoare ca vas de Ńinut apă, vin sau alte lichide. Era o plantă venerată în
vechiul Egipt, fiind întruchiparea zeiŃei Kolokassia. Cultul tigvei era răspândit aproape în toată Africa, în
China şi în Japonia. La chinezi, dovleacul-tigvă e considerat un simbol al abundenŃei, regenerării şi
imortalităŃii. Datorită acestui dovleac, strămoşul mitic al chinezilor, Pan-kou, a fost salvat de potop. Dacă
astăzi dovleacul este sinonim cu un cap sec şi prost, în multe 54
societăŃi arhaice el era asociat cu craniul uman, cu inteligenŃa şi cu lumina solară. în aria balcanică,
tigva este legată de cultul morŃilor. în unele regiuni ale Serbiei ea se sparge în momentul scoaterii
mortului din casă sau se pune în sicriul mortului umplută cu apă sau vin. în nordul Moldovei, copiii
colindă de Anul Nou având în mână o tigvă plină cu seminŃe pe care le aruncă peste casă urând rod
bogat, ceea ce denotă păstrarea tigvei în calitate de simbol ai abundenŃei şi în aria daco-română (E.
Bernea, 1976, 27).
DRAC: Numele acestei fiinŃe de origine greacă (drakon) sau latină (draco), înseamnă „şarpe mare, dra
gon"; era un geniu protector al casei. Numai sub influenŃa creştinismului, i s-au transferat atributele
diavolului. Devenind întruchiparea răului universal, numele lui era tabuizat; aşa au apărut numeroase
sinonime eufemistice populare în limba română, unde el se numeşte: necuratul, naiba, aghiuŃă, iuda,
ucigă-1-crucea, cel-din-baltă, cornea, tartor, ducă-se-pe-pustii, han-tătar, nichipercea, bă-losul, vârlan,
codea etc, etc. Dcoi are atributele diavolului (daimo-nului), în folclorul românesc dracul nu este
totalmente malefic, ci un fel de rău necesar; e meşter în toate, priceput, inteligent, jucăuş; e mereu în
preajma omului; el stă pe umărul, stâng, iar îngerul pe umărul drept. Adesea ia forma unor animale im pure
(Ńap, câine, pisică, capră, lup etc), dar nu se poate preface în oaie, albină sau cocoş. Dracul în mitologia
populară românească are multe însuşiri ale tricksterului (eroului civilizator şi bufon) şi poartă
o amprentă a maniheismului de origine iraniană, datorită, parŃial, şi influen
IVAN EVSEEV
Ńei bogomilismului. Acest dualism şi ambiguitatea specifică dracului pe întreaga arie culturală românească
se reflectă în multe zicători şi proverbe, din care sugestive, din acest punct de vedere, sunt: „Fă-te frate cu
dracul, până treci puntea" şi ,,Nu-i dracu atât de negru, cum îl crede lumea". DRAGON: FiinŃă mitologică
complexă şi amalgamată (cu cap şi corp de reptilă şi cu aripi de pasăre sau liliac, cu solzi de peşte etc). Este
înzestrat cu capacitatea de a zbura şi de a deborda flăcări şi fum pe gură. Poate trăi în toate mediile.
Reprezintă monstrul primordial, întruchipare a haosului, a forŃelor naturii neîmblânzite. Este legat de
pământ, apă, foc şi cer. în mituri şi basme este răpitorul fetelor, ceea ce e o amintire a riturilor de
sacrificare a fiinŃelor umane unor divinităŃi ale apelor, celebrate sub forma unei hie-rogamii (rit practicat
în China şi în Egipt). Mitul luptei eroului solar pentru eliberarea fetei sau slobozirea apelor oprite şi
înghiŃite de un dragon de tipul indianului Vritra este reflectarea procesului de organizare a cosmosului, de
îmblânzire a forŃelor naturii. Dragonul învins este adesea înhămat de erou la un plug. Dragonul (balaurul)
este şi păzitorul comorilor ascunse, simbol al forŃei, stăpân asupra ciclurilor vieŃii. Având a-semenea
calităŃi, devine emblema imperială a Chinei şi simbol regal în lumea celtică (dragonul roşu este emblema
łării Galilor). în mitologia românească, funcŃiile mitice şi sim bolismul dragonului sunt transferate
balaurului.
Drumul uneşte simbolismul liniei, legăturii, accesului cu cel
al mişcării în timp, cu toate întâmplările previzibile sau imprevizibile ale unei călătorii. Drumul este locul
întâlnirilor neprevăzute. Aici se pot întâlni, întâmplător, cei care normal sunt despărŃiŃi de ierarhia socială
şi de dimensiunea spaŃiului, aici pot apărea diferite contraste, se pot împleti diferite destine. Drumul e
asociat cunoaşterii, iniŃierii, devenirii, transformării, destinului. Tipologia drumurilor simbolice se pare că
e mult mai variată şi mai bogată decât clasificarea geografică şi economică a căilor de circulaŃie. în mit,
legendă, basm, cântec sau vis semnificaŃia simbolică a drumului va depinde de o serie de factori legaŃi de
orientarea lui în raport cu punctele cardinale, cu un anumit centru, cu_ direcŃia spre dreapta sau spre
stânga. Există drumuri drepte, întortocheate, în cerc sau în zig-zag. „Sunt tăt felul de drumuri —■ zice
poporul — da ăl mai însemnat e cel de te duce în lumea de dincolo. Omu îl vede numa o dată" (E. Bernea,
1985, 46). Drumul direct şi drept în antichitate se numea calea regală (via regia), căci el ducea direct spre
capitală, interpretată ulterior drept metaforă a drumului direct către Dumnezeu, calea credinŃei adevărate.
De o mare importanŃă simbolică este problema direcŃiei deplasării. Un drum înainte are un sens pozitiv
de evoluŃie, afirmaŃie şi creaŃie. Un drum înapoi e involuŃie, renunŃare, eşec, de unde şi credinŃa că
dacă te întorci din drum nu-Ńi va merge bine. Un loc puternic marcat al drumului în mitologia şi
simbolistica populară este răscrucea, precum şi diferitele lo curi de trecere peste ape sau alte obstacole
(punte, vad, vale etc).
55
ECLIPSĂ: Eclipsa solară sau cea lunara sunt percepute în majoritatea culturilor ca evenimente dramatice
şi semne de rău augur, anunŃând evenimente funeste: moarte, război, molimă, secetă etc. Ele sunt privite
ca moarte a astrului devorat de un monstru închipuind întunericul şi haosul. Poporul român crede că ele se
datorează vârcolacilor. Ca să împiedice acest fenomen, oamenii făceau un zgomot cât mai mare, trăgând
clopotele de la biserică, lovind fiare şi tingiri, trăgând cu puştile, iar Ńiganii cântau din vioară (Candrea,
Iarba fiarelor, 75—82).
ELEFANT: PuŃin relevant în simbolistica europeană, unde se asociază cu un animal greoi, lipsit de
abilitate; în ultimul secol, probabil prin importul de statuete din Orient, a început să se asocieze
norocului, bogăŃiei, prosperităŃii. Are însă un rol foarte important în mitologia şi simbolistica indiană,
unde este un animal cosmofor, susŃinător şi păzitor al punctelor cardinale. Este vehicolul 56
zeilor şi regilor. Semnifică pace, prosperitate, putere regală. Este întruchiparea unor zei; cel mai cunoscut
dintre aceştia fiind Ganesha (Gane-ca): un omuleŃ cu burta mare, cu cap de elefant şi cu trompă, cu unul
din colŃi rupt şi stând pe un şoarece sau pe un lotus. întruchipează cunoaşterea indiană, care caută să
surprindă toate opoziŃiile şi paradoxurile acestei lumi.
EKOU: Este o făptură mitică cu puteri supranaturale, care posedă o sacralitate virtuală şi o potenŃialitate
magică, reputată, datorită rolului său extrem de important în comunitatea etnoculturală din care face parte.
De regulă, este fructul unei iubiri dintre un zeu sau o zeiŃă şi o fiinŃă pământeană, simbolizând astfel
unirea forŃelor terestre cu cele cereşti. Pot căpăta de la zei atributul imortalităŃii (Hercule, Castor şi
Pollux). Eroul este, înainte de toate, un luptător împotriva răului de orice fel, având doar ajutorul primit de
la zei sub formă de puteri fizice şi psihice mi
IVAN EVSEEV
raculoase, arme şi unelte năzdrăvane din lumea animală. în luptă sunt cuprinşi de o furie eroică (furor
heroi-cus) care le dă puteri înzecite şi înspăimântă sau paralizează duşmanul. Simbolizează elanul evolutiv
al persoanei umane. Fie că vorbim de personaje istorice mitizate, fie de eroi mitici istoricizaŃi,
ei sunt întotdeauna regeneratori de cultură şi morală, sunt adepŃii lui Eros în înŃelesul dragostei faŃă de
oameni. Există un arhetip universal al eroului, crede J. Campbell, prototip al eroismului cultural al
omenirii, manifestat în mii de chipuri particulare. în aria românească, pe lângă eroii din basm de tipul lui
Făt-Frumos, avem eroii baladei, de tipul lui Mistriceanu, Toma Alimoş, eroi civilizatori (Traian, De-
cebal) sau eroi culturali (Meşterul
Manole), eroi salvatori ai neamului (Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare, Ho-ria, Iancu etc). EVA: (<ebr.
Hawwah ■—■ cea care dă viaŃă). Prima femeie făurită de Dumnezeu, perechea lui Adam, considerată în
creştinism ca primă mamă a celor vii. Făcută din coasta lui Adam, ea simbolizează latura feminină a
bărbatului (avem aici mitul „despicării" Androginului primordial). Reprezintă sensibilitatea şi
vulnerabilitatea fiinŃei umane în elementul său iraŃional. Are concentrate în ea toate slăbiciunile
femeieşti, este încarnarea păcatului şi a aplecării spre păcat. în icoane e înfăŃişată cu un măr în mână
(fructul cunoaşterii şi al păcatului). Se consideră însă că păcatul ei a fost expiat de Sf. Fecioară. FACLĂ:
TorŃa aprinsă (facla, făclia, flamura, flacăra) este emblema ştiinŃei luminând lumea. Simbolismul ei
derivă din cel al focului şi al luminii. Este un simbol al purificării prin foc şi al iluminării spirituale.
Deoarece înmormântările la romani se făceau noaptea, Ia lumina faclelor, ele au fost asociate şi cu moartea,
doliul şi nenorocirea. Făclia stinsă e un monument sepulcral, însemnând viaŃa pământească întreruptă.
FuncŃiile simbolice ale faclei au fost transferate în creştinism lumânării, devenită lumina oricărei iniŃieri
şi a oricărei travqrsări iniŃiatice a infernului. FAZAN: Dacă în cultura românească fazanul a căpătat
conotaŃiile unei păsări credule, naive şi chiar proaste (el expresia a pica de fazan), în Orientul îndepărtat
are valorile simbolice ale unei păsări solare, întruchipând, de obicei, principiul activ masculin al naturii —
yang. Bătăile din aripi ale fazanului şi strigătul său sunt asociate tunetului, 58
primăverii, trezirii naturii la viaŃă. El figurează în miturile cosmogonice; este o cratofanie solară, simbol
al luminii multicolore. Aripa desfăcută a fazanului figurează în ornamentica pagodelor japoneze şi
chinezeşti.
FAINĂ: Simbolizează hrana esenŃială, atât cea materială, cât şi cea spirituală. Produs al măcinării
grâului, preia valenŃele simbolice ale acestuia din urmă, la care se adaugă semnificaŃiile procesului de
zdrobire a boabelor şi ale cernutului făinii. Făina este, în acelaşi timp, materia primă pentru coacerea
pâinii sau colacului ritual. în Rig-Veda, cuvântul ieşit din gândirea înŃelepŃilor se compară cu făina
cernută prin sită. Făina de grâu se aducea drept ofrandă rituală la vechii evrei şi era un simbol al faptelor
bune. Făina şi aluatul din făină sunt simboluri ale legăturii dintre membrii unei comunităŃi, în aria
balcanică li se atribuie proprietăŃi magice de apărare şi de stimulare a rodniciei: se presară pe locurile
unde se presupune a fi o co
IVAN EV.SEEV
moară, cu făină se ung pe faŃă personajele din alaiurile mascaŃilor, din aluatul ritual se fac cruci pe porŃi
şi pe uşi, se ung stupii, se mânjeşte gazda pe nas ca să rămână gravidă etc.
FÂNTÂNA:) Fântâna, izvorul, havuzul sunt asociate apei vii, ce Ńâşnea de lângă rădăcinile pomului
vieŃii din paradis. în toate basmele lumii se vorbeşte despre o fântână miraculoasă, vindecătoare,
întremătoare a trupului şi întăritoare a spiritului. Dintr-o asemenea fântână poate curge lapte, miere, vin
etc. Fântânele e-rau nelipsite de pe lângă temple şi din alte locuri sacre. Ea uneşte lumea diurnă cu
adâncurile pământului şi, totodată, poate fi un „ochi" deschis spre cer. Fântâna săpată în pământ se
asociază principiului feminin; basmele şi legendele multor popoare ne povestesc despre transformarea fetei
omorâte sau persecutate într-o fântână: „O fântână (Lină) Cu apă puŃină. / Apă limpejoară /Ca olăcrimio-
ră" (G. Teodorescu, 472). întâlnirea de lângă fântână e un topos mitologic şi folcloric: Iacob o întâlneşte pe
Rachela lângă o fântână din Meso-potamia, ea revine şi în căsătoria lui Isaac cu Rebecca; tot lângă fântână
Isus o va întâlni pe Samariteanca, dezvăluindu-i acesteia natura sa divină. La români, săparea unei fântâni
este un rit de expiere a păcatelor şi una dintre cele mai importante binefaceri: „Dacă faci o fântână, a-tunci
până la al noulea neam ai pomană" (Voronca, 890). Numeroase practici premaritale, maritale, ceremonii de
fecunditate, ca şi obiceiurile legate de săparea unei fântâni sau de întreŃinerea ei atestă sacrali-tatea
fântânii în cultura tradiŃională românească. Spre a fi ferite de duhurile rele, ele sunt străjuite de câte o
cruce sau o troiŃă. FELINAR: Simbol al iluminării şi limpezimii spiritului, asociat lampeî, faclei,
lumânării, opaiŃului etc. Felinarul ornamental şi simbolic (lanterna) joacă un rol important în cultura
Chinei şi Japoniei, unde este un element nelipsit din ornamentica grădinilor şi din procesiunile şi
petrecerile nocturne. ComercianŃii le oferă templelor pentru a avea succes în afaceri, iar militarii pentru a-
şi favoriza victoria- Ca şi lămpi, este un simbol al vieŃii şi transmiterii cunoaşterii. Este semn al prezenŃei
lui Dumnezeu şi un far călăuzitor spre lumina adevărată a credinŃei. Pe plan psihic, este flacăra sufletului,
păzită de intruziune externă. In textele indiene (Bhagavad Gîtâ) sufletul yo-ghinului e comparat cu o
flacără i-mobilă, ferită de vânt.
FEREASTRA:' Este „ochiul" casei. Ea mediază opoziŃiile „înăuntru" — „afară", „închis" —■ „deschis",
„pericol" — „siguranŃă"; leagă intimitatea casei (familiei) de lumea exterioară. Este locul intrărilor şi
ieşirilor „nereglementare", de aceea se presupunea că pe fereastră pot intra duhurile rele. De aici derivă şi
obiceiul de a pune pe ferestrele ce ies în stradă diferite obiecte, plante sau perdele cu proprietăŃi apotropai-
ce. O asemenea funcŃie, la români, avea şi crucea ferestrei. Printr-o intrare sau ieşire pe fereastră se putea
însă „înşela" moartea sau boala. Mortul, ca să nu ştie pe unde să se întoarcă, uneori se scoate pe fereastră,
iar în timpul mutărilor într-o altă casă copii erau introduşi pe fe 59
reastră. în mituri, în poveşti şi în poezia de dragoste, fereastra (simbolizând fata) e ultimul hotar ce des
parte pe doi îndrăgostiŃi. Ochiul atot-văzător (în multe limbi, fereastra şi ochiul au denumiri comune sau
înrudite între ele), prin logica inversării, devine un „loc expus vederii", „ochi ce reflectă lumea" devenind
locul epifaniei, al apariŃiei divinităŃilor, regilor, reginelor, sfinŃilor, inclusiv a personajelor teatrului de
păpuşi. Aceleaşi semnificaŃii au adesea şi rozetele catedralelor catolice, ornate cu simbolurile Sf. Treimi,
sau cu simboluri ale lumii orânduite după Logosul divin. Pe plan microcos-mic, ferestrele sunt simboluri
ale simŃurilor omeneşti. în pictura modernă, fereastra care deschide o per spectivă ce nu duce „nicăieri"
simbolizează incognoscibilitatea lumii.
FERIGĂ: Planta criptogamă care nu face flori, înmulŃindu-se prin spori, a-proape invizibil pentru
necunoscători, a atras atenŃia oamenilor încă din antichitate, care i-au atribuit proprietăŃi miraculoase. La
multe popoare ale Europei există credinŃa că ea înfloreşte o dată pe an, noaptea de Sânziene (solstiŃiul de
vară sau ziua Sf. Ioan Botezătorul). în acea noapte, floarea ei străluceşte ca o stea şi tinerii pleacă în
căutarea acestei flori miraculoase, care poate ajuta la descoperirea comorilor, te poate face invizibil, să
poŃi deschide toate lacătele (de unde şi asimilarea ei la români cu miraculoasa şi mitica iarba-fiarelor);
înlesneşte înŃelegerea „limbii" păsărilor şi a tuturor dobitoacelor. FIER: Semnifică duritatea,
inflexibilitatea, tăria şi fermitatea de caracter. Este un metal ambivalent, de oarece uneltele de fier se
folosesc pentru modificarea materiei inerte (plugul, cuŃitul, ciocanul etc), dar sunt şi instrumente satanice
ale războiului şi ale morŃii. în unele civilizaŃii este un metal impur, vulgar, dur, agresiv, sumbru,
diabolic. La egipteni, fierul nemagnetic era un atribut al lui Seth — zeul morŃii. Oamenii rasei de fier,
după Hesiod, marchează o epocă a regresiunii, a cultului forŃei brutale. Aceleaşi asociaŃii negative şi la
vechii evrei, care, la zidirea Templului din Ierusalim, au evitat, se zice, folosirea fierului (III Regi, 6, 4—
29). ConotaŃii negative le au până astăzi expresiile: veacul de fier, mască de fier, mână de fier etc. în
mitologiile lumii, cu prelucrarea fierului se ocupă, de regulă, divinităŃile secundare sau fiinŃele
demonice, în acelaşi timp, fierul este şi un simbol al tăriei („tare ca fierul, iute ca oŃelul" — este urarea
din textul Sorcovei). La multe popoare din Asia şi Africa este un simbol al fertilităŃii, sănătăŃii trupeşti,
un metal cu multiple valenŃe magice şi a-potropaice. CredinŃe asemănătoare sunt specifice şi ariei
culturale româneşti, unde o bucăŃică de fier se pune în faşă copilului, iar unelte de fier sunt Ńinute lângă
leagănul copilului spre a-1 feri de deochi sau de boli; cu obiectele de fier înfipte în pământ se opreşte
ploaia sau grindina; fierul ajută în vrăjile de dragoste. E posibil ca, în această mitologie a fierului, să se fi
contopit proprietăŃile fierului ceresc" (meteoritic) cu cele ale „fierului" de origine htoniană (R.
Vulcănescu, 1987, 416).
FIERAR: Rolul mitologic şi semnificaŃiile simbolice multiple, contradictorii, ambivalenŃa sa axiologică
60
se explică, desigur, prin importanŃa pe care a avut-o, pentru istoria omenirii, descoperirea prelucrării
metalelor şi, mai ales, a fierului. PoziŃia mitologică a fierarului e intermediară între divinitate şi om, între
geniu benefic şi demon malefic, însă întotdeauna temut de simplii muritori. Primul fierar, după V. T., a fost
Cain (etimologic înseamnă „fierar"), ucigătorul fratelui său Abel — agricultor şi păstor. Cea mai complexă
întruchipare a valenŃelor mito-sim-bolice ale fierarului o găsim în figura lui Hephaistos şi cea a vedicului
Tvâştar. Fierarii mitici participă la opera cosmogonică şi la civilizarea lumii, de obicei, în calitate de ajutori
ai zeului-demiurg sau ai eroului civilizator. înrudiŃi cu focul şi cu adâncurile pământului, de unde se extrag
minereurile, fierarii posedă şi un aspect infernal, redutabil. Ei sunt monştri, păzitori ai comorilor, iar
activitatea lor se înrudeşte cu vrăjitoria. Par a fi, într-un fel sau altul, excluşi din societate: pot fi ridicaŃi
deasupra celor din jur prin asimilarea lor cu regi şi conducători de triburi sau, dimpotrivă, pot fi undeva la
marginea societăŃii, contactele cu ei fiind limitate. Pot deveni conducători ai societăŃiilor secrete sau
îndeplini rolul de vrăjitori, adică de mediatori între lumea oamenilor şi cea a forŃelor transcendente. în
arealul balcanic, această situaŃie ambiguă s-a reflectat şi în faptul că fie-răritul era o meserie practicată
adesea de Ńigani, despre care se crede că au o înrudire cu diavolul (SMR, 166).
FILDEŞ: Prin culoarea sa albă este simbol al purităŃii, iar prin tăria si incoruptibilitatea sa este
simbolul
IVAN EVSEEV
puterii. Tronul lui Solomon era din fildeş (III Regi, X, 18, XXII, 39), dar şi mormântul lui Darius, în
credinŃa că fildeşul apără corpul de orice stricăciune. Obiectelor şi amuletelor de fildeş li se atribuie o
putere de stimulare şi de apărare.
FLOAEE: Simbolizează _frurnusc-_ Ńea, armoniaîdealul, pasiun^ tînn-' reŃea, puritatea,
renovarea^, luman dd
jsi_ trecătoare^ <£& situează undeva la
mijIOC, întrp1 pmhniigrrml nrh_n£phri
(plantei) jd cel al fructului. Omologia simbolică între floare şi femeie reprezintă toposul poeziei şi
literaturilor lumii, floarea e un simbol pasiv, e un receptacol al forŃelor şi darurilor uraniene ce vin spre ea
sub forma razelor solare, a ploii sau picăturilor de rouă. înflorirea ei e re- ungi
ronjTmjgŃii~~"dintre__arjă
(stihie feminină) şi, foc — principiu activ^ masculin. Fecundarea (polenizarea) este, din nou, o reuniune
a principiilor polare; aici, rolul fecundator poate fi atribuit unei păsări sau unei insecte. în iconografia
chineză, asocierea florii cu o pasăre e simbolul actului erotic. Asemănarea femeii cu o floare are o lungă
tradiŃie culturală, constituind, la multe popoare, inclusiv la români, un adevărat mit poetic. în folclorul
românesc, floaxea_şjabjjxuaaa oaractenajiu^. jqtiv al frumusejii feminine;-mirosul ~TIorii conotează
dragostea.__scuturatul florii SaU_JłJj^rrjprprl mirnculni e dăruirea dragostei şi pierderea fecioriei (M.
Coman, Izv. mitice, ti'd).
"Floarea, e un străvechi simbol solar care apare în aceasta calitate şi ca_ rBativ"~"ornămental (rozeta);
"această
Jdentificare e bazată atât pe asemănarea florii fi îynT
61

si culoare, cât şi pe__heliotropismul "multora din _aceşte_
îaŃâTrTdirecŃia soarelui (cf. floa-ywiPsoânftal): Floarea~~este~-"şi un simbol al inimii, al perfecŃiunii
spirituale, al idealului. Acest simbolism îl întâlnim în „floarea de aur" a alchimiştilor* chinezi şi în
„floarea albastră" a romanticilor (Novalis, Emi-nescu). Floarea poate fi asociată cu fluturele şi este adesea
simbolul sufletului morŃilor. Fiecare floare adaugă la acest simbolism general o seamă de semnificaŃii
proprii, consti-tuindu-se într-un limbaj floral universal sau naŃional, cum e cazul ike-banei japoneze.
FLUIER: Acest instrument muzical de suflat, în diferitele lui forme (fluier, flaut, caval, nai, tutelcă etc), este
prezent în cultura şi în mitologia aproape a tuturor popoarelor care au cunoscut păstoritul. Se spune că
fluierul a fost inventat de Pan ca să înveselească zeii, nimfele, oamenii şi animalele. Fluierului şi cân-tatului
la acest instrument i se atribuie proprietăŃi miraculoase: vrăjeşte întreaga fire, învie morŃii, face să crească
vegetaŃia, îmblânzeşte animalele, îndepărtează duhurile rele. Fluierul e un mijloc de comunicare cu
spiritele de dincolo. Este un simbol faliform al strămoşului mitic. După cât se pare, fluierele rituale, cândva,
se făceau din oase de om, iar unele popoare africane numesc spiritele morŃilor „fluierători". Amintirea
unei asemenea mitologeme e posibil să fi păstrat şi denumirea românească: fluierul piciorului.
ProprietăŃile magice şi sacralitatea fluierului la români sunt evidenŃiate de prezenŃa acestui instrument la
toate riturile, ceremoniile şi jocurile popu
lare. Fluierul e poetizat în „MioriŃa", în care regăsim substratul tracic şi dionisiac al acestui instrument
muzical. Aceste însuşiri el le-a păstrat şi după victoria creştinismului, deoarece, în Postul Mare, când la
creştini este interzisă orice cântare, doar „singur cântecul din fluier e permis" (R. Vulcănescu, 1987, 389).
Cântecul din fluier reprezintă o adevărată epi-fanie celestă, deoarece este conjuncŃia elementelor eterice:
aer (suflu) şi sunet.
FLUTURE: CredinŃa după care fluturele este o reîncarnare a sufletului este extrem de arhaică, căci o
găsim deja prezentă în arta minoică. Din acest nucleu mitic au derivat credinŃele populare despre fluturele
de noapte (striga), ca reprezentare a vampirului, moroiului, strigoiului. Cuvântul grecesc phsyche
înseamnă, în acelaşi timp, suflet, respiraŃie, dar şi „fluture". Acest mit al dragostei şi al morŃii, în care
personajul central este Psyche, a fost prelucrat literar de către Lucius Apuleius în romanul său Măgarul de
aur. Mitul şi simbolismul fluturelui se întemeiază şi pe interpretarea alegorică a fazelor evoluŃiei sale:
crisalida este un ou care conŃine toate potenŃialităŃiile fiinŃei, reflectate apoi în coloritul extraordinar al
aripilor fluturelui. Este asociat focului solar; e nevoit, în fiecare noapte, să străbată beznele subteranelor
pământului, devenind un simbol al regenerării sau chiar o fiinŃă primordială, demiurgică. într-o legendă
populară românească se spune: „Dintr-ntâi şi-ntâi era numai apă şi întuneric. Pe apă plutea o grămăjoară de
spumă, iar în spuma ceea era un vierme şi un fluture. Fluturele a lepădat aripile şi s-a făcut om,
62
Dumnezeu, aşa de frumos. Da din vierme s-a făcut o altă dihanie, el, negru, cu coadă şi coarne:
Necuratul" (M. Coman, 1988, II, 128—129).
FLUVIU: Apele curgătoare, mai ales marile râuri, s-au bucurat de o veneraŃie deosebită, fiind investite
cu atributele sacralităŃii. Bătrânul Istru sau Donoris, cum îi spuneau traco-geŃii, era înconjurat de o
asemenea aureolă sacrală. După unele mărturii ale timpului, dacii obişnuiau să depună jurământ, bând apă
din Dunăre. Deşi apa e o stihie feminină, marile fluvii se asociau principiului masculin, deoarece, în
antichitate, li se sacrifica câte o fecioară (e cazul Nilului la egipteni). Râul simbolizează scurgerea
timpului şi devenirea formelor. E un simbol al vieŃii şi al morŃii, al legăturii dintre lumea de aici şi
lumea de dincolo. Curgerea unui râu spre ocean e simbolul întoarcerii spre nediferenŃiere, accesul spre
Nirvana. Deplasarea în amonte simbolizează o întoarcere la sursa divină, la un principiu. Traversarea
râului — trecerea de la o stare la alta; este prezentă în riturile de iniŃiere şi de trecere (nuntă,
înmormântare). Marile fluvii sunt simboluri ale apelor superioare, cereşti şi li se atribuie funcŃia de a face
legătura dintre trei nivele cosmice: cer (aer), pământ, subteranele pământului. Apele unui râu favorizează
viaŃa, fertilitatea solului, dar produc şi inundaŃii dezastruoase, iar torentele şi vâltorile apelor înghit
multe vieŃi omeneşti. Râul inspiră respect şi teamă; fantezia populară le face lăcaşe ale balaurilor,
monştrilor şi spiritelor acvatice periculoase. Aspectul nocturn şi funest al apelor şi-a găsit întruchiparea în
râurile
IVAN EVSEEV
Infernului: Acheron —■ apa durerii-şî-a jalei, Phîegeton — râul de foc, Cocyte — al plângerii, Styx — ■
al erorii şi Lethe ■— al uitării. De multe râuri se leagă ideea persistenŃei unui neam în istorie, cum e
cazul Oltului în proza lui Geo Bogza („Cartea Oltului"). în poezia populară românească e pregnant
exprimată asocierea râului cu trecerea formelor: ,,C-aşa-i lumea, trecătoare, / De voinici amăgitoare, / Ca
o apă curgătoare: / Unul naşte ş-altul moare" (G. Dem. Teodorescu, 335).
FOC: Unul din elementele fundamentale în toate sistemele cosmogonice şi filosofiile naturiste, manifestat
sub forma de flacără, căldură sau lumină. Simbolizează viaŃa, puterea creatoare, pasiunea, dragostea,
purificarea, dar şi puterea distructivă. „Domesticirea" focului, care s-a petrecut cu cea. 600 000 ani în
urmă, a marcat despărŃirea definitivă a pa-leoantroposului de predecesorii săi războinici. De atunci, focul
a rămas un zeu, temut şi ambivalent, venerat sub forma focului şi a luminii Soarelui, a focului vetrei casei
sau focului intern, izvorât din adâncurile fiinŃei umane. Este opus apei, fiind întruchipare a principiului
activ masculin (yang). Este izomorf păsării, acest lucru fiind reflectat în ima ginea Păsării de foc din
mitologia slavilor (Zar-ptica), în Corbul igni-fer al australienilor, în Zburătorul din folclorul românesc sau
Phoeni-xul popoarelor mediteraniene. Ca stihie purificatoare şi izvor de viaŃă este mitologizat în
imaginea „focului viu" ce se aprinde, în mod ritualic, la cele mai importante ceremonii religioase şi
sărbători calendaristice. Aproape cvasiuniversală este iden 63
tificarea focului cu dragostea, a energiei sexuale cu stihia pirică: „Drept a avut cin-a zis, / Că dragostea i
foc nestins / Şi nime n-o poate stinge, / Numai badea, când mă strânge, / Şi inima mea, când plânge (Viciu,
Flori, 58). ConotaŃii simbolice negative sunt proprii mai ales focului subteran, al Infernului, dat în
stăpânirea unor demoni răi.
FRAGA: Fraga şi căpşuna sunt simboluri ale ispitelor, în special ale celor carnale. Figurează în ornamen-
tica bisericilor, unde reprezintă trecătoarele desfătări lumeşti. La unele triburi din America, fragii sunt
hrana de vară a indienilor şi simbolizează anotimpul cald. Deoarece ele cresc foarte aproape de pământ,
sunt, într-un anume fel, legate şi de lumea morŃilor. Se crede că în Infern creşte o enormă fragă; dacă
sufletul mortului gustă din ea, nu mai are şansa de a reveni pe pământ. în lirica populară românească,
mersul după fragi şi după mure simbolizează o expediŃie erotică.
FEASÎN: Copac înalt, drept şi de esenŃă tare, este un simbol al rezistenŃei şi solidităŃii. Din lemnul lui se
făceau lăncii. în tradiŃia scandinavă, frasinul uriaş, Yggdrasil, este arborele lumii, care uneşte cerul şi
pământul; e veşnic verde, iar de la rădăcinile lui, îşi ia începutul izvorul vieŃii şi înŃelepciunii; este loc de
întâlnire a zeilor. Din antichitate, după cum spune Plinius, are o putere magică de a alunga şerpii şi a
vindeca muşcătura de şarpe. Şi în spaŃiul românesc se păstrează urmele sacralităŃii acestui arbore, căci
unele dumbrăvi de frasin erau locuri de pelerinaj şi petrecere în timpul
sărbătorilor de primăvară şi de vară (Sf. Gheorghe, Ispas).
FKÂSINEL: (Dictamus fraxinella). Plantă medicinală, denumită aşa datorită asemănării frunzelor ei cu
cele ale frasinului; se bucură de un cult pronunŃat în sudul şi vestul Ńării (Oltenia şi Banat). Este la mare
cinste la femeile bolnave şi la lehuze; i se aduc ofrande: pâine şi vin. Cultul acestei plante era dezvoltat în
Asia Mică, Creta şi Grecia, unde era emblema zeiŃelor lunare Dictimna şi Artemis. Caracterul magic al
acestei plante (ce emană un eter care, venind în contact cu aerul, dă naştere unei uşoare flame) e
cunoscut şi la sârbi, de unde, după părerea lui G. Coşbuc, cultul frăsinelului (srb.: jasenak) a pătruns şi la
noi în Ńară.
FRUCT: în diferite tradiŃii mitologice simbolizează ideea abundenŃei, rodniciei, fecundităŃii, iar pe plan
spiritual — ÎnŃelepciunea. Diverse fructe formează conŃinutul cornului abundenŃei — alegorie a
belşugului. R. Guenon compară fructul cu oul lumii — simbolul originii. Simbolismul fecundităŃii e
specific fructelor cu multe seminŃe (granatul, dovleacul, pepenele etc). Alte numeroase fructe se asociază
femeii, dragostei şi sexualităŃii (mărul, para, piersica etc). în creştinism, fructul este simbolul beatitudinii
cereşti, atribuit Sfintei Fecioare. Drept Jruct spiritual este considerată smochina, poama viŃei de vie.
FRUNTE: E simbolul gândirii, demnităŃii, nobleŃii sufletului, cutezanŃei, geniului. Este locul concen
trării maxime a energiei psihice. Acest lucru este marcat în unele ci
64
IVAN EVSEEV
vilizaŃii prin punctul desenat în frunte, cum e cazul femeilor indiene care au pictat „ochiul lui Ci va".
Mongolii cred că locul cel mai vulnerabil al unui zeu se găseşte tot în frunte. Polisemia cuvântului frunte
Ia limba română atestă locul privilegiat al acestei părŃi a capului (în frunte, a fi fruntea, cu fruntea sus
etc).
FURCĂ: Unealtă agricolă sau de pescuit care poate avea doi sau trei dinŃi (trident). Furca cu doi dinŃi
(două coarne) simbolizează polaritatea şi tendinŃa de diferenŃiere a două principii având o origine
comună. Prin ambivalenŃa sa, e apropiată simbolismului răscrucii (bifurcaŃiei). Cei doi dinŃi ai furcii
sunt uneori asociaŃi gurii (dinŃilor monstrului), de unde şi folosirea ei ca emblemă a diavolului. A servit
ca instrument de supliciu al sclavilor. Furcile Caudine este supliciul aplicat soldaŃilor romani care au
suferit o înfrângere ruşinoasă din partea samniŃilor în trecătoarea Caudinum şi au fost puşi să treacă pe
sub furcile jugului.
FURCĂ DE TORS: Atribut al zeiŃei Athena, este un simbol al artei domestice, al îndeletnicirilor femi
nine şi o emblemă a femeii. Are însă şi o semnificaŃie falică; de cele mai multe ori, prin construcŃia ei
(e şi cazul furcii tradiŃionale româneşti), îmbină un simbolism sexual masculin cu cel feminin (partea
de sus a furcii imitând floarea). Furca de tors este strâns legată de riturile de iniŃiere feminină. Este
inclusă şi în ceremonialul de nuntă al românilor şi privită ca un simbol al conjuncŃiei contrariilor. Pe
unele furci sunt chiar zugrăvite chipuri de băr
5 — DicŃionar de simboluri şl arhetipuri culturale
baŃi. SemnificaŃie masculină pare a avea şi furca de aur, pe care o primesc în dar eroinele unor basme; cu
acelaşi simbolism apare furca şi în unele cântece de dragoste: „Măi bădiŃă şi-al meu drag, / Mergi cu puşca
la vânat! / Te uită şi vezi un brad, / Bradu-nalt şi subŃirel, / Tot ca tin' de frumuşel. / Taie din el o făclie, /
Şi-mi fă tu o furcă mie. / Când m-ajunge dor şi jele, / O am în braŃele mele. / Şi o culc în pat cu mine, / Şi
gândesc că sunt în pat cu tine" (Mohanu, 370). ConjuncŃia contrariilor e mai clară în îmbinarea furcii cu
caierul din care „naşte" firul, la acesta participând fusul (simbol masculin), întregul proces al torsului fiind
un adevărat „sistem simbolic" al generării, al naşterii şi scurgerii vieŃii. FULGER: E simbolul focului
ceresc, al forŃei şi pedepsei divine. Fulgerul şi trăsnetul sunt atribute ale divinităŃilor principale ale
cerului: Indra — în mitologia vedică, Civa şi Vişnu —■ în hindusism, Zeus — la greci, Thor — la
scandinavi, Perun — la slavi etc. Chiar în monoteismul mozaic, Yahwe (Elohim) păstrează acest atribut al
focului şi al luminii. în creştinismul oriental, stăpânul fulgerului este Sf. Ilie; el foloseşte acest „tun şi foc
ceresc" pentru urmărirea diavolului şi pedepsirea celor păcătoşi. Se crede că, o dată cu trăsnetul, cade din
cer piatra trăsnetului (identificată cu vechile cuŃite de piatră de fier şi vârfuri de săgeŃi găsite în pământ
sau în apă) căreia i se atribuie proprietăŃi fecundante şi fertilizatoare. Fulgerul şi tunetul mai simbolizează
vocea lui Dumnezeu; în antichitate există o adevărată ştiinŃă de descifrare a acestor mesaje (Ubri
65
fulguralis). Fulgerul, ipostază a focului intens, cosmic, marchează o iluminare intuitivă sau spirituală,
realizate printr-o ruptură. Este considerat un agent fertilizator, o „sămânŃă" cerească. în multe mituri,
eroinele rămân însărcinate fiind lovite sau atinse de un fulger (e cazul împăratului mitic chinez Huan di).
Apare ca simbol al focului ce renovează natura şi societatea, în urma unei furtuni. Primii catolici
interpretau iniŃialele lui Isus de pe crucifix I.N.R.I. prin formula: „Igne Natura Renovator Integra".
Această stihie, care poate fi devastatoare, trebuie înfrânată; de aceea, Sf. Ilie în folclorul românesc este
şchiop; ambivalenŃa trăsnetului şi tunetului merge până acolo, încât ele sunt atribuite uneori diavolului:
„Tunetul este urletul diavolilor vătămaŃi" (T. Pamfile, 1916, 82).
FUM: Fumul rugului de sacrificiu sau fumul de tămâie este un agent de legătură dintre pământ şi cer, un
omagiu adus divinităŃii. Este, în acelaşi timp, un agent purificator, conŃinând în sine potentele focului
care 1-a generat. FumigaŃiile de tot felul sunt nelipsite din riturile de purificare la toate popoarele lumii.
Alungă spiritele rele; această credinŃă e reflectată în zicala românească „fuge ca dracul de tămâie". Fumul
înecă-cios e considerat, la români, o invenŃie a diavolului: „Dumnezeu când a făcut
focul, diavolul de ciudă a stârnit un vânt şi a început a arunca la frunze şi la gunoi în foc şi îndată s-a făcut
fum" (Voronca, 1198). Este şi simbolul deşertăciunii lumeşti şi a celor trecătoare (Isaia, 51.6). La
înscăunarea unui papă se aprinde în faŃa lui tămâie ori o chită de paie,
iar un cardinal arătând spre fum exclamă: Sic transit gloria mtindi (= aşa trece mărirea lumii). FURNICA:
Este simbolul unei munci neobosite, al sârguinŃei şi prevederii, al vieŃii colective subordo nate unui scop
lucrativ. Datorită micimii ei, e considerată un fel de „cuantă" a pluralităŃii, orientate uneori şi într-un scop
distructiv. In mitologie este larg răspândit motivul metamorfozei oamenilor şi zeilor în furnici. Adesea
participă la opera cosmogonică, iar muşuroaiele de furnici sunt considerate nişte „munŃi sacri" şi canale de
comunicaŃie cu cele trei nivele ale lumii, locuri de concentrare maximă a energiei cosmice. Asociate
organelor genitale ale femeii, sunt incluse în grupul simbolurilor fertilităŃii pământului. De aici derivă o
seamă de practici rituale legate de mutarea muşuroaielor, de interdicŃiile de a le strica sau de obligaŃia
aducerii unor ofrande. în calendarul poporului român există chiar o sărbătoare dedicată acestor minuscule
vieŃuitoare. Ea se numeşte Joia Furnicilor (Joia a fost cândva ziua lui Jupiter, iar furnicile sunt legate de
cer şi de ploaie) şi se Ńine primăvara, înainte de lăsatul secu lui de carne; femeile fac turte speciale (turta
furnicilor) şi le dau copiilor să le mănânce, iar fărâmiturile le lasă furnicilor (C. Rădulescu — Codin, D.
Mihalache, 1909, 27).
FURTUNĂ: Simbolizează o intervenŃie divină în mersul lumii sau o pedeapsă cerească. Ea evocă forŃa
şi gloria divină. E o bulversare cosmică la care participă toate elementele active ale naturii (focul, apa,
66
vântul), alcătuind un fel de alianŃă-conjuraŃie îndreptată împotriva pământului. Zeii furtunii (Baal,
Zeus, Jupiter, Donar, Thor, Perun ete.) sunt şi organizatorii cosmosului. în furtună răsună vocea lui
Dumnezeu (Exod, 19.16). Furtuna este una clin temele preferate ale poeŃilor romantici, care văd în ea
întruchiparea unui sabbat cosmic sau dezlănŃuirea forŃelor titanice zăcând în fiinŃa geniului. Furtuna
marchează şi sfârşituri de epoci istorice, indicând, totodată, un nou început, simbolizat uneori prin
apariŃia curcubeului.
FUSr Se integrează simbolismului torsului, cu valenŃele sale cosmice şi erotice. în cugetarea filosofilor
antici (Platon), simbolizează necesitatea care domneşte în inima universu
IVAN EVSEEV
lui. Fusul se învârte într-o mişcare uniformă şi antrenează întregul mecanism al lumii. Simbolizează şi un
principiu masculin activ. Fusul de aur din basme este un dar al zeiŃei lunare. în popor fusul se fo losea în
vrăji de dragoste şi acte magice de fertilitate sau de apărare împotriva forŃelor malefice. El a dat în
stăpânirea divinităŃilor destinului: Lachesis (trecutul), Clotho (prezentul) şi Atropos (viitorul). „Furca şi
Fusul" e un joc tradiŃional românesc cu substrat erotic, practicat cândva la privegherea mortului şi având
semnificaŃia transmiterii „manei" defunctul celor rămaşi în viaŃă; se joacă şi pentru stimularea creşterii
plantelor: „Ca să rodească cânepa, beau şi joacă femeile de Sf. Vasile: joacă în crâşmă fusul şi furca"
(Voronca, 1059).
G
GALBEN: Culoare solară, evocă strălucirea aurului. Este o culoare de esenŃă divină, regală. Se asociază
tinereŃii, eternităŃii, clarităŃii, voioşiei, căldurii şi nobleŃei. E o culoare bărbătească, clară şi penetrantă
(Zeus coboară la Danaia sub forma unui nor galben de aur). Galbenul e şi culoarea grânelor coapte,
evocând maturitatea, dar şi începutul declinului. La unele popoare e culoarea vestului. Semnifică adulterul
—- începutul destrămării unei căsnicii şi gelozia: Mărul discordiei la greci este galben (de aur).
GĂINA: Pasăre htoniană, asociată principiului feminin; în opoziŃie cu masculinitatea cocoşului. E un
animal psihopomp, călăuză a sufletului mortului pe lumea de dincolo. în riturile de înmormântare la ro mâni
există obiceiul de a da de pomană peste mormânt o găină (neagră), căci se zice că „ea merge îna intea
sufletului tot scormonind şi chemând, ca şi când ar avea pui mici, şi-n chipul acesta conduce ea sufletul
până la poarta raiului** (S. FI. Marian, înmormântarea, 332). Găina năzdrăvană din basme care ouă în
fiecare zi câte un ou de aur sau găinuşa de aur din folclorul minierilor (Bîrlea, MEBR, 187) este un simbol
al fecundităŃii şi bogăŃiei pământului. Cântecul găinii din ceremonialul de nuntă românesc şi scenariul
care îl însoŃeşte dezvăluie un simbolism erotic şi al fertilităŃii. Cloşca cu pui ■— numele popular al unei
constelaŃii din Pleiade, vesteşte recoltă bună. Ca orice animal înrudit cu adâncurile pământului e iniŃiată
în tainele vieŃii şi ale morŃii, de aceea, e o pasăre vestitoare de bine (când cântă spre răsărit) sau de moarte
şi nenorocire, când cântă „eocoşeşte" sau cu ciocul orientat spre apus (Ciauşanu, SuperstiŃii, 121).
Cuvântul curvă în limba română e de origine slavă şi provine de la numele găinii, care înseamnă, şi vulvă
feminină."
GÂSCÂ: Prin penajul ei alb strălucitor, ciocul şi picioarele roşii,.
68
evocă lumina solară şi focul. în Egiptul antic, faraonul era asimilat cu soarele, iar inima lui cu o gâscă
ieşită din oul primordial. Gâştele sălbatice sunt păsări călătoare şi, ca atare, au fost asociate renovării
naturii, sosirii primăverii şi soliei venite din altă lume. Sub aspect mitologic şi simbolic, este asociată
lebedei şi întruchipează, de regulă, principiul feminin. în folclorul est-slav şi al unor popoare siberiene este
simbolul zoomorf al fetei de măritat sau al femeii iubite. Cum însă în unele limbi numele ei gene ric e de
genul masculin (gâscan), uneori, se asociază şi principiului masculin (Zeus, ia forma de gâscan şi-o
cucereşte pe Leda; iar în China este întruchiparea principiului yang). Gâscă domestică e asociată ideii de
fidelitate conjugală, de candoare, naivitate, simplitate. Gâştele reprezintă însă şi simbolul vigilenŃei şi, în
această calitate, erau venerate la Roma pentru că salvaseră Capito-liul de invazia galilor. în aria
românească i se atribuie proprietăŃi apotropaice: „înainte de prima baie a copilului, se scaldă o gâscă albă,
ca să nu se lipească farmecele de el" (Tipol, Haşdeu, 291). GEMENI: Toate mitologiile lumii manifestă
interes deosebit pentru tema gemenilor, strâns legată de androginitatea sau dualitatea fiinŃelor
primordiale. Gemenii divini (Castor şi Pollux, Aşvinii, Romulus şi Remus etc.) populează miturile
popoarelor indoeuropene. Ei sunt de acelaşi sex sau de sex diferit (Yavia şi Yami ■— în Vede, Yima şi
Yimak —■ la iranieni, Apollo şi Artemis — la greci etc). Mitul şi simbolul gemenilor exprimă ideea
diferenŃierii
IVAN EVSEEV
Unului, separaŃia, polaritatea, dar şi armonia sau complementaritatea contrariilor, reducŃia multiplului la
Unu. Gemenilor li se atribuie o forŃă divină sau demonică; de aceea, în unele tradiŃii ei erau omorâŃi (la
populaŃiile bantu din Africa) sau divinizaŃi şi temuŃi. Se crede că la naşterea gemenilor intervine un
zeu sau un demon. în cultura indoeuro-peană li se atribuie, de regulă, calităŃi benefice. Dioscurii (Castor şi
Pollux) sunt zei vindecători, apărători ai luptătorilor şi ocrotitori ai marinarilor. Ei sunt eroi civilizatori.
Gemenii apar adesea în rolul eroilor — întemeietori de state, cetăŃi, oraşe (Romulus şi Remus). în tradiŃia
culturală europeană târzie (mai ales la romantici), tema gemenilor va fi legată de cea a dublului (omul şi
umbra sa), tratată sub un aspect dramatic, deşi există şi o lungă tradiŃie literară în care genialitatea devine
o sursă a erorilor şi farselor comice.
GHEAłĂ: Este imaginea apei solidificate şi pietrificate şi exprimă, în plan simbolic, stagnarea, lipsa
căldurii inimii, absenŃa unui sentiment vivificator, cum e cel al dragostei; indică o inimă rece şi moartă.
La Emmescu, visul gheŃarului nordjc este o reverie a morŃii ca eliberare de suferinŃă şi de hybrisul
existenŃial şi artistic, gheaŃa întruchipând pentru poet seninătatea şi detaşarea: „Aş fi vrut să mă prefac
într-o stâncă de gheaŃă, să privesc etern la răsăritul stelei polare" {Tonta Nour în Siberia, Ms. 2255).
GHIOCEL: Este simbolul primăverii, întrucât înfloreşte în timpul topirii zăpezii. în legendele româneşti,
69

ghioceii sunt metamorfoze ale unor copii alungaŃi de mama vitregă (iarna). Reprezintă un simbol al
purităŃii, rezistenŃei, speranŃei, modestiei, smereniei şi chiar al umilinŃei acceptate, dar şi al înălŃării
prin smerenie. De aceea, în simbolistica creştină, se mai numeşte şi cheia fecioarei Măria (Aga, 126).
GRĂDINA: De la mica „grădină a lui Adonis" (vas umplut cu pământ in care era pus să încolŃească grâul
în cinstea învierii lui Osiris sau Adonis) şi până la marile ansambluri horticole, orice grădină este un spaŃiu
smuls de la natură şi redat culturii. Grădina este o oază în care o-mul încearcă să reproducă chipul
cosmosului, modelându-1 după dorinŃa sa de multitudine şi armonie. Este ima:
naturii^ Reprezintă un simbol al bo găŃiei vieŃii şi nemuririi. Apare ca loc de coborâre şi sediu al
transcendenŃei şi o întruchipare a Logosului divin. De aceea, grădinile au fost locurile primelor şcoli şi
universităŃi {Academia îşi trage numele de la parcul Akademos de la marginea Atenei, unde Platon
Ńinea lecŃii discipolilor săi). Tot din acest nucleu simbolic provine şi identificarea grădinii cu o carte
deschisă şi cu un poem întru glorificarea înŃelepciunii lui Dumnezeu sau, mai târziu, cu un monarh
iluminat (acesta era semnificaŃia Versailles-ului lui Ludovic al XlV-lea sau a grădinilor altor regi şi
împăraŃi). Gj^diaa_a_foşi_aşociată j£mei^drag_ojtei_şi fecundităŃii. în simbolica creştină, grădina este
simbolul Si. Fecioare şi al Bisericii, iar Isis Hristos i s-a arătat Măriei Mag-dalena ca grădinar (Ioan, 20.
15).
GRĂSIME: Grăsimea animală, la popoarele de vânători, e simbolul bogăŃiei şi abundenŃei; constituie o
întruchipare a puterii animalului. Este partea cea mai frecvent folosită în riturile de sacrificiu, deoarece
fumul produs de grăsime era considerat plăcut zeilor. Deoarece grăsimile animale sau vegetale erau
folosite pentru arderea opaiŃelor, au fost asociate jocului şi luminii. Cea mai răspândită grăsime vegetală
în lumea antică era uleiul de măslin, consacrat zeiŃei Athena, şi chiar purta uneori numele de Pallas.
Candela cu untdelemn a rămas şi în creştinism simbolul luminii divine şi al jertfei închinate Domnului.
Grăsimea se asociază unui principiu al regenerării şi fecundităŃii. Tinerii căsătoriŃi din tri burile bantu se
ung cu ulei de palmier, pentru a favoriza fecunditatea. Untul, la unele popoare africane,
este asociat cu lichidul spermatic. „Ungerea" rituală (miruirea) e semnul binecuvântării şi al milei
Domnului, ce se revarsă asupra celui uns; de unde expresia „unsul lui Dumnezeu". GEĂU: Ca aliment de
bază la multe popoare ale lumii, e simbolul hranei esenŃiale şi al nemuririi. Spi cul sau bobul de grâu, în
diferite mistere şi ceremonii agrare, pot figura drept simbol al morŃii şi reîn vierii, aşa cum se întâmpla în
misterele din Eleusis, închinate zeiŃei Demetra. Folosirea «-grâului fiert sub formă de colivă arată că şi
în riturile de înmormântare grâul are semnificaŃia de „panspermie" sau sămânŃă regeneratoare şi
simbolizează renaşterea la toate nivelele vieŃii. Grâului i se atribuie întotdeauna o origine divină. La
români, unde grâul se cultiva de milenii, el e prezent în 70
toate obiceiurile calendaristice, în care reprezintă un mijloc de stimulare a fertilităŃii, dar şi principalul
scop al actelor de magie agrară. Sacrali-tatea grâului, imaginea „grâului cris-toforic", pentru Blaga, e
semnul so-fianismului (=transcendenŃei care coboară pe pământ) poporului român. Biserica ortodoxă a
preluat ideea sa-cralităŃii grâului şi-1 sfinŃeşte cu li~ tie (procesiune religioasă pe câmp) la 23 aprilie.
Grăuntele de grâu este unul din simbolurile vegetale ale lui Isus Hristos. IVAN EVSEEV trul culorilor,
undeva între alb si
negru, mtre galben şi albastru etc I n acest fel, este o culoare a tranzi'
fcei a posibilităŃii evoluŃiei în sens
pozitiv sau negativ.
GREIERE: Datorită autorilor de fabule, greierele a devenit simbolul lipsei de griji, al gratuităŃii şi
absenŃei instinctului de prevedere, specific artistului. în mitologie însă este un simbol al vieŃii şi
renaşterii, al alternanŃei luminii şi întunericului; este un demon al tenebrelor, dar şi an animal cs participă
la marea operă cosmogonică (a participat la facerea lumii cântând). Simbolismul său este totuşi ambivalent,
deoarece, la unele popoare (la chinezi, care cresc în mod special greieri cântători şi-i Ńin în colivii
speciale) cântecul lui e de bun augur, în timp ce la altele, se crede că el cântă a sărăcie şi a pagubă.
GRINDINA: Căderea grindinei e o calamitate; peste tot e văzută ca o pedeapsă a cerului pentru greşelile şi
păcatele oamenilor. De cele mai multe ori, e atribuită însă demonilor malefici. Curios lucru: aceşti demoni
sunt, de regulă, de origine htonică; ei o „fabrică", fie în subteranele pământului, fie o iau din vârfurile
gheŃarilor şi ale crestelor înzăpezite. în meteorologia mitică românească, grindina este „ploaia îngheŃată
de suflarea balaurului" (German, Meteorologia, 120), însă dirijarea ei este atri buită solomonarilor.
împotriva norilor de gheaŃă oamenii folosesc un bogat arsenal de mijloace magice: bătăile clopotelor,
aprinderea lumânării de Paşti, implantarea în pământ a unui obiect de fier, arderea unor părŃi din copacul
de Arminden, a crengilor de tei sau de salcie sfinŃită. Se Ńin o seamă de sărbători pentru prevenirea
căderii pietrei: cele nouă .Joi după Paşti, Izvorul Tămăduirii, Ion-fierbe piatra ş.a.
GRI: Culoarea cenuşei, de unde şi numele ei românesc cenuşiu, are un simbolism ce derivă din
semnificaŃiile cenuşei ca produs rezidual al combustiei. Simbolizează durerea, căci e culoarea
semidoliului. Evreii îşi puneau cenuşă în cap în semn de durere. Semnifică însă şi învierea morŃilor.
Pictorii Evului Mediu îl înfăŃişau pe Isus la Judecata de Apoi în veşminte gri. în gama cromatică, griul
ocupă o poziŃie situată în cen
GUNOI: Pe lângă conotaŃiile sale negative, gunoiul din gospodăria Ńărănească, de la grajduri, din curte
sau din casă, are o seamă de valori magice legate de cultul strămoşilor. Lucrul acesta reiese în evidenŃă cu
ocazia aprinderii focurilor pentru pomenirea morŃilor, când se ard lucrurile vechi şi gunoiul din casă.
Există, de asemenea, multe interdicŃii privind scoaterea gunoiului în anumite zile de peste an, când se
aşteaptă vizita oaspeŃilor din lumea de dincolo,
71
Folosirea gunoiului pentru stimularea fertilităŃii, pe lângă o explicaŃie de ordin practic, are şi un
determinism magic, deoarece se crede că el conŃine „mana" strămoşilor. Gunoiştele sunt locurile
preferate ale epifaniei sufletelor strămoşilor şi, de aceea, aici se desfăşoară unele acte de magie
premaritală.
GURĂ: Organ al vorbirii, nutriŃiei şi răsuflării, gura este simbolul forŃei creatoare, al medierii, dar şi al
distrugerii. Cele două aspecte, negativ şi pozitiv, sunt reprezentate în iconografie prin gura monstrului şi
prin buzele îngerilor. Gura e un loc de trecere în microcosmosul corpu
lui uman, care poate fi o poartă a paradisului, cât şi a infernului. Prin ea, rostim binecuvântarea sau
blestemul. E locul prin care iese sufletul (ultima suflare a omului). Românul spune despre cineva grav
bolnav, că trage să moară, că e cu sufletul la gură. Gura e şi locul de pătrundere a forŃelor şi influenŃelor
malefice, mai ales în timpul căscatului. Gura e asociată focului, care, la rândul său, e pus în legătură cu
verbul (vorbirea). Gura închisă şi buzele strânse semnifică păstrarea unui secret. Deşi gura este organul
vorbirii, elocinŃa superioară, inteligenŃa şi inspiraŃia poetică pot fi redate şi prin imaginea
unui cap lipsit de gură.
por
!tU-
! la
.sic
H
HAOS: Cuvânt grecesc (chaos), derivat din rădăcina cha ■—■ care a dat şi verbele cu sensul ,,a căsca, a
deschide gura", deci, iniŃial, însemna „căscătură", gol. în diferite mituri cosmogonice e starea iniŃială,
neorganizată de la care s-a pornit urzi-rea lumii. E imaginat fie ca un gol sau hău fără fund, fie ca o stare a-
morfă a substanŃei alcătuită din foc şi apă. Uneori haosul ia forma unor monştri primordiali (balauri,
uriaşi, fiinŃe demonice htoniene). Transformarea haosului în cosmos este prezentată ca trecere de la
întuneric la lumină, de la apă la uscat, de la hău (gol) la substanŃă, de la amorf la organizat, de la distructiv
la constructiv. Aceste concepŃii mitologice au fost preluate şi în primele sisteme filosofice naturiste din
Grecia antică, în care predomină ideea unui haos reprezentând amestecul diferitelor elemente, cu
predominanŃa unora dintre ele. In literatura latină, H. se leagă de infern. în Egipt este întruchipat în
oceanul primordial Nun. Varianta biblică a fost influenŃată de o schemă babiloniană. în ebraică te-horn,
bezna cosmică, este înrudit cu accadianul Tiamat — monstrul primordial ucis de zeul Marduk. în Vedele
indiene găsim o concepŃie apo-fatică a haosului, adică o definiŃie negativă: se spune ce nu exista acolo
(nici cer, nici pământ,...). Organizarea haosului aparŃine unor zei cos-mofori şi demiurgi, care luptă cu
monştrii primordiali. Haosul însă continuă să existe şi după instituirea cosmosului; el se află la periferia a-
cestuia din urmă, ameninŃându-i mer reu echilibrul precar. Toată cultura şi întreaga activitate a omului din
societăŃile arhaice şi tradiŃionale sunt subordonate luptei împotriva forŃe-,lor dezorganizate ale haosului,
aflat dincolo de graniŃele teritoriilor cos.-micizate. în concepŃia poporului român, haosul se prezintă şi ca
o „lume întoarsă pe dos", opusă normelor sociocosmice. Descântecele româneşti îl conotează ca loc unde
„fata nu se piaptănă", „unde cocoşul nu cântă", „unde oaia nu behăie", „unde popa nu toacă", „unde zorile
nu se DICłIONAR DE SIMBOLURI ŞI ARHETIPURI CULTURALE
revarsă", „unde pasărea nu ciricăie"
etc.
HEXAGEAMĂ: Figură geometrică sau o alcătuire din şase elemente (gr. hexa „şase"). în lumea formelor
simbolice, de o largă răspândire se bucură steaua cu şase colŃuri, formată din două triunghiuri suprapuse
alcătuind o stea cu şase vârfuri, folosită la egipteni, la perşi şi la evrei, unde a devenit emblema casei
regale a lui Solomon, numită şi steaua lui David. Simbolizează echilibrul universal, rezultat din reunirea
polilor opuşi sau a elementelor complementare din care e Ńesută lumea: cerul şi pământul, divinul şi
umanul, masculinul şi femininul, lumina şi întunericul etc. Este emblema templelor evreieşti, deoarece
cetatea lui Sion a fost hexagonală. Cele 6 triunghiuri mici din afară simbolizează cele 6 zile ale creaŃiunii,
iar hexagonul din interior ■— Sabatul.
în simbolistica chineză, hexagonul simbolic e format din 6 linii suprapuse, alcătuite fie dintr-o linie
continuă (semnificând principiul activ masculin yang), fie din două linii cu interval între ele (simbolizând
principiul feminin yiri). Din combinarea celor două tipuri de linii, rezultă 64 de configuraŃii, denumite
gune, care modelează întreaga alcătuire a ma-erocosmosului, constând din combinarea, în diferite
proporŃii, a celor două mari principii care stau la baza întregii vieŃi. HIDROMEL: Băutura obŃinută în
urma fermentaŃiei mierii de albine, amestecată cu apă (uneori şi cu adaos de plante aromatice),
cunoscută ca licoare rituală şi sacră atât la popoarele Europei de Nord, cât şi la o se
rie de popoare ale Africii. Este băutura imortalităŃii şi inspiraŃiei poetice, izofuncŃională nectarului
grecilor şi somei vechilor indieni.
HORN: Dacă orice casă tradiŃională este un micromodel al cosmosului, hornul îndeplineşte rolul axei
lumii; este calea de comunicaŃie cu lumea de sus. El leagă vatra — sediul spiritelor strămoşilor, cu cerul;
prin focul şi fumul ce se ridică din vatră; este, totodată, poarta principală de pătrundere a spiritelor casei şi
tuturor influenŃelor cereşti. în credinŃele românilor, Zburătorul vizitează femeia cuprinsă de dor intrând
pe horn. Este şi simbolul legăturilor sociale, deoarece hornul şi vatra sunt locurile pe lângă care se
desfăşoară o seamă de ceremonialuri familiale; mireasa venind în casa mirelui trebuie să atingă hornul cu
mâna sau să depună pe vatră sau pe horn o ofrandă rituală (pâine unsă cu miere), ca să fie acceptată de
larii casei. Sacralitatea hornului a fost transferată şi asupra homarului, că ruia i se atribuie însuşiri şi puteri
magice.
HOTAR: în structurile duale sau tripartite ale lumii, specifice culturilor arhaice şi tradiŃionale, orice li
mită (graniŃă, frontieră, hotar) este un semn al discontinuităŃii spaŃiului pe orizontală sau pe verticală.
Hotarul desparte, dar şi uneşte zone şi nivele diferenŃiate valoric; marchează momentul de echilibru şi
cumpănă, conŃine, concentrată în sine, energia ambelor spaŃii polare, antagoniste sau complementare,
de unde rezultă ambivalenŃa acestui simbol. Orice trecere înseamnă schimbare, ce poate fi în bine sau în
rău. De aici a
IVAN EVSEEV
SJio
ÎSU
Icei cu ■ seul; Idin inci-f caii, în tvi-' in-
; sau Isilturi-li
este saŃiului iHota
1 ?i
ea-
|nmpă-e,ener-iniste | rezultă ! Orice Ice poa-8 aici a
rezultat sacralizarea hotarului, cultul lui în diferite civilizaŃii. Terminus —• în mitologia romană este zeul
porŃilor şi trecerilor. Sacralitatea hotarelor era marcată prin aşezarea pietrelor de hotar (idolilor), a
troiŃelor, crucilor, prin sădirea pomilor sacri etc. AmbivalenŃa hotarului e vizibilă şi astăzi în vopsirea
barierelor în negru şi alb. Liminalitatea are şi o dimensiune temporală, semnificând începutul şi sfârşitul
(uneori, mijlocul) unei perioade. Hotarele anului sunt marcate prin sărbătorile din calendarul poporului; ele
coincid, de regulă, cu eehinocŃiile şi solstiŃiile sau cu fazele lunare. HRANĂ: Produsele alimentare
necesare vieŃii, hrana zilnică sau mâncărurile rituale au avut în societă Ńile tradiŃionale rolul de a media
o-poziŃia dintre natură şi cultură, de a înlesni legăturile dintre oameni şi zei. Prin provenienŃa sa, hrana e
un produs natural (vegetal sau animal), dar, în urma preparării ei, devine obiect cultural. Gătitul hranei e
artă culinară, iar mâncărurile constituie un adevărat cod culinar, fiecare din ele ocupând un anumit loc în
sistemul valoric alcătuit din opoziŃiile natură —■ cultură, sacru —■ profan, autohton — străin, masculin
— feminin etc. Cea mai apropiată de natură este carnea gătită (friptă sau fiartă), la polul celălalt aflându-se
produsele vegetale preparate. Hrana obişnuită a unei etnii sau a unui grup
social coerent este considerată hrană adevărată, mâncarea străinilor e „anti-hrană". în toate culturile ar
haice verbul „a mânca" se înrudeşte cu „a se împreuna", deoarece mâncatul a fost asociat, în plan
simbolic, actului sexual şi actului comuniunii. Formele hiperbolizate ale acestei legături — incestul şi
canibalismul —■ au adesea conotaŃii identice şi se desemnează prin cuvintele grupului a mânca, a gusta,
a devora. Limbajul erotic în diferite culturi a păstrat această legătură a codului culinar cu cel al dragostei.
Actul preparării şi consumării hranei conŃine numeroase proiecŃii cosmogonice: animaluî totem sau
planta totemică erau mâncate pentru a recrea şi a menŃine un alt cosmos (microcosm sau socio-cosm). în
felul acesta, mâncarea face parte integrantă din complexul mitologic moarte — fertilitate — viaŃă: Prin
jertfirea ei, mâncarea asigură legătura cu divinităŃile şi cu sufletele de dincolo. De taina morŃii şi învierii
este legată euharistia. Prin raportare la opoziŃia sacru — profan, mâncărurile se vor împărŃi în „hrană
cerească", hrană rituală şi mâncare profană (cotidiană). Mâncărurile de bază tradiŃionale sunt însă mereu
investite cu o anumită sacralitate, ian descoperirea lor va fi atribuită zei-j lor şi eroilor civilizatori; unele
dintre alimente sunt metamorfoze divine întruchipate într-o divinitate (cum e cazul porumbului la
populaŃia maya).
I
IEDEEĂ: Simbolizează permanenŃa, deoarece este verde în toate timpurile. Este unul din ornamentele
obişnuite ale lui Dionysos (Bachus). Tyrsul (toiagul) său, având o semnificaŃie falică, era împodobit cu
iederă, aceasta din urmă simbolizând perenitatea vieŃii şi un principiu feminin. Pe lângă simbolismul ei
feminin, iedera, din cauza tendinŃei de a se lipi de copac, mai semnifică şi dragoste, ataşament, dus însă
uneori până la sufocare. Integrată simbolismului vieŃii şi veşnicei întoarceri, iedera se plantează pe
morminte, exprimând nemurirea sufletului.
IEPURE: Printr-o seamă de însuşiri ale sale (viteză, viaŃa nocturnă, fecunditate etc.) iepurele de câmp
sau cel de casă are un loc important în mitologia şi simbolistica universală. E un animal lunar (în China,
Africa, America). în aria culturală românească, el este însă un simbol solar, deoarece în unele legende sau
naraŃiuni mitice despre astrul zilei, iepurele e înhămat la carul solar: 76
„De la amiazi până seara, la coborâş, e mai uşor şi soarele e tras de cai, de 7 iepuri sau chiar de un iepure
şchiop" (Tipol. Haşdeu, 117). Această identificare apare şi în textele cimiliturilor: „Peste dealul pădurat /
Fu-ge-un iepure bălŃat" (Soarele). La popoarele de agricultori este un daimon al fertilităŃii, o încarnare a
„spiritului grâului": spicele nesecerate, lăsate în câmp, în unele părŃi ale Ńării noastre se numeau
„iepurele" sau „iarba iepurelui" (M. Coman, 1986, I, 217). La unele triburi ale indienilor din America,
Marele Iepure (Ma-nebuş, Manabozo) este un erou civilizator şi triekster. Are însă şi o latură întunecată,
deoarece este asociat cu noaptea şi cu moartea. Ciudatul personaj al basmelor româneşti, Sta-tu-Palmă-
Barbă-Cot, fiinŃă htoniană şi infernală, călăreşte pe un iepure şchiop. Iepurele este
stigmatizat în Biblie şi considerat animal impur, în credinŃele populare româneşti i se atribuie un
caracter demonic. Duhul necurat se poate vârî într-un iepure. Ca şi la slavii de est, întâlnirea cu
IVAN EVSEEV
■un iepure ieşit în drum e semn de rău augur: „Dacă pleci la vreo afacere şi pe drum îŃi iese un iepure
înainte, întoarce-te înapoi" („Izvora-şul", 11—12, 1934, p. 13).
ft) Ca transpunere în metal a cercului, inelul simbolizează eternitatea, unitatea, legătura, unirea, fi delitatea.
Rolul său de simbol solar sau lunar poate fi subliniat de metalul din care este făcut (aur şi, respectiv,
argint); în această calitate, poate simboliza căsătoria mistică cu Domnul (inelul primilor creştini),
cunoaşterea şi înŃelepciunea. Este simbolul înŃelepciunii şi puterii lui So-lomon atât în Biblie, cât şi în
mitologia musulmană, unde acesta apare sub numele lui Sulaiman. Una din cele mai vechi identificări
simbolice este aceea dintre inel şi vulva feminină, de unde a rezultat inelul de logodnă sau nuntă. Proba
inelului în basme sau romane cavalereşti (asemănătoare probei pantofiorului) poate avea şi un substrat
erotic, îngustimea inelului semnificând castitatea. Inelul este "un semn al supunerii şi sclaviei, mai ales
când e de fier. Prometeus, eliberat de Hercules, trebuia să poarte un inel de fier ca semn al supunerii faŃă
de Zeus. Inelul de aur, incrustat cu pietre sau având gravate anumite semne, simbolizează puterea,
regalitatea, gloria, nobleŃea. In popor, inelului i se atribuie şi virtuŃi de apărare magică: „E bine ca tot
omul să aibă un inel în deget ca să nu se lege blăstămurile de el" (Goro-vei, 1916, 23).
INFERN: Iadul (gheena) în mitologie şi în religie este locul unde se duc sufletele morŃilor. Apare, în
general, ca Ńinut subpământean unde
domneşte întunericul. IniŃial, aşa cum o atestă mitologia Hadesului grecesc sau Skeolului evreiesc, nu era
neapărat un loc de pedeapsă pentru cei păcătoşi; era un Ńinut al umbrelor, lipsit de sevă şi de bucuriile
vieŃii pământene. Ulterior, a devenit loc al pedepsei postume pentru cei necredincioşi sau păcătoşi. A fost
dat în stăpânirea Diavolului, care a născocit cele mai năstruşnice şi inumane cazne, mai ales cele legate de
foc (ardere, fierbere etc). în catolicism, Infernul are un stadiu sau nivel de purificare, denumit Purgatoriu.
Coborârea în infern a eroilor mitici (Ghilgameş, Marduk, Hercules, Orfeu, Enea etc), constituie o probă
iniŃia-tică, făcând parte din scenariul morŃii şi al reînvierii. Gândirea mitică asociază infernul cu haosul,
deşi are uneori şi trăsăturile „pântecului matern", iar coborârea în infern are semnificaŃia unui regressum
in utero. Monstrul care înghite şi regurgitează iniŃialul poate fi regăsit în frescele iadului de la intrările
bisericilor noastre care înfăŃişează un balaur vărsând din gură foc şi pară, iar în pântecele său ard
păcătoşii.
INIMĂ:, Considerată organ central în corpul fiinŃei umane şi sediu al sentimentelor, are valenŃele
simbolice ale unui Centru macrocosmic, pus în' relaŃiile de similitudine şi interdependenŃă cu toate
elementele ce alcătuiesc modelul lumii în culturile tradiŃionale. Semnifică bunătate, dragoste, viaŃă,
curaj, onoare şi intuiŃie. Marile idei — consideră Pascal — ne vin din inimă. Este sediul funcŃiei
intelectuale la greci, la vechii indieni, la musulmani. Este punctul de întrepătrundere a spiritului şi
materiei, lăcaş („templu") al lui Dumne
77
zeu. în acest sens, e percepută ca un vas (cupă) care se umple de harurile cerului. Acest lucru este reflectat
în hieroglifia egipteană, în simbolistica vest-europeană a Graalu-lui — cupa cu sângele lui Isus, în
triunghiul cu vârful în jos din simbolistica geometrică a multor popoare. Pe plan social, inima („marele
monarh al organismului") reprezintă regele, autoritatea centrală, centrul administrativ (capitala = inima
Ńării). Inima (Anima) este un simbol feminin atât în mitologie, cât şi în psihologia abisală a lui C. G. Jung.
Pe plan macrocosmic, ea a fost asociată Soarelui, în timp ce creierul a fost pus în relaŃie cu Luna, despre
care se credea până în Evul Mediu târziu că „îngroaşă apa şi răceşte creierul" (Paracelsius). Dubla mişcare
a inimii, sistolică şi diastolică, a fost asemuită cu pulsaŃia universului, cu fluxul şi refluxul.
INSULA: în creaŃia mitopoetică a lumii e prezenă mai ales imaginea insulei ca întruchipare a speranŃei şi
a paradisului pierdut. Vechii greci au crezut în existenŃa Insulei FericiŃilor, unde pleacă sufletele eroilor
după moarte şi unde există o vară veşnică, se strâng trei recolte pe an şi domnesc legile drepte ale zeului
Cronos (Hesiod, Munci şi zile). Ostrovul e asociat naturii primare, para-disiace, neîntinate de mâna omului
plin de păcate. Orice insulă simbolică e utopie şi ucronie — sustragere de la legile implacabile ale timpului
şi de la dramele istorice. Insula ridicată deasupra apelor ca o stâncă, înfruntând valurile mării sau ale
oceanului, aminteşte de Arca lui Noe, şi se va identifica cu biserica — nava salvării sufletelor creştinilor
adevăraŃi. Dacă apa, în majoritatea culturilor e asociată haosului, insula va simboliza, dimpotrivă,
manifestarea, creaŃiunea, centrul de Ia care porneşte cosmicizarea. Modelul, transpus literar, al
cosmicizării şi culturalizării unei insule îl aflăm în romanul lui Defoe „Robinson Cru-soe". Loc de
refugiu, de păstrare a inocenŃei şi vieŃii paradisiace, insula, totodată, conform legii generale a
ambivalenŃei oricărui simbol şi arhetip, este asociată ideii izolării, alienării, frustraŃiei, abandonului şi
pedepsei. Teseu o abandonează pe Ari-adna pe insula Naxos, iar în timpurile premoderne o seamă de
insule au devenit locuri de supliciu şi de exil ale condamnaŃilor. Mitologia populară românească a păstrat
ambivalenŃa simbolului, deoarece textele legendelor, bocetelor şi ale colindelor vorbesc de Ostroavele
albe (unde trăiesc rohmanii sau blajinii) şi Ostroavele Negre, ce par a se îneca mereu într-o apă tulbure
(R. Vuleă-nescu, 1985, 454).
IZVOE: în culturile tradiŃionale, izvorul simbolizează sursa vieŃii, începutul şi originea puterii, graŃiei,
cunoaşterii, inspiraŃiei, geniului. Izvoarele sunt sursele apei vii care dă viaŃă şi asigură creşterea tuturor
speciilor. Apa de izvor e şi simbolul purităŃii, apa neîncepută e folosită în toate riturile de purificare. La
toate popoarele lumii există credinŃa în sacralitatea izvoarelor. Sunt simboluri ale maternităŃii şi au fost
asociate divinităŃilor feminine, nimfelor, nereidelor, rusalcelor etc. Motivul metamorfozei fetei într-un
izvor îl găsim în mitologia şi în legendele antichităŃii, cum este, de pildă, po
78
vestea frumoasei Byblis, în Metamorfozele Iui Ovidiu, însă, uneori, izvorul, spre deosebire de fântână,
poate să reprezinte şi un simbol masculin, cum e cazul la Eminescu (Făt-Frumos din lacrimă) sau în
balada Meşterul Manole. în simbolistica şi
IVAN EVSEEV
în psihologia abisală, izvorul e simbolul forŃelor vitale şi creatoare venind din inconştientul persoanei,
din sfera sa instinctuală (Jung, 1970, 159). în creştinism, Isus este asemănat cu un izvor de viaŃă şi
fericire perfectă (Ioan, 7, 38).
•
^
ÎMBRĂCĂMINTE: întreaga istorie a civilizaŃiei umane demonstrează câ funcŃia protectoare a
veşmintelor nu e mai importantă decât funcŃia lor simbolică. Hainele reprezintă primul nivel al
identificării sociale, în special, a celei etnice, urmată de diferenŃierea pe sexe, categorii de vârstă,
profesiuni, poziŃii sociale etc. Estetica îmbrăcăminŃii şi a podoabelor, cu tot caracterul său, în între gime
artificial, este una dintre trăsăturile biologice ale speciei umane cele mai profund legate de lumea
zoologică (Leroi—Gourhan, 168). Costumele tradiŃionale vechi relevă imitarea prin material, formă şi
culoare a înfăŃişării unei fiinŃe totemice, de cele mai multe ori de tip zoomorf. Hainele sunt un fel de
„sinecdocă" a persoanei, de aceea, orice acŃiune asupra veşmintelor era percepută ca un act asupra fiinŃei
purtătorului, îmbrăcămintea, mai ales cea intim legată de corp, este prezentă în vrăji, în rituri de sacrificii,
în ceremonia-luri populare. Simbolismul concret ai fiecărei piese din îmbrăcămintea oamenilor se
precizează şi prin sistemul de tabuuri şi datini legate de confecŃionarea sau purtarea lor în cadrul funcŃiei
lor ceremoniale.
80
ÎNCĂLłĂMINTE: Principalele funcŃii şi sensuri simbolice ale încălŃămintei sunt derivate din
semnificaŃiile falice ale piciorului şi din rolul lor de a media contactul cu pământul şi a înlesni
deplasarea omului. Un simbol sexual feminin este pantoful (condurul, papucul), atât de transparent în
basmul Cenuşăresei, prezent însă şi în ceremoniile nupŃiale şi în vrăjile de dragoste ale diferitelor po
poare, în psihanaliză, visele cu încălŃămintea au, de regulă, o interpretare sexuală (Aeppli, 177—178).
încălŃămintea e simbolul pelerinului şi al călătoriei. încălŃările din piele de animal, strâns legate de
corporalitatea omului şi adunând pe ele colbul şi necurăŃenia drumului, sunt asociate fiinŃei carnale.
De aici interdicŃia la musulmani de a intra în
moschee încălŃat, ca şi preferinŃa unor anahoreŃi şi sfinŃi de a umbla desculŃi. Punerea piciorului pe
o porŃiune de pământ e un semn al luării în stăpânire, de aceea încălŃămintea e şi un simbol al
dreptului de proprietate, de autoritate şi de stăpânire tiranică, de încălcare a libertăŃii (mai ales în cazul
încălŃămintei războinicului; cf. expresia cizmă prusaca).
ÎNGER: FiinŃe intermediare între Dumnezeu şi oameni, sunt simboluri ale lumii spirituale, create
înaintea altor făpturi. Deşi au chip de om, sunt, de fapt, fiinŃe asexuate. Din atributele păsărilor mitice
— mesageri ai lumii de dincolo în mitologiile arhaice, îngerii au păstrat aripile de lebădă. Sunt
înfăŃişaŃi cu un chip de copil, semnificând nevinovăŃia şi puritatea, sau ca tineri, sub-liniindu-se prin
aceasta că ei nu sunt supuşi timpului şi nu îmbătrânesc niciodată. Angelologul creştin, Dio-nisie
Areopagitul, face o amplă clasificare a îngerilor după ranguri şi funcŃii, după apropierea lor de tronul lui
Dumnezeu. ApariŃia lor în lumea oamenilor e o epifanie a sacrului. Din punct de vedere uman, ei
simbolizează aspiraŃiile spre perfecŃiune, elanurile ascensionale, sufletul pur. La Eminescu „îngerul cu
priviri curate" e o metaforă a sufletului, o sinteză a visării şi poeziei: „E sufletul meu palid, e sufletul meu
dus / Ce părăseşte lumea în cer ademenit". La poporul român există credinŃa că fiecare om are un înger şi
un drac. „îngerul îl păzeşte, îi arată drumul cel bun, îl îndeamnă la bine, dară dracul la păcate şi la rău"
(Vo-ronca, 502). în afara îngerilor păzitori, mai există şi îngerii cei răi, de IVAN EVSEEV
spre care se crede că au păcătuit cu pământencele. Tema îngerului căzut a ocupat un loc important în
literatura romantică.
ÎNTÂLNIRE: Este un adevărat topos al mitului, basmului şi romanului. Toate întâlnirile au o anumită
predestinaŃie şi sunt dirijate de forŃe supraumane. Ele Ńin de simbolistica epifaniilor, a călătoriilor şi
probelor iniŃiatiee. O întâlnire poate fi o prevestire de bun augur sau aducătoare de nenorocire. De aceea,
în culturile tradiŃionale toate întâlnirile sunt supravegheate cu cea mai mare atenŃie şi semantizate în
funcŃie de împrejurări, de natura (malefică sau benefică) a personajului ori obiectului întâlnit în cale. E
bine să întâlneşti pe cineva cu găleŃi pline, tineri şi tinere frumoşi la corp. Nu e bine să-Ńi iasă în cale un
bătrân sau o bătrână, un popă, o pisică neagră, un iepure etc. Puternica tendinŃă de semantizare a oricărei
întâlniri, care e, în fond, cea mai aleatorie dintre toate acŃiunile umane, se explică prin tendinŃa omului
culturilor jtra-diŃionale de a găsi în toate un anumit „logos", o necesitate şi o anume ordine.
ÎNTOARCERE: AcŃiune simbolică, asociată mişcării circulare în timp şi spaŃiu, refacerii unui traseu
parcurs în sens invers, revenirii la un punct iniŃial. Sensul fundamental al acestei acŃiuni este revenirea
la un Centru, la un Principiu, la o stare iniŃială. Simbolizarea ambivalenŃă a întoarcerii se explică prin
faptul că ea se situează între două realităŃi, aparent, opuse: ireversibilitatea timpului şi veşnica întoarcere
a naturii, în primul caz, refacerea unui traseu
— DicŃionar de simboluri şi arhetipuri culturale
81
fără vreo modificare, capătă însuşiri demonice şi numenale. De aici provin, pe de o parte, interdicŃiile de
a privi în spate (mitul lui Loth sau al lui Orfeu), iar pe de altă parte puterea magică a palindromului
(Roma *-> Amor) şi abracadabrei, precum şi toate funcŃiile apotropaice ale oricărei „întorsături" în
cultura populară (întoarcerea hainelor pe dos etc). în cel de al doilea caz, revenirea e încărcată de
conotaŃii pozitive, ea presupunând o „reîncărcare a bateriilor energetice", în vederea unui nou început, a
unui nou ciclu, a unei noi evoluŃii (regressus ad ute-rum, întoarcerea la pământul-mamă, întoarcerea
„acasă" etc). însă deasupra oricărei întoarceri planează um bra simbolică a „drumului fără întoarcere", la
care este supusă orice fiinŃă umană. ÎNTUNERIC: Mitologia şi simbolistica întunericului sunt generate
de
spaimele nopŃii, de reacŃia depresivă, de angoasa şi chiar groaza ce o provoacă bezna nopŃii. „Această
deprimare hesperiană e, de altfel, comună oamenilor civilizaŃi, sălbaticilor, chiar şi animalelor" (Durând,
109). întunericul este unul din cele mai vechi simboluri ale timpului devorator. Vechile calendare ale lumii
aveau ca punct de reper nu ziua, ci noaptea, iar sărbătorile arhaice purtau un caracter preponderent
nocturn. „Timpul e negru pentru că e iraŃional şi nemilos" (ELIT, 143). Bezna se asociază haosului,
morŃii, infernului. Pe plan psihic, întunericul sufletesc e simbolul păcatului, adormirii raŃiunii şi invaziei
forŃelor primare ale inconştientului. Cum însă noaptea e prepararea unei noi zile, întunericul e şi o stare a
unei fertile confuzii şi a unei posibile revelaŃii. De aceea, tema nopŃii şi întunericului, la romantici, se
asociază misterului, reveriei şi inspiraŃiei poetice.
JAR: Simbol al energiei oculte, al focului ascuns şi mocnit, gata oricând să se reaprindă cu o flacără vie.
Este imaginea focului (principiul masculin) aflat în captivitatea pământului (principiul feminin). în plan
psihic, semnifică forŃă latentă, pasiune secretă, dragoste arzătoare, dar reŃinută şi ascunsă. Tăciunele
stins, negru la culoare şi rece, e un produs al focului şi un potenŃial nou foc. E considerat un agent
purificator şi folosit în descântecele de deochi şi în alte acte de magie populară. JUG: E un simbol al
supunerii, aservirii, opresiunii, umilinŃei venite
din afară. Aceasta era semnificaŃia furcilor caudine sau ignominiosum sub care a trecut armata romană
învinsă de samniŃi. Dar rădăcina acestui cuvânt indoeuropean yug — înseamnă şi „unire", „legare
împreună" pe care o aflăm în denumirea şi în sensul fundamental al doctrinei şi practicii yoga —
armonizarea şi unificarea fiinŃei umane cu cea divină. SemnificaŃia supunerii benevole imperativelor
unei vieŃi conjugale îl are jugul, prezent în ritualul de nuntă românesc, unde întâiul pat al mirilor este
adesea jugul boilor (Ti-pol. Hasdeu, 444).
L
LABIEINT: Prototipul fiecărui labirint simbolic este construcŃia realizată de către Dedal pentru regele
Mi-nos al Cretei, în care acesta a închis Minotaurul, monstrul hrănit cu 7 băieŃi şi fete reprezentând
tributul anual al Atenei. Labirintul domină o adevărată constelaŃie de arhetipuri. Poate cea mai veche
semnificaŃie a labirintului, datând din neolitic, este cea a pântecului regenerator al pă-mântului-mamă (M.
Gimbutas, 79). Dar această încrucişare de drumuri din care cele mai multe nu au nici o ieşire, în conştiinŃa
culturală a omenirii a fost asociată căutării pline de prjmejdii a luminii, *a unui centru, a unei
soluŃii salvatoare în lumea dezordinii şi obscurităŃii. Labirintul e drumul spre iniŃiere şi în această
calitate îl aflăm reprezentat pe pavimentul bisericilor catolice, fiind denumit şi drumul Ierusalimului.
Labirintul este şi simbolul apărării unui tezaur ascuns, ştiut numai de cei iniŃiaŃi. Pe plan psihologic,
labirintul reprezintă căutarea centrului spiritual, al credinŃei, această cău
84
tare fiind legată de rătăciri şi pericole. Ieşirea din labirint e simbolul unei învieri spirituale. în literatură,
labirintul este adesea metafora oraşului (E. Sue, Misterele Parisului) sau o proiecŃie spaŃială a rătăcirii
mentale şi a realităŃii absurde şi angoasante (Kafka, Joyce).
LAC: Simbolismul lacului se leagă de cel al apei şi al cerului: „Lacul oglindeşte stelele fiindcă vrea să fie
cer" (Blaga, Elanul insulei, 51). în vechile mitologii este ochiul pământului, prin care locuitorii lumii
subterane pot să vadă tot ce se întâmplă pe pământ şi în văzduh. Lacurile pot fi asociate unor divinităŃi
benefice ale cerului sau considerate sedii ale monştrilor, balaurilor, duhurilor rele (mai ales lacurile cu
apă bâhlită sau cele din care ies bule de aer). Lacul sacru sau un bazin special amenajat era un atribut
necesar al templului la vechii egipteni şi la alte popoare, evocând apele primordiale şi rezerva de forŃe
creatoare. în basme şi legende sunt lăcaşe ale zâ
IVAN EVSEEV
nelor, sirenelor, nimfelor care ademenesc oamenii spre moarte. Au semnificaŃia unor paradisuri iluzorii.
Răspândite în lume sunt şi legendele despre oraşele, palatele, bisericile sau comorile acoperite de apele
unui lac. Nu este exclus să avem aici amintirea colectivă a vechilor aşezări lacustre răspândite cândva pe tot
întinsul Europei.
LACRIMA:. în poezia lui Blaga Lacrima şi raza, picătura căzută din ochiul înlăcrimat al omului
spune: ,,Eu sunt un strop de suflet / Şi sunt / Ca picurii izvoarelor fierbinŃi / Vin totdeauna din adâncuri —
mari /". Aşadar, lacrimile fierbinŃi ale durerii, implorării şi disperării reprezintă o conjuncŃie a focului şi a
apei. Se poate vorbi de o adevărată „alchimie" simbolică a lacrimii, izvorâtă din focul inimii, devenind
stihie acvatică eliberatoare şi purificatoare, ca, în cele din urmă, să se cristalizeze într-un conglomerat salin.
Există o omologare mito-simbo-lică, aproape universală, a lacrimii cu apele cereşti: cu picăturile de rouă
sau ploaie. In mitologia egipteană, omul (erme) este născut din lacrima zeului solar Re. Iar lacrimile zeiŃei
Isis, vărsate la moartea soŃului şi fratelui său Osiris, umplu albia Nilului cu ape fertilizante. La multe
popoare ale lumii, vărsarea rituală a lacrimilor are ca scop provocarea ploii (Frazer, III, 296). Legendele
româneşti vorbesc despre lacrima fe-cundantă a Maicii Domnului; căzând pe pământ, ea se transformă în
perlă sau floare. O întreagă terapeutică sufletească a lacrimii purifica toare e dezvoltată în filosofia creştină
(Ioan Scărarul), preluată şi în opera lui Dostoievski, care vorbeşte
de „lacrimile stelare" ale lui Alioşa Karamazov.
LADĂ: Lada de zestre, caseta, cutia, scrinul etc. îşi datorează simbolismul lor unei asocieri străvechi ca
corpul, mai ales cu cel feminin. In cimiliturile noastre lădiŃa este trupul ce ascunde sufletul: „Am o
lădiŃa / Şi-n lădiŃa — o porumbiŃă: / Dacă zboară porumbiŃa / N-am ce face cu lădiŃa" (G. Dem.
Teodorescu, 288). Ele se asociază misterului, tezaurului ascuns. însă deschiderea unei asemenea lădiŃe sau
cutii misterioase poate fi însoŃită şi de surprize neplăcute (vezi exemplul cutiei Pandorei). Omologarea
casetei cu femeia, asupra căreia insistă atât de mult reprezentanŃii psihanalizei (S. Freud, Motivul alegerii
casetei), în cultura românească, se confirmă prin rolul Iadei de zestre în diferite rituri de trecere: naştere,
nuntă, înmormântare. AmbivalenŃa acestui simbol se explică şi prin faptul că tot o ladă este şi sicriul
mortului.
LALEA: Ca specie botanică, laleaua îşi are originea în Ńările perso-afgane şi în Asia Mică, de unde a
ajuns în Europa în secolul al XVI-lea. în Olanda a devenit obiectul unei adevărate industrii. în scurt timp,
o găsim ca model decorativ preferat în domeniul Ńesăturilor, ceramicii, metalelor şi decorului
arhitectonic. La noi în Ńară acest motiv decorativ a ajuns abia în secolul al XlX-lea, fie prin intermediul
meşterilor saşi, fie prin mijlocirea atelierelor balcanice, devenind însă foarte răspândit în toate zonele
Ńării. Din punct de vedere simbolic, laleaua a preluat funcŃia cupei şi coroanei, ca receptacole ale
influenŃe
85
DICłIONAR DS SIMBOLURI ŞI ARHETIPURI CULTURALE
lor uraniene, precum şi asociaŃiile dintre floare şi inimă, floare şi femeie.
LAMPĂ: Poartă în sine semnificaŃia unui foc domesticit; evocă intimitatea şi studiul, fiind
companioana celui ce munceşte în cameră la masa de lucru. Ca sursă de lumină este asociată
înŃelepciunii şi transmiterii cunoştinŃelor; atestă prezenŃa spiritului printre oameni, de unde rolul
candelabrelor, sfeşnicelor şi prisne-lor la iudeo-creştini. Este şi un simbol al sfinŃeniei şi vieŃii
contemplative, al dragostei şi sacrificiului. Vechile opaiŃe descoperite de arheologi atestă şi o identificare
a lămpii cu fiinŃa umană: corpul de argilă conŃine un principiu vital (grăsimea, uleiul) şi un spirit
reprezentat prin flacără. Lampa are şi o funcŃiune protectoare, deoarece alungă întunericul şi spiritele
malefice, şi una călăuzitoare, atât de evidentă în cazul farului.
LANCE: Lancea (suliŃa) are, în general, un simbolism axial masculin. Ca şi săgeata, e identificată cu o
rază solară, iar acŃiunea ei are menirea de a modifica materia inertă şi nediferenŃiată. Aducătoare de
moarte, ea este atributul zeilor războinici şi semnifică puterea militară. Este însă şi o armă a dreptăŃii şi
ordinii; de aceea, e unul din principalele atribute ale Athenei — Minerva. Asociată focului (lancea zeului
celtic al luminii Lug este de foc), are şi o funcŃie purificatoare şi vindecătoare (lancea lui Ahile putea
vindeca rănile). Creştinismul a acordat aceste virtuŃi lăncii lui Longinus, care a străpuns corpul
Mântuitorului. Din rană a curs sângele divin ce s-a re
vărsat ca dar de mântuire asupra su-taşului roman, care s-a încreştinat cel dintâi după minunea de pe Gol-
gotha. Lancea lui Longinus e trans-simbolizată în capia (cuŃitul de prescură) prezent în proscomidia
bisericii creştine — aşezarea prescurilor şi vinului pentru euharistie. LANł: LanŃul e simbolul legăturii,
servitutii, captivităŃii, robiei şi tiraniei. De aceea, sfărâmarea lan Ńurilor a devenit emblema dezrobirii
omului. în mitologie, lanŃul e simbolul legăturii dintre cer şi pământ. După Homer, Zeus coboară pe
pământ pe un lanŃ de aur. LanŃul este şi simbolul faptelor şi evenimentelor într-o „înlănŃuire"
temporal-cauzală, de unde şi expresia lanŃul slăbiciunilor, în multe culturi tradiŃionale există un cult al
lanŃului de care se lega ceaunul deasupra vetrei casei. El reprezintă un fetiş familial şi simbol al legăturii
celor vii cu spiritele strămoşilor.
LAPTE: Este aliment primordial şi arhetip alimentar. „Orice băutură fericită e un lapte matern" (Du rând,
320). Laptele se leagă de sânul matern, transfigurat în religiile paleoliticului în substanŃa vieŃii a cărei
purtătoare este ZeiŃa-Mamă, reprezentată prin statuete feminine cu sânii hipertrofiaŃi sugerând belşugul
alimentar. Laptele de mamă, iar mai târziu, cel de oaie, capră şi, în cele din urmă, de vacă, fără nici un alt
adaos sau în amestec cu miere de albine, a devenit băutura imortalităŃii şi a regenerării. Miturile greceşti
spun că ambrozia a provenit din picătura de lapte de la sânul Herei. în toate culturile lumii laptelui i se
conferă proprietăŃi curative. Alăptarea
86
este semnul adopŃiunii fizice, dar şi al celei spirituale. în alchimie, piatra filosofală e denumită şi Laptele
Fecioarei. Laptele şi substanŃele lacti-forme sunt asociate cu Luna, cu lumina ei „lăptoasă", dar şi cu focul
solar. La popoarele Asiei Centrale şi ale Europei există credinŃa că focul provocat de fulgere se poate
stinge numai cu lapte. Ca simbol al fecundităŃii şi regenerării, laptele apare şi în basmele româneşti, unde
voinicul, înainte de a pleca în marea lui călătorie, alege un cal răpciugos pe care îl hrăneşte cu jar şi lapte
sau cu grâu fiert în lapte, pentru a-1 transforma în cel năzdrăvan. în creştinism, laptele e simbolul binelui
suprem şi unul din simbolurile învăŃăturii Domnului. Din vechiul simbolism al paradisului — „Ńara unde
curge lapte şi miere" (Ier. 11.5) ■— creştinismul a preluat această metaforă, transformând-o în sinonimul
credinŃei salvatoare şi universaliste. IVAN KVSEEV
lui. Există însă şi o asociere pozitivă: înmulŃirea lor era interpretată în China ca simbol al unei posteri tăŃi
numeroase, iar ritmul săriturii unei lăcuste era legat de riturile sezoniere ale fecundităŃii. în Sumatra,
femeile sterile aduceau drept o-frandă divinităŃii naşterilor trei lăcuste, ce înlocuiau, metaforic, jertfirea
unor animale (Frazer, IV, 157). în ghicitorile şi în descântecele româneşti, lăcusta este o încarnare deplină
a maleficului în multiplele sale ipostaze: „Lăcustă, / Fata dracului, / Fata diavolului, / Fata lui Faraon, /
Fata Satanii, / A Mumii Pădurii, / A ciumii, / A primejdiei, / A boa-lelor, / A nevoilor... (S. FI. Marian,
1903, 514).
LAUR: Plantă a imortalităŃii şi emblemă a gloriei, a izbânzii militare, sportive sau spirituale. în Grecia
antică era arborele consacrat lui Apollo, iar frunzele lui se foloseau pentru confecŃionarea coroanelor ce
împodobeau capetele eroilor, geniilor şi înŃelepŃilor. Plantă pururea verde, se plantează pe morminte şi se
pune pe sicrie ca simbol al nemuririi sufletului.
LĂCUSTA: In Vechiul Testament (Exod, 10. 14—15) reprezintă simbolul nenorocirilor şi devastărilor, al
pedepsei divine. Invazia lăcustelor a fost întotdeauna comparată cu năvălirea războinică devastatoare sau
cu o furtună demoniacă; ea simbolizează o dezorganizare a cosmosu
LĂUTA: Acest instrument muzical străvechi cu coarde, asemănător cu cobza, care, prin generalizare, a
devenit sinonimul grupului instrumentelor respective, dând naştere denumirii meseriei de lăutar, poartă în
sine simbolismul bogat şi ambi-valent al tuturor surselor de sunet şi muzică. în cultura românească,
simbolismul lor a fost preluat mai ales de vioară, invenŃia ei fiind atribuită atât Diavolului, cât şi lui
Dumnezeu. (Bîrlea 76, 435—436). Instrumentele cu coarde au fost asociate, în general, principiului
feminin. Acest simbolism apare extrem de elaborat în limbajul erotic al Chinei, unde muzica se asocia cu
viaŃa sexuală, cu actele de dragoste. Lăuta era considerată drept
simbol al organului genital feminin, „atingerea strunelor lăutei* era unul din eufemismele actului
sexual.
LÂNA: Poartă în sine cea mai mare parte a simbolismului părului
87
şi pilozităŃii. Lâna, ce acoperă corpul berbecului sau oii, toarsă într-un fir lung şi subŃire, se asociază
prosperităŃii, bogăŃiei şi fecundităŃii încă din epoca culturilor preindoeuropene. Lâna e simbolul
soarelui şi al aurului, acest lucru fiind inci-frat în mitemul lânii de aur, în căutarea căreia pleacă expediŃia
argonauŃilor, în frunte cu Iason. După P. Diel, e vorba de căutarea unui tezaur mai mult spiritual decât
material: lâna semnificând puritatea, iar aurul ■— adevărul. Ordinul Lâna de Aur, înfiinŃat în secolul al
XIV-lea în Burgundia, era menit să sublinieze bogăŃia acestei regiuni, dar şi speranŃa, pornind de la
textele biblice în care pe lâna întinsă de Ghe-deon cade rouă cerului. în felul acesta, se restabilea legătura
lânii cu un principiu feminin şi cu simbolul Bunei Vestiri. LEAGĂN: Leagănul, huŃuluşul, balansoarul,
scrânciobul sunt obiecte ritualice cu funcŃii şi sensuri mito-simbolice multiple. Ele au fost asociate
mişcărilor şi ritmurilor alternante ale vieŃii, fecundităŃii şi fertilităŃii, în Mahe-Brahmana (V, 1.10),
leagănul este nava care duce spre cer, iar Rig-Veda numeşte Soarele leagănul de aur. Ritmul balansării
este cel al ciclurilor solare dar şi al respiraŃiei omului. Legănarea evocă ascendenŃa şi descendenŃa,
fluxul şi refluxul, evoluŃia şi involuŃia. Legănatul ritual era, la multe popoare, un act magic de stimulare
a creşterii plantelor, de purificare a omului prin intervenŃia stihiei aerului. Legănatul are şi un subtext
erotic, de aceea, e prezent în obiceiurile pre maritale şi în ceremonialurile nupŃiale, în aria culturală
românească,
leagănele se fac în timpul sărbătorilor de primăvară (mai ales de Paşti); ele se instalează în locuri în cărcate
de conotaŃii ceremoniale (locul de horă) şi au funcŃii de purificare, de iniŃiere premaritală (flă căii se dau
cu fetele) şi de stimulare a fecundităŃii. „în lunea primă a păresimiilor —- nota S. Mangiuca — se cară
oamenii în legănuşiu (tiutiu-luşiu, scrinciobu) şi vârteju pentru câştigare de sănătate peste tot anul (pre
alocurea se căra poporul în legănuşiu şi vârtejiu de la începerea păresimilor până la Paşti). Tot în aceste
luni alerg oamenii cu caii. Toate aceste sunt curăŃiri (lustra-Ńiuni) prin aer" (Călindariul 1883, feb.).
LEBĂDĂ: Prin frumuseŃea şi graŃia ei, această pasăre parcă a fost predestinată a deveni un personaj
central al mito-poeziei multor popoare ale lumii. Simbolizează puritatea, nevinovăŃia, singurătatea
mândră,- curajul, poezia, elevaŃia spirituală, întruchipează fie lumina zilei,, şi se asociază principiului
masculin (Zeus se preface în lebădă pentru a se apropia de Leda-gâscă), fie lumina nopŃii, fiind simbol
feminin, lunar, legat de moarte şi înviere. Uneori cele două aspecte formează un tot unitar, lebăda
căpătând însuşirile unei păsări hermafrodite sau androgine. Cele mai multe basme şi legende o consideră
drept metamorfoză a unei fete. în această calitate, ea poate deveni simbolul iubitei, al logodnicei sau
miresei, aşa cum apare şi într-o colindă românească, constând dintr-un dialog al candidatului la
însurătoare cu aleasa inimii sale, coborâtă la el în chip de lebe-joară: „O, tu mândră lebejoară, /
IVAN EVSEEV
în baie te-ol îmbăia... / în baie de lapte dulce, / D-aicea nu te-ai duce / .. . — Tinere fecior de Domn . . . /
Că nu-s dalbă lebejoară, / Ci sunt zâna cerului / De la poarta raiului" (G. Dem. Teodorescu, 89). Ca pasăre
a luminii, e asociată înŃelepciunii, iniŃierii şi elevaŃiei spirituale, în mitologia brahmanică, un înŃelept
se preface într-o lebădă de aur şi se împreunează cu soarele. O temă prelucrată intens în mito poezie a fost
legată de motivul ultimului cântec al lebedei. Se crede că înainte de a muri, lebăda se ridică în cer, către
soare, şi cântă câteva note şi apoi cade moartă în apă. în acest context, ea a devenit simbolul poetului şi al
poeziei. La o serie de popoare este o pasăre psihopompă sau întruchiparea sufletului plecând pe alte
tărâmuri.
LEMN: EsenŃa arboricolă, în formă de lemn pentru foc, buturugă sacră sau lemn prelucrat de mâna
meşterului cioplitor, păstrează ceva din semnificaŃia arborelui sacru şi a pădurii simbolice. E considerat
materie prin excelenŃă, plină de căldură şi personalitate, faŃă de răceala şi indiferenŃa metalului. în limba
greacă veche, hyle înseamnă şi materie primă, substanŃă primordială, dar şi lemn. în China este simbolul
unuia din cele 5 elemente cosmice care corespunde estului şi primăverii, momentului de început al trezirii
principiului masculin yang. TradiŃiile popoarelor nordice ale Europei asociază lemnul şi ştiinŃa, deoarece
scrierea a reprezentat cândva încrustarea unor semne pe lemn, aidoma răbojului nostru. In limbile celtice
există omonimia numelui lemnului şi ştiinŃei (vidu — ir. fid), iar buchia noas tră, împrumutată din slavă,
vine de la numele fagului buk. Lemnul se asociază cu focul sacru; de aceea, focurile rituale se aprind prin
frecarea a două bucăŃi de lemn de o anumită esenŃă. LEU: în tradiŃia mito-poetică si în simbolica mai
târzie este simbolul puterii divine, al regalităŃii, gran dorii, nobleŃii, triumfului, mândriei, încrederii în
sine şi al vanităŃii. în unele limbi ale Orientului Apropiat (în hitită), pentru leu, erou şi rege se folosea
acelaşi cuvânt. Este imaginea preferată pentru a
semnifica vigilenŃa şi apărarea; de unde şi prezenŃa leilor sculptaŃi la intrările în piramidele egiptene,
templele asiriene, porŃile babiloniene, pagodele budiste etc. Este un animal solar, evocând forŃa
penetrantă a luminii şi a verbului. Este unul din simbolurile justiŃiei, ceea ce explică prezenŃa leilor pe
lângă tronurile regale sau scaunele episcopale. în creştinism este emblema lui Isus şi a mai multor sfinŃi
(Sf. Marcu, Sf. Ieronim, Sf. Adrian etc.) şi, în general, este unul din animalele preferate ale bestiarului
creştin. Era înfăŃişat pe sarcofagele primilor creştini, semnificând renaşterea. Uneori, poate să reprezinte
ideea haosului (Ghilgameş luptă cu un leu), a răului şi-a morŃii (proorocul Daniil în groapa cu lei sau lupta
lui Samson cu leul). Aproape până în secolul al XVIII-lea sunt răspândite imaginile leului ca întruchipare a
mândriei, vanităŃii, furiei şi temperamentului coleric. în poveşti şi fabule, în vir tutea unei logici a „lumii
întoarse pe dos", este adesea păcălit de animale mai slabe. Deşi daco-românii au făcut cunoştinŃă cu leul
mai ales prin in
89
termediul „Fiziologului" şi al altor naraŃiuni fabuloase, acest animal e prezent masiv în ornamentica şi
emblematica medievală. Mult mai curioasă şi mai greu de explicat este prezenŃa leului în colindele de
flăcău, specie folclorică străveche. Se presupune că el a înlocuit un alt animal sau că în Zona CarpaŃilor ar
fi existat cândva „leul carpantin", aşa cum a existat şi în zona Olimpului, pe vremea lui Alexandru
Macedon. Leul este un semn zodiacal; coincide cu mijlocul verii (23 iulie — 22 august) şi se asociază cu
dragostea de viaŃă, cu ambiŃia, orgoliul, mărirea etc. O semnificaŃie specială este acordată leoaicei care
apare ca simbol al maternităŃii şi atribut al multor zeiŃe-mame, dar şi al senzualităŃii şi sexualităŃii
feminine. Leul este animal totemic la multe popoare şi triburi africane şi o emblemă a Africii.
LIBELULA: Japonia se mai numeşte şi „Insula libelulelor", deoarece această insectă este una din
emblemele Ńării. în mitologia românească, ea este „calul dracului" şi se crede că dracul o călăreşte
noaptea. De aceea, oamenii se feresc s-o atingă. E posibil ca în această mito-logemă să transpară o
structură arhetipală mai veche, însă ajunsă până la noi într-o formă slăbită şi prea puŃin expresivă (M.
Coman, 1988, II, 137).
LICORN: FiinŃă mitologică; iniŃial, cu un trup de taur, iar mai târziu cu trup de ecvideu de culoare alb ă,
având un corn în frunte, de unde şi denumirea sa de unicorn sau inorog (lat. monoceros). Cele mai vechi
reprezentări iconografice se întâlnesc 90
în culturile preariene ale Indiei (mii. 3 î.e.n.). A fost preluat în cultura vedică, de unde imaginea lui a migrat
în Orientul Apropiat şi apoi în Grecia. Aristotel credea în existenŃa reală a unicornului. în mod paradoxal,
acest animal, pe care nu 1-a văzut nimeni, a fost descris de nenumărate ori (Pliniu cel Bătrân, Ambroise
Pare, Marco Polo etc), iar cornul său, căruia i se atribuiau virtuŃi supranaturale, a fost mult căutat, vândut
la preŃ de aur sau oferit în dar regilor şi împăraŃilor (califul Harun al Raşid 1-a dăruit lui Caro! cel Mare
în anul 807). Abia în secolul al XVIII-lea s-a constatat că miraculosul şi atât de preŃuitul corn, de fapt, era
al nervalului — cetaceu din apele polare. Scrierile şi fabulaŃiile Evului Mediu, inclusiv cele din Ńara
noastră, se datorează descrierilor acestui animal fabulos cuprinse în „Fiziolog".
Este considerat un simbol al purităŃii şi virginităŃii. După legendă, licornul, mai ales datorită forŃei cor
nului său, stăpâneşte în mod suveran pădurea: el nu poate fi nici omorât, nici prins în capcanele
vânătorilor. Numai o fecioară poate potoli furia unicornului. El vine spre ea, îşi pune capul în poala ei şi
adoarme liniştit. RelaŃia unicornului cu fecioara a avut numeroase interpretări simbolice, mai cu seamă
că imaginea respectivă a fost frecvent reprodusă în tapiŃerii, goblenuri şi în frescele bisericeşti sau laice.
Cornul indropu-lui se consideră a fi un simbol falie. Fiind însă aşezat în frunte (sediul gândirii), el
reprezintă instinctul sexual sublimat, animalitatea spiritualizată, deşi există păreri despre caracterul
hermafrodit sau androgin al acestei fiinŃe mito sim
boiice. în Evul Mediu, cornul a fost socotit drept sabia lui Dumnezeu cu care pătrunde creaturile sale.
Fecioara se identifică în acest caz cu Sf. Măria, iar cornul cu Sî. Duh, întreaga scenă fiind asociată Bunei
Vestiri şi Naşterii Imaculate. Există şi o interpretare alchimistă a celor două imagini: fecioara
întruchipează aspectul feminin şi pasiv al mercurului, în timp ce licornul simbolizează forŃa masculină,
neîmblânzită a lui spiritus mercurialis.
In łările Române, imaginea licornului va figura pe piatra funerară a lui Neagoe Basarab de la Curtea de
Argeş, va fi herbul lui Nicolaus Ola-hus şi simbolul lui Dimitrie Can-temir, în Istoria hieroglifică. Tema
licornului va fi reluată şi în literatura secolului XX (Rilke, Blaga).
LICURICI: Denumirile populare ale acestei insecte (făclieş, fânăraş, focul-lui-Dumnezeu, scânteuŃă) ca şi
unele epitete („feciorul Dracului", ,,puiul Satanei", „ochiul Dracului") atestă, atât ambivalenŃa sa, cât şi
principalul motiv al mitologizării sale: e o vieŃuitoare care luminează noaptea. în Extrermil Orient
(Vietnam, Japonia) este întruchiparea sufletului eroilor.
în mitologia populară românească apare ca metamorfoza unui înger îndrăgostit de o pământeancă şi care,
nedorind să se întoarcă în cer, a fost prefăcut de Dumnezeu în licurici (S. FL. Marian, 1903, 46— 48). Pe
de altă parte, este considerat şi întruchiparea unui duh malefic al nopŃii: „Licuriciul e ochiul Dracului, de
aceea nu-1 lua în mână că te duce"; „Cine are licurici pe lângă casă e semn că acela e prieten Dracului"
(Ihidem, 51). Fiind sursa unei
IVAN EVSEEV
lumini stranii, palide, şi sterpe, licuriciul e valorizat preponderent negativ şi este aşezat mai aproape de
figurile malefice decât de cele benefice (M. Coman, 1988, II, 132).
LILIAC: în simbolistica chineză semnifică longevitatea şi imortalita-tea, deoarece locuieşte în peşteri care
sunt considerate nişte treceri spre nemurire. în civilizaŃia maya, „casa liliecilor" e, de asemenea, o regiune
ce trebuie traversată în drumul spre Ńara morŃilor. Liliacul este o divinitate a morŃii şi devorator al
luminii şi în mitologia altor popoare ale Ame-ricii şi Africii. Identificarea liliacului cu sufletele morŃilor o
întâlnim şi la Homer („Odiseea", XXIV, 8—15). Aspectele nocturne, tenebroase şi funeste ale liliacului
sunt subliniate şi de credinŃa populară că e un vampir ce suge noaptea sângele oamenilor. Prin fiinŃa şi
înfăŃişarea sa hibridă de „şoarece zburător" şi viaŃa nocturnă se asociază simbolismului păsărilor de
noapte. Ca singura pasăre înzestrată cu mamele, a fost asociată fecundităŃii, afJându-se la vechii greci în
preajma zeiŃei Artemis. Ambiguitatea liliacului este evidentă şi în tradiŃia românească, unde apare ca
încarnare a sufletelor morŃilor. în această ipostază poate fi apărător al casei (era răstignit pe porŃi în
scopuri apotropaice, iar îngropat sub prag aducea noroc), dar şi un demon cu înclinaŃii vampirice (suge
sângele oamenilor) sau agresive (poate să se încâlcească în părul oamenilor de nu-I mai poate scoate
nimeni). Nu este străin nici de sfera eroticului despre care a vorbit cândva Pliniu, considerând sângele
acestui animal drept afrodiziac puternic.
91
LIMBA: Ca organ şi ca sinonim al vorbirii, limba a fost asociată focului („limba de foc"), mobilităŃii şi
ambivalenŃei flăcării. Ea distruge sau întemeiază, purifică sau întinează, are putere asupra vieŃii şi
asupra morŃii. Limba lui Dumnezeu e comparată cu un foc devorant (Isaia, 30, 27); simbolizează Sf. Duh
ca forŃă a luminii. Dar tot în Sf. Scriptură ea se mai numeşte şi sabia cu două tăi şuri (Iacob, 3, 5). Această
putere atribuită limbii se manifestă în gestul de a arăta inamicului sau adversarului limba scoasă, păstrat
doar în plastica expresivă a copiilor.
LIRĂ: Inventarea lirei e atribuită zeului Hermes. Este instrumentul muzical al lui Apollo şi Orfeu, devenit
emblemă a poeŃilor şi poeziei. Se consideră simbol al armoniei cosmice şi divine; cele şapte strune ale
lirei erau puse în corespondenŃă cu planetele; sunetele lirei unesc cerul şi pământul, fac să vibreze
cosmosul. Acest rol de a unifica şi armoniza cerul, e reflectat în mitul inventării lirei: Hermes a făcut-o
din piele de taur (animal ceresc) şi din carapacea broaştei Ńestoase (animal hto-nian).
LITERA: Valoarea simbolică şi puterea magică acordată literelor alfabetului şi semnelor grafice în diferite
culturi îşi au explicaŃia în faptul că toate scrierile vechi au derivat din ideografia peşterilor. Desenele
rupestre erau, de fapt, nişte figuri mitologice, combinate cu semnele contabilizării elementare de tip
„răboj". Ele au dat naştere alfabetelor chinez, sumerian sau egiptean. La sacralizarea alfabetelor a
contribuit, desigur, şi 92
puterea extraordinară a cuvântului întemeietor. Datorită rolului social al scrisului, semnele grafice
deveneau purtătoare de sens ascuns şi Ńineau de sfera sacrului, iar provenienŃa lor era atribuită zeilor.
Egipteanul Toth şi babilonianul Nabu erau zei-scribi, dar şi stăpâni ai destinului. ApariŃia limbii sanscrite
şi a scrierii dc-vangari în vechea Indie era atribuită zeiŃei Sarasvati. în lumea islamică se consideră că
literele alfabetului sunt create de Allah şi apoi comunicate lui Adam. Despre provenienŃa divină a scrierii
vorbeşte şi tradiŃia ebraică (Thora e scrisă de Dumnezeu). Tot în sânul culturii şi religiei mozaice s-a
dezvoltat o adevărată ştiinŃă despre sensul tainic al fiecărei litere (tratatul „Literele" al lui Rabi Akiba).
Literele apar ca nişte abrevieri ce se pot desfăşura în aserŃiuni de mare importanŃă; lumea întreagă se
compune din cifre şi litere. „Umplerea de sens" mistic şi simbolic a fiecărei litere s-a datorat punerii lor în
relaŃie cu elementele cosmice, cu punctele cardinale, cu culorile, cu părŃile corpului omenesc eîe. Astfel,
prima literă a alfabetului e-braic alef semnifică taurul (ceresc), numărul unu, răsuflarea, soarele, puterea
etc. Este larg răspândită asocierea literelor cu codurile vegetale. De exemplu, literele alfabetului celtic
(ogam) erau adaptate scrierii pe lemnul copacilor, iar fiecare literă era legată de denumirea unui anumit
copac, în mai multe culturi scrise se păstrează omologia simbolică între scriere şi prelucrarea pământului.-
cartea (textul) este un câmp presărat cu seminŃe - litere, iar rândurile sunt brazde, citirea — strângerea
recoltei etc.
LOTUS: Floare albă imaculată (mai rar, de culoare roşie sau violet-albăstrie) ieşind la suprafaŃa apelor
stătute şi adormite. în vechiul Egipt, India, China, Japonia este simbol al purităŃii, forŃei regenerării,
matricei fertilităŃii, prosperităŃii, plinătăŃii vieŃii şi armoniei cosmice. în Egiptul antic era o floare sacră,
imaginea ei însoŃind reprezentările divinităŃilor. Mitul egiptean al creaŃiei lumii spunea că zeul Re al
soarelui a apărut dintr-o floare de lotus. în interiorul florii adesea se aşezau imaginile lui Horus, Isis sau
Osiris. Era emblema Egiptului de Sus. în India, lotusul e pus în relaŃie cu un principiu feminin (yoni),
simbolizând Mama-zeiŃă, matricea universală, principiul divin încărcat cu forŃă sacrală. Uneori e
considerată floare androgină, reprezentând unirea dintre principiul feminin — yoni (caliciul cu 8 petale) şi
principiul masculin — lingă (pistilul). Paradisul budist era adesea înfăŃişat ca un loc unde oamenii se nasc
ca zeii dintr-o floare sau pe o floare de lotus. Lotusul roşu este emblema Indiei con temporane, în limba
sanscrită existau aproape 100 de nume pentru această floare. în China, chiar înaintea pătrunderii
budismului, lotusul conŃinea un simbolism foarte bogat. Pe lângă puritate, fertilitate (datorită mulŃimii
seminŃelor sale) mai însemna şi sobrietate, rectitudine, armonie conjugală (două flori pe aceeaşi tijă), în
Grecia antică, printre alte semnificaŃii, lotusul reprezenta uitarea. Echipajul lui Odysseus, poposind în
Ńara lotofagilor („mâncători de lotus") şi gustând această plantă, uită să se mai întoarcă acasă.
1VAN EVSEEV
LUCEAFĂR: în mitologia diferitelor popoare, steaua serii (luceafărul de seară, planeta Venus), care este în
acelaşi timp şi ultima stea ce se stinge dimineaŃa (luceafărul de noapte), a fost asociată morŃii şi învierii,
iar similitudinea cursei planetei cu evoluŃia Soarelui (apare, alternativ, la est şi la vest) a făcut din ea un fel
de mesager solar, un intermediar între astrul zilei şi oameni. Uneori e fiica lunii şi a soarelui, indicând
drumul altor astre. Ca zeiŃă a serii, favorizează dragostea şi voluptatea; în Babilon e asociată zeiŃei Ishtar,
iar la romani — Venerei —• zeiŃei dragostei şi plăcerilor corporale, a frumuseŃii şi graŃiei feminine. în
mitologia astrală românească, luceferii, fii ai Soarelui, se pot înfăŃişa ca oameni şi coborî pe pământ pentru
a supraveghea felul în care aceştia respectă luminătorii. Capodopera literaturii române, Luceafărul 3 ui
Eminescu, înfăŃişează drama Luceafărului de noapte (Hyperion) care, îndrăgostit de o pământeancă,
coboară pe o rază, în chip de om, pentru a lua cu el femeia iubită: dar distanŃa dintre ei e atât de marc,
încât unirea lor e imposibilă. în simbolica şi iconografia creştină lucea fărul de dimineaŃă este asociat
Fecioarei Măria din care a răsărit soarele dreptăŃii, Mântuitorului sau lui Ion Botezătorul. Luceafărul de
seară însă e ambivalent: vesteşte întunericul şi e steaua lui Lucifer, dar este şi steaua magilor. De aceea, se
Ńine ajunare până la ivirea acestei stele.
iLUMANARE} Este simbolul lumi-niî,~ al sintezei materiei şi spiritului: ceara şi fitilul reprezintă
materia din care se naşte flacăra spirituală. în
93
acest sens, ea simbolizează elevaŃia spirituală, mişcarea ascendentă; e unul din simbolurile axei lumii, al
verticalităŃii. Creştinismul a preluat lumânarea ca element de cult din antichitatea greacă şi romană, unde
mireasa era condusă la casa mirelui de un cortegiu cu torŃe aprinse în mână. Ea semnifică credinŃa celui
ce Ńine în mână o lumânare, fiind în acelaşi timp şi simbolul sufletului său îndreptat spre Dumnezeu.
Lumânarea aprinsă în mâna unui creştin e şi un îndemn ca să fie „lumină a lumii". Poporul român acordă o
mare importanŃă lumânării muribundului, menită să conducă sufletul său prin întunericul lumii de
dincolo. „De se întâmplă să moară cineva fără lumânare, se cheamă că ,,a avut moarte întunecată şi foarte
mult îl căinează bătrânii şi bătrânele satului pentru aceasta" (Al. Lambrior, 184).
LUMINĂ: în opoziŃie cu întunericul, lumina este un principiu al binelui. Ea este expresia forŃelor ura-
niene fecundante, asociată căldurii care dă viaŃă. Este produs al focului, ea se degajă din foc şi de aceea
este legată de naşterea vieŃii. Multe mituri cosmogonice pun la originea ivirii lumii principiul: Fiat luxl Va
succede întunericului care simbolizează haosul (post tenebros lux). La chinezi lumina e un principiu ceresc
şi masculin (yang), iar întunericul e htonian şi feminin (yin). LuminajEe^ cundează întunericul ca ufT
mascul femela. Cele două principii se întregesc, sunt complementare, alcătuind perechea originară, din
care, prin filiaŃie, derivă toate făpturile. Aproape în toate religiile lumii divinităŃile sunt luminoase. La
vechii evrei, Dumnezeu se arată lumii şi poate
94
fi perceput în chip palpabil sub forma luminii. Una din înfăŃişările luminoase ale lui Iahve o reprezintă
splendoarea „slavei" (rabod) lui (Isaia, 60, 1—2). Luminoşi sunt şi zeii panteonului indo-european:
rădăcina sanscrită ăiv — „a străluci", „ziuă" dă pe divus în latină; de ea sunt legate numele numeroşilor zei:
Zeus, Diana, Div etc. „Lumina este un derivat benefic al focului — scrie J. Bahme — dar focul e dureros
pe când lumina — prietenoasă, dulce şi fecundă". Lumină e simbolul dragostei", vieŃii, salvării, elevaŃiei
spirituale. Lumina zilei este Logosul (Cuvântul), care prezidează la crearea universului. Ea este şi simbolul
stării extatice în gândirea misticilor, în gândirea şi simŃirea românească lumina este principalul atribut al
lumii cosmice, e chiar sinonimul
lumii ca sferă de vieŃuire (cosmos = lume < lat. lumen „lumină"), opusă haosului şi morŃii („acolo unde
zorile nu se revarsă").
LUNĂ: Astrul nopŃii e un simbol arhaic fundamental, având funcŃia de arhetip şi principiu de clasificare
a lumii. E asociat principiului feminin, fertilităŃii, creşterii vegetaŃiei, renovării naturii şi primenirii
timpului. Calendarele lunare au precedat pe cele solare. Rădăcina me- din limbile indoeuropene e înrudită
cu verbul care înseamnă „a măsura". „ViaŃa lunii este mai aproape de om, decât gloria majestuoasă a
soarelui" (Eli-ade, 1943, 87). Valorizarea ritmurilor lunare a făcut posibilă' realizarea marilor sinteze
antropocosmice.^Sim-bolismul lunar a legat într-un tot unitar naşterea, devenirea, moartea, femeia,
fecunditatea, viaŃa prenatală şi cea de dincolo, ciclurile vieŃii urna
IVAN EVSEEV
ne şi ciclurile cosmice. DivinităŃile lunare patronează vegetaŃia, naşterile, morŃile, fertilitatea
pământului, creşterea plantelor. (Datorită dispariŃiei ei pe 3 nopŃi, când e considerată de multe popoare ca
fiind înghiŃită de monştri, luna e privită ca „primul mort". De aceea zeităŃile lunare (Persephone, Hecate,
Hermes etc.) sunt htoniene şi funerare. „Dar luna nu e numai primul mort, e şi primul mort care învie.
Luna, deci, e în acelaşi timp măsură a timpului şi fă-găduială explicită a veşnicei reîntoarceri" (Durând,
365). Luna influenŃează fluxurile şi refluxurile, ciclurile menstruale feminine; se credea că ea produce
ploaia şi rouă, la chinezi era un fel de cupă ce conŃine băutura imortalităŃii. E simbol al bo găŃiei, de unde
obiceiul existent şi în aria românească de a arăta lunii noi banii din buzunar sau de a-i oferi diverse ofrande
alimentare. Agricultorii din diferite Ńări îşi reglează muncile câmpului după ciclurile lunare; de ciclurile
lunare depindea starea sănătăŃii oamenilor în bătălii. Spartanii nu participaseră la bătălia de la Marathon,
deoarece aşteptaseră să fie lună nouă.
Luna, cu lumina ei reflectată, este simbolul cunoaşterii indirecte, conceptuale, discursiv-raŃionale. în
psihologia profunzimilor, luna evocă subconştientul, imaginaŃia, visul, elementarul, femininul (Anima).
Trecând prin mitologie, poveste şi cântec, luna este simbolul rezervat femeii, o încarnare a farmecului
feminin şi model de frumuseŃe: „Câte stele sînt pe cer, / Până-n ziuă toate pier; / Dar ca luna / Nu-i nici
una: / Ca luna de luminoasă" (P. Ca-raman, 1984, 168).
în folclorul popoarelor, Soarele şi Luna sunt doi principali protagonişti ai mitului astral referitor la incestul
dintre frate şi soră. Uneori, în funcŃie de genul lor gramatical, rolurile se schimbă: la unele popoare
(germani, slavi, popoare islamice) luna e bărbat, iar soarele — femeie. în aria germanică se crede că o fată
nu trebuie să se arate dezbrăcată sub razele lunii, deoarece poate să rămână însărcinată. Luna (der Mond)
funcŃionează în calitatea sa de zeitate masculină a fecundării (aceeaşi credinŃă era la vechii egipteni şi la
phrygieni). în aria românească acest aspect masculin îl are Craiul nou, care poate fura fetele pământene
pentru a le duce la curŃile sale (Vo-ronca, 614). SupremaŃia însă o deŃine luna plină (feminină), care e
tratată în popor ca o adevărată divinitate. Se vorbeşte chiar de o ascendenŃă sau predominanŃă a
principiului feminin în cultura tradiŃională românească, plecând de la cultul Lunii, „mumelor" şi al
Fecioarei Măria (Chelcea, 1987, 292—296).
LUP: Simbolismul lupului comportă două feŃe: una satanică şi feroce, alta benefică şi luminoasă,
prezente în proporŃii diferite de la un popor la altul. Pentru că vede în întuneric, e simbolul luminii, al
soarelui şi al focului. La mongoli lupul celest este strămoşul mitic al lui Ginghis-Han. în mitologia greacă
apare ca întruchipare a lui Zeus (Lykaios) şi un atribut al lui Apollo. în mitologia şi iconografia hindusă
este un animal de rău augur, asociat divinităŃilor malefice, duşman şi devorator al luminii. Aceleaşi
credinŃe există şi la popoarele nordului Europei. în legendele, basmele şi credinŃele româ 95
neşti lupul e un animal ambivalent. Este făcut de Diavol „dintr-un boŃ de lut", dar acesta nu-1 poate
însufleŃi decât apelând la ajutorul lui Dumnezeu, care îi dă viaŃă şi îl asmute împotriva diavolului (Bîrlea,
1976, 254). Este unul din adversarii principali ai eroului solar din basme: are cap de oŃel, frunte de aramă,
este fiul Zmeoaicei, iar puterile zmeului se ascund adesea într-un lup. în acelaşi timp, poate fi un auxiliar al
eroului (Bîrlea, 1966, voi. I, 190— 194). La multe popoare e asociat fecundităŃii, fiind un fel de daimon
sexual; de unde legendele privind convieŃuirea unei femei cu un lup sau credinŃa că un păr din coada
lupului poate să-Ńi aducă iubirea oricărei femei, înregistrată la romani (Plinius) şi la aromâni (Tache Papa-
hagi, 1979, 316). ForŃa şi ardoarea lupului în luptă au făcut din acest carnasier un simbol al războinicului.
Latinul Marş era la origine reprezentat ca un lup. Stindardul de luptă al dacilor avea elemente lykomorfe
foarte bine conturate, iar M. Eliade a arătat că lupul este animalul totemic al dacilor şi patronul iniŃierilor
războinice, iar numele său frigian daos ar explica eponimul dacilor (Dacii şi lupii, 1959; De la Zamolxis la
Genghis-Han, 21). PrezenŃa lupului real sau mitic în aria culturală românească e relevantă şi prin fap
tul că, din cele 150 de zile de sărbătoare din calendarul „Babelor", „35 erau consacrate lupului" (I. A.
Can-drea, Iarba fiarelor, 130). Prestigiul sacral al acestui animal în aria dacoromână este subliniat şi
prin aceea că lupii îl au ca patron pe Sf. Petru (Tipol. Haşdeu, 381—383). în mitologia românească
predomină latura htoniană a lupului, legată de rolul său psihopomp, adică de călăuză a sufletului mortului
până în lumea de dincolo, aşa cum reiese din textele bocetelor, constituite într-un adevărat ghid al
„dalbului pribeag": „Şi-Ńi va mai ieşi / Lupul înainte / Ca să te spăimânte / Să nu te spăimânŃi, / Frate bun
să-1 prinzi / Că lupul mai ştie / Seama codrilor / Şi-a potecilor / Şi el te va scoate / La drumul de plai / La
un fecior de crai" (FAPP, 1967, voi. II, 245). Figura acestui lup infernal, stăpân al tărâmului morŃilor se
găseşte în mitologia greacă şi aproape a tuturor popoarelor Europei nordice. Trăsăturile totemice ale
lupului, la aceste popoare, sunt reliefate şi de numeroase credinŃe referitoare la lykantropie —■
metamorfoză a oamenilor în lupi (vârcolaci, pricolici sau tricolici — la daco-ro-mani). în literatură e privit
uneori favorabil ca simbol stoic al omului care suferă în singurătate şi moare fără să scoată un strigăt
(Vigny, By-ron, Hesse).
;
MAC: în tradiŃia mito-poetică e legat de somn şi de moarte; e un atribut al lui Hypnos, divinitatea
somnului la greci, frate geamăn cu Thanatos — zeul morŃii. Este prezent în misterele eleusiene şi se oferă
Demetrei, iar la romani era dedicat zeiŃei Ceres, deoarece creşte în lanul de grâu. în legendele unor
popoare europene macul răsare fie din sângele unor eroi, fie al unor balauri (la englezi, din sângele
dragonului ucis de Sf. Margareta). La slavii de est este un simbol al frumuseŃii; fetele şi femeile frumoase
sunt comparate cu floarea de mac. SeminŃele de mac sunt prezente în unele culte de pomenire a morŃilor
sau în actele magice de stimulare a ploii. Legătura macului cu zeul cerului, după unii cercetători, îşi găseşte
reflectarea şi în denumirea acestei plante în aria mediteraneană şi balcanică: rom. păpărună < lat. papaver,
bg. paparuga, alb. paparu-ne etc. ar putea fi înrudite cu jocul paparudei şi cu numele slav al zeului cerului
Perun (Mify, II, 90).
MAGNET: Magnetismul a fost descoperit de către Tales din Milet în jurul anului 587 î.e.n. în antichitatea
greacă şi cea egipteană magnetului natural sau fierului magnetic i se atribuiau însuşiri sacre. Fierul
magnetic era considerat metalul lui Ho-rus sau al unui alt zeu solar, în timp ce fierul nemagnetic avea
însuşiri infernale, fiind atribuit lui Seth sau Typhon. Magnetismul se asocia cu forŃele atracŃiei cosmice,
afective, mistice. în decursul veacurilor, magnetul a fost utilizat în magie drept inductor al dragostei şi
atracŃiei afective.
MAIMUłA: Cu mult înaintea teoriei evoluŃionismului darwinist, maimuŃa a fost privită ca un animal
mimetic par excelence, un fel de copie a omului; când e o caricatură, când e superioară omului. Unele
triburi africane consideră că maimuŃele sunt nişte oameni care nu doresc să vorbească şi nu vor să
vorbească pentru că sunt foarte înŃelepte. în Egipt unele specii de maimuŃe erau 7 — DicŃionar de
simboluri şi arhetipuri culturale
97
divinităŃi sau semidivinităŃi sapienŃiale. Cinocefalul (babuinul) este când atributul lui Re, când încarna
Ńia lui Toth, divinitatea înŃelepciunii, patron al savanŃilor şi scrib divin. Cultul maimuŃei sacre exista şi
în vechea Indie, unde prinŃul maimuŃelor Hanumăn este un erou din Ră-măyana, prieten şi ajutor al lui
Râma. Simboliza înŃelepciunea, agilitatea şi fecunditatea, temperamentul ardent. în cultura chineză,
maimuŃa Sun-hou-zu simboliza pornirile firii umane de a săvârşi răul şi a cădea în păcat. însă o altă figură
mitologică, Bătrâna MaimuŃă, cunoaşte tainele cerului şi secretele veşnicei tinereŃi, are atributele unui
erou civilizator. Dar inteligenŃa maimuŃei e prezentată uneori în formă caricaturală, având însuşirile unui
trickster. E cazul Cercopilor greceşti, tâlhari şi poznaşi, care îl atacă şi pe Hercule în somn, şi pe care Zeus
îi va preface în maimuŃe. în simbolistica şi iconografia creştină, maimuŃa e ima ginea omului degradat
prin viciile sale sau chiar o întruchipare a diavolului, în simbolistica viselor este o imagine a indecenŃei,
lubricităŃii, insolenŃei şi vanităŃii, o caricatură a „eului". MAMĂ: O. G. Jung consideră „Mama" drept
unul din cele mai importante simboluri arhetipale, con cretizat în imaginea propriei noastre mame, a
bunicii, a oricărei alte femei, a zeiŃei-mame sau în unul din sinonimele sale simbolice: Sf. Fecioară,
biserica, universitatea, casa natală, satul, Ńara, pământul, pădurea, materia, lumea subterană etc. Figura
mamei umple copilăria şi însoŃeşte viaŃa fiecărui om. Această adoraŃie — dependenŃă faŃă de
98
mamă şi instituŃia maternităŃii şi-a găsit o expresie religioasă şi mistică în cultul ZeiŃei-Mamă a
pământului, zămislitoarea tuturor formelor de viaŃă: Gaia, Rhea, Hera, Demetra, Cybele, Astrate, Aditi
etc. în planul simbolismului cosmic, mama se aliniază pământului roditor şi apei stagnante din care purced
toate formele vegetale şi animale. Din această perspectivă, principiul matern se asociază vieŃii, morŃii şi
reînvierii: a se naşte înseamnă a ieşi din pântecele mamei, a muri — a se întoarce în matricea pământului,
eventual, pentru o nouă naştere. Mama divină e fiinŃă originară, duh al fecundităŃii universale, patroana
tuturor naşterilor, dar şi cea care dă moarte. în mitologia indiană, ea este Prakriti
(materia primă zămislitoare), dar apare şi sub înfăŃişarea zeiŃei teribile Kâli ■—■ femeie cu aspect hidos,
plină de sânge, care dansează pe cadavre. Mai frecvent, această ambivalenŃă e redată prin cele două
chipuri polare şi complementare, în acelaşi timp: ca bătrână uitată de vreme („mumă", „babă") ori ca
Venera — zămislitoare de popoare, patronând dragostea şi vegetaŃia primăverii. Folclorul şi mitologia
românească sunt puternic marcate de cultul mamei (muma-pădurii, muma-ploii, muma florilor, muma-lui-
Dum-nezeu etc), pentru că în concepŃia Ńărănească nu e nimic pe lume care să nu aibă o mumă, o maică,
sinonime cu obârşie sau origine (T. Her-seni, Forme străvechi, 226). Pe plan psihologic, arhetipul mamei
este prima formă pe care o capătă experienŃa inconştientă a individului. Principiul Anima e prezent în
structura psihologică a oricărui individ, fiind asociat instinctualităŃii, incon-
■
IV AN EVSEEV
jiia L
ştientului, afectivităŃii, protecŃiei. FixaŃia pe mamă e semnul unei stări psihologice involutive şi se află
în opoziŃie cu principiul Animus, constând în predominanta arhetipului Tatălui, ca întruchipare a
conŃinutului raŃional şi a voinŃei.
MAMUT: ReconstrucŃia imaginii mito-poetice a mamutului se face pe baza desenelor rupestre, precum şi
pe baza unor legende şi basme. E asociat animalului primordial, haosului, materiei neîmblânzite. Se crede
că e un animal al adâncurilor pământului sau apelor (iakuŃii îl numeau „taurul apei"). Multe trăsături ale
mamutului, animal ce produce groază sau provoacă cutremure ale pământului, au fost împrumutate
inorogului din „Fiziologurile" antichităŃii sau ale Evului Mediu.
MANA: în Exod şi în Psalmi (78.24) reprezintă hrană cerească, suport al eliberării, asociată, ulterior,
pâinii, vieŃii şi Sf. Euharistii (Aga, 194). în tradiŃiile mitologice ale diferitelor popoare e o forŃă
impersonală cu un caracter sacru, ce se poate afla în orice lucru sau fiinŃă. Sub acest nume ea a fost pusă
în circulaŃie de etnograful englez R. Ca-drington, care a pus-o în legătură cu credinŃele şi religiile
animiste. Ea se regăseşte în credinŃele vechilor popoare, sau în tradiŃii mai recente, având nume diferite;
me —• la sumerieni, Tea — la egipteni, brahman — în India vedică, manitu — la algon-kini, orenda — la
irochezi etc. E prezentă şi în mitologia populară românească, unde apare ca substanŃă activă, potentă
fecundă sau „calitate" a unei substanŃe nutritive („mana-câmpului", „mana-grâului", „mana-laptelui").
Prin diferite acte magice, efectuate mai ales în perioadele de criză ale anului, mana poate fi luată sau
păstrată (Gh. Pavelescu, 1944, 123).
MANDRAGORĂ: Mătrăguna (cucuta), denumită în folclorul românesc „Doamnă-bună", „Doamnă
mare", „împărăteasă" etc, e o plantă magică, legată de dragoste şi fecunditate. E divinizată încă din
antichitate, atribuindu-i-se o eficacitate spirituală, datorită proprietăŃilor sale de plantă otrăvitoare,
halucinogenă sau somniferă şi asemănării sale cu figura umană. în vechile ierbare e înfăŃişată când sub
forma masculină (cf. denumirea ei în engleză man-drake < man „bărbat"), când feminină (loomandrake <
woman „femeie"). Se crede că este o fiinŃă care plânge în timp ce este scoasă din pământ, iar cel ce aude
acest scâncet trebuie să moară. Pentru a evita acest pericol, se lega un câine de copacul din apropiere sau i
se aduceau ofrande rituale (pâine, sare. şi vin —-la români). Uneori se credea că provine din sperma unui
spânzurat, de unde denumirea ei germană Galger-mannlein „spânzuratul". în Grecia era legată de Afrodită
sau Ceres; din rădăcinile ei se prepara un elixir al dragostei. Ca principală plantă a vrăjilor de dragoste e
folosită şi la români, unde culesul presupune un ritual foarte complicat (I. A. Can-drea, Iarba fiarelor, 49—
58; S. FI. Marian, 1988, 114—123; M. Eliade, 1988, 126—134). La însuşirile ei de ordin pur erotic, uneori
se adaugă cele ale plantei „miraculoase" prin excelenŃă, deoarece poate să-1 facă pe om invulnerabil, îl
ajută să afle comori ascunse, fiind un fel de donator mi 99
tic: „Dacă te duci într-o zi de duminecă acolo, în câmp la Dânsa, şi-i dai de mâncare şi băutură, vin şi
pâine, şi-o iai cu lăutari şi norod acasă, şi dacă şi pe urmă o Ńii tot în cinste şi te arăŃi voios . .. poŃi s-o
trimiŃi oriunde şi să-i ceri orişice, că-Ńi aduce şi-Ńi dă" (T. Pamfile, 1916, 91).
MARE: Imagine arhetepală a oricărui început şi-a oricărui sfârşit, a vieŃii şi a morŃii, pentru că toate ies
din mare (==stihie primordială) şi se întorc acolo. în mitologiile multor popoare pe mare sosesc zeii şi eroii
civilizatori şi tot pe apele mării pleacă sufletele pe tărâmul de dincolo. Este simbol al dinamicii vieŃii în
starea ei de agitaŃie veşnică, al mişcării, al instabilităŃii de tip feminin, apele şi valurile ei fiind opuse
stâncii — întruchipare a stabilităŃii şi a principiului masculin yang. Ca suprafaŃă reflectantă e legată de
cer, iar agitaŃia ei — de mişcarea aerului: „Fiecare val reflectă în fruntea sa un soare, iar marea împrumută
de la cer culoarea sa, seninul geniului său — şi le reflectă în visul său cel adânc şi luciu" (Eminescu,
Geniu' pustiu). Dar marea e şi adâncul, bezna populată de monştri, de unde vine moartea; e mormântul
marinarilor şi-al corăbiilor. Din cele mai vechi timpuri, marea inspira respect şi groază. Era dată în
stăpânirea unor zei teribili. Mării devoratoare şi regeneratoare i se sacrificau de că-
tre vechii greci şi romani cai şi tauri — simboluri ale fecundităŃii. în babiloneană, marea (pti) —
înseamnă „izvor" şi „vagin" iar zeiŃa Astrate (ca şi Afrodita grecească) se naşte din mare. Asociată
materiei primordiale, este unul din sinonimele ar
hetipului femeii-mame (Durând, 278). în imnurile creştine, Sf. Fecioară e numită Stella maris (Steaua
mării), în literatura mistică, marea simbolizează lumea sufletului uman, sediu al pasiunilor şi al păcatelor.
La poeŃii romantici, tema mării e legată de întoarcerea la natură, revenirea la sânul feminin şi matern,
eâcel ăbys-sus, feminizat şi matern, care e arhetipul coborârii şi al întoarcerii la izvoarele originare ale
fericirii. în poezie e semantizat vuietul mării ca „vorbire", ca „strigăt de durere", ca limbaj tainic al
destinului: „Va geme de paterni / Al mării aspru cânt" (Eminescu). în psihanaliza lui Jung, marea este
simbolul inconştientului colectiv şi loc privilegiat al irump-Ńiei conŃinutului inconştient; personificări ale
acestui insondabil ai persoanei, cu toate capcanele sale, sunt sirenele şi cântecele lor ademenitoare.
MASA: Este simbolul cerului, atât de bine evocat în pristolul bisericilor creştine. Simbolizează, totodată,
un centru spiritual, de aceea aşezarea în jurul mesei (rotunde?) e participare colectivă la o realitate
transcendentă, la un principiu unificator. Diferite aspecte ale acestui simbol se reflectă în denumirea mesei
sau în derivatele acestui cuvânt. Francezul la table evocă ideea tabulelor lui Moise, primite de la
Dumnezeu pe muntele Sinai. în limbile slave, numele capitalei Ńării (stolica), privită drept centru spiritual
şi ca simbol al uniunii poporului sau loc al comuniunii cu cerul (axis mundi), derivă din stol „masă".
Simbolul mesei este totuşi ambivalent: e locul revificării organismului, în sens biologic şi spiritual, dar şi
obiectul pe
100
■■",
ipe
care se aşază mortul. în acest sens, atât masa colivei, din ritualul creştin, cât şi orice altă masă evocă al
tarul (masa) de sacrificiu (dolmenul) pe care erau ucise şi arse ofrandele rituale destinate zeilor sau pe care
se consuma în comun animalul tote mic.
--JfMASCÂ: La popoarele primitive a căror cultură e considerată o adevărată „cultură a măştii", masca este
duhul strămoşului, animal totemic al tribului (Lips, 368). Dansurile cu măşti sunt legate de riturile agrare,
nupŃiale, iniŃiatice şi funerare la care participă cei vii şi cei morŃi, divinităŃile şi geniile tutelare ale
tribului, iar masca e o „imitaŃie imputresei-bilă a strămoşului" (Durând, 505). Masca conŃine o putere
magică împotriva răului, dar produce groază celor din jur, impunându-le voinŃa purtătorului măştii.
Purtătorul măştii e pătruns de forŃa ei, este scos din timpul şi spaŃiul profan, nu mai poartă amprenta
„eului" individual şi schimbător. Poate din acest motiv, vechea denumire a măştii persoana va denumi
noŃiunea de individ, irepetabil tocmai prin ceea ce are el mai statornic, mai puŃin ocazional şi trecător în
raport eu alŃii. Măştile, prezente în jocurile de_Anul Nou la români, după părerea lui M. Pop, nu sunt
legate numai de spiritele strămoşilor, ci şi un mijloc de refulare a tensiunilor sufleteşti ascunse de-a lungul
anului. în civilizaŃiile moderne e un simbol al metamorfozei, al dedublării şi mimetismului. Ea mai
păstrează funcŃia de a pune pe purtătorul ei în afara legilor obişnuite. „Măştile" fură, spun adevărul,
pedepsesc, fără a fi pedepsite. IVAN EVSEEV
MATOSTAT: Piatră semipreŃioasă, mai frecvent de culoare verde (cf. începuturile cântecelor româneşti:
„Foaie verde-matostat.. ."), asociată din antichitate naşterii şi fecundităŃii. ProprietăŃile ginecologice
atribuite matostatului (jaspului) de babilonieni sau vechii greci se datorează atât culorii sale (verde ==
viaŃă, regenerare), cât şi faptului că, la spargere, produce nişte pietre de mai mică dimensiune, iar la o
uşoară lovire sau scuturare se aude un sunet bizar, de parcă ar ascunde în interior o altă piatră. De aici
analogia cu femeia însărcinată şi folosirea pietrei pentru uşurarea naşterilor. E pomenită în Apocalipsa lui
Ioan (21.18—20), unde spune că zidurile Ierusalimului vor fi împodobite cu 12 pietre scumpe,
simbolizând pe cei 12 apostoli: „Şi plasma zidului ei este de iaspis" (21.19); în Evul Mediu a fost asociată
lui Sf. Petru, simbolizând credinŃa puternică.
MAZABE: în limba latină, bobul de mazăre se numea cicer/cicera, de unde cognomenul familiei Tullia
căreia îi aparŃinea marele orator roman. Plutarh presupune că unul din strămoşii lui M. Tullius Cicero ar fi
avut pe nas un neg în forma bobului de mazăre. Era un semn benefic, deoarece bobul de mazăre sau fasole
făcea parte din cultul strămoşilor şi era un simbol al rodniciei şi bogăŃiei, în mitologia popoarelor
germane şi slave, mazărea era atributul zeului tunetelor (Donar, Perun) şi era simbolul tunetului şi al
picăturilor de ploaie sau al grindinei ce cădeau din cer (probabil şi măzărichea din limba română făcea
parte din acelaşi complex mito-simbolic). Ca legumă sau
101
ca aliment preparat, face parte din mâncărurile rituale simbolizând fertilitatea şi fecunditatea. în alaiurile
mascaŃilor din sărbătorile de iarnă sau primăvară, la nemŃi, polonezi şi ucraineni, există un personaj
îmbrăcat în stible de mazăre, iar băşica porcului uscată şi umflată se umplea cu boabe de mazăre pentru a fi
folosită ca instrument magic de provocare a ploii. în acelaşi timp e şi un simbol erotic: eroinele din poveste
pot rămâne gravide înghiŃind un bob de mazăre. în limba ucraineană, ex presia skociti v goroh „a sări în
mazăre" ' înseamnă a întreŃine relaŃii sexuale extraconjugale. MĂCIUCA: Această armă a războinicului
arhaic, devenită buzdugan în epoca prelucrării metalelor, simbolizează forŃa brută şi primitivă. E arma
zeilor şi eroilor (măciuca lui Hercule, ciocanul lui Thor, vajra lui Indra etc.) având un dublu aspect: malefic
şi benefic. Despre măciuca zeului celtic Dagda se spune că la un capăt era moale şi la altul dură: cu un
capăt omora pe cei vii şi cu altul îi trezea pe cei morŃi. Este omologată simbolic cu fulgerul, având şi
evidente conotaŃii falice. Apare şi ca simbol al confreriilor de iniŃiere războinică. «Astfel, ea a rămas
arma Ńăranilor români de-a lungul întregului Ev Mediu şi până în timpurile moderne şi mai ales încă arma
specifică în „jocurile tinerilor" (căluşarii) în care subzistă mereu amintirea confreriilor războinice» (Eliade,
De la Zamolxis ..., 88). Aruncarea buzduganului e unul din momentele principale ale obiceiului junilor
braşoveni, practicat în zilele de Paşti (I. Muşlea, 1972, 87).
102
MĂGAR: în mod obişnuit, înseamnă încăpăŃânare, prostie, simplitate. Joacă însă un rol important în bes-
tiarul mitologic şi în simbolica religioasă, unde îşi dezvăluie un simbolism complex şi contradictoriu. în
India este mijlocul de locomoŃie al divinităŃilor funeste, iar în Egipt gardianul sufletelor morŃilor. în
acelaşi timp, măgarul (asinul) îl duce pe Isus în Ierusalim, iar măgarul lui Balaam apare ca un simbol al
cunoaşterii. Se crede că reprezintă, pe de o parte, animalul umil şi simplu, iar, pe de altă parte, e
întruchipare a lubricităŃii. A călări un măgar înseamnă a îmblânzi instinctele şi pornirile animalice. Are şi
asociaŃii cu astrul zilei, deoarece era legat de cultul lui Apollo: la Delphi i se sacrificau măgari. Posedă şi
însuşiri htoniene simbolizând fertilitatea; coada lui se sacrifica lui Dionysos. Semnifică instinctele primare,
animalitatea (cf. „Măgarul de aur" (al lui Apuleius), senzualitatea exacerbate. Romanii le spuneau
prostituatelor „măgăriŃe" (asellae), iar pedeapsa pentru femeile adultere în Orient era legarea lor de
spinarea unui măgar. în folclorul românesc, figura măgarului e lipsită de aureolă benefică sau malefică, deşi
uneori se întâlneşte conotaŃia unui animal cristoforic: „Măgarul are cruci în spate pentru că a adus în spate
pe cel ce a purtat crucea" (Papahagi, 83); „Dracul nu poate să facă nici un rău cuiva, deşi s-ar afla în loc
primejdios, dacă are un măgar lângă dânsul" (Gorovei, 1915, 196).
MĂRłIŞOR: Sărbătoarea mărŃişorului este una din cele mai frumoase datini păstrate la români.
TradiŃia dăruirii mărŃişorului pare destul de veche, deşi menŃionările documentare IVAN
EVSEEV
y.
|ro
i ud
p nici I. loc
atare
se referă abia la începutul secolului al XlX-lea. Majoritatea etnologilor sunt de părere că e o moştenire
latină. în vechiul calendar lunar al romanilor 1 martie coincidea cu începutul Anului Nou, iar luna
respectivă era dedicată zeului Marte, care, înainte de a deveni întruchiparea războiului, era o divinitate a
vegetaŃiei şi protector al căsătoriilor. Romanii mai celebrau la 1 martie Ma-tronalia, sărbătoarea femeilor,
când bărbaŃii ofereau daruri soŃiilor. La români este ziua Babei-Dochia ■— personaj mito folcloric
descinzând din străvechiul cult al Marei-Mame, zeiŃă a pământului şi vegetaŃiei. în această zi, femeile şi
fetele (uneori şi copii) puneau la gât o monedă găurită -ffin meâl sŃrilucitor,.....de regulă, din argint,
legată de un ■ qnUF împletit din Tănă, alcătuit din două fire: unul roşu şi altul alb, „pentru a avea noroc la
rodirea câmpului şi pentru a nu se pârli de soare" (Fochi, Datini, 28) sau „ca să se facă frumoase şi
drăgăstoase" (ibidem, 200). MărŃişorul era purtat 9 sau 12 zile după care îl legau de ramura unui pom
tânăr, iar în mai mergeau să vadă dacă le-a rodit pomul.
Contrar părerii exprimate de G. Coşbuc, după care mărŃişorul ar fi un simbol solar (MărŃişorul, „Şe
zătoarea săteanului", nr. 3, 1906), mai multe elemente pledează în favoarea recunoaşterii caracterului său
lunar şi feminin. Argintul (sau arama) sunt metale lunare, iar banul găurit (aidoma pietrei plate cu o gaură
la mijloc) este un simbol matricial feminin. în plus, calendele lui Marte marcau la romani începutul
primului pătrar al lunii (nonae), când astrul nopŃii era în creştere, perioadă ce favorizează dezvoltarea
plantelor şi fecunditatea oamenilor. Legarea mărŃişorului de un pom (simbol axial masculin) simboliza
conjuncŃia contrariilor, redată şi prin cele două fire împletite. în pofida modificărilor survenite şi a
uitării semnificaŃiilor ancestrale, mărŃişorul apare în forme ornamentale (floare, fluture, buburuză etc.)
specifice constelaŃiei simbolurilor feminine. El marchează ascendenŃa principiului feminin, vizibilă în
toate manifestările calendaristice ale începutului de primăvară. O dată cu instalarea verii şi a căldurii
soarelui, rolul predominant în această complementaritate o va prelua principiul masculin, marcat la noi,
printre altele, de jocul căluşarilor.
MĂSLIN: Arbore atribuit Athenei şi considerat de vechii greci drept cea mai folositoare plantă din lume.
Simbolizează pacea, fecunditatea, purificarea, forŃa, victoria, gloria şi recompensa. E considerat ca
simbol al vieŃii eterne nu numai datorită frunzelor sale pururea verzi sau zeilor pe care îi reprezintă (la
romani era dedicat lui Jupiter şi Minervei), ci şi faptului că din el se extrăgea uleiul cu multiplele sale
utilizări alimentare şi rituale; mai ales obiceiul ungerii corpului şi aprinderii candelelor va fi preluat în
creştinism. în tradiŃia evreiască şi cea creştină este un arbore sacru şi simbol al păcii: un ram de măslin a
adus lui Noe porumbelul la sfârşitul potopului, din lemn de măslin şi cedru (conform le gendei) a fost
făcută crucea lui Isus; în acest sens, el este arborele lumii. Aceeaşi semnificaŃie o are şi în Islam, unde
reprezintă Axa lumii, Omul universal şi Profetul. în credinŃele chinezeşti, măslinul se aso
103
ciază arborelui vieŃii: lemnul său neutralizează otrăvurile şi veninurile, în Japonia ramul de măslin
simbolizează succesul în studiu, în acŃiuni civile sau militare. în cadrul creştinătăŃii mediteraniene, în
Duminica Floriilor, ramura de măslin o înlocuieşte pe cea de palmier cu care a fost întâmpinat Mântuitorul
la intrarea în Ierusalim. în iconografie, Sf. Spirit e încununat uneori cu o ramură de măslin. MĂTURĂ:
Acest instrument, indispensabil curăŃeniei, e un străvechi simbol cultural, încărcat cu valenŃe magice
pozitive sau negative. Ele derivă din gestul banal de măturare, care înseamnă instituirea unui spaŃiu
culturalizat (cosmos) şi separarea lui de teritoriul dezordinii şi-al murdăriei, acesta din urmă semnificând
haosul. „Mătura este un simbol ambivalent pentru că ea poate fi revendicată de fiecare din cele două
sisteme pe care le separă" (M. Coman, 1983, 163). în primul caz, e simbol al puterii divine. La romani
exista o zeiŃă a curăŃeniei şi a maturatului — Deverra, iar în spaŃiu slav, mătura din frunze şi ramuri de
stejar (care se folosea şi în riturile îmbăierii rituale la băile cu aburi) e un simbol al zeului cerului Perun.
ForŃe sacrale, fecundante şi apotropaice sunt acordate şi măturii făcute din copacul verde de Arminden, de
Sf. Gheorghe sau Sf. Ion şi la Ńăranii români. Femeile din satele noastre lasă mătura lângă leagănul
pruncilor, atunci când pleacă de acasă, ca să-i ferească de strigoi şi de alte spirite malefice. Obiceiuri
asemănătoare existau la romani; ele mai dăinuie şi astăzi la popoarele balcanice. Mătura e asociată geniilor
protectoare ale casei, e întruchiparea strămoşului mitic; de aceea, la multe popoare europene există
interdicŃia maturatului în timpul ritului înmormântării, în zilele consacrate pomenirii morŃilor sau
noaptea, când casa sau curtea pot fi vizitate de oaspeŃii de dincolo. E considerată simbol falie (DSy,
98), deşi materiale etnografice atestă ambivalenŃa ei sexuală: coada — simbolul masculin, mătura
(crengile şi frunzele) — simbol feminin. Participă la numeroase rituri magice şi este vehicolul vrăji
toarelor.
MÂNĂ: Simbol al muncii, al activităŃii transformatoare, dar şi al puterii, posesiunii şi dominaŃiei (cu
vântul evreiesc iad înseamnă „mână" şi „putere"). Este şi un simbol al comunicării şi înŃelepciunii:
limbajul mâinilor (gestica) e folosit în toate civilizaŃiile lumii. Imaginea mâinii pe pereŃii peşterilor
paleoliticului din Oltenia, după unii cercetători, „ar fi un simbol solar" (Muşu, 1973, 62), după alŃii,
această imagine o reprezintă pe zeiŃa apo-tropaică (M. Gimbutas, 1989, 81). în orice caz, legătura mâinii
cu soarele şi funcŃia sa de translaŃie energetică e reflectată în basoreliefurile egiptene datând din epoca
faraonului Akhnaton („discul lui Aton") care introduce un cult solar: e reprezentat vorbind supuşilor în
timp ce soarele coboară o ploaie de raze-mâini asupra faraonului şi-a soŃiei sale Nefertiti. Zeul solar al
celŃilor Lugh mai este numit Lamhfada („Mână lungă"). în creştinism, mâna Dorinului e simbolul puterii
divine supreme. Mâna e şi simbolul ajutorului (cf. expresia a da o mână de ajutor): divinităŃile tutelare ale
Orientului
104
IVAN EVSEEV
Ńin în nenumăratele lor mâini „comorile care îndeplinesc toate dorinŃele", în cultura multor popoare,
mâna dreaptă are o valorificare pozitivă, iar cea stângă — negativă (cf. lat. sinister „sinistru" < sinistra
„mâna stângă"). Mâinile sunt metonimii ale dorinŃei, mai ales în limbajul erotic. Mâna e simbolul inte
ligenŃei. „Omul e inteligent — spunea Anaxagoras — pentru că are o mână". Poate să mai însemne cre
dinŃă, fidelitate, cinste, ocrotire etc. Exisă o ştiinŃă străveche a citirii caracterului şi destinului omului
după mişcarea mâinilor sau după desenele din palmă, care se numeşte chirolo-gie sau chiromanŃie. MEI:
Până la răspândirea cultivării intense a grâului, la multe popoare din Europa nordică şi din Ex tremul
Orient, meiul era cereală esenŃială şi simbol al fecundităŃii. E implicat în riturile agrare ale fer-
tilităŃii solului şi în cele de pomenire a sufletelor strămoşilor. Are rolul unui agent de legătură dintre
lumea celor vii şi a celor morŃi.
MELC: Simbol al regenerării periodice, teofanie lunară (îşi scoate şi îşi strânge coarnele), întruchipare a
principiului feminin (cochilia) sau a ambivalenŃei sexuale. Forma helicoi-dală a melcului constituie „un
glif universal al temporalităŃii" (Durând, 391). La azteci simboliza în mod obişnuit concepŃiunea,
gravidia, naşterea, în Dahomei e considerat un receptacol de spermă. în multe culturi, inclusiv în cultura
tradiŃională românească, este o încarnare a spiritului strămoşului, aşa cum o atestă şi cântecul de origine
magică şi rituală, aflat astăzi în repertoriul co
piilor: „Melc, melc, / Codobelc, / Scoate coarne bourei.. ". în iconografia şi simbolistica Evului Mediu
creştin e o metaforă a învierii, dar şi o eventuală sursă (matcă) sau ecou al relelor (V. Simion, 1983, 36—
37).
MESTEACĂN: Arbore sacru al populaŃiilor siberiene, de unde cultul său a fost extins în aria slavă şi cea
europeană. Reprezenta Axis mundi şi era plasat în centrul iurtei şamanului, având câteva trepte (7, 8, 12)
pe care sufletul acestuia urca spre cer. Este asociat cu Luna şi cu Soarele, caracterizându-se ea simbol
ambivalent, masculin şi feminin în acelaşi timp. în Asia Centrală, în Rusia şi în Europa Orien tală
predomină simbolismul feminin al copacului, el fiind o alegorie a primăverii şi a fetei tinere. Se află în
centrul sărbătorilor de primăvară, denumite Semik (a şaptea duminică după Paşti), când un mesteacăn
împodobit se aducea în sat şi în jurul lui se desfăşurau jocuri şi cântece rituale. Copacul putea fi îmbrăcat
în haine de femeie. Se organizau, de asemenea, pelerinaje în pădurile şi dumbrăvile de mesteacăn (V.
Propp, 1963, 56—61). La popoarele nordice ale Europei (germanii, celŃii) mes teacănul e folosit ca arbore
de mai. Arbore tutelar, simbol al vieŃii şi regenerării naturii, mesteacănul este, totodată, şi un copac
funerar; lemnul lui era folosit pentru torŃele şi focurile de incinerare. MIEL: Animal de sacrificiu la multe
popoare. Simbolizează blândeŃea, simplitatea, inocenŃa, puritatea. E unul din simbolurile fundamentale
ale lui Hristos — „mielul Domnului"
105
(Ioan, I, 29). Abia în anul 692, Con-ciliul de la Constantinopol decide ca Isus să fie reprezentat în forma
umană şi nu în cea de miel. Sacrificiul mielului era practicat de evrei în sărbătorile în cinstea lui Iahve şi la
musulmani —■ în zilele Romada-nului. De aici a provenit şi obiceiul mielului pascal. în vremurile
precreştine, miei albi se jertfeau divinităŃilor solare, iar cei negri — zeilor htonieni Acest simbolism
benefic sau malefic, în funcŃie de culoarea mielului, e păstrat şi în credinŃele românilor: „De vei vedea
întâi primăvara miel alb, tot anul vei avea inimă bună; de vei vedea negru, inima îŃi va fi neagră"
(„Şezătoarea", VI, 41). Simbolismul general al mielului (mioarei) se leagă de cel al oii ■— unul din
primele animale domestice în istoria umanităŃii.
MIERE: Aliment sacru, aflat în strânsă corelaŃie cu laptele matern. Sinonim absolut al „dulcelui", în
sensurile sale gustative şi cele spirituale. Este simbolul înŃelepciunii şi epitetul constant al oricărei
învăŃături, menite să-1 înalŃe şi să-1 fericească pe om. în Upanişade e simbolul miezului lucrurilor, fiind
adunat din nectarul florilor şi preparat de albine, care, la rândul lor, simbolizează Logosul, înŃelepciunea
divină. Ca simbol al vieŃii veşnice, datorită incoruptibilităŃii sale, e folosit pentru prepararea
hidromelului (miedului) sau altor băuturi ale imorta-lităŃii. E hrana sfinŃilor şi înŃelepŃilor, ofrandă
rituală destinată zeilor şi strămoşilor. Reprezintă simbolul legăturii dintre cei vii şi cei morŃi. I se atribuie
proprietăŃi vindecătoare şi protectoare. La români, există obiceiul „îmbărborării" — ungerii co
piilor pe faŃă cu miere în ziua Sf. Varvara (4 dec), spre a fi păziŃi de boli. Mierea şi laptele sunt
simboluri ale łării FăgăduinŃei, ale parăcfîsu-lui terestru („Ńara unde curge lapte „vieŃii dulci", al
fericirii în general; ca ,,vieŃii_dulci" al fericirii în general; ca simbol atigtiral, mierea e prezentă în riturile
de nuntă şi de botez: „Când se naşte o fată, miere se pune întâi în scăldătoare să fie dulce ca mierea,
asemenea la botez şi la orişice ocazie, la cununie etc. — să-i fie viaŃa dulce" (Voronca, 1 177). Mierea
(fagurele de miere) este unul din sinonimele poeziei: „Văd poeŃi ce-au scris o limbă, ca un fagure de
miere" (Eminescu, Epigonii).
MIGDAL: Acest arbore al Ńărilor calde, care înfloreşte timpuriu, este simbolul renaşterii naturii, al
fragilităŃii şi frumuseŃii. însă complexul mistico-sirnbolio legat de acest copac se datorează mai ales
fructului său alungit cu miez dulce-amărui, ascuns într-un sâmbure cu coajă dură. în această ipostază,
migdalul (migdala) e simbolul esenŃei ascunse, al nemuririi, pus în legătură cu Fecioara Măria şi cu
Isus. în tradiŃia evreiască există oraşul Luz („migdal") ca sediu al imortalităŃii. în eso-terismul Evului
Mediu migdalul semnifica virginitatea Maicii Domnului, iar în iconografia creştină, mandrola —
învelişul oval, aureola în care se înscriu figurile lui Isus, Sf. Marii sau ale altor personaje sacre — are
forma unui sâmbure de migdal semnificând nemurirea, depăşirea dualismului materie-spirit, cer pământ,
viaŃă-moarte. Atât pomul, cât şi fructul său participă la un simbolism al sexualităŃii şi fecundităŃii.
După o credinŃă atestată şi azi în Europa,
106
fetele tinere care dorm sub un migdal şi-şi visează ursitul pot să se trezească însărcinate (DSy, 27).
MINGE: Jucărie nelipsită din lumea copiilor, mingea e prezentă astăzi în foarte multe jocuri sportive,
unele din ele având o vechime considerabilă şi un caracter ritual de stimulare a forŃelor genezice ale na
turii. Mingea e un simbol solar sau lunar; de aceea, jocurile cu ea au avut întotdeauna un caracter
cosmologic. După un mit transmis de Apollonius din Rodhos (Argonautice III), Zeus s-a jucat în copilărie
cu o sferă perfectă care simboliza universul. Mingea de cauciuc în jocurile aztecilor figura lumea al cărei
destin era în mâinile jucătorilor divini, Quetzalcoatl şi Tlaloc (Kernbach, 325). Mingea este şi simbolul
sămân-Ńei divine (de origine solară sau lunară), iar aruncarea ei într-un inel sau într-o poartă de plasă
(ambele simboluri ale matricei feminine) are valoare unei fecundări simbolice. Materialele folclorice
româneşti atestă faptul că în trecutul nu prea îndepărtat, în cadrul sărbătorilor de primăvară, jocul cu
mingea era practicat de cei mari. „în Nordul Moldovei, femeile se joacă primăvara cu mingea pentru ca să
le crească cânepa" (Muşlea, 1972, II, 406). într-un sens general, mingea pusă în joc figurează destinul, iar
deŃinerea ei este şi astăzi, precum era pentru eroii din Edda, un semn al înstăpânirii şi câştigului
(„norocului").
MISTREł: E un simbol important, mai ales în aria popoarelor indo-eu-ropene, unde apare ca animal
mitic primordial, dar şi ca o autoritate spirituală. întruchipa un animal hto
IVAN EVSEEV
nian şi reprezenta forŃa pământului. Este ipostaza lui Vishnu, în al treilea avatar al său, când zeul indian
coboară în ocean de unde, cu ajutorul colŃilor săi, scoate pământul. MistreŃul e întruchiparea forŃei dis
tructive, a ferocităŃii dar şi a puterii genezice; de aceea, mistreŃii (sau porcii) sunt acoliŃii divinităŃilor
naturii (Attis, Adonis, Demeter etc). Vânat din cele mai vechi timpuri, mistreŃul oferea ocazia de a arăta
virtuŃile de războinic şi vânător ale bărbatului, devenind unul din însemnele militare ale galilor, iar efi gia
lui o găsim pe armele războinicilor lui Homer. Se hrănesc cu ghin^ dă (= sămânŃa divină a stejarului
sacru) şi trăiesc retraşi în pădure; de aceea, mistreŃul a devenit simbolul druidului celtic şi al brahmanului
indian. Carnea mistreŃului era o mâncare sacrificială la popoarele nordice în ziua Samain ului (1 noiembrie,
Ziua morŃilor). Deşi după părerea lui M. Coman (1986, I, 213— 219) mitologia românească vădeşte o
lipsă de interes pentru acest animal, efigia lui apare frecvent în arta tra-co-getică (Berciu, 1969, 115—116),
mascoida de vier e prezentă în jocurile cu măşti (R. Vulcănescu, 1970, 28). Se pare că funcŃiile acestui
animal mitic au fost preluate la noi de simbolistica porcului şi-a scroafei. MOARA: Acest străvechi
instrument de măcinat (râşniŃă) sau instalaŃie (moara de apă sau de vânt) are un simbolism ambivalent.
Prin rotirile pietrei rotunde pune în evidenŃă un simbolism al mişcării uniforme şi monotone, în care e
integrat microcosmosul şi macrocosmosul. Semnifică, de asemenea, fatalitatea şi aservirea acestei
fatalităŃi, aservirea
io l
muncii. Moara e locul unde sunt „ucise", strivite seminŃele, de unde aspectul ei infernal, al locului unde
sălăşluiesc forŃele demonice; morarul apare adesea ca personaj demonic; în basmele româneşti el se poate
preface în urs sau lua chiar înfăŃişarea diavolului. Despre morarul care a înşelat lumea se zice că poartă în
iad o piatră de moară legată la gât, dar tot despre el se spune că, la sfatul unui sfânt, a instituit pomana
(Voronca, Studii de folclor, II, 82). în tradiŃia românească şi balcanică, moara a fost dăruită de Dumnezeu,
dar la invenŃia ei s-a folosit de iscusinŃa Dracului (SMR, 75). La moară se duc bolnavii pentru lecuire
(mai ales de epilepsie), dar e şi locul sabaturilor forŃelor demonice. MuUi-mea expresiilor româneşti
referitoare la moară (moară stricată, a da apă la moară, a măcina in gol etc.) atestă importanŃa ei practică,
dar şi mulŃimea de conotaŃii culturale, preponderent negative. MOARTE: Dualitatea moarte—via-♦ Ńă e
una din temele centrale ale mitologiei, filosofiei şi literaturii tuturor popoarelor lumii. E simbolul
perisabilităŃii vieŃii, dar şi al unui nou început, integrându-se în tematica şi simbolica riturilor de trecere.
Sunt interesante motivele mitice ale morŃii, datorată zeilor sau unor greşeli ale oamenilor, precum şi
motivele morŃii ca trecere într-o altă existenŃă. Toate aceste fabulaŃii şi speculaŃii mitice au drept
arhetip Luna, care se naşte şi moare în d*cufsuî unei perioade de 28 de zile. în societăŃile primitive,
moartea nu este personificată. Mai târziu, ea se asociază, în general, cu o divinitate a răului, haosului,
întunericului (cf. egiptea
nul Seth, babiloniana Tiainat). Cele mai „pure" reprezentări ale morŃii Ie întâlnim la maya; în multe
mitologii e reprezentată de o bătrână, stăpână a infernului (cf. germanica Hei). în Grecia este personificată
în zeul Tanatos, care aparŃine generaŃiei zeilor vechi preolimpici. în credinŃele, relativ recente, ale
popoarelor europene moartea e personificată într-o bătrână cu coasa în mână, printr-un schelet sau hora
scheletelor („hora morŃii"), iar în carnavalurile populare printr-o momâie feminină sau masculină care se
arde pentru a marca sfârşitul iernii, in toate tradiŃiile mistice şi în societăŃile secrete moartea se asociază
iniŃierii, moartea aparentă e preambulul trecerii într-o nouă stare. Deosebit de productive din punct de
vedere poetic şi filosofic s-au dovedit a fi două asimilări (teme) ale morŃii:
moartea ca o călătorie a „dalbului prib-ag" pe tărâmuri de dincolo (tema bocetelor noastre) şi moartea ca o
„nuntă cerească" (tema „MioriŃei"), în creştinism, moartea e o punte de trecere din viaŃa pămân tească
spre viaŃa eternă; e o intrare în noaptea în care nimeni nu poate lucra pentru propria mântuire. E o
astejSłŃa p ^ .pHo^ătii dr Apoi şi-a învierii celor drepŃi. Popoarele lumii au adoptat remodii împotriva
morŃii totale (a trupului şi a sufletului): dragostea (procreaŃia), moartea eroică şi creaŃia. „Iubirea e
singurul antidot al morŃii, sau măcar singurul ei paleativ. Fiindcă e muritor, omul întemeiază: familie,
cetate, instituŃii, religie, monumente, toate acestea în pofida morŃii: non omnis mori r. Ci vilizaŃia se
naşt' din conştiinŃa omului că e munfr' ■•' " Treptele lumii, 120)
108
I
fiii
MONSTRU: Mitologiile lumii şi bestiarele simbolice sunt populate de numeroşi monştri, reprezentând, de
regulă, figuri compozite, hidoase, respingătoare, care inspiră frică şi groază. Majoritatea lor închipuie
haosul primordial, forŃele neîmblânzite ale naturii, latura înfricoşătoare a divinităŃii. Lupta cu monştrii e
o probă iniŃiatică şi o alegorie a cos-micizării lumii. în riturile de trecere, monstrul fabulos desemnează
strămoşul mitic şi forŃa regeneratoare a pământului: moartea aparentă a neofitului e dramatizată ca
înghiŃire şi regurgitare a unui monstru — principiu al regenerării Ca semne ale sacrului, monştrii mai
desemnează greutăŃile ce trebuie să fie învinse până se ajunge la un tezaur, la un centru. De aceea, ei sunt
păzitorii comorilor. în planul psihologiei individuale, monstrul simbolizează inconştientul, forŃele
iraŃionale, o imaginaŃie exaltată şi maladivă etc. întregul cortegiu de monştri care populează exterioarele
bisericilor catolice, mai ales cele aparŃinând stilului baroc, sunt întruchipări ale răului şi patimilor; ei
dispar în interiorul bisericii pusă sub oblăduirea lui Dumnezeu, sunt exorcizaŃi prin dreapta credinŃă.
MORCOV: Legumă legată de un simbolism falie şi de riturile ancestrale a^ fertilităŃii solului. Aluzia
sexual-rrotică e sesizabili şi în cimilitura românească a morcovului: „Tată roşu / Şi găuri neagră" (G.
Derr\ T-odoreseu, ?76). Ol mai "bine s-a conservat acest cult în obiceiul scoaterii morcovului din pă
mânt pnrticat în ScoŃip în ziua Sf. Mihî1 HVfichae' nam Buud^r — Mi-hail învingătorul) în timpul
culesu
IVAN EVSEEV
Iui ritual, la care participau femeile şi fetele satului, se rosteau formule de incantaŃie menite să asigure
fecunditatea; morcovii aduşi acasă erau spălaŃi, legaŃi cu o aŃă roşie înfăşurată de trei ori, şi erau dăruiŃi
partenerului masculin; cu aceşti morcovi se făceau pelerinaje la locurile sfinte dedicate Sf. Mihail, care
se aflau, de regulă, pe locuri înalte, iar seara se organizau chermeze la care fetele şi flăcăii ronŃăiau
morcovi în timp ce dansau.
MORMÂNT: Cea mai veche şi cea mai persistentă semnificaŃie a mormântului este aceea legată de
asocierea sa cu pântecul matern, cu interiorul pământului-mamă. Justificarea înhumării e foarte complexă.
Ea poate fi legată de credinŃa în învierea mortului, de unde poziŃia lui fe-tală în vechile necropole
preistorice (Eliade, Histoire, TI, 20), dar poate fi şi o precauŃie împotriva întoarcerii mortului. Pentru
Bachelard, mormântul, pântecele matern şi sarcofagul sunt însufleŃite de aceleaşi ima gini: cea a
hibernării germenelor şi a somnului crisalidei (La Terre . .., 197) şi, deci, de credinŃa într-o
supravieŃuire larvară. „Mormântul, locul înhumării e legat de constelaŃia chtonico-lunară a Regimului
Nocturn al imaginaŃiei, în timp ce ritualurile uraniene recomandă incinerarea" (Durând, 294). în
credinŃele populare, mormântul e „casa mortului"; el trebuie respectat, e mare păcat să-1 distrugi sau să-
1 profanezi. îngroparea morŃilor se fac= cu capul spre vest, ca faŃa lor să fie orientată spre est. în trecut,
mortul se depunea direct în sol, i^r âi târziu au apărut sicriile, considerate şi ele, „case ale mortului" în
mormânt se
109
puneau daruri (bani, vin, fructe etc); Pe mormânt se punea un stâlp totemic, înlocuit, ulterior, cu o cruce; se
sădeau plante perene. în tradiŃia românească se folosesc patru feluri de morminte: mormântul gol sau
ceno-taful — pentru cei ce au murit departe şi nu li se ştie urma; mormântul cu simulacru de mort —
conŃinea un brad fasonat în chip de om; mormântul propriu-zis şi cripta, mormânt zidit ca o încăpere în
care se punea sicriul (R. Vulcan eseu, 1987, 203). La acestea se mai poate adăuga şi mormântul spurcat
(demoniac, al strigoiului'), aflat, de regulă, în afara cimitirului şi chiar a localităŃii şi denumit sniamen; în
el se înfigeau obiecte ascuŃite sau se aruncau peste el vreascuri, lemne, pietre etc. MUNTE: Opus
monotoniei şesului, adâncimii văilor şi instabilităŃii apelor, muntele s-a constituit într un simbol arhetipal
cu multiple semnificaŃii mitico-religioase, morale şi estetice. Valorile sale gravitează în jurul unui nucleu
semantic care valorifică, înainte de toate, verticalitatea muntelui. El reprezintă un Axis Mundi (Axă a
Lumii) sau o scară, ce înlesneşte ascensiunea omului spre înaltele valori spirituale, al căror simbol şi sediu
este cerul. Pe de altă parte, muntele este centrul care or-
ganizează nu numai un spaŃiu geografic, ci şi diferitele fenomene şi procese macrocosmice şi
microcosmi-ce. Loc de întâlnire dintre cer şi pământ, muntele este un canal de comunicare dintre cele
două stihii sau nivele ale cosmosului. în vechile credinŃe, el este lăcaşul zeilor sau spaŃiul predilect unde
se oficiază diverse rituri, menite să atragă asupra gliei şi asupra locuitorilor ei influenŃele benefice ale
cerului. Fiecare popor îşi avea muntele său sacru: Olimpul —■ la vechii greci, Sinai — la evrei, Meru —
la indieni, Fudjiama — la japonezi etc. După mărturia geografului antic S t r a b o, geto dacii venerau
muntele Kogaionon, considerat lăcaşul lui Zamolxe. Prin valoarea sa ascensională, prin orizontalitate,
stabilitate şi duritate, muntele este un simbol masculin (yang). El semnifică permanenŃa, imuabilitatea,
tăria de a rezista vicisitudinilor timpului. Pentru români, munŃii şi codrii erau locurile de refugiu în faŃa
numeroşilor duşmani care călcau hota-rel gliei strămoşeşti. Peisajul montan a intrat ca parte integrantă a
spiritualităŃii poporului nostru. Lucian Blaga consideră că insistenŃa cu care imaginaŃia mitologică şi
folclorică a poporului român este preocupată de originea munŃilor (şi nu a mării, ca la multe alte popoare)
este determinată de orizontul spaŃial specific românesc, pe care poetul filosof îl va desemna prin metafora
„spaŃiului mioritic". în mentalitatea oamenilor trecutului, urcarea unui munte era întotdeauna o acŃiune
cu caracter ritual, iar pe plan psihologic semnifica încercarea omului de a depăşi propriile limite, o
ascensiune spirituală, o ridicare prin cunoaştere de sine. Contemplarea muntelui ne provoacă un elan spre
piscuri, ne îndeamnă la o participare activă la o simfonie a vieŃii cosmice şi ne insuflă speranŃa
eternităŃii.
MUSCA: Rolul mustii în mitologie şi în simbolistică e determinat de dimensiunile ei mici, de
necurăŃenia ei şi comportamentul ei sâcâitor Ca insecte impure şi aducătoare de boli, ele au devenit
încarnări ale răului
110
IVAN EVSEEV
şi forŃelor infernului. în mitologia iraniană, demonul Nasu („cadavru") era reprezentat ca o muscă. Zeul
sirian Belzebut este întemeietorul ordinului muştelor şi conducătorul lor. Este şi una din ipostazele lui Iovis
căruia, în calitate de „apărător de muşte", i se aducea drept ofrandă un bou în templul de pe Actium. Ca
plagă trimisă asupra egiptenilor, în V.T., muştele simbolizează pedeapsa dumnezeiască. Pe plan psihologic,
musca e simbolul omului aflat mereu în acŃiune febrilă, dar lipsită de sens şi utilitate. în mitologia
românească proprietăŃi infernale sunt atribuite mustii columbace, ale cărei înŃepături pot fi mortale pentru
oameni şi vite şi despre care se spune că provine din capul balaurului ucis de Iovan Iorgovan (E.
Novacovici, 20—27).
N
NARCISA: Denumirea florii, provenită din rădăcina greacă narke —, e înrudită cu narcoză, narcotic etc;
simbolizează somnul, moartea şi este legată de ceremoniile de iniŃiere în cultul Demetrei. în mitul zeiŃei
Per-sephone este floarea care o atrage spre intrarea în infern, unde va fi răpită de Hades. Se planta pe
morminte. Floare a primăverii, simbolizează şi redeşteptarea naturii; de aceea, în Asia e un simbol al
norocului şi serveşte la exprimarea urărilor de Anul Nou. Simbolismul ei literar se datorează mitului
grecesc despre Narcis — tânărul frumos, fiul nimfei Liriope şi al râului Cephisos, îndrăgostit de propria-i
imagine oglindită în apă. Pentru că a respins dragostea nimfelor, zeiŃa Nemesis îl face să se îndrăgostească
de propria imagine. Mistuit de această dragoste fără leac, tânărul moare, jelit de nimfe, iar când ele vor să-i
pună corpul pe rug, el se preface într-o floare galbenă, învelită în mai multe foi albe (Ovidiu, Metamorfoze,
III, pp 110—111). Interpretarea morali
112
zatoare a acestui simbol: vanitate, egocentrism, dragoste şi satisfacŃie de sine. Dar sensurile acestui mit
sunt, după părerea unor analişti (L. Lavelle, G. Bachelard), mai profunde, fiind legate de simbolismul
oglinzii şi al oglindirii în apă a cerului şi a chipului frumosului Narcis într-un gen de armonizare cosmică.
NAS: Organul olfativ îl apropie cel mai mult pe om de lumea animalelor. Prin intermediul mirosului,
consideră popoarele primitive, se stabilesc legăturile cu forŃele şi fiinŃele invizibile; de aceea, nasul
devine un simbol al comunicării şi o expresie a dorinŃelor, inclusiv, a celor sexuale n romani, Erosul
transmitea mesajele sale prin intermediul strănutului. In multe civilizaŃii de vânători din Africa şi din
Asia există obiceiul conservării boturilor şi râturilor de animale, considerând că în ele se as un 'e n ana
ôrŃa lor Nasul mai ......'ia: snfletului şi ma
nei omului şi animalului prin aceea că nările sunt două „porŃi", două „ră
IVAN EVSEEV
feti ■prob
r
■ras
suflători". Se observă, de asemenea, tendinŃa multor popoare de a face legătura dintre nasul lung al
unor bărbaŃi şi potentele lor sexuale sau spiritul de dominare. Probabil acestea sunt motivele pentru
care în vechime (până în Evul Mediu târziu) exista pedeapsa tăierii nasului, iar nasul tăiat era un semn al
infamiei; la români, şi un semn al imposibilităŃii de succesiune la domnie. Tema pierderii nasului, furtul
nasului mor-i'iJui ?atf a d orăni acestuia de către un animal (pisica, CăŃelul pă-m'-'ntnlui) e un mitologr-
m răspândit în folclorul românesc şi al altor popoare 'M. Coman, 1983, 145; 1988, Ijceea
- Băutură sacră la greci, "+:iRtă consumului zeilor Olimpu-Est- băutura imoralităŃii şi a menŃinerii
tinereŃii veşnice a zeilor. Ea nătrunde în sângele ior ca un fel cfp n'asmâ sau chiar se transformă în
sângele lor, în aşa-zisul ihor (Ili-ada, V, 340). Adesea nectarul se asociază cu ambrozia ,.nemurire" ■— ■
mâncare şi frecŃie aromatică, pe care porumbeii o aduc din grădina Hes-peridelor, situată undeva în Apus
sau chiar pe lumea de dincolo. Se leagă de motivul mitologic aî apei vii, iz-vorând şi aceasta undeva în
Infern şi având proprietatea de a învia pe cei morŃi, de a vindeca bolile şi de a reda tinereŃea.
Mitologemul nectarului, ca şi al tuturor băuturilor imortalităŃii (soma — la vechii indieni, haoma — la
indoiranieni) se integrează unui complex eroico-simbo-lic al indoeuropenilor; starea de „fu-ror" a eroului
înaintea luptei, când energiile sale debordau dincolo de limitele firii normale: se obŃinea prin diverse
rituri de iniŃiere războinică
şi prin consumarea unor băuturi sacre în compoziŃia cărora, în afara produselor de fermentaŃie alcoolică
(miere, suc de struguri etc), intrau şi plante halucinogene. Asemenea băutură producea şi starea extatică
specifică inspiraŃiei poetice sau celei profetice şi constituia un mijloc de stabilire a comunicării cu
divinitatea.
NEGRU: Culoare opusă şi, în acelaşi timp, complementară albului, se asociază tenebrelor, haosului, indife-
renŃierii, nopŃii şi morŃii. Este culoarea doliului absolut, lipsit de speranŃă, spre deosebire de doliul alb
care e mesianic şi indică o absenŃă provizorie. în îmbrăcămintea călugărilor e culoarea renunŃării ]a
vanităŃile şi deşertăciunile acestei lumi. în psihologia viselor, negrul evocă inconştientul, tristeŃea,
angoasa, răul. Culoarea aceasta are şi proprietatea de a acoperi alte forme şi culori; de aceea, este simbolul
lucrurilor şi al fiinŃelor „ascunse", „invizibile": egipteanul Amon înseamnă „Ascunsul"; în credinŃele
românilor spiritele de dincolo sunt negre (de unde asocierea lor cu arapii, farao-noaicele, Ńiganii etc);
negru este şi dracul. Dar culoarea neagră evocă şi pământul ca forŃă de regenerare şi simbol al fertilităŃii
şi fecundităŃii. Marele zeiŃe ale fertilităŃii sunt negre (Isis, Cybele, Demetra etc). întruchiparea vigorii,
ardorii şi tinereŃii este calul negru (ca pana corbului) din mitologia şi folclorul po poarelor Europei de Est.
în lirica românească de dragoste, ,.murgul" (murguleŃul, murguŃul) este prieten nedespărŃit şi un alter-
ego al flăcăului îndrăgostit. în credinŃa misticilor musulmani negrul acesta devine simbolul luminii divine
(cf. Kaaha —-
DICłIONAR DE SlMBOLURI ŞI ARHETIPURl CULTURALE
meteorică de la Mecca) şi o emblemă a califatului. îmbinarea negrului şi albului reprezintă adesea
hierogamia cosmică. în simbolistica alchimică, trecerea de la stadiul Nigredo la Albedo este o
transmutaŃie a materiei în care aceasta (Anima) este eliberată de moarte şi devine treaptă de trecere în
faza solară a lui Rubedo —• roşul regal (Jung, 1970, 368)
NEVASTUICA: Numele acestui animal în limba română, omonim cu diminutivul de la nevastă, nu e
altceva decât concretizarea unui mito-logem, răspândit la multe popoare europene şi islamice, prin care
Mus-tela nivalis (nevăstuica, helgea) este asociată femeii, miresei sau fetei tinere: srbcr. nevjesta, bulg.
neves-tulka, ger. Braut „mireasă", ital. donna, donnola, turc gelingik<gelin ,,mireasă", „noră" etc. în
legende, ea apare ca metamorfoză a unei fete tinere, blestemată de soacră pentru fel şi fel de păcate; uneori,
această metamorfoză e opera unei divinităŃi drept pedeapsă pentru excese sau perversiuni sexuale. E
distrugătoare a şoarecilor, dar şi mare hoaŃă de găini. Se practică diverse rituri de îmbunare a nevăstuicii
(inclusiv promisiunea de a o căsători) sau se folosesc împotriva ei ca obiecte apo-tropaice fusul şi furca.
Prin mitolo-gema Ńesutului şi torsului (în le gende, ea fie că refuză să toarcă, fie că toarce toată ziua),
nevăstuica este legată de simbolismul părului şi de spiritele strămoşilor, de sexualitatea feminină. Din
antichitate, ea este privită ca un animal simbolizând plăcerea erotică.
opoziŃia celor două instrumente îngemănate din care ciocanul (ca şi fierarul care îl mânuieşte) e asociat
principiului masculin, activ şi transformator, în timp ce nicovala simbolizează un principiu pasiv, feminin.
La o serie de popoare din zona bazinului Congo şi din Sudan e considerată a doua soŃie a fierarului şi este
primită în coliba lui cu toate elementele cuvenite unui rit nupŃial (DSy, 404). E pusă în legătură cu
fecunditatea (produce obiecte de metal), cu apa (e stropită în anumite situaŃii ritualice iar apa respectivă e
considerată bună de leac) şi cu luna (nicovala tradiŃională e fasonată astfel ca să aibă două coarne), în
spaŃiul balcanic era făcută de nouă fierari, noaptea în ajunul sâmbetei, când e lună plină pe cer. I se
aduceau onoruri cuvenite unei divi nităŃi: era tămâiată înainte de sărbători, stropită cu vin sau apă, păzită
de orice profanare. Avea şi o latură infernală, deoarece se consideră că diavolii dau târcoale nicovalei şi ea
trebuie lovită din când
în când pentru alungarea duhurilor rele. Lovirea nicovalei şi sunetul a-cestei lovituri aveau funcŃii
apotro-paice (SMR, 209).
NIMB — vezi aureolă
NICOVALA: Expresia românească « Si mtre ciocan şi nicovală atesS 114
NÎMFA: DivinităŃi ale apelor limpezi şi ale izvoarelor în mitologia greacă, având înfăŃişarea unei tinere
frumoase, vesele şi zburdalnice. Din însoŃirea lor cu zeii olimpici se năşteau eroii. în afara nimfelor
(nereidelor, oceanidelor, naiadelor), în această categorie intrau şi personificările feminine ale pădurilor şi
arborilor (driade, hamadriade), ale munŃilor (oreade), ale vâlcelelor (nape IVAN EVSEEV
■;S£
lai
Kro-
(ice.
i se
Irko
ide), ale luncilor (limiade) şi ale dumbrăvilor (alseide). Ca orice simbol feminin, nimfele sunt legate de
naştere şi moarte; exercită asupra oamenilor influenŃe când benefice, când malefice, provocând un
entuziasm erotic. în plan psihologic, reprezintă aspectul feminin al inconştientului (Anima), tentaŃia
nebuniei eroice sau a celei erotice. în folclorul mitologic românesc o serie de a-tribute ale nimfelor
greceşti au fost preluate de iele, rusalce, vile, vâlve, ştime etc.
NISIP: Simbolizează deşertăciunea şi mulŃimea („ca nisipul mării"), fragilitatea şi nestatornicia
(„castele de nisip"). Curgător ca apa şi abraziv ca focul, se substituie celor două stihii, fiind folosit în
riturile de purificare (la islamici) sau în riturile magice de provocare a ploii (la japonezi). Curgerea
nisipului într-o clepsidră simbolizează trecerea timpului, în psihanaliză, datorită pene-trabilităŃii şi
plasticităŃii sale, se a-sociază principiului feminin, matricei, iar visele mersului pe plajă sunt in
terpretate drept regressus ad uterum (DSy, 838). Nisipurile mişcătoare sunt un simbol al nesiguranŃei
vie-Ńii.
NOAPTE: Simbol, arhetip şi principiu clasificator în toate modelele arhaice ale lumii. E asociată
întunericului, haosului, infernului, pământului, morŃii, necunoaşterii, confuziei, inconştientului. în
sistemul clasificării simbolurilor, elaborat de G. Durând, reprezintă arhisinibolul unui şir lung de forme ale
imaginarului şi ale modalităŃii de valorizare pe care le numeşte Regimul Nocturn. In majoritatea
mitologiilor popoare
lor lumii este începutul tuturor lucrurilor bune sau rele. La greci e fiica lui Haos, mamă a cerului (Ura nus)
şi a pământului (Gaia). în multe calendare ale vechilor civilizaŃii este începutul zilelor care se nu mără de
la căderea serii. Este timpul gestaŃiei, germinării, preparării acŃiunilor şi proceselor ce vin să se manifeste
la lumina zilei. Căderea nopŃii semnifică o revenire la inde-terminare şi haos; e timpul epifa niei forŃelor
malefice. în cronometeo-rologia românească se vorbeşte de-trei ceasuri rele, situate între trei cântări ale
cocoşilor (cam între 12 şî 4 noaptea), în intervalul cărora circulă izmele, ielele, strigoii, moroii,, pricolicii,
zburătorii, muma-pădurii etc. (R. Vulcănescu, 1987, 437-438). Primejdiile obiective ale nopŃii au
determinat omenirea s-o populeze cu primejdii subiective, „frica în întuneric s-a transformat în frica de
întuneric" (J. Delumeau, 153). Noaptea e asociată subconştientului ce se eliberează prin terapia somnului şî
îşi dezvăluie procesele tainice prin limbajul imaginilor onirice. Pute rea „reductorilor" activităŃii
imaginative fiind redusă, întunericul nopŃii favorizează fuziunea fiinŃei u mane cu elementele naturii. De
aceea,, la romantici (Novalis, Imnurile către noapte), tot ce exaltă poartă culorile NopŃii. în tradiŃia
creştină, noaptea mai închipuie şi timpurile Vechiului Testament sau ale pâgâ-nismului precreştin, iar ziua
simbolizează lumina Noului Testament şî momentul celei de a două Veniri (Parusia); Apostolul Pa vel
zice:1 „Noaptea-i pe sfârşite, apropiatu-s-a-Ziua. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm
în armura luminii" (Romani, 13, 12). 115
NOD: Dacă timpul e un fir Ńesut de Parce iar lumea nu e decât o pânză ieşită din mâinile łesătorului Divin,
orice nod este o întrerupere, o fixaŃie, un blocaj, o condensare, o încâlcire, o complicare a unei evoluŃii,
desfăşurări, incifrate şi în metaforele limbii: a (se) înnoda, a (se) deznoda, deznodământ, nodul de
contradicŃii etc. Arhetipul tuturor nodurilor simbolice, într-un anume fel, poate fi considerat nodul
gordian: un nod cosmic, fără început şi fără sfârşit în care s-au întreŃesut destinele istorice, drumurile
geografice, evoluŃiile culturale şi soarta personajelor istorice. Nodurile sunt strâns legate de simbolismul
legării şi dezlegării. Ele pot semnifica legătura dintre două fiinŃe, o relaŃie socială strânsă, o dependenŃă
între nivele ale existenŃei; sunt o expresie a vieŃii ca atare. Aceasta est^ semnificaŃia pe care o avea la
vechii egipteni nodul Izidei (Isis) ca simbol al imortalităŃii. Dezlegarea unui nod e o eliberare şi o
soluŃionare, e-chivalentă cu ieşirea dintr-un labirint. Una din cărŃile de înŃelepciune ale
tibetanilor se numea Cartea dezlegării nodurilor, iar sistemul de in-cifrare (un gen de ,,scriere") la po
poarele Americii precolumbiene se baza w înnodări foarte complicate. Toate popoarele lumii au acordat
nodurilor puteri mapico gj aîDntro-paice, msi al^s în domeniul naşterilor, riturilor nuptiałf şi îi farmece1"
de dragoste. ,.Pentru ca să nu mearpă bărbatul unei femei la altele, să facă femeia nonă noduri pe o ată şi să
le coasă la cinsŃăto&rea bărbatului" 'Voronca, 1073*.!074): CredinŃa într-un „nod castrator" menit să vă-
tămeze zona genitală, mai ales la 1 Srbjyt este răspândită în toată Eu 116
ropa şi în Africa; „înnodarea brăci-narului" a fost o adevărată epidemie pe continentul european în
secolele XVI—XVII (J. Delumeau, '92). La multe popoare dezlegarea nodurilor e condiŃia unei
procreaŃii, a unei naşteri reuşite sau a unei acŃiuni importante.
NOR: AmbivalenŃa acestui simbol provine din faptul că norul întunecă soarele, dar este în acelaşi timp şi
sursa ploii fertilizante. Se asociază materiei prime şi nediferenŃiate, ceŃei primordiale. în limba sanscrită
ghona (nor) este şi numele snmân-Ńei primordiale. Norii sunt adesea manifestări, întruchipări sau rpifa-nii
ale unor forŃe divine sau vhi-cole ale zeôr, sfinŃilor si înŃelepŃilor, în mitologia ved'că personificarea
norilor aducători de ploaie e zeul Pananya căruin în Rig v"*a îi sunt adresata câteva imnuri, iar în cea
greacă — "eita Nephele, asemănătoare la chip cu Hera şi pe care Zens o foloseşte pentru a deturna
dorinŃele libidinoase ale lui Ixion. Ca întruchipări ale fertilităŃii sunt ad°sea asemuiŃi cu „boii soarelui",
cu tauri sau vaci negre (atunci când sunt aducători He furtună1», cu băltirii (când e vorba dp nori de grin-
dinăV Acest simbolism îl aflăm şi din formulele r^citativp ale fWclofll-liîi copiilor: „Fugi ploaie călătoare/
Că mămuea-i vrăiitoare / Şi te-aiun-pe Sfântul Soarp / Şi-ti taip alp picioare / Cu un mai. cu un pai. / Cu
sabia lui Mihai, / Cu cuŃite ascuŃite, I Cu topoare ruginite, f Cu cpcurea Domnului, / Cu cuŃitul omului. /
Adu, mamă, drupa ' S-o omor pe Murga. / Murga a murit / Soarele-a ieşit" (Emilia Comişei 1982, p. 146).
Versurile acestea au fost cândva o in
I
.....i
cantaŃie magică de risipire a norilor negri de furtună şi ploaie, iar Murga e întruchiparea lor,
imaginată ca o fiinŃă demonică — vacă (bivoliŃă) de culoare neagră (A. Oişteanu, 1988, pp. 51-79).
Norii negri, în generai, simbolizează o ameninŃare, o stare de apăsare psihică, în timp ce norul alb
luminos e benefic şi reprezintă o epifanie a forŃelor luminii.
NOROI: Amestec de pământ şi apă, noroiul (tina, lutul) este simbolul materiei primordiale şi fecunde, din
care, conform tradiŃiei biblice, a ieşit şi omul. Pământul, în cadrul acestui amalgam, e principiul receptiv şi
matricial, iar apa e substanŃa dinamizantă şi transformatoare. Dacă plecăm de la apa pură, noroiul va
marca o involuŃie, o degradare; de aceea, noroiul e simbolul lucrurilor primare, lumeşti şi simbolul
păcatelor şi defectelor morale. Barba-riŃii (sectă gnostică) se acopereau peste tot corpul şi peste haine cu
noroi spre a închipui pe omul păcătos în faŃa strălucirii lui Dumnezeu. In limba română acest simbolism
şi-a găsit reflectarea în metafora întinării şi neîntinării. Noroiul negru e şi semnul tristeŃii şi al durerii
sufleteşti. „Cine mi-o scornit doina; / Friptă i a fost inima ... / Că e neagră ca tina. / Ca tina de primăvară /
Care-i călcată de cară" (I. G. Bi bicescu. 1f-70, 35).
IVAN EVSEEV
Ńiei: Lethe suferă 9 zilei şi 9 nopŃi durerile facerii; 9 luni durează ges-taŃia umană. E simbolul
încoronării efortului creator: cele 9 muze sunt născute de Zeus în 9 nopŃi de dragoste, în Teogonia lui
Hesiod nouă zile şi nouă nopŃi a durat separarea cerului de pământ. Semnifică întoarcerea multiplului la
unicitate, simbolizată de şarpele ce-şi muşcă coada (Uroboros), iar cifra nouă, în scrierea multor limbi, are
această înfăŃişare a cercului, a curbei, a buclei ce se închide. Simbolismul acestui număr magico-simbolic
se regăseşte în toate formele folclorului românesc; eficienŃa lui magică e presupusă mai ales în textele
descântecelor („Voi, nouă ciute înciutate, / Din nouă vetre de foc luate..." (G. Dem. Teodorescu, 428) şi în
actele instrumentale de făcut şi desfăcut unde se operează cu 9 elemente (apă de la nouă izvoare, nouă
cărbuni stinşi, nouă plante etc).
Nr)r.r/\; Simbolismul acestui număr s^ datorează faptului că e o multiplicare a lui 3 (3x3=9); „e triada
triadelor" la pitagoreici. Are o valoare rituală în miturile şi misterele din Eleusis: Demetra parcurge lumra
în ,0 zilei în căutarea fiicei sale Prrsephone. Este măsura gesta NUC: Arbore demonic în folclorul şi
credinŃele vechi şi noi ale multor popoare. După Talmud, fiecare cracă de nuc are nouă frunze şi sub
fiecare frunză se ascunde un demon. Şi în aria noastră culturală nucul nu se plantează în curte, deoarece sub
nuc nu creşte nimic altceva şi mai există credinŃa că cel care va planta un nuc va muri în momentul în care
grosimea tulpinii sale atinge pe cea a grumazului omului. Dar acest simbolism drmon:c şi funest este
contrabalansat de semnificaŃiile fructului său. Nuca e simbolul fecundităŃii şi al fertilităŃii- uneori chiar
universul între» e privit ca o nucă (în Zohar). în această calitate, nucul (ca şi alunul) participă la fer
tilitate şi fecunditate. „Româncele
117
au obicei a vărsa apă în care şi-au scăldat copiii şi cu deosebire copilele la tulpina unui nuc. Asemenea fac
fetele cu apa în care s-au spălat. Totodată, părul ce le rămâne la pieptănat, îl vâră fetele în scorbura unui
nuc". (Jarnik-Bârseanu, 319). G. Coşbuc, în analiza simbolurilor erotice româneşti, consideră că nucul,
asociat în lirica populară cu imaginea cucului („Sus în vârful nucului / Cântă puiul cucului...), este
apropiat de simbolismul erotico-sexual al mărului (Elemente, 62).
NUDITATE: Nuditatea (mai ales cea feminină) simbolizează starea de inocenŃă primară, e încarnarea
materiei prime (prăkriti). Dezbrăcarea veşmintelor, practicată în diferite mistere şi ceremonii religioase,
este o abolire a lucrurilor ce-1 separă pe om de lumea ce îl înconjoară, şi o restabilire a contactului cu
energiile cosmice. Nuditatea rituală are, în gândirea arhaică, forŃe magice deosebite care îşi exercită
influenŃa atât asupra naturii, cât şi asupra oamenilor. Ea face să sporească recoltele. Hesiod în Munci şi
zile, vs. 318-386, spune: „Gol să semeni şi gol să ari şi tot astfel s-o seceri, / Dacă doreşti să culegi, dup-a
ta osteneală, la vreme, / Toate-ale Demetrei roade". Legendele celtice povestesc că neînfricatul erou
Cuchulinn a fost pus pe fugă la vederea reginei şi a doamnelor ei dezgolite, în timp ce asedia cetatea
Emain. Acelaşi mijloc se folosea şi pentru alungarea molimelor. în unele sate din Ńara noastră, împotriva
ciumei cea mai bună măsură era ca să iasă 10 fete despuiate şi tot atâŃia flăcăi goi şi să a runce cu torŃe:
ciuma se ruşina şi fugea (Gh. Muşu, 1971, 197). în
aria balcanică, bunăoară, la sârbi, nuditatea rituală e folosită pentru: izgonirea norilor de grindină. Ges tul,
considerat astăzi de indecenŃă şi ocară, al ridicatului poalelor era cândva unul de apărare magică. în actele
de vrăjitorie, nuditatea sporeşte forŃa magicianului. Psihanaliza şi onirologia consideră că visele nudităŃii
exprimă dorinŃe de demascare, de punere în valoare a adevăratei personalităŃi. NUFÂE: Acest simbol
aminteşte, până la contopire totală, pe cel al lotusului. E prezent în glipica maya, unde este simbol al
abundenŃei şi fertilităŃii. La dogonii din Mali nufărul este laptele femeii şi simbol al sânului feminin. în
Egipt era simbol al frumuseŃii leagănul soarelui şi al vieŃii. NUME: Cimilitura românească referitoare la
nume („Ce lucru este în toate / Şi fără el nu se poate") surprinde în chip sintetic funcŃiile simbolice ale
numelui ca reflectare a esenŃei lucrurilor şi a puterii sale de a institui şi legitima existenŃa obiectelor.
NominaŃia e o prerogativă divină. Numele nu e simplă etichetă a lucrului, ci substitutul său total. A
cunoaşte numele înseamnă a stăpâni obiectul, de unde rezultă toate manipulările magice ale numelui.
Pericolul de a rosti numele pentru a nu dezlănŃui manifestarea unei forŃe s-a reflectat în tradiŃia
menŃinerii în secret a numelui adevărat al divinităŃii (la evrei) şi înlocuirea sa prin atribute şi eufemisme.
Tot de aici provine şi practica kakofe-miei — de a da obiectelor şi fiinŃelor un nume rău (nomen odiosus),
ca să înfricoşeze sau să respingă forŃele 118
ostile. Expresia latină nomina numi-na — arată că numele e o realitate numenală. Numele unui personaj
mitologic, din punct de vedere etimologic, ascunde în sine un mit condensat, iar părŃile din nume pot fi
regăsite în fragmente ale ritualului. De fapt, nominaŃia era un ritual, a-semănător cu cel al naşterii,
botezului sau actului cosmogonic. Nomina sunt odiosa — e un principiu ce regla o morală şi o etichetă a
numelui, în contextul civilizaŃiei moderne, hermeneutica repune în discuŃie funcŃia de ontologizare a
numelui („Când mergi prin pădure, mergi prin cuvântul pădure" — afirmă Heidegger), în domeniul
creaŃiei literare afinitatea dintre nume şi obiect e naturală, constituind punctul de plecare şi, totodată,
punctul final al oricărui act poetic. După R. Barthes, nu poŃi fi scriitor adevărat dacă nu crezi în raportul
natural al numelui şi esenŃei (Romanul scriiturii, 189). evseev
.îxzeroiogice din vechea -...û (Lie-tseu) şi Grecia antică (Pi-tagora). în concepŃia celor vechi, nu mărul
este rădăcina lucrului şi un nod de relaŃii ce se stabilesc între obiectele şi realităŃile aparŃinând
diferitelor nivele ale existenŃei. Numărul devine „plin" de sens fiind pus în legătură cu alte sisteme şi
realităŃi simbolice: literele alfabetului, formele geometrice, culorile, punctele cardinale, astrele, părŃile
corpului uman etc. Simbolistica numerelor se constituie într-un model explicativ al lumii, plecând de la un
principiu al UnităŃii primordiale şi Demiurgice din care derivă, prin multiplicare, toate formele existente,
dând naştere diadelor polare sau complementare (yang —■ yin, masculin — feminin), triadelor dinamice
(Brahma —■ Vişnu
— Siva, Tatăl — Fiul — Sfântul Duh), tetradelor sau pentadelor totalităŃii (pământ —■ cer •— foc —
apă, nord
— sud — est — vest — centru) etc.
Căutarea armoniei lumii şi a formelor s-a concretizat în dorinŃa descoperirii numărului de aur, domeniu
în care s-a evidenŃiat şi savantul român Matyla Ghyka (Le nombre d'ort 2 voi., Paris, 1931).
o
OAIE: Se ştie că numele generic de „vită" în diverse limbi, de regulă, derivă din denumirea celui mai
vechi animal domesticit. Indo-euro-peanul *peku- „vită", lat. pecus, got. faihu, ser. pagu înseamnă, de
fapt, „oaie". Prima jertfă menŃionată în V.T. a fost oaia, sacrificată de Abel şi acceptată de Dumnezeu.
Animal preferat al sacrificiului ritual, oaia s-a asociat nevinovăŃiei, blândeŃii şi purităŃii, iar păstorul
turmei de oi a devenit simbolul conducătorului spiritual. Oaia este un simbol solar; aceeaşi semnificaŃie se
atribuie şi lânei albe („lâna de aur"). în Grecia antică oile albe erau consacrate lui He-lios — zeul soarelui,
pe a cărui insulă (Sicilia) fiicele sale păzeau şapte turme de oi şi tot atâtea de boi. în basmele româneşti,
oaia năzdrăvană, care scutură bucăŃi de aur din lâna sa (Răduleseu-Codin, Îngerul, 38), e simbol solar şi
sinonim al bogăŃiei. în simbolistica populară românească oile mai sunt identificate şi cu norii de pe cer,
din care cade o ploaie lunară şi fertilizantă (T. Pamfile, 1915,
96). La o serie de neamuri altaice este un animal totemic. ValenŃe asemănătoare ale oii se reconstituie
parŃial şi în folclorul românesc, atât în cadrul complexului mitico-simbolic al „MioriŃei", cât şi pe baza
numeroaselor basme şi legende în care oaia poate naşte un băiat năzdrăvan (cf. basmul lui P. Ispirescu
Petre, fiul oii), iar eroii pot fi metamorfozaŃi în oi, miei sau berbeci. Mitologiei strămoşilor mitici îi
aparŃine şi legenda Babei-Dochii cu turma ei de oi care se transformă în pietre (bolovani = ipostază
litomorfă a strămoşului mitic). Se mai crede că „sufletele pe cea lume se prefac în oi" (Voronca, 1285).
Dacă adăugăm la acesta preferinŃa tuturor seminŃiilor de români pentru straiele tradiŃionale din blană sau
lână de oaie (portul etnic întotdeauna conŃine elemente totemice), precum şi prezenŃa oii în toate
sărbătorile şi riturile de trecere, putem afirma că pentru întreaga civilizaŃie tradiŃională românească oaia
este un arhetip în înŃelesul deplin al acestui concept cultural.
120
ilrea
OALĂ: La constituirea valorilor simbolice ale oalelor, ca şi ale tuturor vaselor (recipientelor) în general,
au contribuit mai mulŃi factori: forma lor, materialul din care sunt confecŃionate, conŃinutul lor obişnuit,
destinaŃia practică sau cea rituală. Prima şi cea mai veche linie simbolică e aceea care uneşte vasul (oala,
urciorul) şi corpul uman, cel feminin în speŃă: precum orice vas conŃine ceva preŃios sau de importanŃă
vitală, tot aşa corpul omului (sau numai inima sa) conŃine „sufletul". Din cele mai vechi timpuri, vasul va
fi asimilat cu uterul matern; de aceea, vasele sunt simboluri ale zeiŃelor naturii, iar cele mai vechi vase au
trăsături antropomorfe. Cum majoritatea recipientelor erau destinate păstrării substanŃelor lichide, ele au
fost asociate stihiei apei şi au participat la riturile fertilităŃii, fecundităŃii şi purificării. Simbolismul
uterin al vasului e explicitat în terminologia alchimică, unde el este uterus în care se naşte jilius
philosophorum- piatra filosofa-lă (Jung, Psy. et Alchim., 309). Vasul umplut cu apă mai închipuie cerul cu
apele sale uraniene; de aceea, vărsarea apei dintr-un vas constituie o operaŃiune magică de provocare a
ploii, răspândită în obiceiurile diferitelor popoare. Vasul simbolic închide în sine un „elixir al vieŃii" şi
este un rezervor de viaŃă. Oala tradiŃională e făcută din argilă amestecată cu apă şi apoi arsă la foc sau
uscată la soare; ea este, deci, o sinteză a elementelor şi un simbol cosmic. Munca olarului a fost asociată
actului cosmogonic. Având o deschi dere în partea de sus, oala (aidoma cupei) participă la captarea
forŃelor celeste, dar tot atât de bine poate capta şi influenŃe nefaste. De aici
IVAN EVSEEV
obiceiul popular de a acoperi noaptea toate oalele sau a le răsturna cu gura în jos. SpaŃiu închis şi
protector, un gen de „casă a substanŃelor", la care se adaugă simbolismul său uterin şi regenerator, oala
participă la riturile de înmormântare în calitatea ei de urnă funerară, de unde s-a născut şi expresia
românească s-a făcut oale şi ulcele — ,,a murit".
OASPETE: Cuvântul vine de la latinescul hospes, care însemna „oaspete", dar şi „străin". AmbivalenŃa,
specifică atitudinii arhaice faŃă de străini, şi-a pus amprenta şi asupra instituŃiei „ospeŃiei". în
antichitate, o serie de popoare, precum seminŃiile semitice, taurii din nordul Mării Negre, lestrigonii şi
ciclopii din Odiseea (XVIII, 21, 307) şi, după cum se pare, chiar grecii şi romanii, la începuturile istoriei
lor, îi ucideau pe străinii care le călcau hotarele. Aşa se explică dictonul latin: hospes hostis —■
„străinul/oaspetele este un duşman". Nu întâmplător Cesar e uimit şi Ńine să menŃioneze în memoriile sale
că „Germanii socotesc că e o nelegiuire să nu respecŃi un oaspete. Pe oamenii care vin la ei indiferent din
ce cauze ei îi apără de insulte şi îi consideră inviolabili, acestora Ie sunt deschise toate casele şi sunt
invitaŃi la mese" (Bellum Galli-cum, VI, 23). Cu acest fenomen al unei ospitalităŃi, egale aproape cu
veneraŃia, s-au întâlnit marii navigatori şi exploratori la triburile şi popoarele primitive. Unii au rămas
uimiŃi şi şocaŃi când printre gesturile ospitalităŃii, s-a inclus şi oferirea musafirului unei soŃii sau fiice a
gazdei. Asemenea atitudine, aidoma milei şi pomanei, are la bază credinŃa că oaspetele necunoscut e un
mesager din
121
altă lume sau o încarnare a strămoşului mitic. Pentru populaŃia ainu din insula Hokkaido, străinul e
kamui, nume ce se aplică şi ursului-totem. La vecinii noştri sârbi, instituŃia po-lajenikului (cinstirii
primului venit în Seara lui Ajun) este un relict al sa-cralităŃii musafirului necunoscut. în zona
Kucimului s-a mai păstrat şi o formă simulată a favorurilor arhaice: când oaspetele se culcă, soŃia
gazdei sau nora vin să-1 ajute să se acopere şi cu această ocazie trebuie să-1 atingă sau să-1 gâdile
puŃin (SMR, 91).
OCCIDENT: în cadrul simbolismului punctelor cardinale, occidentul (apusul, vestul) se opune orientului,
fiind un membru marcat negativ al acestei opoziŃii. Este locul unde apune soarele, fiind asociat la
majoritatea popoarelor lumii cu tărâmul morŃii. Aşezarea morŃilor pe axa est-vest o descoperim deja în
paleoliticul timpuriu; moartea este un drum spre vest, o călătorie spre soare-apu-ne (Blaga, 1976, 131).
Vestul e locul feminin al misterului, al „coborârii şi cupei, al Regimului Nocturn, care e eufemizarea
beznelor" (Durnad, 516). în diferite mitologii, unde cele patru puncte cardinale sunt date în stăpânirea unui
zeu, păzitorii apusului sunt divinităŃile morŃii şi distrugerii (Rudra — la vechii indieni, Amentet, Hator
sau Seth la egipteni etc). în timp ce paradisul e situat undeva la est, la apus e locul infernului şi al
tărâmului morŃilor (łara Duat — la egipteni). Occidentul corespunde serii şi nopŃii, iar în simbolistica
anotimpurilor corespunde toamnei. Există însă şi anumite co-notaŃii pozitive ale occidentului, deoarece
direcŃia est-vest şi vest-est
este axa înnoirilor ciclice. Apusul mai e şi locul de depozitare a energiilor şi al refacerii lor, e sediul pu terii
întruchipate în „mana" strămoşilor. Lumina ce se naşte la răsărit (ex oriente lux) este întotdeauna preparată,
revigorată în apus (la azteci e groapa „pământului roşu" unde sunt depozitate şi rezervele de ploaie), în
contextul civilizaŃiei contemporane, când Occidentul tinde să devină arhetipul „lumii libere", deasupra lui
continuă să planeze simbolismul, încă nerisipit în mentalitatea şi memoria profundă a multor popoare, al
locului disoluŃiei persoanei, al exacerbării valorilor materiale în dauna celor spirituale.
OCHI: Organ al percepŃiei vizuale, în lumea imaginarului mito-poe-tic, ochiul este simbolul cunoaşterii şi
un principiu creator. I se atribuie forŃe magice, fiind asociat cu soarele şi cu luna, cu lumina divină. Pentru
zoroastrieni, soarele este o-chiul lui Ormuzd, creatorul celor bune pe pământ, iar la vechii egipteni „Ochiul
lui Amon-Re" e aproape un zeu-creator independent: din el au ieşit oamenii; ei sunt „lacrimile lui Re."
Asemănarea ochiului cu izvorul dătător de viaŃă o aflăm în epitetele ochiului în limba hitită, în limbile
baltice şi slave; metafora e prezentă şi în limba română în expresia ochi de apă. Lacurile sunt considerate
„ochii pământului". Identificarea văzului şi a cunoaşterii e reflectată în intersecŃia câmpurilor lexico-
seman-tice ale verbelor „a vedea" şi ,,a şti", prezentă atât în limbile indo euro-pene, cât şi în cele
aparŃinând altor familii lingvistice. Această semnificaŃie a ochiului ca organ al cunoaşterii supreme, al
luminii şi al şti—
122
IVAN EVSEEV
înŃei divine este prezentă şi în simbolica şi imagistica religiei creştine, unde apare „Ochiul Domnului",
încadrat într-un triunghi (semnul Sf. Treimi) sau aureolat de raze solare. Multiplicarea ochilor specifică
reprezentărilor unor personaje mitologice (Argus cu cei 1 000 de ochi ai săi), e hiperbola puterii lor şi a
capacităŃii de a vedea, fără să fie văzuŃi. Dar în virtutea legii ambivalenŃei şi inversării, lipsa organului
văzului (cecitatea) devine nu numai un simbol al ignoranŃei, al pedepsei sau deficienŃei persoanei, ci şi
semn al înŃelepciunii venind din adâncul inimii, neinfluenŃată de aparenŃele lumii exterioare. De aici
tema „orbului divin", înŃelept, magician sau poet. Puterea magică a ochilor, datorată asocierii lor cu focul,
e reflectată în tema mitologică a privirii care ucide, atribuită divinităŃilor (Athena) sau monştrilor infernali
(basiliscul). în planul mitologiei minore, ea e reflectată în credinŃa cvasiuniversală în deochi. Ochiul
deschis mai e şi simbolul vigilenŃei, în timp ce ochiul închis poate semnifica toleranŃa, in diferenŃa, chiar
moartea fizică sau spirituală. în basme, ambivalenŃa ochiului e reflectată în personajul straniu, la care „un
ochi râde şi altul plânge"; avem aici, de fapt, in-cifrată bipolaritatea cunoaşterii şi cele două aspecte opuse
şi complementare ale existenŃei.
OGLINDĂ: După cum atestă datele arheologiei, oglinda e un străvechi atribut al civilizaŃiei umane.
Primele oglinzi datează de aproximativ 5 000 de ani. Centrul lor de expansiune pare a fi Egiptul şi Chi na.
Ele erau din bronz sau argint
şlefuit şi aveau o formă ovală; pe lângă rosturi practice, mai aveau şi o seamă de funcŃii magico
religioase foarte importante. Latinescul speculum „oglindă", care a dat naştere speculaŃiei filosofice, era
iniŃial un instrument al observării cerului. în istoria culturii vechi şi noi, oglinda s-a dovedit a fi un
adevărat „mecanism semiotic" (Eco, 1988, 215—257). E simbol al cunoaşterii, metaforă a literaturii şi
artei, punctul de plecare al tuturor dedublărilor. Dar oglinda nu semnifică o cunoaştere directă (solară, la
lumina zilei), ci una reflectată, mijlocită, pusă sub incidenŃa lunei, apei, principiului feminin şi a nopŃii.
Oglinda dă o imagine inversată a obiectului şi, ca atare, este o îndepărtare de Principiu şi de E senŃă.
Multe popoare cred că în o-glindă se reflectă nu chipul cel adevărat al omului, ci o dublură a sa,
având adesea unele însuşiri malefice. De această credinŃă sunt legate numeroase tabu-uri de a nu privi în
apă de frica să nu fie atras omul de umbra sa, aflată în lumea de dincolo. Tot de acest complex Ńin,
probabil, şi obiceiurile de a acoperi oglinzile sau a le întoarce cu faŃa la perete în camera unde se află
mortul (Frazer, II, 123—124). Oglinda e un ,,ochi« străin în care căutăm adevărul despre noi, de aceea, ea
apare ca simbol al virtuŃilor şi păcatelor. Oglinda curată e simbolul purităŃii şi una din emblemele Sf.
Fecioare. în acelaşi timp, oglinda murdară sau deformată va simboliza păcatul, minciuna, caricatura,
autoamăgirea, vanitatea. Motivul oglinzii „mincinoase" e răspândit în folclorul şi în literatura cultă. De
motivul oglinzii este legat complexul lui Narcis.
123
OPT: Acest număr se opune lui şapte, marcând în simbolica şi cugetarea creştină opoziŃia dintre Ve chiul
şi Noul Testament. A opta zi succede celor 6 zile ale CreaŃiei şi zilei a şaptea a Sabbatului. Este simbolul
transfigurării lumii, începute prin cuvântul lui Isus, prin jertfa şi învierea sa. Isus rosteşte opt
binecuvântări („fericiri") ale Noului Legământ. Multiplicarea lui opt (888) este numărul emblematic al lui
Isus, în opoziŃie cu 666 — numărul lui Satan. Cifra opt culcată este simbolul infinitului. Numărul opt se
pune în relaŃie cu octogonul — figură geometrică intermediară între pătrat şi cerc şi, ca atare, semnifică
lumea intermediară între cea terestră, cono-tată prin pătrat, şi cea uraniană, simbolizată prin cerc. Figura
respectivă o întâlnim în configuraŃia baptise-riilor care amintesc de a opta zi, în care a avut loc tăierea
împrejur a lui Isus. Opt e numărul totalităŃii şi al echilibrului cosmic, reprezentate şi prin cele opt
direcŃii ale spaŃiului şi prin roza vânturilor: patru puncte cardinale şi patru direcŃii intermediare.
Acelaşi număr, având o semnificaŃie identică sau apropiată, îl aflăm în petalele lotusului, în spiŃele
roŃii, în cele opt vârfuri ale crucii malteze sau ale crucii pravoslavnicilor ruşi de rit vechi. Ca semn al
totalităŃii macrocosmice, optul e prezent în simbolistica hindusă, japoneză sau africană (DSy, 511—512).
seşte ca remediu împotriva sterilităŃii. Moartea sau pierderea unui copil pot fi legate de ruperea sau dis
trugerea unei flori de orhidee.
ORB — vezi Cecitate.
ORHIDEE: Este simbolul frumuseŃii şi al perfecŃiunii spirituale la multe popoare. în China e asociată
primăverii şi fecundităŃii. Se folo-124
ORIENT: Dictonul latin ex oriente lux „lumina vine de la răsărit", care rezumă sensul episodului biblic al
naşterii lui Isus şi al sosirii celor trei magi de la răsărit urmând drumul stelei călăuzitoare (Matei, 2.1> se
înscrie în matca unei gândiri mi-tico-simbolice ancestrale şi univer sale, în simbolistica celor patru puncte
cardinale, estul este locul soare-lui-răsare, al luminii biruitoare ce se naşte din întunericul nopŃii, al
resurecŃiei şi al speranŃei. Egiptenii, perşii din trecut şi creştinii din zilele noastre îşi îndreaptă faŃa către
răsărit în timpul rugăciunii. Aceeaşi orientare o au şi bisericile creştine. Credincioşii intră dinspre apus şi
păşesc în direcŃia altarului, situat spre răsărit. Pentru o orientare inversă (e cazul catedralei din Timişoara)
se cerea o dezlegare specială a celui mai înalt for eclesiastie. în aşteptarea celei de a doua naşteri, încă din
paleolitic, morŃii erau îngropaŃi cu faŃa spre răsărit, aşa cum se practică şi la înmormântarea creştină. în
Orient se situează Paradisul terestru şi tot acolo plasează psalmistul înălŃarea lui Hristos, iar evanghelistul
Matei — întoarcerea Mântuitorului. Orientul desemnează aurora şi posedă sensul de obârşie, de trezire, de
iluminare spirituală şi revelaŃie mistică. După Ustavul mitropolitului rus Gheorghie (1073— 1074), cine
urinează spre răsărit i se cuvin 300 de mătănii pentru ispăşirea acestui mare păcat. Pentru LactanŃiu,
Răsăritul are un raport direct cu Dumnezeu, care este adevăratul început al Iu IVAN EVSEEV
minii, soarele spiritual şi nevăzut ce-i luminează pe oameni şi-i conduce spre viaŃa fără de moarte (apud
Bâcikov, 1984, 172). Estul se asociază primăverii şi oricărei reînnoiri spirituale, fizice sau sociale. Apare ca
izvor al energiilor benefice. Estul e şi direcŃia preferată şi mult cultivată în satul tradiŃional românesc; în
popor i se mai spune adesea şi lumină: „Când faci cruce, când te rogi, stai cu faŃa la răsărit. De clădeşti o
casă, s-o faci tot cu faŃa la răsărit. Are putere, că de-acolo vine lumina" (Bernea, 1985, 77).
OS: Arheologia şi etnologia atestă existenŃa, din cele mai vechi timpuri şi la popoare aflate la mare
distanŃă geografică, unui cult al oaselor. Scheletele oamenilor sau animalelor erau conservate cu grijă,
îngropate într-un loc anume, fiind adesea vopsite în ocru roşu sau galben, cu credinŃa că ele se vor
acoperi din nou cu carne (M. Eliade, Histoire, I, 25). Orice os e socotit parte neperisabilă a corpului şi un
fel de „sămânŃă a vieŃii". Scheletul alcătuieşte „osatura", baza corpului şi, ca atare, oasele se asociază
ideii de tărie, fermitate şi virtute. Ele erau utilizate în confecŃionarea armelor, instrumentelor muzicale şi
obiectelor de cult, atribuindu-li-se însuşiri magice, mai ales atunci când proveneau de la un strămoş mitic
sau animal totemic. Din acelaşi nucleu simbolic derivă funcŃia apotropaică, atribuită diferitelor amulete de
os şi căpăŃâ-nilor animalelor sacre (taur, bou, berbec, cal) ce se puneau cândva şi
în satele româneşti la case, garduri sau răspântii de drumuri (Fochi, Datini, 108). Ca simboluri ale esen Ńei
vieŃii, regenerării şi permanenŃei,
oasele de cerb (unul din animalele totemice ale strămoşilor daco-români-lor) sunt pomenite în colindele
noastre de nuntă; din ele sunt făcute podurile peste care trece alaiul nupŃial sau casele în care vor locui
mirii (G. Dem. Teodorescu, 61—62). Oasele sunt prezente şi în unele practici ale ghicitului premarital,
atestând, desigur, legătura riturilor de trecere cu strămoşii tutelari şi cu spiritele totemice: ,,în ajunul Anului
Nou (Sf. Vasile) un flăcău ori o fată mare ia trei oase din piftii, iese cu ele afară şi le rânduieşte: unul
pentru estimp, altul pentru anul şi altul — pentru la doi ani. Strigă câinele. Ce os ia câinele în gură, acela
arată anul în care se va căpătui flăcăul sau fata" (C. Rădulescu-Codin, îngerul, 9). Cultul pentru osemintele
strămoşilor se manifestă şi în obiceiul celei de a doua înmormântări (prohodiri), practicat până în secolul
trecut în unele zone din Moldova şi łara Românească. La cinci ani după moar tea unei tinere, la trei — a
unui copil şi la şapte — a unui bătrân, oasele erau dezgropate, puse în^r-o covată şi spălate cu apă curată,
apoi cu vin; le puneau într-o pânză şi le duceau în biserică, unde M se făcpa prohodul, apoi cu alai erau
duse din nou la cimitir şi depuse în mormânt (S. FI. Marian, înmormântarea, 414).
OU: Apare ca simbol arhetipal al începutului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerării şi permanpnŃei
vieŃii. Mitologemul oului primordial sau oului cosmic, din care s-a creat lumea, are o răspândire pp o
întinsă arie culturală, acoperind toate continentele lumii. Dintr-un ou ''uneori, el este de aur) ce pluteşte în
apele oceanului primordial se naşte
125
întregul univers: din partea superioară a cojii apare cerul, din cea inferioară —■ pământul, iar gălbenuşul se
transformă în soare. Motive cosmogonice şi cosmologice le aflăm şi pe ouăle încondeiate („împistrite")
româneşti pe care figurează luna, soarele, Calea Lactee, flori, peşti etc. Oul semnifică un principiu
regenerator şi fecund, de aceea, el apare frecvent în sărbătorile de renovare a naturii, în riturile fertilităŃii şi
în cele de trecere. în Persia ouăle colorate reprezentau cadoul obişnuit de Anul Nou, iar la noi şi în întreaga
arie balcanică şi est-europeană e răspândit obiceiul înroşirii şi încondeierii ouălor de Paşti; ciocnirea ouă-lor
vopsite pare a fi un rit moştenit de la primii creştini, care îşi dăruiau câte un ou roşu de Paşti, se sărutau şi
spuneau: „Christos a înviat!" Oul e un simbol al nemuririi şi al re surecŃiei, în mormintele vechi din Rusia
sau din Suedia s-au găsit ouă de lut. Ca simboluri ale fertilităŃii,
ele sunt prezente în ceremoniile ce însoŃesc semănatul sau culesul roadelor câmpului. Plugarul finlandez
le purta în buzunar în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în perioada campaniilor agricole, iar
Ńăranii români îngropau cojile de ouă în brazdă sau le aruncau înaintea boilor la pornirea plugului, le
puneau în desaga cu seminŃe (T. Pamfile, Agricultura, 48, 59). în ceremonialul de nuntă românească,
mirele şi mireasa, aşezându-se la masă, după ce se întorc de la biserică, trebuie mai întâi să mănânce un ou
(S. FI. Marian, Nunta, 305). Ouăle sunt şi o ofrandă rituală destinată divinităŃilor htoniene şi strămoşilor.
La români, cojile de ouă roşii de Paşti se dau pe apă spre a se duce în „Ńara bla jinilor" (Fochi, Datini, 34).
Oul participă la un simbolism al intimităŃii, repaosului, alături de casă, arcă, cavernă, scoică, toată această
constelaŃie simbolică fiind pusă în legătură cu pântecul matern (Durând, 315).
PALOŞ: .Sabia (paloşul, spada) este simbolul dreptăŃii, puterii onoa-rei, curajului, credinŃei jurate, dar şi
al ameninŃării, al războiului şi al morŃii. Această armă, în accepŃiunea ei simbolică, figurează un
principiu masculin, activ şi transformator: taie tot ce e nedemn, infructuos, steril, dar apără viaŃa, onoarea
şi credinŃa. Paloşul (spada) împreună cu garda (mânerul) figurează crucea, fiind folosită la depunerea
jurământului sacru. Aceste arme mai sunt asociate cu fulgerul şi cu raza soarelui; de aceea, sunt arme ale
eroului solar în lupta sa cu demonii întunericului şi ai haosului. Paloşul are un pronunŃat simbolism falie.
Sabia şi teaca reprezintă o conjuncŃie a principiului masculin şi a celui feminin. Paloşul pus între un
bărbat şi o femeie, în basme, legende sau romane cavalereşti, semnifică, abstinenŃa şi castitatea. Este un
simbol al legăturii şi permanenŃei tradiŃiei (această armă se transmite şi se moşteneşte de la tată la fiu),
dar şi instrumentul desfacerii legă
turilor de ordin inferior, nespiritualizate. Acesta este unul din sensurile cuvintelor lui Iisus: ,,Să nu socotiŃi
că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie" (Matei, 10.34). Dar lucrurile pe
care le desface sabia, printr-o singură. lovitură, nu sunt de lungă durată. O arată mitul nodului gordian tăiat
de sabia lui Alexandru Macedon: problema raporturilor dintre Asia şi Europa nu a fost rezolvată, imperiul
său nu a dăinuit, iar campania spre răsărit i-a adus moarte marelui cuceritor. Expresia sabia cu două tăişuri,
într-un anume fel, exprimă şi ambivalenŃa acestui simbol, reflectată şi în dictonul cel ce ridică sabia, de ea
va pieri. Simbolismul polar al armei este conŃinut şi în mitul săbiei lui Damocles.
PAPAGAL: In cultura europeană semnifică flecăreala, caracterul neconştientizat al vorbelor folosite,
absenŃa oricărui spirit analitic sau critic, cunoaşterea pur mecanică. La popoarele amerindiene,
papagalul era
127
un simbol solar; este avatarul zeului celest şi se opune jaguarului, acesta din urmă fiind asociat focului
subpământean. Pana de papagal, la triburile de indieni, are numeroase utilizări rituale\ PARADIS:
Paradisul ceresc sau cel pământean este o imagine mito-poetică a vieŃii ideale. Imaginea edenului (raiului,
paradisului) o găsim, într-o formă sau alta, aproape la toate popoarele lumii. Simbolismul paradisului, dar
mai ales nostalgia lui, sunt dominante în creştinism. Cuvântul paradis, împrumutat în multe limbi europene
din greacă, unde însemna „grădină, parc", vine din iranianul pairi daieza „loc îngrădit". Sinonimul său rai,
împrumutat din slava veche (raj) este înrudit cu avesticul răy — „bogăŃie, fericire" şi cu v. ind. rayis „dar,
posesiune, avut". în reprezentările creştine este, conform textelor Genesei, locul vieŃuirii primilor oameni
(Adam şi Eva), precum şi răsplata promisă celor drept credincioşi după moarte. Se opune infernului. în
reprezentările mitologice ale paradisului se observă trei linii esenŃiale: 1. paradis —- grădină; 2. paradis —
oraş ideal; 3. paradis — lăcaş în ceruri. Pentru prima imagine, punctul de plecare îl constituie descrierea
din Biblie a grădinii Edenului; acest arhetip este dominat şi în folclorul românesc, unde are şi multe
elemente ale mitului „vârstei de aur". Cel de al doilea tip îşi are sursa în Evanghelie, unde se vorbeşte
despre Ierusalimul celest (Apocalipsa, 21, 2— 27). Acest topos va servi ca punct de plecare pentru diferite
sisteme utopice, în care simbolul grădinii şi cel al oraşului ideal interferează între ele. Cea
128
de a treia imagine — paradisul cerurilor îşi are izvorul în „Cartea lui Enoh" din V.T., unde se vorbeşte
despre ceruri multistratificate populate de îngeri, în unul din ele aflân-du-se tronul lui Dumnezeu.
Paradisul-grădină, cea mai frecventă reprezentare a raiului, sacralizează natura primordială, neatinsă de
mâna omului. Această transcendentalizare a naturii e asociată întotdeauna armoniei cosmice şi celei
sociale: oamenii trăiesc alături de zei, se înfrăŃesc cu animalele, aici nu există nici boli, nici conflicte etc.
Paradisul biblic semnifică starea de inocenŃă primordială a omului care nu a cunoscut încă tragismul
timpului istoric şi dramele existenŃei. Fiecare popor a adăugat arhetipului paradisului propriile năzuinŃe
şi valori morale. La popoarele germanice, Walhalla e festinul eroilor căzuŃi în luptă, iar raiul indian
(Anavstapa, C.ve-tadvipa) e un gen de insulă a iniŃiaŃilor şi înŃelepŃilor. în tradiŃia creş tină a Europei,
simboluri ale paradisului sunt bisericile şi grădinile mănăstireşti. PARA: După cum reiese din textul
Sorcovei („ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir"), părul înflo rit apare la daco-români ca simbol al
frumuseŃii şi fecundităŃii. în aria culturii balcanice şi europene însă, acest copac are, ca şi nucul, unele
însuşiri demonice, deoarece se crede că la umbra lui se adună duhurile rele şi vrăjitoarele (SMR, 185). în
China, florile albe de păr sunt un simbol al efemerului vieŃii şi al doliului (DSy, 774). O funcŃie
simbolică aparte se acordă fructului care apare ca metaforă a trupului feminin, iar sucul şi dulceaŃa parei
se a
IVAN EVSEEV
irite
sociază senzualităŃii. înscrierea părului şi a parei în grupul simbolurilor feminine e atestată şi în basmul
românesc ługunea, feciorul mătuşii, unde eroul, după ce ucide zmeul, vede cum cele trei soŃii ale acestuia
se prefac: cea mare — într-o vie mănoasă, cea mică — într-o fântână, iar cea mijlocie devine: ,,O livadă de
peri: / Perii înfloresc, / Unii rodesc, / Perele se pârguiesc, / Multe se coc, / Multe se răscoc" (G. Dem.
Teodorescu, 472).
PARFUM: Limbajele simbolice au încorporat şi au semăn tizat forme ale realităŃii, date prin intermediul
tuturor simŃurilor omului. Nu lipseşte nici valorificarea simŃurilor olfactive care apropie cel mai mult
omul de lumea animală. Mirosurile, împărŃite în două mari categorii: plăcute (parfumuri, mirozne,
odoruri) şi neplăcute (putori, duhori) —■ au fost valorificate axiologic. Primele au conotaŃii pozitive,
fiind legate de principiul vieŃii, cele din a doua categorie Ńin, de regulă, de un simbolism al putrefacŃiei
şi almorŃii. Deşi, în virtutea legii inversiunii şi ambivalenŃei oricărui simbol, unele par fumuri şi arome
puternice, narcoti-zante, se asociază somnului, iar prin acesta, morŃii (Hypnos şi Thanatos sunt fraŃi
gemeni şi fii ai NopŃii). Parfumul e un mijloc de comunicare cu zeii şi, totodată, o ofrandă adusă
divinităŃii, fiind prezent în toate riturile religioase şi practicile mistice. Prin capacitatea sa de a fi sesizabil,
fără a fi văzut, parfumul indică prezenŃa transcendenŃei şi este o epi-fanie a sufletului invizibil. în multe
împrejurări, el apare ca sinecdocă a corpului fiinŃei iubite, adorate şi invocate. în concepŃia yoga, parfu
mul corpului uman e o manifestare a perfecŃiunii spirituale şi un garant al capacităŃii sale de transmu
tare. Parfumurile de origine vegetală sau animală sunt considerate substanŃe purificatoare şi sunt simbo
luri ale luminii. Ca şi băuturile, ele stimulează imaginaŃia şi au proprietăŃi afrodiziace. în psihologia
abisală semnifică inconştientul, impulsurile nesupuse cenzurii raŃiunii sau voinŃei. în creaŃia poeŃilor
romantici, parfumurile evocă un spaŃiu virginal, se asociază grădinii în care înfloresc pasiunile tinere.
PASĂRE;«Simbol arhetipal al elevaŃiei, al năzuinŃei de ridicare spre valorile absolute ale cerului şi
metaforă constantă şi universală a sufletului.''în majoritatea mitologiilor arhaice, păsările migratoare sunt
încarnări ale sufletului mortului care pleacă pe lumea de dincolo. (Imaginea „păsării-suflet" e familiară
culturii Egiptului, Mesopotamiei, Greciei Antice, majorităŃii popoarelor Europei, multor triburi din
America sau Australia. La Roma, când murea un împărat, se slobozea un vultur despre care se credea că
duce sufletul cârmuitoruluî suprem în ceruri şi era o formă a apoteozeiÎmagînea aviformă a sufletului şi a
strămoşului a dăinuit la români până în zilele noastre: o regăsim în colacii rituali în formă de pasăre ce se
dau de pomană în zilele de pomenire a morŃilor, în imaginea păsării sculptate din lemn ce se pune pe
stâlpii funerari în Transilvania sau în Moldova. „Acest mit al sufletului-pasăre conŃine în germene toată
metafizica autonomiei şi libertăŃii spirituale a omului" scrie M. Eliade (Yoga, 326). Acest motiv al
eliberării spi
9 —■ DicŃionar de simboluri şi arhetipuri culturale
129
rituale, al descătuşării de povara materiei e redat în chip genial în sculptura lui C. Brâncuşi Pasărea
Măiastră. Păsările mitice ale diferitelor popoare (Phoenix, Garuda, Rokh, Măiastră, Jar-Ptica etc.) în
truchipează un principiu solar şi al regenerării veşnice a vieŃii.'Una din funcŃiile lor este aceea de a fi
agenŃi de legătură dintre pământ şi cer, dintre lumea de aici şi cea de dincolo. Păsările mai pot simboliza
spiritul, inteligenŃa, deoarece ,aşa cum spune Rig-Veda, „InteligenŃa (manas) este cea mai rapidă dintre
păsări" (VI, 9.5). ZeiŃa-Pasăre sau emblema ei în forma unui chevron (V) pare să fie cea mai veche
divinitate a naturii din Europa preariană, datând din paleoliticul superior (M. Gimbutas, 1989, 70, 87)i(Ca
divinităŃi cu funcŃii multiple sau ca încarnări ale spiritelor tutelare, păsările mitice cu nosc secretele celor
trei lumi, ceea ce a făcut să se nască miŃologemul „cunoaşterii limbii păsărilor^. Această ştiinŃă este dată
eroilor din basm, iniŃiaŃilor şi înŃelepŃilor, precum era regele Solomon (R. Guenon, 1931, 75—79).x
Simbolismul funest e specific mai ales păsărilor de noapte, asociate prevestirii destinului implacabil şi
morŃii.; FuncŃiile oraculare ale păsării şi-au găsit reflectarea în practica ornitomanŃiei — descifrării
viitorului după strigătele şi după zborul păsărilor; această artă era practicată cu multă sârguinŃă de către
romani, care au moştenit-o de la etrusci. PAT: Simbolismul acestei piese de mobilier provine din cele două
funcŃiuni esenŃiale ale sale: loc de odihnă şi loc de reproducere al oamenilor. Din acest punct de vedere,
simbolis mul patului se apropie de cel al pământului ca stihie a regenerării. în diverse civilizaŃii, patul, în
special cel nupŃial, era sacralizat şi pus sub oblăduirea unei divinităŃi sau a geniilor casei. în China, o
astfel de divinitate a patului este Ciuan-guan „stăpânul patului", uneori dublat şi de perechea sa feminină,
Ciuan mu „stăpâna patului". FuncŃia lor era să vegheze dormitorul şi să dăruiască descendenŃi. Patul este
locul desfătărilor erotice, dar şi al suferinŃei fizice şi al morŃii, de unde interferenŃa acestui simbol cu cel
al catafalcului şi intersectarea ritului nupŃial cu cel funerar. Mitul patului lui Procust la greci este legat de
străvechea temă a „castrării" bărbatului în urma înfăptuirii unui act sexual. Metafora „întinderii" celui mic
şi „retezării" celui lung incifrează, de asemenea, ideea imposibilităŃii armonizării depline a celor două
principii — masculin şi feminin, chiar şi în actul relaŃiei intime, simbolizate prin pat. Valorizările morale
şi sociale au venit să se adauge mai târziu semnificaŃiei acestui mit, care în literatura română este titlul şi
subtextul unuia din cele mai reuşite romane ale lui Camil Petrescu. PATEU: Simbolismul acestui număr
rezultă mai ales din raportarea sa la două forme geometrice esenŃiale în modelul tradiŃional al lumii:
pătratul şi crucea. Este numărul totalităŃii şi plenitudinii lumii terestre, tangibile, materiale, simbolizată
prin cele patru puncte cardinale, prin patru vânturi, prin patru stâlpi pe care se sprijină pământul sau
universul, prin patru elemente cosmice (pământ, aer, apă, foc), prin patru anotimpuri etc. Numărul
130
patru era sacralizat în cultura vedică a vechii Indii; 4 zei principali erau puşi să păzească orizonturile
lumii, ferind-o de orice dezintegrare: Indra — la răsărit, Varuna — la apus Kubera la nord, Jama — l'a
sud. Tetramorfismul caracterizează şi modelul chinezesc al lumii, unde celor patru puncte cardinale şi
zone ale universului li s-a mai adăugat şi centrul, reprezentat de împăratul mitic Huan-di, având patru
feŃe. Patru chipuri avea şi zeul baltic Perkunas, fiecare din ele reprezentând un anumit anotimp al anului.
în Biblie, patru apare, de asemenea, ca număr sacru şi ca simbol al armoniei, deplini-tăŃii şi stabilităŃii:
se vorbeşte de 4 mari profeŃi, despre patru râuri ce curgeau în Eden, despre patru flageluri, despre patru
evanghelişti şi patru evanghelii subliniind stabilitatea învăŃăturii creştine; numele lui Iahwe e compus din
patru litere (YHWH) etc. în opoziŃie cu trei, număr dinamic, ceresc şi masculin, patru cono-tează
pământul şi principiul feminin. Este un număr fast la români: trifoiul cu patru foi aduce noroc. în
psihologia abisală, structura cuaternară caracterizează totalitatea persoanei.
Inconştientul colectiv este alcătuit din 4 arhetipuri feminine ce reprezintă şi treptele devenirii persoanei:
Eva —■ instinctele, Helena — instinctele şi senzualitatea, Sf. Măria — devoŃiunea, Sulamita (sau Mona
Liza) — înŃelepciunea şi puritatea (C. G. Jung, 1964, 185). ' PATRUZECI: Număr simbolic al ciclului,
marcând preparaŃia unei modificări esenŃiale în viaŃa omului sau a unei colectivităŃi. Este, de
asemenea, o cifră a încercării, pedepsei şi ispăşirii: potopul universal a fost pre
9*
IVAN EVSEEV
cedat de o ploaie care a durat 40 de zile şi nopŃi, evreii au fost condamnaŃi să rătăcească 40 de ani în
deşert, Saul şi David au domnit 40 de ani etc. Acest număr marchează debutul unei noi ere spirituale:
Moise e chemat la Dumnezeu la 40 de ani, la aceeaşi vârstă au început să predice Budha şi Mahomed, iar J.
J. Rousseau spunea că la vârsta de 40 de ani omul îndeplineşte toate condiŃiile pentru a deveni bărbat de
stat. Numărul 40 este strâns legat de riturile funerare: se consideră că sufletul părăseşte definitiv trupul şi
locurile unde a murit omul abia după 40 de ani de zile. De aceea, este numărul zilelor Postului Mare (Isus a
stat 40 de ore în mormânt) şi numărul zilelor de doliu.
PÂDURfi: Simbol arhetipal, asociat templului natural, freneziei şi exuberanŃei vieŃii, dar şi spaimelor,
pericolelor, rătăcirilor sau morŃii. Cultul pădurilor şi dumbrăvilor sacre constituie esenŃa religiei dendro-
latrice, atestată în trecutul popoarelor indo-europene şi la o serie de triburi trăind în pădurile sau în junglele
din Africa ori America. în multe limbi se constată apropierea dintre numele pădurii şi cuvântul ce
denumeşte templul, precum şi identitatea denumirii pădurii şi a muntelui. în modelul tripartit al lumii,
specific mentalităŃilor arhaice, pădurea (muntele împădurit) ocupă locul de mijloc al triadei: apă —
pădure/munte —■ cer. Pădurea apare în mit sau basm ca loc intermediar între lumea de aici şi lumea de
dincolo. E locul prin care se trece spre infern. Acest topos îl găsim la Ver-giliu şi la Dante, în basmele cu
eroii solari de tipul lui Făt-Frumos. Pă
131
durea pe care o străbat în călătoria lor iniŃiatică e populată de monştri de tot felul; ea reprezintă natura
preumană, neîmblânzită, simbolizând haosul. Dar pădurea e şi un loc de repaos sau adăpost şi, în acest caz,
e asimilată casei, pântecului matern, sânului ocrotitor şi hrănitor, aşa cum reiese din următorul imn al
pigmeilor din Africa: „Pădure! Eşti mama noastră, a copiilor tăi, / Mamă care ne dai de mâncare, de băut şi
ne adăposteşti, / Care ne dai arme şi leacuri şi tot; / Care ne dai viaŃă şi putere, dar şi moarte şi uşurare"
(Cântece vorbite, 36). Codrul salvator, „codrul — frate cu românul" este unul din motivele poetice fecunde
ale literaturii populare şi culte, a-flându-şi desăvârşirea în opera lui Eminescu: „împărat slăvit e codrul, /
Neamuri mii îi cresc sub poale, / Toate înflorind din mila / Codrului, Măriei Sale" (Povestea codrului). în
toată lirica populară românească sunt predominante conotaŃiile pozitive ale pădurii, ea fiind un adevărat
lăcaş al iubirii libere; sub cupola pădurii a înflorit şi a rodit inegalabilul „dor" românesc. Exceptând basmul
şi descântecul, în creaŃia lirică şi epică românească aproape lipseşte chipul malefic, terifiant al pădurii,
specific pentru selva oscura dantescă sau pădurile Europei nordice prin care rătăcesc cavalerii romanelor
Mesei Rotunde, în psihanaliza modernă, pădurea semnifică inconştientul, iar apariŃia ei în vise e semnul
unei angoase.
PĂIANJEN: în tradiŃia mitologică a multor popoare, păianjeni;! are atribute cosmologice şi
demiurgîce: el îşi Ńese pânza (=simbol al universului) din substanŃa secretată de pro 132
priul corp. Vedele şi Upanişadele îl consideră un modei al FiinŃei Primordiale şi-1 asemuiesc cu Brahma,
care, aidoma păianjenului, Ńese din propria-i substanŃă legile şi formele lumii manifeste. ReprezentanŃii
arah-nidelor apar ca zei-demiurgi sau ea eroi civilizatori în naraŃiunile mitologice ale popoarelor Africii şi
Ame-ricii. în multe locuri, el e o fiinŃă sacră şi este interzisă omorârea lui. I se atribuie proprietăŃi
tămăduitoare sau funcŃii apotropaice. Imaginea lui apare pe talismanele indienilor nord-americani, iar
membrii tribului run-neba atârnau deasupra leagănului copilului fire din pânza unui păianjen ca să-1
ocrotească de agresiunea forŃelor malefice. Există numeroase legende referitoare la salvarea unor crai de
către un păianjen ce-şi Ńese pânza la intrarea unei grote sau peşteri în care se ascund David, Isus sau
Mahomed. începând din antichitate şi ipână în zilele noastre au1 o mare circulaŃie miturile şi legendele
despre metamorfoza unei Ńesătoare iscusite în păianjen. Arahne e prefă cută de Athena în păianjen pentru
că a îndrăznit s-o provoace la întrecere în arta Ńesutului. Tâlcul acestui mit constă în aceea că opera unui
„Ńesător divin" nu trebuie confundată cu iscusinŃa Ńeserii profane. în spaŃiul european, păianjenul nu
sprijină opera divină a creaŃiei, ci o concurează producând o operă efemeră, chiar nefastă (M. Coman,
1988, II, 139-140). Acest aspect este subliniat şi în unele legende româneşti: ,,Pain-gul e rău, pe dânsul să-
1 omori, că Dumnezeu când a urzit lumea şi a făcut pe Sfântul Soare (...) ca să aibă oamenii lumină,
paingul s-a a-pucat şi a urzit pânză pe sus, pe copaci, doar n-o vedea oamenii, ar
IVAN EVSEEV
fi în întuneric şi n-ar fi lume. Atunci Dumnezeu a făcut vântul — până atunci n-a fost vânt — ca să „rupă
pânza lui, s-o cureŃe şi vântul ne-a scăpat" (Voronca, 'l903, 396—397). Alte valenŃe simbolice negative
se explică prin aceea că pânza Ńesută de el e o adevărată capcană pentru u-neîe insecte. De aici, pesemne,
derivă asocierile păianjenului şi pânzei sale cu destinul implacabil şi cu vrăjitoria. PĂMÂNT: Simbol
arhetipal şi unul din cele 4 (sau cinci) elemente fundamentale din alcătuirea cosmosului, alături de apă,
foc, cer şi aer (vânt). Dacă în opoziŃie cu cerul, pământul apare marcat negativ, în raport cu apa,
reprezintă un pol pozitiv. Pământul (glia) e asociat cu pântecul matern, este o stihie a fecundităŃii şi
regenerării. Mitologemul pământului-mamă (Terra Mater, Ma-ter Tellus) are o răspândire cvasiu-
niversală; deosebit de pregnant apare aceasta în civilizaŃiile agrare, unde principalele divinităŃi htoniene
au un chip feminin şi sunt soŃii ale zeilor cerului (Hem ■— Zeus). Hiero-gamia cosmică, nunta cerului şi-
a pământului, reprezintă motivul central al multor mitologii. Poporul român crede că „Pământul e femeie,
e mama noastră care ne hrăneşte şi ne face, iar Dumnezeu e soŃul ei, e tatăl nostru; noi suntem copiii lor"
(Voronca, 1903, 156). FiliaŃia fiinŃelor umane cu glia e reflectată în miturile antropogonice în care omul
e făcut din lut sau este un embrion crescut în pântecul pământului mamă. In multe limbi, numele de om
este înrudit cu acela de pământ. SubstanŃa htoniană e adesea sino nimă cu materia primă (Prakriti),
separată de apele oceanului primordial. Pământul e matca tuturor vieŃuitoarelor şi plantelor, e matricea
universală (Terra Genetrix). I se a-tribuie puteri regeneratoare şi vivi-ficatoare. Aceste credinŃe se reflectă
în riturile de înmormântare (care modelează depunerea seminŃei în sol) şi în obiceiurile de naştere (humi
posito — depunerea copilului pe pământ sau naşterea direct pe sol). Dar pământul este atât un paradis, prin
bogăŃia şi varietatea naturii, cât şi prin grădinile şi câmpurile cultivate de oameni, dar şi un spaŃiu
infernal, tărâm al suferinŃei şi morŃii. însuşirea gliei de a da şi de a primi totul înapoi o înscrie într-un
veşnic circuit al naturii şi vieŃii: naştere, creştere, decrepitudine şi moarte. „între cele două categorii de
atribute (viaŃă — moarte) există un raport de echilibru: chipul e surâzător, trupul cald şi darnic, sânul
rodnic, dar pântecul care înghite şi digeră este conceput ca zonă infernală a marilor taine subterane"
(Kernbach, Miturile esenŃiale, 106). FaŃa întunecată, angoasantă a pământului a fost întreŃinută printr-
un sistem de simboluri ale Regimului Nocturn, derivate din acest arhetip: prin fiinŃe fantastice teriomorfe
(balauri, zmei, ciclopi, titani, strigoi etc.) şi prin simbolurile adâncurilor (infern, mormânt, subterană,
labirint etc).
PĂPUŞA: Jucăriile având formă umană, confecŃionate din lemn, lut, cârpe, ceară etc. nu sunt şi nu au
fost apanajul exclusiv al lumii lu-dicului infantil. în civilizaŃiile arhaice, păpuşa a reprezentat dublul
persoanei umane, substitutul ei total în diferite rituri şi practici magice.
133
Ele puteau figura şi diferite divinităŃi malefice sau benefice, reprezentau spiritele strămoşilor. Păpuşile au
înlocuit, la un moment dat, jertfele umane oferite divinităŃilor naturii. Vechii egipteni aruncau în Nil o
păpuşă, în locul fecioarei sacrificate cândva acestui fluviu divin. Romanii practicau sacrificiul argeilor
— păpuşilor din lut şi nuiele împletite, aruncate în Tibru. La daco-ro-mani, în cadrul ritului de provocare a
ploii pe timp de secetă, denumit Caloianul sau Muma-ploii, păpuşa de lut e îngropată cu alai şi bocete în
pământ şi apoi aruncată în apele unui râu. ConotaŃiile actuale ale păpuşii se datorează, în bună parte,
faptului că ele reprezintă chipul înfrumuseŃat al „eului" (cf. frumoasă ca o păpuşă), cât şi artificialităŃii
sau capacităŃii de a fi manevrate (cf. manechine, marionete). Faptul că păpuşile nu vorbesc, pentru
adepŃii psihologiei abisale, apariŃia lor, în vise reprezintă un indiciu privind absenŃa unei relaŃii dintre
conştient şi inconştient. PĂE: în vechea simbolistică a popoarelor, părul evocă mai frecvent vegetaŃia şi
apele. Miturile re feritoare la zidirea lumii ne povestesc că universul a apărut în urma dezmembrării unui
uriaş primordi al: părul acestuia s-a transformat în plante, carnea în pământ, oasele
— în piatră, sângele — în apă, ochii în luminile cerului. în mentalitatea arhaică, vegetaŃia se prezenta ca
un fel de „păr" crescut pe corpul gliei. Pletele lungi, părul despletit al femeilor se asimilau şiroaielor de
ploaie căzând din înălŃimile cerului. Pe timp de secetă, nobilele matroane romane urcau despletite colinele
Ca
pitoliului, implorându-1 pe Jupitcr, stăpânul cerului, să trimită ploaie, în diferite părŃi ale Europei, până în
timpurile premoderne, dăinuia credinŃa că părul tăiat sau adunat cu pieptenele şi aruncat fără precau Ńie
poate provoca ploaie sau grindină. Vechile divinităŃi ale fertilităŃii solului, debordând de viaŃă şi putere,
sunt reprezentate, de regulă, cu părul lung sau cu păr bogat a-coperind tot corpul. Pilozitatea a tundentă era
considerată drept semn al puterii, virilităŃii, fecundităŃii şi bogăŃiei. Numele zeului htonian slav
Volos/Veles vine de la cuvântul voios „păr". CredinŃa aproape universală că puterea omului se află în
părul de pe cap (sau în părul bărbii) şi-a găsit reflectarea în mitul lui Samson şi al Dalilei. Părul, mai
ales cel blond, aşezat ca un nimb în jurul capului e un simbol solar. Eroii, regii mitici şi personajele din
basme de tipul lui Făt-Frumos sau Ilenei-Cosânzeana au părul de aur. La liftele popoare, părul lung e semn
al independenŃei sociale. Regilor franci le era interzis să-şi taie părul. în genera], tunderea forŃată era
considerată ca o pedeapsă sau ca gest de renunŃare şi jertfă. Tunsul ritual se practică în ceremoniile de
trecere (botez, nuntă, înmormântare) sau în cadrul unor ceremonii de iniŃiere. PASTOR: Simbol
persistent- în cultură, datând din epoca îmblânzirii şi creşterii animalelor, când păstoritul a fost ocupaŃia
de căpetenie a oamenilor, iar figura păstorului se bucura de un prestigiu sa cral. Autoritatea celui ce-şi
paşte şi apără turma a fost transferată divinităŃii supreme (Yahwe este Păs
134
IVAN EVSEEV
torul poporului Israelului), şefilor religioşi sau regilor, aceştia purtând titlul de „păstori ai poporului".
începând cu Heti al III-lea, acest epitet figurează în mod constant în titulatura faraonilor egipteni. David,
înainte de a fi rege, fusese un simplu păstor. Isus va spune despre sine: „Eu sunt Păstorul cel bun" (Ioan,
10, 11). Figura simbolică a păstorului se asociază înŃelepciunii, temerităŃii, cunoaşterii naturii, iniŃierii
în tainele cerului. Totuşi, în cadrul dihotomiei natură-cultură, păstorul se situează mai aproape de polul
naturii. De aici derivă unele valenŃe magice atribuite ciobanului, precum şi identificarea lui cu omul
natural, nepervertit. Literatura bucolică, populată de păstori şi păstoriŃe, cu idilele lor nevinovate în
mijlocul naturii paradisiace, are tradiŃii antice (Teoctist, Vergiliu, Long), trece prin lirica galantă a
Europei secolului XVIII-lea, iar reflexele ei se regăsesc în figura cowboy-ului ame rican, în literatura
folclorică românească, păstorul mioritic e aureolat poetic în nemuritoarea baladă, prelucrată de V.
Alecsandri; el constituie un arhetip în cugetările filosofice asupra etnosului şi etosului românesc. Pentru o
epocă arhaică a civilizaŃiei daco-române, unii etnologi reconstituie chiar o divinitate a păstorilor şi
păstoritului, Zeul-Moş sau Ciobanul-Moş crioforic (R. Vulcănescu, 1987, 544- 546).
PĂTRAT: Este unul din simbolurile fundamentale aparŃinând limbajului figurilor geometrice. Apare ca
simbol al pământului în opoziŃie cu triunghiul sau cercul semnificând cerul. în codul numeric corespunde
cifrei patru (tetrada), care semnifi
că totalitatea şi stabilitatea. Deoarece are patru unghiuri, pătratul semnifică oprirea, fixarea in spaŃiu şi în
timp, rezistenŃa şi permanenŃa. Baza bisericilor e pătrată sau dreptunghiulară, iar partea superioară
(cupola) e circulară (sferică). Careul înscris într-un cerc semnifică, de asemenea, conjuncŃia dintre pământ
şi cer, dintre principiul feminin şi cel masculin. Crucea înscrisă într-un pătrat este o expresie dinamică a
stabilităŃii pătratului. Această figură are o simbolică preponderent spaŃială, în timp ce spirala sau cercul
sunt dominate de un simbolism temporal. Modelul lumii în mito-fi-losofia chineză se bazează pe îmbinarea
careului şi cercului, asociate complementarităŃii lumină-întuneric, yang-yin: „Cerul e rotund, iar pământul
pătrat. .. Pătratul e întunecat, iar cercul este luminos" — se afirmă într-un tratat taoist (apud Garnet, 1952,
101). Simbolismul cercului şi pătratului stă la baza legendei întemeierii Romei: cetatea era înconjurată de
un şanŃ circular (mundus), iar forma cetăŃii era pătrată (Roma quadrata). Simbolica pătratului şi-a
corespondentelor sale numerice a fost mult dezbătută în cercul pitagoreicilor, preluată de platonicieni, iar
mai târziu exploatată în speculaŃiile asupra valenŃelor numenale ale literelor şi cifrelor, înscrise în aşa
numitele careuri magice.
PĂUN: Acestei păsări de tip para-disiac i se atribuie un simbolism cosmic şi valenŃe demiurgice. Mai
ales datorită cozii sale fastuoase, păunul este imaginea plenitudinii cosmice şi armoniei. Un mit irano
sufit spune că Dumnezeu a creat
135
spiritul universal sub forma unui păun şi i-a arătat propriul chip într-o oglindă fermecată. Impresionat de
propria-i măreŃie şi frumuseŃe, păunul a transpirat de emoŃie şi a vărsat picături de sudoare pe sol, din
care au apărut toate vieŃuitoarele (Mify, II, 273). Păunul este un simbol al fertilităŃii şi o ipostază
■zoomorfă a „pomului vieŃii". în antichitatea greacă este pasărea închinată Herei. Divina soŃie a lui Ze
us a împodobit coada păunului cu ochii lui Argus, ca simboluri ale cunoaşterii. Apare şi ca simbol solar,
fiind emblema oraşului egiptean He-liopolis, unde se afla templu închinat Soarelui. Păunul e pasăre regală
în India şi în BizanŃ. în cultura românească, pana de păun este un atribut al feciorului din colindele de
flăcău, pe care unii etnologi îl consideră drept continuator al figurii mitice ■— Păunaşul Codrilor (R.
Vulcănescu, 1985, 491). Pana de păun mai e folosită în medicina magică şi în farmecele de dragoste (M.
Co-man, 1988, II, 13-16). Atât la români cât şi la alte popoare, păunul are şi unele conotaŃii negative
semnificând îngâmfarea, autosuficienŃa, narcisismul. în iconografia creştină, păunul cu coada lăsată în
jos semnifică umilinŃa, purtarea demnă şi cuviincioasă a drept-credinciosului (V. Simion, 40-41).
PÂINE: Rezultat al unei activităŃi laborioase a agricultorului şi trecută prin numeroase faze de transfor
mare culturală, pâinea e simbolul muncii Ńăranului şi întruchiparea hranei esenŃiale a omului. E privită ca
un aliment spiritual şi ca darul cel mai de preŃ al cerului. în fiecare zi, creştinul se roagă pentru ,,Pâinea
noastră cea de toate zilele". Este unul din simbolurile esenŃiale ale lui Isus Hristos, care spune despre sine:
„Eu sunt pâinea vieŃii" (loan, 6. 35). E prezentă la toate mesele rituale şi în toate misterele patronate de
divinităŃile câmpului şi ale vegetaŃiei (Dionysos, Attis, Cy-bele, Demetra). La primii creştini, frângerea
pâinii era un act al comuniunii; în cadrul tainei împărtăşaniei (euharistiei), pâinea şi vinul se prefac în
trupul şi sângele lui Isus. Pâinea (colacul) şi vinul sunt ofrandele rituale prezente în cinstirea cultului
strămoşilor. Vinul e simbolul sângelui şi întruchipează un principiu contemplativ, iar pâinea semnifică
trupul şi se asociază vieŃii active, în unele eeremonialuri, pâinea e asociată cu sarea. Ele se oferă la
primirea unor înalŃi conducători, exprimând dorinŃa comunităŃii ca a-ceştia din urmă să le asigure
bunăstarea materială, semnificată prin pâine, şi păstrarea nealterată a tradiŃiilor, sugerată de sare — simbol
al incoruptibilităŃi^ permanenŃei şi înŃelepciunii.
PELICAN: PrezenŃa frecventă a acestei păsări în iconografia creştină, în heraldică şi în emblematică
(este emblema internaŃională a hematologilor, marca preferată a tipografilor şi editorilor) se datorează
unei legende despre pelican, cuprinsă în Fiziolog. Despre pelican (Fiziologul românesc îl menŃionează
cu numele său slav neiasit) se spune, printre altele, că îşi sfâşie pieptul pentru a învia cu sângele său puii
morŃi. în felul acesta, pelicanul a devenit simbolul dragostei paterne, al sacrificiului pentru alŃii,
emblemă a lui Isus Hristos. Imaginea acestei păsări în i
136
IVAN EVSEEV
lilsus
conografie şi heraldică e, de regulă, însoŃită de devizele: Amoris jiliorum „Dragoste pentru fii/copii" sau
A-moris divini „Dragoste divină". în simbolistica alchimiştilor reprezintă piatra filosofală, care asigură
transmutarea metalelor; ea îşi epuizează forŃele în procesul înnobilării metalelor, aidoma pelicanului ce-şi
varsă sângele pentru salvarea altora. Simbolismul acestei păsări se interferează adesea cu cel al
phoenixului sau al berzei.
PELIN: Simbolizează amărăciunile vieŃii, durerea şi deşertul sufletesc: „Pelin beau, pelin mănânc, / Seara
pe pelin mă culc! / DimineaŃa când mă scol, / Cu pelin verde mă spăl. / Foaie verde mărăcine / Şi-aoleo,
frate peline, / Amărâtă-i frunza-n tine, / Ca şi inimioara-n mine..." (FOM, IV, 724). în textul Apocalip-sei
lui Ioan (8. 10-12) este pomenită steaua Pelin (Absint), ce cade din cer otrăvind apele. Pe plan istoric, ea
simbolizează pe regele Babilonului care va devasta Israelul, iar pe plan profetic, întronarea în lume a lui
Satan. în Grecia antică, pelinului, ce se folosea ca un adaos la prepararea vinurilor, i se atribuiau
proprietăŃi întăritoare, vindecătoare sau apotro-paice. Aceste funcŃii le regăsim şi în credinŃele şi
obiceiurile româneşti, unde i se rezervă zile anume în calendarul poporului: „La 22 aprilie, în ajunul Sf.
Gheorghe, se face des-cântarea leuşteanului, pelinului şi bozului, care astfel descântate în seara spre Sân-
Giorgiu, se pun în staul la picioarele vitelor şi oilor ca să nu li se ia laptele şi întâmple rele" (Mangiuca,
Călindariu 1885, aprilie). Pelinul joacă un rol important în obiceiurile Armindenului (1 mai),
când se bea vin-peîin pentru sănătate şi primenirea sângelui, se pun fire de pelin la brâu şi la pălărie
(Fochi, Datini, 18-23).
PERLA: în credinŃele mediteraneene şi austroasiatice, perla, născută într-o scoică (simbol al vulvei fe
minine) în adâncurile mării, posedă un simbol bogat ce reuneşte lumina, feminitatea, apa, luna,
fecunditatea. «Perlele promovează virtuŃile feminine: naşterea, fecunditatea. Valoarea lor se datoreşte
arhetipului cosmic din care descind şi de la care se-revendică: luna. Ele nu sunt nişte „obiecte", ci într un
sens un macro-cosmos. Pentru că perla este o imagine a lunii, dar este în acelaşi timp — prin simbolismul
scoicii — şi o emblemă a „femeii"» (M. Eliade, Comentarii, 10). în Orient i se atribuie proprietăŃi
afrodiziace şi terapeutice; este folosită la oprirea hemoragiilor, tratarea gălbinării şi ne buniei. Chinezii o
consideră piatra a imortalitaŃii; era introdusă în orificiile corpului mortului pentru a opri descompunerea
cadavrului. Ca lumină născută în adâncul apelor, ea simbolizează puterea spiritului şi unei lumi noi. în
creştinism e asociată lui Isus Hristos, cel născut fără de păcat. în folclorul şi în li teratura persană, perla
intactă e simbolul virginităŃii. Ea este, în a-celaşi timp, metafora unei idei ra finate, iar înşiratul perlelor
este o alegorie a compunerii versurilor. Expresia a arunca mărgăritarele la porci este parabola rostită de
Isusjn predica de pe munte (Matei, 7. 6) şi înseamnă a nu adresa cuvinte înŃelepte, a nu vorbi într-un grai
ales unor ignoranŃi care nu sunt în stare să le priceapă; şi să le; preŃuiască.
137
Perla (mărgăritarul) e un simbol generalizat al frumuseŃii şi valorii autentice. Doar prin procedeul
antifrazei, acest cuvânt a devenit sinonimul unei greşeli ridicole în vorbire sau scriere.
PERUZEA: Piatra aceasta semi-preŃioasă de culoarea cerului senin sau a apelor oceanului sclipind în
soare se asociază cerului, luminii divine. Scarabeul sacru al egiptenilor era confecŃionat din peruzea. în
China, ea ocupă un loc important, fiind considerată a doua piatră (după nefrit) naŃională a acestei Ńări,
unde este numită „piatra copacului verde". Este divinizată în Tibet şi extrem de preŃuită la popoarele
amerindiene. La azteci, zeul focului Xi-uhtecuhtli este „stăpânul de turcoaz". După credinŃele persane,
această piatră s-a format din oasele oamenilor care au murit de dragoste. Se consideră că inelele şi alte
bijuterii din peruzea aduc fericire, în rândul cavalerilor şi husarilor europeni bântuia credinŃa că piatra
aceasta apără de căderea de pe un cal nărăvaş.
PESCĂRUŞ: Pescăruşii, plutind pe apa mării sau zburând deasupra ei, sunt primele păsări ce anunŃă
destrămarea întunericului şi ivirea zorilor. Este o pasăre a luminii şi, totodată, o alegorie a sufletului
omului plutind deasupra abisurilor şi pericolelor vieŃii. łipătul pescăruşului se asociază nostalgiei şi
durerii unei pierderi. Ca imagine literară este sinonimul albatrosului. A. P. Cehov, în piesa
„Pescăruşul", a făcut din această pasăre simbolul năzuinŃelor de autodepăşire, iar din 138
uciderea păsării o alegorie a cruzimii vieŃii care omoară orice ideal.
PEŞTE: Simbol arhetipal cu numeroase asemănări şi interferenŃe cu şarpele mito-poetic. în cadrul mo
delului tripartit al lumii constituie un clasificator mitologic şi indică lumea de jos, adâncurile stihiei ac
vatice. Are un substrat sexual pronunŃat, însă prezintă vădite semne ale ambivalenŃei: apare atât ca sim
bol matricial feminin, cât şi ca simbol falie. în prima sa ipostază, îl a-flăm în imaginea monstrului marin
care înghite şi regurgitează (cf. mitul lui Iona înghiŃit de un chit), iar cel de al doilea sens este prezent în
basmele unde eroinele rămân gravide mâncând un peşte sau numai un os de peşte. „Peştele e simbolul
recipientului dublat, al recipientului conŃinut... El poate fi mic şi mare (balenă) şi să înghită unul pe altul,
iar, pe de altă parte, orice peşte este conŃinut în apă" (Durând, 267). Jn g!ânjiL_simbolismului cosmic se
asociază cu apa, dar şi cu soarele sau luna. Mreana albă, în legendele romaneşti, conotează femeia şi luna.
în multe mitologii apare ca animal primordial. Babilonienii credeau că un peştifmitic, Oannes, este cel care
a dat oamenilor toate comorile. DivinităŃi ihtiomorfe se întâlnesc în mitologia şi religia egiptenilor, la
popoarele africane şi la triburile indienilor din America de Nord sau de Sud. în toată aria balcanică este un
animal cosmoforic: pe patru balene sau peşti mari se sprijină pământul. Ca străvechi simbol al regenerării
şi fecundităŃii a fost preluat în creştinism. Este una din cele mai importante embleme ale lui Iisus Hristos.
Apelativul gnostic al Mân
IVAN KVSEEV
tuitoruîui era IHTUS (Iesous Hristos Teu (H)uios Soter), deoarece este, în acelaşi timp, Peşte, dar şi
Marele Pescar. în imagistica Extremului Orient, peştii sunt reprezentaŃi în cupluri şi sunt simboluri ale
prosperităŃii, unirii şi comunicării. Doi peşti cu capetele inversate sunt semnul zodiacal al Peştelui (19
feb.— 20 martie), asociat psihismului tenebros, inconştientului, indistincŃiei, inflaŃiei emotive,
conflictului neconştientizat etc. în colindele româneşti apare un peşte fabulos — Dulful Mării (=delfinul),
rostul lui fiind acela de jertfă a întemeierii. în basme şi în balade mai apare motivul transformării fetei
într-o mrea-nă, care apoi e proiectată pe cer sub forma lunei (balada „Soarele şi Lu na").
PEŞTERA: Caracterul arhetipal şi universal al acestui simbol se datorează, în bună parte, faptului că o
parte a locuitorilor Terrei, o perioadă îndelungată a istoriei (30 000—-9 000 î.e.n.), au trebuit să vieŃuiască
în peşteri şi grote, din cauza gla-ciaŃiunii şi-a altor pericole. Este un simbol matricial, asociat atât
pântecului matern, cât şi aceluia al pă-mântului-matcă a tuturor fiinŃelor. Peştera este locul închiderii,
claustrării, germinaŃiei, morŃii şi învierii. Caverna e, deci, cavitatea naturală perfectă, cavitatea-arhetip,
dominând paradigma simbolurilor cla-ustromorfe: labirintul, mormântul, găoacea, casa, crisalida, barca,
piramida, cripta, templul etc. Se opune lumii văzute şi luminii, reprezentând întunericul, haosul, intrarea în
infern. Peşterile din basme şi legende sunt populate de monştri, de fiinŃe htoniene (nimfe, satiri, ciclopi
etc). Tot ele însă sunt şi locuri ale regenerării fizice sau ale celei spirituale. Din cele mai vechi timpuri erau
/folosite ca necropole, în credinŃa că depunerea corpului neînsufleŃit în acest loc îl fereşte de des
compunere şi-i asigură condiŃiile necesare revenirii la o nouă viaŃă. Peşterile şi grotele sunt folosite şi ca
locuri de iniŃiere şi de desfăşurare a unor mistere. Peşterile din deşert sau grotele din păduri sunt lăcaşuri
de reculegere ale pustnicilor, sihastrilor, înŃelepŃilor şi proorocilor. Toate aceste procese reactualizează
mi-toîogemul sau arhetipul pe care Mir-cea Eliade îl numeşte regressus ad uterum. Ca şi pântecul matern,
peştera e considerată un rezervor de energie aproape inepuizabilă. în naraŃiunile de tip mitic aici se ascund
norii, vânturile şi ploile; de aici izvorăsc apele purificatoare şi regeneratoare. La intrarea omului în
cavernă, raŃiunea cedează în favoarea auzului sau pipăitului, a simŃurilor primare, a instinctului şi
intuiŃiei, de aceea, peştera e simbolul unei existenŃe deformate (cf. parabola peşterii la Platon) sau al
inconştientului. La poeŃii romantici, pătrunderea într-o peşteră are semnificaŃia unui
drum în profunzimile „eului" interior, luarea unui contact cu linişti-toarea şi calma intimitate a substan Ńei
(Nbvalis, Eminescu). Pentru reprezentanŃii morfologiei culturii (Frobenius, Spengler) peştera boltită este
simbolul culturii arabe, un arhetip al aşa-zisului „suflet magic", opus apollinicului culturii greceşti sau
fausticului occidental.
PIATRA: Roca dură este simbolul solidităŃii, tăriei, statorniciei şi perenităŃii. Simbolismului pietrelor şi
139
funcŃiile lor mitico-simboliee se datorează, mai ales, dublei lor apartenenŃe la sfera stihiei htoniene şi la
cea a aerului (cerului). Pietrele me-teoritice vin din înălŃimile cerului, iar pietrele naturale ridicate
(stâncile, vârfurile munŃilor) sau cele înălŃate de mâna omului (coloanele, menhirele, dolmenurile etc.) se
avântă spre cer şi sunt asociate Coloanei Cerului (Axis Miindi). Asemenea pietre semnificau o prezenŃă
divină, erau sedii sau întruchipări litomor-fe ale unor zei şi strămoşi mitici. Li-tolatria — adorarea pietrelor
sacre — este una din formele religiei arhaice, răspândită pe toate continentele. Piatra e simbolul pământului
sau al germenului roditor care se află în pântecul Terrei. în această ipostază, pietrele participă la procesele
fecundării şi naşterii miraculoase a unor zei şi eroi mitici. Zeul persan Mitra s-a născut dintr-o stâncă. Piatra
neagră adusă de romani din Frigia în timpul războaielor punice o reprezenta pe Marea ZeiŃă-Mamă
(Cybele). în general, pietrele meteoritice denumite şi „pietrele ploii" sunt simboluri ale fertilităŃii.
Legătura mito-simbolică dintre piatră şi naştere susŃinută în basm şi legendă prin diferite transformări ale
eroilor şi eroinelor în pietre (cf. le genda românească a Babei-Dochia şi a turmei de oi cu care pleacă la
munte). Piatra brută e, în general, privită ca o materie sau substanŃă pasivă şi ambivalenŃă. De aceea,
şlefuirea şi prelucrarea ei de mâna unui om, călăuzit de voinŃa zeilor, devine simbolul unei transmutaŃii
culturale, asimilate actului demiurgie, trecerii de la obscuritate la lumină. Aceasta este semnificaŃia
profundă a operei sculpturale sau arhitecturale, pre
cum şi substratul filosofico-mistic al căutării pietrei filosofale în opera alchimiştilor. Creştinismul a preluat
străvechiul simbolism al pietrei şi a făcut din ea emblema Bisericii, nu-mindu-1 pe Hristos „piatra din capul
unghiului" (Ps., 118, 22). Simbolismul pietrelor se completează şi se întregeşte prin semnificaŃiile deosebit
de bogate ale mineralelor şi pietrelor preŃioase.
140
PICIOR: Ca organ al locomoŃiei, piciorul e un simbol al depăşirii distanŃelor, al comunicării şi al
relaŃiilor dintre oameni. Urmele lăsate de picior sunt întotdeauna o metonimie a persoanei, semne ale
prezenŃei sale în lume. Ele pot fi sacralizate devenind obiecte al veneraŃiei religioase (cf. „paşii lui
Budha", „paşii lui Mahomed"). „Luarea urmei" iubitului face parte din magia erotică a poporului român.
Piciorul e simbolul legăturii omului cu pământul. Ritul spălării picioarelor sau descălŃarea rituală la
intrarea în unele locuri sfinte au în vedere faptul că picioarele vin în contact cu toate impurităŃile, păcatele
şi relele de pe faŃa pământului. După Freud, Jung şi alŃi reprezentanŃi ai psihanalizei, piciorul are o
semnificaŃie falieă, iar încălŃămintea e un simbol feminin. Această atribuire a unei funcŃii sexuale are, de
fapt, o îndelungată tradiŃie culturală. în legendele cos mogonice româneşti, Dumnezeu creează
vieŃuitoarele lovind cu piciorul în pământ (Tipol. Hasdeu, 540). Una din variantele mitului lui Dionyssos
la greci spune că acesta a fost purtat înainte de naştere în coapsa lui Zeus, iar Gheser —■ eroul eposului
mongol, se naşte din talpa piciorului unui vânător divin şi este găsit în
IVAN EVSEEV
t
irul
|na
sos
Ipiir
tr-o cizmă. împăratul mitic al Chinei, Fu-si, va apare pe lume după ce mama lui călcase pe urmele lă sate de
un uriaş. Piciorul mai este un simbol al forŃei şi autorităŃii; în acest context se înscrie şi expresia
românească a pune piciorul în prag, reflectând anumite reguli de comportament ritual al mirelui şi miresei
în ceremonialul de nuntă. Punerea piciorului pe sol ca semn al înstăpânirii asupra pământului e
evidenŃiată şi în ritul întemeierii, denumit la noi „descălecat".
PIEPTENE: PrezenŃa acestui obiect, utilitar şi simbolic în acelaşi timp, este atestată din neolitic. El a
fost asociat cu vulva feminină (vagina dentata), cu apele curgătoare (firele de păr ,,curg" printre dinŃii
pieptenelui), cu abundenŃa şi succesul, deoarece el strânge părul care e un simbol al bogăŃiei şi
fertilităŃii. în credinŃele arhaice i se atribuie puteri supranaturale şi serveşte ca mijloc de comunicare
între microcosm şi macrocosm. DinŃii pieptenului pot fi asociaŃi şi razelor solare sau principiului
masculin activ şi fecundant. Punerea unui pieptene în părul femeii poate avea semnificaŃia analogă
purtării unei coroane. La multe popoare i se atribuie însuşiri fertilizatoare şi funcŃii apotropaice. în
basme, eroul aruncă în calea Zme-oaicei un pieptene din care creşte o pădure deasă, înaltă până la cer
(Şâineanu, Basmele, 263). Simbolismul erotic al pieptenului este foarte transparent în poveştile ruseşti,
unde cesalka „greabăn" este metafora membrului viril, iar verbul fcesat' este sinonimul eufemistic a lui ju-
tere. în practica ghicitului şi a vră-jilor de dragoste la români, piepte
nele figurează pe viitorul soŃ. Gestul pieptănatului şi „căutatului în cap", în folclorul românesc, e un
semn de dragoste, de încredere şi de intimitate (M. Coman, 1983, 171).
PIERSICA: Pom fructifer originar din Asia, după cum o atestă şi numele său românesc sau cel latin, unde
i se spunea Per sica malus „măr persan" (Macrobius), este un simbol al primăverii şi al gingăşiei. în
pictura europeană o piersică pârgu-ită se asociază sănătăŃii fizice şi frumuseŃii fetei tinere. Are un
simbolism dezvoltat în China şi în Japonia, unde se alătură Pomului VieŃii şi reprezintă un străvechi
simbol al imor-talităŃii. Nemuritorii se hrănesc cu flori de piersic, iar sucul fructului e considerat băutură
a imortalităŃii. Floarea de piersic simbolizează virginitatea. BeŃişoarele sau ramurile de piersic au o
funcŃie apotropaică; sculpturi din lemnul acestui pom se pun de Anul Nou pe la porŃi pentru izgonirea
duhurilor rele.
PIPER: I se atribuie virtuŃi fe-cundante şi purificatoare. în basmul românesc Pipăruş Petru, o văduvă
rămâne însărcinată, înghiŃind un bob de piper, şi dă naştere unui copil cu puteri excepŃionale. Se pare
însă că în mitologia şi în simbolistica populară românească şi cea din sud-estul Europei a fost semantizat
nu piperul negru, ci ardeiul roşu (piparca), cu forma sa conică şi culoarea sângelui. El apare ca simbol falie
şi ca atribut al zeului cerului în mitul esenŃial indoeuropean al luptei eroului uranian cu un monstru
htonian. Numele acestei plante din limba română şi dintr-o serie de limbi balcanice e pus în legătură cu
zeul
141
Perun sau cu apelativele sale eufemistice, precum şi cu denumirea cunoscutului rit de provocare a ploii;
paparuda ■—■ la daco-români, păpă-runi — la aromâni, peperuga •— la greci etc. (Toporov, 1985, 215
ş.u.). Asocierea cu focul ceresc se explică prin iuŃeala piperului (ardei vine de la „a arde"), iar implicarea
sa în provocarea magică a ploii e urmarea logicii paradoxale, specifice gândirii mito poetice: setea
(uscăciunea), provocată de iuŃeala ardeiului, cere să fie potolită cu apă (ploaie). PIRAMIDA: Monument
funerar la vechii egipteni (şi la popoarele Ame-ricii precolumbiene) de dimensiuni gigantice, construit din
blocuri de piatră, având patru feŃe triunghiulare şi o bază patrulateră, în care erau depuse mumiile
faraonilor. Numele i l-au dat grecii, prin asemănarea cu o prăjitură din făină şi miere, care avea această
formă şi se numea pyramis; numele egiptean al construcŃiei era mer. Se înscrie în simbolismul Axei
Lumii; este o scară monumentală, graŃie căreia de functul regal se urca spre cer. Simbolizează perenitatea,
eternitatea şi imortalitatea. Există o disciplină a-parte, denumită piramidologie, care caută să descifreze
simbolismul eso-teric al acestei construcŃii, incifrat în determinările sale numerice şi în alcătuirea
arhitectonică.
PISICA: Animal nocturn, cu ochii fosforescenŃi strălucind în întunericul nopŃii, dar şi unul din cele mai
vechi animale aflate în preajma omului, pisica are un simbolism am-bivalent şi contradictoriu. Se asociază
principiului feminin, vieŃii instinctive, senzualităŃii, fenomenelor
magnetice, misterelor nopŃii, focului vetrei. Este şi o încarnare a perfidiei, agresiunii, cruzimii, închiderii
la raŃiune, a răului şi demonicului. Divină şi diabolică, pisica a fost integrată în mitologia majoră egipteană
sub chipul zeiŃei Bastet, protectoarea casei, având când atributele iubitei capricioase, când pe cele ale unei
mame tandre şi bune. Şi în legendele, în naraŃiunile cu substrat mitologic ale folclorului românesc pisica e
pusă în relaŃie cu femeia. Se crede că Eva a fost făcută din coada unei pisici (Tipol. Hasdeu 279). în
credinŃele poporului predomină atributele malefice ale pisicii, fiind consi derată o încarnare a diavolului.
Noaptea nu se cheamă pisica, dacă lipseşte din casă; nici nu i se dă drumul în casă dacă vine la uşă, căci se
întâmplă ca necuratul să ia chipul pisicii şi, intrând în casă, să facă rău oamenilor de acolo. Se mai crede că
dacă pisica sare peste un mort, acela se preface în strigoi (Cia-uşanu, 338). E temută pentru valenŃele sale
infernale. în Vâlcea se crede că cine scuipă pisica, o va linge pe lumea cealaltă (ibidem, 339). Pisica e unul
din principalele animale care prevestesc vremea bună sau rea: dacă mâŃa se linge — e semn de ploaie,
dacă se linge şi se uită la fereastră — ea vreme bună, iar dacă se uită în sobă — ea vreme rea sau frig
(German, 9). Se află în strânsă legătură cu fulgerele şi cu focul vetrei, după cum reiese şi din următoarea
cimilitură: „Care e dobitocul / Ce păzeşte focul?" = MâŃa. PrezenŃa ei în practica ghicitului premarital sau
în riturile de nuntă atestă legătura pisicii cu fertilitatea şi fecunditatea. în obiceiul baterii tercului, fetele
ascund sub covată- o 142
j
pisică albă pe care o bat cu vergele cie răchită; apoi îi dau drumul şi pisica năucită se aruncă printre
fetele aşezate în genunchi. Fetele atinse de pisică se crede că se vor mărita în acea iarnă („Izvorasul",
1930, nr. 30, 10). în obiceiurile de nuntă din Oltenia, când flăcăul pleacă să se însoare, mama aruncă pe el
o pisică, „ca fata pe care o peŃeşte să se Ńină scai de el" (Ciauşanu, 319). în Europa Occidentală a
creştinismului medieval, pisica, nefiind pomenită printre animalele salvate de Arca lui INToe, şi
divinizată pe vremurile pă-gânismului, a fost tratată cu dispreŃ şi asociată diavolului şi vrăjitoriei, în
târgurile şi marile oraşe ale Europei au fost înregistrate numeroase cazuri de ardere pe rug a pisicilor
negre sau ale aruncării lor de pe zidurile cetăŃii. în pofida acestei prigoane, pisica a continuat să-şi
păstreze o seamă de atribute benefice; de o largă circulaŃie s-a bucurat „motivul învăŃat", ajutor
năzdrăvan al eroului din poveste.
PITIC: Mitologiile şi folclorul diferitelor popoare sunt populate de fiinŃe liliputane (dactili, caribi,
gnomi, pitici, elfi, naini, ghemişi, carlici etc), opuşi uriaşilor. ApariŃia şi atributele acestor fiinŃe
minuscule îşi au explicaŃia în legea inversării simbolului sau legea dedublării sale: piticul e o răsturnare
pe dos a uriaşului (Durând, 262). Există şi o explicaŃie psihanalitică a liliputanismu-lui din lumea
imaginarului: „această gulliverizare e un fel de infantili-zare a organelor masculine şi ar vădi,
psihanalitic vorbind, un punct de vedere feminin exprimând teama de membrul viril şi de efracŃia coi-
tului" (ibidem, 262; C. G. Jurig, Psy.
IVAN EVSEEV
et Alchimie, 250). Piticii sunt, de regulă, fiinŃe htoniene, populând grotele, peşterile şi pădurile; sunt
stăpâni peste anumite stihii, cum e focul htonian, cunoscători ai unor meşteşuguri tainice sau posesori ai
tezaurelor subpământene. Sunt, de fiecare dată, mai inteligenŃi şi mai isteŃi decât uriaşii. Pot fi
binevoitori faŃă de oameni, dar şi răutăcioşi. Li se atribuie o funcŃie erotică: ei fură femei şi copile. în
mitologia românească, o seamă de atribute ale piticilor din basmele altor popoare au fost preluate de către
spiriduşii casei, despre care poporul crede că sunt un fel de „drăcuşori sau drăcu leŃi" (Tipol. Hasdeu, 175).
în basme însă există şi figura unui pitic terio-morf; Statu-Palmă-Barbă-Cot călare pe jumătate de iepure
şchiop. El apare ca substitut al zmeului şi rival al lui Făt-Frumos. Reprezintă încarnarea unui daimon al
fertilităŃii şi puterii pământului şi o antropomorfizare) a haosului (Ursache, 130).
PLANTA: Simbolurile fitomorfe şi cele dendromorfe alcătuiesc un cod vegetal de o extremă bogăŃie şi
varietate în tezaurul cultural al omenirii, în tradiŃiile arhaice, plantele făceau parte din totemurile
diferitelor neamuri şi familii. Numele plantelor alcătuiesc un sistem de clasificare a universului mito
poetic. Ca imagine unitară şi sintetică a universului arhaic este folosit simbolul Arborelui Lumii, în
diferitele sale variante: Pomul cunoaşterii, Pomul vieŃii, Pomul paradisului etc. Plantele şi părŃile lor
componente sunt folosite ca descriptori sau operatori simbolici pentru redarea ideilor de fertilitate,
bogăŃie, prosperitate, înflorire, pro-creaŃie sau ofilire, decrepitudine şi 143
moarte. în mod constant, ele sunt raportate la organele de procreaŃie umană, sexualitate şi erotism; une le
din ele au conotaŃii feminine, altele fiind întruchipări ale principiului masculin. Miturile etiologice
referitoare la apariŃia şi creşterea primelor plante în illo ternpore, datorate zeilor şi eroilor civilizatori, in-
cifrează lungul şi anevoiosul drum istoric de eosmicizare a spaŃiului geografic, de culturalizare a naturii.
Nu întâmplător, aproape în toate limbile pământului, limbajul educaŃiei şi creşterii tinerei generaŃii
conŃine numeroase metafore din domeniul culturii plantelor (chiar dacă nu toŃi copiii sunt ,,din flori", ei
sunt totuşi „odrasle, vlăstare tinere", iar educaŃia lor începe de la o „grădiniŃă"!), în general, o bună parte
a simbolismului plantelor provine din asimilarea lor cu oamenii, reflectată în planul imaginarului mito-
poetic în numeroasele metamorfoze ale oamenilor. în plante şi în naşterile mira culoase ale eroilor dintr-o
plantă. Numele plantelor servesc pentru denumirea sărbătorilor tradiŃionale (Dumineca Floriilor, Arborele
de Mai, Sânzienele etc), ele reprezintă punctul de plecare în multe sisteme toponimice sau onomastice. Din
acest punct de vedere, toponimia românească, atât cea minoră, cât şi cea majoră, excelează prin caracterul
ei „vegetal" (Brad, Făget, Nucet, Plo-peni, Salcia etc). Obiectul simbolizării poate fi planta ca atare sau
părŃile ei componente: floarea, fructul, frunza, sămânŃa, rădăcina etc. Simbolismul plantelor e adesea
reflectat în numele lor (săngele-voinicului, pălăria-şarpelui, pâinea-ursului, iar-ha-fiarelor etc),
reprezentând rezultatul condensării unui mit sau al
unei legende cu valenŃe mitice. Botanica simbolică se actualizează în manipulările rituale ale plantelor în
cadrul obiceiurilor agrare şi în practica medicinei populare.
PLASA: Plasa, ca un anumit tip de Ńesătură şi ca unealtă de pescuit (mreajă, năvod etc.) se asociază, în
cepând cu desenele din peşterile paleoliticului superior, cu apa, peştele, rombul şi cu alte semne uterine şi
atribute ale străvechii ZeiŃe a vegetaŃiei. PorŃile jocurilor sportive de astăzi, plasele ce despart terenurile
adversarilor sunt reflexe peste veacuri ale unui simbolism arhaic, bazat pe faptul că plasa
(=matricea feminină) reŃine „sămânŃa vieŃii", figurată, de obicei, printr-o minge. Plasa e şi simbolul
primejdiei, al capcanei sau complotului, probabil şi datorită faptului că la romani era o armă de luptă cu
care gladiatorii îşi imobilizau adversarul, în iconografia creştină e chiar simbolul morŃii, care adesea e
înfăŃişată Ńinând în mână o plasă şi o lance (Aga, 215). în Evanghelie, plasa simbolizează şi acŃiunea
divină de captare a sufletului pentru a fi dus în ceruri; ea este şi un fel de „filtru" prin care se aleg cei mai
buni (Matei, 13, 47—48).
PLÂNS: Plânsul sau râsul nu sunt simple reacŃii naturale şi necontrolate ale omului la solicitările de or
din psihologic venind din mediul exterior. Ele au o întemeiere culturală şi fac parte din codurile paraling-
vistice de comunicare şi de expresivitate umană. în general, plânsul constituie semnul durerii, al jalei şi
disperării. Dar există şi lacrimi ale bucuriei, de uşurare şi de limpezire 144
IVAN EVSEEV
a minŃii şi a sufletului. „Plânsul adevărat e o ispravă paradoxală a minŃii: e meta-noia, adică saltul minŃii
dincolo de sine, în alt plan al înŃelegerii" (Andrei Pleşu, 1988, 136). în culturile arhaice şi tradiŃionale,
plânsului i se acordau valenŃe magice; ele se întemeiau, în general, pe analogia lacrimi ploaie. Osiris a fost
înviat prin lacrimile şi bocetele Isidei şi Nefidei. Plânsul ritual, în cadrul ceremoniilor funebre (bocetul), e
cunoscut aproape la toate popoarele europene; la unele dintre ele, cum e şi cazul daco-românilor, a existat şi
instituŃia bocitoarelor profesioniste, care au contribuit la cizelarea artistică a unor texte poetice de mare
profunzime şi sensibilitate umană. Pe lângă tristeŃea despărŃirii, aceste cântece funerare erau un adevărat
ghid pentru sufletul „dalbului pribeag" în lunga şi anevoioasa sa călătorie în lumea de dincolo, exprimând,
totodată, şi o rugă adresată mortului de a nu mai reveni printre cei vii. în aria noastră culturală se mai
cunoaşte şi plânsul ritual al miresei, care fusese integrat cândva unui întreg complex al procedeelor de
stimulare magică a fertilităŃii şi fecun dităŃii, încorporat ceremonialului nupŃial. Acest subtext simbolic e
păstrat nealterat în următorul cântec al miresei la români: ,,Cântă-te, dragă mireasă, / Să se facă pruna grasă
/ Şi te cântă-n batistuŃă, / Să se facă rodu-n viŃă. / Şi te cântă cât mai tare, / Să se facă holda mare" (Şeu-
leanu, 1985, 192). în învăŃătura şi în morala creştină, plângerea e semnul căinŃei, al penitenŃei, dar şi o
componentă a extazului mistic, valorificată în planul psihologiei şi moralei în opera unor părinŃi ai
bisericii (Ioan Scărarul). PLOP: Acest copac are în el ceva tainic, datorită mai ales însuşirii frunzelor sale
de a tremura chiar şi pe timp aparent liniştit. Foşnetul era interpretat ca un mesaj secret venind din alte
lumi. Populus tremula („plopul tremurător") era considerat de aproape toate seminŃiile indo-eu-ropene, ca
şi de unele neamuri siberiene sau de triburile indienilor americani, un arbore damnat. Balticii nu se
ascundeau sub un plop în timpul furtunii, deoarece se credea că Perkunas, zeul cerului, loveşte cu fulgerele
sale mai ales acest copac sub care se ascund demonii malefici. Plopul, de asemenea e socotit şi „copacul
spânzuraŃilor", căci, după o legendă creştină, de crengile sale s-a spânzurat Iuda, chinuit de remuşcări. Din
lemnul unor anumite specii de plop se confecŃionau arme de luptă: grecescul aspis „scut" şi vechi indianul
sphya „lance" derivă din numele acestui copac. în folclorul românesc, plopul are conotaŃii negative: „Foaie
verde de rogoz, / Mult eşti, plopule, fălos, / Mult ieşti nalt şi albicios, / Dar n-aduci nici un folos. / Foaie
verde de susai, / Poame n-ai, / Umbră nu dai, / Pază mlaştinilor stai" (Antologie, I, 1953, 106). El este un
vestitor de rău augur: „Foicica, flori domneşti, / Plopule, de ce jeleşti? / Au vreo pacoste cobeşti? / Ori de
moarte mă vesteşti?" (ibidem, 106). Imaginea plopului, asociat cu jalea şi singurătatea, va fi preluată în
literatura cultă. în poezia lui Eminescu „Pe lângă plopii fără soŃ", aceşti copaci formează fundalul
suferinŃei poetului, generată de o dragoste neîmpărtăşită. T. Arghezi recurge la acest simbol într-un număr
de 36 poeme, în care plopul semnifică neliniştea omului în faŃa marilor taine
10 —■ DicŃionar de simboluri şi arhetipuri culturale
145
ale vieŃii şi morŃii: ,,Pe-aici se combină durerea cu plopii, / Pe-aiurea e geamăt şi jale" (Sintaxă
ritmică).
PLUG: Este un simbol al fertilizării pământului şi o emblemă a muncii agricultorului. CuŃitul plugului
(care, probabil, la început a fost făcut dintr-un corn de taur sau alt animal întruchipând fecunditatea) e
asemuit cu membrul viril masculin, care pătrundea în pământ (brazdă), identificată simbolic cu organul
feminin. Termenul lingă ( = falus) din v. indiană a dat lângula ,,plug", ambele derivate dintr-o rădăcină
austro-asiatică *lak care înseamnă, concomitent, „sapă, hârleŃ" şi organul genital masculin (M. Eli-ade,
Yoga, 347). Se presupune chiar că apariŃia plugului are o sursă mitologică şi nu una pur practică: -«Ce
le dintâi utilizări ale plugului în a-gricultură au fost ceremonii, în desfăşurarea cărora plugul era falusul
vitei „bărbăteşti" care-1 trăgea şi ca-re-şi dăruia „mamei-pământ" sămânŃa» (Frobenius, Paideuma, 117).
Asocierea plugului cu fecunditatea şi cu animalele simbolizând forŃa fertilizatoare e reflectată şi în
cimiliturile româneşti: „E o fiară încornorată, / Gura ei e tot căscată, / Limba ei mereu tot râmă, / Şi
răstoarnă şi dărâmă" (Plugul). Dacă faptele sunt idealuri utilizate raŃional — cum spune Leo Frobenius
— ele (faptele şi obiectele), la rândul lor, tind să devină realităŃi spirituale şi semnificative. E şi cazul
plugului, unealtă, căreia i s-a atribuit funcŃia simbolică de principiu activ dominând pământul, dar şi
societatea de tip agrar, căci devine un atribut al regalităŃii, al divinităŃii (al lui Rama — la indieni) şi
simbol al cunoaşterii,
al ,,penetraŃiei" spirituale. Plugul va participa la marile mituri şi legende ale întemeierii („tragerea
primei brazde"), va semnifica convertirea spirituală a naŃiunilor (cf. metafora transformării săbiilor în
pluguri la Isaia, 2—4), va deveni una din metaforele scrisului în literatura Evului Mediu. în cultura
românească, plugul va da numele său Pluguşoru-lui, celui mai de seamă obicei agrar al poporului nostru,
va fi prezent în alte numeroase datini şi ceremonia-luri folclorice legate de fertilitatea solului (Pornirea
plugului, Tânjaua, Plugarul etc).
PLUMB: Metal greu şi sumbru, plumbul a fost asociat materiei prime de la care porneşte procesul se
paraŃiei, individualizării şi separării. Acest aspect este prezent în simbolica alchimică. Reflexele
speculaŃiei alchimiste pe tema plumbului şi a virtuŃilor sale simbolice (este metalul patronat de către
Saturn) se pot regăsi însă şi în tradiŃiile populare, unde plumbul e folosit în magia facerilor şi
desfacerilor. Datorită faptului că din acest metal se fabricau gloanŃe de puşcă, plumbul a devenit şi un
simbol al fatalităŃii şi morŃii. Dar, la multe popoare din Europa, inclusiv la români, există credinŃa că
glonŃul de plumb nu poate ucide pe demoni, vrăjitori sau haiduci; pentru aceasta e nevoie de un cartuş
din metal nobil. Simbolismul nocturn al acestui metal a devenit o componentă importantă a operei lui
Bacovia, care şi-a intitulat unul din principalele sale volume de versuri Plumb (1965). nCOARTA: u
bună parte a simbo-lismuîuT~poTŃii este cuprinsă în ur
146
\
mătoarea ghicitoare românească a uşii: „Eu, la orice casă / Sunt slugă aleasă; / Eu pe orişicine / întâmpin
când vine; / Când pleacă afară, / Eu îl petrec iară" (G. Dem. Teodorescu, 290). Referitor la rolul simbolic
al porŃii în civilizaŃia românească, M. Eliade scria: „Poarta îndeplineşte în viaŃa poporului român rolul
unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viaŃa insului. Prima trecere pe sub poartă
înseamnă a-proape o intrare în viaŃă, în viaŃa reală de afară. Poarta veghează la căsătorie şi sub poartă
mortul e dus, solemn, spre lăcaşul de veci. Este atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi; ciclul e închis, şi
poarta rămâne mai departe, cu un om mai puŃin, să ve gheze alte naşteri, alte nunŃi, alte morŃi" (Insula,
373). Poarta este, aşadar, simbolul unei treceri, transformări, etape parcurse; e izomorfă podului, deoarece
separă şi leagă, totodată, două stări, două lumi, două teritorii. Cea mai desăvârşită întruchipare a
simbolismului porŃii, într-o operă artistică, e monumentala Poartă a sărutului a lui C. Brâncuşi:
monument funerar, arc de triumf, matrice regeneratoare, intrare în lumea misterelor, arcadă iniŃiatică,
prag al autodepăşirii etc. etc. Din cele mai vechi timpuri, porŃile erau sacralizate şi puse sub oblăduirea
unor zei importanŃi ai panteonului popoa relor. La romani, ianua „poartă, uşă" era dată în stăpânirea lui
Janus — zeul tuturor începuturilor, patron al timpului şi al ciclurilor vieŃii din natură şi societate.
PorŃile cetăŃilor antice, ale catedralelor, ale curŃilor oamenilor, prin ornamentica lor, reprezentau
concentrări de energie sacră, capabilă să oprească răul, să
IVAN EVSEEV
alunge duhurile malefice, să purifice pe oricine care pătrundea în incinta teritoriului sacru străjuit de
ele.
POD:! Simbol al legăturii între două spaŃii sacrale sau între două lumi contingente, dar valorificate în mod
diferit. E un component al drumului simbolic şi, totodată, un obstacol în calea drumeŃului. Din acest punct
de vedere, podul din basme e izomorf simbolului răscrucii. Podurile, punŃile şi vadurile sunt locuri
preferate unde se aciuiesc duhurile rele aşteptându-şi victimele. De aici a rezultat şi obiceiul romanilor,
preluat apoi de alte popoare, de a aşeza pe ambele capete ale podului stâlpi de pază, imagini zoomorfe,
figuri sculptate (lei, grifoni etc). Constructorii de poduri („podarii"), de regulă, formau grupuri profesionale
şi confesionale închise, fiind asimilaŃi cu vrăjitorii sau preoŃii. Numele preoŃilor romani, pontifex vine
de la „făcător de poduri". Construirea unui pod instituie o legătură între două spaŃii geografice, dar şi o
punte temporală, o legătură între vechi şi nou, între un ciclu parcurs şi ciclul următor, între o viaŃă şi alta.
Podul miraculos din basme, construit într-o singură noapte din metale şi pietre preŃioase, cu păsări şi pomi
de tot felul, se referă nu atât la un pod orizontal, ci la unul care leagă cerul şi pământul, izomorf Pomului
vieŃii. Această interferenŃă simbolică e reflectată atât în obiceiurile vechi româneşti, cât şi în limbă, unde
pod înseamnă şi „scară" sau „partea superioară a casei. In credinŃele românilor, podurile morŃilor se
numesc lucrurile de pomană, ce se dau în timpul cât mortul este dus la groapă; ele sunt un fel de
răscumpărare
10*
147

pe care va trebui s-o plătească sufletul trecând prin „vămile văzduhului" (porŃi, poduri pe drumul în
lumea de dincolo).
PORC: Simbolismul porcului repetă, într-o formă uneori degradată, pe cel al mistreŃului. Dacă astăzi e
asociat necurăŃeniei fizice şi celei morale, în trecutul întregii zone a bazinului mediteranean şi în sud es-tul
Europei a fost considerat daimon al virilităŃii şi prolificităŃii. Era o-franda rituală închinată zeilor
pământului, prezentă şi în riturile de regenerare ale anului. în Ńara noastră, în afara sacrificării porcului în
preajma solstiŃiului de iarnă („porcul de Sf. Ignat" — 20 dec), exista obiceiul de a umbla cu Vasilca
(Siva): Ńiganii lăutari mergeau din casă în casă de ziua Sf. Vasile cu o capă-Ńână de porc împodobită cu
bete şi mărgele, cântând un fel de colind pentru bunăstarea gospodarului (Ti-pol. Hasdeu, 330). La greci,
porcul era consacrat zeiŃei Demetra; se crede chiar că el fusese cândva întruchiparea zeiŃei însăşi (Frazer,
IV, 13). La egipteni porcul se sacrifica în cinstea zeului vegetaŃiei Osiris. E-vreilor le era interzis
consumul cărnii de porc; grecii însă nu ştiau cum să interpreteze acest tabu: ca semn al veneraŃiei sau
semn de dispreŃ, în perioada Saturnaliilor, romanii sacrificau porci în cinstea zeului Sa turn. J. Frazer crede
că porcul (mistreŃul, scroafa) reprezintă „spiritul grâului"; ultimul snop se numeşte, la unele popoare
europene, „Scroafă"; există, de asemenea, obiceiul de a înfinge coadă porcului în pământ sau de a îngropa
oase de porc (III, 342). în basmele româneşti, „porcul (purcelul) cu părul de aur" este o
148
întruchipare zoomorfă a astrului zilei; eroul din basm se poate transforma în purcel sau, invers, aşa cum se
întâmplă în basmul lui I. Creangă Povestea porcului. Legătura porcului cu lumina apare şi în urmă toarea
credinŃă românească: „Porc de dai de pomană, pe cea lume ai lumina; el îŃi duce lumânări — căci fiecare
perişor al lui e o lumânărică" (Voronca, 1173). Porcul mai apare şi ca animal augural şi meteorologic.
Prevesteşte frigul sau căldura, iar întâlnirea cu el, în realitate sau în vis, e prevestitoare de bogăŃie şi
fericire. Ca majoritatea simbolurilor fecundităŃii are şi o latură negativă, fiind asociat lubricităŃii. în
Odisseia, însoŃitorii lui Ulisse sunt prefăcuŃi în turmă de porci, iar în iconografia creştină din Evul Mediu,
zeiŃa "Ve-nus, denumită „regina desfrânării", este înfăŃişată călare pe un vier — simbolul lascivităŃii şi
lubricităŃii, în general, în toată religia creştină, porcul e un animal dispreŃuit (Lev. 11, Deut. 14); diavolii
sunt izgoniŃi în porci (Luca 8.32). E simbolul idolatrilor (Ps. 80.13), al oamenilor ce se îndepărtează de
Dumnezeu; e chipul nesaŃiului, al necumpătului şi lăcomiei (V. Aga, 253).
PORUMBEL: în evoluŃia semnificaŃiilor simbolice ale acestei păsări se observă mai multe straturi,
unele sensuri Ńinând de epoca păgână, altele au fost aduse o dată cu răspândirea creştinismului. Cele mai
vechi reprezentări ale porumbelului datează din mii. 5—6 e.n. (Mesopotamia). în religia aramaică,
porumbelul e dedicat zeiŃelor Anat şi Iştar — care patronează dragostea şi fecunditatea. (C. Daniel,
Scripta, 87). în
IVAN EVSEEV
Grecia şi Roma antică este pasărea consacrată Afroditei (Venerei), simbolizând dragostea fericită.
Perechea de porumbei constituie la multe popoare un exemplu al dragostei împărtăşite sau al armoniei
conjugale, în lirica românească e o metaforă preferată a potrivirii celor doi îndrăgostiŃi: ,,C-amândoi ne
potrivim/ Şi la ochi şi la sprâncene, / Ca doi porumbi la pene; / Şi la ochi şi la uitat, / Ca doi porumbei la
stat" (Bîrlea, 1979, 107). Cu inimă de porumbei (hulubi) se fac descântece şi farmece de dragoste
(Voronca, 448); figurine de aluat în formă de porumbei se pun în uncropul consumat de miri şi de nuntaşi
în ceremonialul nupŃial din Bucovina (Voronca, 445). în creştinism, simbolismul porumbelului (pasărea
ce încarnează pe Sfântul Duh) preia, pe de o parte, semnificaŃia mediteraneană a iubirii (într-o formă
sublimată) a-sociată porumbelului, iar pe de altă parte continuă o tradiŃie a poporului evreu, unde se
presupune că el a fost cândva o pasăre totemică. în V.T., în episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este
purtătorul ramurii de măslin ca simbol al păcii, armoniei şi speranŃei. Este un simbol al purităŃii morale a
omului, debarasat de tot ce e terestru şi de păcat. Este inima celor drepŃi, iar ochii porumbelului reprezintă
un termen de comparaŃie pentru un om luminat şi pur. Alături de reprezentarea peştelui şi a mielului,
porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale creştinismului. în sim bolismul Sf. Treimi reprezintă
Sfântul Duh. Porumbelul şi crinul — Bunăvestirea; 12 porumbei — apostolii, în cimiliturile româneşti este
simbolul sufletului: „Am o lădiŃă / Şi-n lădiŃă-o porumbiŃă: / Dacă zboară porumbiŃa, / N-am ce face cu
lă-diŃa" (Sufletul şi trupul). în credinŃele poporului e o pasăre benefică „plăcută lui Dumnezeu", dracul
nu se poate preface în porumbel (Ti-pol. Hasdeu, 292). în simbolistică al-chimistă e pasărea lui Hermes şi
semnifică spiritul eliberat de materie (Jung, 1970, 436).
POTÂRNICHE: în mito-poezia şi iconografia unor popoare orientale (India, Iran) e simbolul graŃiei şi
frumuseŃii feminine, iar cărnii de potârniche i se atribuie proprietăŃi afrodiziace. La vechii greci este
implicată în mitul lui Dedal şi Icar, manifestând o mare veselie în timpul funerariilor eroului prăbuşit din
zborul său temerar. în mitologia românească există o legendă care dă o explicaŃie expresiei a se risipi ca
po-târnichile: pentru că odinioară au speriat, prin bătaia aripilor lor, pe Maica Domnului, ele au fost
blestemate să trăiască risipite (M. Coman, 1988, 103).
POTCOAVA: în toate Ńările Europei există credinŃa că o potcoavă, găsită prin hazard, poartă noroc. Bă
tută pe uşi, praguri sau agăŃată pe ramuri se crede că ea captează energiile cerului şi apără de duhuri rele.
Acest simbolism are o întemeiere mitică, datorată, în bună parte, prestigiului de care se bucura calul —
cursier solar şi animal divin, iar, pe de altă parte, asemănării ei cu cornul lunii — simbol al bogăŃiei şi
fecundităŃii. Nu în ultimul rând, la promovarea acestui simbolism şi la rolul magic al potcoavei a
contribuit
149
şi materialul din care este confecŃionată potcoava. Primele potcoave de fier se pare că au apărut în lumea
germanică în secolul I al e.n. în E-vul Mediu, principii şi înalŃii soli îşi împodobeau caii cu potcoave de
aur; găsirea unei asemenea potcoave era considerată un mare noroc. POTOP: Este unul din marile
cataclisme pomenite în miturile popoarelor lumii. El însă nu semnifică o distrugere completă, ci este pus
sub semnul renovării, regenerării ciclurilor vieŃii. Apare atunci când vechile forme sunt uzate şi trebuie
să fie resorbite de stihia apei pentru a face loc unei noi lumi şi unei noi umanităŃi. Potopul universal (al
lui Noe) din V.T. este legat de greşelile şi păcatele oamenilor. FiinŃele umane şi animalele scăpate
întemeiază o altă lume semnând o nouă alianŃă cu Iahve, simbolizată prin apariŃia pe cer a curcubeului.
în concepŃiile indiene, potopul reprezintă un cataclism periodic, care intervine la sfârşitul celor 4 cicluri
(yuga) ale lumii. Versiuni mitologice asemănătoare existau şi în Iran, unde, în conformitate cu tradiŃiile
dualismului raa-niheist, de potop sunt salvate atât fiinŃele benefice, cât şi cele malefice. Varianta
grecească a potopului, reflectată în mitul lui Deucalion şi al soŃiei sale Pyrra, conŃine multe e-lemente
comune cu mitul biblic. în urma potopului, provocat de Zeus pentru a pedepsi cutezanŃa şi orgoliul
oamenilor „epocii de aramă", din pietrele mamei-pământ, aruncate de cei doi supravieŃuitori, va creşte o
nouă rasă de oameni despre care O-vidiu va spune cu mândrie: „De a-ceea suntem noi neam tare şi încer
cat în munci, dovedind astfel obârşia din care suntem născuŃi" (Metamorfoze, I, 58). Aşadar, potopul
reprezintă o pedeapsă divină, dar într-o formă în care aceasta nu mai e individuală, ci colectivă. El este
echivalent cu focul devastator care distruge Sodoma şi Gomora, însă ploaia cerească e şi simbolul
spiritualizării; ea reprezintă efortul pentru reconstituirea valorilor banalizate, căci apa nu e numai haos şi
dezordine, ci şi stihia regenerării, garanŃia reapariŃiei unei noi lumi.
PEAF: Expresia a se face praf şi pulbere arată că cele două sinonime se asociază distrugerii şi morŃii.
Ho-raŃiu spunea, referitor la destinul omului muritor: „Pulvis et umbra sumus" (Ode, IV, 7, 13—16). La
evrei aruncarea cenuşei sau prafului în cap era semn de doliu. în textele V.T., praful e simbolul
deşertăciunii celor pământeşti: „Şi s-a făcut ca praful cel din arie vara ce se împrăştie în vânt (Dan., 2.
35). Pulberea bătută de vânt este metafora precarităŃii existenŃei omului, iar aşternerea prafului peste
lucruri e semnul uitării şi părăsirii. Dar Geneza, (28, 14) a-firmă că omul a fost făcut din pulberea
pământului, de aceea, praful e uneori comparat cu sămânŃa şi cu polenul florilor (DSy, 785). (ł legat de
simbolis
muT~f5orŃii (uşii), pragul marchează trecerea dintr-un spaŃiu în altul, într-o nouă fază a existenŃei.
Pragul poate fi o trecere dintr-un spaŃiu profan în unul sacru, de unde obligaŃia de purificare sau de
descălŃare la unele popoare la intrarea în templu sau într-o casă. Este sacralizat în 150
IVAN EVSEEV
multe civilizaŃii, fiind legat de cultul strămoşilor, căci a existat şi obiceiul îngropării lor sub pragul casei.
Pelerinii aveau obiceiul de a lua cu ei la plecare Ńărână din patria lor; ea era luată adesea de sub pragul
casei (P. Caraman, Pământ şi apă, 112). Pragul casei joacă un rol important în riturile'de trecere: la naştere,
copilul se cumpănea pe prag cu un pietroi pus pe o scândură-cumpănă, iar piatra era apoi îngropată în
fundul curŃii: la căsătorie — mireasa trecea pragul casei în braŃele mirelui ca să nu calce pragul, jignind
astfel memoria strămoşilor; sicriul mortului este oprit pentru câteva clipe pe prag, la scoaterea lui din casă
(R. Vulcă-nescu, 1987, 450). Se asociază momentelor de cotitură şi criză ale vie Ńii. La Dostoievski,
pragul, cu cro-notopii săi apropiaŃi (scara, anticamera, coridorul) este locul unde se desfăşoară scenele,
crizelor, căderilor, renaşterilor, clarviziunilor, care determină întreaga viaŃă a omului <B. Bahtin, 1982,
480).
PRĂPASTIE: Cum arată etimologia acestui împrumut slav în limba română, prăpastia e locul căderii, al
dispariŃiei şi neantizării. Se asociază adâncimilor pământului, tenebrelor, haosului; evocă Ńara
morŃilor. Poate semnifica şi adâncurile fiinŃei umane. Cu această intrepretare a abisului şi cu asimilarea
lui arhetipului mamei, iubită şi înfricoşătoare, ne întâlnim frecvent în psihologia abisală a lui C. G. Jung.
Catabaza psihologică — coborârea în adâncurile inconştientului — nu e numai cădere şi disoluŃie. Ea
poate însemna şi o revigorare în vederea unei mişcări catabazice de reunificare a persoanei şi de asigurare a
unei elevaŃii spirituale a persoanei, eliberată de fantomele trecutului. PRIMĂVARA: Este anotimpul
renaşterii naturii şi simbol al tuturor reînnoirilor din viaŃa omului şi din societate. Este anotimpul
speranŃelor şi promisiunilor viitorului, pe care-1 cântă poeŃii lumii, asociindu 1 tinereŃii şi dragostei.
Grăbirea venirii primăverii, a căldurii binefăcătoare, reînverzirea câmpurilor şi înflorirea livezilor au
reprezentat la populaŃiile arhaice şi în societăŃile tradiŃionale principalul scop şi conŃinut al majorităŃii
riturilor calendaristice, indiferent de timpul realizării lor. Sentimentul trăirii naturii se simte cel mai intens
în această perioadă a anului, asociată cântecului, jocului, veseliei: „Vezi 1 pe român când vine primăvara,
cum i se umple sufletul de bucurie! Cum îi creşte inima în piept ca frunza din pădure! Cu câtă mulŃumire
el caută la marea podoabă a naturii ce acoperă locul naşterii sale, cu câtă veselie el vede luncile înverzite,
câmpurile înflorite, holdele răsărite! Românul se renaşte cu primăvara" (V. Alecsandri, Românii şi poezia
lor, 1850, 176). în acest anotimp al renaşterii naturii, ca promisiune a nemuririi şi vieŃii paradi-siace, se
situează majoritatea sărbătorilor, atât a celor moştenite din epoci arhaice, cât şi a celor instituite de religiile
monoteiste naŃionale sau universaliste. PRINł: PrinŃul din poveste, legendă sau cânt simbolizează un
ideal uman, promisiunea unei puteri su preme, virtutea regală în starea de adolescenŃă. El este idealul
tinereŃii
151
masculine, al dragostei şi eroismului, în basm sau legendă, el este adesea victima vrăjitoarelor care îl
transformă în monstru sau în animal; el îşi recapătă înfăŃişarea sa princiară numai trecând prin proba
unei iubiri eroice. „Calitatea de prinŃ este recompensa unui amor total, adică absolut generos" (DSy,
785—786). Prin inversiunea simbolului, din întruchiparea binelui el se poate transforma în rău. Lucifer
poartă titlul de PrinŃ al Tenebrelor.
PRIVIGHETOARE: Poporul zice: „Privighetoarea nu e frumoasă, dar cântecul îi este din rai" (G. Dem.
Teodorescu, 4). J. L. Borges, în analiza pe care o face celebrei Ode către privighetoare a poetului englez
John Keats, remarcă faptul că „privighetoarea, în mai toate limbile pământului, se bucură de nume
armonioase (nigh.tinga.le, nachtigall, usig-nollo, rossignol), de parcă oamenii, în mod instinctiv, ar fi voit
ca aceasta să nu fie mai prejos de cântul care i-a fermecat. Atât de mult au exaltat-o poeŃii, încât a devenit
aproape ireală: mai puŃin înrudită cu ciocârlia decât cu îngerul" (Cartea de nisip, 142). ExegeŃii
folclorului românesc remarcă însă un fapt surprinzător şi anume: apariŃia accidentală şi nesemnificativă a
privighetorii în lirica populară de dragoste (O. Papadima, 1968, p. 32). Deşi prezentă în alte specii
folclorice, bună-orâ în legende, cântecul ei „nu anunŃă nici primăvara, nici schimbarea vremii, nici
începutul unei munci agricole, nici crugul vremii"; „este o solitară al cărei cântec trist, duios parcă se
răsfrânge numai către sine" (M. Coman, 1988, II, 68—70). în fol clorul slav, unde numele păsării e de genul
masculin (solovei), atât privighetoarea, cât şi cântecul ei, simbolizează bărbatul îndrăgostit, holteiul
singuratic, o dragoste ce stă întotdeauna în afara căsătoriei, fără un deznodământ marital (T. A. Bern-ştam,
1982, 29, 10).
PROSTITUATA: La multe popoare vechi exista instituŃia prostituŃiei sacre ce se desfăşura. în incinta
şaii în apropierea unui templu ori sanctuar. Prostituatele profesioniste erau întruchipări ale divinităŃii; de
aceea relaŃiile cu aceste „zeiŃe ale dragostei" aveau semnificaŃia unei hie-rogamii; ele simbolizau
uniunea cu divinitatea şi aveau ca scop stimularea fertilităŃii şi fecundităŃii. La venirea lor în Ńinuturile
Caananului, vechii evrei au găsit în această regiune instituŃia amintită; despre femeile desfrânate se va
pomeni des în Vechiul şi în Noul Testament, Ele se deosebeau prin port şi prin locurile şederii lor (la
porŃile oraşului, pe la răspântiile drumului, în pieŃele publice). Uneori, reuşeau să devină foarte bogate,
aşa cum o atestă istoria vieŃii şi convertirii Măriei Mag-dalena.
PUPĂZA: în limba română, pupăza apare ca epitet depreciativ al omului flecar (a-i merge cuiva gura ca
pupăza) sau al femeii îmbrăcate ori fardate strident. Pe de altă parte, pupăza este numele unui colac ritual,
ceea ce leagă această pasăre de cultul strămoşilor. Aspectul luminos al pupăzei este mai pregnant în unele
culturi orientale, unde ea este un mesager al transcendenŃei şi pasăre a înŃelepciunii. în Coran se spune
152
că ea a fost un mesager între Solo-mon şi regina din Saba. Coroana de pe capul păsării e considerată ca
semn al nobleŃii şi asociată simbolismului „pieptenelui". E pasăre de bun augur, iar părŃile corpului ei
sunt folosite ca talismane de apărare împotriva duhurilor rele sau aducătoare de boli. în mitologia
populară ro
IVAN EVSEEV
mânească predomină simbolismul negativ al acestei păsări, considerată „pasărea scârnăviei",
deoarece nu-şi curăŃă cuibul de găinaŃ şi are un miros urât. Se consideră că dacă o auzi cântând de prima
dată şi nu ai mâncat, te spurcă şi tot anul îŃi miroase gura a cuib de pupăză (Gorovei, 1915, 282).
R
RAC: SemnificaŃiile metaforice şi valenŃele simbolice ale acestui crus-taceu se datorează alcătuirii sale
ciudate (carapace, picioarele din faŃă în formă de „cleşte"), dar mai ales mersului nu înainte, ci înapoi.
Expresia a da înapoi ca racul conotează regresiunea, în această accepŃiune, racul (lat. cancer = rac, crab)
apare ca semn zodiacal (Zodia raculuit Zodia cancerului), marcând perioada solstiŃiului de vară (22 iunie
—22 iulie) când ziua începe să se micşoreze şi soarele îşi schimbă mişcarea ascendentă cu cea
descendentă. Este un simbol acvatic şi lunar marcând închiderea în sine, sensibilitatea şi tenacitatea. Acest
semn zodiacal se asociază arhetipului matern, psihismului inconştient, visării, fanteziei şi lirismului. Este
considerat, de asemenea, un semn al medierii, al graniŃelor, al trecerilor de la o stare la alta. Unele
asociaŃii negative se datorează faptului că prin acest cuvânt se numeşte şi boala neoplasmu lui, în
credinŃele populare româneşti, apare când „sfânt", când „al dracu
154
lui"; legendele despre rac explică mersul său înapoi fie printr-o pedeapsă divină, fie prin împotrivirea sa
de a-1 urma pe Necuratul (M. Co-man, 1986, I, 212, 213).
RAMURA: Ramul detaşat dintr-o plantă cu frunze verzi sau flori are semnificaŃia specifică simbolurilor
vieŃii şi regenerării. Ramura de măslin adusă de porumbel în timpul potopului lui Noe semnifică speranŃa
salvării vieŃii şi a omenirii. Ramurile verzi, puse pe jos sau Ńinute şi agitate în mână, făceau parte din
ritualul primirii învingătorilor şi reprezentau un omagiu adus triumfătorului. Ramura sau creanga de aur
este un mitologem, simbolizând nemurirea, renaşterea, lumina spirituală, pe care 1-a analizat J. Frazer în
celebra sa carte „Creanga de aur". La multe popoare, beŃişorului ramificat provenind din anumite specii de
copac (alun, salcie, măr etc.) i se atribuie proprietăŃi magice: el ajută la descoperirea surselor de apă
subterană, indică locurile unde se află
comorile etc. Probabil că la aceasta a contribuit, în mare măsură, ideea dedublării şi conjuncŃiei, incifrată
în structura acestui obiect. în cultura tradiŃională românească ramurile verzi de salcie, tei, stejar, fag, măr
etc. figurează aproape la toate sărbătorile de renovare a anului, atât la cele religioase (Duminica Floriilor,
Sf. Treime), cât şi la cele cu substrat păgân (armindenul, rusaliile ş.a.).
IVAN EVSEEV
mân în legătură cu răscrucile arată că ele sunt privite ca nişte „sorburi magice", locuri necurate unde se
adună toate energiile negative şi toate spiritele ce semnifică răul; de aceea, dacă în aceste locuri lipseau
imaginile puterii divine şi ocrotitoare, trecătorul trebuia să facă măcar semnul crucii. ş.a.).
(gASCRUClŞî Orice bifurcaŃie, orice întretăiere' de drumuri reprezintă un loc marcat semantic,
valorificat din punct de vedere religios, în toate mitologiile şi culturile tradiŃionale, în tradiŃiile antice, ele
erau însemnate prin aşezarea unor obeliscuri, stâlpi, pietre, troiŃe, capele, inscripŃii votive etc. Răscrucea
e legată de ideea centrului şi de cea a limitei. Este considerată drept loc_aJ_epiXamei forŃelor
transcendente benefice sau malefice şi, totodată, al trecerii de Ja o lume la alta, de la viaŃă la moarte.
Grecii aveau chiar o zeiŃă a răscrucii, pe Hecate —■ stăpâna a trei lumi (cerul, pământul, infernul), care
avea un corp triplu şi trei feŃe. Tot aici se mai puneau şi statuile lui Hermes — zeul mijlocitor între cei
morŃi şi cei vii, între zei şi oameni. Răscrucea fj^rill întâlnirii vi destinul, al întâmplărilor ce modifică
viaŃa; poate fi locul ezitării sau reflectării în vederea luării unei decizii; de aceea, la multe popoare, la
răscruce de .drumuri şi poteci de pădure se pun bănci pentru odihnă şi cugetare, în tradiŃia românească, pe
lângă troiŃe şi capele, există obiceiul de a face o fântână la răscruce de drumuri (E. Bernea, 1985, 53).
CredinŃele şi obiceiurile poporului ro EÂNDUNICA: Pasăre de bun augur la majoritatea popoarelor
emisferei nordice, unde este un vestitor al primăverii şi un simbol al fecundităŃii şi renovării naturii. Este
pasărea totemică la unele populaŃii sau familii din China. în Grecia antică era consacrată zeiŃei Afrodita,
iar în mitologia egipteană, Isis, prefăcută în rândunică, pleacă în căutarea lui Osiris. Legenda rândunicii o
găsim în Metamorfozele lui Ovidiu: Proc-ne, fiica regelui Atenei, Pandion îşi răzbună sora (Filumela)
necinstită de soŃul ei, regele trac Tereus. După consumarea cumplitei drame, Procne va fi prefăcută în
rândunică, Filumela — în privighetoare, iar Tereus — în pupăză. în cultura românească, rândunica se
bucură de prestigiu sacral. Rândunica (de sub streaşină), împreună cu barza (pe acoperiş) şi cu şarpele
casei (de sub talpa locuinŃei) alcătuiesc un fel de spirite tutelare ale casei (Rusu, Note, 534). Legenda
Rânăunicăi a lui V. Alec-sandri pleacă de la denumirea unî plante (rochiŃa-rândunicii) şi de la versurile
populare în care rândunica apare ca pasăre aducătoare a

Dictionar de Simboluri Si Arhetipuri Culturale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dictionar de Simboluri Si Arhetipuri Culturale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IVAN EVSEEV

DICłIONAR DE SIMBOLURI ŞI ARHETIPURI CULTURALE

DICłIONAR DE SIMBOLURI ŞI ARHETIPURI CULTURALE

DICłIONAR DE SIMBOLURI ŞI ARHETIPURI CULTURALE

S-ar putea să vă placă și