Sunteți pe pagina 1din 2

CURENTE LITERARE

-LIRIC-

Curentul literar este greu de definit, desemnând o realitate de o complexitate uriaşă în continuă
prefacere şi reaşezare. Curentul literar este o mişcare literară de o anumită amploare şi durată; convergentă a
unor principii generale de natură complexă (artistică, ideologică, filozofică) exprimate în literatură, care se pot
subsuma unor viziuni comune într-o anumită perioadă istorică.

Romantismul
Punctul de pornire al acestui curent literar este in anul 1840 in revista “Dacia Literara”, unde in
articolul “Introductie”, Mihail Kogalniceanu impunea conceptul de specific prin cele trei surse de inspiratie ale
operelor literare: istoria nationala, folclorul romanesc si natura.

Trăsături
• literatura romantică este produsul fanteziei și al sentimentului
• se remarcă aspirația spre originalitate și libertatea formei de exprimare
• se valorifică specificul național,folclorul și mitul
• antiteza este procedeul artistic fundamental
• limba literară se îmbogățește prin valorificarea tuturor registrelor( popular,arhaic,limbajul oral)
• apar specii noi cum ar fi : meditația,elegia,poemul filozofic
Mihai Eminescu, ‘Luceafărul’

Simbolismul
Apare în Franţa în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacţie împotriva parnasianismului. Termenul este impus
de Jean Moreas, care in 1886 scrie un manifest literar. Precursorul simbolismului este considerat Charles
Baudelaire prin volumul “Corespondenţe”.
Trăsături
• utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple.
• cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidenţă stări sufleteşti vagi, confuze,de melancolie,
plictiseală.
• cultivarea elementului muzical,a sonorităţii verbale.
• existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii, auditive,vizuale etc.).
George Bacovia, ‘Plumb’

Modernismul
Este o manifestare îndrăzneață a unor forme de expresie nou apărute în perioada interbelică.El a fost impus în
literatura română de criticul Eugen Lovinescu prin revista “Sburătorul”.
Trăsături
• intelectualizarea emoției
• tehnica poetică revolutionară
• cultivarea
• viziunea subiectivă asupra lumii
• versului liber
• ambiguitatea și expresivitatea sunt caracteristice limbajului poetic
• fantezia metaforică
• epitetul rar
• figură de stil : oximoronul
• asocieri semantice inedite
• metafore șocante
Tudor Arghezi, ‘Testament’
Lucian Blaga, ‘Eu nu strivesc corlola de minuni a lumii’
Ioan Barbu, ‘Riga Crypto și lapona Enigel’

Neomodernismul
Curent literar aparut în jurul anilor 1960-1970 al cărui reprezentant de seamă este Nichita Stănescu.
Trăsături
• poezia sochează permanent asteptările cititorului
• este o poetică a existenței și a cunoașterii
• intelectualismul
• reinterpretarea miturilor
• abordarea modernă a marilor teme ale liricii
• iornia,spiritual ludic
• reprezentarea abstracțiilor în formă concretă
• ambiguitatea limbajului împinsă până la aparența de nonsens
• ermetismul expresiei
• imagini artistice rare

Nichita Stănescu, ‘Leoaică tânără iubirea’

Tradiționalismul
Traditionalismul se refera la o atitudine culturala si la operele artistice care exprima si care au la baza respectul
fata de valorile traditionale si evitarea formelor de expresie moderne, noi. Acest curent literar promoveaza si
apara traditia, vazuta ca o insumare a valorilor arhaice.
Termenul de traditionalism functioneaza in antiteza cu modernismul, cele doua curente fiind reprezentative
pentru perioada interbelica din literatura romaneasca.

Trăsături
• întoarcerea la originile literaturii
• ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor
• problematica ţăranului
• accent pe etic, etnic, social
• universul patriarhal al satului
• proză realistă de reconstituire socială
• istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat
Ion Pillat, ‘Aci sosi pe vremuri’

S-ar putea să vă placă și