LUCRAREA SFÂNTULUI DUH SAU HARUL DUMNEZEIESC ŞI

COLABORAREA LIBERĂ A OMULUI CU ACESTA

A. LUCRAREA SFÂNTULUI DUH SAU HARUL DUMNEZEIESC

• Harul Duhului Sfânt este și rămâne cel care ține, articulează și susține ființa
Bisericii; aduce noi mădulare în trupul lui Hristos și sădește în ele darurile
Duhului Sfânt.
• Harul Duhului Sfânt împărășește Bisericii viața dumnezeiască dăruind
credincioșilor viața cea nouă a lui Hristos, ce curge și crește în Biserică (D. Stăniloae).
• Viața creștină este mântuitoare și se trăiește în Biserica prin lucrarea harului
Duhului Sfânt; harul nu este o realitate de sine, ci lucrarea personal-ființială a
Duhului Sfânt în relație de comuniune absolută cu celelalte două Persoane ale
Sfintei Treimi.
• Harul nu este o energie de sine, cum nu este o lucrare individuală a unei
Persoane a Sfintei Treimi, harul este o lucrare ființială ce se manifestă personal.
Faptul că Duhul Sfânt este persoana și harul Său este un act personal ne ferește
de pateism.
• Harul Duhului Sfânt se actualizează și naturalizează în ființa umană imprimând
libertarea de conlucra personal cu Duhul Sfânt.
• Harul este puterea dumnezeiască ce ne dezvăluie deopotrivă calitatea personală
a Duhului Sfânt și a lui Hristos în comuniunea infinită cu Tatăl; harul este o
lucrare comună a celor Trei Iposase dumnezeiești, lucrare ce ni se împărtășește
prin Duhul Sfânt.
• Activează în noi ”chipul lui Dumnezeu” spre asemănarea cu El=pune omul într-o
nemijlocită legătură cu Dumnezeu.
• Harul este „co-natural” firii umane create, fiind insuflat asupra primului om
pentru a putea conlucra cu el la desăvârșirea sa (Sf. Chiril al Alexandriei); harul
este prezent în om așa cum sănătatea sau căldura este în trup și știința în omul de
știință (Sf. Nicolae Cabasila)
• Harul Duhului Sfânt presupune colaborarea omului cu harul pe temeiul unei
Taine (Botezul) prin care se împărtășește; harul se oferă corespunzător
 capacităților naturale=împărtășirea harului Duhului Sfânt presupune o pregătire
preliminară ce asigură posibilitatea colaborării (D. Stăniloae).
• Harul devine o pecete activă ce se descoperă ca lumină din ce în ce mai mult ca
un veșmânt de lumină ce se revarsă din adâncul său în care sălășluiește Hristos.
• Harul este și devine o stare ontologică și ființială cât timp acesta este prezent în
om prin colaborarea liberă cu acesta în Hristos și Duhul Sfânt=harul este de altfel
o stare de prezență neîncetată și activă a lui Hristos în om, dar și a omului în
relație de comuniune cu Hristos o relație vie și dinamică în Duhul Sfânt.
• Harul aduce și actualizează în firea umană la nivel personal ceea ce există în firea
umană îndumnezeită a lui Hristos prin prezența în interiorul nostru a Duhului
Sfânt.
• Duhul Sfânt ca Persoană prin har are rolul de a face personale energiile lui
Hristos și darurile pe care prin lucrarea Sa le face firii umane=harul este
”rezultatul” unui proces de chenoză început și împlinit în Hristos și urmat de
chenoza Duhului Sfânt.
• Harul Duhului Sfânt ne face conștienți de modul în care lucrează și se ”mișcă”
Hristos și Duhul Sfânt ca Persoane în Biserică=conducând omul la libertate prin
împărtășire dragostei dumnezeiești.
• Harul este lucrare prin care ”Duhul Sfânt se indentifică în chip misterios cu
persoanele umane rămânând incomunicabil…Ar trebui să spunem că Sfântul Duh se
șterge ca persoană în fața persoanelor create, cărora le împărtășește harul Său. În El voia
lui Dumnezeu nu mai este exterioară nouă, ci ne conferă harul prin interior,
manifestându-se în persoana noastră însăși, până ce voința noastră rămâne în acord cu
voia divină și conlucrează cu ea, dobândind harul, făcându-l al nostru” (V. Lossky)
• Harul o energie firească enipostaziată= el nu este un accident, ci energie firească
a Ființei Triipostatice.
• Harul se împarte în chip neîmpărțit se revarsă în timp și înmulțit=este o lucrare
comună fiind firească, dar și particulară fiind exprimată de cele trei Ipostase în
chip unic.
• Harul este total prezent în fiecare și peste tot, zice Sf. Vasile cel Mare:
”împărțindu-se el nu suferă divizare, când ne împărtășim de El, El nu încetează de a
rămâne întreg, ca o rază de soare…” Sf. Vasile cel Mare
a.Lucrarea Duhului lui Hristos, absolut necesară pentru mântuire

• Harul este împărtășire de viață dumnezeiască din trupul dumnezeiesc a lui

Hristos=harul este și începutul mântuirii omului=harul este necesar în chip
absolut pentru mântuire.
• Harul este o lucrare a duhului lui Hristos care nu se împărtășește impersonal, ci
realizează mântuirea prin inițiativa personală a lui Hristos și prin lucrarea omului
de relație interpersonală cu Acesta.
• Mântuirea nu este o acțiune și un rezultat exclusiv al efortului uman, ci are ca
inițiator, susținător, lucrător și dăruitor dumnezeiesc pe Hristos în colaborare cu
voința liberă și activă a omului: ” Dumnezeu este cel ce lucrează în noi să voim și să
lucrăm pentru bunăvoire” (Fil. 2, 13);”Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel
harul nu mai este har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este
faptă” (Rom. 11, 6); Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi:
este darul lui Dumnezeu;Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. Pentru că a Lui făptură
suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte,
ca să umblăm întru ele. Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai
este har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă. (Ef. 2, 8-10)
• Prin umanitatea lui Hristos este pusă la dispoziția noastră viața dumnezeiască în
Biserică, viață ce se activează prin harul Duhului Sfânt care lucrează în om în chip
sacramental taina mântuirii.

b. Harul ni se dă gratuit

• Har vine de la gr. χαίρω/χάρις care înseamnă= dar, har, slavă, frumusețe; harul
nu este prin sine sau de sine ipostasiat; vine de la Duhul Sfânt ca dar și prin urmare
este gratis.
• Dumnezeu este liber față de om, această libertate este însă iubire pe care o
împărtășește gratuit în harul Duhului Sfânt dăruit omului în Biserică pe temeiul
lucrării iconomice a lui Hristos.
• Harul dumnezeiesc este o ”putere„ în lucrare prin care Dumnezeu ” S-a făcut
om” și a lucrat liber și gratuit la început în Fecioara Maria= Dumnezeu a trecut
din planul teologiei în planul iconomiei articulându-se prin harul Duhului Sfânt
ca Dumnezeu în planul ontologic al ființei umane.
• Așadar, viața creștină nu este numaidecât o cultură și un efort de dobândire a
harului Duhului Sfânt, ci mai degrabă un efort de păstrare a harului dumnezeiesc
care se oferă omului gratuit prin naștere spre descoperirea lui Hristos:
”Luminează pe tot omul ce vine în lume” (In. 1,9) și prin viața sacramentală spre
desăvârșire.
• Păstrarea presupune împlinirea poruncilor și mai cu seamă practicarea iubirii,
mortificarea și despătimirea și viața de virtute.
• Există o sensibilă legătură între harul oferit gratuit, faptele ce se săvârșeșt liber și
libertatea vizată…
• Harul nu este o consecință a iconomiei împlinite în Hristos ca urmare a lucrării
Sale ca Om, ci este doar urmare aceste iconomii; Harul prin iconomie a găsit
spațiul potrivit în care să se manifeste pe temeiul umanității eliberate și libere a
lui Hristos: ”După a Sa hotărâre și harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de
începutul veacurilor” (II Tim. 1,9). Harul este o lucrare gratuită pregătită din veci
pentru om, putere ce se oferă plenar prin iconomia lui Hristos în Biserica Sa.

c. Lucrarea Duhului sau harul lui Hristos nu forţează libertatea omului

• Harul Duhului Sfânt nu lucrează în chip mecanic, magic sau irezistibil, nu se

impune în mod brutal fără acordul liber al omului= nu îl mântuiește silit.
• Harul dumnezeiesc nu predestinează, ci inițiază și invită la relație liberă de iubire
între Dumnezeu și om: ”Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască și cunoștința
adevărului să vină” (I Tim. 2, 6)
• Predestinarea nu este o fatalitate impusă de Dumnezeu, ci este o preștiință a lui
Dumnezeu care cunoaște în afara timpului, cine va conlucra sau nu cu harul
Duhului Sfânt: ” Pe care Dumnezeu i-a preștiut (&ροέγνω), ce aceia i-a și predefinit
(&ροώρισεν) să fie asemenea chipului Fiului Său. Iar pe care i-a predefinit/prehotărât, pe
aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a
îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit” (Rom. 8,29).
• Predefinirea și chemarea țin de preștiința lui Dumnezeu, nu de planul veșnic și
iconomic de mântuire valabil pentru toți oamenii. O chemare selectivă ar reduce
libertatea și iubirea dumnezeiască= Dumnezeu limitat și capricios ce stabilește
arbitrar, cine să fie sau nu mântuit.
 B. COLABORAREA LIBERĂ A OMULUI CU HARUL

• Duhul Sfânt fiind Persoană dumnezeiască absolut liberă solicită libertatea

deplină a ființei umane. Harul nu anulează libertatea, ci o descoperă. Omul este
liber prin creație, fiind o libertate limitată de starea de creatură.
• Libertatea este caracteristică Duhului și o stare dumnezeiască, la care este
chemat omul să participe: ”Unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea” (II Cor.
3, 17).
• Omul este liber în raport cu harul Duhului Sfânt pentru că acesta nu este un
duh stăpânitor, ci o duh al iubirii libere și al eliberării din orice limitare; pentru
aceasta are nevoie de acordul firesc al omului pentru a ne conduce la ”libertatea
măririi fiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8, 21).
• Libertatea este o condiție ontologică și o stare spirituală simultană;
libertatea înseamnă eliberarea prin harul lui Dumnezei de pasiuni și stăpânirii
străine de natura umană și intrarea în planul dumnezeiesc al libertății: ”Legea
Duhului vieții m-a eliberat pe mine de păcat și de moarte” (Rom. 8, 2)= astfel suntem
legați de puterea Duhului care ne face liberi prin demnitatea de stăpânitor de Sine
a Duhului Sfânt; suntem conectați la acest duh de sine stăpânitor al Duhului Sfânt
(Sf. Chiril al Alexandriei)
• Libertatea este robia liber acceptată a binelui, a iubirii față de altul, față de
Dumnezeu care ne cere să slujim semenilor și implicit nouă. (D. Stăniloae)
• Libertatea este o libertate a împlinirii poruncilor iubirii; libertatea noastră se
exprimă prin efortul nostru de a nu ne lăsa robiți de pasiuni, efortul de a colabora cu harul
dumnezeiesc.
• Harul fiind o manifestare a iubirii lui Dumnezeu, nu poate face aceasta
decât pe seama libertății unei persoane=deci harul nu este putere, ci iubire care
”revendică” iubirea liberă a persoanelor umane.
• Harul este garanția unor relații interpersonale libere; din această
perspectivă libertatea noastră naturală devine duhovnicească și dumnezeiască
prin efortul nostru propriu și prin creșterea noastră în relație personală cu
Persoanele Sfintei Treimi.
• Instrumentalizarea libertății sau a harului = aspecte străine de antropologia
și teologia ortodoxă; dacă libertatea este înțeleasă ca liber arbitru neutru
(Libertatea naturală sau stăpânirea de sine, liberul arbitru și libertatea duhovnicească) se
introduce ideea potrivit căreia omul poate prin sine să săvârșească binele, iar dacă
harul se impune, omul este un instrument pasiv în mâna lui Dumnezeu care face
ce vrea cu el= nu se ajunge la libertate în nici unul din cazuri.
• Libertate neutră sau individuală nu există, după cum nu există nici liber
arbitru: există doar o libertate/determinare de sine naturală care poate conduce
prin deliberare omul fie la bine fie la rău; ”Liberul arbitru sau libertatea absolut
neutră este o construcție arbitrară a cugetării noastre” D. Stăniloae
• La libertatea duhovnicească nu se poate ajunge fără ajutorul unei Persoane
superioare și fără tendința și efortul personal al omului.
• Prin lucrarea și harul dumnezeiesc omul nu se înstrăinează de sine ci dă
firii umane sensul ei suprem: ”Pentru că nimic din cele naturale, precum nici firea
însăși, nu se opune Celui care este cauza firii” Sf. Maxim Mărturisitorul
• Harul este energia dumnezeiască prin care voința umană a for restabilită și
astfel poate alege liber binele care îl va conduce pe om la libertatea dumnezeiască.
Voința sădită în fire a fost restaurată în sensul ei dumnezeiesc de exprimare.
• Participarea activă și liberă la harul dumnezeiesc nu conduce doar la
eliberarea lui ființială de păcat și moarte, ci oferă libertății omenești o perspectivă
necreată din perspectiva îndumnezeirii harismatice (Sf. Grigorie Palama)
• Libertatea omului în conlucrarea sa cu harul dumnezeiesc are drept model
Persoana lui Iisus Hristos care asumat liber firea umană, și liber a conlucrat ca
Om cu dumnezeirea spre săvârșirea iconomiei mântuitoare.
• În Hristos prin conlucrarea cu harul Duhului Sfânt se realizează înfierea și
eliberarea ontologică din orice stăpânire sau chiar limitare creată=libertatea
dobândește în Hristos un caracter ontologic și teologic cu o limpede perspectivă
eshatologică.
• Temeiul libertății omului și al harului este Botezul care îl eliberează întâi de
toate, pe om de stăpânirea diavolului și a morții, și îi împărtășește viața
dumnezeiască a altoindu-l pe trupul lui Hristos=Biserica.
• Harul Botezului nu este o condiție sau constrângere a libertății omului, ci
este deschiderea lui spre libertatea dumnezeiască. Necolaborarea cu harul nu îl
îndepărtează din ființa umană, ci îl face nelucrător.
• Harul se sălășluiește liber și gratuit în om prin acceptul să liber, se
păstrează și se transmite prin colaborarea cu el=în chip direct-paternitatea
duhovnicească și indirect prin lucrare, comunicare și comuniune.
• Până unde merge conlucrare cu harul dumnezeiesc? Până creatura își
depășește condiția fără să fie preschimbată în structura sa.
 • ”Omul are două aripi: libertatea și harul” Sf. Maxim Mărturisitorul

3. DARURILE DUHULUI SFÂNT ȘI RODIREA LOR ÎN BISERICĂ

• Harul dumnezeiesc și Duhul Sfînt țin legate între ele mădularele Bisericii prin
aceea că au harisme care se intercondiționează.
• Întrucât Duhul este întreg în Biserică, El se împărtășeșete întreg și fiecărei
persoane din Biserică cu condiția să se afle în comuniune deplină cu trupul Bisericii „în
care sunt activate - personal și comunitar - în același timp toate darurile Duhului” D.
Stăniloae
• Harul Duhului Sfânt și darurile pe care acesta le împărtășește lucrează în fiecare
mădular al Bisericii taina deplină a Duhului, cu condiția ca el să colaboreze la
actualizarea Duhului ca întreg în tot trupul ecclesial.
• Nu există o diferență între har și dar, darurile reprezintă înflorirea personală a
bogăției harului pus în lucrare; harul este lucrarea personală a firii dumnezeiești ce se
manifestă ca vivificare, sfințenie și mulțime infinită de daruri.
• Cel de lucrează în Duhul Sfânt în Biserică are deopotrivă simțirea să se află în
deplinătatea harului dumnezeiesc, dar și că este chemat să lucreze la activare tot mai
deplină a harului Duhului Sfânt și a darurilor Sale în Biserică.
• Duhul Sfânt sau harul Duhului este ”Duhul comuniunii” (II Cor. 13, 13)= acesta
conduce și la înțelegerea Bisericii ca un corp harismatic în care se împărtășesc în
darurile Duhului Sfânt tuturor membrilor ei și între membri în parte.
• Duhul este prezent în fiecare persoană și în fiecare mădular în chip integral, fiind
factor de legătură cu celelalte daruri ale tuturor membrilor Bisericii; fiecare dar se cere a
fi după celelalte daruri, fiind același Duh, fiindcă fiecare persoană ce are un dar este
conștientă că are un dar parte din celelalte daruri.
• Astfel prin darul unuia dintre mădularele Bisericii, Duhul se adresează altora, și
astfel realizează unitatea între om și Dumnezeu și între oameni întreolaltă și astfel se
valorifică și se dezvoltă darurile fiecărei persoane și a tuturor în Biserică.
• Darurile sunt oferite membrilor Bisericii pentru ca prin acestea fiecare să
slujească celorlalți și sieși: ”Fiecare din mădularele noastre are în același timp o lucrare proprie
și o lucrare comună; de asemenea este în noi e o frumusețe proprie și o frumusețe comună” Sf.
Ioan Gură de Aur
• Duhul Sfânt este în Biserică legătura și izvorul dinamic pentru toate darurile ale
tuturor membrilor Bisericii; harul este o lucrare a Duhului Sfânt ce imprimă în fiecare
persoană o notă unică ceea ce face posibilă unitatea interpersonală între membrele
Bisericii.
 • Harul Duhului Sfânt dezvoltă în fiecare persoană ceea ce are specific prin creație
în măsura creșterii duhovnicești și a dezvoltării ca persoană pe temeiul relației libere a
fiecărei persoane cu harul.
• „Darul” nu este o lucrare unilaterală a Duhului Sfânt, ci este de asemenea și o
lucrare și predispoziție a omului pentru a primi acest dar=așadar orice dar presupune
efortul personal al omului și o deschidere naturală a omului, dispus să naturalizeze
darurile Duhului Sfânt: ”Vom veni Eu și Tatăl și Ne vom face locaș în el” (In. 14, 23)
• ”Darul” nu este numai o lucrare (ἐνεργεία) a Duhului Sfânt, ci și consecința
acestestei lucrări (ἐνέργη2α) în firea omului prin colaborarea omului liberă cu această
lucrare.
• Când un ”dar” este cultivat în chip liber și personal el devine harismă, cu impact
în trupul Bisericii; ”darul” este lucrarea sau mișcarea activă și ființială a firii dimpreună
cu lucarea liberă a omului, iar ”harisma” cultivarea sau identificarea deplină a omului
respectiv cu darul într-un proces de pneumatizare covârșitoare a spiritului uman în
Duhul Sfânt.
• Harismele sunt ”daruri ” speciale puse în lucrare în Biserică prin iconomia și
rânduiala dumnezeiească spre mântuirea oamenilor.