Restaurare, întoarcere și

chemare
personală la mântuire

Pr. Dan Sandu

Moartea și Invierea lui Hristos -
vindecarea naturii umane și metanoia personală
I Corinteni 15, 1-8: Proclamarea morții și învierii lui Hristos
Numai prin ele se intră în starea de mântuire sau însănătoșire
Hristos a plătit prețul de răscumpărare, efectul a fost restarurarea
omului care se afla sub păcat (I Ioan 5, 19), căci Hristos a murit
pentru cei ce erau ținuți în umbra morții (Evrei 2, 15)
Botezul copiilor ca act de restaurare/responsabilitate comună. Efectul
botezului: Romani 6, 11-14
Pocăința, credința și botezul adulților, faptele bune – acte mântuitoare
care schimbă viața omului (Sf. Ciprian)
Necesitatea restaurării prin botez: Ioan 3, 3-8 si I Petru 1, 23-25
Sfinții Părinți și restaurarea prin Hristos
Sf. Clement Alexandrinul asimilează restaurarea cu credința, care
vine de la Dumnezeu, pe care o definește astfel: “Credinta este
cunoașterea desăvârșită a lucrurilor esențiale. Cunoașterea este
demonstrația sigură și puternică a ceea ce primim prin credință, zidit
pe credință în învățătura Domnului” (Comentariu la Epistola I a Sf
Ioan).
Tertulian: “Pocăința (metanoia) nu înseamnă mărturisirea păcatelor,
ci schimbarea minții” (Contra lui Marcion)
Sf. Ciprian: “Prin lucrarea Sf. Duh, suflat din ceruri, a doua naștere
m-a făcut un om nou!”
Sf. Iustin Martirul: După studierea filosofiei spune: “O flacără s-a
aprins în suflet, o dragoste pentru profeți și prietenii lui Hristos m-a
cuprins… Am descoperit că aceasta este filosofia sigură și rodnică”
(Dialog cu iudeul Trifon)
Dogmatica ortodoxă afirmă că botezul restaurează individual persoana
care îl primeşte dar nu-i anulează libertatea și, de aceea, nu se
repetăm (idelebilitatea).
Restaurarea: act divin sau uman?
Pelagiu (sec. IV) considera ca, prin creație, omul decide singur pentru că
nu se naște cu păcat moștenit;
Augustin îl combate, ajungând la extrema predestinaționistă: harul este
cel care ia inițiativa și mântuiește
Sf. Pavel: credința este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2, 8) iar faptele sunt
lucrarea omului care răspunde la chemarea credinței, ele întărindu-se
reciproc.
Luther considera că: “Omul nu se naște din nou din proprie initiațivă…
Duhul este cel care lucrează prin predicarea Cuvântului și apă.”
Faptele decurg din credință.
Calvin: pocăința nu este numai rezultatul credinței, ci e chiar născută
din credintă, dincolo de orice controversă … și depinde de Duhul
regenerării” – de aici predestinarea printr-un har special
Baptiștii şi majoritatea neoprotestanţilor consideră botezul valid numai
după declarația credibilă și are ca scop intrarea în rândul comunității;
restaurarea este de la Hristos
Ortodoxia consideră că restaurarea nu e ultima treaptă, ci e urmată de
sfințenie
Restaurarea în preocupările omului modern

Restaurarea precede convertirea?

Există pocăință înainte de restaurarea prin botez (cum interpretăm

mesajul lui Ioan Botezatorul și al lui Hristos)?

“Restaurarea este cauza convertirii. Sf. Duh lucrează la restaurare;

spiritul uman, în consecință, lucrează la convertire” (William
Shedd, Teologie Ddogmatica, 2003)

“Tot ce trebuie să faceți este să vă pocăiți de păcate și să credeți în

Domnul Iisus ca Domnul și Mântuitorul vostru personal” (Billy
Graham, Cum să te naști din nou, 1977
Restaurarea omului prin credință

Billy Graham propune 4 pași ai restaurării:

- recunoașterea iubirii lui Dumnezeu
- pocăința pentru păcate
- primirea lui Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor
- mărturisirea publică a lui Hristos

Toate acestea trebuie exprimate în rugăciune. Este corect? Lipsește

ceva?
De citit:
Pr. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului