1 CORINTENI

1 CORINTENI 1

Salutări
1
Pavel, cel chemat să fie apostol al lui Hristos Iisus prin voia lui Dumnezeu, şi

fratele Sostene, 2către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în

Hristos Iisus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei care pretutindeni cheamă Numele

Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul lor şi al nostru. 3Har vouă şi pace de la

Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos!

Rugăciune de mulţumire
4
Mulţumesc întotdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu

care vi s-a dat în Hristos Iisus, 5căci în El v-aţi îmbogăţit în toate, pe deplin, şi în

cuvânt, şi în cunoaştere 6– aşa s-a adeverit în voi mărturia lui Hristos – 7încât nu

sunteţi lipsiţi de nici un dar duhovnicesc câtă vreme aşteptaţi arătarea Domnului

nostru Iisus Hristos. 8El vă va întări până la sfârşit, ca să fiţi fără prihană în ziua

Domnului nostru Iisus Hristos. 9Credincios este Dumnezeu, prin care aţi fost chemaţi

să aveţi parte la moştenirea Fiului Său Iisus Hristos, Domnul nostru.

Neînţelegerile din Corint
10
Vă rog, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, să fiţi cu toţii de

acord şi să nu mai fie între voi dezbinări, ci să fiţi uniţi în acelaşi cuget şi în acelaşi

gând. 11Pentru că mi s-a spus despre voi, fraţii mei, de către cei din casa lui Hloe, că

între voi sunt certuri. 12Şi spun aceasta fiindcă fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui

Pavel”! „Eu sunt al lui Apolo”! „Eu al lui Chefa”! „Iar eu al lui Hristos”! 13A fost oare

Hristos împărţit? Nu cumva Pavel s-a răstignit pentru voi? Sau nu cumva în numele

lui Pavel aţi fost botezaţi? 14Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am botezat pe nimeni, în

afară de Crispus şi Gaius, 15ca să nu spună cineva că v-aţi botezat în numele

meu. 16Şi am mai botezat pe cei din casa lui Stefanas; în rest nu ştiu să mai fi botezat
pe altcineva. 17Pentru că Hristos nu m-a trimis să botez, ci să vestesc evanghelia, dar

nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie în zadar.

Hristos, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu
18
Căci cuvântul despre cruce este nebunie pentru cei ce pier, dar pentru noi, cei ce

ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 19Căci aşa stă scris:

Voi face să piară înţelepciunea înţelepţilor

şi ştiinţa celor învăţaţi o voi lepăda.

20
Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este gânditorul veacului

acestuia? Nu a arătat Dumnezeu că înţelepciunea lumii acesteia este

nebună? 21Căci, de vreme ce, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut

pe Dumnezeu prin înţelepciunea ei, Dumnezeu a binevoit să-i mântuiască pe cei

care cred prin nebunia celor vestite; 22pentru că iudeii cer semne, iar grecii caută

înţelepciune, 23dar noi Îl vestim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este piatră

de poticnire, iar pentru neamuri nebunie, 24însă pentru cei chemaţi, iudei sau greci, Îl

vestim pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25Pentru că

ceea ce pare a fi nebunie a lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii, iar

ceea ce pare a fi slăbiciune a lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.
26
Fraţilor, uitaţi-vă la chemarea voastră: nu mulţi sunteţi înţelepţi după măsura

oamenilor, nu mulţi sunteţi puternici, nu mulţi sunteţi de neam bun; 27dar, ca să îi

ruşineze pe cei înţelepţi, Dumnezeu le-a ales pe cele socotite nebune de lume; şi, ca

să le ruşineze pe cele tari, Dumnezeu le-a ales pe cele slabe ale lumii; 28şi pe cele

fără de neam bun ale lumii şi pe cele nebăgate în seamă de lume le-a ales

Dumnezeu, pe cele ce nu sunt, ca să le nimicească pe cele ce sunt, 29pentru ca nici

un om să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. 30Din El sunteţi şi voi în Hristos Iisus,

cel care s-a făcut pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate şi sfinţire şi

răscumpărare, 31ca să fie precum stă scris: Cel ce se laudă, în Domnul să se laude.

1 CORINTENI 2

Vestirea lui Hristos răstignit

 1
Iar eu, când am venit la voi, fraţilor, am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu,

dar nu prin cuvântări meşteşugite sau prin înţelepciune omenească, 2pentru că am

hotărât să nu ştiu nimic altceva între voi, în afară de Iisus Hristos, şi încă şi pe acesta

răstignit. 3Aşa am şi fost la voi: cu trupul slab, cu frică şi cu mare cutremur. 4Iar

cuvântul meu şi predica mea nu au fost ca acelea care conving prin înţelepciunea

cuvintelor, ci s-au dovedit adevărate prin arătarea Duhului şi a puterii lui

Dumnezeu, 5astfel încât credinţa voastră să nu se întemeieze pe înţelepciunea

oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înţelepciunea evangheliei
6
Totuşi, noi vestim o înţelepciune pentru cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea

veacului acestuia, nici cea a stăpânitorilor acestui veac, care vor şi pieri;  7ci vestim

înţelepciunea lui Dumnezeu cea cu taine, cea ascunsă, pe care a rânduit-o

Dumnezeu mai înainte de veacuri spre slava noastră. 8Această înţelepciune n-a

cunoscut-o nici unul dintre stăpânitorii veacului acestuia, căci, dacă ar fi cunoscut-o,

nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9Însă, precum stă scris:

Cele pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit

şi la inima omului nu s-au suit,

pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc,

10
pe acestea ni le-a descoperit nouă Dumnezeu prin Duhul; pentru că Duhul pe

toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. 11Cine dintre oameni cunoaşte

cele ale omului, în afară de duhul omului care este în el? Tot aşa este şi cu cele ale

lui Dumnezeu: nimeni nu le-a cunoscut, în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12Iar noi nu

am primit duhul lumii, ci Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem cele

dăruite nouă de Dumnezeu. 13Pe acestea vi le vestim, dar nu prin cuvinte pe care le

învaţă înţelepciunea omenească, ci prin cuvinte pe care le învaţă Duhul, supunând

cele duhovniceşti judecăţii oamenilor duhovniceşti. 14Omul care are numai suflare de

viaţă în el nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, fiindcă pentru el sunt nebunie

şi nu le poate cunoaşte, pentru că ele se judecă duhovniceşte. 15Însă cel care are

Duhul le judecă pe toate, iar el nu poate fi judecat de nimeni.

 16
Căci:

cine a cunoscut gândul Domnului

ca să-L poată învăţa pe El?

Dar noi avem gândul lui Hristos.

1 CORINTENI 3

Unitatea diverselor slujiri din Biserică

1
Dar vouă, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor

oameni trupeşti, ca unor prunci în Hristos. 2V-am hrănit cu lapte, nu cu mâncare,

pentru că nu puteaţi mânca; şi nici acum nu puteţi, 3pentru că încă sunteţi oameni

trupeşti. Câtă vreme există între voi invidie şi ceartă, nu arătaţi oare că sunteţi doar

trupeşti şi că vă purtaţi la fel ca ceilalţi oameni? 4Atunci când spune cineva: „Eu sunt

al lui Pavel”, iar altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi ca ceilalţi oameni?  5Dar ce

este Apolo? Ce este Pavel? Sunt slujitori prin care aţi crezut. Şi slujim după cum a

dat Domnul fiecăruia dintre noi. 6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să

crească. 7Astfel că nici cel care a sădit nu este ceva, nici cel care a udat, ci

Dumnezeu, care a făcut să crească. 8Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare

îşi va primi plata după osteneala sa; 9pentru că noi lucrăm împreună cu Dumnezeu,

iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

10
Pe cât mi-a dat Dumnezeu har, eu, ca un meşter iscusit, am pus temelie, dar

altcineva zideşte. Şi fiecare să ia seama cum zideşte. 11Pentru că nimeni nu mai

poate pune o altă temelie afară de cea aşezată deja, care este Iisus Hristos.  12Iar

dacă cineva zideşte pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, iarbă,

trestie, 13lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, pentru că ziua o va arăta şi focul o va

descoperi; şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14Dacă lucrarea cuiva

rămâne, cel ce a zidit va primi răsplată, 15iar dacă lucrarea va arde, acela va fi

păgubit, dar el va scăpa, aşa cum scapă cineva din foc. 16Nu ştiţi că sunteţi templu al

lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17Dacă va strica cineva templul
lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica pe acel om, căci templul lui Dumnezeu este

sfânt şi voi sunteţi acest templu.

18
Nimeni să nu se înşele pe sine; dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi în

lumea aceasta, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19Pentru că înţelepciunea

lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, aşa cum stă scris:

Dumnezeu îi prinde pe cei înţelepţi în vicleşugul lor;

20
şi iarăşi:

Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi,

ştie că sunt deşarte.

21
Aşa încât nimeni să nu se laude cu oamenii; căci toate sunt ale voastre, 22fie

Pavel, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul sau viitorul;

toate sunt ale voastre, 23iar voi ai lui Hristos şi Hristos al lui Dumnezeu.

1 CORINTENI 4

Slujirea apostolilor
1
Aşa trebuie să fim noi socotiţi de fiecare om, ca slujitori ai lui Hristos şi

administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2Iar de la administratori se cere mai ales ca

fiecare să fie găsit credincios. 3Mie nu îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de

judecăţile de zi cu zi ale oamenilor. Şi nici măcar eu nu mă judec pe mine

însumi, 4căci nu mă ştiu vinovat în nici un fel. Dar nu mă voi îndreptăţi prin aceasta,

pentru că cel ce mă judecă este Domnul. 5De aceea, nu judecaţi nimic înainte de

vreme, până nu va veni Domnul, care va şi lumina cele ascunse ale întunericului şi

va da pe faţă gândurile inimilor; şi atunci fiecare va primi laudă de la Dumnezeu.

6
Aceste lucruri, fraţilor, le-am spus despre mine şi Apolo, dar pentru folosul vostru,

ca să învăţaţi de la noi să nu cugetaţi mai presus de cele ce sunt scrise, ca să nu vă

făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. 7Căci cine te deosebeşte pe tine de alţii? Şi ce ai

tu fără să fi primit? Iar dacă ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit? 8Iată-vă,

sunteţi sătui! Iată, v-aţi îmbogăţit, aţi început să domniţi fără noi! Măcar de-aţi fi

domnit cu folos, ca să domnim şi noi cu voi! 9Socot însă că Dumnezeu ne-a arătat pe

noi, apostolii, drept cei mai de pe urmă, ca pe nişte osândiţi la moarte, pentru că am

ajuns un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. 10Noi suntem nebuni

pentru Hristos, voi înţelepţi în Hristos; noi suntem slabi, voi sunteţi tari; voi sunteţi

slăviţi, noi suntem lipsiţi de orice cinstire. 11Chiar şi în ceasul de acum stăm flămânzi

şi însetaţi, goi şi pălmuiţi, pribegim 12şi trudim, lucrând cu mâinile noastre. Dacă

suntem ocărâţi, binecuvântăm, dacă suntem prigoniţi, răbdăm, 13dacă ne ponegresc,

ne rugăm. Acum am ajuns ca un gunoi pentru lume, ca pulberea călcată de toţi.

14
Nu vă scriu acestea ca să vă ruşinez, ci vă sfătuiesc ca pe copiii mei

preaiubiţi. 15Fiindcă şi dacă aţi avea mii de învăţători în Hristos, nu aveţi mai mulţi

părinţi; iar în Hristos Iisus eu v-am născut, prin evanghelie. 16Aşadar, vă rog: Urmaţi-

mi exemplul! 17De aceea vi l-am trimis pe Timotei, care îmi este fiu preaiubit şi

credincios în Domnul şi care vă va aminti căile mele în Domnul Hristos Iisus, aşa

cum învăţ eu peste tot, în întreaga Biserică. 18Şi pentru că n-am mai venit pe la voi,

unii s-au semeţit. 19Însă, dacă va vrea Domnul, voi veni la voi grabnic şi voi cunoaşte

nu vorbele lor, ci puterea lor. 20Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvinte, ci în

putere. 21Ce vreţi? Să vin la voi cu toiagul, sau cu duhul iubirii şi al blândeţii?

1 CORINTENI 5

Măsuri împotriva imoralităţii

1
De pretutindeni se aude că la voi este desfrânare, aşa o desfrânare cum nici la

neamuri nu se întâlneşte, să trăiască cineva cu soţia tatălui său. 2Iar voi rămâneţi la

fel de semeţi, în loc să fi plâns mai degrabă şi să-l fi scos până acum din mijlocul

vostru pe cel ce face o astfel de faptă. 3Căci eu, nefiind cu trupul între voi, dar fiind

prezent cu duhul, deja am judecat ca unul acolo de faţă, pe cel ce a făcut aşa

ceva. 4În Numele Domnului nostru Iisus Hristos fiind adunaţi, aşadar, voi şi duhul

meu împreună cu puterea Domnului nostru Iisus, 5să-l daţi pe un astfel de om

Satanei, spre pieirea trupului, ca duhul lui să fie mântuit în ziua

Domnului. 6Lăudăroşenia voastră nu e bună. Nu ştiţi că puţină plămădeală dospeşte

tot aluatul? 7Curăţiţi plămădeala cea veche, ca să fiţi un aluat nou, precum şi sunteţi,

fără drojdie, căci Paştele nostru a fost jertfit: adică, Hristos. 8Aşa încât prăznuim nu

cu plămădeala cea veche, nici cu drojdia răutăţii şi a vicleniei, ci cu azimele

adevărului şi ale curăţiei inimii.

V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii, 10dar nu vorbeam de toţi

9

desfrânaţii acestei lumi sau de lacomi, de răpitori sau de idolatri, căci altfel ar trebui

să ieşiţi din lumea aceasta. 11Acum însă v-am scris să nu vă amestecaţi cu acela

care, deşi se numeşte frate, este desfrânat sau lacom, idolatru sau ocărâtor, beţiv

sau hrăpăreţ. Cu unul ca acesta nici să nu staţi la masă. 12Fiindcă ce treabă am eu

să-i judec pe cei din afară? Dar pe cei dintre voi nu trebuie să îi judecaţi voi? 13Pe cei

din afară îi judecă Dumnezeu. Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău!

1 CORINTENI 6

Evitarea tribunalelor păgâne

Atunci când cineva dintre voi are o plângere împotriva celuilalt, îndrăzneşte să se
1

ducă să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu se duce la cei sfinţi? 2Oare nu ştiţi că

sfinţii vor judeca lumea? Iar dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi cumva

nevrednici să fiţi judecători ai unor lucruri atât de mici? 3Nu ştiţi că şi pe îngeri îi vom

judeca? Şi atunci, de ce nu şi lucrurile vieţii acesteia? 4Dacă aveţi de judecat ceva

din lucrurile vieţii, îi puneţi cumva drept judecători pe cei care nu înseamnă nimic în

Biserică? 5Spre ruşinea voastră o spun. Nu este oare nimeni între voi înţelept ca să

poată judeca între fraţii săi? 6La voi însă se judecă frate cu frate şi, mai mult, înaintea

celor necredincioşi! 7Deja faptul că vă judecaţi unul cu altul este înjositor pentru voi.

De ce n-aţi rămâne mai degrabă nedreptăţiţi? De ce n-aţi suferi mai bine

pagubă? 8Dar voi înşivă sunteţi cei care nedreptăţiţi şi păgubiţi pe alţii, mai ales pe

fraţi. 9Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Şi nici

desfrânaţii, nici idolatrii, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, 10nici hoţii, nici

lacomii, nici beţivii, nici bârfitorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu. 11Şi unii dintre voi aţi fost aşa. Dar v-aţi spălat, v-aţi sfinţit, aţi fost făcuţi

drepţi în Numele Domnului nostru Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.

Trupul este pentru slava lui Dumnezeu
12
„Toate îmi sunt îngăduite”, dar nu toate sunt de folos. „Toate îmi sunt îngăduite”,

dar nu mă voi lăsa stăpânit de nimic. 13„Mâncărurile sunt pentru pântece” şi

„pântecele pentru mâncăruri”, iar Dumnezeu le va nimici pe amândouă. Trupul, însă,

nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul pentru trup; 14Iar Dumnezeu

L-a înviat şi pe Domnul şi ne va învia şi pe noi prin puterea Sa. 15Nu ştiţi că trupurile

voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua aşadar mădularele lui Hristos pentru a

le face mădulare ale unei desfrânate? Niciodată! 16Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte

de o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci cei doi, zice Scriptura, vor fi un

singur trup. 17Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El.

18
Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care îl va face omul este în afară de trup.

Cel ce se desfrânează însă păcătuieşte chiar în trupul său. 19Nu ştiţi că trupul vostru

este templu al celui ce este în voi, al Duhului Sfânt, pe care Îl aveţi de la Dumnezeu,

şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20Şi asta pentru că aţi fost cumpăraţi cu preţ mare.

Slăviţi-l, aşadar, pe Dumnezeu în trupul vostru.

1 CORINTENI 7

Despre căsătorie şi celibat

1
Cât despre cele ce mi-aţi scris, „dacă este bine pentru bărbat să nu se atingă de

femeie”, 2eu spun că pentru a împiedica desfrânarea, fiecare bărbat să-şi aibă soţia

lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei. 3Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de

soţie şi, la fel, şi femeia faţă de soţ. 4Femeia nu mai este ea stăpână pe trupul ei, ci

soţul; la fel, nici bărbatul nu mai este el stăpân pe trupul lui, ci soţia. 5Să nu vă lipsiţi

unul de altul, afară numai dacă vă înţelegeţi mai dinainte, pentru o vreme, ca să vă

îndeletniciţi cu rugăciunea. După aceea însă, să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă

ispitească Satana din cauza neînfrânării voastre. 6Aceasta o spun însă ca pe un sfat,

nu ca pe o poruncă. 7Eu aş vrea ca orice om să fie ca mine; dar fiecare are darul de

la Dumnezeu în felul lui, unul într-un fel, altul altfel.

Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine dacă vor rămâne ca
8

mine. 9Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se

căsătorească decât să ardă. 10Celor ce s-au căsătorit le poruncesc, nu eu, ci Domnul:

femeia să nu se despartă de soţ! 11Iar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau

să se împace cu soţul ei. Şi bărbatul la fel: să nu-şi lase soţia. 12Celorlalţi le zic eu, nu

Domnul: Dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi aceasta vrea să locuiască

împreună cu el, să nu se despartă de ea. 13Şi femeia, dacă are un soţ necredincios,

iar acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu se despartă de soţ. 14Pentru că

bărbatul necredincios se sfinţeşte prin soţie şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin

soţul credincios. Altfel copiii voştri ar fi necuraţi. Acum însă ei sunt sfinţi. 15Iar dacă

cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele

sau sora nu mai sunt legaţi; pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. 16Şi ce ştii tu,

femeie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?
17
Dar fiecare să rămână în starea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu şi în care l-a

chemat. Eu aşa poruncesc în toate Bisericile. 18Cine e chemat în starea de circumcis,

să nu se ascundă; cine e chemat în starea de necircumcis, să nu se

circumcidă. 19Pentru că circumcizia nu înseamnă nimic şi, la fel, nici necircumcizia nu

înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20Fiecare să rămână în starea

aceea, în care a fost şi chemat. 21Ai fost chemat în starea de rob? Nu te îngrijora! Dar

dacă poţi ajunge liber, foloseşte-te de toate mijloacele! 22Pentru că cel chemat de

Domnul în starea de rob este un eliberat al Domnului şi, la fel, şi cel chemat în starea

de om liber este un rob al lui Hristos. 23Aţi fost cumpăraţi cu mare preţ: nu intraţi în

robie la oameni! 24Fiecare în ce stare a fost chemat, fraţilor, în acea stare să stea

lângă Dumnezeu!
25
Despre fecioare nu am poruncă de la Domnul, dar vă dau sfatul meu, ca unul de

care s-a îndurat Domnul ca să fiu vrednic de crezare. 26Judecând după lipsurile din

ziua de azi, cred că este mai bine ca omul să rămână aşa cum este. 27Dacă eşti legat
de o soţie, nu căuta să te desparţi. Dacă nu eşti legat de femeie, nu căuta

femeie. 28Dacă însă te vei căsători, nu greşeşti. Dacă fecioara se căsătoreşte, nu

greşeşte. Numai că aceştia vor avea de suferit în trup, iar eu vreau să vă

cruţ. 29Fraţilor, spun aceasta pentru că s-a apropiat clipa: deci, cei care au soţii să fie

ca şi cum nu ar avea, 30cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca

şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni,  31iar cei ce se

folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi de lume. Pentru că felul vieţii lumii  acesteia

va trece. 32Şi, de aceea, eu aş vrea ca voi să fiţi feriţi de îngrijorări. Cel necăsătorit se

îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să îi placă Domnului. 33Cel căsătorit însă se

îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, 34şi astfel este împărţit. Femeia

nemăritată şi fecioara se îngrijesc de cele ale Domnului, ca să fie sfinte şi cu trupul şi

cu duhul, dar cea măritată se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţului. 35Vă

spun lucrurile acestea pentru folosul vostru, nu ca să vă întind vreo cursă, ci ca să

trăiţi în orânduială frumoasă şi să Îl slujiţi bine pe Domnul, cu toată inima, neabătuţi.

36
Iar dacă socoteşte cineva că e nepotrivit ca fecioara lui, dacă trece de floarea

vârstei, să rămână fecioară, să facă aşa cum va crede, căci dacă o căsătoreşte, nu

păcătuieşte. 37Însă cel care stă hotărât în inima sa şi nu se simte în nevoie, şi are

deplină stăpânire peste voinţa sa, şi judecă în inima lui ca să-şi păstreze fecioara,

bine va face. 38Astfel, cel ce îşi căsătoreşte fecioara sa, bine face, iar cel ce nu o

căsătoreşte, şi mai bine face.

39
Femeia este legată câtă vreme trăieşte soţul ei, iar dacă soţul ei va muri, este

liberă să se mărite cu cine vrea, dar numai în Domnul. 40Însă, după părerea mea,

este mai fericită dacă va rămâne aşa, necăsătorită. Şi socotesc că şi eu am Duhul lui

Dumnezeu.

1 CORINTENI 8

Despre carnea oferită idolilor

1
Despre cele jertfite idolilor, ştim că „toţi avem cunoaştere”. Cunoaşterea duce

însă la mândrie, în timp ce iubirea zideşte. 2Dacă i se pare cuiva că ştie ceva, încă nu
a cunoscut aşa cum trebuie să cunoască. 3Iar dacă Îl iubeşte cineva pe Dumnezeu,

acesta este cunoscut de El. 4Despre mâncărurile jertfite idolilor, ştim că idolul nu este

nimic pe lumea aceasta şi că nu există nici un alt Dumnezeu, în afară de Unul. 5Şi,

chiar dacă unii sunt numiţi „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ, după cum şi sunt

mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”, 6pentru noi unul este Dumnezeu, Tatăl, de la care

sunt toate şi întru El suntem şi noi, şi unul este Domn, Iisus Hristos, prin care sunt

toate şi noi prin El.

Dar cunoaşterea aceasta nu este în toţi. Pentru că unii, din obişnuinţa lor de până
7

acum cu idolul, mănâncă din cele jertfite idolilor şi conştiinţa lor, fiind slabă, se

întinează. 8Dar nu mâncarea ne va înfăţişa pe noi înaintea lui Dumnezeu. Pentru că

dacă nu mâncăm, nu pierdem nimic, după cum nici dacă mâncăm, nu câştigăm

ceva. 9Aveţi grijă însă ca această libertate a voastră să nu ajungă o poticnire pentru

cei slabi. 10Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaşterea, aşezat la masă în

templul idolilor, oare conştiinţa lui, cea slabă, nu îl va îndemna să mănânce şi el din

cele jertfite idolilor? 11Astfel, din pricina cunoaşterii tale, fratele tău cel slab pentru

care a murit Hristos, va pieri! 12Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovindu-le

conştiinţa lor slabă, voi păcătuiţi împotriva lui Hristos. 13De aceea, dacă o mâncare îl

face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca în veac nici o carne, ca nu

cumva fratele meu să se poticnească!

1 CORINTENI 9

Exemplul slujirii lui Pavel

Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru?
1

Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? 2Dacă altora nu le sunt apostol, vouă cu

siguranţă vă sunt; pentru că voi sunteţi pecetea slujirii mele de apostol în Domnul.

Aceasta este apărarea mea împotriva celor ce mă judecă: 4Nu avem oare

3

libertatea să mâncăm şi să bem? 5Nu avem oare libertatea de a lua împreună cu noi

o femeie dintre creştine, aşa cum au şi ceilalţi apostoli, fraţii Domnului sau

Chefa? 6Sau numai eu şi Barnaba nu avem libertatea să nu lucrăm? 7Cine slujeşte

vreodată în oaste pe banii lui? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din roadele ei? Sau

cine păstoreşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? 8Şi oare eu spun acestea

numai după judecata omenească? Nu spune şi Legea acelaşi lucru? 9Căci în Legea

lui Moise stă scris: Să nu legi gura boului care treieră! Oare de boi se îngrijeşte

Dumnezeu? 10Sau, de fapt, este vorba despre noi? Cu siguranţă că pentru noi s-a

scris aceasta. Pentru că cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine seceră trebuie să

treiere cu nădejdea că va avea şi el parte de cele nădăjduite. 11Dacă noi am semănat

cele duhovniceşti, e mare lucru dacă vom secera din bunurile voastre

pământeşti? 12Dacă alţii au parte de această libertate oare nu cu atât mai mult avem

şi noi?

Dar nu ne-am folosit de această libertate, ci răbdăm orice, ca să nu ridicăm nici o

piedică în calea evangheliei lui Hristos. 13Nu ştiţi că cei ce săvârşesc slujbele sfinte

mănâncă din lucrurile aduse la Templu? Sau că cei ce slujesc la altar au parte din

lucrurile aduse la altar? 14Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce vestesc evanghelia:

să trăiască din roadele evangheliei. 15Dar eu nu m-am folosit deloc de toate acestea.

Şi nu v-am scris acestea ca să faceţi la fel şi cu mine; fiindcă eu aleg mai degrabă să

mor, decât să-mi răpească cineva acest motiv de laudă. 16Căci dacă vestesc

evanghelia nu am de ce să mă laud, fiindcă e datoria mea să o vestesc; şi vai mie

dacă nu o voi vesti! 17Dacă o vestesc de bună voie, am o răsplată; iar dacă o fac fără

să vreau, este totuşi o slujire care mi-a fost încredinţată. 18Deci care este plata mea?

Aceea că eu vestesc evanghelia şi o pun înaintea oamenilor fără să primesc ceva de

la ei şi fără să mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia.

19
Căci, deşi sunt liber faţă de toate, am slujit ca un rob tuturor, ca să-i câştig pe cât

mai mulţi. 20Şi m-am făcut iudeu cu iudeii, ca să îi câştig pe iudei; cu cei de sub Lege

ca unul ce este sub Lege, deşi eu însumi nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei de

sub Lege; 21Pentru cei din afara Legii am fost ca unul din afara Legii, deşi nu sunt în

afara Legii lui Dumnezeu, ci în legea lui Hristos, ca să îi câştig pe cei din afara

Legii. 22Pentru cei slabi m-am făcut ca unul slab, ca să îi câştig pe cei slabi; cu toţi m-
am făcut toate, ca, în orice chip, măcar pe unii să îi mântuiesc. 23Şi toate le fac pentru

evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.

24
Nu ştiţi că cei ce aleargă în arenă, aleargă toţi, dar numai unul ia premiul? Astfel,

dar, să alergaţi şi voi, ca să-l luaţi! 25Toţi cei ce se luptă se abţin de la toate lucrurile,

şi ei fac aceasta ca să câştige o cunună care piere, noi însă să alergăm pentru

cununa care nu piere! 26Eu aşa alerg, acum, nu la întâmplare; aşa mă şi lupt, nu

lovind în gol. 27Dimpotrivă, îmi trudesc trupul şi mi-l supun, ca nu cumva, după ce am

vestit aceste lucruri celorlalţi, eu însumi să ajung nevrednic de ele.

1 CORINTENI 10

Avertisment împotriva idolatriei

1
Pentru că nu vreau ca voi, fraţilor, să nu luaţi în seamă că părinţii noştri au fost cu

toţii sub nor şi au trecut toţi prin mare. 2Toţi, în timpul lui Moise, au fost botezaţi în nor

şi în mare. 3Toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească 4şi toţi au băut aceeaşi

băutură duhovnicească; fiindcă au băut din stânca duhovnicească care venea în

urmă, iar stânca era Hristos. 5Dar cei mai mulţi dintre ei nu I-au plăcut lui Dumnezeu,

de vreme ce au căzut morţi în pustiu. 6Acestea, aşadar, au fost pilde pentru noi, ca

să nu fim şi noi ca ei, poftind lucrurile rele, aşa cum au poftit ei. 7Să nu fiţi nici

închinători la idoli ca unii dintre ei, precum stă scris: S-a aşezat poporul să mănânce

şi să bea, apoi s-a sculat să joace. 8Să nu ne desfrânăm ca unii dintre aceia care s-

au desfrânat şi au căzut morţi, într-o singură zi, douăzeci şi trei de mii de oameni.  9Să

nu-L punem la încercare pe Hristos ca unii dintre aceia care L-au pus la încercare şi

au murit muşcaţi de şerpi. 10Nici să nu cârtiţi, aşa cum au cârtit unii dintre ei şi au

pierit loviţi de îngerul nimicitor. 11Iar toate acestea li s-au întâmplat lor ca pildă pentru

noi şi au fost scrise ca sfat pentru noi, cei care am ajuns la sfârşitul

veacurilor. 12Astfel, cel care crede că stă pe picioarele sale să ia aminte să nu

cadă. 13Căci nu v-a ajuns nici o ispită, peste ce-i omenesc să înduri. Şi Dumnezeu

este credincios şi nu vă va lăsa să fiţi încercaţi mai mult decât puteţi, ci, odată cu

îngăduirea ispitei, a făcut şi scăparea din ea, ca să o puteţi depăşi.

 14
De aceea, iubiţii mei fraţi, fugiţi de închinarea la idoli! 15Vă vorbesc ca unor

oameni înţelepţi; judecaţi voi înşivă ceea ce zic: 16paharul binecuvântării pe care îl

binecuvântăm nu este el o împărtăşire cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o

frângem nu este ea o împărtăşire cu trupul lui Hristos? 17Devreme ce este o singură

pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, pentru că toţi ne împărtăşim dintr-o

singură pâine. 18Priviţi la poporul lui Israel, cel socotit după trup: cei ce mănâncă din

jertfă nu se împărtăşesc cu jertfele altarului? 19Ce vreau să zic? Că cele jertfite idolilor

sunt ceva sau că idolul este ceva? 20Nu! Ci că lucrurile jertfite sunt jertfite demonilor

şi nu lui Dumnezeu; Şi eu nu vreau ca voi să ajungeţi să fiţi în împărtăşire cu

demonii. 21Nu puteţi să beţi şi paharul Domnului şi paharul demonilor! Nu puteţi să vă

împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor! 22Vrem oare să stârnim mânia

Domnului? Suntem oare mai tari decât El?

Totul să fie spre slava lui Dumnezeu
23
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc; toate îmi sunt îngăduite, dar nu

toate zidesc. 24Nimeni să nu se îngrijească de sine, ci să ia aminte la cele ale

celuilalt. 25Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic din pricina

conştiinţei, 26pentru că al Domnului este pământul şi tot ce e pe el. 27Dacă cineva

dintre cei necredincioşi vă cheamă la masă şi vreţi să vă duceţi, mâncaţi tot ce vă

pune pe masă, fără să întrebaţi nimic din pricina conştiinţei. 28Iar dacă cineva vă va

spune: „Aceasta este carne jertfită”, să nu mâncaţi, din pricina celui care v-a atras

atenţia şi pentru conştiinţă. 29Şi aici nu vorbesc despre conştiinţa ta, ci despre a

celuilalt. Dar de ce libertatea mea este judecată de o altă conştiinţă? 30Dacă eu sunt

părtaş al harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce eu mulţumesc?  31Deci fie că

mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi ceva, toate să le faceţi spre slava lui

Dumnezeu. 32Nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru elini, nici pentru

Biserica lui Dumnezeu, 33ci fiţi ca mine, care mă silesc să plac tuturor în toate, fără a

căuta folosul meu, ci pe al celorlalţi, ca ei să fie mântuiţi.

1 CORINTENI 11
 1
Urmaţi-mă în toate, după cum şi eu Îl urmez pe Hristos.
Atitudinea la închinare
2
Vă laud că vă amintiţi de toate cuvintele mele şi ţineţi învăţăturile pe care vi le-am

transmis aşa cum vi le-am dat. 3Vreau să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat,

iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu. 4Orice bărbat care

se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte capul. 5Orice femeie care

se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul. Fiindcă este

totuna cu a se tunde. 6Căci dacă o femeie nu îşi acoperă capul, să se şi tundă de tot;

iar dacă pentru o femeie este ruşinos să-şi taie părul sau să se tundă, atunci să îşi

acopere şi capul. 7Fiindcă bărbatul nu e dator să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă

a lui Dumnezeu. Iar femeia este slava bărbatului. 8Pentru că nu bărbatul este din

femeie, ci femeia din bărbat 9şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia

pentru bărbat. 10De aceea, din pricina îngerilor, femeia este datoare să aibă pe cap

semnul stăpânirii. 11Acum însă, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici

bărbatul fără femeie. 12Fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, la fel şi bărbatul este

prin femeie. Şi toate sunt de la Dumnezeu. 13Judecaţi voi înşivă: se cade ca femeia

să se roage cu capul neacoperit? 14Nu vă învaţă chiar firea lucrurilor că este o

necinstire pentru bărbat dacă îşi lasă părul lung 15şi este o slavă pentru femeie dacă

îşi lasă părul lung? Fiindcă părul i-a fost dat ca acoperământ. 16Deci, dacă îi place

cuiva să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, nici Bisericile lui Dumnezeu.
Abuzuri la masa Domnului
17
Poruncindu-vă aceasta, nu vă laud, fiindcă vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre

mai rău. 18În primul rând aud că atunci când vă adunaţi în Biserică există între voi

dezbinări, şi în parte cred. 19Căci trebuie să fie între voi şi erezii, ca să se arate între

voi cei încercaţi. 20Aşadar, atunci când vă adunaţi în acelaşi loc, nu puteţi mânca cum

se cuvine Cina Domnului; 21fiindcă fiecare se grăbeşte să-şi mănânce mâncarea sa şi

astfel unul rămâne flămând, în timp ce altul se îmbată. 22Nu aveţi case ca să mâncaţi

şi să beţi? Sau oare vreţi să vă bateţi joc de Biserica lui Dumnezeu şi să îi faceţi pe

cei ce nu au să se ruşineze? Ce să vă mai zic? Să vă laud? Pentru asta nu vă laud.

 Instituirea Cinei Domnului
23
Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat şi vouă; că Domnul Iisus, în

noaptea în care a fost vândut, a luat pâine 24şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Acesta

este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Faceţi aceasta spre amintirea Mea. 25La

fel, după Cină, a luat şi paharul, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în

sângele Meu. Aceasta să faceţi, de fiecare dată când veţi bea, spre amintirea

Mea. 26Fiindcă de fiecare dată când veţi mânca această pâine şi veţi bea paharul, voi

vestiţi moartea Domnului până când El va veni.

Condiţiile participării la Cina Domnului
27
Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va

fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. 28Fiecare însă să se judece pe sine şi aşa să

mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29Fiindcă acela care mănâncă şi bea cu

nevrednicie, fără să ţină seama că este trupul Domnului, îşi mănâncă şi îşi bea

pedeapsa. 30Din această pricină sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, iar unii au

şi murit. 31Dacă ne-am judeca noi înşine, nu am mai fi judecaţi. 32Dar, când suntem

judecaţi de Domnul, suntem şi pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu

lumea. 33Astfel, fraţii mei, atunci când vă adunaţi împreună ca să mâncaţi, aşteptaţi-

vă unii pe alţii. 34Dacă vreunuia îi este foame, să mănânce acasă, ca în felul acesta

să nu vă adunaţi spre pedeapsă. Iar pe celelalte le voi rândui atunci când voi veni.

1 CORINTENI 12

Darurile duhovniceşti
1
Fraţilor, în ceea ce priveşte darurile duhovniceşti nu vreau să fiţi neştiutori. 2Ştiţi

că, pe când eraţi păgâni, alergaţi la idolii fără glas, ca şi cum vă mâna cineva de la

spate. 3De aceea, vreau să ştiţi că nimeni, când vorbeşte în Duhul Domnului, nu zice:

„Blestemat fie Iisus!” şi că nimeni nu poate să zică: „Iisus este Domn!” decât în Duhul

Sfânt.
4
Darurile sunt felurite, dar este acelaşi Duh. 5Şi slujirile sunt felurite, dar este

acelaşi Domn. 6Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care le lucrează
pe toate în toţi. 7Iar fiecăruia i s-a dat o lucrare a Duhului spre folosul tuturor. 8Unuia i

se dă prin Duhul Sfânt cuvânt înţelept, altuia, prin acelaşi Duh, cuvântul

cunoaşterii. 9Unuia credinţă, în acelaşi Duh, altuia darurile vindecărilor, în unul şi

acelaşi Duh. 10Unuia puterea de a săvârşi minuni, altuia profeţia, altuia deosebirea

duhurilor, altuia darul vorbirii în limbi felurite, altuia darul tălmăcirii limbilor. 11Pe toate

acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia darurile Sale după

cum voieşte.
Biserica, trupul lui Hristos
12
Fiindcă la fel cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele

trupului, multe fiind, sunt un singur trup, aşa şi Hristos. 13Pentru că noi toţi am fost

botezaţi într-un singur Duh, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie

liberi; la fel, toţi am băut dintr-un singur Duh. 14Fiindcă şi trupul nu este numai un

singur mădular, ci mai multe. 15Dacă piciorul ar zice: „Pentru că nu sunt mână, nu

sunt din trup”, pentru această pricină nu este el din trup? 16Iar dacă urechea ar zice:

„Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este ea din

trup? 17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar mai fi auzul? Dacă tot trupul ar fi auz, unde

ar mai fi mirosul? 18Dar Dumnezeu a pus mădularele în trup după cum a voit, pe

fiecare dintre ele. 19Dacă toate ar fi acelaşi mădular, unde ar mai fi trupul? 20Acum

însă sunt multe mădulare, dar un singur trup. 21Deci ochiul nu poate să zică mâinii:

„Nu am nevoie de tine” sau, iarăşi, capul să zică picioarelor: „Nu am nevoie de

voi!” 22Dar mădularele trupului – şi cu atât mai mult cele care par a fi mai slabe – sunt

foarte folositoare. 23Iar mădularele care par a fi mai de necinste noi le îmbrăcăm cu

mai multă cinste; şi mădularele noastre mai ruşinoase noi le împodobim mai

mult. 24Căci mădularele noastre cele socotite mai nobile nu au nevoie de vreo

cinstire. Iar Dumnezeu a alcătuit trupul în aşa fel, încât a dat mai multă cinste

mădularului căruia îi lipseşte cinstea, 25ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele

să se îngrijească unele de altele. 26Iar dacă un mădular suferă, suferă toate

mădularele. Şi dacă un mădular este slăvit, se bucură împreună toate mădularele.

 27
Voi sunteţi trupul lui Hristos şi, fiecare în parte, mădulare ale lui. 28Şi în Biserică

Dumnezeu i-a pus pe unii mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând

învăţători; apoi pe cei ce săvârşesc minuni, pe cei ce au darurile vindecărilor, pe cei

care ajută, pe cei care cârmuiesc, pe cei ce vorbesc în limbi felurite. 29Aşadar, sunt

oare toţi apostoli? Sunt oare toţi profeţi? Sunt oare toţi învăţători? Sunt oare toţi

făcători de minuni? 30Au cumva toţi darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi?

Oare toţi pot tălmăci? 31Voi însă să râvniţi la darurile cele mai mari.

Şi, iată, vă arăt o cale care le depăşeşte pe toate.

1 CORINTENI 13

Imnul dragostei
1
Dacă aş vorbi în limbile oamenilor

şi ale îngerilor,

dar dragoste nu am,

sunt doar aramă care sună

sau un chimval zăngănitor.

2
Chiar de-aş avea şi darul profeţiei

şi aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa,

de aş avea toată credinţa

încât să mut din loc şi munţii,

dar dragoste nu am,

nimic nu sunt.
3
Chiar de mi-aş împărţi toată averea

şi trupul meu dacă l-aş da

să fie ars,

dar dragoste nu am,

nu-mi foloseşte la nimic.

4
Căci dragostea rabdă-ndelung,

ea se milostiveşte;
dragostea nu pizmuieşte,

nu se făleşte, nu se mândreşte.

Nu e fără cuviinţă,
5

nu caută câştigul său,

ea nu se mânie

şi nici nu se gândeşte la rău,

ea nu se bucură de nedreptate,
6

ci dragostea se bucură de adevăr.

Toate le-ndură, toate le crede,

7

toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu piere niciodată.

8

Cât despre profeţii, vor înceta,

iar limbile – vor amuţi,

cunoaşterea se va sfârşi.

Căci noi cunoaştem doar în parte

9

şi profeţim „în parte”.

10
Când va veni însă ce e desăvârşit,

ce este doar „în parte” se va sfârşi.

11
Pe când eram copil,

vorbeam ca un copil,

gândeam ca un copil,

şi judecam ca un copil;

când am ajuns bărbat,

am încheiat

purtarea de copil.
12
Acum vedem ca prin oglindă,

în chip nedesluşit,

dar vom vedea odată faţă către faţă.

Acum cunosc numai în parte,

 atunci voi cunoaşte deplin,

aşa cum şi eu am fost

pe deplin cunoscut.
13
Acum rămân acestea trei:

credinţa, nădejdea şi dragostea.

Dar cea mai mare dintre ele

e dragostea.

1 CORINTENI 14

Darul profeţiei
1
Căutaţi dragostea! Râvniţi după cele duhovniceşti, şi mai ales după darul

profeţiei. 2Pentru că acela care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, nu le vorbeşte

oamenilor, ci lui Dumnezeu. Şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă spune taine, prin

Duhul. 3Dar cel care profeţeşte le spune oamenilor cuvinte de zidire, de încurajare şi

de mângâiere. 4Cel care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, se zideşte numai pe sine,

dar cel care profeţeşte zideşte întreaga Biserică. 5Eu vreau ca voi toţi să vorbiţi în

limbi, dar mai ales să profeţiţi. Fiindcă cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce

vorbeşte în limbi, doar dacă acesta nu este şi tălmăcitor, ca Biserica să primească

cuvinte care o zidesc.

6
Acum fraţilor, dacă eu aş veni la voi vorbind în limbi, ce folos aţi avea de la mine

dacă nu v-aş spune fie vreo descoperire sau vreo taină, fie vreun cuvânt profetic sau

un cuvânt de învăţătură? 7Dacă lucrurile neînsufleţite care scot sunete – fie fluier, fie

chitară – nu ar scoate sunete diferite, cum s-ar putea cunoaşte care este sunetul

fluierului şi care este al chitarei? 8Iar dacă trâmbiţa scoate un sunet neclar, cine se va

pregăti de război? 9Tot aşa şi voi, când vorbiţi o limbă, dacă nu scoateţi sunete uşor

de înţeles, cum se va înţelege ce aţi spus? Şi veţi fi nişte oameni care vorbesc în

vânt. 10Sunt multe feluri de limbi în lume, dar nici una nu este lipsită de înţeles. 11Deci

dacă nu ştiu înţelesul cuvintelor, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, iar cel care

vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12Aşa şi voi, pentru că râvniţi lucrurile

duhovniceşti, căutaţi să le dobândiţi spre zidirea Bisericii, ca să creşteţi în ele. 13De

aceea, cel ce vorbeşte într-o limbă, să se roage ca să aibă şi darul

tălmăcirii. 14Fiindcă dacă eu mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea este

neroditoare. 15Aşadar ce trebuie să fac? Trebuie să mă rog cu duhul, dar trebuie să

mă rog şi cu mintea; trebuie să cânt cu duhul, dar trebuie să cânt şi cu

mintea. 16Dacă tu binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde omul de rând „Amin” la

rugăciunea ta de mulţumire? Pentru că el nu înţelege ce spui tu. 17Într-adevăr, tu

aduci mulţumire bine, dar celălalt nu este zidit. 18Îi mulţumesc lui Dumnezeu că

vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi. 19Dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte

pe înţeles, cu mintea mea, ca să îi învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o

limbă.
Buna rânduială în adunare
20
Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci fiţi copii când vine vorba de răutate. La minte însă,

fiţi desăvârşiţi. 21În Lege stă scris:

În alte limbi

şi prin buzele altora

voi vorbi acestui popor

şi nici aşa nu Mă vor asculta!

zice Domnul. 22Astfel, vorbirea în limbi este un semn nu pentru cei ce cred, ci

pentru cei necredincioşi, iar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce

cred. 23Deci, dacă s-ar aduna Biserica întreagă în acelaşi loc şi toţi ar vorbi în limbi

neînţelese şi ar intra oameni simpli sau necredincioşi, nu vor zice oare că sunteţi

nebuni? 24Iar dacă toţi ar profeţi şi ar intra un om necredincios sau un om simplu, el

va fi dat pe faţă de toţi, va fi judecat de toţi. 25Ascunzişurile inimii lui vor fi arătate şi

astfel, căzând cu faţa la pământ, el se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi: Cu

adevărat Dumnezeu este în voi!

26
Ce trebuie să facem, fraţilor? Când vă adunaţi, fie că cineva vine cu un psalm, cu

un cuvânt de învăţătură, cu o descoperire, cu darul limbilor sau cu darul tălmăcirii,

toate acestea să fie spre zidire! 27Dacă sunt oameni care vorbesc în limbi, să fie câte
doi sau cel mult trei. Să vorbească pe rând şi unul să tălmăcească! 28Iar dacă nu are

cine să tălmăcească, aceia să tacă în Biserică. Să-şi vorbească numai lor înşişi şi lui

Dumnezeu. 29Profeţii să vorbească numai doi sau trei, iar ceilalţi să judece. 30Iar dacă

i se va descoperi ceva unuia dintre cei care stau aşezaţi, cel care vorbea înainte să

tacă. 31Puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să fie

încurajaţi. 32Pentru că duhurile profeţilor se supun profeţilor, 33fiindcă Dumnezeu nu

este Dumnezeul dezordinii, ci al păcii. 34Femeile să tacă în Biserici! Căci, după cum

zice şi Legea, nu le este îngăduit să vorbească. 35Dacă vor să înveţe ceva, să-şi

întrebe soţii acasă, fiindcă este ruşinos ca femeile să vorbească în Biserică. 36Oare

de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau doar la voi a ajuns?

37
Dacă cineva crede că este profet sau om duhovnicesc, să priceapă atunci că

lucrurile pe care vi le scriu sunt porunca Domnului. 38Iar dacă cineva nu vrea să ştie

de ele, atunci să nu ştie! 39Deci, fraţii mei, râvniţi să profeţiţi şi nu puneţi piedică

vorbirii în limbi. 40Dar toate să se întâmple cuviincios şi după rânduială.

1 CORINTENI 15

Importanţa învierii lui Hristos

1
Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o,

în care, de altfel, staţi cu tărie, 2prin care sunteţi mântuiţi, dacă o păstraţi aşa cum v-

am vestit-o. Altfel, aţi crezut în zadar. 3Căci v-am dat în primul rând ceea ce am primit

şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după cum au scris Scripturile, 4şi că

a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după cum au scris Scripturile; 5şi că i s-a arătat lui

Chefa, apoi celor doisprezece; 6apoi s-a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de

fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit. 7Apoi i s-a arătat

lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; 8În urma tuturor, ca unui prunc născut la timp

nepotrivit, mi s-a arătat şi mie. 9Fiindcă eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli şi

nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui

Dumnezeu. 10Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt şi harul Lui care este în

mine nu a fost degeaba, căci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul
lui Dumnezeu care este în mine. 11Deci, fie eu, fie ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa

aţi crezut.
Învăţătură despre învierea morţilor
12
Dacă Hristos este vestit că a înviat din morţi, cum de spun unii dintre voi că nu

există înviere din morţi? 13Dacă nu există înviere a morţilor, nici Hristos n-a

înviat! 14Dacă Hristos nu a înviat, degeaba este şi propovăduirea noastră, degeaba

este şi credinţa voastră. 15Mai mult, suntem dovediţi ca martori mincinoşi ai lui

Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că L-a înviat pe Hristos, pe

care Dumnezeu, dacă morţii nu învie, nu L-a înviat. 16Căci dacă morţii nu învie, nici

Hristos nu a înviat. 17Iar dacă Hristos n-a înviat, deşartă este credinţa voastră şi

sunteţi încă în păcatele voastre; 18iar cei care au adormit în Hristos, au pierit. 19Dacă

nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20
Dar Hristos a înviat acum, fiind primul rod al învierii dintre cei adormiţi. 21Şi pentru

că printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor. 22Căci

precum în Adam toţi mor, la fel şi în Hristos toţi vor învia, 23însă fiecare la rândul lui:

Hristos rodul cel dintâi, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui. 24Apoi va veni sfârşitul,

când Domnul îi va da lui Dumnezeu Tatăl Împărăţia, când se va desfiinţa orice

domnie, orice stăpânire şi orice putere. 25Fiindcă trebuie ca El să domnească până ce

îi va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. 26Şi va fi nimicit şi ultimul vrăjmaş,

moartea. 27Căci toate le-a supus sub picioarele Lui. Iar când zice că toate I-au fost

supuse, este limpede că toate, afară însă de Cel care I-a supus Lui toate. 28Iar când

toate Îi vor fi supuse, atunci Fiul Însuşi se va supune Celui ce I-a supus Lui totul, ca

Dumnezeu să fie totul în toate.

29
Deci ce vor face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie

nicicum, atunci de ce se mai botează pentru ei? 30Iar noi, noi de ce mai înfruntăm

primejdii în fiecare clipă? 31În fiecare zi stau în faţa morţii! Da, într-adevăr, fraţilor, jur

pe cinstea pe care o primesc pentru voi în Hristos Iisus, Domnul nostru. 32Dacă

omeneşte vorbind, m-am luptat cu fiarele din Efes, ce folos aş avea dacă morţii nu ar

învia?
 Să mâncăm şi să bem

că mâine vom muri.

33
Nu vă amăgiţi!

Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.

34
Treziţi-vă cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi, fiindcă unii dintre voi nu au

cunoaştere de Dumnezeu – spre ruşinea voastră o spun!

Trupul înviat
35
Dar poate cineva se întreabă: „Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?” 36Om

nesăbuit! Ceea ce semeni nu prinde viaţă decât dacă moare mai întâi. 37Ceea ce

semeni tu nu este trupul care va fi apoi, ci doar un grăunte, fie de grâu fie de

altceva. 38Dar Dumnezeu îi dă acelui grăunte un trup, după cum voieşte; şi fiecărei

seminţe câte un trup. 39Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul omului, altul al

animalului, altul al păsării, altul al peştelui. 40Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri

pământeşti; dar una este slava celor cereşti, alta a celor pământeşti. 41Una este slava

soarelui, alta este slava lunii, alta a stelelor. Fiindcă fiecare stea se deosebeşte de

cealaltă.
42
Tot aşa este şi învierea morţilor: se seamănă în stricăciune, dar este înviat în

neputrezire. 43Se seamănă în necinste, dar învie în slavă; se seamănă în slăbiciune,

dar învie în putere; 44se seamănă un trup firesc, dar învie un trup duhovnicesc. Dacă

există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc, 45precum stă scris: omul cel dintâi,

Adam, a fost făcut cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă, cu Duh dătător de

viaţă. 46Deci nu a fost întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc. Iar cel duhovnicesc vine pe

urmă. 47Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din

cer. 48Precum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel

ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot

aşa vom purta şi chipul celui ceresc.

50
Eu zic aceasta, fraţilor: trupul şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu,

nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea. 51Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri,

dar toţi vom fi preschimbaţi 52deodată, cât ai clipi din ochi, la trâmbiţa de apoi; căci
trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nesupuşi putrezirii, iar noi vom fi

preschimbaţi, 53pentru că trebuie ca acest trup supus putrezirii să se îmbrace în

neputrezire şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire. 54Iar când acest trup

supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi acest trup muritor se va îmbrăca în

nemurire, atunci se va împlini cuvântul care stă scris:

Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

55
 Unde-ţi este, moarte, biruinţa?

Unde-ţi este, moarte, ghimpele?

56
Iar ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. 57Să aducem

mulţumire lui Dumnezeu, cel ce ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus

Hristos. 58De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrarea

Domnului, ştiind că truda voastră nu este degeaba în Domnul.

1 CORINTENI 16

Ajutoare pentru Ierusalim

1
Despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi vă spun şi vouă să faceţi aşa cum am

rânduit în Bisericile Galatiei. 2În prima zi de după sâmbătă, fiecare din voi să pună

deoparte ce vrea să dăruiască, ca să nu stea să facă aceasta atunci când voi veni

eu. 3Iar atunci când voi veni, pe cei pe care îi veţi alege, pe aceia îi voi trimite cu

scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. 4Şi dacă va fi nevoie să merg şi eu, vor

merge împreună cu mine.

Planuri de călătorie
5
Voi veni la voi când voi trece prin Macedonia, fiindcă prin Macedonia trec. 6Poate

că voi rămâne sau voi ierna la voi, ca să mă petreceţi în călătoria ce o voi

face. 7Fiindcă aş vrea să nu vă văd acum numai în treacăt, ci sper să rămân la voi

câtva timp, dacă Domnul o va îngădui. 8Voi rămâne acum în Efes, până la

Cincizecime, 9fiindcă mi s-a deschis larg o uşă ca să pot lucra, dar sunt şi mulţi

împotrivă.
 10
Dacă va veni Timotei, aveţi grijă să stea fără frică la voi; fiindcă lucrează, ca şi

mine, pentru Domnul. 11Nimeni să nu-l dispreţuiască, ci să-l trimiteţi în pace, ca să

vină la mine, fiindcă îl aştept cu fraţii.

12
Despre fratele Apolo vă spun că l-am rugat mult să vină la voi împreună cu fraţii.

Cu toate acestea, nu a vrut să vină acum, ci va veni când va găsi prilej.

Îndemnuri şi salutări finale
13
Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. 14Tot ceea ce faceţi să

faceţi cu dragoste.
15
Fraţilor, vă mai rog încă ceva. Ştiţi casa lui Stefanas, care este cel dintâi rod al

Ahaiei şi care s-au pus pe ei înşişi în slujba sfinţilor. 16Unora ca aceştia şi voi, fraţilor,

să vă supuneţi, precum şi tuturor celor care lucrează şi trudesc împreună cu ei. 17Mă

bucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că ei au împlinit

lipsa voastră 18şi mi-au adus şi mie şi vouă, tihnă în suflet. Preţuiţi-i, aşadar, pe unii

ca ei.
19
Bisericile din Asia vă îmbrăţişează. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi

Priscila, împreună cu Biserica adunată în casa lor. 20Vă îmbrăţişează toţi fraţii.

Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă.

21
Eu, Pavel, am scris salutarea cu mâna mea. 22Dacă cineva nu-L iubeşte pe

Domnul, să fie anatema. Domnul nostru vine! 23Harul Domnului Iisus să fie cu

voi. 24Dragostea mea să fie cu voi în Hristos Iisus.