Argumente scripturistice pentru cinstirea sfinţilor şi a icoanelor

CINSTIREA ICOANELOR:
1. Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Fac. 1, 26-27)

2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui Dumnezeu (II Cor. 4, 4; Col. 1, 15).

3. Iisus Hristos este “chipul fiinţei lui Dumnezeu” (Evrei 1, 3).

4. În Iisus Hristos, Dumnezeu S-a aratat în Trup (I Tim. 3, 16) şi cu chip de om (Filip. 2, 7-8).

5. Sfântul Duh S-a arătat la Iordan în chip de porumbel (Matei 3, 16-23).

6. Sfântul Duh la Sfânta Cincizecime S-a arătat în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Şi toate acestea
sunt chipuri fără să fie idolatrie.

7. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26,
31 ş.a.).

8. Dumnezeu Însuşi – Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli – a
poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om
sunt icoane şi nu idoli.

9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).

10. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la
porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 şi 37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).

11. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).
12. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire
(Ps. 137, 1).

13. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste,
după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7,
6).

14. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi – ce erau în templu – niciodată nu a fost dezaprobată de
Hristos sau de Sfinţii Apostoli.

15. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri
făcute de mâini omeneşti (Marcu 11, 7; Fapte 24, 11 ş.a.).

16. În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane
nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este
numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu,
fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt.

17. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica dintotdeauna a Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi
venerate.

18. Icoanelor şi sfinţilor li se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu.

19. În faţa icoanelor ceri mijlocire şi ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rosteşti: “Miluieşte-mă, căci tu
eşti dumnezeul meu.”

CINSTIREA SFINŢILOR

1. Şi în Vechiul Testament trupurilor celor drepţi şi sfinţi li se dădea deosebită cinste (Vezi: Fac. 50, 1-14;
leş. 13, 19, IV Regi 23, 18; Sir. 49, 11 s.a.).
2. Trupurile sfinţilor sunt biserici şi lăcaşuri ale Duhului Sfânt (I Cor. 3, 16-17).

3. Dumnezeu se proslăveşte şi în trupul şi în sufletul celor sfinţi, care sunt ale lui Dumnezeu (I Cor. 6, 19-
20).

4. Trupurile celor sfinţi sunt vase de cinste ale lui Dumnezeu, sfinţite, potrivite pentru tot lucrul bun (II
Tim 2, 21).

5. Trupurile unor sfinţi, după moarte, sunt înzestrate de Dumnezeu cu puteri minunate, precum: fac
minuni, vindecă boli, nu putrezesc, răspândesc bună mireasmă ş.a. (Matei 27, 52-53)

6. Trupurile sfinţilor, uneori, încă fiind ei în viaţă, făceau minuni (Fapte 19, 11-12; 5, 15).

7. Trupul Sfântului Prooroc Elisei, la un an de zile după moartea sa, a înviat un mort (IV Regi 13, 20-21;
Sir. 48, 14-15).

8. În Testamentul Nou, trupurile creştinilor morti nu mai sunt spurcate, căci ele sunt biserici şi lăcaşuri
ale Duhului (I Cor. 6, 19-20; 3, 16-17 ş.a.).

9. În multe biserici creştine şi azi se găsesc sfinte moaşte ale sfinţilor, care se păstrează neputrezite de
sute sau chiar mii de ani şi prin care Dumnezeu lucrează nenumărate minuni cu cei credincioşi.

10. Practica Bisericii – de la început şi până azi – a păstrat această tradiţie sfântă de a ne închina la
sfintele moaşte ale sfinţilor.

11. Şi îngerii cinstesc trupurile oamenilor sfinţi (Iuda 1, 5-9).

12. Chiar şi hainele oamenilor sfinţi – care au acoperit trupurile lor – au făcut minuni, cum au fost, de
pildă, cojocul lui Ilie Proorocul (IV Regi 2, 14) sau mahramele Apostolului Pavel (Fapte 19, 11-13).
Trupul Sfântului Prooroc Elisei, la un an de zile după moartea sa, a înviat un mort (IV Regi 13, 20-21; Sir.
48, 14-15).

6. Sfântul Duh la Sfânta Cincizecime S-a arătat în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Şi toate acestea
sunt chipuri fără să fie idolatrie.

7. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26,
31 ş.a.).

8. Dumnezeu Însuşi – Care a poruncit categoric prin porunca I a

Decalogului a nu ne închina la idoli – a poruncit a se face chipurile de

heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om

sunt icoane şi nu idoli.

9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).

10. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost

făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 şi

37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).

11. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).

12. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire
(Ps. 137, 1).

13. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele,

preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii

le venerau şi se închinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7,

6).
14. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi – ce erau în templu –

niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli.

15. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat

în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11,

7; Fapte 24, 11 ş.a.).

16. În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar

închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu

idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este

numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la

cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al

vreunui sfânt.

17. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica dintotdeauna a Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi
venerate.

18. Icoanelor şi sfinţilor li se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu.

19. În faţa icoanelor ceri mijlocire şi ajutor duhovnicesc, nicidecum nu

le rosteşti: “Miluieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu.”

Sfântul Efrem Sirul

"Nu locul îl mântuiește pe om, ci libera lui voie. Adam, strămoșul nostru, a căzut chiar în rai, iar dreptul
Lot s-a păzit chiar în Sodoma."

Sfântul Nifon, Mitropolitul Țării Românești

"Fiul meu, să nu te încrezi în fericirea pământească, în slava și strălucirea acestei lumi, căci toate cele de
pe pământ sunt mai înșelătoare ca visele."

Argumente scripturistice pentru cinstirea Sfintei Cruci

Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea
lui Dumnezeu.( 1 Corinteni 1,18)

- Crucea este Semnul lui Hristos:

Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea
pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa. Si va trimite pe ingerii Sai, cu sunet
mare de trambita, si vor aduna pe cei alesi ai Lui din cele patru vanturi, de la marginile cerurilor pâna la
celelalte margini. (Matei 24,30-31)

Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor
prin cruce. (Coloseni 2,15)

Si i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim, si insemneaza cu semnul crucii (litera "tau"
care înseamnă în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem si care
plang din cauza multor ticalosii care se savarsesc în mijlocul lui". Iar celorlalti le-a zis în auzul meu:
"Mergeti dupa el prin cetate si loviti! Sa nu aveti nici o mila si ochiul vostru sa fie necrutator! Ucideti si
nimiciti pe batrani, tineri, fecioare, copii, femei, dar sa nu va atingeti de nici un om, care are pe frunte
semnul "+"! Si sa începeti cu locul Meu cel sfant!" Si au Ănceput ei cu batranii, care erau inaintea
templului. (Iezechiel 9,4-6)

- Crucea este pecetea lui Dumnezeu:

Si am vazut un alt inger care se ridica de la Rasaritul Soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul
a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamantul si marea, Zicand: Nu
vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii
Dumnezeului nostru. (Apocalipsa 7,2-3)

Si li s-a poruncit sa nu vatame iarba pamantului si nici o verdeata si nici un copac, fara numai pe
oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntile lor. (Apocalipsa 9,4)

- Crucea a fost sfintita de Hristos prin sangele sau, devenind altar de jertfa:

Iar Hristos, venind Arhiereu al bunatatilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare si mai
desavarsit, nu facut de mana, adica nu din zidirea aceasta; El a intrat o data pentru totdeauna în Sfanta
Sfintelor, nu cu sânge de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare.
Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, îi sfinteste spre
curatirea trupului, Cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu
pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului
celui viu? (Evrei 9,11-14)

Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El,
prin sangele crucii Sale. (Coloseni 1,20)
(Coloseni 1,20)

Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se
lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. (Marcu 8,34)

Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine. (Matei 10,38)

- Evreii pastrau la loc de cinste cu mare evlavie sabia cu care David l-a ucis pe Goliat, deci cum noi nu
vom cinsti arma prin care Hristos a biruit pe diavol?

Si a zis David catre Ahimelec: "N-ai cumva la indemana vreo sulita sau vreo sabie? Caci eu nu mi-am
luat nici sabia, nici alta arma, deoarece porunca regelui a fost grabnica". Preotul însa a raspuns: "Iata
sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis în Valea Stejarului; ea este invelita intr-o haina, dupa efod; de
vrei, ia-o; alta afara de aceea n-am aici". David a raspuns: "Ca ea nu mai este alta, da-mi-o!" si i-a dat-o.
(1 Regi 21,8-9)

Argumente Scripturistice ale Cinstirii Maicii Domnului

Noi, Ortodocsii pe Maica Domnului o preacinstim (dar pe Dumnezeu il
ADORAM), pentru ca ea a fost singura care s-a invrednicit sa fie Maica Lui
Hristos.

Iata argumentele din Sfanta Scriptura :

Luca 1, 48-49: Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile.

Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic și sfânt este numele Lui.

Luca 2, 51 (Iisus era ascultator) :

Si a coborât cu ei si a venit în Nazaret si le era supus. Iar mama Lui pastra în inima ei toate aceste
cuvinte.

Ioan 2, 3-10 (In Cana Galileii, la rugamintea Maicii sale Iisus face prima minune).

Ioan 19, 26-27 (Iisus fiind pe cruce, se arata ingrijorat de soarta Maicii sale, si o incredinteaza in grija lui
Ioan)

Deut 5, 16 (Porunca a V-a a fost implinita de Iisus în“ cinstirea parintilor).

Luca 1, 28-29 (Arhanghelul ai arata un respect deosebit plecandu-se inaintea ei) :

Si intrând îngerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată
esti tu între femei. Iar ea, vazându-l, s-a tulburat de cuvântul lui si cugeta în sine: Ce fel de închinaciune
poate sa fie aceasta?

Luca 1, 35 : (Maica Domnului e Nascatoare de Dumnezeu)

Duhul sfânt Se va pogoră peste tine si puterea Celui Preanalt te va umbri; pentru aceea si sfantul care Se
va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va numi
Psalm 44, 11, 20-21:Statut-a împarateasa de-a dreapta Ta, îmbracata în haina aurita si prea
înfrumusetata.

Pomeni-vor numele tau în tot neamul;

Pentru aceasta popoarele te vor lauda în veac si în veacul veacului.

Luca 11, 27-28: Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt!

Argumente pentru CINSTIREA SFINŢILOR

1. Şi în Vechiul Testament trupurilor celor drepţi şi sfinţi li se dădea deosebită cinste (Vezi: Fac. 50, 1-14;
leş. 13, 19, IV Regi 23, 18; Sir. 49, 11 s.a.).

2. Trupurile sfinţilor sunt biserici şi lăcaşuri ale Duhului Sfânt (I Cor. 3, 16-17).

3. Dumnezeu se proslăveşte şi în trupul şi în sufletul celor sfinţi, care sunt ale lui Dumnezeu (I Cor. 6, 19-
20).

4. Trupurile celor sfinţi sunt vase de cinste ale lui Dumnezeu, sfinţite, potrivite pentru tot lucrul bun (II
Tim 2, 21).

5. Trupurile unor sfinţi, după moarte, sunt înzestrate de Dumnezeu cu puteri minunate, precum: fac
minuni, vindecă boli, nu putrezesc, răspândesc bună mireasmă ş.a. (Matei 27, 52-53)

6. Trupurile sfinţilor, uneori, încă fiind ei în viaţă, făceau minuni (Fapte 19, 11-12; 5, 15).

7. Trupul Sfântului Prooroc Elisei, la un an de zile după moartea sa, a înviat un mort (IV Regi 13, 20-21;
Sir. 48, 14-15).

8. În Testamentul Nou, trupurile creştinilor morti nu mai sunt spurcate, căci ele sunt biserici şi lăcaşuri
ale Duhului (I Cor. 6, 19-20; 3, 16-17 ş.a.).

9. În multe biserici creştine şi azi se găsesc sfinte moaşte ale sfinţilor, care se păstrează neputrezite de
sute sau chiar mii de ani şi prin care Dumnezeu lucrează nenumărate minuni cu cei credincioşi.
10. Practica Bisericii – de la început şi până azi – a păstrat această tradiţie sfântă de a ne închina la
sfintele moaşte ale sfinţilor.

11. Şi îngerii cinstesc trupurile oamenilor sfinţi (Iuda 1, 5-9).

12. Chiar şi hainele oamenilor sfinţi – care au acoperit trupurile lor – au făcut minuni, cum au fost, de
pildă, cojocul lui Ilie Proorocul (IV Regi 2, 14) sau mahramele Apostolului Pavel (Fapte 19, 11-13)