BARBARÍSM s. n. (< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos „expresie greșită”): 1.

cuvânt
introdus dintr-o limbă străină fără a fi nevoie de el (de obicei, cuvânt de jargon), ca demoazelă
(„domnișoară”), ánimă („suflet”) etc. 2. cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă.

BARBARÍSM s.n. Cuvânt introdus dintr-o limbă străină fără a fi necesar. ♦ Cuvânt rezultat din
stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă. [< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos –
expresie greșită].

 sursa: DN (1986)
 adăugată de LauraGellner
 acțiuni

BARBARÍSM s. n. cuvânt, construcție introduse într-o limbă străină fără a fi necesare și

neintegrate în limba care le-a împrumutat. (< fr. barbarisme, lat. barbarismus)

barbarie s.f. 1 Stare rudimentară de dezvoltare socială și culturală în

care se află un popor, un grup de oameni, un om; (înv.) barbarism. ◆
Sălbăticie. 2 Concepție, atitudine, comportare etc. care arată lipsă de
respect, dispreț, ură față de cultură și civilizație. ◆ Concr. Faptă care
rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. • pl. -ii. g.-d. -
iei. /<fr. barbarie, lat. barbaria.

BARBARÍE ~i f. 1) Stare de înapoiere social-economică și culturală a unui popor. 2)

Comportare de barbar; sălbăticie. 3) Crimă odioasă, născută din ură și dispreț față de cultură și
civilizație. [Art. barbaria; G.-D. barbariei; Sil. -ri-e] /<fr. barbarie, lat. barbaria

 sursa: NODEX (2002)

 adăugată de siveco
 acțiuni

barbarie f. 1. starea omului barbar; 2. cruzime, neomenie.