Sunteți pe pagina 1din 3

Arhaismele

Pe masura ce vocabularul unei limbi se imbogateste cu neologisme , o parte dintre cuvintele vechi dispare din vorbirea curenta ori isi modifica complet intelesurile. Acestea se numesc arhaisme. Astfel: -cuvantul slobozenie a fost inlocuit cu libertate; -buche cu litera; a catadicsi cu a consolida; -pizma cu invidie; -ocarmuire cu guvernare; -zapis a fost inlaturat cu cuvantul document; -misel (sarman, sarac ) inseamna astazi ticalos , nelegiuit; -a tabari (a aseza tabara) inseamna a navali , a ataca. Exista arhaisme lexicale, fonetice, morfologice, sintactice: -arhaismele lexicale:gramatic , parcalab , stolnic etc; -arhaisme fonetice:a imbla , a imple , a rumpe , sama; -arhaisme morfologice:inime , greseale , aripe , ruinuri; -arhaisme sintactice-dativul cu functia de atribut: " Eu sa fiu a ta stapana , tu stapan vietii mele"; (Mihai Eminescu) "Preot desteptarii noastre , semnelor vremii profet". (Mihai Eminescu) Arhaismele sintactice , folosite in stilul artistic , au valori semantice sau stilistice. Pentru a stabili daca un cuvant un cuvant este sau nu arhaic in contextul in care este folosit trebuie sa-l raportam la stadiul de evolutie a limbii in epoca in care a fost scrisa o opera literara . Arhaismele sunt utilizate pentru realizarea valorii stilistice , a culorii locale , pentru a evoca oamnei , obiceiuri , evenimente istorice , pentru a fixa in timp actiunea unei opere cu tematica istorica. Literatura romana cu tematica istorica este ilustrata de scriitori care au valorificat cu maiestrie arhaismele: Costache Negruzzi , Alexandru Odobescu , Mihai Eminescu , Mihail Sadoveanu.

Regionalismele
Regionalismele sunt fapte de limba (fonetice morfologice , sintactice sau lexicale) specifice graiului dintr-o anumita zona geografica a tarii. "Regional" & "popular" repezinta categorii distincte: prima se defineste pe baza criteriului "geografic"(regional se opune in general), ia a doua se defineste pe baza criteriului "sociocultural" ("popular" se opune lui "literar"); spre deosebire de reginalisme , folosite numai in anumite zone, elementele populare sunt intrebuintate pe tot teritoriul tarii, indeosebi de vorbitorii cu un grad mai redusde instructie. * Dupa nivelul limbii la care se manifesta ,regionalismele se clasifica astfel: a) regionalisme fonetice: hier , hire ,chiatra , ghine (fier , fire , piatra , bine) b) regionalisme gramaticale (forme gramaticale specifice anumitor arii geografice): oi merge , a face (voi merge , va face), in Moldova; lucra , manca (lucreaza , mananca), in Transilvania; asta, aia , astia (acesta, aceea , acestia), in Muntenia; c) regionalisme lexicale (cuvinte care cunosc o circulatie limitata ,in principiu o anumita arie

geografica): moldovenisme- omat (zapada) , papusoi (porumb) , colb (praf); ardelenismecoparseu (sicriu) , paparada (omleta) , clop (palarie); muntenisme- nitel (putin) , pacla (ceata), lele (matusa); d) regionalisme semantice (sensuri diferite ale aceluias cuvant , repatizate pe arii dialectale; de exemplu , ginere are, in aria nordica ,sensul "ginere", pe cand in sud are & sensul "mire"). Anumite regionalisme prezinta conservari ale unor fonetisme arhaice, precum formele etimologice cu in locul diftongului i , in cuvinte de origine latina: cne , mne , pne. Din punct de vedere stilistic, regionalismul are, ca & arhaimul, o functie de evocare ori de caracterizare a vorbirii personajelor in mod intamplator sau intentionat. Daca examinam limba scriitorilor din a doua jumatate a secolului trecut , se constata ca folosirea regionalismelor vizeaza efecte estetice, atat in planul personajelor , cat & in acela al autorului. Regionalismele care apar in vorbirea personajelor indeplinesc functii complexe in contextul operei:creeaza culoarea locala, prin acumularea particularitatilor regionale, care dau autenticitate & vigoare exprimarii & ajuta la caracterizarea personajelor. Valorificarea regionalismelor , ca "elemente de sugestie", prezinta o etapa superioara a maiestriei artistice , intrucat presupune interventia creatoare a autorului, prin selectarea particularitatilor regionale tipice, dozate cu discernamant & incadrate in contexte artistice relevante. Regionalismele care apar in limbajul autorului (in planul naratiunii) exprima participarea afectiva a acestuia la desfasurarea faptelor narate. In aceasta privinta, functia evocatoare a regionalismului , semnificativa la autori precum I. Creanga & M. Sadoveanu, constituie o trasatura specifica artei scriitorilor, contribuind la realizarea unitatii lingvistice & stilistice a operei lor.

Neologismele
Neologismul ( introdus in secolul al XIX-lea in terminologia internationala- fr.neologisme, engl. neologism germ. Neologismus) indica orce cuvant nou parut intr-o limba , indiferent daca acesta este un cuvant nou aparut intr-o limba, indiferent daca acesta este un imprumut sau prezinta o creatie interna a limbii respective (cf. grec. neos-"nou" & logos"cuvant,vorba"). In lingvistica romaneasca sunt socotile neologisme in special imprumuturile pe care limba romana le-a facut din limbile apusene ori direct din latina , pe cale savanta. Exista & neologisme create prin mijloace proprii limbii romane. Astfel cuvantul apoetic este format prin derivare din prefixul neologic a & din adjectivul neologic poetic; nefavorbil, este un neologism in structura caruia intra prefixul vechi ne-(de origine slava) & neologismul favorabil ;termenii gandirism, semanatorism s-au format de la numele binecunoscutelor reviste literare cu ajutorul sufixului international -ism. Productive sunt & urmatoarele sufixe neologice:-ist (santajist), -itate(postumitate), -iza(a nominaliza). Alte afixe neologicecu circulatie internationala sunt: -bil, -al, ante- , extra-, hiper- ,supra- etc. Clasificarea neologismelor din limba romana se face, in primul rand , in functie de originea lor: a)cea mai importanta categorie este aceea a imprumuturilor latino-romanice , in care se imclud cuvinte provenite din: limba latina -adagiu, ambiguu , adnota , paupertate , testimoniu etc.; limba italiana -adagio , allegro , acont , capodopera , speze (cheltuieli) etc.; limba

franceza (foarte numeroase) -adundenta, apel, celibatar , circumstanta , importanta, opinie , victorie , voiaj , utilitate , sacrificiu etc; b)limba germana: blitz, bomfaier , bormasina , fasung , stecar etc.; c)limba engleza: out , base-ball , bowling , crocant , ofsaid , computer , display , talk-show , second hand etc. Neologismele limbii romane apartin atat limbii literare standard, cat & tuturor variantelor functionale, in care apar terminologii specializate proprii fiecarui domeniu de activitate. Foarte multe anglicisme & americanisme se intalnesc in stilul publicistic & cel stiintific , care sunt cele mai deschise imprumutului neologic. Privitor la rolul lor in discursul publicistiic , imprumuturile pot fi: 1)necesare; 2)livresti. 1)Categoria imprumuturilor "necesare" cuprinde termeni care nu au echivalente romanesti: design , feed-back , hardware , management , marketing , sponsor , copy-right , best-seller , cameraman , disk-jockey , mass-media , joging , surfing , fast-food , living , cash etc. 2)Imprumuturile livresti includ termeni ce dubleaza cuvinteb romanesti: hit, job , juice , shop , show , top (pentr slagar , serviciu , suc , magazin , spectacol , clasament) sau cu valoare stilistica: a badina(a glumi) , sensiblerie (sensibilitate excesiva), cariant (culoare vie) , afolat (innebunit) , eclatant (stralucitor), froasat (ofensat). -cele mai suparatoare sunt imprumuturile care dubleaza cuvinte romanesti doar din "snobism lingvistic". Acestea sunt cultismele (a demara, a stopa, vizavi de , a disipa , a oculta , a se deroba). Se recomanda evitarea abuzului de neologisme cu echivalent exact in limba noastra. -Constructia "mijloace mass-media" este un pleonasm. -Anumite neologisme s-au adaptat sistemului limbii romane (bisnita, blugi , lider , meci). Altele sunt pe cale de adaptare. Patrunderea unui cuvant imprumutat in uzul comun grabeste "romanizarea" sa. Multe cuvinte provenite din alte limbi & folosite de unii vorbitori n-au fost adaptate in limba romana, nefiind inserate in dictionarele lingvistice uzuale, ci in glosare speciale.