Colegiul de Medicină Orhei

Referat

Tema:Istoria ieroglifică de
Dimitrie Cantemir

Obiect de studiu : limba și literatura română

Cuprins:
Capitolul I : Dimitri Cantemir- un print
al umanismului European.
 Capitolul II: Romanul Istoria
ieroglifică, o capodoper a literaturii
alegorice.
 Bibliografie.
Capitolul I: Demitrie Cantemir-UN PRIN|
AL UMANISMULUI EUROPEAN
Dimitrie Cantemir se înalţă pe treptele unei evoluţii pluriseculare, reunind în
formaţia sa intelectuală şi în aspiraţiile lui creatoare caracterele, tendinţele şi
direcţiile dezvoltării întregii culturi româneşti de pînă la el. Sinteză genială,
Cantemir este anticipaţia, nu mai puţin extraordinară, a destinelor universalităţii
pentru care opera şi geniul său i-au servit de legitimare şi simbol. George IVAŞCU
Spiritul său vast de iscoditor se manifestă în egală strălucire în toate ramurile
scrisului umanitar-filozofic, logică, dialog, roman, istorie ş.a.m.d., lăsînd urme
adînci pentru posteritate. Dimitrie Cantemir se prezintă ca o imagine superioară a
erudiţiei. Dar, înainte de a fi erudit, e un om de acţiune. Vasile COROBAN

Capitolul II: Romanul Istoria ieroglifică,

o capodoper a literaturii alegorice.
DESPRE ROMANUL ISTORIA IEROGLIFICĂ :
• Romanul e scris, probabil, la Constantinopol. Acolo viaţa lui Dimitrie Cantemir e
mereu zbuciumată, primejdiile îl pasc la fiecare răspîntie a marii cetăţi, iar zilele-i
stau deseori în grele cumpene, duşmanii săi politici silindu-se, cu tot dinadinsul,
să-l nimicească. • După multe gîlceve şi intrigi între partidele politice boiereşti din
Moldova şi Muntenia, în 1705, se stabileşte o pace temporară. În perioada de
acalmie, el scrie acest roman alegoric, opera sa literară cea mai echilibrată, poate,
şi neîndoielnic, cea mai profundă.
Lucrarea începe cu prezentarea unei adunări a boierimii muntene şi moldoveneşti,
ţinută la Arnăut-chiol, lîngă Adrianopol, în anul 1703, cu scopul de a alege pe noul
domn al Moldovei. Autorul foloseşte acest prilej pentru a vă înfăţişa pe principalii
eroi ai povestirii, dintre care unii sînt puşi să ţină discursuri alcătuite de Dimitrie
Cantemir. Au loc lungi discuţii îndeosebi despre originea Struţocămilei (Mihai
Racoviţă), candidatul la tron susţinut de C. Brîncoveanu (Corbul), care reuşeşte să
atragă de partea sa majoritatea boierilor moldoveni şi să facă să fie ales domn
candidatul său. După primirea învestiturii (prilej pentru a fi demascată lăcomia
dregătorilor Porţii), noul domn şi boierii săi pleacă în Moldova, pe care o supun
unei exploatări sîngeroase. Pentru a-şi consolida poziţiile, domnii şi boierii
Moldovei şi Ţării Româneşti încheie o înţelegere, îndreptată îndeosebi împotriva
fraţilor Antioh şi Dimitrie Cantemir, dintre care ultimul va fi urmărit apoi cu
înverşunare. Cînd boierii şi domnii se bucurau de succesul lor, Cantemir aduce în
scenă o răscoală a categoriilor mijlocii, nemulţumite îndeosebi de amestecul lui
Brîncoveanu în Moldova. Este povestită apoi, pe larg, prigoana pornită împotriva
lui Dimitrie Cantemir (Inorogul), care este atras la o întrevedere cu Toma
Cantacuzino (Şoimul), cu scopul de a fi prins, cu această ocazie au loc lungi
discuţii între cei doi despre motivele discordiei dintre Dimitrie Cantemir şi C.
Brîncoveanu, prilej cu care sînt trecute în revistă relaţiile dintre conducerile celor
două ţări, începînd din vremea domniei lui Dimitrie Cantemir. Pînă la urmă,
datorită maşinaţiilor lui Scarlat Ruset (Cameleonul), Dimitrie Cantemir este prins
şi închis de bostangii, dar reuşeşte să scape, dînd bani, şi se refugiază la ambasada
franceză din Constantinopol. Datorită schimbării vizirului, care-i era favorabil,
Dimitrie Cantemir se poate întoarce apoi la locuinţa sa. În această vreme, C.
Brîncoveanu – convins de Toma Cantacuzino şi silit de schimbările raportului de
forţe în favoarea Cantemireştilor, sprijinit de dregătorii otomani ce îi erau
favorabili – consimte să ducă tratative cu Dimitrie Cantemir prin reprezentanţii săi,
care realizează într-adevăr o împăcare temporară. Prin înţelegerea stabilită, C.
Brîncoveanu acceptă să acorde unele despăgubiri lui Dimitrie Cantemir, din averea
lui Şerban Cantacuzino, să nu se amestece în treburile Moldovei şi să înceteze
prigoana împotriva Inorogului. Această înţelegere este considerată de Dimitrie
Cantemir drept o victorie a sa.
CONOTAȚII ALEGORICE ÎN ISTORIA IEROGLIFICĂ
La baza romanului stau persoane şi evenimente istorice reale. Deoarece în stema
Munteniei se află vulturul, ea devine în roman împărăţia Vulturului, iar Moldova,
avînd zimbrul, devine împărăţia Leului. Brîncoveanu e înfăţişat prin Corb.
Cantemir potriveşte firea fiecărei vietăţi cu firea boierului respectiv. Poporul nu
este prezent la adunare, dar, ca şi în fabulele tradiţionale, în roman e prezentat prin
furnici ş.a. Autorul îl introduce brusc pe cititor în miezul acţiunii in medias res,
nedefinind rolul pe care îl va juca fiecare personaj, dar lăsînd ca acest rol să se
definească din cuvîntarea sa la adunare şi din cele spuse de alte personaje despre
el. După ce asistăm, în acest teatru, la dezbateri contradictorii şi spectaculoase,
sîntem informaţi, retrospectiv, despre viaţa unor personaje principale ale
romanului. Cantemir satirizează, în primul rînd, climatul social şi politic, tirania
boierimii, ostilă ideii de progres şi de libertate. Tiran este nu numai Corbul; toate
celelalte dobitoace şi păsări răpitoare exercită funcţia tiraniei. Termenul de
ieroglifă este explicat de Cantemir ca mijlocul de a prezenta simbolic lumea.
Ieroglifia – chipuri de păsări, de dobitoace şi alte jigănii şi lighioi cu carile vechi în
loc de slove se slujea. Partea morală a romanului o constituie sentimentele şi
proverbele, iar latura patetică e teatrul, unde fiecare animal şi pasăre răpitoare îşi
demonstrează ticăloşia. În Istoria ieroglifică, în situaţie de tragedie se află Inorogul
(Dimitrie Cantemir), despre care avem elegii lamentabile. Dacă eroul ne pare
inferior nouă înşine în forţă şi inteligenţă, pînă într-atît încît avem impresia de a
privi de sus la un spectacol, ai cărui protagonişti se lasă a fi păcăliţi, dominaţi sau
se poartă într-un mod absurd, atunci noi sîntem la nivelul satirei şi al ironiei. În
acest sens trebuie de înţeles miezul satirei lui Cantemir, eroii romanului său
asemănîndu-se jivinelor, fiarelor răpitoare. Tirania, fie ea politică, fie socială, e
caracterizată prin maxime de o evidentă tentaţie ludică, ironică. Tiranul e atît de
inuman, că n-are nimic sfînt în conştiinţa sa. Sufletul său e mort: Căci tot tiranul,
precum pentru prieten, aşea pentru neprieten, tot cu un suflet se poartă.
Bibliografie:
http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=3411

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_ieroglific%C4%83

http://www.ecursuri.ro/cursuri-online/amprenta-umanismului-asupra-literaturii-romane.html

http://www.autorii.com/scriitori/sinteze-literare/umanismul-romanesc-plan-de-idei.php

https://www.google.ru/search?newwindow=1&source=hp&ei=A1WaXaSeCKqEmwXh9bvQBQ&q=renast
erea+in+literatura+romana&oq=renasterea+in+literatura+romana&gs_l=psy-
ab.3..0j0i22i30.258746.266535..268943...0.0..0.267.4033.3j26j2......0....1..gws-
wiz.......0i131j0i22i10i30.PKj8CorupMo&ved=0ahUKEwjkq7zdwojlAhUqwqYKHeH6DloQ4dUDCAY&uact=
5.

https://www.google.ru/search?newwindow=1&ei=Fj2aXc3xOc-
FmwXZg6CYDQ&q=istoria+ieroglifica&oq=istoria+&gs_l=psy-
ab.1.0.0i67j0l9.110054.115181..116851...1.0..0.298.2833.8j15j1......0....1..gws-
wiz.....0..0i131i67j0i131j0i10.9QWwKbUaVOY.