Cronicile lui Macarie,Eftimie și Azarie sunt niște lucrări datate din cele mai

vechi timpuri care descriu detaliat viața unor domnitori ai Țării Moldovei și
descriu niște evenimente care s-au întâmplat cândva în trecut.
Aceste Cronici au fost scrise din poruncile unor domnitori care vroiau ca să fie
păstrate toate datele și lucrurile importante de pe vremea aceea,și să ajungă în
zilele noastre. Fiecare dintre acești autori călugări au scris despre viața
domnitorilor care le-a poruncit fiecăruia dintre ei.Ei au scris prin prisma
raportului obiectiv,deoarece s-au bazat pe evenimente reale,dar și pe
povestirile auzite. Au descris detaliat toate evenimentele,au mai descris
aspectele fizice și morale ale altor personalități care au fost pomenite în lucrări.
Atitudinea autorilor față de domnitorii care le-au comandat scrierea acestor
cronici este destul de evidentă. Fiecare dintre ei iși desrie domnitorul cu
cuvinte de laudă,aveau o atidudine de admirare față de domnitor.Macarie a
descris viața lui Petru Rareș pe când acesta a fost la domnia țării.În cronica sa el
descrie evenimente din viața domnitorului,descrie bătăliile pe care le-a dat
domnitorul ,descrie viața de familie a acestuia, și multe altele. Eftimie a scris
după porunca lui Ioan Alexandru voievod,deoarece dorința domnitorului era ca
să se scrie o lucrare în care să fie relatate niște evenimente care să nu fie lăsate
uitării. El a descris și domniile altor trei domnitori,în care a scris despre
evenimentele datate pe timpul domniei lor.Azarie a scris după porunca lui
Petru voievod cel Bătrân.Cronicile lui Eftimie și Azarie sunt ca niște completări
și continuări a cronicii lui Macarie,deoarece în cronicile acestor doi călugări
scriitori este pomenit numele lui Macarie,și am întâlnit niște argumentări care
afirmă acest lucru. Acești trei scriitori aveau diferite atitudini față de alte
personaje,deoarece în lucrări am întâlnit și personaje pozitive cât și
negative.Pesonajele pozitive erau descrise cu admirație,erau descrise
activitățile acestora care erau pline de bunătate,pe când personajele negative
erau descrise cu mult dispreț și ură,deoarece au întocmit o mulțime de lucruri
rele care nu erau de lăudat.
Prezența lui Macarie în cronică este evidentă,mai ales în exemplul:,, Ajungând
aici cu povestirea, să amintesc că în cursul aceluiași an, învârtindu-se roata bisericii
de la unii la alții, m-a ajuns și pe mine smeritul în suișul ei și m-a așezat în scaunul
episcopiei din partea de jos a țării, în aprilie 23‘’.El
povestește despre tot ceea ce
a văzut cu propiii săi ochi,și nu a născocit nimic din cele povestite în cronică.
Deci cronica este bazată pe realitate.
Prezența lui Eftimie și Azarie în evenimentele descrise în cronică nu este prea
evidentă și consider că ei s-au bazat pe povestiri și pe cele auzite atunci când au
scris aceste lucrări. Lucrările lor seamănă cu niște povestiri care relatează
evenimntele trecutului.
Toți acești cunoscuți cronicari s-au bazat pe situațiile care-i înconjurau,pe
povestirile auzite și pe părerile personale. Nu au fost alți factori externi care să-i
încurce să scrie și să relateze în scris aceste cronici.
Îi respect foarte mult pe acești cronicari,deoarece ei au fost cei care nu au lăsat
uitării toate aceste informații,date și evenimente din trecut. Ele au ajuns și în
zilele noastre,si astfel putem să aflăm ce s-a întâmplat cândva pe timpul lui
Ștefan cel Mare,ca să putem măcar să ne închipuim cum era viața lor atunci. Și
consider că ele vor avea o importanță destul de deosebită și pe viitor.