Razvan Voncu

Literatura Romana – 1890 – 1918

-curs 1-

- perioada e tratata intr-un mod neunitar. E cea mai indragita.

O prima problema pe care si-o pune istoricul literar – problema cronologica, a bornelor
literare. Unde incepe si unde se termina? Stim unde incepe Junimea, dar unde se termina e
mai greu de spus.

Perioada asta e mai usor de mentionat unde se termina – 1918. Putine evenimente politice
produc transformari socio-culturale incat sa determine o schimbare de cod cultural. 1918 este
un asemenea eveniment istoric care produce o schimbare de paradigma. Dupa Marea Unire
Romania isi schimba cu totul statutul – incepe o alta perioada.

Unde incepe e mai greu de terminat – sunt istorici care o plaseaza in 1883 – anul in care se
imbolnaveste Eminescu, iar cum Eminescu era simbolul Junimii, sfarsitul lui simbolic
reprezinta sfarsitul Junimii.

Eminescu nu a fost un autor grabit sa publice – deci imprejurarea din 1883 nu e una
simbolica. Maiorescu a continuat sa ii publice lucrarile. 1883 nu a fost o asemenea borna
incat sa determine o schimbare a statutului lui Eminescu, de aceea alti istorici propun 1889 –
moartea lui Eminescu si a lui Creanga (an cu mai multa greutate). Caragiale moare in 1912,
Slavici in 1925 si Maiorescu in 1917.

A continuat intalnirile si dupa anul 1889, desi s-a mutat cenaclul la Bucuresti. Dupa ce si
Iacob Negruzzi intra in politica, si revista Convorbiri Literare se muta la bucuresti. Dupa
1890 Junimea se schimba mult – a devenit in primul rand o grupare politica, dar ea a
continuat sa existe. Slavici a publicat Mara dupa acel an, Caragiale a continuat sa scrie si
dupa despartirea lui de Junimea.

Dupa 1890 se schimba ceva in societatea romaneasca si in literatura.

A doua problema de care s-au lovit istoricii literari, intalnita si la Dumitru Nicu, este
perceptia acestei perioade ca fiind neunitara. Unde unii istorici vad o singura perioada, alti
istorici vad doua. Aici e un model occidental, dar care nu se verifica in cultura noastra. Art
nouveau a avut influente, dar codul nu a fost asta. Nu e nicio diferenta intre literatura de la

1
Razvan Voncu

1897 si cea de la 1907. Codul ramane ancorat in realitate. Marcile structurale sunt prezente la
toti scriitorii.

La marile istorii literare se gasesc anumite precautii in a vorbi despre literatura de la 1900.
Aceasta perioada dintre junimea si interbelic e o perioada de autori minori. Se scrie o
literatura minora. In realitate, nu numai ca trei ditnre cei 5 junimisti continua sa fie activi si
acum. Maiorescu dupa ce ii selectase pe scriitorii junimisti, mai face inca o data selectia – pe
Bratescu Voinesti, pe Goga si pe Sadoveanu. Caragiale renunta la teatru si ne da
capodoperele prozei. Slavici de asemenea, face pasul catre roman. Dar nu numai vechii autori
mari sunt cei care dau profilul perioadei, tot acum apar si alti mari autori.

In primul rand Macedonski. Pana in 1895 e doar o promisiune, atunci publica primul lui
volum important. Apoi sunt poetii simbolisti, Anghel, Minulescu, Bacovia. Bacovia este unul
dintre marii poeti ai sec 20 – Bacovia, Arghezi si Stanescu.

Lovinescu, marele critic al modernismului, este tot un produs al acestei perioade. Toate
premisele gandirii sale critice sunt puse acum, refuzul traditionalismului, preferinta pentru
poezia lirica etc. Def impresionismului o da dupa 1909 si la aia ramane.

Si alti scriitori importanti – Cosbuc e un poet important.

Calinescu sparge momentul 1900 in scoli curente. Arghezi e rupt de aceasta perioada desi e
produsul scolii lui Manolescu.

Exista elemente structurale identice care poarta amprenta epocii de la 1900. Traditionalismul
s-a adulterat imprumutand tehnici moderne, iar modernitatea s-a imblanzit preluat atitudini
traditionale. E un intreg vag conceptual. Era o literatura inca tanara atunci.

Borna finala 1918, borna istorico-literara, in 1919 se intemeiaza cenaclul Zburatorul lui
Lovinescu, alta borna. 1920 e o borna relativa – o legam de inceputul modernitatii, de iesirea
din atmosfera mimetica de dupa moartea lui Eminescu. Eminescu era un tip liber intr-o
societate foarte conventionala, in societatea burgheza. Eminescu scria o poezie cam prea
inalta pentru public. Pana in 1983 Eminescu nu a fost deloc o valoare nationala. Strainii
puneau pret pe el. Dupa ce s-a imbolnavit, s-a intamplat ceva cu societatea. Era o societate
care faceau rau la modul inocent. Societatea romaneasca a fost zguduita brusc, au constatat ca
un tip eminent, unul dintre cele mai bune produse ale literaturii noastre. Eminescu nu a fost
bine ingrijit dpdv medical ptc asta era nivelul medicinei la momentul actual. Eminescu nu a

2
Razvan Voncu

fost un intretinut national – a trimis o scrisoare in care a spus ca se simte jignit de acest titlu.
Moartea lui eminescu a fost un soc – a fost o inmormantare grandioasa cu mii de oameni. A
fost puse pentru prima data problema artistului. Dupa 1890 – o schimbare de atitudine a
societatii fata de arta si artist, dar si o schimbare a artistului insusi. Primul indiciu structural
ca epoca dupa 1890 e distincta – profesionalizarea literaturii. Societatea intelege ca are o
obligatie fata de arta si artisti, iar artistii inteleg ca au autonomie. Moarta lui Eminescu a
provocat un urias interes pentru poezie, din care se va alimenta poezia simbolista. E limpede
ca acum incepe modernitatea cu adevarat. A provocat in cele din urma nevoia de schimbare
ptc dupa 1883, dupa ce a fost recunoscut emotional drept marele poet al natiunii, poetii au
inceput sa eminescianizeze. Ne pandea un val de epigonism eminescian ingrozitor.

La 1896 romantismul era deja incheiat, deja aparuse experienta din care avea sa se nasca
simbolismul. Din fericire dupa moartea lui Eminescu, dupa aceasta uriasa emotie, am avut
sansa la doua miscari poetice opuse, din care s-a nascut noua poezie, o mare poezie. Perioada
care incepe cu aceste schimbari este una scandalos de ignorata in raport cu perioada
interbelica. Pentru cei mai multi romani, apogeul romanitatii – interbelicul. Marea perioada
de progres national, nu a fost interbelicul. Interbelicul a fost o epoca splendida pentru ca a
fost o epoca de consum. Marea epoca de schimbare de paradigma a fost cea dupa
proclamarea Lui Carol 1, dupa 1881.

Acum se constituie principalele institutii ale tarii, in forma lor moderna. Unele sunt in
picioare si azi. Acum se pun bazele unei infrastructuri sociale si culturale de tip modern.

Ex – Convorbiri literare, in 1867, tiraj 200 de reviste, sustinuta de banii boierimii de la

Junimea.

In 1906 – Viata romaneasca – alt tip de revista. Deschisa tuturor scriitorilor de valoare. E
facuta pe criterii comerciale, care se vinde la chiosc si isi plateste colaboratorii. A fost prima
revista din tara si printre primele din Europa care au platit drepturile de autor. Revista a
supravietuit din vanzari si din reclame. Asta inseamna o revista moderna.

Exista si azi, intrerupta doar de WW1. A fost o publicatie bine intemeiata.

Exemplele de modernizare radica a societatii romnesti sunt numeroase. Principele carol 1 –

prima cale ferata. In 1914, reteaua de cai ferate a Romaniei era superioara celei a Germaniei.
In 1866 nu era un metru de drum pietruit. In 20 de ani a fost recuperat un handicap enorm.
Ritmul de dezvoltare a fost fara precedent. Dezvoltarea a fost intalnita si in ceea ce privea

3
Razvan Voncu

literatura. Literatura romana nu mai e o literatura bananiera (o singura grupare), ci mai multi
poeti care scriu diferit. In 1912 – revista Simbolul.

La fel se intampla si in proza. Apar alti prozatori, Bratescu Voinesti, Basarabescu,

Delavrancea, prozatorii artisti – Anghel. E o diversificare pe toate planurile spre deosebire de
perioada Junimista. Atunci era o singura revista, acum sunt zeci. Literatura adevarata e
diversa. La 1900 sunt intalnite semnele acestei modernizari. Este o crestere cantitativa
enorma care nu se putea produce daca nu exista raspuns din partea publicului. Acelasi
fenomen de modernizare il intalnim si la nivelul lecturii, nu doar la nivelul producerii. La
1900 – fenomene similare la nivelul cererii.

1900 – un fenomen cert, demonstrabil inclusiv dpdv statistic de democratizare a lecturii. In

perioada Junimista nu citeau lit rom decat cativa boieri. Taranimea analfabeta, aprox 90% din
populatia tarii. Burghezii citeau ziare. Literatura romana citeau cativa aristocrati care se si
gasesc la Junimea. Literatura era o ocupatie de duminica si tot asa era si lectura.

Dupa 1890 creste in mod evident numarul cititorilor pentru ca scoala a inceput sa produca si
cititori. Se diversifica social lectura. Nu mai citesc doar aristocratii, intra pe scena lecturii
categorii intregi – functionari, burghezi si o categorie care nu e sociala, femeile, cititoarele,
care trec de la Dramele Parisului la poeziile lui Dimitrie Anghel. Nu se mai citeste literatura
de consum, incepe sa se citeasca literatura adevarata, literatura culta. Fenomenul este
demonstrabil statistic. Mai intai pentru ca acum, la 1900, se produce separarea dintre tipograf,
editor si librar. In perioada Junimista aceste 3 personaje se confundau. Apar tipografii
specializati in arta tipografica, iar cartile sunt foarte valoroase. Apar editorii, cei care
transforma manuscrisul intr-o carte. Este primul critic al unui text.

Mediul virtual i-a dat o lovitura de moarte pentru ca textul poate fi publicat fara a fi corectat.

Si in sfarsit apar marii librari. La 1900 este perfect posibil sa cumperi orice carte care apare in
Franta sau Germania. Daca nu apare in librarii, putea fi comandata.

Avem si informatii despre tirajele cartilor ptc s-au pastrat arhivele ale editorilor. Acum cartile
apar in mii de exemplare. Sadoveanu vinde cu miile. Avem cifre care confirma cantitativ
cresterea lecturii.

Fenomenul socialist. Moartea lui Eminescu a gasit literatura noastra intr-o stare de
epigonism, toti se chinuiau sa scrie ca Eminescu. Pe linia asta nu putea sa vina nimic bun.

4
Razvan Voncu

Geniul eminescian nu poate fi imitat ptc e un geniu al sintezei. Au aparut doua directii –
directia moderna, simbolista si directia traditionala. A mai aparut si curent socialist.
Socialismul – la 1900 Romania abia incepea sa se industrializeze. Avea un numar destul de
mic de muncitori. Socialismul a aparut pentru ca a aparut proletariatul. La noi nu a fost o
miscare politica, ci o miscare intelectuala care a inceput devreme, odata cu revista
Contemporanul.

Socialismul a fost o miscare intelectuala care s-a raspandit prin cultura, carti, conferinte, nu
prin actiune politica. Socialismul la 1900 la noi a fost un curent minoritar, nu a fost un curent
de succes. Nu a avut succes in politica, s-a indreptat catre o alta piata. S-a indreptat mai mult
spre tineri, pentru ca ei sunt mai altruisti, simt nevoia sa se dedice unei cauze. Altruismul,
generozitatea socialistilor romani au prins la tineri. Intemeiotorii adevarati ai socialismului –
Nadejde si Vasile Motun – s-au dedicat din generozitatea acestei cauze. Si-au sacrificat o
parte din avere, o parte din timp si din cariera pentru niste idealuri care nu erau ale clasei lor.
Au fost supranumiti generosi. A prins la tineri si la intelectuali si pentru ca a fost un fenomen
de modernizare. Socialismul a militat la noi pnetru niste idealuri politice foarte avansate –
dreptul universal la vot. Socialistii au fost cei care au militat si pentru drepturile femeilor.
Prima feminista sistematica, conectata la fluxul de idei feministe din Europa – sotia lui
Nadejde. Militau si pentru dispensare rurala, pentru raspandirea stiintei impotriva
superstitiilor, ingrijirea medicala, idei foarte moderne.

Pledoaria pentru cunoastere a adus la lectura tinerii si categoria socio-profestionale. Din

momentul in care a aparut socialismul a aparut si miscarea sindicala. Un grup social, cel al
muncitorilor – a aparut biblioteca sateasca. S-a produs o diversificare care a alimentat
diversificarea de pe palierul ofertei.

La 1900 sunt deja scoli critice, scoli diferite de intelegerea literaturii. Asta arata cat de mult s-
a schimbat conceptia despre literatura. Deodata literatura romana a devenit moderna. Ea nu
mai este ocupatia de duminica a unei boieri amabili, exista o serie intreaga de indivizi care
traiesc ca scriitori. Unii numai din scris. Care sunt recunoscuti ca atare de societate ca
scriitori si au drepturi specifice. Dupa 1900 din dreptul civil – apar drepturile de autor. Incepe
sa isi puna problema in a fi protejat cu partenerul mult mai puternic – editorul. Apare ideea
unui tarif minim de plata. Apare organizarea de breasla – in 1909 se constituie Societatea
Scriitorilor Romani (nu in 1908 cand doar s-a pus problema infiintarii acesteia – SSR). A fost

5
Razvan Voncu

in acelasi timp un sindicat si o uniune de creatori. Apara drepturile membrilor. Statul avea
obligatia de a da cultura. Productia de cultura nu o poate finanta decat statul.

Pentru prima data SSR a atras atentia asupra obligativitatii statului de a promova ceea ce se
numea atunci – literatura nationala, de a o promova in scoala si in societate. SSR a fost
formidabila prin faptul ca a reunit scriitori de toate varstele si toate orientarile literare. A fost
cu adevarat o organizatie reprezentativa si faptul ca foarte repede un reper in viata politica
romaneasca – literatura se profesionalizare.

Istoriile literare dar si istoriografia propriu-zisa face o mare nedreptate conservatorismului si

liberalismului. Stimulate poate si de aparitia socialismului, dar si din cauze interne, cele doua
se modernizeaza si ele, in special liberalismul are o modernizare spectaculoasa. Trecerea
liberalismului sub conducerea lui I.C. Bratianu si transformarea lui in liberalismul modern e
un lucru improtant de observat. Dupa marele Bratianu, oricine ar fi venit la conducerea
partidului ar fi fost o umbra asa ca nu au fost motive de compromitere a unui tanar. Dupa
batranul Bratianu, a urmat la conducere Dimitrie Sturza (era nebun). Incetul cu incetul tanarul
Bratianu a intrat in partid – ministru al lucrarilor publice, iar in 1909 ia fraiele partidului cu o
echipa noua, cu fostii socialisti. Acestia intrasera in 1989 in partidul liberal, dar nu facusera
mare cariera. Destinul lor politic s-a schimbat sub bratianu ptc a schimbat partidul liberal. A
transformat parditul intr-unul neoliberal, la centru stanga.

Expresia intelectuala – Stefan Zeletin – Burghezia Romana (read) – despre vechea Romanie.

Si conservatorii se schimba ptc nu mai aveau membrii mosieri. Se va transforma sub

influenta gruparii Junimiste si se confunda cu gruparea Junimista. Gruparea cea mai puternica
dpdv politic – conservatorul junimist – spiritul critic.

Principalele reforme dupa 1890 – conservatorii – reforma sistemului de credit, reforma

administratiei publice, reformele invatamantului ale liberalilor pornesc de la Maiorescu.
Conservatorismul a postulat necesitatea prograstului, a trecut de la critica formelor fara fond,
la umplerea formelor cu fond. Asta coincide cu primele generatii care se intorc din strainatate
cu diplome, cu mutarea de accent dintre studiile de drept spre studiile stiintifice, mutarea
dinspre Paris spre Viena.

In acest context, literatura dintre 1890 si 1918 e o literatura dinamica, vitala – observata din
infatisarea pe care o are traditionalismul, dar si modernitatea. Literatura are un suflu vital care
se simte, indiferent de modalitate – ex Anghel.

6
Razvan Voncu

Eliade a facut o obs interesanta – generatia mea este prima generatie din istoria moderna a
Romaniei care nu mai are un obiectiv politic de indeplinit. Obiectivul nostru este doar
cultura.