VALOAREA STILISTIC A ADJECTIVULUI Exprimnd nsusiri ale obiectelor(culori, forme ,dimensiuni, calitati etc.

) adjectivul este unul din mijloacele principale de prezentare artistica a realitatii prin cuvinte 19519j92t . Adjectivul, ca mijloc de exprimare artistica, este folosit de obicei n descrieri, ca atribut al unui substantiv sau nume predicativ. Sensul lui poate reda variatele nuante ale culorilor, calitatea si tonalitatea sunetelor, dimensiunile si chiar caracteristica (felul) miscarilor cnd substantivul pe care l nsoteste denumeste o actiune. Epitetul adjectival este un determinant expresiv al unui substantiv (adjectivul putnd fi atribut sau nume predicativ) dar realizarea artistica nu se datoreaza numai adjectivului-epitet ci rezulta din asocierea facuta de scriitor ntre adjectiv si un anumit substantiv, care, n realitate, nu poseda nsusirea exprimata de adjectivul respectiv. De exemplu: n nori cenusii epitetul adjectival conduce la comparatia (presupusa) nori ca cenusa; n "Iar vntul sperios vo creanga farma", (de Mihai Eminescu, Calin - File din poveste), epitetul sperios realizeaza personificarea obiectului vntul. Uneori, adjectivul-epitet conduce la realizarea unei metafore (cu substantivul nsotit), unei hiperbole sau altei figuri de stil. Exemplu de hiperbola: "Noaptea era neagra si mohorta, noapte de toamna, trista si nabusitoare. Nori grasi, plumburii, maturau crestele dealurilor, nvolburndu-se n vazduh si limpezindu-se ca niste balauri naprasnici, porniti parca sa nghita dintr-o sorbire satul. Pomii prin gradini drdiau cutremurati de frig, cu niste glasuri plngatoare si ostenite." (L. Rebreanu, Ion) Adjectivele subliniate sunt folosite n scop stilistic. Cu ajutorul lor autorul a realizat si comunicat cititorului tabloul unei nopti de toamna asa cum a vazut-o cu ochii lui de artist, n culorile ei ntunecate, cu atmosfera ei apasatoare, cu miscarea norilor si glasul copacilor. Un adjectiv poate fi nsa, n acelasi timp epitet al substantivului si a al verbului:

"Dunarea se arunca furioasa, rupnd cu zgomot cele din urma stavilare ce i se mai ridica n cale. " (Al. Vlahuta, Romnia pitoreasca)

n acest text, adjectivul furioasa este epitet al substantivului Dunarea, cu care este acordat -Dunarea furioasa- si al verbului se arunca - se arunca furioasa.