Sunteți pe pagina 1din 1

Poezie de tinerete (1868),"Numai poetul" traseaza in cateva linii, aparent neprelucrate suficient, rolul poetului in lume, in viziune evident

romantica, bazata pe antiteza. Primul termen al acesteia figureaza ideea lumii trecatoare,oamenii fiind muritori, supusi acestei ineluctabile determinari existentiale, prinsa in depanarea nesfarsita a caierului temporal: "Lumea toata-i trecatoare./ Oamenii se trec si mor/ Ca si miile de unde,/ Ce un suflet le patrunde,/ Treierand necontenit/ Sanul marelui infinit." Oamenii ca umbre pe panza vremii, ca mii de unde revarsate pe suprafata unui continuum spatio-temporal, constituie o tema cunoscuta in spectacolul lumii. Ei continua ciclurile eterne ale naturii, respectand succesiunea lineara a timpului, trecut - prezent - viitor. Poetul e, in schimb, o aparitie singulara in formele de manifestare a realului, definita prin metafora zborului peste valurile lumii; el poate calatori cu gandul in nemarginirea timpului, stapanind profunzimea retelei spatio-temporale a lumii: "Numai poetul,/ Ca pasari ce zboara/ Dasupra valurilor,/ Trece peste nemarginirea timpului:/ in ramurile gandului,/ in sfintele lunci,/ Unde pasari ca el/ Se-ntrec in cantari." Lumea timpului este vazuta ca un imens ocean, guvernata de legi ascunse, pe care numai poetul le poate cunoaste si stapani, prin puterea gandului, pe care il foloseste in calatoria catre fruntariile timpului si ale spatiului. Valurile timpului creeaza imaginea unui univers muzical, plasticizat cu "sfintele lunci", in care se aud cantari sublime. Teme si motive ale poeziei "Numai poetul" Calatoria atemporala, pe deasupra valurilor lumii reale si a undelor timpului: timpul este vazut ca un ocean imens, ca o oglinda cu mii de unde, stabilind fiecare cate un cadru ("frame"), in care evolueaza existente trecatoare. Lumea pieritoare, in care oamenii sunt supusi trecerii timpului. Poetul, vazut ca fiinta demiurgica, avand capacitatea de a transcende timpul, de a calatori catre marginile lumii. Visul si gandul, reminiscente ale lumii arhaice, a inceputurilor, prin care fiinta se poate intoarce spre origini, spre manifestarile prime ale creatiei.

Poetul este un rm de idei minunate, ce se lupt ntre cuvinte i timp. Nichita Stnescu spunea.. " Poetul este omul care vorbete liber n libertate". Numai poetul gsete alte universuri i le transform n versuri subtile. Numai el adun vise i le transform n cuvinte. Acesta transpune stri crora ceilali nu tiu s le spun pe nume. Astfel, se deosebrete de toi muritorii, devenind o bucat a frumosului omenesc i n acelai timp art.

Doar poetul i vindec nebunia prin poezie cci poezia este o regsire, iar fiecare poet transmite n felul su propriul lui univers interior personalizat n poezie, transformndu-se ntr-un nger al cuvintelor.

Acest teritoriu cu puzderii de expresii rvite, prinse frumos ntr-o pnz poetic, poet se numete. El i lumea lui mbibat doar n culori fine, ei pot ntrece timpul i s-l prefac n scrieri de cuvinte.

Se implinesc 169 de ani de la nasterea poetului. Desi a ajuns sa fie contestat de multi bagatori de seama in ale literelor, Mihai Eminescu ramane vocea cea mai importanta in literatura romana, punct de reper pentru generatii. Cred ca nu cantitatea creatiei, ci profunzimea, dimensiunea filozofica a artei sale si capacitatea de a se afirma in varii domenii, de a sintetiza multe informatii si de a realiza ceva original l-au facut sa treaca peste nemarginirea timpului.