Sunteți pe pagina 1din 5
 
STANCAN MARIA, filologie, anul III, croata-romana Negatia In textele vechi romanesti pot fi intalnite doua tipuri de negatie: negatie simpla sinegatie dubla. Negatia simpla Aceasta negatie este marcata prin: pronume negative, adjective negative, inclusiv prin adverbul negativ nici. Se pare ca este ”un produs de import”, fiindca a intrat inlimba romana intermediul traducerilor, modelul slavon. De asemenea, tot in textelevechi romanesti apare si negatia partiala, exprimata prin pronume negative, adjectivenegative si adverbe negative care toate preced verbul la forma pozitiva.Ex. : ”nici dinioara sfarsim” ”nece sa te sviesti” ”nice tanjea” In documentele secolului al XVI-lea negatia simpla e totala, marcata prin adverbulnegativ nici pus inaintea verbului de conjugat. In secolele alXVII-lea si al XVIII-leagasim mai putine exemple cu negatie simpla.Ex. : ”nice sa manance””nimic lipsindu””nicicum au asemanare” La cronicarii Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Nicolae Costin, StolniculCantacuzino, precum si la Radu Greceanu negatia simpla s-a produs sub influentalatina. La autorii care au folosit ambele tipuri de negatie (simpla si dubla) un procentmai mare de cuvinte este in favoarea negatiei duble. Ceea ce inseamna ca negatiasimpla nu este specifica limbii romane si se datoreaza unor surse straine. Negatia dubla In secolul al XVI-lea e foarte bine reprezentata procentual in documentele originale,in detrimentul traducerilor. Negatia partiala, care precede verbul, este intotdeaunadubla, exprimata prin: pronume negative, adjective negative, prin adverbul negativnici, cu predicat negativ, cu marca negatiei totale nu, care se combina cu nici: ”nici ...nu”.Ex. : ”de nimenea bantuiala sa nu aiba””nemica la Harlau n-au aflat””nici de-acum inainte nu vom gresi lor nimica” In general negatia totala este marcata prin adverbul negativ nici. In cazultraducerilor negatia dubla apare deseori und etextul original contine o negatie simpla.Concordanta negativa Reprezinta acordul intre doua elemente care vizeaza negatia si anume un cuvantnegativ (subiect, complement, complement circumstantial) si negatorul propozitiei. Latraducerile vechi se constata aparitia foarte des a negatiei duble partiale si a negatieisimple totale. Astfel, limba romana, spre deosebire de alte limbi romanice, cum ar fifranceza si italiana, spre exemplu, prezinta o concordanta negativa stricta, ceea ceinseamna o apropiere de limbile balcanice.
 
 Deci in secolul al XVI-lea limba romana era o limba cu concordanta negativa strictagenerala in documetele originale, astfel incat aceasta negatie apare ca o caracteristicaa limbii vorbite. Pe parcurs s-a extins fenomenul concordantei negative, precum sinegatia dubla in structuri in care apare adverbul negativ nici. Dupa secolul al XVII-lea, negatia dubla s-a extins la toate tipurile de constructii gramaticale. In secolul alXIX-lea nu exista mari diferente, in ceea ce priveste negatia, fata de perioadaanterioara. Iar din punct de vedere sintactic negatia dubla (concordanta negativa)variaza, mai ales in raport cu adverbul negativ nici. Asadar in secolul al XIX-leanegatia dubla s-a generalizat, exceptand constructiile gramaticale cu adverbul mai susmentionat. In textele din secolele al XVI-lea si al XVIII-lea foarte rar se poate constata negatiadubla, cauza fiind modelul gramaticilor straine. Pendularea intre cele doua tipuri denegatie, dubla si simpla, apare doar cand termenul negativ (pronume, adjectiv) precede verbul regent, lipsind negatia verbala.Ex. : ”nice un mijloc ... poate fi rusinatori””cu nimic a ramas indaraptul altor popoare”Dupa verb negatia dubla devine regula.Ex. : ”romanul nu prevede nimic”La inceputul secolului al XIX-lea mai pot fi intalnite texte din care lipsesteconcordanta negativa (negatia dubla) si unde apar pronume negative, adjectivenegative si adverbe negative. Diferentierea, mai ales la Scoala Ardeleana tine demodelul cultural si anume negatia din limba italiana. Mai ales ”Tiganiada” lui Budai-Deleanu este un foarte bun text de analizat, deoarece pe parcursul lui apar:1)pronumele negativ nime(ne); apare uneori, precede verbul, fara negatieverbalaEx. : ”nime stiea”Unde e stapanul nimene stie/Si nimene-a sti sa nevoieste”2)pronumele negativ niciunul, niciunaEx. : ”niciunul lasa pe altulsas farseasca vorba”3)adjectivul pronominal niciun, nicioEx. : ”niciun neprieten din afara poate sa-l strice”4)locutiunea adjectivala niciun fel deEx. : ”Niciun feliu de arma putea sa-i taie”.5)numeroase exemple de negatie dublaEx. : ”nime nu graia””niciunul n-asteapta sa farseasca”Tot in aceasta perioada adverbele negative nicicand, nicaire sunt folosite ca negatiisimple.Ex. : ”Cutezanta nicecand predomni in caracterul meu”.”Nicaire e drum calciat in tara”.Foarte rar se intalneste excluderea totala a negatiei duble, de exemplu la Gh. Sincai,influentat de modelul latin.Ex. : ”nimenea au putut””au putut nimene” Utilizarea concordantei negative doar la cuvintele negative care urmeaza verbuluiapar si la autori munteni precum Bolintineanu sub influenta culturala straina. Ingeneral, negatia dubla nu apare in gramaticile din acea perioada. I. H. Radulescumentioneaza diferenta intre limba romana si limbile romanice, in special italiana,afirmand ca generalizarea concordantei negative in romana, indiferent de pozitionarea
 
cuvantului negativ, este o particularitate a limbii romane.Adverbul negativ nici Considerat de unii cercetatori ca fiind un semiadverb, are la randul sau niste particularitati fonetice: nice, neci, mai putin intrebuintate. Cat despre utilitatea sa ne putem da seama precum urmeaza:a) Cand nu este corector, poate functiona fara negatia verbala.Ex. : ”si ploae de patru luni nici au picat””... eu nici am simtit/A lor osebire”Constructie din secolele trecute, pastrata pana la finele secolului al XIX-lea, aparefoarte des la Eminescu:Ex. :”urmatoarele vorbe ... sigur ca neci le visase””nici stiu unde sa adresez scrisoarea” (apare la inceput de propozitie si chiar de paragraf)Dar are si negatie verbala propozitionala: ”Nici nu imi pot inchipui alta viata”. In general predomina structura fara negatie dubla in care nici are rol copulativ intredoua propozitii negative in care, obligatoriu, termenul negativ precede verbul. Astfel,in prima jumatate a secolului al XIX-lea se continua utilizarea structurii ”nu ... nici”:Ex. : ”nu are sa li se dea, nici ei sa fie volnici a cere””cine nu gandeste, nici face pentru dansa orice bine” (D. Golescu) In a doua jumatate a secolului al XIX-lea se continua extinderea negatiei duble.Ex. : ”sa nu-l mai primesti, nici in cercetare cu dansul sa nu mai intri”Tot la inceputul secolului al XIX-lea cele doua tipuri de negatie apar in aceeasi fraza.Ex. : ”Divanului cunoscut nu este, nici tara sa nu se stie intru mai multa datorie, niciare mai multa putere da raspundere”.Spre finele secolului al XIX-lea predomina constructia ”nu ... , nici nu ...” dar aparerar si ”nu ... , nici ...”. La D. Golescu, I. H. Radulescu si I. Slavici apare constructianici + ca, ducand la excluderea concordantei negative.Ex. : ”Uita-te, nici ca-i pasa ... !””Dar ei nici ca-i pasa de el”.Pronumele si adjectivul negativ In secolul al XX-lea predomina nimeni si nimic, doar cu valoare de pronume siniciunul/niciun, atat cu valoare de pronume cat si de adjectiv. Pronumele negativnimeni este utilizat in opozitie cu pronumele cineva, careva. Dispar variantelefonetice din secolele trecute, cum ar fi nime si rara apare la G. Ibraileanu si la L.Blaga varianta nimenea:Ex. : ”nimenea nu poate contesta”Pronumele negativ nimeni este folosit in constructii partitive cu prepozitia dintre:nimeni + dintre.Ex. : ”Nu mai e nimeni dintre ai nostrii”.Pronumele negativ nimic ajunge sa fie utilizat in opozitie cu pronumele ceva si dispar variantele fonetice nimica, nemica. Spre finele secolului al XX-lea apare inconstructia nimic+altceva.Ex. : ”Nu va mai fi nimic altceva de facut”.

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505