Transformarile ce au loc la structura lexicala si gramaticala

Transformari ale limbi latine populare in romana: 1.La nivel fonetic. Majoritatea normelor fonetice ale limbi romane literare folosite in cartile scrise in Tara Romaneasca si in sudul Ardealului se generalizeaza treptat si in celelalte regiuni,eliminand formele arhaice sau regionale, care continua totusi sa mai apara sporadic. Formele cne ,mne etc. ,din regiunile de nord,cedeaya tot mai mult terenul fonetismelor cu i(cine,pine),atestate inca in secolul al 16-lea in textele din sudul Ardealului si Tara Romaneasca. Trecerea lui neaccentuat la a e curenta, inca din sec. al 16-lea mai ales in regiunile de nord si est.In sudul Ardealului si in Tara Romaneasca se pastreaza formele cu (ex:czu). Inchiderea lui i in , dupa dz in sec. al 17-lea si dupa ,s,st in sec. al 18lea ,devine din ce in ce mai raspandita si mai populara.Aspectul mai vechi,muntean,cu i se impune de-abia in sec. al 19lea.Ex:sngur,crile,sl,sngure. Trecerea lui la i,e frecventa mai ales in textele scrise in Moldova,dar ea apare si in texte provenite din alte regiuni.Ex:sint,osindim,tinireua,itele. Diftongul ea apare redus la e,mai ales in pozitie finala,in regiunile de nord si in Moldova in sec al 16-lea:mna me,vei vede etc.

Un fenomen fonetic foarte limitat geografic si care apare tarziu in limba literara si fara sanse de generalizare este reducerea diftongului ie la e,dupa labiale:a mpedeca,el peri. Formele a mplea,a mbla,cu sunt predominate in toata epoca veche.Aspectele cu u apar relativ tarziu si se impun in sec. al 19lea.Ex:am mplut,mblu,a mbla. Fonetismele cu sau neaccentuati ,neasimilati de vocalele invecinate se intalnesc in modul curent:rdica,nrod,nel,nema. U final apare notat mai des dupa grupuri consonantice.In sec. al 17lea formele cu u si fara u alterneaza la majoritatea scriitorilor.Ex:cndu,ne hrnescu,unu domnu. Inca din sec. al 16-lea rumn apare,in unele texte, modificat in romn,prin apropiere de lat. romanus. Dupa ,j, , dupa labiale,dupa r,s,z,dz,mai rar dupa t sau t,diftongi ea,ia se reduc la a.Fenomenul este foarte raspandit in toate regiunile ,incepand cu sec al 17-lea cu deosibire in Moldova.Ex:s marg,s astapt,s nu cetasc,s s lovasc. Dupa s,z,mai tarziu si dupa labiale,dupa ,, iar apoi dupa dz,j,r, vocala e, mai ales in poyitie neaccentuata, devine . Fenomenul are un caracter popular si incepand din secolul al 17-lea, e foarte raspandit in toate regiunile: s s scalde, avm-avem, bra-brae.

2.La nivel morfologic: Structura morfologica a limbii romane literare vechi se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi arhaice si populare general raspandite. Fenomene morfologice regionale se intalnesc foarte rar. Dintre acestea, mai importanta pare a fi existent articolului posesiv invariabil a in regiunile de Est, Nord si Est, in timp ce in Tara Romaneasca se folosesc forme deosebite dupa gen si numar. De asemenea, apar rar forme neobisnuite sau forme populare neliterare. Astfel de forme se intalnesc mai ales la scriitorii de mare prstigiu, la scriitori a caror limba maternal n-a fost romana sau la scriitorii care folosesc o limba populara prin excelenta. Flexiunea nominal. Substantivul. Categorii. Cateva substantive isi mentin structura primara in toata perioada veche:sor, mnu, alaturi de care circula insa si aspecte mai noi sor mna. Inovatiile artificiale in ceea ce priveste formarea substantivelor raman la periferia limbilor literare, ele nefiind acceptate nici de contemporani, nici de limba literara de mai tarziu.Astfel sunt : adevara, apoiul, lupt, multul, plinul,porn etc. Numarul. Pluralul in ure, e frecvent in sec al 16-lea si al 17-lea; pluralul femininelor pastreaza pana in pragul epocii moderne treminatia e: barbe, blane, greseale, groape, inime, izbnde etc. Articolul genitival ei obisnuit la subst. in a, -c, -ca, -g incepe sa se contopeasca cu terminatia cazuala a substantivelor devenind mai tarziu chiar ii.

Numeralul ordinal mai pastreaza aspectul vechi : al doile, al treile, al nole. Forma neaccentuata a pronumelui personal la dativ se foloseste, enclitic, si cu valoare de pronume posesiv : spinii pacatelorumi.Constructia e folosita cu predilectie in poeyia de la inceputul sec. al 19-lea. Flexiunea verbala.Indicativul.Prezent. Unele verbe pastreaza forme vechi. Paradigma lui a fi in textele din secolul al 16-lea se prezinta astfel: sunt, eti, este, sem,suntem, sei,suntei.Verbul a sti are la persoana a 3-a singular forma veche ti, dar si forma mai noua stie. In conjugarea lui a vrea pe langa formele vrem, vreti, vreau se folosesc si formele vom, vm ,vrei,vor. Sintaxa. In ceea ce priveste structura sintactica a prropozitiei si a frazei din limba literara a epocii vehchi, pana la inceputul sec. al 19-lea, e de remarcat mai intai prezenta anumitor construcii cu caracter arhaic dintre care unele vor disparea din uy cu timpul iar altele vor fi atestate mult mai rar in textele literare din sec al 19-lea. In primele texte romanesti, notam, depilda, constructia propoyitiilor copulative si a celor adversative cu e, a conditionatelor cu s, a cauyalelor cu cci c. Vocabularul. Problemele lexicografiei romanesti, inainte de sec al 19-lea sunt legate de necesitatea de a se crea un instrument care sa usureye traducerea in limba romana a textelor.Lexicoanele din sec. al 17-lea, dintre care cel

mai cunoscut este al lui Mardarie Cozianu, insirao serie de cuvinte slavonesti cu traducerea lor romaneasca. Preocuparea de a imbogati vocabularul limbii literare, in sensul modernizarii ei, apare de abia- abia in prima jumatate a sec. al 19-lea. Slavonismele fac loc elementelor neogrecesti incepand cu secolulal 18lea; la Antin Ivireanul apar cuvinte si fraze scurte in limba greaca, inserate in textul romanesc. Traducerea cartilor bisericesti si juridice din limba greaca coincide cu aparitia , in tarile romanesti, a tipariturilor in limba greaca. Vocabularul cartilor populare nu difera prea mult de vocabularul cartilor religioase:pe langa elementele slavone,relevam in vocabularul acestor texte elemente srbesti,cateva elemente turcesti si unele arhaisme. Slavonisme apar la cronicarii moldoveni (Grigore Ureche )si munteni (Radu Popescu); la Miron Costin,insa ,se constata tendinta de innoire a vocabularului ,intalnita si la alti scriitori . Cuvintele turcesti ce incep sa apara in a 2-a jumatate a secolului al 16lea,patrund masiv in limba literara a epocii ,in timpul domniilor fanariote. Elementele francize patrund in limba litera la sfarsitul secolului al 18-lea si in tot cursul sec al 19-lea. Vocabularul diverselor stiluri ale limbi literare poate fi caracterizat dupa cum urmeaza: a.carti religioase:elemente maghiare si slavonisme,elemente neogrecesti.

b.carti juridice:slavonisme ;cateva elemente latine. c.manuale tehnice:neologisme din franceza,italiana,germana;terminologia gramaticala:elemente slavone ,latine,italiene si neogrecesti. Concluzii:Urmarind evolutia limbi romane literare,constatam ca deosebirile regionale sunt mai evidente in domeniul fonetici si in parte, a vocabularului.Ele nu au insa un character transant, nu constituie deosebiri esentiale si sunt putine la numar si periferice in sistemul limbi.