Melancolia si voluptatea suferintei in lirica eminesciana de Maria Stancan ianuarie 2014, una din temele examenului la Istoria Literaturii Romane, anul Il, Litere si limbi straine, Universitatea Hyperion, Bucuresti La abordarea acestei teme e necesara definirea melancoliei. Conform psihiatrilor melancolia e 0 “criza patologic’ de identitate’. © anumita structura fi determina pe bolnavi s adopte un comportament intre tristele si euforie. Totusi, nu pute aplica un stigmat patologic unei structuri de ordin spiritual ce-i caracterizeaza pe marii *melancolici" ai creatiei literar-artistice. Melancolia ¢ o tristete meditativa, amestec de mahnire nesfargita unit cu sentimentul absolutei imposibilitati de a depasi conditia umand. Melancolia lui Eminescu, a geniului in general, nu tine de definitia psiniatrilor, el nefiind psihonevrotic, ci e metafizica. Are loc intre doud entitati: “eul in lume” si “sinele exiramundan', "aruncat in brazdele vecie’" Altemanta dintre tristete profunda si exuberant reflect constiinfa_amar3, luciditatea sinelui privind nimicnicia vietit omenesti, dar si implicarea sa pasionata in lumea umand a “eului intramundan’, incercand s-o inalfe axilogic. in poezia "Melancolie” are loc 0 delimitare filozofic’ intre “eul imanent” gi “sinele transuman’. Sinele reflecteaz’ asupra strdinatatii si nonsensului lumii pe care o priveste din exterior, desprindere mergand pana la extrema situarii dincolo de viata si de moartea "eului intramundan". ".. Parc-am murit de mult’, Lirica lui Eminescu penduleazi intre acceptarea si trdirea intensa a ipostazelor vietii si repudierea senina ('Melancolie*, "Glossa") sau dramatic ("Rugaciunea unui dac’, Scrisorile) a fiintarii de model fomenesc. Sinele eminescian se apara de melancolie prin implicarea poetica si sacralizanta in lumea umana. lar la Eminescu parca ar exista o voluptate a suferintei: Caci te iubeam cu ochi pagani Si plini de suferinti Ce mi-ilasara din batrani Printii din paring Saul Din jalea mea adanca Si cat de mult imi pare ru Ca nu mai sufarinca’. De asemenea, de remarcat faptul ca sinele eminescian se detaseaza alteori “razand" de “fintarea sa intramundana" "Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi in la el urechea si rad de céte-ascult Cade dureri strdine ? ... Parc-am murit de mul’ Multi s-au intrebat de ce oamenii care au stralucit in mod deosebit in filosofie, politica, poezie, in arte, erau melancolici. Deoarece melancolia lor € 0 stare filozofic’, 0 meditafie lucida "extramundana" asupra axiologiei lumii, Unii dintre marii melancolici au sfargit fie prin a-si pierde minfile fie prin a se sinucide, Poezia e cea care a constituitmodalitatea de vindecare a poctului. Nostalgia unui “dincolo’, a altceva nenumit, profunda sfagiere de nerezolvat a acestei aspiratii e expresiv marturisit8 de Eminescu. Criza de identitate” apare la orice ganditor, care isi da seama ca nimic din ceea ce s-ar piirea cA este el insusi nu-i apartine (andirea, stirile mentale aparute din reactia dintre propria structura biopsihicd si contextul social). Daca Eminescu si-a recunoscut firea inclinata spre melancolie, si-a dat seama ca € o structura a totalei deschideri vizionare privind axiologia existentei. Nu era transmiterea ereditar8 a unui "defect" (betesug), cio insusire de exceptie, ce-I ajuta s& fructifice genial luciditatea metafizica.