limba noastrã
Marcel Ferrand
ETIMOLOGIILE MELE ROMÂNEªTI (II)
Ban
DEX: „Ban ’unitate monetarã’ [...], et. nec.” „Ban
’Guvernator al unei regiuni’ [...], cf. magh. bán, scr. ban.”
Dicþ. enciclopedic al lui Candrea insereazã, ca ºi DEX,
douã cuvinte separate, trimiþând pe ban „monedã” la ban
„guvernator”, fãrã justificare.
E firesc ca istoricii sã se fi preocupat de problema
termenului istoric ban „guvernator”, dar la întrebarea, din
domeniul strict al limbii, de ce ban a desemnat ºi o monedã
(devenind în acest sens chiar nume generic), nu existã,
mi se pare, un rãspuns clar.
Englezul sovereign „1. suveran; 2. veche monedã”
aratã cã o monedã poate purta titlul aceluia care a pus-o
în circulaþie (în cazul de faþã e vorba de Henry al VII-lea,
sec. al XVI-lea).
Moneda poartã când numai titlul suveranului, când
numele lui propriu: louis, napoléon etc. În amândouã
cazurile numele monedei se referã la o persoanã precisã,
cãci dacã în aparenþã sovereign sau ban nu indicã o
identitate unicã, în realitate, pe vremea lui, lumea ºtia
bine de care „sovereign” sau „ban” era vorba.
Moneda atribuitã domnitorului era ipso facto calificatã
ca „legalã”, „singura legalã”, în opoziþie cu diverse altele
mai mult sau mai puþin dubioase.
DA: „Et. nec. Pãrerea cã banul ar fi fost la origine
moneda bãtutã de banul Olteniei, îndeobºte admisã
(TDRG, Iorga) nu e de ajuns doveditã istoriceºte. Ea este
foarte neverosimilã având în vedere rãspândirea cuvân-
tului pe tot teritoriul daco-român.” DA se întreabã cine a
fost „acel” ban, ca ºi cum procesul însuºi al creãrii cuvân-
tului ban „monedã” ar depinde de acest apriori.
În continuare DA propunea douã ipoteze, una megle-
nitã, a doua aromânã:
1. „La Megleniþi bañi ’monede vechi de aramã care
n-au curs’ <Bulgari< Români. Se pare cã avem a face cu
un cuvânt strãvechi”.
2. Ipoteza aromânã: „banã ’a trãi’ >*ban ’vitã’, cf. pe-
cunia”.
Bârfi
Verbul românesc bârfi „ a vorbi de rãu, a ponegri”,
care nu a primit pânã acum explicaþii serioase1, se de-
duce uºor, dupã mine, dintr-o rãdãcinã slavã al cãrei
1
DA; Iordan, Ciorãnescu vãd în bârfi o onomatopee.
DA: „Et. nec., cf. tulpina onomatopeicã slavã brb- ’a flecãri’,
Berneker 107.”
Iordan comparã pe bârfi cu un „borborigm” (BPh II, 1935,
184).
PRO
SAECULUM 3/2006
limba noastrå
reprezentant în limba modernã a rãmas boarfe. Acest
din urmã cuvânt nu este deloc izolat; el aparþine unei
bogate familii reductibilã la o formã de bazã borh-.
Familia borh- numãrã termeni care se pot repartiza în
trei grupe: 1. „mãruntaie”; 2. „rãmãºiþe”; 3. „vechituri,
boarfe”:
1. bârhaie; borhaie; barhaie; borhei; burfe; burhaie;
burfã;
2. borhot; borºi; borfotine;
3. boarfe; burfe; borfuri; borfeturi; borf 2.
Alternanþele h/f; o/â/a/u. Vocala â din bârfi apare în
bârhaie.
Alternanþa h/f denotã în mod evident o origine slavã.
Forma ºi semantica sugereazã o apropiere cu r. brjuxo
„burtã”; v. ceh. bruch
ã „burtã”; c. mod. bricho
ã „burtã, vintre”.
Cf. cuvântul regional burfã. Avem de-a face probabil cu o
denumire a burþii, caracteristicã slavei de nord 3.
Ideea conþinutã în verbul bârfi la origine ar putea fi „a
face bucãþi pe cineva”, „a-l sfâºia”, cf. fr. clasic déchirer
quelqu’un „médire de lui méchamment”, fr. mod. mettre
quelqu’un en pièces, idem 4. Cf. ºi rom. mod. a sfâºia
„(fig) a ataca pe cineva cu îndârjire, cu rãutate; a defãima,
a bârfi” (DEX).
Putem imagina un alt proces, tot din aceastã familie,
pornind de la ideea de „vechituri”, „lucru fãrã importanþã,
fleac”, ca ºi în fleac, fleacuri > flecar > flecãri. Însã bârfi
pare a fi mai „ostil” decât flecãri.
Verbul borºi „a face bucãþi”, dat de Damé (a nu se
confunda cu a se borºi „a deveni acru”) este construit ca
un fel de dublet a lui bârfi:
bârh- + -i = bârfi;
borh- + -i = borºi.
Ciorãnescu: „La consonancia blf, mlf (boltã, boarfe) [...] debe
sugerir la idea de objeto fofo o de mezclar confusamente.”
2
Bârhaie, borhaie, barhaie (DA); borhei (Damé); burfe (DA);
borºi (Damé); borfotine (DA); borfuri (DA, Damé); borfeturi
(DA, Damé); borf (Tr., Damé); borfotine (DA); borfe (M., Tr.,
DA; M., Damé); burfe (Haþeg, DA); burhaie, burfã (Cazacu,
vezi mai jos).
3
Burfã „burtã, plãmâni”, cf. Cazacu, Studii de dialectologie
românã, B., 1966, p. 133-134: C. apropie pe burfã de r. brjuxo.
Burtã e aparte. DA: „Etimologie necunoscutã. Cuvântul existã
ºi la bulgari: burta [...]. Legãtura lui cu borþ ºi burduf e
problematicã.”
Despre o legãturã posibilã între borh- ºi burt- în românã, cf.
Paºca, DR V, p. 323 sqq. Dintr-un punct de vedere mai
concret, Paºca semnaleazã o legãturã localã între rom. borh-
ºi r. brjux-, p. 324.
4
Dict. Littré; Lexis, P., 1975.
17
 limba noastrå
Bezmetic, dezmetic
Lui Tiktin i se datoreazã meritul de a fi identificat primul
pe bezmetic ºi bezmetici cu cuvântul slav bezmatok „roi
fãrã matcã sau care a pierdut-o”5.
Etimologia lui Titkin a fost pe urmã îmbunãtãþitã de
Weigand6. Puºcariu o aproba, iar colegul lui clujean
Giuglea prefera ipoteticul *amphisbeticus, pe când Iordan,
de la Iaºi, vedea în bezmetic un cuvânt slav, construit
pe baza unei combinaþii bez- „fãrã” + um „inteligenþã”, cf.
r. bezumec „nebun”7.
Soluþia lui Iordan se loveºte de douã dificultãþi formale:
sincopa lui -u- accentuat, în formele slave, la care se
referã Iordan, unde -u- aparþine rãdãcinei, de ex. în r.
bezúmec; sufixul românesc -etic, adãugat la o rãdãcinã
slavã. Etimonul lui Tiktin, dimpotrivã, duce uºor, formal,
la bezmetic. De la bezmatok la bezmetic, pe de altã parte,
s-a conservat minunat conotaþia albinelor lipsite de matcã
ºi dezorientate:
„Fãrã de dânsa [fãrã matcã] albinele bezmeticesc ºi
toatã lucrarea se stricã” (Conachi, Poesii, 1856, Iaºi).
Cf. ºi locuþiunea stup bezmetic (apic.) (Mold.), citatã
de DA. Se impune impresia cã bezmatok a intrat în spaþiul
românesc prin nord. Mihãilã e de aceastã pãrere8.
Silaba -tok în bezmatok a fost refãcutã în -tec/-tic,
finalã specific româneascã, refacere facilitatã de accentul
bezmátok. (Nu vorbesc aici de sufixul -tec, -tic, cãci ra-
dicalul nu e analizabil, ci de finala -tec, -tic, frecventã,
incluzând sufixul). E-a-e > e-e-e- prin armonizare vocali-
cã.
Varianta dezmetic (cu sensul lui bezmetic) reprezintã
dupã Tiktin ºi Iordan interpretarea de cãtre români a
prefixului slav bez-, înlocuit cu echivalentul lui românesc
dez-9. Asemenea tratament presupune un bilingvism
5
Etimologia datã de Tiktin la bezmetic, cu o trimitere la sc.
bezmátak „Weiselloser” + o aluzie la influenþa lui dezmeþi +
întrebãrile legate de dezmetic ºi dezmetici (v. mai jos) nu e
deloc clarã. Însã ea include aproape toate dificultãþile
problemei bezmetic-dezmetic-dezmetici, ceea ce nu se poate
spune de etimologiile celelalte.
Datele slave:
„Bezmátok ’roi fãrã matcã sau care a pierdut-o; bezmátoèit’
’a pierde matca’, se spune despre un roi” (Dal’).
Sc. (Rjeènik de la Zagreb): „Bezmatak, m. ’apes sine regina’.
Bezmatièan, adj., ’regina orbatus (de apidus), bez matice (o
pèelama)’; bezmatièiti se ’regina orbari (de apibus) = ostajati
bez matice’.” Tiktin alege referinþa s.-cr.
6
Weigand orienteazã originea lui bezmetic spre nord
(ruteanã), preferând etimonul bezmatok, rus-ucrainean, în
loc de bezmatak, sârbo-croat, propus de Tiktin (Jhb XIV,
p.112).
7
Cf. Puºcariu, DR III, 676-677. El atribuie bezmetic < bezmatok
lui Weigand, LR, p. 357. Dupã Giuglea, DR II, 823, etimologia
bezmetic < bezmatok e o „explicaþie artificialã”; Giuglea
propune <*amphisbeticus, cf. it. bisbetico. [Amphisbeteo = ’a
contesta’ (beteo) + ’jur împrejur’; bisbetico ’ursuz’, M.F.].
Iordan: „Bezmetic, derivat în -etic (vezi Pascu, Sufixele) de la
v. bulg. bezum ’dementia’, cf. rus. bezumec ’verrückter’ ”. A
fost aplicat întâi oamenilor, apoi albinelor (ARH XXX; 221-
223).
8
Tiktin, loc. cit.; DA, s.v.; Mihãilã , Împrumuturi, p. 94.
9
„In der Form dezmetic ist das slav. Präfix durch ein
18
Henri Fantin-Latour – Flowers in an Earthenware Vase
neverosimil, ceea ce subliniazã în felul lui Puºcariu: „Un
astfel de schimb e greu de admis, deoarece bez- în
româneºte nu se simte ca prefix”10. Într-adevãr românul,
neputând analiza bez- + matok, nu a refãcut cuvântul,
înlocuind bez- cu dez-, ci, bazându-se pe sensul privativ
în sine al cuvântului bezmetic = „lipsit de ceva”, plus
apropierea foneticã bez/dez, l-a integrat în formaþia
funcþionalã de adjective privative în dez-.
Iatã ce se poate spune despre dezmetic, sinonim al
lui bezmetic. Însã cel mai interesant este cã dezmetici,
derivat aparent de la dezmetic, nu înseamnã „a fi bez-
metic”, precum bezmetici înseamnã „a fi bezmetic”, ci „a
face sã-ºi revinã dintr-o stare de ameþealã” (DEX), adicã
contrariul. Ce s-a întâmplat?
Dezmetici, verb tranzitiv, nu poate fi o variantã a lui
bezmetici, intranzitiv, iar dacã dezmetici, tranzitiv, ar
deriva pur ºi simplu de la dezmetic, ar însemna „a face
pe cineva sã fie dezmetic”, nu „a face pe cineva sã nu
mai fie dezmetic”.
Rãmâne o soluþie în care intervine dezmeþi, sinonim
perfect cu dezmetici: „dezmeþi (reg.) ’dezmetici’ ” (DEX).
Dezmeþi e analizat „dez- + (a)meþi” (DEX), adicã cu un
radical *-met- care rãmâne de identificat, dar în orice caz
cu un prefix privativ dez- bine cunoscut. Dezmetici, deci,
poate fi dezmeþi + -ci, fie printr-o apropiere, greºitã, cu
dezmetic, fie în cadrul unui proces de creare de dublete
în -i/-ici, de care se pot cita mai multe exemple: povârni/
povârnici , îndeletni / îndeletnici , cuceri / cucernici ,
(în) temelii / temeliici (finala - ici /- eci e de origine
adjectivalã)11.
einheimisches ersetzt”, Tiktin, loc. cit. Iordan, în articolul citat
mai sus: „Dez- e simþit ca perfect sinonim cu slav. bez-”.
10
Puºcariu, DR III, p. 677.
11
Titkin a întrezãrit contradicþia bezmetici = dezmetici ºi
subliniazã relaþia între dezmetici ºi dezmeþi, fãrã însã sã
ajungã la o soluþie oarecare.
Puºcariu, pe de o parte, în DA, defineºte pe dezmetici ca
echivalent cu bezmetici: „dezmetici ’a deveni bezmetic’ ” (s.v.
bezmetic). Pe de altã parte, el prezintã pe dezmetic ca inde-
pendent de bezmetic, propunând „desmetic <* dismatticare,
cf. ameþi < *am-matticare < mattus ’beat’ ” (DR III, 676-677).
Mai înainte el propusese „desmetici <*deexmenticare” (REW
2550).
Citez dubletele în -i/-ici dupã DI ºi DA.
PRO
SAECULUM 3/2006