Masterat

Tema:

CONTACTUL dintre LIMBI: BILINGVISM si DIGLOSIE

1. Contactul dintre limbi. Tipuri de contact.

2. Bilingvismul. Interferentele. Factorii interni.
3.Tipuri de bilingvism.
4. Diglosia si situatia diglosica.
Bibliografie
Zamfira Mihail, Maria Osiac.

Lingvistica generala si aplicata Editia II.

Bucuresti, 2006, Universitatea Spiru Haret (este varianta electronica), pp.82-99.

Termenul contact lingvistic (contact dintre limbi) a fost propus initial de Andre Martinet si a
inlocuit termenii folositi anterior, cum ar fi : amestec de limbi. Termenul contact are doua
semnificatii : inseamna atat , atingere , cat si legatura, relatie , de aici se poate deduce ca
contactul poate fi pasager, cu implicatii lingvistice de suprafata sau poate denumi un proces de
durata. Uneori acest termen poate crea unele ambiguitati. Contactul lingvistic poate fi stabilit intre
orice fel de limbi si are ca urmare interferenta influenta reciproca a limbilor. Gradul de
interferenta este direct influentat de factorii lingvistici : structura si origine. Astfel, doua limbi
inrudite genetic se influenteaza reciproc mult mai puternic decat doua limbi neinrudite.
Oricare ar aspectul interferentei ca urmare a contactului dintre limbi, punctul de pornire este
intotdeauna un anumit stadiu de bilingvism. Iata de ce in mod practic ,,doua sau mai multe limbi pot
fi considerate in contact daca sunt folosite alternativde aceleasi persoane. Indivizii vorbitori
reprezinta locul contactului,, (Uriel Weinreich, Languages in Contact, New York, 1953, p.1).
Contactul dintre limbi se realizeaza, in general, prin intermediul bilingvismului. Uneori termenul
de bilingvism poate fi substituit prin cuvantul influenta, interferenta sau imprumut ca fenomene
ce rezulta din contactul lingvistic. In cazul acesta prin bilingvism nu se intelege neaparat
intrebuintarea excluziva a doua limbi de catre aceeasi persoana, ci o interferenta lingvistica. In
aceste conditii se realizeaza o influenta reciproca intre doua sisteme lingvistice diferite, ca urmare a
invatarii celei de a doua limba odata cu limba materna (Al. Rosetti, Istoria limbii romane , p.38).
Tipurile de contact lingvistic pot fi :
~ externe (interlingvistice), adica aria geografica ;
~ interne (intralingvistice, intraregionale : limba indigena sau limba imigranta) ;

~ directe, interumane, contact direct de tip oral dintre grupuri culturale si etnice diferite ;
~ la distanta, adica prin intermediul scrisului, invatamintului sau a mass-media ;
~ contacte culturale : a/ intre o limba clasica li limbi vii ; b/ lingua franca ;
~ dominatia monolingvismului intr-o tara sau, din contra, a plurilingvismului, multitudinea
limbilor necesitind o limba in contact de intercomunicare intre alolingvi.
Bilingvismul genereaza orice contact lingvistic care are drept consecinta procesul de interferenta
si fenomene de influenta, adica imprumutul. Imprumutul este conceput ca un process dynamic de
transfer de lexeme dintr-o limba in alta. In general este considerat imprumut tot ce intra din afara
intr-o limba in diferite perioade. Imprumutul este mai raspindit in vocabular, partea cea mai mobila
a limbii. In fonologie fenomenul este mai rar intilnit. Factorii care favorizeaza imprumuturile sunt :
~ introducerea directa a cuvintelor noi ;
~ adaptarea la fonetismul limbii care imprumuta ;
~ calcul (semantic si de traducere).
Factorii relevanti care determina aparitia si dezvoltarea bilingvismului sunt de natura
structurala (lingvistica) si de cea extralingvistica, adica de natura politica si sociala, cum ar fi :
relatii culturale, economice, politice ale unor populatii de pe teritorii diferite ; amestec de populatii ;
convetuire de durata sau vremelnica pe acelasi teritoriu.
Termenul bilingvism este definit de Dictionarul de lingvistica si stiinte ale limbajului (editia
Larousse, autor Jean Dubois) in felul urmator :
1. Bilingvismul este situatia in care subiectii vorbitori utilixeaza alternativ doua limbi diferite. E cel
mai frecvent caz al plurilingvismului.
2. In tarile unde locuiesc impreuna comunitati de limbi diferite, bilingvismul este ansamblul de
probleme lingvistice, psihologice si sociale care apar in fata locutorilor obligati sa utilizeze intr-o
parte a comunicarilor lor o limba care nu este acceptata in exterior, si in alta parte sa utilizeze limba
oficiala sau limba comuna acceptata ( de ex. muncitorii africani in Franta).
3. Bilingvismul este situatia majoritatii locutorilor care practica in viata cotidiana limba indigena, iar
in celelalte cazuri limba oficiala. In acest sens este preferabil termenul diglosie ceea ce duce la
problematica conflictelor lingvistice.
4. Bilingvismul este situatia in care fiecare comunitate prefera sa dea propriei sale limbi un caracter
oficial, dar este obligata sa practice limba unei alte comunitati (cazul : limba indigena/limba
cotropitorilor).
5. In unele state ca de rxemplu Belgia, bilingvismul este ansamblul de dispozitii oficiale care asigura
sau tind sa asigure fiecarei limbi vorbite in tara un statut oficial.

6. Bilingvismul este o miscare care incearca sa generalizeze, prin masuri oficiale si prin invatamint,
uzul curent al unei limbi straine pe linga limba materna.
7. In plan individual, bilingvismul este aptitudinea de a se exprima usor si corect itr-o limba straina
insusita special.
Lidia Colesnic-Codreanca in Sociolingvistica. Mic dictionary terminologic (Chisinau, editura
Museum 2002) propune urmatoarea definitie si tipuri de bilingvism (pp.13-16) :
Bilingvism folosirea alternative a doua limbi de catre una si aceeasi persoana (bilingvism
individual) sau de catre un grup social, o comunitate de locutori (bilingvism social). Atit
bilingvismul individual, cat si bilingvismul social se subdivizeaza intr-un sir de subtipuri, conform
anumitor criterii de clasificare.
Tipuri de bilingvism individual :
I. Conform conditiilor achizitionarii celei de a doua limbi (unde ? cind ? cum ?) deosebim :
1. Bilingvism precoce :
a/ bilingvism compus (achizitionat in copilarie, in familii bilingve);
b/ bilingvism coordonat (in procesul scolii);
2. Bilingvism natural (in casatorii mixte);
3. Bilingvism voluntary (determinat de vointa individului):
a/ bilingvism simultan (a invatat cea de a doua limba concomitant cu alta limba);
b/ bilingvism consecutiv (dupa alta limba);
c/ bilingvism primar (prin contact);
d/ bilingvism secundar (prin instruire).
II. Dupa gradul de competent in cele doua limbi:
1.Bilingvism echilibrat, simetric (cunoastere identical a celor doua limbi);
2. Semilingvism (una din limbi raspunde doar necesitatilor sale sociale);
3. Bilingvism reciproc (bilingvii de acelasi nivel trec reciproc de la o limba la alta);
4. Bilingvism nereciproc (unul dintre bilingvi,intelegind totul in 2 limbi, utilizeaza doar una);
III. Dupa numarul limbilor cunoscute:
1. Bilingvism, 2. Trilingvism, 3.Cvadrilingvism, 4. Plurilingvism.

Tipuri de bilingvism social:

I. Conform situatiei in legislatie :
1. Bilingvism oficial sau decretat (in cazul bilingvismului oficial se aplica doua principii :
principiul teritorial (Confederatia Elvetiana) si principiul personalitatii (Canada).
Astfel bilingvismul oficial poate fi:
a/ impersonal (guvernare bilingva, cetateni monolingvi);
b/ personal (guvernare monolingva, cetateni bilingvi).
II. In dependent de functiile sociale ale fiecarei limbi:
1. Bilingvism neutru sau functional (ambele limbi functioneaza in toate sferele sociale) ;
2. Bilingvism diglosic (characteristic situatiilor de diglosie):
a/ partial are loc trecere partial la limba A (emigrarea);
b/ total - are loc inlocuirea totala a uneia dintre limbi.
III. In functie de politica lingvistica promovata:
1. Bilingvism de asimilare, la rindul sau poate fi:
a/ de mentinere sau pozitiv (scoala poate perpetua bilingvismul unei populatii);
b/ substitutiv, de transfer sau negativ (daca se duce o politica de asimilare ).
IY. Conform conditiilor geografice si sociale :
1. Bilingvism natural (trai in apropierea frontierei, casatorii mixte) ;
2. Bilingvism institutional (fiecare institutie practica propriul sau bilingvism) ;
a/ vertical (daca directia functioneaza intr-o limba si forta de munca in alta),
b/ orizontal, de legatura (intre institutii care functioneaza in limbi diferite).
Bilingvismul prezinta mai multe avantaje. Cei ce vorbesc doua limbi : comunica mai usor si mai
expresiv ; beneficiaza de doua tipuri de literatura, taditii, idei, moduri de gandire si de
comportament ; pot juca rolul de legatura intre persoane de rasa diferita ; traiesc experiente culturale
diverse si sunt mai toleranti fata de diferente ; posibilitatea de a se angaja in campul muncii in alta
tara ; mai multe competente academice de utilizare a altor limbi straine ; sunt mai toleranti, mai
deschisi, dispun de idei mai divergente si se bucura de un orizont cultural mai larg. Bilingvismul
este explicabil, dupa cum afirma E.Haugen, numai in termenii experientei sociale.