Accidente fonetice

Accidentele fonetice sunt schimbări fonetice neregulate (se produc în unele

cuvinte, iar în altele nu se mai produc, deși există aceleași condiții) și atemporale
(nu are acțiune limitată în timp, producându-se indiferent de etapa de dezvoltare a
unei limbi).
Accidente fonetice sunt:
AFEREZA

- Accident fonetic constând în căderea unui sunet sau a unei silabe de la

începutul cuvântului. Tipurile curente de afereză sunt: a) dispariţia unei
vocale, cel ma i a d e s e a i n r e g i s t r a n d u - s e p i e r d e r e a l u i a- (colo, coperi,
mestica). Uneori se pot gasi in aceeasi situatie si alte vocale, de exemplu i-
(talieni); b) disparitia unei consoane: s- (festanie, fesnic, farsit), z- (ice) etc; c)
disparitia unei silabe sau a mai multora la inceputul cuvantului: franceza bus
pentru autobuz . Afereza este in limba romana un fenomen de limba
vorbita/populara.

SINCOPA

- Accident fonetic care consta din caderea unei vocale (de obicei neaccentuate) in
interiorul cuvantului. Cauza acestui fenomen este simplificarea pronuntarii si
economia miscarilor articulatorii in ritmul vorbirii. In limba romana actuala, in
vorbire apare mai frecvent sincopa vocalelor e si i: iepur’le. O sincopa in serie
apare in vorbire, in limba actuala, si in formele de participiu din structura
perfectului compus.

PROTEZA

- Accident fonetic care consta in adaugarea unui sunet neetimologic la initiala

cuvantului pentru a-i usura rostirea. In mod curent, proteza este definita ca
adaugare a unei vocale la inceputul cuvantului: a amirosi, deoarece proteza
vocalica este mai frecventa. Fenomenele de proteza consonantica sunt mai rare:
zbici (pentru bici), scobori (pentru cobori) si au un caracter popular sau regional.
EPENTEZA

- In sens larg, epenteza este o schimbare fonetica neconditionata, care consta in

introducerea unui sunet neetimologic (vocala sau consoana) in interiorul unui
cuvant: coarja. In sens retrans, epenteza este o schimbare fonetica neconditionata,
care consta in introducerea unui sunet (vocala sau consoana) intr-un grup
consonantic.

Epenteza este un accident fonetic putin raspandit in istoria limbii romane si deci
cu efecte putin semnificative. Cele mai multe exemple de epenteza apartin
graiurilor dacoromane, unde acest fenomen afecteaza numai anumite cuvinte. In
zonele vestice ale tarii se intalneste epenteza lui c in grupul sl in sclab, sclanina,
etc., sau epenteza lui ă in grupul hr din cuvintele hrăni, hărană.

APOCOPA

- Este un accident fonetic care consta in in caderea unuia sau a mai multor sunete
aflate la sfarsitul unui cuvant. Extensiunea maxima a apocopei este de doua silabe.
Tipurile mai frecvente de apocopa sunt: a) reducerea unui cuvant compus sau a
unui cuvant component al unei sintagme considerate ca prea lungi: cinematograf
>cinema; b) reducerea, in fonetica sintactica, a vocalei finale dintr-un cuvant.

Apocopa este considerata o caracteristica a pronuntarii regionale maramuresene:

matu[-sa], ma[-ma]; in cazul formelor verbale de indicativ si conjunctiv prezent,
datorita apocopei apar aici unele modificari in realizarile sufixelor si desinentelor:
(sa) gazduie.

METATEZA

- Metateza este o modificare fonetica produsa de schimbarea locului sunetelor sau

al silabelor dintr-un cuvant. Fenomenul, prezent in vorbirea populara pentru a
facilita pronuntarea, reflecta o forma simpla de reactie a articulatiilor la agresiuni
din partea diferitelor contexte. Cauza principala a metatezelor este evitarea rostirii
unor grupuri de sunete incomode din punct de vedere al articulatiei. Cauze
secundare au la baza defecte de memorie sau asociatii gresite de idei: infasc pentru
insfac, miljoc pentru mijloc, privdor pentru pridvor.
SINEREZA
- Sinereza este reunirea a două vocale aflate în hiat într-un diftong prin
transformarea uneia dintre vocale în semivocală. Ea poate fi obligatorie: de-a
dreptul – dea dreptul, mi-o da – mio da, sau facultativa, in functie de rostirea in
tempo rapid (de-abia), ori in tempo lent (de abia).
ELIZIUNEA
- Reprezinta suprimarea unuia sau mai multor sunete (vocala, consoana sau
intreaga silaba) de la sfârșitul unui cuvânt, rezultând în simplificarea pronunției.
Uneori, sunetele pot fi elidate pentru a da un efect eufonic. În mod normal,
eliziunea este neintenționată, dar poate fi precaută și indicată în scriere. Rezultatul
ei poate fi descris impresionist ca „șters” sau „mut”.
Forma elidată a cuvantului sau propoziții poate a deveni o alternativă pentru forma
completă. Acesta există in engleza și este numită ,,contractiune” (cum cannot ->
can’t. În multe limbi romanice marcarea eliziunii este obligatorie (franceza
le + amour → l'amour, italiana la + Italia → l'Italia, dar si
spaniola la + esperanza → la esperanza).