-Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria si Managementul Afacerilor

Programul de studii
Marketing Industrial

ANALIZA COLORANTULUI
-TARTRAZINA (E102)-

Student:
Oprea Iuliana

-2020-
CUPRINS

ASPECTE GENERALE…………..…………………………………………………………........1
1 Descriere……………………………………………………………………………………....2
2 Istoric al cunoasterii si utilizarii tartrazinei …………………………………………………..3
3 Proprietati fizice si chimice……………………………………………………………...……3
4 Toxicitatea tartrazinei ………………………………………………………………………...3
5 Legislatie-utilizarea tartrazinei……………………………………………………..................6
6 Utilizari in industria alimentara…………………………………………………………….....8
7 Efectele consumului de alimente de contin tartrazina………………………………...………9
8 Reactii in lume………………………………………………………………………………...9
9 Fisa aditivului-Tartrazina………………………………………………………………….,..10
CONCLUZII…………………………………………………………………………,,…………13
ASPECTE GENERALE

"Aditivii alimentari" sunt definiti drept orice substanta care in mod normal nu este
consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, avand
sau nu o valoare nutritiva, care, adaugata intentionat in produsele alimentare in scopuri
tehnologice pe parcursul procesului de fabricare,  prelucrare, preparare, tratament, ambalare,
transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi
sau prin derivatii sai, direct sau indirect, o componenta a acestor produse alimentare.
Aditivii alimentari sunt substanţe adăugate în alimente pentru păstrarea sau îmbunătăţirea
gustului şi aspectului alimentului. Unii aditivi sunt folosiţi de secole: de exemplu, conservarea
alimentelor cu oţet, prin sărare, cum ar fi şunca, conservarea dulciurilor, sau folosirea dioxidului
de sulf în unele vinuri. Odată cu apariţia alimentelor procesate în a doua jumătate a secolului al
20-lea, mult mai mulţi aditivi au fost introduşi, fie de origine naturală, fie obţinuţi pe cale
sintetică.
Pentru a reglementa aceşti aditivi şi pentru a informa consumatorii, fiecărui aditiv îi este atribuit
un număr unic. Iniţial aceste numere au fost „numerele E” folosite în Europa pentru toţi aditivii
aprobaţi. Această schemă de numerotare a fost adoptată şi extinsă de Comitetul Codex
Alimentarius pentru identificarea internaţională a tuturor aditivilor, indiferent pentru ce scop sunt
aprobaţi.
Numerele E încep cu „E”, dar ţările din Europa folosesc numai numărul, indiferent dacă
aditivul este aprobat în Europa sau nu. De exemplu, acidul acetic este scris E260 pe produsele
vândute în Europa, dar este cunoscut simplu, sub numele de aditivul 260 în unele ţări. Aditivul
103, alkanet, nu este aprobat pentru folosire în Europa, deci nu are un număr E, deşi este aprobat
pentru folosire în Noua Zeelandă.
În Statele Unite, Food and Drug Administration a listat aceste numere ca „recunoscute în mod
general ca sigure” sau GRAS şi sunt listate atât cu rezumatul folosirii lor, cât şi cu reglementarea
FDA.

1
 1. Descriere

Tartrazina, cunoscută şi sub numele de FD&C Yellow 5, este un colorant produs

artificial. Denumirea chimică a acesteia este 5-hidroxi-1-(4-sulfonatofenil)-4-(4-sulfonato-
fenilazo)-H-pirazol-3-carboxilat.
Structura chimică a tartrazinei este prezentată în figura de mai jos. Formula chimică este
C16H9N4Na3O9S2.

Structura spaţială a tartrazinei este prezentată în figura de mai jos:

Tartrazina nu este numai un colorant, ci este un compus complex ce conţine multe

componente chimice diferite.
Tartrazina este un colorant azoic, derivat din gudronul de huilă. Este un colorant foarte
folosit în Africa şi Suedia pentru colorarea în galben a produselor împreună cu E 133, Brilliant
Blue FCF sau E 142 Verde S. [1]

2
 2. Istoric al cunoaşterii si utilizării tartrazinei

În 1884, tartrazina a fost unul dintre primii pigmenţi sintetici patentaţi. Astăzi, este un
aditiv larg folosit în alimente, băuturi, medicamente, suplimente vitaminice, cosmetice, produse
de toaletă şi alte produse nealimentare. [1]

3. Proprietăţi fizice şi chimice

Tartrazina este o pudră solidă, solubilă în apă rece şi apă fierbinte. Are greutatea moleculară de
534,37 g/mol.
Culoarea tartrazinei este galben – portocalie.
La temperaturi ridicate se descompune.
Absorbanţa maximă în soluţie apoasă pe care o are tartrazina este de 427 ± 2 nm.[1]

4. Toxicitatea tartrazinei

În prezent, pentru ca un colorant să fie autorizat pentru folosire în industria alimentară,

sunt necesare o serie se studii toxicologice şi anume: studii de toxicitate acută, studii biochimice,
toxicitatea la termen scurt, toxicitatea la termen lung, studii asupra reproducerii, cancerogenitatea
şi mutagenitatea şi în final observaţiile la om.
În vederea protejării sănătăţii consumatorilor, FAO/OMS au introdus noţiunea de doză
zilnică acceptabilă (DZA). Această doză reprezintă cantitatea de colorant ce poate fii ingerată
zilnic, prin alimente, de-a lungul întregii vieţi fără riscuri.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un colorant ideal sunt următoarele: să nu fie
toxic şi să nu fie cancerigen la diferite niveluri de utilizare, să nu conţină impurităţi toxice;
pentru a putea fi folosit, colorantul trebuie să aibă dispersabilitate şi/sau solubilitate adaptate la
încorporarea sa în faza apoasă şi/sau în faza lipidică din produsul alimentar; să nu imprime gust
şi miros particular produsului alimentar în care se încorporează; să fie stabil la lumină atunci

3
când este introdus în produs şi se găseşte sub formă dispersată sau solubilizată, la pH cuprins
între 2 şi 8; să nu fie afectat de temperaturile la care se face tratamentul termic (pasteurizare,
fierbere, sterilizare); să fie stabil în timpul depozitării produsului alimentar în care s-a introdus;
să nu reacţioneze cu urmele de metale şi nici cu agenţii oxidanţi sau reducători; caracteristicile să
fie identice de la un lot la altul; să fie disponibili şi relativ ieftini, să fie aprobaţi prin legislaţia
sanitară în vigoare.
După rezultatele evaluării toxicologice, coloranţii au fost clasificaţi în mai multe categorii
(FAO/OMS), în funcţie de specificaţiile chimice.
Categoria A cuprinde coloranţii acceptaţi ca aditivi alimentari pentru care s-au fixat
doze zilnice admisibile.
Categoria B cuprinde coloranţii pentru care datele toxicologice nu sunt suficiente pentru a
putea clasifica aceşti coloranţi în categoria A.
Categoria C 1 cuprinde coloranţii pentru care datele toxicologice sunt insuficiente pentru
evaluarea lor, deşi se dispune de un număr important de date privind toxicitatea la termen lung.
Categoria C 2 cuprinde coloranţii pentru care datele toxicologice sunt insuficiente pentru
evaluarea lor, iar toxicitatea pe termen lung este necunoscută.
Categoria C 3 cuprinde coloranţii pentru care datele toxicologice sunt insuficiente pentru
evaluarea lor şi care prezintă riscul unor efecte nocive.
Categoria D cuprinde coloranţii pentru care nu există practic date toxicologice.
Categoria E cuprinde coloranţii care sunt consideraţi nocivi şi care nu trebuie să fie
introduşi în produsele alimentare.
În general, coloranţii folosiţi în majoritatea ţărilor europene aparţin categoriilor de
toxicitate A, B, C1 sau C2.
Doza zilnică admişi pentru om se obţine prin extrapolarea datelor de la animale la om,
folosind un coeficient de siguranţă. Aplicarea acestui coeficient este necesară pentru acoperirea
diferenţelor dintre animale şi om, a variaţiilor de sensibilitate din cadrul populaţiei şi a faptului
că numărul de animale este mic în comparaţie cu populaţia umană ce ar putea fii expusă. Acest
coeficient se apreciază a fii de ordinul zecilor.
Tartrazina provoacă cele mai mari reacţii alergice şi intoleranţă dintre coloranţii azoici, în
special la persoanele care manifestă o intoleranţă la aspirină sau suferă de astm. Simptomele

4
acestor reacţii la tartrazină se produc la ingestie sau la expunerea cutanată la o substanţă care are
în conţinutul ei tartrazină.
O varietate mare de răspunsuri imunologice au fost atribuite ingestiei de tartrazină,
incluzând anxietatea, migrenele, sentiment de sufocare, depresie clinică, pete purpurii pe piele,
vedere tulbure, mâncărimi, slăbiciune generală, valuri de căldură şi deranjamente în somn. Unele
persoane acuză aceste simptome la tartrazină chiar şi la ingerarea unor doze suficient de mici,
până la 72 de ore după ingerare. La copiii, atacurile astmatice, tumorile tiroidiene, alterările
cromozomale şi hiperactivitatea sunt presupuse a fi rezultatul consumului de produse cu conţinut
de tartrazină.
Mecanismul acestei sensibilităţi este obscur şi a fost numit pseudoalergie. Intoleranţa la
tartrazină a fost estimată că afectează aproximativ 360000 de americani, aproximativ 0,12% din
totalul populaţiei. Conform datelor furnizate de către FDA, tartrazina cauzează urticarie şi febră
la mai puţin de 10000 persoane sau 0,01% din totalul populaţiei.
Unele studii au relaţionat tartrazina cu obezitatea, tulburarea compulsivă şi
hiperactivitatea la copii. Alte studii au relevat faptul că atunci când este folosită în combinaţie cu
alţi aditivi, a fost observată o creştere a nivelului de hiperactivitate la copii.
Nu este clară legătura dintre aceste simptome şi consumul de tartrazină. Existenţa acestei
reacţii este bine cunoscută, dar existenţa mai multor efecte extreme rămâne o controversă.
Incidenţa intoleranţei la tartrazină este destul de scăzută şi există multe controverse
despre cum tartrazina afectează indivizii care manifestă intoleranţa la aceasta.
Evitarea totală a tartrazinei este o cale de a face faţă sensibilităţii la acest compus, dar au
fost făcute multe progrese în ceea ce priveşte reducerea sensibilităţii la tartrazină la persoanele
care manifestă o sensibilitate şi la aspirină.[2]

5. Legislaţie, reglementări pe plan internaţional şi naţional referitoarea la

utilizarea tartrazinei în procesarea alimentară

Astăzi, aditivii şi coloranţii pentru alimente sunt mai strict studiate, reglementate şi
monitorizate decât în orice altă perioadă a istoriei. FDA are responsabilitatea primară legală
pentru determinarea siguranţei lor în utilizare. Pentru a comercializa un aliment sau un aditiv
nou (sau înainte de folosirea unui aditiv deja aprobat în altă manieră decât cea deja aprobată), un

5
producător sau un sponsor trebuie prima dată să facă o cerere de aprobare către FDA. Aceste
cereri trebuie să conţină evidenţe că substanţa este sigură pentru scopurile în care va fi folosită.
Ca şi rezultat al legislaţiei recente, aditivii indirecţi au fost aprobaţi printr-o notificare premarket
cerându-se aceleaşi informaţii care au fost şi pentru cerere.
Când se evaluează siguranţa unei substanţe, fie când trebuie aprobată, FDA ia în
considerare:
1) compoziţia şi proprietăţile substanţei;
2) cantitatea care va fi consumată;
3) efectele imediate sau pe termen lung asupra sănătăţii;
4) diferiţi factori de siguranţă.
Evaluarea determină un nivel adecvat de folosire care include limită de siguranţă bine
definită – un factor care permite un grad de nesiguranţă asupra nivelelor de consum considerate
ca fiind inofensive. Cu alte cuvinte, nivelele de utilizare care obţin aprobarea sunt mult mai
joase decât cele care sunt aşteptate să producă reacţii adverse.
Datorită limitărilor inerente ale ştiinţei, FDA nu poate niciodată absolut sigură de absenţa
oricărui risc al unei substanţe. De aceea, FDA trebuie să determine, bazat pe datele existente,
dacă există o certitudine rezonabilă a absenţei riscului pentru consumatori atunci când este
folosit un anume aditiv.
Dacă aditivul este aprobat, reglementările FDA care pot include tipurile de alimente în
care poate fi folosit, cantitatea maximă admisă şi felul în care trebuie recunoscut pe eticheta
produselor. În 1999, procedurile s-au schimbat, astfel că FDA se consultă astăzi cu USDA în
timpul revizuirii ingredientelor ce sunt propuse pentru utilizarea în carne şi produsele de pasăre.
Dacă sunt evidenţe care sugerează că un produs poate fi nesigur, sau dacă limitele de
consum s-au schimbat destul de mult încât să fie necesară o revizuire, autorităţile federale pot
interzice folosirea acelui produs sau pot declanşa studii pentru a determina dacă poate fi
considerat în continuare sigur.
Reglementările cunoscute sub numele de GMP limitează cantitatea de ingrediente
folosite în alimente la cantitatea necesară pentru obţinerea efectului dorit.
Datorită intoleranţei manifestate de unele persoane la tartrazină, Statele Unite ca
prezenţa tartrazinei în produse să fie semnalată pe eticheta produsului respectiv.
FDA a sesizat prezenţa tartrazinei nedeclarate în tăiţeii cu ou chinezeşti.

6
 Utilizarea tartrazinei a fost interzisă în Norvegia, Austria şi Germania până când
interdicţia a fost ridicată de către directivele Uniunii Europene.
În România, pentru tartrazină, conform ordinului 772/2004 se prevede o doză de 100
mg/kg, singură sau în combinaţie cu alţi compuşi.[3]

6. Utilizări în industria alimentară

Tartrazina se utilizează într-o gamă larga de produse alimentare şi nealimentare.

În alimente începând din 1950, , tartrazina s-a adăugat în proporţii diferite, în timp ce în
prezent există o tendinţă tot mai mare a o evita sau de a o substitui cu substanţe colorante
naturale, cum ar fi anatto, malţul sau betacarotenii.
Tartrazina se foloseşte la produse de cofetărie, băuturi răcoritoare, praf de budincă,
chipsuri, cereale, amestecuri pentru prăjituri, aluaturi, pulberi pentru creme, supe instant, sosuri,
unele tipuri de orez, îngheţate, bomboane, gumă de mestecat, marţipan, gem, jeleuri, gelatine,
marmelade, muştar, iaurt, tăiţei, salată asortată şi amestecuri iuţi, diferite tipuri de piure de
fructe, gustări de fructe, chipsuri şi multe tipuri de mâncare ce conţin glicerină, lămâie sau
miere.
Produsele nealimentare care conţin tartrazină sunt: săpunuri, cosmetice, şampoane şi alte
produse de îngrijire a părului, creme hidratante, creioane şi farduri pentru ochi.
Medicamentele în care se utilizează tartrazina sunt: vitamine, antacizi, capsule
medicinale şi reţete speciale.
Tartrazina (E 102) se găsește în produsele alimentare procesate ce au o culoare galbenă sau
verde.

În lista de mai jos găsiți alimentele ce pot conține E102:

– dulciuri – înghețată, acadele, bomboane, produse de patiserie, jeleuri, budincă, gelatină, creme
pentru torture și prăjituri, biscuiți.
băuturi – băuturi racoritoare cu nuanțe de verde sau galben, băuturi energizante, lichior și sucuri
concentrate.
– ronțăieli – chipsuri din porumb (nachos, tortilla chips), floricele (microunde și cele găsite la
cinema), chipsuri din cartofi, gumă de mestecat.

7
– condimente și alte alimente – gem, marmeladă, muștar, hrean, murături, fulgi de porumb, sos
tartar, tăieței, orez, piure de fructe și supe instant sau cuburi.

Tartrazina (E 102) se găsește și în diferite medicamente. Pe etichetă sau pe prospectul

medicamentului ce conține tartrazină ar trebui, conform regulilor impuse de CE, să fie specificat că
acestea ‘pot produce reacții alergice’. Din pacate, pe alimentele ce conțin acest aditiv și care sunt
consumate mult mai des decât medicamentele nu este prezent acest avertisment.

Datorită presiunilor făcute de diverse organizații și de media, doza maximă admisă a fost redusă
semnificativ și se speră că în urmatorii ani tartrazina să fie interzisă în UE și în multe alte țări.

7. Efectele consumului de alimente ce conțin tartrazină (E 102)

E 102 a fost interzis în SUA, Norvegia, Austria pentru că a fost considerat răspunzător de
agravarea astmului, de producerea de iritații la nivelul pielii și de distrugerea ADN-ului.
Tartrazina poate produce și cancer de tiroidă, mâncărimi, rinite, oboseală, migrene, depresie,
probleme de vedere și insomnie.
Tartrazina  nu este recomandată (în multe țări este interzisă) în produsele alimentare ce sunt
consumate de copiii sub 3 ani. S-a demonstrat stiintific ca acest aditiv la copii poate produce
sindromul ADHD – deficit de atenție și hiperactivitate. Copiii afectați de acest sindrom iși pot
controla greu comportamentul și au probleme în a fi atenți la ceea ce se întampla în jurul lor. De
asemenea, a fost asociat cu crize de astm, intrucat este cunoscut ca agent care elibereaza
histamina. Poate provoca migrene, depresie, distrugeri cromozomiale, rinite si urticarie, cancer
tiroidian, anxietate, tulburari de vedere, dificultati de respiratie sau eczeme.
Cu alte cuvinte, Tartrazina sau E102 este unul dintre cei mai periculosi aditivi alimentari din
industria alimentara.

De ce se adauga E102 in produsele alimentare?

Având în vedere că în diverse produse alimentare, la procesare, depozitare, transport,
coloranții naturali se degradează, este necesară restabilirea culorii inițiale a produselor
decolorate. De asemenea, aditivul E102 se adaugă în produsele lipsite de culoare, pentru
colorarea lor, în vederea optimizării proprietăților organoleptice ale acestora, știut fiind faptul că
senzațiile gustative sunt asociate cu culoare produselor respective.

8
 8. Reactii in lume
Marea Britanie şi SUA sunt ţările in care E 102, tartrazina, este cel mai intens folosit.
Producătorii din industria alimentară din aceste două state obişnuiesc să amestece acest colorant
cu E 133 (albastru briliant) sau cu E 142 (verde S) pentru a putea obţine diverse nuanţe de verde.
Utilizarea pe scară largă a tartrazinei in SUA a fost contestată de specialişti, mai ales că s-a arătat
prin studii că peste 0,12% din populaţie este alergică la acest aditiv alimentar. In schimb, in
Norvegia este interzis. In Germania şi Austria, pănă in 1994, folosirea tartrazinei era pedepsită
prin lege, tocmai din cauza efectelor nocive pe care le are asupra sănătăţii. Printre reacţiile
constatate se numără anxietate, migrene, depresie clinică, tulburări de vedere, stări de slăbiciune,
tulburări de somn. In cazuri foarte rare, aceste efecte s-au remarcat şi la cantităţi foarte mici.

FISA ADITIVULUI – TARTRAZINA

Secţiunea 1: IDENTIFICAREA PRODUSULUI ŞI A COMPANIEI

Informaţii de contact:
Numele produsului: TARTRAZINĂ Sciencelab.com, Inc.
Cod de catalog: SLT4030 14025 Smith Rd.
CAS: 1934-21-0 Houston, Texas 77396
RTECS: UC6400000
TSCA: TSCA 8(b) inventar: Tartrazină
CI: 19140
Sinonim: Acid Galben 23;
Acid 4,5-dihidro-5-oxo-1-(4-sulfofenil)-4-
[(4-sulfofenil)azo]-1H-pirazol-3 carboxilic
Formula chimică: C16H9N4Na3O9S2

Secţiunea 2: COMPOZIŢIE ŞI INFORMAŢII ASUPRA INGREDIENTELOR

Compoziţie:
Nume CAS % de greutate
Tartrazină 1934-21-0 100
Date toxicologice despre ingredienţi: Tartrazina: ORAL (DL50): Acută: 12750 mg/kg
(şoarece).

Secţiunea 3: IDENTIFICAREA RISCULUI

Potenţiale efecte acute asupra sănătăţii: periculos în cazul contactului cu pielea (iritant),

9
 contactului cu ochii (iritant), ingestiei, inhalării.
Potenţiale efecte cronice asupra sănătăţii: foarte periculos în cazul inhalării. Periculos în
cazul contactului cu ochii (iritant), ingestiei.

Secţiunea 4: MĂSURI DE PRIM AJUTOR

Contactul cu ochii:
Se verifică şi se îndepărtează orice lentile de contact. Se spală imediat ochii cu apă din
abundenţă timp de cel puţin 15 minute, ţinând pleoapele deschise. Poate fi folosită şi apă rece.
A nu se folosi nici un fel de unguent pentru ochi. Adresaţi-vă medicului!
Contactul cu pielea:
După contactul cu pielea, spălaţi imediat cu multă apă. Uşor şi în întregime spălaţi porţiunea
contaminată cu apă multă şi săpun non-abraziv. Fiţi atenţi la curăţarea zonelor cu crăpături,
riduri, pliuri. Acoperiţi zona iritată cu o cremă emolientă. Dacă iritaţia persistă, adresaţi-vă
medicului. Spălaţi hainele contaminate înainte de refolosire.
Contactul sever cu pielea: Spălaţi cu un săpun dezinfectant şi acoperiţi pielea contaminată
cu o cremă antibacteriană. Adresaţi-vă medicului!
Inhalarea: permiteţi victimei să stea în zonă bine ventilată. Adresaţi-vă imediat medicului!
Inhalarea severă: indisponibil
Ingestia: Nu provocaţi voma. Slăbiţi hainele strâmte precum guler, cravată, curea sau betelie.
Dacă victima nu respiră, faceţi o respiraţie gură la gură. Adresaţi-vă imediat medicului.
Ingestie severă: indisponibil

Secţiunea 5: DATE ASUPRA INFLAMABILITĂŢII

Inflamabilitatea produsului: Poate deveni inflamabil la temperaturi înalte.
Produşi de combustie: oxizi de carbon (CO, CO2), oxizi de azot (NO, NO2,...), oxizi de sulf
(SO2, SO3,...), unii oxizi metalici.
Instrucţiuni de stingerea a incendiilor:
INCENDII MICI: folosiţi pudră chimică USCATĂ .
INCENDII MARI: folosiţi pulverizator cu apă sau spumă. Nu folosiţi jet de apă.

Secţiunea 6: MĂSURI ÎN CAZ DE DEVERSĂRI ACCIDENTALE

Împrăştiere uşoară:
Folosiţi instrumente adecvate pentru repunerea solidului împrăştiat într-un container pentru
reziduuri convenabil disponibil. Terminaţi curăţarea cu apă pe suprafaţa contaminată şi
îndepărtaţi reziduul conform reglementărilor locale ale autorităţilor competente.
Împrăştiere mare:
Folosiţi o lopată pentru punerea materialului într-un container convenabil disponibil. Terminaţi
curăţirea suprafeţei contaminate cu apă si permiteţi evacuarea în sistemul sanitar.

Secţiunea 7: MANIPULARE ŞI DEPOZITARE

Precauţiuni:
Ţineţi departe de căldură. Ţineţi departe de surse de aprindere. Containerele goale prezintă risc de
incendiu, evaporaţi reziduul sub un coş de fum. Împământaţi tot echipamentul ce conţine material.
Nu inhalaţi praful! Nu ingeraţi! Purtaţi echipament de protecţie adecvat. În caz de ventilaţie

10
insuficientă, folosiţi echipament pentru respiraţie. Dacă aţi ingerat, adresaţi-vă urgent medicului,
arătând eticheta flaconului din care aţi ingerat. Evitaţi contactul cu pielea şi ochii.
Depozitare:
Menţineţi containerele uscate. Păstraţi-le într-un loc uscat. Împământaţi tot echipamentul ce
conţine material. Ţineţi containerele bine închise. Păstraţi-le într-un loc răcoros şi bine ventilat.
Materialele inflamabile ar trebui depozitate departe de căldură mare şi departe de agenţi de
oxidare puternici.

Secţiunea 8: CONTROLUL EXPUNERII / PROTECŢIE PERSONALĂ

Controale tehnologice:
Folosiţi închiderea procesului, ventilaţia locală, sau alte controale tehnologice pentru menţinerea
gazelor de ardere sub limitele de expunere recomandate. Dacă operaţiile de folosire generează
praf, fum sau ceaţă, folosiţi ventilaţia pentru îndepărtarea expunerii la contaminanţii aeropurtaţi
sub limita de expunere admisă.
Protecţia personală: ochelari de siguranţă. Halat de laborator. Aspirator de praf. Asiguraţi-vă că
folosiţi un aspirator de praf aprobat/certificat sau echivalent. Mânuşi.
Protecţia personală în caz de împrăştiere mare:
Ochelarii stropiţi. Întreg costumul. Aspirator de praf. Cizme. Mânuşi. Un aparat de respirat ar
trebui folosit pentru evitarea inhalării produsului. Îmbrăcămintea protectivă s-ar putea să nu fie
suficientă; consultaţi un specialist înainte de a manipula produsul.
Limite de expunere: indisponibil
Secţiunea 9: PROPRIETĂŢI FIZICE ŞI CHIMICE

Starea şi aparenţa fizică: solid (pudră solidă).

Greutatea moleculară: 534.37 g/mol
Culoarea: Portocaliu. Galben
Punctul de topire: se descompune
Proprietăţi de dispersie: vezi solubilitatea în apă.
Solubilitate: solubil în apă rece şi apă fierbinte.

Secţiunea 10: STABILITATEA ŞI REACTIVITATEA

Stabilitate: produsul este stabil
Corozivitate: non-coroziv în prezenţa sticlei
Polimerizare: nu

Secţiunea 11: INFORMAŢII TOXICOLOGICE

Căi de intrare: contactul cu ochii, inhalarea, ingestia.

11
 Toxicitatea la animale: toxicitate orală acută DL50: 12750 mg/kg (şoarece).
Alte efecte toxice la om: periculos în cazul contactului cu pielea (iritant), ingestiei, inhalării.

Secţiunea 12: Informaţii ecologice

Produşi de biodegradare: posibil periculoşi produşii degradării pe termen scurt care nu sunt
convenabili. Totuşi, produşii de degradare pe termen lung pot să provoace probleme.
Toxicitatea produşilor de biodegradare: produşii de degradare sunt mai toxici.

Secţiunea 14: REGLEMENTĂRI LA TRANSPORT

Clasificare DOT: nu este un material controlat DOT (Statele Unite)
Identificare: neaplicabilă
Pregătiri speciale pentru transport: neaplicabilă

Secţiunea 15: ALTE REGLEMENTĂRI

Reglementări federale şi de stat: Massachusetts RTK: Tartrazină. Inventar TSCA 8(b):
Tartrazină.
Alte reglementări: indisponibil
Alte clasificări:
WHMIS (Canada): material cauzator de alte efecte toxice (TOXIC).
DSCL (EEC): R36/38- iritant pentru piele şi ochi.
HMIS (U.S.A.):
Pericol pentru sănătate: 2
Pericol de incendiu: 1
Reactivitate: 0
Protecţie personală: E
National Fire Protection Asociaţia (U.S.A.):
Sănătate: 2
Inflamabilitate: 1
Reactivitate: 0
Echipament de protecţie:Mânuşi,Halat de laborator.Aspirator de praf. Asiguraţi-vă că
folosiţi un aspirator de praf aprobat/certificat sau echivalent.

CONCLUZII

Tartrazina este unul dintre coloranţii folosiţi cel mai des de jucătorii din industria
alimentară din Romănia. Aproape că este imposibil să te uiţi pe eticheta unui produs de culoare
galbenă şi să nu constaţi că a fost folosită E 102 pentru obţinerea acelei culori. De cele mai multe
ori, acest aditiv alimentar este folosit in combinaţie cu alţi aditivi alimentari, iar efectul nu poate
fi decăt unul foarte nociv asupra sănătăţii consumatorilor.

12
Mai mult, cercetătorii au ajuns la concluzia că E 102 este colorantul azoic cu cele mai multe şi
mai puternice reacţii alergice dintre toţi coloranţii de acest tip. Printre aceştia ii menţionăm pe E
110, E 107, E 122, E 127, E 151. In urmă cu căteva luni, Uniunea Europeană a luat decizia de a
interzice folosirea colorantului azoic roşu 2G, E 128, care avea aceleaşi efecte ca şi tartrazina. In
acest moment se studiază posibilitatea ca şi alţi coloranţi de acest tip să fie interzişi, mai ales că o
echipă de cercetători britanici a descoperit că, in combinaţie cu benzoatul de sodiu E 211, aceşti
aditivi provoacă sindromul deficienţie de concentrare la copii.

BIBLIOGRAFIE:

1. [1]Leulescu M. Tartrazine: physical, thermal and biophysical properties of the most widely
employed synthetic yellow food-colouring azo dye. Journal of Thermal Analysis and Calorimetry.
2018.

2. [2] ARROYAVE ROJAS, Joan Amir; GARCES GIRALDO, Luís Fernando; ARANGO RUIZ,
Álvaro de Jesús  and  AGUDELO LOPEZ, Carlota Marcela. Tartrazine, a dye from the agro
alimentary industry, degraded by advanced oxidation processes. Rev. Lasallista Investig. [online].
2008, vol.5, n.1, pp.20-27.

3. [3] Hill F, Barlow SM, Barrows JN, Yoon HJ, Wallin HC . Tartrazine in safety evaluation of
certain food additives. World Health Organization Press. WHO Food Additives Series . 2017

4. http://en.wikipedia.org/wiki/Tartrazine

5. http://www.ertrag.ro/ingrediente.htm
6. http://www.margonaut.com/tartrazine.htm

13