Curs din 14, 21 si 28 noiembrie 2019

Factori de schimbare fonetica neregulata ( SFN)

≠ LF
 “Accidente fonetice “
Caracteristici:
 O SFN nu afecteaza toate cuvintele cu aceeasi structura fonetica existente in limba.
 SFN actioneaza tot timpul in istoria unei limbi, sunt nenumarate.
1. Asimilarea
2. Disimilarea
3. Sincopa
4. Epenteza
5. Afereza
6. Proteza
7. Metateza

1. Asimilarea = fenomen fonetic raspandit, prin care 2 sunete aflate in vecinatate capata
trasaturi articulatorii comune. Schimbarea se produce pentru ca acele 2 sunete sa se
asemene.

Tipuri de asimilare:

1. In functie de caracterul sunetelor care asimileaza:

a. Consonantica
Ex: subtire > suptire ( vezi in caiet)

b. Vocalica
Ex: boiar > boier

c. Mixta
Ex: lat. Familia -> tom. Fameie -> fomeie -> femeie

2. In functie de apropierea sunetelor ( pozitia lor in cuvant ):

a. Asimilarea in contact
ex: subtire -> suptire

b. La distanta
Ex: lat. Serenus > rom. Serin > senin

3. In functie de directia asimilarii:

 a. asimilare progresiva
ex: boiar > boier ( spre dreapta)

b. Regresiva ( spre stanga)

Ex: palcuri > parcuri

c. Bilaterala
Ex: poliloghie > polologhie

4. In functie de gradul de asimilatie ( masura in care se infaptuie procesul de asimilare

intre sunete):

a. Atunci cand asimilarea merge pana la identificarea sunetelor . = Asimilare totala.

Ex: [Čelofan ] > [Čolofan]

b. Atunci cand asimilarea nu merge pana la capat -> nu este totala, ci subtila ( sunetul
care se schimb adoar se aproprie de cel care face schimbarea ) = Asimilare partiala.
Ex: baiat > baiet

5. Cazuri particulare de asimilare:

a. Contractia
A. Monoflongare ( 2 silabe => una)
B. Sinereza ( hiat => diftong )

b. Nazalizarea ( propagarea lui n – sonanta nazala ocluziva – in interiorul unui cuvant)

Ex: lat minutus > menut > manut > manunt > marunt

c. Palatalizarea ( sunetul care se asimileaza trebuie sa fie rostit intr-o zona in care nu
este rostit de obicei ( zona palatata). Regasita in 2 graiuri daco-romane: moldovenesc si
banatean).

O consoana capata sub inflenta lui e/i ( vocale anterioare) un timbru palatal.

A. Graiul moldovenesc : palatalizarea labialelor ( bilabiale -> palatale) check it

Ex: picior > chisor
B. Graiul banatean: palatalizarea dentalelor -> africate.
Ex: bade > bage ( g cu fes)

Fenomenele de asimilare sunt mult mai numeroase, imperceptibile pentru urechea

obisnuita.

Coarticulatie = articulatie impreuna.

 Rostirea + asimilarea => influenteaza scrierea ( adaptata la vorbire).

Schimbarile fonetice apar pentru ca unitatile fonetice nu sunt inalternabile si pentru

ca exista factori extralingvistici care produc vorbirea rapida.

CAUZE INTERNE ALE SCHIMBARILOR FONETICE

1.Coarticulatia ( sunetele se influenteaza reciproc in vorbire).

2.Usurinta in exprimare
3.Decalajul dintre vorbire si gandire
4.Tendinta de economie
5.Tendinta de redundant
6.Sentimental estetic
7.Analogia
8.Pozitia privilegiata / nonprivilegiata a sunetelor inauntrul cuvintelor.
Legea fonemului celui mai tare care produce modificari:
Pozitie slaba:
1. Sunetul la final de cuvant/silabe;
2. Intr-un grup consonantic;
3. Intr-un grup alcatuit dintr-o consoana sonora si una surda;
4. Sunetele din silabe neaccentuate.
Schimbari fonetice:
A. Conditionate,
B. Neconditionate.

A. Conditionate de pozitia in cuvant si de sunete inconjuratoare

a) Schimbari conditionate combinatorii ( determinate de pozitia relativa a sunetelor in
interiorul cuvintelor; prezinta neregular – incep ca simple accidente fonetice care se
generealizeaza, devenind uneori norma, alteori variante ( cuvintele) ).
b) Schimbari conditionate pozitionale ( date de pozitia (non)privilegiata, in interiorul
cuvintelor, de pozitia sunetelor fata de accent ) – prezinta caracter regulat.
B. Schimbari nepozitionate – datorate unor factori externi.
Ex: un u lung lat. -> fr. ü.
Disimilarea ≠ asimilarea

Criteriile de clasificare sunt paralele cu cele de la asimilare.

Cand un sunet apare de 2 ori in acelasi context fonetic, unii vorbitori resimt acest fapt ca
fiind incomod articulatoriu -> simplificare - modificarea uneia dintre aparitiile sunetului.

Coridor > colidor

Proprietate> propietate
Disimilare = diferentiere intre aparitiile aceluiasi sunet SAU disparitia unui sunet.
Tipuri de disimilare:
1. In functie de apropierea/ distanta dintre sunete:

a) Disimilare in contact ( sunet langa sunet)

Ex: prin > pin + ex. Vittaim > Viclein.

Fapte de istorie a limbii explica prin disimilare originea cuvintelor mormant, carunt, frate
nu s-ar putea explica doar pe principiul legilor fonetice.

Lat. monumentum > rom. monmant > mormant n>r

Dublete etimologice:

Mormant (mostenit) – monument (neologism)

Sarutare ( mostenit) – salutare (neologism)
Subtire (mostenit) – subtil (neologism)
Rece (mostenit) – recent (neologism)
A fereca (mostenit) – a fabrica (neologism)
Femeie (mostenit) - familie ( neologism)
b) Disimilare la distanta ( sunetele sunt la mai mare departare acum)
Ex: lat. canutus > canunt > carunt
n...n > r....n

2. In functie de gradul de disimilare:

a) Partiala
Ex: marsarier > marsalier
r...r...r > r...l...r

b) totala – cand un sunet se asimileaza total, dispare

ex: frustrat > frustat
r...r> r... ø

3. in functie de directia in care se produce:

a) progresiva: fratre > frate
b) regresiva: monmant > mormant
4. in functie de sunetul care se schimba:
a) vocalica: impodobit > impodubit
o...o > o...u
-> un istoric al limbii romane a ajuns la concluzia ca prin disimilarea vocalica a lui e, se
explica forma actuala a unor cuvinte:
lat percepere > rom percepe > pricepe
lat ceresiune > ceres> cires
 uneori are loc mai intai o asimilare, urmata de disimilare, urmata la randul ei de o
sincopa:
lat directus > derept As> dirept Dis > drept Sincopa lui i.
Lat dirigere > derege (as i) > direge (dis e) > drege (sincopa i)
b) consonantica – cele mai supuse disimilari: n, l, r.
 Ex: canutus, minutus.
Alaltaieri > alantaieri
Scormonit > scornolit
Scrantit > sclintit
 un caz particular de disimilare este halologia = disimilarea unei silabe pentru evitarea
cacofoniei
ex: tragico-comic > tragic - comic
eroico-comic > eroic – comic

Sincopa

Def! Sincopa = caderea unei vocale, de obicei a uneia neaccentuate, in interiorul

cuvantului, intre doua consoane.
 Destul de multe fapte din istoria limbii pot fi explicate cu ajutorul sincopei:
ex: apendix probi ( apendicele lui Probus)
prima forma lat. culta si cea de-a doua lat. vulgara -> a non b
forma b ( lat vulgara) este cea care a dat cuv in rom
calidus non caldus > cald
viridis non virdis
vestimentum non vestiment > vesmant
auris non oricla > ureche
oculus non oclu
veteranus non veteranum
 In limba romana contemporana, in vorbire, sincopa apare mai frecvent la vocalele e si i.
Ex: epurele, laminoarele, intreprindele etc.
 O sincopa in serie apare in situatia participiilor din structura perfectului compus.
Ex: am ven`t, am vaz`t.
 Aceasta schimbare este opusul ANAPTIXEI= introducerea unei vocale intr-un grup
cononsonantic pentru ususrarea articularii.
Ex: optsprezece > opasprezece > optusprezece
Hranesc >haranesc
Hrean > hirean
Trifoi> tirifoi
Mistrie > mistirie
Administratie > administiratie.

Epenteza

Def! In sens larg, este o SFN care consta in introducerea unui sunet neetimologic in
interiorul unui cuvant. In sens restrans, consta in introducerea unui sunet intr-un grup
consonantic.
Ex: Israel > isarael
 Damla > danebea –B – sunet carea etimologic nu-si avea locul aici.
 In graiurile daco-romane din vest este prezenta epenteza lui c in grupul SL si a lui ă in
grupul HR:
ex: sclanina si haranesc.

Proteza
Def! Introducerea unei vocale neetimologice ininitiala unui cuvant care incepe cu o
consoana ( pentru usurarea pronuntiei):
Ex: lamaie > alamaie
Miroase > amiroase
 Aromana are multe astfel de exprimari.
 Mai rar se poate plasa si o consoana la inceput de cuvant
Ex: cobori > scobori
Lat neco, necare > a se ineca ( protetic)
Scoala > iscala somehow in maghiara
Imi, iti, isi – protetice

Atereza

Def! Disparitia unui sunet de la initiala cuvantului.

 Disparitia unui vocale: (a)colo, a (a)coperi.
Fossatum > fsat > sat
(S)festanie, (s)festnic
 Afereza silabica ( dispare o silaba): Elisabeta > Elisaveta > Saveta > Veta

Caderea vocalei initiale din cel de-al doilea cuvant, atunci cand se intalnesc doua
cuvinte, cum ar fi in “se-npaca“; “ca-n povesti”, daca va cadea vocala finala a primului
cuvant => eliziune.

Metateza
Metateza = inversarea ordinii de aparitie a doua sunete intr-un cuvant, pentru
facilitarea pronuntiei.

x…y -> y…x ex: lat paludem > rom padure; lat sorvosum > rom frumos etc.