Ţiganiada in istoria literaturii române

Georgiana Dinu, Denisa Şalvari, Elena Guţu, Bogdan Dima, Paula Ilie,
Diana Nistor (Ro-En)

Cine a fost Ion Budai-Deleanu?

Ion Budai Deleanu (6 ianuarie 1760- 24 august 1820).
Ion Budai-Deleanu a fost cel mai important scriitor al Școlii Ardelene. Budai era un om
învăţat, cu şcoală bună, enciclopedist, cu preocupări de istorie, teologie, drept, filologie şi literatură,
şi care a citit şi tradus multe dintre operele apreciate de contemporani, ţinând cont şi de operele
vechi, de la Antichitate la Renaştere1.
Budai Deleanu era un poliglot veritabil. El cunoştea multe limbi, de exemplu latina, italiana,
spaniola, greaca, germana şi maghiara. Nivelul său de cunoaştere al acestor limbi varia „în grade
diferite”. Ilustrativ în acest sens este că această bună cunoaştere a multor limbi străine avea să îl
ajute pe acesta în cariera de traducător din tinereţe şi era foarte necesară pentru opera filologului
comparatist2.
G. Călinescu este de părere că Ion Budai Deleanu este poetul cel mai semnificativ pentru
latinişti. El era un om pe deplin occidental, însă a păstrat spiritului ţăranului din Ardeal. O simplă
privire peste opera şi notele sale este de ajuns pentru a observa cunoştinţele sale despre literatura
clasică, italiană, germană, franceză şi engleză.
Aron Densuşianu afirmă în Cercetări literare că Budai-Deleanu nu este doar cel mai puternic, ci
este singurul din literatura noastră care atinge forţa comică. De altfel este şi cel mai credincios şi
autentic reprezentant al românului, amuzant şi „mişcător”. În acest sens,Denunșianu consideră că
autorul Țiganiadei ,,este cel dintîi” .3Ceea ce îl caracterizează pe Deleanu ca poet este că el e primul
care a înţeles importanţa tradiţiilor şi a mitologiei noastre naţionale pentru poezia română4.
Opera care l-a consacrat drept chip deosebit ,deși a fost publicata postum, a fost Țiganiada.

Opera Ţiganiada
După cum se ştie, Ţiganiada sau tabăra ţiganilor, este o epopee eroi - comico – satirică scrisă
în douăsprezece cânturi, finalizată în 1800, apoi rescrisă înaintea invaziei lui Napoleon în Rusia (18
martie 1812). Prima dată a fost publicată într-o revistă puţin cunoscută în anul 1875-1877
(Buciumul Român al lui I. Codrescu) iar varianta completă a fost publicată în anul 1925. 5 Întreaga
epopee conţine un amestec de tratare în deriziune a subiectului, ori episoadelor şi de exhibare a
valorilor textuale.
O interpretare comparatistă anulează coerenţa artistică a epopeii lui Budai-Deleanu şi îi
minimalizează originalitatea. Pe de o parte, G. Călinescu este de părere că Ţiganiada este o sinteză
personală, iar opera în sine este o creaţie. Pe de altă parte, Asachi considera că Ţiganiada este
„genie”, iar despre autor spunea că este cel dintâi poet românesc, însă această „poemă eneică” este
slab recunoscută pentru adevărata sa valoare, iar Asachi cunoscuse abia numele celei pentru care I.
Budai Deleanu îşi ostenise toată viaţa.
Critica a relevat faptul că o analiză contextuală a Ţiganiadei se poate transforma într-un
travaliu fără sfârşit, fiecare strat problematic şi ideatic decopertat lăsând locul altuia şi mereu altora,
mai adânci şi mai subtile.
În cazul în care există un model, acesta este, bineînţeles, romanul lui Cervantes. Adevăratul
caracter de joc al epopeii lui Budai Deleanu nu este evidenţiat la nivel de conţinut, ci la cel al

1
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române , 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, 2008, p.123,
p.124.
2
Elvira Sorohan, Introducere in opera lui Ion Budai-Deleanu, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p.122.
3
A. Densușianu, Cercetări literare, Editura Librăriei Școalelor Fratii Șaraga, Iași, apud I.B. Deleanu, 1985, p. 427.
4
Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada, Editura Minerva, Bucureşti, 1981, p. 445, p438-439.
5
Al.Piru, “Studiu introductiv” la Ion Budai-Deleanu, Opere, Vol.(1) Ţiganiada (B), Ediţie critică de Florea Fugariu,
Editura Minerva, Bucureşti, 1974, p. V.
mijloacelor formate. Ţiganiada este mai degrabă o epopee a literaturii decât una a ţiganilor şi o
comedie a literaturităţii, mai degrabă decât una a limbajului.
Ţiganiada este un Don Quijote al nostru, glumă şi satiră, fantasmagonie şi scriere înalt
simbolică, ficţiune şi critică a ei6.
Ion Oarcaşu susţine că premisele estetice şi în special cele afective anunţă o „izvodire” eroică.
Observaţia lui este discutabilă deoarece acesta nu ţine cont de faptul că Ţiganiada foloseşte numai
pe alocuri aceste concepte. Explicaţia ne este oferită de autor care observă că opera „pofteşte un
poet deplin şi o limbă bine lucrată”.
Prin urmare, Ţiganiada este singura epopee dusă până la final şi de importantă însemnătate, în
plus îmbogăţirea genului sub influenţa romanticilor are raţiuni mai degrabă naţionale decât artistice
Pornind de la subtitlul operei comparatişti o consideră o epopee eroicomică.

Prologul Ţiganiadei
Discutând despre Ţiganiada în istoria literaturii române, Ion Budai Deleanu afirmă că s-a inspirat
din lectura epopeilor eroicomice vestite, Iliada şi Odiseea. De reţinut ar fi în primul rând faptul că
Ţiganiada nu este epopeea lui Vlad Ţepeş, ci a ţiganilor şi sensul ei principal nu este eroic, ci
satiric.7 Alegerea Țării Românești si a domniei lui Vlad Țepeș ca loc și timp al acțiunii epopeii și a
țiganilor ca eroi, nu sunt deloc întâmplătoare.8 Autorul recunoaște că istoria noastră este bogată în
eroi de epopee și că a respectat adevărul consacrat în memoria poporului.9
Prologul Țiganiadei este semnat de Leonachi Dianeu. Budai-Deleanu susține pe un ton glumeț
faptul ca a compus această ,,jucăreauă” pentru a introduce in poezia românească ceva nou.10

Sensul european şi originalitatea alegoriei

Înainte de toate, Budai Deleanu tinde spre adevărul ce mizează pe o teorie irealizabilă a
istoriei nude, susţinută de o umanitate inconştientă. Datorită acestui lucru el „ambiţionează să
figureze literar istoria oricărui popor„. Adevărul iubit de el marchează tocmai aspectul negativ şi
neînfrumuseţat al acestei experienţe. Expresiv pentru acesta este Cântecul IX în care poetul
subliniază „starea lumii «oarbe şi întunecate »” colectivitatea insolită a ţiganilor: temperamentul şi
moravurile lor vulnerabile, antieroismul lor structural. Deşi împărtăşesc până la un punct opinia
Elvirei Sorohan despre Ţiganiada, nu pot fi de acord cu faptul că ţiganii sunt văzuţi printr-un mod
hazliu adică de ei se poate râde uşor şi oricum. După cum in Epistolia închinătoare şi în
comentariile din subsol poetul a marcat, şi atrage atenţia asupra obiceiurilor şi vocabularului
personajelor din această comunitate etnică. Motivul este cel de a sugera că limbajul lor este un
instrument al comediei eroice, ironiei, mânuite satiric de-a lungul unui secol ca armă antifeudală şi
anticlericală. Ironia este utilizată spre a viza mesajul operei. 11
Deşi nu o afirmă niciodată explicit, de-a lungul capitolului dedicat lui Ion Budai-Deleanu în
Epilogul Ţiganiadei, Ion Oană lasă de mai multe ori de înţeles că Ţiganiada ironizează prin
intermediul alegoric, feudalismul şi instituţiile acestuia. Pentru o interpretare corectă a poemului
trebuie evidenţiat un lucru extrem de important. În poezie alegoria nu este prezentă pe tot parcursul
operei. Aşadar în cuprinsul operei există elemente fără influenţe alegorice alcătuind momente fără
satirizare intenţionată (episodul cu năvala porcilor sălbatici, lupta ţiganilor cu cireada de boi etc).
De asemenea, prezenţa alegoriei în această operă, îi permite scriitorului să folosească un anumit
transfer de planuri dintr-o realitate în alta, ceea ce duce în acelaşi timp la amplificarea forţei satirice.

6
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, 2008, p.124,
p.127, p. 132.
7
Al.Piru, art. cit. , p.XXXII
8
Ibidem, p.XXIII
9
https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/04/03/ioan-budai-deleanu-tiganiada-sau-tabara-tiganilor-1800-
prologul/ , consolidat 17.12.2019
10
Al.Piru, art. cit , p.XXI-XXII
11
Elvira Sorohan, Introducere in opera lui Ion Budai-Deleanu, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p.180-183.
 Aşa cum observă Paul Cornea „Faţă de puritanismul moral al unui Şincai ori Micu, a căror
viaţă seamănă cu o asceză, reînnodată în fiece dimineaţă cu o nouă fervoare, Budai-Deleanu face
figura unui om de Renaştere”, morala lui Deleanu se bazează pe împlinirea cerinţelor naturii, fiind
telurică şi profană. Ceea ce vrea să spună Paul Cornea este că în comparaţie cu un Şincai ori Micu
ce respectau strict textul biblic, a căror viaţă seamănă cu ansamblu de ritualuri, Budai Deleanu
face „figura unui om de Renaştere”. De reţinut ar fi in primul rând faptul că Budai Deleanu nu
ruinează complet prezumţiile religiei, ci dimpotrivă, le subminează împreună cu reprezentanţii
tereştrii ai divinităţii, începând cu Papa de la Roma şi patriarhul din Bizanţ.
În legătură cu opera lui Budai Deleanu, opiniile criticilor şi istoricilor literari sunt împărţite: în
timp ce cărturarii ardeleni au împărtăşit unele idei luministe găsite in operă: progresul prin
instrucţie, diminuarea ignoranţei poporului prin efortul de a distribui valorile culturale, alţii
consideră, dimpotrivă, că opera lui Budai Deleanu este susţinută de o umanitate inconştientă.12
Pentru a recapitula, Ţiganiada este o epopee cu multe elemente alegorice, cu o acţiune
susţinută de evenimente desfăşurate pe mai multe planuri. Din acest motiv, în planul epic al
Ţiganiadei, de la evenimentul istoric real, se face cu uşurinţă trecerea într-o lume imaginară,
oamenii, sfinţii şi demonii, ce se întâlnesc pe diverse traiecte ale existenţei.
O influență a folclorului există în Țiganiada, și anume motivele populare sînt prelucrate de
autor încît sînt aproape de nerecunoscut.13 Înțelepciunea populară,rapsozii populari,naționalitatea și
autenticitatea sunt câteva dintre izvoarele folclorice ce aparțin acestui text. De asemenea, lexicul
operei este bogat în elemente rurale hunedorene sau ardelenești, spre exemplu autorul utilizeaza
termeni precum: “a aiepta’’(a azvârli), fleaca(piftie) etc.14

12
Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada, Editura Minerva, Bucureşti, 1981, p. 458, p. 465.
13
Al.Piru, art. cit, p. X.
14
Ibidem, p. XLVII.
 Bibliografie:

Bibliografie primara:
I. Budai-Deleanu, Opere (vol. 1), Ţiganiada (B) , Ediţie critică de Florea Fugariu, Studiu
introductiv de Al. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1974, p.V, p.XXVII, p. XXIII, p. XL, p.XLVII,
p. XXI- XXII.
Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada, Editura Minerva, Bucureşti, 1981, p.458, p.465.

Bibliografie secundara:
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, 5 secole de literatură, Editura
Paralela 45 p.123, p.124, p.125, p.127, p.132.
Elvira Sorohan, Introducere in opera lui Ion Budai-Deleanu, Editura Minerva, Bucureşti
1984, p.122 , p.180- 183 .
https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/04/03/ioan-budai-deleanu-tiganiada-sau-tabara-
tiganilor-1800-prologul/ .
A. Densușianu, Cercetări literare, Editura Librăriei Școalelor Fratii Șaraga, Iași ,1985.