Argumente scripturistice pentru cinstirea sfinţilor şi a icoanelor

13 Decembrie 2007 de admin

CINSTIREA ICOANELOR:

1. Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Fac. 1, 26-27)

2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui Dumnezeu (II Cor. 4, 4; Col. 1, 15).

3. Iisus Hristos este “chipul fiinţei lui Dumnezeu” (Evrei 1, 3).

4. În Iisus Hristos, Dumnezeu S-a aratat în Trup (I Tim. 3, 16) şi cu chip de om (Filip. 2, 7-8).

5. Sfântul Duh S-a arătat la Iordan în chip de porumbel (Matei 3, 16-23).

6. Sfântul Duh la Sfânta Cincizecime S-a arătat în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Şi toate

acestea sunt chipuri fără să fie idolatrie.

7. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-

22; 26, 31 ş.a.).

8. Dumnezeu Însuşi – Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la

idoli – a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de

mână de om sunt icoane şi nu idoli.

9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).

10. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la

porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 şi 37, 7-9; II Paral. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).

11. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).

12. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de

preamărire (Ps. 137, 1).

13. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare

cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27,

20-21, Iosua 7, 6).

14. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi – ce erau în templu – niciodată nu a fost dezaprobată de

Hristos sau de Sfinţii Apostoli.

15. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor

chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11, 7; Fapte 24, 11ş.a.).

16. În Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane

nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana

este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui

Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt.

17. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica dintotdeauna a Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost

cinstite şi venerate.

18. Icoanelor şi sfinţilor li se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu.

19. În faţa icoanelor ceri mijlocire şi ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rosteşti: “Miluieşte-mă,

căci tu eşti dumnezeul meu.”

CINSTIREA SFINŢILOR

1. Şi în Vechiul Testament trupurilor celor drepţi şi sfinţi li se dădea deosebită cinste (Vezi: Fac.

50, 1-14; leş. 13, 19, IV Regi 23, 18; Sir. 49, 11 s.a.).

2. Trupurile sfinţilor sunt biserici şi lăcaşuri ale Duhului Sfânt (I Cor. 3, 16-17).

3. Dumnezeu se proslăveşte şi în trupul şi în sufletul celor sfinţi, care sunt ale lui Dumnezeu (I

Cor. 6, 19-20).

4. Trupurile celor sfinţi sunt vase de cinste ale lui Dumnezeu, sfinţite, potrivite pentru tot lucrul

bun (II Tim 2, 21).

5. Trupurile unor sfinţi, după moarte, sunt înzestrate de Dumnezeu cu puteri minunate, precum:

fac minuni, vindecă boli, nu putrezesc, răspândesc bună mireasmă ş.a. (Matei 27, 52-53)

6. Trupurile sfinţilor, uneori, încă fiind ei în viaţă, făceau minuni (Fapte 19, 11-12; 5, 15).

7. Trupul Sfântului Prooroc Elisei, la un an de zile după moartea sa, a înviat un mort (IV Regi 13,

20-21; Sir. 48, 14-15).

8. În Testamentul Nou, trupurile creştinilor morti nu mai sunt spurcate, căci ele sunt biserici şi

lăcaşuri ale Duhului (I Cor. 6, 19-20; 3, 16-17 ş.a.).

9. În multe biserici creştine şi azi se găsesc sfinte moaşte ale sfinţilor, care se păstrează

neputrezite de sute sau chiar mii de ani şi prin care Dumnezeu lucrează nenumărate minuni cu cei

credincioşi.

10. Practica Bisericii – de la început şi până azi – a păstrat această tradiţie sfântă de a ne închina

la sfintele moaşte ale sfinţilor.

11. Şi îngerii cinstesc trupurile oamenilor sfinţi (Iuda 1, 5-9).

12. Chiar şi hainele oamenilor sfinţi – care au acoperit trupurile lor – au făcut minuni, cum au fost,

de pildă, cojocul lui Ilie Proorocul (IV Regi 2, 14) sau mahramele Apostolului Pavel (Fapte 19, 11-

13).

de Părintele Ilie Cleopa, Călăuză în credinţa ortodoxă, editura Arhiepiscopiei Romanului, 2002,

Anunțuri după Un blog sceptik