Sfintele Taine : instituirea si importanta lor in viata crestina

GENERALITĂȚI:

Fiinţa Tainelor:

Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de către Mântuitorul Iisus Hristos, prin care
se împărtăşeşte harul nevăzut al Duhului Sfânt, scopul lor fiind mântuirea şi sfinţirea
credincioșilor.Tainele au fost instituite de Mântuitorul Hristos: „Căci legea prin Moise s-a
dat, iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit” (Ioan 1); Apostolii sunt: „iconomi ai
tainelor lui Dumnezeu” (1 Cor 4; 1 Petru 4).Partea văzută: Este rânduiala sau slujba
stabilită de Biserică pentru săvârşirea ei, cuprinzând:

1. Materia;

2. Actele făcute;

3.Cuvintele rostite de săvârşitor.

Partea nevăzută: Este împărtăşirea harului divin celor care le primesc.

Scopul Tainelor fiind sfinţirea oamenilor, harul ce se împărtăşeşte prin ele se numeşte
har sfinţitor. Fiecare Taină are un săvârşitor şi un primitor.Validitatea Tainei nu depinde
de vrednicia morală a săvârşitorului, deoarece principalul şi adevăratul săvârşitor este
Iisus Hristos.Necesitatea Tainelor: Sfintele Taine sunt singurele mijloace de împărtăşire
a harului divin în mod real. Tainele sunt absolut necesare pentru mântuirea şi sfinţirea
credincioşilor.Numărul Tainelor: şapte. Sf.Scriptură nu precizează nicăieri numărul
Tainelor, dar conţine dovezi despre fiecare Taină în parte. Sf.Tradiție nu precizează
numărul Tainelor, la început noţiunea de Taină în sens restrâns nefiind precis
delimitată, prin acest termen înţelegându-se şi alte lucrări sfinte sau ierurgii.

Importanța Sfintelor Taine:

a) prin ele ni se împărtăşeşte harul divin, har ce renaşte şi ridică la viaţa suprafirească
în Hristos; prin ele, Mântuitorul Hristos e prezent activ, prin Sf. Duh, în Biserică; prin ele
se lucrează mântuirea şi sfinţirea credincioşilor: prin Botez, Mirungere şi Euharistie se
realizează încorporarea continuă a credincioşilor în Hristos şi în Biserică; prin Pocăinţă
şi Maslu credincioşii îşi redobândesc sănătatea sufletească şi trupească; prin Hirotonie
se nasc slujitori, care continuă întreita slujire a Mântuitorului, până la sfârşitul veacurilor;
prin Nuntă se perpetuează şi se înmulţeşte neamul omenesc.
b) Botezul e important deoarece creştinul renaşte la o nouă viaţă în Hristos; Mirungerea
e importantă deoarece întăreşte şi sporeşte în noua viaţă; Euharistia e importantă
deoarece dă creştinului hrana duhovnicească şi arvuna vieţii veşnice prin unirea cu
Hristos; Pocăinţa e importantă deoarece curăţeşte de păcate şi reînnoieşte sufletul
creştinului; Hirotonia, deoarece prin ea creştinul devine preot al lui Hristos; Nunta e
importantă deoarece prin ea creştinul se uneşte pentru convieţuire şi înmulţirea
neamului omenesc; Maslul e important pentru că prin el credinciosul dobândeşte
vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertarea de păcate.

c) În plus, prin harul pe care-l revarsă asupra credincioșilor, Sfintele Taine au o

importanță multiplă în viața acestora:

1. În primul rând, prin faptul că harul divin înnoiește, creează din nou ființa
credinciosului, din rob al păcatului făcându-l o făptură nouă în Hristos, conferindu-i
acestuia forțe morale deosebite, care îl fac capabil de o noua viață morală. Față de
omul aflat în robia păcatului, care recunoaște: Că nu fac binele pe care-l vreau, ci răul
pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc (Romani 7), creștinul reînnoit prin har poate
spune: Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește (Filipeni 4).

2. În al doilea rând, dacă creștinul a devenit prin har o faptură nouă în Hristos, el
dobândește nu numai posibilitatea, ci în același timp și obligația de a duce o viață nouă:
Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm (Galateni 5).

3. În al treilea rând, deoarece, atât înainte, cât și după săvârșirea și primirea Sfintelor
Taine, atât săvârșitorul cât și primitorul trebuie să aibă o pregătire trupească și
sufletească corespunzatoare, prin aceasta stimulându-se efortul de ridicare morală a
vieții creștinului: Să se cerceteze însă omul pe sine, și așa să mănânce din pâine și să
bea din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, își mănânca și își bea
osândă (1 Corinteni 11).