1.

Pildele Mântuitorului Iisus Hristos şi exegeza lor: pilda semănătorului,

pilda fiului risipitor, pilda samarineanului milostiv, pilda celor zece
fecioare, pilda neghinei

Pilda semănătorului – primire şi împlinire a cuvântului lui Dumnezeu (Luca 8, 5-15)

“Tine cu tarie invatatura si nu o parasi, pazeste-o caci ea este viata ta!” (Pildele lui
Solomon)
Pilda (parabola)=exemplu (comparaţie) prezentat sub formă de scurtă istorioară cu
învăţături moral religioase;
“Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a
fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind,
s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au
înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând,
striga: Cine are urechi de auzit să audă. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde,
ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este
cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia
cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia
care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme,
iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar
umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe
pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru
răbdare.” (Luca 8, 5-15)
Simbolurile pildei:
 Semănătorul – Dumnezeu;
 Sămânţa – Cuvântul lui Dumnezeu;
 Păsările (care au mâncat seminţele) – îngerii răi;
 Locurile (în care au căzut seminţele) – oamenii.
 locul de lângă drum – oamenii (indiferenţi, dezinteresaţi);
 locul pietros – oamenii (superficiali);
 locul dintre spini – oamenii (copleşiţi de griji);
 pământul bun – oamenii (buni).
Aplicare in ziua de azi:
 Semănătorul – învăţătorul (profesorii, părinţii);
  Sămânţa – învăţăturile primite în şcoală, acasă;
 Pământul –categorii de elevi/oameni.
“una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.”-
“cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu
cumva, crezând, să se mântuiască” – sămânţa aruncată pe drum nearat, simbolizează inima
“nearată”, adică oamenii uşuratici şi grăbiţi ce umblă mereu după afacerile mărunte ale vieţii,
nu se opresc să cugete la înţelesul învăţăturilor auzite în Biserică. Vorba le intră pe o ureche, le
iese pe alta, ei rămân cu sufletul gol ca înainte. E ca şi cum ai semăna grâu în mijlocul drumului
...
“alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală” – “cea de pe
piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred
până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.” – oamenii cu inima împietrită, cei care
uită repede. Învăţătura auzită de ei se prinde o clipă, iar la ispită, se leapădă de Cuvântul
Evangheliei.
“alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.” –“ Cea căzută între
spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se
înăbuşă şi nu rodesc.” – sunt ca sfaturile spuse unui om cu prea multe griji/plăceri/preocupări.
Întâi le primeşte cu bucurie, dar goana după avere şi alte ambiţii le înnăbuşă cu totul, după cum
ghimpii nu lasă să crească pomul răsărit la umbra spinului.
“alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit” – “Iar cea de pe
pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru
răbdare.” – cuvântul auzit de oameni deştepţi şi cu inima bună. După cum sămânţa aceea dă
rădăcini multe, care pătrund bine în pământ şi hrănesc bine planta, făcând-o să rodească, tot aşa
şi vorba auzită de un om cu minte, se înrădăcinează în sufletul lui şi-I arată calea spre fapta
bună.
Învăţături morale:
 Învăţăturile lui Dumnezeu nu rodesc la fel în sufletele tuturor oamenilor!
 Sa ascultam invatatura lui Dumnezeu!
 Să păstrăm invatatura lui Dumnezeu!
 Să aplicăm in viata noastră invatatura lui Dumnezeu!
 Nu tot ce semeni, răsare! Sămânţa bună face roade întru răbdare!
 Să primim sămânţa/cuvântul, să îl ţinem minte, să ne gândim mereu la el şi cu răbdare
să îl ducem la împlinire!
Căinţă şi iertare – Pilda fiului risipitor (Luca 15, 11-32)
“Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi
partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate,
fiul cel mai tânăr s-a dus întro ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi
după ce a cheltuit totul, s-a făcutfoamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi
ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să
păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă
nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de
pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am
greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din
argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-
a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la
cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale:
Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în
picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci
acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar
fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi,
chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele
tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a
mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată,
atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca
să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu
desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă ia zis: Fiule, tu totdeauna eşti
cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele
tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. (Luca 15, 11-32)
Idei pricipale:
a) Tatăl împarte averea celor doi fii ai săi.
b) Fiul cel mic îşi risipeşte averea în păcate şi ajunge păzitor la porci.
c) Fiul cel mic conştientizează ca a greşit şi hotărăşte să se întoarcă la tatăl său pentru a-i
cere iertare.
d) Tatăl iartă pe fiul cel mic şi se bucură nespus pentru întoarcerea lui.
e) Tatăl linişteşte pe fiul cel mare care era supărat de primirea făcută fratelui
Simbolurile din pildă:
 Tatal=Dumnezeu;
 Fiul mic=oamenii care petrec în păcate, risipind darurile lui Dumnezeu;
 Fiul mare=oamenii credinciosi, care-L asculta pe Dumnezeu şi Îi implinesc poruncile;
 Averea=darurile lui Dumnezeu (talantii);
 Ţara îndepărtată=păcatul;
 Slugile=îngerii;
 Roşcovele=asemanatoare pacatului-la inceput sunt dulci (păcatul), apoi amare si
asemanatoare paielor;
Darurile Tatălui:
 Haina=Sfantul Botez;
  Pecete şi inel=harul Sfantului Duh;
 Încalţăminte=sa nu fie vatamat cand umbla pe calea Domnului (de serpi-diavolul) (robii
mergeau inainte desculti, el fiul=incaltaminte)
 Viţelul cel gras=Fiul lui Dumnezeu, Domnul Hristos – se dă spre împărtăşire (la Sfânta
Taină a Împărtăşaniei/Euharistiei, în timpul Sfintei Liturghii);
Învăţături morale:
 Să fim ascultători faţă de Dumnezeu şi faţă de părinţi;
 Dumnezeu iartă pe cei păcătoşi care se întorc la El;
 Să cerem iertare celor pe care i-am supărat;
 Să ne mărturisim păcatele;
 Să nu fim invidioşi;

Dragostea față de aproapele - Pilda sarnarineanului milostiv

Legea Noului Testament se mai numește și Legea Iubirii pentru că Mântuitorul a așezat
în centrul învățăturii Sale datoria de a iubi pe Dumnezeu din tot sufletul, din tot cugetul și cu
toată ființa noastră, iar pe aproapele nostrum a-l iubi ca pe noi înșine. Pentru a înțelege cine este
aproapele despre care Dumnezeu vorbește in Lege, Iisus a spus următoarea pildă: Luca 10, 25-
37:
În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule,
ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum
citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din
tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi".
Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească
pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora
de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au
plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a
trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe
alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi,
apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe asinul său, la
dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi
i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre
aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut
milă cu el. Iar Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Simboluri:.
 Omul căzut între tâlhari, rănit și prădat = primii oameni care înșelați de diavol, au fost
prădați de binecuvântarea lui Dumnezeu și de fericirea iadului
 Preotul și levitul= Legea Vechiului Testament și slujitorii ei care n-au reușit să-i vindece
pe oameni de urmările păcatului strămoșesc și să le deschidă din nou porțile raiului. De
aceea a fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să se Întrupeze, să vină între oameni, ca un
samarinean smerit și disprețuit, căci samarinenii erau considerați în vremea aceea
păcătoși și necurați.
  El, samarineanul cel milostiv , vindecă pe om de rănile păcatului, ungându-le cu
untdelemn, darurile Duhului Sfânt primite după Botez prin Taina Mirungerii, și vin,
sângele vărsat de Iisus pe Cruce pentru vindecarea și mântuirea omului, prezent în Taina
Sfintei Împărtășanii. Iar casa de oaspeți este Biserica unde păcătoșii primesc iertare și
vindecare, gazda fiind preoții Noului Testament.
Dincolo de aceste simboluri se află însă mesajul limpede al datoriei pe care o avem, de
a ne iubi aproapele. Cine e aproapele nostru? Nu doar părinții, frații sau rudele, ci toți creștinii,
toți oamenii, căci toți suntem fii ai aceluiași Tată ceresc. Ajutându-ne aproapele, nu facem decât
să împlinim Legea. Și arătând, prin fapte bune, iubirea față de aproapele, lucrăm pentru
mântuirea noastră.

Pilda neghinei - Îndelunga răbdare şi dreptatea lui Dumnezeu (Matei

13, 24-30; 36-43 )

“Dupa roadele lor ii veti cunoaste.” (Matei 7, 16)

Pilda (parabola)=exemplu (comparaţie) prezentat sub formă de scurtă istorioară cu

învăţături moral-religioase;

“Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.
Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.
Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. Venind slugile stăpânului
casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are
neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne
ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea
şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului
voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l
în jitniţa mea… După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de
El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce
seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt
fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul;
secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se
arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din
împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu
foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în
împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. (Matei 13, 24-30; 36-43 )
Simbolurile pildei:
 - Semănătorul - Fiul Omului;
 - Ţarina – lumea;
  - Sămânţa bună – fii împărăţiei, (Evanghelia);
 - Vrajmaşul - diavolul;
 - Neghina – fii celui rău;
 - Secerişul - sfârşitul lumii;
 - Secerătorii – îngerii;
 - Cuptorul de foc – iadul;
 - Hambarele - Împărăţia cerurilor;
- Ce seminţe aruncă “cel rău între oameni”? ...Ura, necredinţa, deznădejdea,
minciuna.
- Când seamănă diavolul ? ...când dorm oamenii.
- Oare este vorba de somnul obişnuit ? ...despre neatenţia omului, dezinteresul faţă
de suflet.
- Cum ajung oamenii în sufletul cărora prinde rădăcini sămânţa cea rea? ...Mincinoşi,
beţivi, hoţi …
- “neghina” (planta) – este o sămânţă mică şi rotundă de culoare neagră, dacă după
seceriş neghina nu este separată de grâu, pâinea va avea un gust amar şi poate fi chiar
otrăvitoare. De aceea, agricultorii plivesc neghina, dar şi pentru că planta dăunătoare se
înmulţeşte mult mai repede
Învăţături morale:
 Să ne pregătim pentru Judecata de Apoi!
 Fiecare om va fi răsplătit în funcţie de faptele sale!
 Dumnezeu este indelung-rabdator cu noi pacatosii, asteptand pocainta noastra;
 La sfarsitul lumii Dumnezeu va judeca pe toti oamenii cu dreptate, rasplatindu-i sau
pedepsindu-i, dupa faptele lor;
 Datoria noastra - pregatirea sufletelor (si sa le aparam de ispitele si pacatele neghinei
diavolului);
 Domnul Hristos ne învaţă că nu trebuie să luăm seama numai la sămânţa curată, pentru
că mai sunt şi alţii care seamănă răul;
 Să nu ne grăbim cu judecata şi cu osânda;
 Să nu ne temem că păcatul va rămâne nepedepsit
 Pilda celor zece fecioare
Matei cap.25,1-13: “Atunci Împărăţia Cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care
şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci
înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele
înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea,
au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: “Iată mirele, ieşiţi-i în
întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele
nechibzuite au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”
Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă; ci mai
bine duceţi-vă şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele:
cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă au venit şi
celelalte fecioare, şi au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” dar el, drept răspuns, le-a zis:
“Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care va
veni Fiul omului.”
Simboluri:
 Mirele – Fiul omului
 Fecioarele – Credincioșii ca persoane individuale
 Candela – Cuvântul lui Dumnezeu
 Vasul – Persoana fizică a credinciosului
 Untdelemnul – Duhul Sfânt
 Strigătul de la miezul nopții – a doua venire a lui Hristos
 Cei ce vând untdelemn – Dumnezeu prin părtășia și slujitorii Bisericii
Parabola îndeamnă la așteptare, dar nu una pasivă, ci o așteptare activă, prin veghe.
Privegherea celor zece fecioare dinaintea întâlnirii cu Mirele presupune atenție sporită,
rugăciune intensă și candela aprinsă.
Fecioria (curăția) oglindește chipul cel din afară, forma virtuții; milostenia, însă, ca
dragoste de Dumnezeu și de aproapele, oglindește mai ales fața lăuntrică a virtuții. Adevărata
virtute trebuie să îndeplinească două condiții: ostenelile trupești și virtuțile sufletești; deci
fecioria trebuie să se împodobească cu milostenia, altfel nu este mântuitoare.
Fecioarele care au fost numite nebune sau neînțelepte sunt chipul acestor nevoințe care nu
mântuiesc, osteneli care se fac doar pentru ele însele, nu pentru Dumnezeu. De aceea, ele sunt
numite nebune, pentru că este o nebunie să duci o viață de osteneală și nevoință și la urmă să
rămâi afară de cămara cea de nuntă pentru că ușa s-a închis, iar Domnul răspunde
dinăuntru: nu te cunosc.
Aflăm, așadar, din pilda aceasta, că mântuirea nu se dobândește numai prin nevoințe
personale, prin asceză; acestea sunt necesare, dar în completare la acestea ceea ce împlinește
și desăvârșește osteneala noastră de o viață reprezintă mila creștină sau faptele dragostei de
aproapele în care Se regăsește Hristos: ceea ce ați făcut unuia din acești mici ai Mei, Mie Mi-
ați făcut (Matei 25, 40).