Crearea omului,

omul chipul lui Dumnezeu

Dumnezeu a creat lumea, implicit omul, din nimic, El fiind viata si izvorul oricarei
existente . Pentru a cunoaste aceasta minune a crearii omului de catre Dumnezeu si
inzestrarea lui cu chipul divin, trebuie mai intai sa intelegem ce este omul; insa
pentru a raspunde la aceasta intrebare, dupa cum spunea si parintele Staniloae
trebuie sa ne raportam la Fiinta Suprema; astfel omul, anthropos care inseamna a
privi in sus, este o sinteza a lumii spirituale si materiale, fiinta imaginata dupa
chipul si asemanarea lui Dumnezeu.1

Asadar spunem ca umanul exista ca o entitate rationala perfecta in care

subzista ca un intreg trupul si sufletul.2 El, omul, este o fiinta ireductibila si
incomparabila, el primeste existenta sa prin creatie, printr-o actine proprie in care
Dumnezeu insusi intervine, el fiind o creatura prin vointa lui Dumnezeu. Omul nu
este initial, deci, fructul unei nasteri din alte trupuri, nici un produs al evolutiei
nasterii.3

Prin urmare omul nu este o simpla materie caci el are suflul de viata al lui
Dumnezeu, el fiind creat de El si pentru El, pentru ca Dumnezeu a creat lumea toata
pentru om, ca un dar pentru acesta. Omul are o fire compusa din trup si suflet,
ambele fiind create de Dumnezeu, trupul din materie neinsufletita, iar sufletul prin
insufletire. Ce trebuie evidentiat este ca sulfletul si trupul, dupa cum ne invata
Sfintii Parinti, exista deodata, nu unul inaintea celuilalt.

1
Ion Bria, Tratat de teologie dogmatica si ecumenica, Romania crestina, Bucuresti, 1999, p. 107.
2
Idem, Dictionar de teologie ortodoxa, Institutul biblic si de misiune al B.O.R., Bucuresti, 1994, p. 271.
3
Ibidem.
 Omul nu este un individ solitar, el ramane persoana numai in comuniune de iubire
cu alta persoana. Nimeni nu devine persoana singur.4 De asemenea observam si in
Sfanta Scriptura ca omul nu este vazut ca o simpla creatura biologica ci este o
persoana individualizata; este creat dupa chipul si asemanarea Sfintei Treimi.
Singur omul dintre cele toate pamantesti si ceresti a fost zidit dupa chipul
Ziditorului, ca sa priveasca spre El si sa-L iubeasca si sa fie cunoscatorul singur
Aceluia.5 . Omul este considerat o coroana a creatiei, fiinta care prin structura sa
ontologica depaseste celelalte creaturi. Ceea ce il diferentieaza pe om de celelalte
creaturii este insasi ratiunea care reprezinta facultatea proprie fiintei umane; insa
trebuie mentionat ca atat barbatul cat si femeia sunt identici dupa natura umana
si ei sunt egali din punct de vedere al insusirilor morale si al virtutilor.6

In continuare vom trata despre semnificatia chipului lui Dumnezeu cu care a

fost inzestrat omul; astfel spunem ca chipul reprezinta, potrivit Revelatiei biblice,
imaginea fiintei personale si de comuniune a lui Dumnezeu in om. In viziunea
Sfintilor Parinti, chipul nu este un termen de limita a umanului, o stare definitiva,
deoarece firea omeneasca era destinata asemanarii, ca fruct al libertatii. Omul era
in stare sa castige voluntar asemanarea dupa cum a pierdut voluntar forma
originara a chipului sau.7 In religia apuseana, chipul lui Dumnezeu in om, se
identifica cu totalitatea virtutilor si insusirilor supranaturale de la inceput, in
schimb ce teologia rasariteana, echivaleaza aceasta prin fixarea <<naturala>> a
omului in comuniunea de viata a lui Dumnezeu.8

Acest chip il posedam in virtutea actului creatiei, si dupa cum ne spune Sf

Grigore de Nyssa, omul are prin acest chip insusirile necesare de a se face
asemenea lui Dumnezeu, asadar observam ca si trupul este destinat asemanarii cu
divinitatea. Insa, daca dorim sa gasim n scrierile Sfintilor Parinti o definitie clara
pentru ceea ce corespunde in noi chipului lui Dumnezeu, riscam sa ne pierdem
printre diverse asertiuni care, desi nu sunt contradictorii, nu pot fi aplicate nici
uneia din partile fiintei umane.9 Uneori, tindem sa spunem ca acest chip reprezinta

4
Ibidem.
5
Grigorie Palama, Filocalia volumul VII, Institutul biblic si de misiune al B.O.R., Bucuresti, 1977, p. 438.
6
Ion Bria, Tratat de teologie dogmatica si ecumenica, Romania crestina, Bucuresti, 1999, p. 108.
7
Idem, Dictionar de teologie ortodoxa, Institutul biblic si de misiune al B.O.R., Bucuresti, 1994, p. 92.
8
Ibiedm.
9
Vladimir Lossky, Introducere in teologia ortodoxa, Sofia, Bucuresti, 2006, p. 59.
unul din calitatile sufletului, facultatile de a vorbi, gandi, stapani creatia, sau ca
reprezinta puterea sa de a-L cunaoste pe Creatorul sau, de a trai in comuniune cu
El. Observam la Sfantul Macarie Egipteanul ca chipul lui Dumnezeu in om are o
dubla referinta, in primul rand, libertatea formala a omului, libertatea vointei sau
libertatea de a alege, care nu poate fi distrusa de pacat, iar in al doilea rand,
<<chipul ceresc>>, cu alte cuvinte, coninutul pozitiv al chipului lui Dumnezeu, cum a
fost comuniunea cu Dumnezeu cu care era invesmantata fiinta umana inainte de
Cadere, comuniunea cu Cuvantul si cu Duhul Sfant.10

Omul, ne spune Sfantul Grigorie Palama, a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu
intr-o masura mai mare decat ingerii, deoarece sufletul sau, unit cu trupul
omenesc, a dobandit o putere insufletitoare cu ajutorul careia de tarie si
stapaneste trupul. Ingerilor, care sunt spirite netrupesti, le lipseste acesta
capacitate, desi ei suntan mai aproape de Dumnezeu prin simplitatea naturii lor
spirituale.11
Dar mai trebuie precizat ca, dupa cum ne invata Sfantul Grigorie de Nyssa,
chipul lui Dumnezeu in om este incognoscibil, pentru ca el reflecta plenitudinea
prototipului, a Creatorului sau, trebuie sa posede si el incognoscibilitatea fiintei
divine; cu alte cuvinte este un pic imposibil sa spunem clar ce reprezinta chipul lui
Dumnezeu in om. Cu toate acestea, spunem ca chipul se refera la insusirile
naturale daruite de Dumnezeu omului ca sa ramana neschimbat in comuniunea de har
cu El12, deci caracteristici ce il diferentieaza pe om, dupa cum am vazut si mai sus
de celelalte vietati. Mai putem afirma ca chipul este punctul de plecare al
umanitatii in miscarea libera spre << pomul vietii>> sau imapratia lui Dumnezeu. 13

Am vazut in linii mari care este intelesul termenilor care alcatuiesc titlul acestei
lucrari si anume om, creatie si chipul lui Dumnezeu; deci omul cu toate definitiile lui,
religioase si filozofice( de pilda Aristotel il numeste animal social sau animal care
fabrica unelte cum este vazut de catre Blaga sau evolutia maimutei in viziunea lui
Darwin) se incadreaza in aceste tipare date de definitiile mentionate dar nu deplin
caci el, omul, este un animal indumnezeit. Cunoastem faptul ca pentru crearea

10
Vladimir Lossky, Op. cit., p. 60.
11
Vladimir Lossky, Introducere in teologia ortodoxa, Sofia, Bucuresti, 2006, p. 59, apud. Capitolele despre fizic,
teologie .a.m.d. (38 i 39), Prosopopeia, P.G. 150, col. 1361 C.
12
Ion Bria, Tratat de teologie dogmatica si ecumenica, Romania crestina, Bucuresti, 1999, p. 108
13
Ibidem.
fapturilor nerationale, Dumnezeu a savarsit lucrul doar cu cuvantul, insa pentru om,
El a avut un mod special al crearii si anume, cu mainile Sale: mainile Tale m-au
facut si m-au zidit14. Aceste maini, potrivit Sfintilor Parinti, sunt chiar Fiul si
Duhul Sfant, ca si Subiecte indeplinitoare a planului de mantuire al Tatalui. Aceasta
creatie minunata, omul, trebuie vazuta ca o incoronare a intregii creatii nu ca un
surpulus sau un adaos la celelalte; la intrebarea, de ce nu a fost creat omul de la
inceput, daca este considerat a fi coroana creatiei, raaspunsul este ca nu era
firesc sa apara stapanul inainte de supusi, ci intai trebuia pregatita imparatia si
abia dupa aceea urma sa aiba loc primirea suveranului.15

Avem asadar in vedere faptul ca omul, dupa cum ne spune Sf Grigorie de Nyssa,
este un amestec de omenesc si dumnezeiesc, pentru ca el poate gusta din fericirea
amandurora. Un lucru remarcabil este ca antropologia s-a realizat dupa sfatul
Sfintei Treimi ceea ce scoate in evidenta faptul ca Dumnezeu a avut intentia sa
creeze o persoana iubitoare, precum El. In ceea ce priveste actul creatiei in sine,
spunem ca Dumnezeu pregateste materia de dinainte, pentru ca mai apoi sa ii dea o
frumusete impresionanta si implicit un scop precis, acela de a guverna lumea. Tot
aici, la capitolul de creatie spunem ca omul este singura fiinta de pe pamant care
este capabila sa stea in pozitie verticala si sa aibe privirea orientata in sus- ceea ce
scoate in evidenta originea si tinta omului.

O problema ce ridica semne de intrebare cu privire la omul primordial este cu

privire la androginitatea lui Adam dar majoritatea teologilor insa, nu dezvolta prea
mult ideea androginitatii lui Adam, ci se limiteaza la cugetari pe marginea
invataturii Sf. Grigorie de Nyssa, cum ca: omul nu ar fi avut de la inceput un
caracter bisexuat si ca << impartirea intre sexe s-a produs mai tarziu, dupa ce s-a
incheiat alcatuirea cratiei>>16. Aceasta convingere o are Sf Grigorie pe baza
cuvintelor Mantuitorului care spune La inviere nimeni nici nu se insoara nici nu se
marita ci sunt toti ca ingerii lui Dumnezeu in cer ( Mt. 22,30.).

14
Psaltirea, Psalmul 118,73.
15
Petru Pruteanu, Antropologia teologica a parintelui Staniloae, format electronic, Zabriceni, 2009, p. 15, apud.
Grigore de Nyssa, Despre facerea omului, cap.II.
16
Petru Pruteanu, op cit, p. 18, apud, Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap II.
 De ce a creat Dumnezeu omul ?... creatia, despre care vorbim aici, este un act
liber si gratuit al lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu a fost constrans de nici o
imprejurare sa faca aceasta; iar daca este sa vorbim de motivatiile morale, aici
intrand problema unei relatii de iubire a lui Dumnezeu cu alta entitate, nici ele caci
Dumnezeu in Treime este plinatatea dragostei; El nu are nevoie de altcineva
pentru a-Si revarsa dragostea, deoarece acel cineva este deja in El, in perihoreza
ipostasurilor.17 Procesul de creatie, dupa cum ne invata Sf Ioan Damaschinul, nu
este co-etern cu Dumnezeu, pentru ca ceea ce este creat din nimic nu este la fel cu
ceea ce exista fara origine si din totdeauna. Culmea actului creator este atunci
cand Dumnezeu da nastere, in afara Sa unui nou subiect, unui subiect liber.
Libertatea divina este implinita prin crearea acestui risc suprem : o alta
libertate.18

Cu privire la chipul lui Dumnezeu in om , ne intoarcem si reliefam ca Sfintii

Parinti vorbesc despre o profanare si desfigurare a chipului lui Dumnezeu in om,
care ramine totusi prezent si activ in om , caci omul, chiar dupa pacat, a retinut
ideea binelui, a virtutii. Hristos a refacut chipul lui Dumnezeu in noi (Efeseni IV,
24), dandu-ne putere sa devenim asemenea lui Dumnezeu. Dumnezeu a trimis in lume
pe insusi Fiul Sau cel Unul nascut. Acesta a luat trup omenesc din Fecioara Maria, in
urma conceptiei de la Duhul Sfint. El nu avea pacatul original si nu avea nici pacate
personale (Ioan VIII, 46). Dupa moartea pe cruce, El inviaza si se inalta la cer, de
unde mijloceste mereu pentru noi, credinciosii, ca un adevarat Arhiereu (Evrei
VIII, 1,4).19

Potrivit Sfintei Scripturi am vazut ca avem doua locuri unde ni se precizeaza

actiunea lui Dumnezeu de creatie si inzestrarea omului cu chipul Sau: << sa face
mom dupa chipul>> (Fac. 1, 26-27) si << Dumnezeu a zidit pe om spre
nestricaciune>> ( Int lui Solomon 2,23). In contextul scripturistic, observam ca in
prima instanta, se face referire la chip legat de dominatia omului asupra
animalelor; avem asadar, mai multe opinii ale Sfintilor Parinti dar si teologi
17
Vladimir Lossky, Introducere in teologia ortodoxa, Sofia, Bucuresti, 2006, p. 25.
18
Vladimir Lossky, op. cit.
19
http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/crestinism/crearea-omului-crestinism-71827.html
9/5/12 15:54
contemporani, cu privire la problema chipului, si vom enumera cateva pareri ale
unora din ei.

Parintele Staniloae ne da cea mai elaborate definitie in ceea ce priveste chipul lui
Dumnezeu in om, si anume ca Chipul lui Dumnezeu se prezinta sub un dublu aspect.
Intai el este libertatea formala a omului, liberul arbitru sau facultatea de a alege,
care nu poate fi distrusa prin pacat; pe de alta parte el e <<chipul ceresc>>,
coninutul pozitiv al chipului care este comuniunea cu Dumnezeu, n virtutea careia
fiinta umana inainte de pacat era imbracata cu Cuvantul si cu Duhul Sfant.20 Origen
ne spune ca marturia prezentata mai sus la Facee trebuie pusa in paralel cu textul
Epistolei catre Coloseni 1, 15- Hristos este numit Chipul lui Dumnezeu Celui vazut;
deci ceea ce intelegem de aici este ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu
care este Cuvantul, agent si in acelasi timp model al crearii omului si chiar al
lumii.21

O remarca importanta face pr. Staniloae spunand ca tot ce e Dumnezeu prin

fire si in mod necreat trebuie sa fie omul prin bunovointa lui Dumnezeu; omul
trebuie sa aiba in sine tot ce are si Dumnezeu, pentru ca chipul nu e adevarat chip
decat in masura in care poseda toate atributele modelului sau. Dar acest chip
despre care vorbim, nu este doar un simplu dar ci reprezinta si un scop, un obiectiv
al omului, si acest scop este asemanarea omului cu Dumnezeu si unirea cu El, cum
spune Sf Augustin ne-ai facut pe noi pentru Tine si nelinistit este sufletul nostru
pana ce se va odihni in Tine.

O alta idee ce trebuie mentionata este ca omul este vazut ca chim al animalului,
cand este manat de pofte si patimi, si chip al lui Dumnezeu pe masura ce omul
practica virtutea.22 Totul depinde de alegerea omului, caci am vazut mai sus ca el
se bucura de libertatea daruita de Dumnezeu; tot Savatie Bastovoi ne spune
urmatoarele : omul este singura fiinta libera, iar ceea ce il smulge pe om din
circuitul biologic inchis este practicarea virtutilor, care sunt o insusire proprie doar

20
Petru Pruteanu, op cit, p. 23, apud. Dumitru Stniloae, Starea primordial a omului n cele trei confesiuni , in
Ortodoxia 3/1956, p.325.
21
Petru Pruteanu, op. cit. p. 19.
22
Savatie Bastovoi, Omul- chip al lui Dumnezeu si chip al animalului, prelegere in format electronic, p. 8.
naturii divino-umane. Caci fiind o fire divino-umana omul tinde in chip natural spre
Dumnezeu.23

Ca sa concluzionam, spunem ca omul este stapan pentru ca Hristos dupa al carui

Chip a fost zidit este Domn si Imparat atoatetiitor, [] este liber pentru ca este
chip al liberatii absolute, [] si este responsabil pentru creatie ca unul ce este
recapitulare si constiinta a intregii creatii, pentru ca Arhetipul lui, Hristos este
Recapitularea si Mantuitorul a toate.24 Deci omul, a fost creat de la inceput dupa
chipul lui Dumnezeu, prin chip intelegand pe Logosul ca Chip al Tatalui; omul ca
fiinta iconica este destinant asemanarii cu Arhetipul, insa acesta este un proces, nu
un eveniment si se identifica cu umanizarea si hristificarea omului pana la <<starea
barbatului desavarsit la masura deplinatatii lui Hristos (Ef. 4,13); si mai precizam
ca chipul are atat insusiri psiho-fizice cat si teologice, prima categorie de insusiri il
ridica pe om deasupra tuturor creaturilor, iar in unele privinte chiar si deasupra
ingerilor; iar a doua categorie de insusiri face din om o fiinta teologica si apofatica,
in stransa legatura cu Dumnezeu, cauza si scopul omului.25

23
Savatie Bastovoi, op. cit. p. 10., apud. Maxim Marturisitorul, cit. de P. Nellas, Omul - animal ndumnezeit,
Perspective pentru o antropologie ortodox , Editura Deisis, Sibiu 1999.
24
Panayotis Nellas, Omul-Animal indumnezeit pentru o antropologie ortodoxa, Deisis, Sibiu, 1994, p. 9.
25
Petru Pruteanu, op cit, p. 25.
 Bibliografie:

-Ion Bria, Tratat de teologie dogmatica si ecumenica, Romania crestina,

Bucuresti, 1999

-Ion Bria Dictionar de teologie ortodoxa, Institutul biblic si de misiune al

B.O.R., Bucuresti, 1994

-Grigorie Palama, Filocalia volumul VII, Institutul biblic si de misiune al

B.O.R., Bucuresti, 1977

-Vladimir Lossky, Introducere in teologia ortodoxa, Sofia, Bucuresti, 2006

-Petru Pruteanu, Antropologia teologica a parintelui Staniloae, format

electronic, Zabriceni, 2009

-Savatie Bastovoi, Omul- chip al lui Dumnezeu si chip al animalului, prelegere

in format electronic

-Panayotis Nellas, Omul-Animal indumnezeit pentru o antropologie ortodoxa,

Deisis, Sibiu, 1994

http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/crestinism/crearea-omului-crestinism-71827.html