1.

Pilda semănătorului – primire şi împlinire a

cuvântului lui Dumnezeu (Luca 8, 5-15)
“Tine cu tarie invatatura si nu o parasi, pazeste-o caci ea este viata ta!” (Pildele lui Solomon)

Pilda (parabola)=exemplu (comparaţie) prezentat sub formă de scurtă istorioară cu învăţături

moral-religioase;

“Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost
călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat,
pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a
căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are
urechi de auzit să audă. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă
este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând,
să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui
Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din
inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care,
auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o
vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud
cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu
rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl
păstrează şi rodesc întru răbdare.” (Luca 8, 5-15)

Simbolurile pildei:

1. - Semănătorul – Dumnezeu;
2. - Sămânţa – Cuvântul lui Dumnezeu;
3. - Păsările (care au mâncat seminţele) – îngerii răi;
4. - Locurile (în care au căzut seminţele) – oamenii.
5. - locul de lângă drum – oamenii (indiferenţi, dezinteresaţi);
6. - locul pietros – oamenii (superficiali);
7. - locul dintre spini – oamenii (copleşiţi de griji);
8. - pământul bun – oamenii (buni).

Aplicare in ziua de azi:

- Semănătorul – învăţătorul (profesorii, părinţii);
- Sămânţa – învăţăturile primite în şcoală, acasă;
- Pământul –categorii de elevi/oameni.

1. “una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-
o.”- “cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din
inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască” – sămânţa aruncată pe drum
nearat, simbolizează inima “nearată”, adică oamenii uşuratici şi grăbiţi ce umblă mereu după
afacerile mărunte ale vieţii, nu se opresc să cugete la înţelesul învăţăturilor auzite în Biserică.
 Vorba le intră pe o ureche, le iese pe alta, ei rămân cu sufletul gol ca înainte. E ca şi cum ai
semăna grâu în mijlocul drumului . . .
2. “alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală” – “cea de
pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au
rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.” – oamenii
cu inima împietrită, cei care uită repede. Învăţătura auzită de ei se prinde o clipă, iar la ispită,
se leapădă de Cuvântul Evangheliei.
3. “alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.” –“ Cea căzută între
spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile
vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.” – sunt ca sfaturile spuse unui om cu prea multe
griji/plăceri/preocupări. Întâi le primeşte cu bucurie, dar goana după avere şi alte ambiţii le
înnăbuşă cu totul, după cum ghimpii nu lasă să crească pomul răsărit la umbra spinului.
4. “alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit” – “Iar
cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl
păstrează şi rodesc întru răbdare.” – cuvântul auzit de oameni deştepţi şi cu inima bună.
După cum sămânţa aceea dă rădăcini multe, care pătrund bine în pământ şi hrănesc bine
planta, făcând-o să rodească, tot aşa şi vorba auzită de un om cu minte, se înrădăcinează în
sufletul lui şi-I arată calea spre fapta bună.

Învăţături morale:
 Învăţăturile lui Dumnezeu nu rodesc la fel în sufletele tuturor oamenilor!
 Sa ascultam invatatura lui Dumnezeu!
 Să păstrăm invatatura lui Dumnezeu!
 Să aplicăm in viata noastră invatatura lui Dumnezeu!
 Nu tot ce semeni, răsare!
 Sămânţa bună face roade întru răbdare!
 Să primim sămânţa/cuvântul, să îl ţinem minte, să ne gândim mereu la el şi cu răbdare să îl
ducem la împlinire!

2.Căinţă şi iertare – Pilda fiului risipitor (Luca 15, 11-32)

“Nu există păcate de neiertat, în afară de păcatul nepocăit.” (Sfântul Isac Sirul)

“Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce
mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai
tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a
cheltuit totul, s-a făcutfoamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a
alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi
dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de
foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-
se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a
căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt
vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabăhaina lui cea
dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul
cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a
înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi
când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a
întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel
îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl
ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca
ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al
tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a
zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim
şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. (Luca 15,
11-32)

Dicţionar:
Pocăinţă=părere de rău;
Desfrânare=destrăbălare; imoralitate; depravare;

Idei pricipale:
a. Tatăl împarte averea celor doi fii ai săi.
b. Fiul cel mic îşi risipeşte averea în păcate şi ajunge păzitor la porci.
c. Fiul cel mic conştientizează ca a greşit şi hotărăşte să se întoarcă la tatăl său pentru
a-i cere iertare.
d. Tatăl iartă pe fiul cel mic şi se bucură nespus pentru întoarcerea lui.
e. Tatăl linişteşte pe fiul cel mare care era supărat de primirea făcută fratelui risipitor.

TATĂL FIUL MARE FIUL MIC

Însuşiri pozitive Însuşiri Însuşiri pozitive Însuşiri Însuşiri pozitive Însuşiri negative
negative negative
- dreptatea - - ascultarea - invidia - pocăinţa - desfrâul
bunătatea - dreptatea - mânia - smerenia - necumptarea
- dragostea - - cuminţenia - îndreptarea - neascultarea
generozitatea
- răbdarea -
blândeţea

Simbolurile din pildă:

1. Tatal=Dumnezeu;
2. Fiul mic=oamenii care petrec în păcate, risipind darurile lui Dumnezeu;
3. Fiul mare=oamenii credinciosi, care-L asculta pe Dumnezeu şi Îi implinesc
poruncile;
4. Averea=darurile lui Dumnezeu (talantii);
5. Ţara îndepărtată=păcatul;
6. Slugile=îngerii;
7. Roşcovele=asemanatoare pacatului-la inceput sunt dulci (păcatul), apoi amare si
asemanatoare paielor;

Darurile Tatălui:
Haina=Sfantul Botez;
Pecete şi inel=harul Sfantului Duh;
Încalţăminte=sa nu fie vatamat cand umbla pe calea Domnului (de serpi-diavolul) (robii mergeau
inainte desculti, el fiul=incaltaminte)
Viţelul cel gras=Fiul lui Dumnezeu, Domnul Hristos – se dă spre împărtăşire (la Sfânta Taină a
Împărtăşaniei/Euharistiei, în timpul Sfintei Liturghii);
 Învăţături morale:
 Să fim ascultători faţă de Dumnezeu şi faţă de părinţi;
 Dumnezeu iartă pe cei păcătoşi care se întorc la El;
 Să cerem iertare celor pe care i-am supărat;
 Să ne mărturisim păcatele;
 Să nu fim invidioşi;

3.Bogăţia darurilor lui Dumnezeu – Pilda talanţilor (Matei 25, 14-30)

“Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele
luminilor.” (Iacov 1,17)

“Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.
Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată,
mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi
a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns
argintulstăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu
ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci
talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi
credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului
tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am
câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă,
peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care
primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni
de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este
al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi
adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat
ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci
tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe
sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea
dinţilor.” (Matei 25, 14-30)

Dicţionar:
A da socoteală cuiva (de ceva)= a plăti ceea ce i se cuvine;
Stăpân (aici)= persoană în serviciul căreia se află slujitorii;
Talant= monedă veche de aur sau argint, cu o valoare mare;
Zaraf= persoană care se ocupă cu schimbul banilor;

Simbolurile din pildă:

1. Stăpânul=Domnul Iisus Hristos;
2. Plecarea Stăpânului=Inaltarea Domnului Hristos la cer;
3. Talanţii=darurile oferite de Dumnezeu oamenilor;
4. Călătoria=perioada dintre prima si a doua venire a Mantuitorului;
5. Momentul întoarcerii Stăpânului=momentul venirii Mântuitorului pentru
Judecata de Apoi;

 Lucrarea cu talanţii=punerea lor în slujba semenilor;

 Ascunderea talantului=refuzul de a pune in valoare darurile primite de la Dumnezeu,
fiecare in parte;
 Talanţii=binele şi cinstea pe lumea aceasta oamenilor; toate
darurile sufleteşti şi pământeşti:
o Daruri sufleteşti: viaţa, mintea, înţelepciunea, toate talentele, sănătatea.
o Daruri pământeşti: priceperea de a lucra, de a chivernisi bine, bogăţiile pământeşti.

Învăţături morale:
 Dumnezeu daruieste tuturor oamenilor “talanti” (daruri) necesari mantuirii
(fiecaruia dupa putere);
 Avem datoria sa inmultim “talantii” (darurile) incredintati noua de
Dumnezeu - vom da socoteala pentru tot;
 Inmultirea“talantilor” (darurilor) aduce mantuirea sufletului si mostenirea
ImparatieiCerurilor;