NUME si PRENUME: Ciausu Alexandru

Anul de studii : I
Disciplina: Fundamentele Psihologiei
TEMA 1

Recenzie

Jocul atașamentului – de Aletha Solter

Traducător: Sanda Watt

Limba: română
Data publicării: 2016
Editura: Herald
Număr pagini: 271
Colecţie: Parentaj
Dimensiuni: 20cm/13cm
Preţ: 32 lei

Din nota bibliografică de la sfârşitul cărţii (pp. 268-269) aflăm că autoarea, Dr. Aletha
Solter este un psiholog american de origine elveţiană. S-a remarcat prin fondarea Institutului
Aware Parenting (care are la bază o filozofie de creşterea a copiilor bazată pe studii de cercetare
şi care pune sub semnul întrebării majoritatea prejudecăţilor tradiţionale care privesc copiii,
propunând noi abordări pentru a îmbunătăţi relaţiile din cadrul familiei) şi se bucură de
recunoaştere internaţională ca expert în parentaj, teoria ataşamentului, psihologia traumei şi
disciplina nonpunitivă.
A studiat un master în biologie umană cu dr. Jean Piaget la Geneva, în Elveţia, finalizat în
anul 1969. Este doctor în psihologie al Universităţii din California, Santa Barbara din anul 1975.
Pentru câţiva ani aceasta a condus diverse cercetări la această universitate.
Conform http://www.awareparenting.com, în momentul în care a născut primul copil, în
1977, după o naştere traumatizantă, aceasta şi-a dat seama că nu găseşte nici o carte care care să
vorbească despre stilurile parentale care nu încurajează pedepsele. Prima sa carte a fost The
Aware Baby (Bebeluşul meu înţelege tot, Editura Herald, 2017) vândută în peste 150.000 de
exemplare în întreaga lume.
Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi: Attachment Play (Jocul ataşamentului,
apărut la Editura Herald, 2017), Helping Young Children Flourish (Copiii noştri, frumoşi şi

1
sănătoşi, Editura Herald, 2018), Tears and Tantrums (Lacrimi şi crize de furie), Raising Drug-
Free Kids (O viaţă fără droguri, Editura Herald, 2015).
Dr. Solter a coordonat ateliere în 17 ţări şi se bucură de recunoaştere internaţională, a
participat la numeroase conferinţe şi emisiuni TV.
Editura consideră că scopul lucrării Jocul ataşamentului este acela de a ajuta părinţii să
rezolve problemele de disciplină ale copiilor de la naştere până la vârsta de doisprezece ani, fără
ca aceştia să fie nevoiţi să recurgă la pedepse ori la recompense. Se afirmă că acest volum
depăşeşte abordarea conflictelor obişnuite şi se adresează emoţiilor de substrat, care reprezintă,
de fapt, cauza comportamentului dificil. Această nouă perspectivă asupra creşterii copiilor îi va
ajuta pe părinţi să obţină cooperarea copilului, să reducă rivalitatea dintre fraţi şi să diminueze
comportamentul agresiv al copiilor, să rezolve problema temelor pentru acasă şi a orei de
culcare, să sprijine copiii pentru ca aceştia să îşi depăşească fricile, să consolideze relaţia părinte-
copil şi să aducă bucurie şi râsete în familia în care toate aceste lucruri vor fi aplicate cu succes.
În ceea ce mă priveşte, consider că lucrarea de faţă este accesibilă publicului larg, o carte
micuţă, de 271 de pagini, că limbajul este unul rezonabil, pe înţelesul tuturor și că prezintă multe
sfaturi utile.
Cartea este structurată pe trei părţi: partea 1 – 4 capitole, partea a II-a – 10 capitole şi
partea a III-a – 10 capitole şi 2 anexe.
Debutează cu Avertisment/Precizări în care ni se explică faptul că această carte nu se
adresează copiilor care au anumite probleme emoţionale sau de comportament şi nici copiilor cu
afecţiuni fizice, că ea nu înlocuieşte psihoterapia sau asistenţa medicală specializată. În al doilea
rând se precizează că menţionarea unor terapii specifice au doar caracter informativ şi nu
reprezintă recomandări excluzive ale autoarei. Nu în ultimul rând suntem sfătuiţi să alegem cu
grijă terapeuţi specializaţi în cazul în care copilul a suferit diferite traume şi să ţinem cont că
recomandările din această carte pot fi insuficiente sau inadecvate pentru copilul nostru.
Acest volum nu garantează anumite rezultate şi nici nu recomandă reţete care să ne
asigure de eficienţa informaţiilor pe care ni le prezintă.
Cartea prezintă diverse jocuri care oferă atât părinţilor, cât şi copiilor momente de
relaxare, de petrecere benefică a timpului liber, când toată familia este fericită. Abordarea prin
care se efectuează aceste jocuri nu este nici autoritară, dar nici permisivă pentru că se stabilesc
de la început anumite limite.

2
 Conceptul care a stat la baza ei este teoria ataşamentului, teorie care a fost aplicată nu
mai puţin de 25 de ani şi care se concretizează prin anumite rezultate dovedite de studii
interdisciplinare şi neurostiinte.
Jocul ataşamentului este diferit de jocul sportiv, se poate desfăşura oriunde şi oricând, nu
necesită anumite instrumente, nu se axează pe competivitate şi ierarhie a rezultatelor. Să
demonstrat că acest joc încântă copii.
Ceea ce este foarte interesant la această carte este că fiecare capitol poate fi citit separat,
aparant nu se bazează pe o înlănţuire logică şi interdependenţă. În plus ea oferă o mulţime de
exemple şi prezintă şi rezultate bazate pe experienţa oamenilor care au aplicat aceste jocuri.
În partea I (Să începem), a cărţii sunt descrise nouă forme de joc ale ataşamentului şi
indicaţii pentru efectuarea acestora. Pe aceste jocuri se bazează celelalte capitole ale cărţii, de
aceea este necesar să le parcurgem în întregime.
Capitolul I prezintă aspecte intriductive legate de jocul ataşamentului şi caracteristicile
acestuia. În capitolul II sunt prezentate cele nouă forme de joc: jocuri nondirective centrate pe
copil, jocuri simbolice însoţite de materiale sau teme specifice, jocuri interdependente, jocuri
absurde, jocuri de separare, jocuri de inversare a raporturilor de putere, jocuri de regresie,
activităţi de contact fizic şi activităţi şi jocuri de cooperare.
Fiecare joc vine cu un exemplu încă de la început. Mă aşteptam să găsesc mai multe
exemple, jocurile să fie descrise în amănunt, să explice foarte clar ce avem de făcut. Cu toate
acestea însă, ele sunt prezentate foarte voalat, fără prea multe detalii şi nu sunt prezentate mai
multe alternative. Eram convins că voi găsi o mulţime de exemple şi nişte intructiuni clare pentru
fiecare joc în parte.
Urmează câteva pagini destinate recomandărilor generale pentru a putea desfăşura aceste
jocuri, în funcţie de starea copilului, de disponibilitate, de reacţii, iar mai apoi de experienţa şi
experienţele părinţilor.
Partea a II-a ne arată cum să utilizăm aceste jocuri pentru a rezolva anumite probleme de
disciplină fără a fi nevoie de aplicarea unor pedepse.
Partea a III-a prezintă aspecte legate de utilizarea jocului pentru a spijini copilul în
momente dificile, pentru a-l ajuta să depăşească diferite temeri şi traume.
Anexa A descrie fiecare tip de joc în parte, iar anexa B prezintă argumente de ordin
teoretic pentru diferitele forme de joc ale ataşamentului.

3
 Recunosc că la prima parcurgere “pe verticală” a acestei cărţi nu pot spune că m-a
impresionat foarte mult. Aşa cum am mai spus, chiar dacă limbajul nu este unul foarte greoi, cu
foarte mulţi termeni specializaţi, consider că ea trebuie citită cu multă atenţie şi cu creionul în
mână. Pe măsură ce sunt prezentate jocurile, consider că informaţiile din partea I trebuie atent
coroborate cu cele din anexa A şi conturate anumite instrucţiuni pentru fiecare tip de joc în parte.
Mă aşteptam că jocurile să fie grupate pe categorii de vârstă, măcar la anexe, deoarece nu
explică foarte clar cui se adresează ele şi în acest fel părinţii pot greşi foarte uşor alegând jocuri
care nu sunt corespunzătoare cu vârsta copilului.
Apoi recomandările sunt mult prea generale şi se aplică tuturor jocurilor. Era interesant
dacă era prezentată fiecare categorie de joc, apoi oferite câteva alternative pentru categoria
respectivă, mentinarea expresă a grupei de vârstă căreia se adeseaza jocul, prezentarea unor
impresii ale părinţilor care au aplicat jocul şi formularea unor concluzii clare. Am înţeles că
autoarea menţionează că nu oferă reţete, dar în ciuda acestui fapt, consider că părinţii vor fi
nemulţumiţi de ceea ce vor găsi în această carte, comparativ cu aşteptările pe care le au când
analizează coperta.