Protoevanghelia lui Iacob

student:
Bajureanu Alin-Mircea
Este cea mai veche apocrifă ortodoxă. Vorbește despre părinții Mariei , Ioachim și Ana . Primul
traducător în latină a acestei evanghelii GUILLAUME POSTEL (1552) (un lingvist francez
profund influențat de învățăturile lui Ignațiu de Loyola) a văzut că textul se citea în bisericile
orientale.
Versiunea actuală a Evangheliei lui Iacob a fost stabilită de Tischendorf (cel care a descoperit cea
mai veche versiune a Bibliei datând din anul 325, CODEX SINAITICUS) și publicată în 1853.
Evanghelia a fost scrisă de IACOB , el însuși prezentându-se la sfârșit (un alt indiciu m-am retras
în pustiu până când s-a potolit zarva stârnită la moartea lui Irod)
Trăia odată în Israel un om foarte avut, numit Ioachim căruia i se reproșa că nu are copii
(Ruben i-a zis: Nu ți-e îngăduit s-aduci tu , primul, daruri, căci n-ai născut vlăstar în Israel
.) Ioachim și-a amintit de patriarhul Avraam căruia, spre sfârșitul vieții, i-a dat Dumnezeu fiu
pe Isaac. Femeii sale ANA i s-a reproșat de către Iudita, o slujitoare: De ce să te mai lovesc și
eu când însuși Dumnezeu ți-a închis pântecele și nu-ți dă voie să rodești în Israel !?
Ana soția sa s-a îmbrăcat în haine de mireasă și a ieșit să se plimbe în grădină așezându-se sub un
DAFIN. A început să se roage Domnului zicând : Dumnezeule al părinților noștri,
binecuvântează-mă și împlinește-mi ruga precum ai binecuvântat pântecele Sarei și i-ai dăruit
fiu pe Isaac !
Un înger al Domnului a venit asupra ei și i-a zis: Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde
sămânță în pântec și vei naște prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea .Ana i-a
răspuns: Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naște prunc – băiat ori fată – il voi dărui
Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale.
Când pruncul împlini vârsta de un an, Ioachim făcu masă mare și chemă preoții, învățații,
bătrânii și întreg poporul lui Israel. O aduse pe copilă înaintea preoților zicând: Dumnezeule
al părinților noștri binecuvântează pe copila aceasta și dă-i un nume slăvit în veci de toate
neamurile pământului. Când a împlinit vârsta de trei ani Maria a fost dusă în Templu pentru
ca nu cumva să ne-o ceară Atotstăpânitorul și să rămână darul neprimit.
Maria a rămas în Templul Domnului curată ca o porumbiță și primea hrană din palma unui
ÎNGER. Când a împlinit vârsta de doisprezece ani, marelui preot Zaharia i s-a arătat un înger
al Domnului care i-a zis: Zaharia, Zaharia, mergi și cheamă aici pe toți bărbații care au
rămas văduvi; spune-le să vină fiecare cu câte o nuia în mână...
Mai mulți bărbați au venit cu nuiele printre care și Iosif. După ce marele preot Zaharia a terminat
rugăciunea o porumbiță a zvâcnit din nuiaua lui Iosif , un om văduv dar care avea numai FIII. Marele
preot i-a zis: Ție ți-a fost sortit să ai grijă de fecioara Domnului !Iosif a luat-o dar a trebuit să
plece cu anumite treburi și Maria a rămas singură !
Maria ducându-se la apă a auzit o anumită voce care i-a zis: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine,
binecuvântattă ești între femei ! De frică s-a întos acasă când un înger al Domnului i-a apărut în față: Nu te
teme Maria, căci ai găsit har de la Atotstăpânitorul și vei rămâne grea de la cuvântul Lui !... O putere a
Domnului se va revărsa ca o umbră peste tine. .. Și-i vei pune numele Iisus !
Maria (avea 16 ani când i s-a întâmplat totul) s-a dus în vizită la Elizabeta ruda ei, unde a rămas
trei luni. Cum se face că a venit la mine Maica Domnului meu ? După trei luni s-a întors la
Nazaret unde s-a tot ascuns de fiii lui Iosif ! Când era însărcinată în luna a șasea s-a întos și Iosif
de la treburile sale. Cine m-a batjocorit, cine a adus răul peste casa mea pângărind o fecioară ?
Maria a izbucnit într-un plâns amarnic și i-a zis lui Iosif: Crede-mă sunt curată și nu cunosc
bărbat ! Iosif începu să se gândească ce să facă cu Maria. Un înger al Domnului i-a apărut în vis
și i-a zis : Nu-ți fie teamă pentru copila aceasta, căci pruncul din ea este de la Duhul Sfânt !
Va naște un fiu pe ca-l vei numi Iisus !
Învățătorul Ana a văzut-o pe Maria însărcinată și i-a spus marelui Preot ! Acesta i-a chemat pe
Iosif și pe Maria la judecată. Maria de ce ai făcut asta și ți-ai pângărit sufletul ? Maria
plângând a răspuns: Pe Domnul Dumnezeul meu cel viu mă jur că sunt curată înaintea Lui și
nu cunosc bărbat !
Marele preot le-a dat să bea apa încercării. (conform NUMERI femeile suspecte de adulter
erau condamnate să bea apă amară aducătoare de blestem ). După ce au băut au fost
trimiși în munți. Amândoi au revenit teferi. Tot poporul era uimit că nici unul nu păcătuise.
Dacă Domnul n-a putut să scoată la iveală păcatele voastre, cum o să vă judec eu !?
A venit poruncă de la împăratul August să se facă recensământul locuitorilor din Betleemul Iudeii.
Puse șaua pe spinarea unei măgărițe, deasupra pe Maria și împreună cu unul dintre fiii săi a plecat la
drum. La jumătatea drumului Maria grăi către Iosif: Dă-mă jos de pe măgăriță căci pruncul din
mine vrea să-l scot la lumină !
Iosif și Maria au găsit o peșteră. Iosif a plecat după o moașă evreică prin ținuturile Betleemului.
Toți oamenii pe care i-a întâlnit pe drum stăteau cu ochii spre cer. S-a întos cu o moașă. Peștera
era umbrită de un nor luminos. Moașa strigă: s-a născut mântuire pentru Israel !
Când a ieșit din peșteră a întâlnit-o pe Salomeea căreia i-a spus că o fecioară a născut prunc.
Salomeea a vrut să-i verifice fecioria cu degetul. Salomeea a vârât degetul între picioarele Mariei
când a început să urle de durere. Un înger al Domnului i-a apărut și i-a spus să țină pruncul în
brațe și se va vindeca !
În Betleem au venit câțiva magi care tot întrebau unde este regele Iudeilor cel abia
născut. Magii au fost călăuziți până la peșteră de o stea. Au tot întrebat unde este regele
iudeilor abia născut lucru care a ajuns și la urechile regelui Irod ! Sfătuiți de un înger au
plecat pe alt drum în țara lor .
Irod afând că magii l-au înșelat a ordonat unor ucigași : Omorâți toți copiii de până la doi ani
!Elizabeta, ruda Mariei l-a luat pe Ioan și a fugit cu el în munți pentru a se ascunde . Irod a
trimis slujitori la Zaharia, preotul, tatăl lui Ioan . Nu știu unde se află fiul meu ! Irod credea
că Ioan va ajunge să domnească peste Israel. Marele preot a fost omorât în zori !
La ora salutului din Templu marele preot Zaharia nu a mai ieșit să dea binecuvântarea. Unul
dintre cei care-l așteptau a intrat în Templu și a văzut sânge închegat lângă altar: Zaharia a
fost ucis, iar sângele nu i se va șterge până când nu va veni răzbunătorul său ! (chiar și în
Ev. lui Matei se spune despre Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între
Templu și altar )