Lucius Caecilius Firmanus Lactantius

(260-325 d.Hr.)
sau pamfletul istoriografic creștin

Scriitor ecleziastic latin

1
•Originar
din Africa de Nord
•Discipol
al lui ARNOBIUS , profesor de retorică în orașul Sicca Veneria (El Kef, Tunisia)
din Numidia, convertit la 50 de ani la creștinism
2
A fost profesorul lui CRISPUS FLAVIUS IULIUS, fiul lui Constantin cel Mare (a fost
CAESAR între 317 – 326) , executat din ordinul tatălui său în urma unor intrigi de palat.

Faceți clic pe pictogramă pentru a adăuga o im

3
 Papa DAMASUS afirma despre acesta că înainte de convertirea la
creștinism scrisese scrisori plicticoase și versuri. După creștinare toate
lucrările lui au fost dominate de ideea de Providență

4
 În marea sa operă Divinae Institutiones în cărțile IV – VIII încearcă să ne arate că
rațiunea ne obligă să acceptăm dogmele și mai ales morala creștină.

5
 Marea persecuție a creștinismului, inițiată de DIOCLEȚIAN l-a tulburat profund
pe LACTANȚIU care probabil nutrea simpatii mai vechi pentru creștinism.

6
 LACTANȚIU susține că adevăratul Dumnezeu e cunoscut
prin frumusețea operei sale (ID I8,2)

 Se folosește de doctrinele sceptice care îi pun pe zei într-o

postură ridicolă, făcându-i stupizi și imorali – (Înseși
fecioarele MINERVA și Diana au fost ele oare caste ? …Unde
i-a fost credința de fiu lui Jupiter când l-a alungat de la
domnie pe tatăl său Saturn)

 Consideră creștinismul ca o sinteză între sapientia și religio,

după cum se vede din titlul cărții a cincea a Instituțiilor
Divine.

 În creație, LACTANȚIU vede deja prezentă legătura

religioasă a omului cu Dumnezeu.
7
 LACTANȚIU utilizează des termenul summus, unul dintre
aspectele cele mai caracteristice ale atitudinii sale. De fapt
conceptul de summus exsuperantissimus este propriu cultelor
misterice din vremea împăratului COMMODUS

 Cunoașterea lui Dumnezeu este dificilă dar, odată ce am reușit să îl

cunoaștem, este imposibil să îl explicăm altora. – (El, cel pe care
mintea omului nu e în stare, cu inteligența ei, să-L prețuiască, nici
limba muritorilor să-l exprime.)

 În epoca lui LACTANȚIU , hermetismul ajunsese la o largă

răspândire, având o puternică influență asupra gândirii și culturii
epocii. LACTANȚIU face apel la hermetism pentru că poate găsi
aici răspunsuri satisfăcătoare la problemele sale.

8
 HERMETICA – atribuită lui HERMES TRISMEGISTUS, un înțelept egiptean, a
fost scrisă în greacă și se întinde pe 42 de volume. Majoritatea specialiștilor susțin
că textul are o origine egipteană. HERMETICA se remarcă prin toleranța față de
alte tradiții , toleranță datorată în parte ideii că toate tradițiile au la bază aceeași
zei ai planetelor și deschid în mod similar calea către aceeași lume spirituală.
Esența este corespondența dintre macro si micro-Cosmos

9
 HERMETISMUL este una dintre componentele de bază ale gândirii lactanțiene. În scrierile
lui dobândește cea mai deplină semnificație creștină. (HERMES, care datorită capacității
sale și cunoașterii multiplelor arte, a meritat să fie numit TRISMEGISTUL, care i-a
precedat pe filozofi și în învățătură și în vechime, fiind cinstit de către egipteni ca un zeu,
afirmă măreția unicului DUMNEZEU prin laude infinite și îl numește stăpân și tată.)
 Scrierile HERMETICE definesc zeul suprem sub denumirile de domn și părinte.
 La LACTANȚIU DUMNEZEU nu are nume pentru că e unic. Dumnezeu este nomen
proprium al lui Dumnezeu.

10
 Teologia HERMETICĂ i-a servit lui LACTANȚIU și pentru a aprofunda dogma
creștină. – unul dintre aspectele cele mai semnificative ale teismului său.
 Cosmologia HERMETICĂ în epoca elenistică și romană celebrează rezultatul
activității creatoare a lui Dumnezeu manifestată, grație infinitei sale providențe în
frumusețea și perfecțiunea universului, până în cele mai mici detalii ale acestuia.

11
 STATUS RECTUS – Pentru LACTANȚIU omul a fost singurul dintre toate animalele care a fost
creat pentru poziția verticală, având ca scop să privească cerul, din care își are originea.

 Dumnezeu zice LACTANȚIU se află în înalt – Căci este mai înalt și mai mare decât ar putea să
cuprindă gândirea omului sau limbajul lui

 Poziția verticală și chipul pe care omul îl are în comun cu Dumnezeu, care îi e părinte și îi stă
alături, sunt dovada originii sale și a creatorului său.

12
 La LACTANȚIU se observă foarte mult și influența stoicismului. Stoicii susțin faptul că în
univers există două partes, una activă și alta pasivă, iar ele nu pot exista una fără cealaltă.
 Acest dualism constituie una din constantele gândirii lui LACTANȚIU .
 El se folosește de verbele diffundi (acțiunea Duhului lui Dumnezeu în materie și în lume)
 Verbul contineri se referă la spiritus sau la mens cosmica.

13
 Un patrimoniu comun al școlilor platonico-aristotelică și stoică din epoca elenistico-
romană a constituit-o doctrina PROVIDENȚEI.

 LACTANȚIU afirmă de mai multe ori că toți filozofii care merită acest nume au învățat
că providența divină există. În mai multe pasaje, LACTANȚIU subliniază prezența
acesteia în lume. (moștenită din tradiția stoică)

 Providența divină a creat lumea, reafirmă scriitorul nostru în INSTITUȚIILE DIVINE

( Cea dintâi întrebare care se pune : există oare o PROVIDENȚĂ care să fi creat sau să
conducă lumea ? )

14
 O concepție care i-a adus notorietate lui LACTANȚIU a fost cea de mânie a lui
Dumnezeu. Credința în existența mâniei divine e sprijinul religiei și al spaimei și e
premisa dreptății. (De aceea Dumnezeu a trimis la ei profeți încărcați de SPIRIT divin,
ca aceștia să-i condamne pentru păcatele lor și să-i amenințe cu răzbunarea viitoare.)
 Argumentele aduse de LACTANȚIU sunt inspirate de experiența sa ca și cetățean
roman, ca pater familias .(Dumnezeu fiind un pater familias este prin acest fapt un
dominus.)
 Mânia lui Dumnezeu nu trebuie concepută ca pathos-ul din filozofia păgână ci este
pornită împotriva răului, pe care vrea să-l stârpească și să-l pedepsească.

15
 A reluat doctrinele lui Tertulian spunând că Dumnezeu a pus pe Fiul său ca prim și
maxim la începutul creării lumii și s-a folosit de el drept sfătuitor și autor. Se
aseamănă cumva cu teologie HERMETICĂ unde se susține existența unui zeu
prim și a unuia secund
 Pentru LACTANȚIU Logosul (adică Fiul) și Pneuma (adică Duhul) sunt identice
și împreună cu Tatăl constituie natura divină. Putem sesiza aici influența
stoicismului unde logosul și pneuma sunt două realități substanțial identice.

16
 LACTANȚIU susține o serie de poziții clar DUALISTE în mai toată opera sa.
Înainte de creație Dumnezeu a făcut binele și răul. Dumnezeu a creat un spirit
similar sieși, dotat cu virtuțile Tatălui. Spiritul rău a fost creat pentru a se
cunoaște mai bine acea dispositio a lui Dumnezeu.
 Potrivit lui LACTANȚIU în creație există două principii antitetice, căldura și
umezeala. Căldura este un principiu activ iar umezeala este unul pasiv.
LACTANȚIU însuși afirmă că acest dualism derivă de la Ovidiu. (ID II 9,20)

17
 În INSTITUȚIILE DIVINE apare ideea de Hermes ca fiind zeul care nu are
părinți nu a avut nici mamă și nici tată. (ID i 7,2)
 Cei doi termeni fără tată și fără mamă nu sunt proprii lui Lactanțiu : În Biblie se
vorbește despre Melchisedec care nu avea nici tată și nici mamă și nu există nici
un fel de date despre privitoare la strămoșii săi. (Evrei 7, 3)

18
 ANTROPOLOGIE OPTIMISTĂ – omul are o sarcină elevată. Omul trebuie să
supravegheze toate lucrurile și să le admire. În instituțiile divine se spune că omul
ocupă un loc în centrul universului, pentru că e compus din elementul material și
schimbător și din elementul divin și nemuritor.

19
 DEMONOLOGIA LACTANȚIANĂ- se inspiră din tradiția iudeo-creștină : Dumnezeu a dat inițial
DIAVOLULUI putere asupra întregii lumii. Dumnezeu temându-se de influența acestuia asupra
oamenilor a trimis în ajutorul lor pe îngeri. Diavolul însă i-a înșelat pe îngeri , care au devenit și ei
DIAVOLI, păcătoși ca și el. (Diavol, adică acuzator sau delator, nu a încetat să urmărească seminția
umană pe care de la început o înșelase…Dumnezeu a trimis îngerii săi să îmblânzească viața
oamenilor…în timp ce zăboveau printre oameni, același perfid răuvoitor, vestit, i-a atras către plăceri .)

20
Cel mai bun OMAGIU pe care putem să
îl aducem unui scriitor este să îi citim
opera
Autor al :
 DE MORBIUS PERSECUTORUM – biografiile împăraților
care au prigonit noua religie, sursă de informații despre
domniile lui Dioclețian și Constantin cel Mare

INSTITUTIONES DIVINAE – prima încercare latină de

sintetizare a doctrinei creștine

ADVERSUS NATIONES cu o bogăție de informații

asupra mitologiei păgâne 21
 De mortibus persecutorum – operă apărută prin 318 – 321 d.Hr. Puțin după declararea
tolerării creștinismului. Singurul manuscris rămas din De mortibus persecutorum a fost
descoperit în 1678 în mănâstirea benedictină din Moissac . Istoriograful francez Etienne
Baluze (1630-1718) l-a informat pe Colbert despre valoarea acestui manuscris. Momentan
manuscrisul se găsește la Biblioteca Națională a Franței din Paris.

22
 Lactaniu se străduiește să demonstreze că mânia divină i-a pedepsit cumplit, pe toți
împărații care îi persecutaseră pe creștini, de la Nero până la Dioclețian și Galerius.
 Excitavit enim DEUS principes qui tyrannorum nefaria et cruenta imperia
resciderunt… ut omnes qui procul remoti fuerunt vel qui postea futuri sunt,
scirent quatenus virtutem ac maiestatem suam in extinguedis delendisque
nominis sui hostibus DEUS summus ostenderit (trad.Dumnezeu și-a arătat
puterea și măreția SA în stingerea și distrugerea numelui vrăjmașilor săi)

23
 NERO - Ut erat execrabilis ac nocenns tyrannus, prosilivit ad excidendum caeleste templum
delendamque iustitiam et primus omnium persecutus dei servos Petrum cruci adfixit, Paulum interfecit.
(trad. a persecutat pe slujitorii lui Dumnezeu, l-a pironit pe Petru pe cruce, l-a ucis pe Pavel )

24
 DOMITIANUS – Nec satis ad ultionem fuit quod est interfectus domi ; etiam memoria
nominis eius erasa est. (trad. Până și amintirea numelui său a fost ștearsă)

25
 DECIUS (249 – 251, ucis în iunie 251 într-o bătălie cu goții) Extitit enim post annos plurimos
execrabile animal Decius, qui vexaret ecclesiam ; nam profectus adversum Carpos, qui tum Daciam
Moesiamque occupaverant, statimque circumventus a barbaris et cum magna exercitus parte deletus
ne sepultura quidem potuit honorari, sed exutus ac nudus ut hostem dei oportebat, pabulum feris ac
volucribus iacuit (trad. Căci după mulți ani a existat animalul execrabil Decius, care hărțuia
biserica… nu a putut fi cinstit cu o înmormântare, ci dezbrăcat și gol, după cum se cuvine unui
dușman al lui Dumnezeu, a fost pus hrană pentru fiarele și păsările sălbatice.)

26
 VALERIAN (253-260, luat prizonier în bătălia de la Edessa, datorită unei trădări)- Non multo post
Valerianus quoque non dissimili furore correptus impias manus in deum intentavit et multum
quamvis brevi tempore iusti sanguinis fudit. hic captus a Persis non modo imperium, quo fuerat
insolenter usus, sed etiam libertatem , quam ceteris ademerat, perdidit vixitque in servitute
turpissime (trad. acest om, fiind luat prizonier de perși, a pierdut nu numai imperiul, pe care îl
folosise cu insolență, ci și libertatea pe care o luase celorlalți și a trăit în cea mai rușinoasă sclavie.)

27
 Aurelianus(270-275), qui esset natura vesanus et praeceps, quamvis captivitatem
Valeriani meminisset, tamen oblitus sceleris eius et poenae iram dei crudelibus
factis lacessivit (trad. a provocat mânia lui Dumnezeu prin fapte crude)

28
 DIOCLETIANUS, qui scelerum inventor et malorum machinator fuit cum disperderet
omnia, ne a deo quidem manus potuit abstinere. hic orbem terrae simul et avaritia et
timiditate subvertit. (trad. A fost inventatorul crimelor și uneltitorul relelor, nu și-a putut
ține mâinile departe de Dumnezeu )

29
 MAXIMIAN (305 – 311 )- Iam decimus et octavus annus agebatur, cum percussit eum deus insanabili
plaga. nascitur ei ulcus in inferiori parte genitalium serpitque latius. Medici secant curant… Undique
medici nobiles trahuntur; nihil humanae manus promovent. Confugitur at idola; Appolo et Asclepios
orantur, remedium flagitatur. (trad. Dumnezeu l-a lovit cu o plagă incurabilă. I se naște un ulcer în parte
inferioară a organelor genitale și se răspândește, sunt aduși medici din toate părțile dar mâinile omului
nu rezolvă nimic.)

30
 Cu LACTANȚIU se încheie prima perioadă a literaturii creștine, o dată cu era
persecuțiilor. Tot el anunță și perioada de triumf, în care creștinismul va deveni
religie dominantă a imperiului, și religia lui de stat.

31