Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- ÎNMULȚIREA PÂINILOR –
02 AUGUST 2020
,,Luând Iisus cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și,
frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și
s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douasprezece coșuri pline.”
Frați creștini,
Veneau de departe, cu greutate, unii dintre ei fiind bolnavi, căutând mila lui
Hristos. Așa cum facem și noi creștinii din zilele noastre când mergem la sărbătoarea
unui sfânt, când mergem să ne închinăm la moaștele Sf. Cuv. Parascheva de la Iași,
când mergem la Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, la Sf. Nectarie
vindecătorul de boli și făcătorul de minuni de la Mănăstirea Radu Vodă, și la alți sfinți
de la diferite mănăstiri atunci când mergem în pelerinaje.
1
văduvei din Nain (Luca 7;13), din milă și pentru această milă dumnezeiască a venit
Mântuitorul Iisus Hristos pe pământ.
Frați creștini,
Din Sfânta Evanghelie vedem că Mântuitorului I s-a făcut milă de mulțimea cea
mare adunată de departe ca să-și vindece bolnavii și să-și sature sufletul de hrana
dumnezeiască și să-l adape la izvorul de apa vie. Dar se făcu seară, și lumea cea multă
era obosită și flămândă trupește, cetățile lor și satele erau departe, și mâncare nu aveau.
Aveau, în schimb, hrană sufletească din belșug, și foamea de această hrană îi țineau
lângă Hristos până la ceasul acela târziu, în pustie.
2
În aceste trei versete evanghelice și, în special, în fragmentul ,,privind la cer a
binecuvântat” se cuprinde o faptă dintre cele mai minunate și o învătătură, pentru noi,
dintre cele de neuitat.
Iisus miluia pe oameni și trupește și sufletește, miluia pe omul întreg. Îi era milă
de bolnavi și îi vindeca; îi era milă de flămânzi și îi sătura.
Există o realitate pe lângă care, se pare, adesea trecem fără s-o luăm prea mult în
seamă, și anume că, și sufletul nostru trebuie hrănit, și nu oricum. Există, este adevărat
pentru oricine, o foame a trupului, dar există și o foame a sufletului. Există o sete a
trupului, dar există și o sete a sufletului. Dacă hrănim trupul pentru a crește spre a-și
împlini rostul pe care îl are, să ne hrănim și sufletul, căci numai așa sporesc în noi
înțelepciunea, priceperea, bunătatea, modestia, dragostea, cumințenia, cinstea și alte
asemenea însușiri de care avem atâta nevoie, mai ales în zilele noastre. După această
hrană sufletească, mai ales, au alergat și mulțimile de oameni despre care vorbește
Sfânta Evanghelie de astăzi, care ,,au mâncat și s-au săturat” nu doar cu pâine și pește,
ci au plecat la casele lor îmbogățite sufleteste.
3
Înmulțirea pâinilor în pustie preînchipuie jertfa Euharistică, care se va repeta în
Sfânta Liturghie până în veacul cel din urmă. Dragostea Mântuitorului a fost atât de
mare, încât ne-a lăsat nu numai învățătura Sa sublimă în Sfânta Evanghelie, minunile și
pilda vieții Sale, ci a instituit Taina Sfântă prin care El Însuși e pururea cu noi și se
jertfește pentru mântuirea noastră. Aceasta a făcut-o în clipa ultimei seri petrecute cu
ucenicii Săi, la Cina cea de Taina, când luând pâinea și paharul le-a binecuvântat și le-a
dat lor zicând: „Aceasta să o faceți întru pomenirea mea”.
Sfânta Împărtășanie este condiția esențială pentru mântuirea sufletelor, după cum
bine spune Sfântul Apostol Pavel: „oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea
paharul Domnului cu nevrednicie, va fii vinovat față de Trupul și de Sângele Domnului.
Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar” (I
Corinteni 11; 27-28). Iar Mântuitorul ne spune: ,,Adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca
trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce
mănânca trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea
de apoi.”(Ioan 6, 52-54).
Frați creștini, Se cuvine, mai ales acum când ne aflăm în perioada Postului
Adormirii Maicii Domnului să dezlegăm legăturile patimilor și ale păcatelor noastre,
curățindu-ne prin Taina Spovedaniei. Doar având această pregătire ne putem apropia cu
frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste de Mântuitorul Iisus Hristos prin Sfânta
Împărtășanie.
Minunea înmulțirii pâinilor în pustiul Betsaidei este icoana Sfintei Împărtășanii,
pe care Mântuitorul a instituit-o în joia Patimilor, spre mântuirea noastră. Prin post și
rugaciune să ne apropiem și noi cu credință și cu dragoste de hrana euharistică. Să
primim cu vrednicie „Trupul Domnului cel ce se mănâncă pururea și niciodată nu se
sfârșește”, recunoscând jertfa cea mare și sfântă pe care a adus-o pe cruce pentru
mântuirea noastra. Amin