Duminica a 2-a din Post

Ev.Marcu 2, 1-12
(Vindecarea Slabanogului din Capernaum)
Iubiți credincioși!
Intr-o zi patru tineri au adus la Iisus pe
prietenul lor care era paralizat, pentru ca sa fie
vindecat. Cand au vazut insa multimea adunata in
jurul casei in care se afla Iisus si usa blocata de
oamenii ce vroiau sa-L vada si sa-L auda mai bine,
cei patru nu s-au descurajat, întrucît credinta nu
cedeaza niciodata, ci persevereaza. Credinta este
inventiva, roditoare si este plina de idei. Credinta
nu cunoaste bariere; daca vede un drum inchis,
atunci cauta o alta cale... Si o gaseste intotdeauna.

Cei patru s-au urcat pe acoperisul casei, tragand

dupa ei pe prietenul lor bolnav si s-au apucat sa
desfaca o parte din acoperis, apoi l-au coborat pe
paralitic in casa. Este usor de imaginat uimirea
celor dinauntru, cand au vazut acoperisul

1
deschizandu-se si o brancarda pe care se afla un
om bolnav, coborandu-se in camera.
Acesti patru tineri au aratat lumii intregi ca
adevarata credinta nu este o simpla incercare de
apropiere de Hristos, ci este un efort sustinut,
fiindca Imparatia Cerurilor se ia numai prin
nevointe.
Sa privim insa mai atent la cei patru: Iisus le-
a vazut de indata credinta si s-a milostivit de
prietenul lor; dar El a vazut si altceva. Adevarata
credinta merge mana in mana cu dragostea. Cand
cei patru s-au hotarat sa mearga sa vada pe
Hristos, ei si-au amintit si de prietenul lor care nu
putea merge pentru ca era "slabanog". Ei si-au
facut timp si pentru acela si s-au hotarat sa faca un
efort in plus, ca sa il aduca si pe el la Iisus.
Dumnezeu iubeste astfel de oameni. Si noi am
venit astazi la biserica in fata lui Hristos, dar nu
trebuie sa ne oprim doar la atat. Cel mai mare

2
serviciu pe care i-l putem face cuiva este sa-l
aducem si pe el in fata lui Hristos.
"Fiule, iertate îti sunt pacatele tale!"
Iata cu cata dagoste si mila vorbeste Iisus
slabanogului. Vazandu-l zacand acolo neputincios,
El i se adreseaza numindu-l "fiul sau", pentru ca El
vorbeste intr-adevar copiilor Sai, care se afla in
dureri si suferinte. El a daruit acelui tanar, asa cum
ne daruieste si noua astazi, intreaga Sa dragoste
dumnezeiasca.
Iata ca desi Iisus ar fi putut spune "boala ta
este vindecata", El totusi nu a spus asa ceva, ci i-a
spus "Iertate sunt pacatele tale". Aceasta ne da de
inteles ca problema acestui tanar nu era paralizia,
ci ceva mult mai profund. Trupul si sufletul sunt
atat de legate intre ele, incat suferinta unuia poate
duce si la suferinta celuilalt. Chinurile pacatelor si
vinovatia acestui tanar erau de fapt cauza
neputintei sale trupesti. De aceea Iisus a ridicat

3
cauza primara a bolii: "Fiule, iertate îti sunt
pacatele tale!"
Pacatul este cea mai cumplita paralizie.
Pacatul paralizeaza pe om; ii tintuieste la pat trupul
si impietreste sufletul. Iisus a venit pentru a
tamadui astfel de paralizii.
De aceea, venim si noi astazi la Hristos:
- Venim paralizati de desertaciunea vietii pe
care o traim, iar El daruieste un scop vietii noastre:
ne daruieste o viata noua, pe care o putem trai din
plin.
- Ne apropiem de Hristos impovarati de
pacate si vinovatie si capatam iertare si mila.
- Venim catre Hristos paralizati de teama si
deznadejde, iar El ne daruieste curaj si ne
daruieste pacea Sa care depaseste orice
intelegere omeneasca.
- Venim la Hristos paralizati de neputintele
noastre, si capatam puteri pe care nu le-am avut

4
vreodata: "Toate acestea le pot face acum prin
puterea pe care mi-o da Hristos" spune Sf. Pavel.
- Venim la Hristos paralizati de un sentiment
de singuratate deprimanta si gasim un Prieten care
ne iubeste si ii pasa de noi.
- Venim la Hristos disperati si descurajati si
gasim Nadejdea; nadejde care isi are obarsia in
faptul ca Dumnezeu a dat Insusi pe Fiul sau,
pentru ca noi sa fim mantuiti.
- Venim la Hristos paralizati de scepticism si
de indoieli, si gasim Adevarul; "Eu sunt calea,
adevarul si viata si nimeni nu ajunge la Tatal decat
prin Mine" ne spune El.
- Ne apropiem de Hristos paralizati de
intristare si gasim Bucuria: "Toate acestea le spun
voua, pentru ca bucuria mea sa ramana cu voi" ne
spune Hristos.
- Venim catre Hristos, paralizati de frica
mortii si plecam cu increderea in Viata Vesnica.

5
 "Pentru ce vorbeste Acesta astfel?"
Cand au auzit pe Iisus spunand "Iertate iti sunt
pacatele", carturarii s-au revoltat, considerand ca
aceste vorbe sunt o blasfemie. Ei intelesesera
foarte bine ca acel tanar zacea bolnav din cauza
pacatelor si intelesesera deasemenea ca, spunand
acele cuvinte, Iisus afirma ca are puteri pe care
numai Dumnezeu le are; singurul lucru pe care ei
nu il intelegeau insa era: Cine este Iisus?
De aceea Iisus le spune: "De ce cugetati acestea
în inimile voastre? Ce este mai usor a zice
slabanogului: Iertate îti sunt pacatele, sau a zice:
Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?"
Frați creștini,
De cate ori n-am vazut lumea judecand pe
unul sau pe altul si n-am auzit spunand: "Sa
doarma dupa cum si-a asternut"? Iata insa, ca
exista Cineva, mai puternic si mai presus decat
oricine pe fata pamantului, care vine si spune
pacatosului care se caieste, sa se ridice, sa-si ia

6
patul si sa umble pe picioarele sale, pentru ca
pacatele ii sunt iertate.
Carturarii au ramas acolo intrebandu-se
"Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine
poate sa ierte pacatele, fara numai unul
Dumnezeu? " si se vede ca toata invatatura pe
care o adunasera din cat citisera si auzisera pana
atunci, nu le-a ajutat o iota. Pe cand tanarul acela
"slabanog" a inteles: Acesta este Hristosul, El este
Fiul lui Dumnezeu! Si iata ca "s-a sculat îndata si,
luându-si patul, a iesit înaintea tuturor, încât erau
toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicând:
Asemenea lucruri n-am vazut niciodata".
Prin puterea si milostivirea aceluiasi Hristos, putem
si noi astazi sa ne ridicam dintr-o stare de paralizie
a mintii, a trupului si a sufletului, si sa pasim intr-o
viata noua, deplina si sanatoasa. Asa ca, la randul
nostru, sa slavim si noi pe Domnul spunand:
Asemenea lucru nu am mai vazut vreodata. Nu

7
credeam ca este cu putinta sa dobandim asa
bogatie de pace, bucurie si iertare.